MARIUS TURDA

Eugenism
[i antropologie
rasial` \n România
1874-1944

EDITURA
 Colecþia este coordonatã de S O R I N A N T O H I .
Apare împreunã cu revista

Redactor: C OSMIN P ER}A

Coperta colec]iei: G HEORGHE B EJAN
Tehnoredactare: I ONU} T OLONTAN
Secretariat tehnic: J ENI G HINEA

© Muzeul Na]ional al Literaturii Române

& Funda]ia Amfiteatru, Bucure[ti, 2008

Muzeul Na]ional al Literaturii Române

B-dul Dacia nr. 12, Bucure[ti, sector 1
Telefon: 021.212.58.46

Funda]ia Amfiteatru
Str. Mexic nr. 2, bl I3, sc. 1, ap. 1, sector 1, Bucure[ti

Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a României:

TURDA, MARIUS
Eugenism [i antropologie rasial` \n România / Marius Turda ;
cuv. \nainte de Sorin Antohi. – Bucure[ti : Cuvântul ;
Editura Muzeului Literaturii Române, 2008
Bibliogr.
Index
ISBN 978-973-167-008-9
ISBN 978-973-88613-4-3

I. Antohi, Sorin (pref.)

323.1(498)
 Argumentum biologicum.
Despre „stadiul cel mai \nalt
[i ultim“ al specificului na]ional
8Sorin Antohi8

|ncepute sub auspiciile romantismului palingenetic al

genera]iei europene cosmopolite de la 1848, discu]iile mo-
derne despre specificul na]ional au r`mas timp de jum`ta-
te de secol \n sferele esteticii (metafizice), geografiei sim-
bolice [i caracterologiei na]ionale. |n toate cele trei discur-
suri, \n propor]ii variabile de la ]ar` la ]ar`, a existat un ele-
ment propriu-zis na]ional, adic` modern-contractual, dar
a dominat mult` vreme elementul premodern, percep]ia c`
na]iunea \nseamn` trib-etnie-comunitate-organism, nu
asociere voluntar`-sistem politic-societate-mecanism.
Cet`]enii unei na]iuni astfel „imaginate“ s\nt „n`scu]i“, nu
„f`cu]i“. Sub impactul modernismului [i al dublului s`u ne-
gativ, antimodernismul, aceste paradigme ale etnicit`]ii,
deconstruite de nihilism [i decadentism, dar simultan
re\ntemeiate spiritualist, sincretist [i apocaliptic de menta-
litatea fin-de-siècle, cunosc o cotitur` radical` dup` Primul
R`zboi Mondial. Cotitura este deopotriv` mistic`-mesia-
nic`-escatologic` [i gnostic`-(etno)[tiin]ific` (\n special
biologic`)-ideologic`-metapolitic`, av\nd loc pe fundalul as-
censiunii fascismelor occidentale („replica“ sumbr` a ela-
nului palingenetic luminos de la 1848) [i a celor est-euro-
pene. A[adar, \n intervalul a dou` genera]ii istorice, po-
poarele Europei trec, \n privin]a crucial` a metanara]iuni-
lor autoidentitare normative, de la estetic` (\n general me-
tafizic`) la biopolitic` (adesea rasist`).

5
 Astfel, estetica etno-na]ional`, ale c`rei accente metafi-
zice [i mistice din perioada romantic` transformaser` teri-
toriul etniei – „poporul ales“ – \n spa]iul unui Eden teres-
tru (la noi, C\ntarea României e textul canonic al acestei
transfigur`ri), seculariz\nd discursul biblic pentru a-l sa-
craliza pe cel na]ional [i mobiliz\nd (p\n` la rescriere [i in-
ven]ie) nou-descoperitul folclor (la noi, Miori]a propune,
atunci c\nd e citit` cu lentile potrivite, un spa]iu etno-
na]ional „revr`jit“ p\n` la cosmic), e inserat` \ntr-un pro-
iect [i mai ambi]ios, fiindc` sistematic: ontologiile etnice.
Geografia simbolic` \n care se reprezint` etnia-na]iune pre-
ia, \n formulele sale succesive, elemente afine din antropo-
geografie, geopolitic`, teoria [i filozofia culturii, pentru a
configura deopotriv` un protec]ionism-izola]ionism (la noi
se vorbe[te at\t de „insula de latinitate“, c\t [i de geografii
utopice \n care se \nscrie „fondul nostru nelatin“ – Dacia
preistoric` e textul prin care ne putem \ntoarce abisal \n timp
[i chiar ie[i din el) [i ambi]ii geoculturale [i geopolitice,
merg\nd p\n` la imperialism (la noi, p\n` la imperialismul
soft [i cumva mai modest al misiunii civilizatoare \n Bal-
cani). |n sf\r[it, caracterologia na]ional`, care cunoscuse
un av\nt semnificativ \n perioada umanismului (la noi,
scriind despre moldoveni, Cantemir a dat un locus classicus),
se relansase odat` cu Völkerpsychologie [i fusese „reconfir-
mat`“ (paradoxal) de psihologia experimental`, antropo-
geografie, Kulturmorphologie [i anumite ramuri ale feno-
menologiei, devine o colec]ie de varia]iuni pe tema stigma-
tului etnic [i pe cea, \nrudit`, dac` nu identic` (dincolo de
Aufhebung), a superiorit`]ii etno-na]ionale ori, mai ales \n
perioada interbelic`, rasiale.
Dintre toate aceste tematiz`ri ale ceea ce la noi s-a codi-
ficat cultural prin sintagma „specificul na]ional“, ontologiile
etnice au mers cel mai departe \n sensul construirii unei pa-
radigme atotcuprinz`toare, autosuficiente, sistematice, pres-

6
tigioase. Prin autori destul de diferi]i, ca Unamuno [i Or-
tega y Gasset, Frobenius [i Heidegger (\n Germania, ca \n
toat` Europa, originile acestei reflec]ii se g`sesc la Kant, dar
au fost transmise mai eficient de Herder), Blaga, B`ncil`,
Vulc`nescu [i, cu excep]ia surprinz`toare a universalistei sa-
le opere finale, Devenirea \ntru Fiin]`, Noica, etniile-na]iuni
au fost \nzestrate cu Weltanschauungen idiosincratice [i
complete (desigur, dac` le judec`m \n termenii [i orizontul
lor, adic` hermeneutic). Etno-na]iunii i se atribuia un Timp,
nu doar o istorie; un Spa]iu, nu doar un teritoriu; o Fiin]`,
nu doar un caracter colectiv; un Logos (adic` un idiom lo-
cal ridicat la \n`l]imea limbii perfecte, primordiale, adami-
ce, sacre), nu doar o limb`.
Am scris cu alte prilejuri – de exemplu, \n studiul meu
publicat \n 2002, „Romania and the Balkans: From Geo-
cultural Bovarism to Ethnic Ontology“, accesibil prin In-
ternet [i \n curs de apari]ie \n versiune româneasc` – c` sis-
temele pe care le-am numit ontologii etnice s\nt evad`ri ver-
ticale din str\nsoarea istoriei (la noi, s-a vorbit obsesiv de
„teroarea istoriei“) [i a geografiei (la noi, din geografia sim-
bolic` semiorientalist` a Estului sau, [i mai r`u, a Balcani-
lor). Prin ontologiile etnice propuse de ei, poe]ii [i filozo-
fii, ca [i toate celelalte categorii de autori – de la publici[tii
f`r` anvergur` la „savan]ii austeri“ – care s\nt c\t de c\t
poe]i [i filozofi, chiar f`r` s-o admit`, ofereau etniei-na]iu-
ne un temei transcendent, a[ez\nd-o \ntr-o pozi]ie suprem
privilegiat`, \ntr-o ordine cosmic`, nu doar sublunar`.
Dup` stihia desacraliz`rii inaugurate de Nietzsche,
sf\r[itul de secol XIX ini]iase, a[a cum spuneam la \nceput,
o vast` opera]ie de resacralizare, de „revr`jire“ a lumii. Pri-
mele patru decenii ale secolului XX au des`v\r[it acest pro-
ces, sub auspiciile [i cu mijloacele modernismului [i anti-
modernismului. Dac` ar fi s` recomand un singur loc din
lume \n care \ntreaga tranzi]ie poate fi v`zut` \n jum`tate de

7
or`, at\t sub aspectul cronologiei, c\t [i al stilisticii – cu toa-
te elementele sale [i merg\nd de la sublim la ridicol –, aces-
ta este ctitoria lui Gabriele d'Annunzio Il Vittoriale degli Ita-
liani, monument [i Gesamtkunstwerk, inextricabil` combi-
na]ie de autenticitate [i parodie, de colaj [i pasti[`, de elan
mistic [i calcul mic-burghez.
Dar inconvenientul oric`rei „revr`jiri“ r`m\ne mereu
„dezvr`jirea“, care nu poate fi (lesne) uitat` de omul mo-
dern. Omul modernist-antimodernist (pe scurt: interbelic,
aproape „f`r` deosebire de religie [i na]ionalitate“) [i cel
postmodern vor oscila perpetuu \ntre „dezvr`jire“ [i „vr`ji-
re“, uneori substinduindu-le brusc una cu alta, alteori
\ncerc\nd frenetic s` le reconcilieze, dac` nu chiar s` le
dep`[easc`, de pild` printr-o reflec]ie teologico-politic` ex-
trem de subtil`. Numele lui Carl Schmitt e suficient de
gr`itor \n acest context; la noi, cel al lui Dumitru St`niloae
e desigur suficient pentru seria teologilor; lista celor din cul-
tura laic` este foarte lung`, aproape coextensiv` cu aceea a
Dreptei intelectuale interbelice). \ntr-o atare situa]ie, para-
digmele [tiin]ifice [i schimb`rile lor s\nt surse nepre]uite de
inspira]ie. Din acest motiv, istoria ideii de „specific na]io-
nal“, sub\ntins` de istoria conceptului de „autenticitate“,
comport` [i o istorie a conceptelor de [tiin]`, „[tiin]ificita-
te“, „obiectivitate“, „fapt“, precum [i o sociologie man-
nheimian` a cunoa[terii [i a institu]ionaliz`rii disciplinelor
[i discursurilor.
A[a s-a f`cut c` discu]iile tehnice, adesea inaccesibile
persoanelor f`r` preg`tire de specialitate, din biologie, me-
dicin`, genetic` [i antropologia fizic` au filtrat \n spa]iul pu-
blic, aliment\nd [i „demonstr\nd“ tezele unora dintre autorii
de diverse extrac]ii, forma]ii, crezuri [i op]iuni. Cel pu]in
din ra]iuni de conjunctur`, cel pu]in pentru a recurge la ceea
ce \n epoc` \ncepea s` capete o autoritate [i un prestigiu ca-
re le concurau pe acelea ale \naltei culturi „tradi]ionale“ (la

8
noi, mai clar ca \n alte p`r]i, e limpede c` vorbim de \nalta
cultur` a primei moderniz`ri, care a precedat chiar forma-
rea burgheziei [i \n orice caz a func]ionat decenii de-a r\ndul
mai ales \n discurs), tot mai mul]i autori au \nceput s` fo-
loseasc` \ntr-un fel sau altul idei, motive, figuri biologiste.
|ntr-un fel, medierea dintre cele dou` clase de teorii
(ontologiile etnice, respectiv eugenismele, igiena social`,
antropologia rasial`, chiar rasismul) era asigurat` de fasci-
na]ia comun` pentru organicism. \n alt fel, medierea con-
sta \n \ns`[i dificultatea de a construi exclusiv „macrocos-
mic“ evadarea vertical` a ontologiei etnice [i \n suspiciunea
ocazional` c` „macrocosmul“ etno-ontologic nu poate
func]iona perfect f`r` un „microcosm“ individual pe
m`sur`. Cele mai riguroase utopii, de la Republica lui Pla-
ton [i p\n` azi, s\nt construite pe principiul omologiei [i
chiar pe cel al „consubstan]ialit`]ii“ dintre Cetate [i
Cet`]ean, \ntre Tot [i Unu. Dar toate s\nt permanent b\ntui-
te de spectrul unui posibil clivaj \ntre cele dou` regimuri ale
existen]ei. De aceea, [i utopiile s\nt \ntotdeauna „f`cute“, nu
„n`scute“. Niciun organicism utopic nu func]ioneaz` per-
fect. Pentru siguran]`, utopiile, adic` societ`]ile-comunit`]i
autoinstituite, \[i caut` p\n` la urm` un temei transcendent
sau se angajeaz` \n ceea ce Karl Popper a numit memora-
bil „inginerie social` utopic`“.
Nimic nu este mai elocvent \n acest sens dec\t antiuto-
pismul. [i, \n cadrul s`u, primele antiutopii, date de Zamia-
tin [i Aldous Huxley, \n care cet`]enii utopiei trebuie nu
doar forma]i, condi]iona]i (himera tuturor pedagogiilor), ci
produ[i, genera]i.
|n acest cadru istoric, conceptual [i discursiv trebuie s`
studiem transferurile, contamin`rile [i sinergiile, precum [i
elementele comune \nscrise \n fundamentele ultime ale
unor universuri mentale (pentru a nu mai vorbi de practici
istorice) studiate \ndeob[te separat: \nalta cultur` literar-

9
filozofic` [i respectiv noile [tiin]e ([i para[tiin]e) biologice
ale perioadei interbelice, practicile asociate (p\n` la nivel de
politici publice) [i reverbera]iile lor \n spiritul public. Un
parcurs inaugurat de Lumini se \ncheia ca e[ec al proiectu-
lui Luminilor. Pe de o parte, vocabularul biologic-medical,
care \ncepuse deja \n secolul clasic s` reapar` \n discursul
politic, cunoscuse o versiune filozofic` standard \n viziunea
lui Hegel asupra istoriei (mul]i filozofi folosesc p\n` azi re-
torica bolii, reclam\nd uneori tratamente concrete merg\nd
p\n` la suprimare), pentru a fi apoi rafinat pe toat` durata
„lungului secol al XIX-lea“, adic` p\n` la Marele R`zboi. Pe
de alt` parte, drepturile omului, individuale \n orizontul Re-
volu]iei Franceze, fuseser` treptat colectivizate, apoi „etno-
na]ionalizate“ dup` Herder [i „Prim`vara Na]iunilor“. Ele
erau legate tot mai str\ns de un sol, de o ras` (dincolo de
complexa semantic` istoric` a cuv\ntului „ras`“, un ele-
ment propriu-zis rasial, \n anumite cazuri rasist, se reg`se[te
aproape \n toate cazurile), de un s\nge. De la argumentul is-
toric al existen]ei [i drepturilor colective s-a trecut cu Her-
der la argumentul culturalist al echivalen]ei popor-cultur`-
stat, apoi la un fel de „argument ontologic“ (dac`-l putem
parodia pe Anselm din Canterbury, mai respectuos \ns`
dec\t a f`cut-o Borges cu al s`u „argument ornitologic“),
pentru a se ajunge \n cele din urm`, \n tragica perioad` in-
terbelic`, la argumentul biologic. Tot ceea ce nu se putuse
demonstra [i explica f`r` rest cu privire la sinele colectiv,
toate r`spunsurile neconving`toare la \ntrebarea Comment
peut-on être Persan?, toate \ndoielile [i angoasele (auto)iden-
titare, absolut toate acestea c`p`tau o replic` f`r` echivoc
prin serologie, craniologie [i a[a mai departe. Mai mult: dac`
ontologiile etnice [i religiile politice se ocupaser` mai cur\nd
de corpul simbolic, glorios, „f`r` organe“, al etno-na]iunii,
noile [tiin]e se \ngrijeau de corpul politic \n sensul s`u cel
mai literal. Utopia etno-na]iunii perfecte, care-i preocupa

10
chiar [i pe aceia care credeau ori declarau c` poporul lor e
f`r` cusur, se putea \n fine realiza printr-un fel de combi-
na]ie de taumaturgie, terapie, ecarisaj [i clonare.
Acesta a fost, \n linii mari, dincolo de elementele locale
diferite, traseul conceptului de „specific na]ional“ \n majo-
ritatea culturilor europene. Sf\r[itul celui de-al Doilea
R`zboi Mondial l-a oprit abrupt, dar prea t\rziu: se ajunse-
se deja, din multiple cauze, la genocid. Dar reconstruc]ia de-
mocratic` sau totalitar` de st\nga a Europei nu s-a lipsit cu
totul de anumite segmente ale unui inextricabil continuum
biologist ini]iat de autori ca Darwin, Quatrefages, Galton [i
Malthus, ori Gobineau [i Chamberlain. G\ndirea [i practi-
cile eugenice nu au disp`rut, ci au fost inserate \n noile in-
ginerii sociale utopice ale sistemului sovietic [i ale so-
ciet`]ilor de consum. Acest fapt ne reaminte[te c\t de riscant
este s` distingem mecanic \ntre St\nga [i Dreapta, \ntre de-
mocra]ie [i tiranie, \ntre utopie [i distopie.
|n aceast` lumin` trebuie citite cercet`rile pe teren ro-
mânesc ale lui Marius Turda. {i cele, de pionierat, ale Ma-
riei Bucur. Marius Turda, continu\ndu-[i parcursul profe-
sional remarcabil, [i-a extins c`ut`rile ini]iale, care deja \l
purtaser`, ca pe oricine se intereseaz` serios de România, [i
\n spa]iul maghiar. El se preocup` \n ultimii ani, singur sau
ca parte a unor proiecte colective adesea ini]iate chiar de el,
de studierea comparativ` din acest unghi a \ntregului con-
tinent. Un singur exemplu recent: volumul Blood and Ho-
meland: Eugenics and Racial Nationalism in Central and
Southeast Europe, 1900-1940, coordonat de el \mpreun` cu
Paul J. Weindling. (Am preluat titlul [i unele formul`ri
pentru acest text din recenzia pe care am f`cut-o acestei ex-
celente lucr`ri \n nr. 4 pe 2008 al revistei Totalitarian Mo-
vements and Political Religions, precum [i din c\teva texte
mai lungi, \nc` inedite.)

11
 Pentru mediul nostru cultural, o asemenea abordare nu
este u[or de acceptat [i, \n orice caz, nu e u[or de integrat \n
discursul public. Dar poate, v`z\nd c` [i al]ii au cunoscut
evolu]ii comparabile, românii vor \ncepe s` se g\ndeasc` mai
serios la o chestiune care altminteri \i obsedeaz`: specificul
na]ional [i tot ce se afl` \n jurul acestei no]iuni.

12
 Introducere
Dup` Primul R`zboi Mondial, teritoriul României s-a
dublat aproape, incluzând Transilvania, Banatul, Basarabia
[i nordul Bucovinei, regiuni cu o mare diversitate etnic`. Ca
s` func]ioneze corespunz`tor, statul român s-a implicat
\ntr-un proces f`r` precedent de centralizare administrativ`
[i construc]ie a unei identit`]i na]ionale omogene.1 Diver-
sitatea etnic` a României a atras nu doar politicieni [i vi-
zionari, preocupa]i de crearea statului na]ional; a devenit [i
un punct central al programelor eugenice [i biopolitice ela-
borate \n perioada interbelic`. Trebuie subliniat c` biolo-
gizarea identit`]ii na]ionale oferit` de eugenie [i antropo-
logie a caracterizat [i alte politici de stat din Europa inter-
belic`, mai ales \n state care au ales regimuri autoritare sau
totalitare, precum Spania, Italia sau Germania.2 |n aceste
]`ri, ca [i \n România, metaforele biologice [i rasiale au fost
folosite pentru a \nt`ri un mesaj ideologic [i pentru a in-
tensifica loialit`]ile etnice, f`r` de care sistemul politic nu
putea func]iona. Din acest punct de vedere, dup` cum vom
vedea, uneori loialit`]ile na]ionaliste ale eugeni[tilor [i an-
tropologilor le-au cople[it obiectivitatea [tin]ific`, deter-
minându-le astfel pozi]ia \n tratarea unor subiecte delicate,
cu miz` politic`, precum originea etnic` a minorit`]ilor
sau vechimea istoric` a na]iunii.
|n România, „firavul eugenism românesc“ – dup` cum \l
nume[te Gheorghe Br`tescu3 – nu a beneficiat de aten]ia pe
care o merit`. Literatura româneasc` despre acest subiect –
firav` [i ea – este \nc` determinat` de un mod de a gândi eu-
genismul [i antropologia, [i rela]ia lor cu alte curente cultu-
rale [i politice ale perioadei interbelice, pe de o parte ca im-
ita]ii ale utopiei rasiale propuse de fascismul [i nazismului
european, pe de alta ca fiind nesemnificative ca r`spândire
[i impact.4 Zigu Ornea, \n cea mai important` contribu]ie ro-

13
mâneasc` la istoria intelectual` a dreptei din perioad` in-
terbelic`, men]ioneaz` foarte sumar preocup`rile rasiale ale
intelectualilor români, iar când o face – precum \n cazul lui
Nichifor Crainic – analiza lui este complet dep`[it`: „Ope-
rând cu astfel de criterii [i concepte anacronice precum rasa
dedus` din chimismul sângelui, Crainic se instala, cu teorii-
le sale despre autohtonism [i etnicitate, pe temelii minate sub
raport [tiin]ific, [ubrezindu-le pân` la autoanulare.“5
Aceasta este, din nefericire, opinia majorit`]ii cercet`ri-
lor care au studiat România interbelic`. Unii au pus accen-
tul pe formarea identit`]ii na]ionale \n termeni literari sau
religio[i; al]ii pe politica cultural` [i conflictul dintre gene-
ra]ii.6 Conform acestor interpret`ri, participan]ii la dezba-
terea legat` de na]iune [i-au \nsu[it teme care au fost crea-
te de genera]ii succesive de poe]i, lingvi[ti [i istorici.7 Foar-
te pu]ini sunt aceia carea s-au apropiat critic [i lucid de su-
biectele rasiale: Radu Ioanid \n studiile lui despre Garda de
Fier [i Holocaust; Viorel Achim [i Vladimir Solonari \n
analizele pe care le-au f`cut despre etnopolitica româneasc`
din anii 1930 [i 1940.8
Se cunoa[te c` rasismul [i conceptul de ras` au fost dis-
creditate dup` cel de al doilea r`zboi mondial, chiar dac` ele
nu au disp`rut din practicile culturale [i politice ale Euro-
pei occidentale [i ale Statelor Unite, ca s` nu mai vorbim de
fostele colonii din America Latin`, Asia [i Africa. Cu toate
acestea, \n ultimele patru decenii s-a format o literatura
complex` [i multidisciplinar` care \ncearc` \ntr-un mod cri-
tic s` explice evolu]ia ideii de ras` \n cultura european`, fie
c` e vorba de David Hume, Immanuel Kant, Joseph Con-
rad sau Louis-Ferdinand Céline.9 La fel s-a \ntâmplat cu re-
ceptarea cultural` [i istoric` a eugeniei.
Marginalizat` dup` 1945, istoriografia eugeniei s-a ma-
turizat \n anii ’70, c\nd [i-a readaptat baza epistemologic`,
pentru a reflecta at\t progresele f`cute \n istoria ideilor, c\t

14
[i pe cele din biologie [i medicin`. Majoritatea publica]iilor
ap`rute atunci au reevaluat cazurile a[a-zis excep]ionale
din istoria eugeniei, de la purific`rile rasiale introduse de
Germania nazist` la politicile de sterilizare, ini]iate \n ]`ri
precum Statele Unite. Rezultatele ob]inute au distins \ntre
studiul ini]iativelor de igien` social` [i cele dedicate m`su-
rilor de control rasial al popula]iei. Astfel, studiile din pri-
ma categorie au subliniat grija statelor pentru politicile so-
ciale [i de s`n`tate (ca \n cazul eugeniei britanice [i ameri-
cane), \n vreme ce celelalte s-au concentrat pe portretizarea
igienei rasiale germane ca precursoare a genocidului nazist
[i p`rta[` la el.10
Astfel de abord`ri au fost criticate la \nceputul anilor
1990, c\nd mai mul]i autori au contestat interpret`rile do-
minante ale igienei rasiale germane, \nainte [i din timpul gu-
vern`rii na]ional-socialiste. Paralel, al]i autori au propus in-
terpret`ri nuan]ate ale eugeniei britanice [i americane,
sco]\nd \n eviden]` at\t tr`s`turile ei „pozitive“, c\t [i pe ce-
le „negative“. Recent, politicile de sterilizare din statele
scandinave de dup` 1945, sau cele din China, au intrat [i ele
\n aten]ia cercet`torilor, devenind cunoscute publicului
larg.11
Aceste lucr`ri de pionierat au avut o influen]` sub-
stan]ial` asupra cercet`rii istoriei eugeniei, at\t din punct de
vedere geografic, c\t [i tematic, acoperind ]`ri foarte diferi-
te precum China [i Brazilia, [i stabilind leg`turi \ntre „ve-
chile“ forme ale eugeniei [i „noile“ biotehnologii pentru
\mbun`t`]irea speciei umane. Miza acestor noi studii con-
st` \n faptul c` dezbaterile despre importan]a eugeniei nu au
servit doar scopuri academice. Con[tien]i de natura sensi-
bil` a subiectului, biologii, istoricii [i comentatorii publici
au \ncercat s` separe ra]ionamentele legate de ingineria ge-
netic` de cele ale eugeniei interbelice. Astfel, \n prezent
exist` \ncerc`ri de a redirec]iona discu]ia despre sursele in-

15
telectuale ale eugeniei insist\nd, \n acela[i timp, asupra re-
levan]ei ei contemporane \n sfera public`. Ca parte a aces-
tui proces se poate observa un interes cresc\nd fa]` de stu-
diul mi[c`rilor eugenice din unele ]`ri europene, precum ce-
le din Europa de Est [i Central`, care, \nainte de 1989, nu au
beneficiat de aten]ia cuvenit`.12
Pe acest fundal, \n 2002, a ap`rut cartea Mariei Bucur
despre eugenia româneasc` din perioada interbelic`. Bucur
a discutat conving`tor [i pentru prima dat` rela]ia dintre eu-
genie [i politicile de modernizare ale societ`]ii române[ti de
dup` 1918, ar`tând cum eugeni[tii români – ca [i alte cate-
gorii intelectuale [i profesionale –, s-au angajat asiduu \n po-
litici moderne de construire a identit`]ii na]ionale.13 Mai
mult, Bucur a deexotizat eugenismul românesc, contex-
tualizându-l \n rela]ie cu mi[c`ri similare \n Europa [i Sta-
tele Unite. A devenit clar nu numai c` ideile eugenice de
protejare a individului [i na]iunii au fost de la \nceput in-
tegrate discursului modernist de \nbun`t`]ire a societ`]ii ro-
mâne[ti, dar [i c` ele nu au fost marginale sau rare, a[a cum
afirma literatura român` [i str`in` despre perioada inter-
belic`.
|ntr-adev`r, \n perioada de dup` Primul R`zboi Mondial,
conceptele biologice au devenit componente necesare ale
procesului de formare a identit`]ii na]ionale pretudindeni
\n Europa, iar eugeni[tii [i antropologii au primit sprijin
pentru activit`]ile [i planurile lor de cercetare de la guver-
ne [i regimuri politice, unele liberale altele totalitare.14 Im-
portan]a pe care au dobândit-o eugenia [i antropologia \n
cultural public` interbelic` a dus la o transformare a corpu-
lui na]ional \ntr-un obiect de adora]ie politic`. Un alt efect
a fost ridicarea biopoliticii la rangul de simbol emblematic
al teoriilor biologice [i medicale referitoare la identitatea
na]ional`. \ntr-un fel, fuzionarea dintre nevoia de identifi-
care [i permanen]` biologic` [i c`utarea unui nou traseu is-

16
toric pentru na]iune a contribuit la transformarea biopoli-
ticii \n politic` na]ional`.
Argumentul meu, pe care \l dezvolt \n acest volum, este
acela c` dezbaterile despre natura identit`]ii na]ionale \n Ro-
mânia dintre cele dou` r`zboaie mondiale nu se pot trata \n
mod adecvat dac` aten]ia se concentreaz` numai asupra dis-
cu]iilor literare sau filozofice despre esen]a na]ional`. Sigur
c` defini]iile antropologice [i serologice ale apartenen]ei
na]ionale nu diminueaz` \nsemn`tatea altor dezbateri pe te-
ma na]iunii, dar ele indic`, totu[i, faptul c` originile pro-
gramelor eugenice ale regener`rii na]ionale trebuie c`uta-
te nu numai \n criticile la adresa democra]iei liberale ci, mai
degrab`, \n eforturile de a crea un nou organism na]ional ca-
re s` supravie]uiasc` presupusului declin cultural [i spiritual
al modernit`]ii [i condi]iilor interna]ionale nefavorabile
(pierderi teritoriale [i r`zboi).
|n perioda interbelic`, istoriile culturale ale na]iunii s-au
intersectat adesea cu concep]iile rasiale privind apartenen]a
na]ional`. |ntr-adev`r, nevoia de re\mprosp`tare a comu-
nit`]ii etnice, \ntâlnit` la majoritatea intelectualilor tim-
pului s-a bazat pe mitul palingenetic al re\nnoirii na]iona-
le, ce cuprindea atât ideea de metamorfoz` spiritual`, cât [i
\mplinirea ei printr-o nou` ontologie etnic`. Nu doar ro-
mânii au fost preocupa]i de soarta lor etnic`; minorit`]ile
na]ionale precum germanii din Ardeal sau ceang`ii din
Moldova au fost la fel de interesate de discursurile eugeni-
ce [i antropologice. Daca pentru germanii din Ardeal acest
interes dateaz` de dinaintea apari]iei mi[c`rii eugenice ro-
mâne[ti – datorit` conect`rii lor culturale la lumea austro-
german` –, \n cazul ceang`ilor putem spune c` ideile bio-
politice folosite de liderii lor s-au datorat exclusiv interesului
ar`tat de eugeni[tii [i antropologii români fa]` de comu-
nit`]ile lor. Astfel, dac` germanii [i-au dezvoltat propria lor
„fort`rea]` eugenic`“, pentru a se proteja de majoritatea ro-

17
mâneasc`, ceang`i au dezvoltat un sentiment biologic al
identit`]ii na]ionale române[ti. Alte grupuri etnice, pre-
cum evreii [i ]iganii, au fost prinse la mijloc: incapabili s`
creeze o identitate etnic` paralel` cu cea româneasc` [i,
mai ales dup` 1930, respin[i pe motive rasiale din corpul
na]iunii române.
Ace[ti autori au recurs \n mod declarat la imaginea unei
esen]e na]ionale române[ti [i au c`utat obsesiv s` o integreze
\n dezbaterea privitoare la cultura na]ional` \n România. Es-
te deci posibil s` se observe felul \n care \nsu[i conceptul de
ras` a fost absorbit de retorica na]ionalist` a incluziunii [i
excluziunii, reformulând rela]ia dintre diferitelor grupuri [i
culturi etnice. Când sociologul legionar Nicolae Ro[u afir-
ma \n 1941 c` „sângele este substratul biologic al eredit`]ii,
consangvinitatea, pe planul intelectual, sufletesc [i social,
\nsemnând acelea[i sentimente, acelea[i idei [i acelea[i ten-
din]e. Rasa este, a[adar, condi]iunea de existen]` a unui po-
por, este \ns`[i concep]ia lui de via]`“15, el vorbea nu doar
\n numele majorit`]ii române[ti ci [i \n numele celor care
erau exclu[i din comunitatea etnic` româneasc`.
Nu doar eugeni[tii [i antropologii s-au folosit de tipo-
logiile [i argumentele rasiale \n defini]iile pe care le-au dat
na]iunii, ci [i filozofii [i criticii literari16. M`car datorit` ob-
sesiei care exist` \n România cu categoria celor din urm`, de
la Lucian Blaga la Eugen Lovinescu, este important ca teo-
riilor rasiale [i uneori rasiste s` le fie recunoscut` prezen]a
\n dezbaterile politice [i culturale din perioada interbelic`.
Completând defin]iile literare privitoare la identitatea na]io-
nal`, eugeni[tii [i antropologii români s-au concentrat asu-
pra obiectelor fizice [i palpabile, precum craniile sau arte-
factele arheologice. Folosind experimente tehnice, cum ar
fi catalogarea [i clasificarea grupelor sanguine din cadrul po-
pula]iei, ei au sperat s` creeze ceea ce considerau a fi [tiin]a
na]iunii. Cu alte cuvinte, eugenia [i antropologia rasial` au

18
avut ca obiectiv crearea unei ontologii na]ionale bazate pe
empirismul [i pozitivismul [tiin]elor naturale [i al teoriilor
despre evolu]ie [i genetic`. Pentru ei, na]iunea a fost mai
\ntâi un obiect de studiu, un obiect care a devenit treptat su-
biectul loialit`]ii lor profesionale [i umane. Aceste repre-
zent`ri fizice ale na]iunii le-au permis eugeni[tilor [i an-
tropologilor s` fac` incursiuni obiective \n structura etnic`
a societ`]ii, \n compara]ie cu interpret`rile referitoare la
identitatea na]ional` oferite de textele literare [i filozofice.
|n multe privin]e procesul de biologizare a identit`]ii
na]ionale pe care \l discut \n acest volum se \mplete[te cu
procesul de re\ntemeiere etno-na]ional` pe care Sorin Antohi
\l nume[te „ontologie etnic`“, \n cadrul c`ruia categoriile
universale sunt \nsu[ite [i transformate de tradi]iile na]io-
naliste.18 O alt` perspectiv` din care putem \n]elege biologi-
zarea identit`]ii na]ionale este cea oferit` de biopolitic`. Nu
am s` intru \n acest subiect aici pentru c` el face parte dintr-
un volum \n preg`tire. Am s` schitez doar contextul leg`tu-
rilor dintre eugenie, antropologie [i biopolitica româneasc`.
|n 1926, eugenistul român Iuliu Moldovan a publicat
Biopolitica, o carte pe care Maria Bucur a descris-o corect ca
pe „un manifest ce apela la un stat eugenic total bazat pe
principii biologice, un fel cu totul nou de a organiza politi-
ca \n România.“19 Prin introducerea no]iunii de biopolitic`
\n discursul public românesc, Moldovan nu adopta doar un
termen modernist cu versatilitatea lui caracteristic`, ci \l [i
\nvestea cu o misiune na]ional` specific`, aceea de a di-
rec]iona diversele experien]e istorice [i tradi]ii culturale
\nspre ideea de ameliorare a calit`]ilor rasiale ale na]iunii20.
Na]iunea era descris` ca un organism care func]ioneaz` pe
baza legilor evolu]iei, \ntruchipând calit`]i fizice transmise
din genera]ie \n genera]ie. La fel de important, rela]ia din-
tre na]iune [i stat a fost preschimbat` \ntr-o rela]ie specific`,
bazat` nu pe un contract politic de recunoa[tere reciproc`

19
ci pe o fuziune complet`. Biopolitica, a[adar, opera prin in-
vestiga]ii asupra proceselor biologice ce reglau raportul
dintre individ, na]iune [i stat.
Pentru cei familiariza]i cu opera lui Michel Foucault,
aceast` discu]ie nu este \ntrutotul str`in`. |ntr-o prelegere
]inut` la Collège de France \n 1976, Foucault situa na[terea
biopoliticii \n a doua jum`tate a secolului al XVIII-lea. Bio-
politica, explic` Foucault \n continuare, exist` la intersec]ia
dintre cunoa[tere [i putere. Ea este o metod` modern` de
guvernare a colectivit`]ilor umane, inventat` de statul mo-
dern cu scopul de a supraveghea [i la nevoie a pedepsi so-
cietatea [i individul.21 Acesta din urm` devine subiect al po-
liticilor de putere [i al practicilor [i discursurilor asociate cu
disciplinele medicale [i legale aplicate celor bolnavi sau de-
lincven]ilor.
|n ultimele decenii, autori din numeroase discipline au
apelat la teoria inovatoare a lui Foucault \n privin]a „bio-
politicii rasei umane“22 pentru a explica diverse fenomene
precum nazismul german, politicile nataliste ale Chinei
contemporane sau terorismul politic [i cultural al post-
modernit`]ii.23 Termenul de biopolitic` este \n prezent des
folosit, atât \n jargonul [tiin]ific, cât [i \n vorbirea coti-
dian`. A[a cum remarca de curând [i Corrina Treitel: „Me-
nit` s` dea na[tere unei societ`]i mai puternice [i mai pro-
ductive prin reglementarea, optimizarea, ba chiar extermi-
narea anumitor popula]ii umane, biopolitica a cuprins to-
tul, de la reforma locuin]elor la campaniile \mpotriva fu-
matului [i la programele pediatrice de vaccinare, pân` la po-
liticile fiscale pentru [i \mpotriva natalit`]ii, la discu]iile \n
jurul recens`mântului na]ional [i la igiena industrial`.“24 O
defini]ie [i mai larg` este oferit` de Edward Ross Dickinson,
potrivit c`ruia biopolitica ar trebui s` includ` „practici me-
dicale, de la terapia individual` la regimurile de igien` per-
sonal`, pân` la marile institu]ii [i campanii publice de

20
s`n`tate; programe de asisten]` social`, de la grija indivi-
dualizat` pentru anumite popula]ii, pân` la programe pe
scar` larg` [i cvasiuniversale, cum ar fi politicile fiscale [i de
asigur`ri sociale menite s` \ncurajeze anumite rezultate de-
mografice; \ntregul complex de [tiin]e rasiale, de la antro-
pologia fizic` pân` la variatele teorii rasiale, eugenia [i [ti-
in]a eredit`]ii, demografia, managementul [tiin]ific [i igie-
na muncii [i, m`car poten]ial, \ntregul spectru al discipli-
nelor [i practicilor \nrudite, cum ar fi psihiatria [i psiholo-
gia, discursurile despre autoperfec]ionare (nudismul, vege-
tarianismul, fitness [i nutri]ionismul, cump`tarea), regi-
murile de frumuse]e [i altele asemenea.“25
Datorit` defini]iei atât de flexibile a termenului, am pre-
ferat s` nu includ \n acest volum toate discu]iile despre bio-
politic` din perioada interbelic` \n România. Voi folosi eu-
genia [i antropologia rasial` – dou` domenii ale biopoliticii
– pentru a explora ceea ce Sorin Antohi numea delirul „om-
niprezen]ei, omnipoten]ei [i omniscien]ei“ statului na]ional
român, care nu putea „func]iona decât ca administra]ie a
unei mul]imi omogene de obiecte identice – cet`]enii –, pe
care trebuie s` le [i produc`, prin intermediul institu]iilor sa-
le, de la sistemul educativ la stagiul militar obligatoriu.“26
Prima parte a acestui volum analizeaz` dezbaterile din ju-
rul eugeniei negative, iar partea a doua descrie modalit`]ile
prin care antropologia rasial` a definit atât majoritatea ro-
mâneasc`, cât [i unele minorit`]i etnice. Ceea ce une[te ce-
le dou` p`r]i este felul \n care aceste dezbateri s-au integrat
\n discursurile despre ingineria social` [i biologic` a na]iu-
nii române. Pe scurt, sus]in`torii m`surilor eugenice [i ras-
iale argumentau c` misiunea istoric` a statului român, dup`
unificarea teritorial` din 1918, era s` creeze o na]iune ro-
mân` s`n`toas` [i numeroas`. Aceast` idee a perfectibilit`]ii
na]ionale pe care au propus-o eugeni[tii [i antropologii din
România – iar mul]i intelectuali [i politicieni români au

21
considerat-o atr`g`toare [i au sus]inut-o – a \nsemnat de
fapt purificarea societ`]ii române[ti atât de indivizii „dis-
genici“ din punct de vedere medical [i legal, cât [i de acele
minorit`]i etnice considerate inferioare sau o amenin]are la
adresa integrit`]ii na]ionale.
Cu alte cuvinte, noul organism al na]iunii trebuia pro-
tejat de du[manii din interior [i exterior, fortificat prin fi-
lozofii [i terapii medicale, pentru ca \n sfâr[it s` \[i poat`
asuma un nou destin istoric, comparabil cu cel al altor sta-
te din Europa. Spre deosebire de filozofii [i poe]ii din acea
perioad` care au folosit un limbaj figurativ [i poetic atunci
când vorbeau despre destinul istoric al poporului român,
colegii lor eugeni[ti [i antropologi au invocat [tiin]ele me-
dicale [i naturale. Discu]ia s-a purtat \ns` \n jurul acelora[i
\ntreb`ri: Cine este român? Ce \nseamn` s` fii român? Cum
poate cineva deveni român? S-au dat multe r`spunsuri la
aceste \ntreb`ri; unele sunt cunoscute, altele nu. |n acest vo-
lum le vom avea \n vedere pe cele mai pu]in cunoscute.

Note:
1. Cartea esen]ial` pentru a \n]elege acest proces ramâne Irina Livezea-
nu, Cultural Politics in Greater Romania: Regionalism, Nation Building,
and Ethnic Struggle, 1918-1930 (Ithaca, NY, 1995).
2. Pentru cazul spaniol vezi Richard Cleminson, Anarchism, Science and
Sex: Eugenics in Eastern Spain, 1900-1937 (Bern, 2000); pentru cazul ita-
lian vezi Maria Sophia Quine, Population Politics in Twentieth Century Eu-
rope: Fascist Dictatorships and Liberal Democracies (London, 1995) [i
Italy's Social Revolution: Charity and Welfare from Liberalism to Fascism
(Basingstoke, 2002); Aaron Gillette, Racial Theories in Fascist Italy (New
York, 2001); pentru cazul german vezi Michael Burleigh, Wolfgang Wip-
permann, The Racial State: Germany 1933-1945 (Cambridge, 1991);
Claudia Koonz, The Nazi Conscience (London, 2003).
3. Gh. Br`tescu, C`tre s`n`tatea perfect`. O istorie a utopismului medical
(Bucure[ti, 1999), 406-411. |nainte de 1989 dintre eugeni[ti români
doar Gheorghe Banu a fost subiectul unei analize mai atente. Vezi Vic-
tor S`hleanu, |ncepturile medicinii sociale \n România: G. Banu (Bucure[ti,

22
1979). Cartea de memorii a Iuliu Moldovan a fost publicat` abia \n
1996. Vezi Iuliu Moldovan, Amintiri [i reflexii (Bucure[ti, 1996).
4. Vezi Viorel Achim, „Romanian-German Collaboration in Ethnopoli-
tics: The Case of Sabin Samuil`“, \n Ingo Haar, Michael Fahlbusch, eds.,
German Scholars and Ethnic Cleansing, 1919-1945 (New York: Berghahn
Books, 2005), 139-154; Vladimir Solonari, „An Important New Docu-
ment on the Romanian Policy of Ethnic Cleansing during World War II“,
Holocaust and Genocide Studies 21, 2 (2007): 268-297. Despre eugenism
[i rela]ia ei cu biopolitica vezi Marius Turda, „The Nation as Object: Ra-
ce, Blood and Biopolitics in Interwar Romania“, Slavic Review 66, 3
(2007): 413-441; despre sterilizare eugenic` vezi Marius Turda, „To End
the Degeneration of a Nation’: Debates on Eugenic Sterilization in In-
terwar Romania“, Medical History 53, 1 (2009).
5. Z. Ornea, Anii treizeci. Extrema dreapt` româneasc`, ed. rev`zut` (Bu-
cure[ti, 1996), 111.
6. O mare parte din literatura ultimilor ani pe tema na]ionalismului \n Ro-
mânia interbelic` este \ndatorat` influentului concept de na]iune al lui Be-
nedict Anderson, ca produs cultural, al imagina]iei. A se vedea Benedict
Anderson, Imagined Communities: Reflections on the Origin and Spread of
Nationalism (Londra, 1986). Potrivit lui Anderson, ideea de ras` nu joac`
un rol important \n conturarea imagina]iei na]ionaliste. Pentru un alt
punct de vedere, a se vedea Nancy Leys Stepan, „The Hour of Eugenics“,
Race, Gender, and Nation in Latin America (London, 1991); Ann Laura
Stoler, Carnal Knowledge and Imperial Power: Race and the Intimate in Co-
lonial Rule (Berkeley, 2002); [i Marius Turda, The Idea of National Supe-
riority in Central Europe, 1880-1918 (New York, 2005).
7. Vezi Katherine Verdery, „National Ideology and National Character
in Interwar Romania“, [i Keith Hitchins, „Orthodoxism: Polemics over
Ethnicity and Religion in Interwar Romania“, ambele \n volumul editat
de Ivo Banac [i Katherine Verdery, National Character and National
Ideology in Interwar Eastern Europe (New Haven, 1995), 103-33 [i res-
pectiv 135-56. Vezi [i Katherine Verdery, National Ideology under Socia-
lism: Identity and Cultural Politics in Ceausescu’s Romania (Berkeley,
1991); Sorin Alexandrescu, Paradoxul român (Bucure[ti, 1998); Irina Li-
vezeanu, Cultural Politics in Greater Romania: Regionalism, Nation Buil-
ding and Ethnic Struggle, 1918-1930 (Ithaca, 1995); [i Irina Livezeanu,
„Generational Politics and the Philosophy of Culture: Lucian Blaga bet-
ween Tradition and Modernism“, Austrian History Yearbook 33 (2002):
207-37.
8. Radu Ioanid, „The Sacralised Politics of the Romanian Iron Guard“,
Totalitarian Movements and Political Religions 5, 3 (2004): 419-53;

23
Radu Ioanid, The Holocaust in Romania: the destruction of Jews and Gyp-
sies under the Antonescu regime, 1940–1944 (Chicago, 2000); Viorel
Achim, The Roma in Romanian History (Budapest, 2004); Viorel Achim,
Documente privind deportarea ]iganilor \n Transnistria (Bucure[ti, 2004);
Viorel Achim, „Romanian-German Collaboration in Ethnopolitics: The
Case of Sabin Manuil`“, \n Ingo Haar, Michael Fahlbusch, ed., German
Scholars and Ethnic Cleansing, 1919-1945 (New York, 2005), 139-154; Vla-
dimir Solonari, „An Important New Document on the Romanian Poli-
cy of Ethnic Cleansing during World War II“, Holocaust and Genocide
Studies 21, 2 (2007): 268–297; Vladimir Solonari, „Patterns of Violence:
Local Population and the Mass Murder of Jews in Bessarabia and Nor-
thern Bukovina, July-August 1941“, Kritika: Explorations in Russian and
Eurasian History 8, 4 (2007): 749-787. Vezi [i Lucian Butaru, „Eugenik
und Rassismus im Siebenbürgen der Zwischenkriegzeit“, Zeitschrift für
Siebenbürgische Landeskunde 30 (2007): 54-64.
9. Vezi, de exemplu, Emmanuel Chukwudi Eze, Race and the Enlighten-
ment: A Reader ( Oxford, 1997); Elizabeth Ezra, The Colonial Unconscious:
Race and Culture in Interwar France (Ithaca, 2000); Robert Bernasconi, ed.,
Race (Oxford, 2001); Sara Eigen, Mark J. Larrimore, eds., The German In-
vention of Race (Albany, 2006); Dana S. Hale, Races on Display: French Re-
presentations of Colonized Peoples, 1886-1940 (Bloomington, 2008).
10. Bibliografia este vast`. Vezi, de exemplu, Mark H. Haller, Eugenics:
Hereditarian Attitudes in American Thought (New Brunswick, 1963); G.
R. Searle, Eugenics and Politics in Britain, 1900-1914 (Leyden, 1976);
Daniel J. Kevles, In the Name of Eugenics. Genetics and the Uses of Human
Heredity (New York, 1985); Paul Weindling, Health, Race and German
Politics between National Unification and Nazism, 1870-1945 (Cam-
bridge, 1989); Richard A. Soloway, Demography and Degeneration. Eu-
genics and the Declining Birthrate in Twentieth Century Britain (Chapel
Hill, 1990); Pauline M. H. Mazumdar, Eugenics, Human Genetics and Hu-
man Failing. The Eugenics Society, Its Sources and Its Critics in Britain
(London, 1992); Diane B. Paul, Controlling Human Heredity. 1865 to the
Present (Amherst, 1995); Matthew Thomson, The Problem of Mental
Deficiency: Eugenics, Demography and Social Policy in Britain, c. 1870-1959
(Oxford, 1998); Richard Lynn, Eugenics. A Reassessment (Westport,
2001); [i Dan Stone, Breeding Superman. Nietzsche, Race and Eugenics in
Edwardian and Interwar Britain (Liverpoo, 2002).
11. Pentru ]`rile scandinave, vezi Maija Runcis, Steriliseringar i folkhem-
met (Stockholm, 1998); Gunnar Broberg and Mattias Tydén, Oönskade
i folkhemmet: rashygien och sterilisering i Sverige, 2nd ed., (Stockholm,
2005); Gunnar Broberg, Nils Roll-Hansen, eds., Eugenics and the welfa-

24
re state: sterilization policy in Denmark, Sweden, Norway and Finland, 2nd
ed. ( East Lansing, 2005); Lene Koch, „Eugenic Sterilisation in Scandi-
navia“, The European Legacy 11, 3 (2006): 299–309; and Niels Lynöe, „Ra-
ce Enhancement through Sterilization: Swedish Experiences“, Interna-
tional Journal of Mental Health 36, 1 (2007): 17–25. Pentru politicile eu-
genice din China, vezi Susan E Short, Ma Linmao, Yu Wentao, „Birth
planning and sterilization in China“, Population Studies 54, 3 (2000): 279–
91; [i Frank Dikotter, Imperfect Conceptions: Medical Knowledge, Birth De-
fects and Eugenics in China (London, 2000).
12. Literatura despre mi[c`rile eugenice \n Europa de est [i central` este
abia la \nceput. Vezi Kamila Uzarczyk, Podstawy ideologiczne higieny ras
i ich realizacja na przykładzie Śląska w latach 1924–1944 (Toruń, 2003);
Magdalena Gawin, Rasa i nowoczesność: historia polskiego ruchu euge-
nicznego, 1880-1952 (Warsawa, 2003). Pentru o perspectiv` comparativ`,
vezi Marius Turda, Paul Weindling, eds, Blood and Homeland: Eugenics
and Racial Nationalism in Central and Southeast Europe, 1900–1940 (Bu-
dapest, 2007).
13. Maria Bucur, Eugenics and Modernization in Interwar Romania (Pitts-
burgh, 2002). Cartea a fost tradus` [i \n române[te la editura Polirom \n
2005. Vezi [i Maria Bucur, „Mi[carea eugenist` [i rolurile de gen“, \n Ma-
ria Bucur, Mihaela Miroiu, Patriarhat [i emancipare \n istoria gândirii po-
litice române[ti (Ia[i, 2002), 139-142.
14. Zygmunt Bauman, Modernity and Ambivalence (Ithaca, 1991); Ann
Laura Stoler, Race and the Education of Desire: Foucault’s History of Se-
xuality and the Colonial Order of Things (Londra, 1995); Tzvetan Todo-
rov, Hope and Memory: Lessons from the Twentieth Century (Princeton,
2004); [i Roger Griffin, Modernism and Fascism: The Sense of a Beginning
under Mussolini and Hitler (London, 2007). Vezi [i Margit Szöllösi-Jan-
ze, ed., Science in the Third Reich (Oxford, 2001).
15. Nicolae Ro[u, „Ideea de ras` la doi gânditori români“, Revista Fun-
da]iilor Regale 8 (1941): 400.
16. Vezi, de exemplu, H. Sanielevici, „De ce ras` e poporul român“, \n H.
Sanielevici, Noi probleme literare, politice, sociale (Bucure[ti, 1927), 127-
36; H. Sanielevici, „Rasa, limba [i cultura b`[tina[ilor Daciei“, \n H. Sa-
nielevici, Literatura [i [tiin]a (Bucure[ti, 1930), 17-46; Ion Pillat, Ras-
sengeist und völkische Tradition in der neuen rumänischen Dichtung (Je-
na, 1939); C. R`dulescu-Motru, „Rassa, cultura [i na]ionalitatea \n filo-
zofia istoriei“, Arhiva pentru [tiin]` [i reform` social` 4, 1 (1922); 18-34;
[i Garabet Ibr`ileanu, „Caracterul specific \n literatur`“, \n Opere 5
(Bucure[ti, 1977), 92-94.

25
17. A se vedea H. Sanielevici, „De ce ras` e poporul român“, \n H. Sa-
nielevici, Noi probleme literare, politice, sociale (Bucure[ti, 1927), 127-36;
H. Sanielevici, „Rasa, limba [i cultura b`[tina[ilor Daciei“, \n H. Sanie-
levici, Literatura [i [tiin]a (Bucure[ti, 1930), 17-46; Ion Pillat, Rassengeist
und völkische Tradition in der neuen rumänischen Dichtung (Jena, 1939);
C. R`dulescu-Motru, „Rassa, cultura [i na]ionalitatea \n filozofia istoriei“,
Arhiva pentru [tiin]` [i reform` social` 4, 1 (1922); 18-34; [i Garabet
Ibr`ileanu, „Caracterul specific \n literatur`“, \n Opere 5 (Bucure[ti,
1977), 92-94. A se vedea [i Vasile Pârvan, Dacia: An Outline of the Early
Civilizations of the Carpatho-Danubian Countries (Cambridge, 1928); Lu-
cian Blaga, „Revolta fondului nostru nelatin“, \n Iordan Chimet (ed.),
Dreptul la memorie (Cluj, 1993), 3:41-43; [i Mircea Vulc`nescu, Dimen-
siunea româneasc` a existen]ei (Bucure[ti, 1943).
18. Sorin Antohi, „Romania and the Balkans: From Geocultural Bovarism
to Ethnic Ontology“, Tr@nsit online (Europäische Revue) 21 (2002).
19. Iuliu Moldovan, Biopolitica (Cluj, 1926). Maria Bucur, op. cit., 83.
Multe dintre ideile biopolitice ale lui Moldovan au fost resuscitate \n ar-
ticolele [i c`r]ile publicate de el prin anii 1940. Vezi, de exemplu, I. Mol-
dovan, Statul etnic (Sibiu, 1943) [i Moldovan, Introducere \n etnobiolo-
gie [i biopolitic` (Sibiu, 1944).
20. Un alt curent a insistat pe fuzionarea dintre [tiin]a politic` [i socio-
logia materialist` pentru a explica func]ionarea statului ca organism
biologic. O asemenea interpretare a fost sugerat` prima dat` de Morley
Roberts \n Bio-Politics: An Essay in the Physiology, Pathology and Politics
of the Social and Somatic Organism (London, 1938). Pentru o concep-
tualizare de \nceput \n aceast` direc]ie, a se vedea Albert Somit, „Biopo-
litics“, British Journal of Political Science 2, 2 (1972): 209-38; pentru alte
dezvolt`ri recente ale acestei teme,vezi Ira H. Carmen, „Biopolitics: The
Newest Synthesis?“ Genetica 99, 2/3 (1997): 173-184.
21. Michel Foucault, „Society must be Defended.“ Lectures at the Collège
de France, 1975-1976 (New York: Picador, 1997), 242. Vezi [i Michel Fou-
cault, The History of Sexuality: An Introduction (New York: Vintage
Books, 1980), 136-140; Michel Foucault, Naissance de la biopolitique: Co-
urs au Collège de France (1977-1978) (Paris, 2004); [i Maarten Simons,
„Learning as Investment: Notes on Governmentality and Biopolitics“,
Educational Philosophy and Theory 38, 4 (2006): 523-40.
22. Foucault; „Society must be Defended“, 243.
23. Printre cele mai recente lucr`ri ce merit` s` fie men]ionate sunt: Ro-
berto Esposito, Bios: Biopolitics and Philosophy (Minneapolis: Universi-
ty of Minnesota Press, 2008) [i Stephen Morton, Stephen Bygrave, eds.,

26
Foucault in an Age of Terror: Essays on Biopolitics and the Defence of So-
ciety (Basingstoke, 2008).
24. Corrina Treitel, „Max Runer and the Biopolitics of Rational Nutri-
tion“, Central European History 41, 1 (2008): 1.
25. Edward Ross Dickinson, „Biopolitics, Fascism, Democracy: Some Re-
flections on Our Discourse about <Modernity>“, Central European His-
tory 37, 1 (2004): 3-4.
26. Sorin Antohi, Exerci]iul distan]ei. Discursuri, societ`]i, metode (Bu-
cure[ti: Nemira, 1997), 243.

27
 Mul]umiri
Cercetarea necesar` scrierii acestei c`r]i a fost finan]at`
de Wellcome Trust din Londra [i de Oxford Brookes Uni-
versity. Ideea de o scrie \ns` \i apar]ine lui Sorin Antohi,
c`ruia \i mul]umesc [i pe aceast` cale. A[ dori, de asemenea,
s` mul]umesc Ligiei Caranfil, care a tradus versiuni ale
acestui text din limba englez`, Raluc`i Dun` pentru tradu-
cerea articolelor din Anexe [i lui Cosmin Per]a pentru lec-
tura lui atent`.
R`mân \ndatorat doamnei Mioara Georgescu [i Dr. San-
da Hondor de la Biblioteca Documentar` de Istoria Medi-
cinii a Institutului de S`n`tate Public` din Bucure[ti; lui Va-
lentin Veron-Toma [i Nicolae Leasevici de la Institutul de
Antropologie Fr. I. Rainer din Bucure[ti; Ioanei Patriche [i,
mai ales, lui R`zvan Pârâianu, pentru c` m-au ajutat s`
g`sesc articolele [i c`r]ile de care am avut nevoie \n cerce-
tarea mea.
|n sfâr[it, vreau s` le mul]umesc p`rin]ilor mei [i so]iei
mele pentru dragostea [i sprijinul lor.

Highbury, Londra
3 octombrie 2008

29
 Eugenia negativ`
[i argumentul biologic

Ereditate [i degenerare
Metodele pentru \mbun`t`]irea calit`]ilor biologice ale
individului [i societ`]ii i-au preocupat pe medicii români
\nc` de la mijlocul secolului al XIX-lea. |n 1874, de exemplu,
fondatorul [colii române[ti de psihiatrie, Alexandru {utzu,
a stabilit o leg`tur` direct` \ntre evolu]ie, ereditate [i dege-
nerarea indivizilor.1 Pentru {utzu, „ac]iunea simultan` a
acestor dou` fenomene, a acestor dou` legi, a evolu]iei [i a
eredit`]ii asupra vie]ii, ne explic` diferitele ei variet`]i [i ti-
puri, ne explic` progresarea lor pân` la perfec]iune, ca [i de-
caden]a lor pân` la dispari]iunea total`.“2 Bazându-se pe
opera naturali[tilor Charles Darwin [i Jean Louis de Quatre-
fages, dar con[tient [i de impactul pe care l-a avut contele de
Gobineau asupra discu]iilor despre evolu]ia rasial` a po-
poarelor3, {utzu a oferit \n acest text o imagine destul de
clar` atât despre rela]ia dintre efectele mediului \nconjur`tor
[i „dispozi]iunea“ ereditar` a individului, cât [i despre rolul
pe care \l are medicina modern` \n reorganizarea rela]iilor
sociale [i umane, deci \n influen]area viitorului biologic al in-
dividului [i na]iunii. „Medicina“, spune {utzu, „prin imen-
sele ei progrese, scap` de la moarte ni[te copii care prin
constitu]ia lor vicioas` ar fi pierit, precum pare la popoare-
le s`lbatice. Ace[ti copii, devenind adul]i, se c`s`toresc, [i
prin hereditate transmit descenden]ilor lor o predispozi]iu-
ne la infirmit`]ile lor proprii. Nepo]ii [i str`nepo]ii vor mer-
ge degradându-se pân` se va produce \n societate decaden]a
[i distrugerea unor grupuri sau familii.“4 Fiind el \nsu[i des-
cendentul unei ilustre familii aristocratice, {utzu a descris un

31
fenomen pe care \l cuno[tea nu doar profesional. Ceea ce era
\ns` important era faptul c` \ntr-o perioad` \n care discur-
surile culturale despre civiliza]ie [i moralitate prindeau con-
tur [i \n România5, {utzu a preferat s` se situeze de la \nce-
put pe pozi]ia argumentului biologic. Concluzia lui este edi-
ficatoare \n acest sens: „Decaden]a dar` a popoarelor nu se
explic` numai prin starea moravurilor, a institu]iilor, a ca-
racterului. Adev`rata cauz` este o cauz` organic` pe care se
bazeaz` ereditatea.“6
|n lucrarea sa din 1876, Filosofia medical`: Despre ame-
liorarea rasei umane, doctorul Mihail Petrini-Galatz a sus]in-
ut acela[i argument. Introducând \ns` \n discu]ie teoriile an-
tropologului Paul Broca despre capacitatea cranian` a indi-
vizilor apar]inând „raselor superioare“ [i ale lui Alphonse
Bertillon despre biometric` [i antropometrie, Petrini a mu-
tat argumenta]ia despre degenerare la confluen]a dintre an-
tropologie [i medicin`, un transfer conceptual pe care mul]i
eugeni[ti români din perioadele urm`toare \l vor face destul
de frecvent. Medicina a r`mas \ns` pentru Petrini – ca [i pen-
tru {utzu, de altfel – singura disciplin` care putea oferi so-
lu]ii „afec]iunilor ereditare cari se transmit la posteritate.“
Prefigurând argumentele eugeni[tilor din perioada inter-
belic`, Petrini a propus \nfiin]area unui „comitet medical ca-
pabil“ care s` supravegheze evolu]ia biologic` a societ`]ii,
pentru c` „nimeni nu poate s` fie mai bine \n pozi]iunea de
a cunoa[te descre[terea progresiv` a rasei umane ca medi-
cul.“7 Medicii români, a continuat Petrini, trebuie s` fie uni]i
\n lupta lor \mpotriva degener`rii na]iunii române[ti: „Ta-
lia rasei noastre, conformarea fizic` a organelor noastre,
toate denot` o degradare fizic` la care nu trebuie s` st`m im-
pasibili, c`ci, precum am zis, de noi depinde ameliorarea ras-
ei, [i ce este mai curios – [i aceasta se vede mai \n toate ]`ri-
le – c` \nv`]a]ii artei se ocup` cu perfec]ionarea raselor ani-
male, pe când pentru perfec]iunea noastr` nu facem ni-
mic.“8 Avansând ideea c` membrii comunit`]ii care sufer` de

32
maladii ereditare („morbe“) ar trebui s` fie descuraja]i de la
reproducere, Petrini-Galatz a propus introducerea unei legi
care s` fac` exact acest lucru: „Ei bine“, se \ntreba el, „de ce
n-am poseda [i o bun` lege care ar \mpiedica propaga]iunea
morbelor ce se transmit la posteritate?“9
{utzu [i Petrini-Galatz nu au f`cut referiri la teoriile lui
Cesare Lombroso despre antropologia criminal` sau la idei-
le lui Galton despre ereditate [i eugenie. De[i Galton [i-a
prezentat ideile despre ereditatea capacit`]ilor intelectuale
\nc` din 1869, c\nd a scris Hereditary Genius, abia \n 1883
a folosit cuvântul eugenie cu sensul de „nobil \n na[tere“ din
greaca veche (ευγενής). Pentru Galton, eugenia era o [tiin]`
nou`, care combina teoriile evolu]ioniste ale lui Darwin cu
formule matematice [i modele statistice de evaluare ale ca-
pacit`]ilor intelectuale, scopul fiind acela de a oferi meto-
de concrete prin care calit`]ile ereditare pot fi \mbun`t`]ite
(eugenia pozitiv`) iar defectele oprite de la r`spândire (eu-
genia negativ`).10
Nici Gregor Mendel nu a fost men]ionat de autorii ro-
mâni. Era \ns` de \n]eles. De[i Mendel [i-a publicat teorii-
le despre ereditate \n 1865, lucrarea lui despre \ncruci[area
plantelor a fost redescoperit` abia \n 1900 de botani[tii Hu-
go de Vries, Carl Erich Correns [i Erich von Tschermak.
Modelul ereditar propus de Mendel – mai târziu cunoscut
ca sistemul mendelian al eredit`]ii – a \nsemnat o provoca-
re serioas` atât la adresa ideii de ereditate combinat` (\n ca-
re credeau atât Darwin, cât [i {utzu [i Petrini-Galatz), po-
trivit c`reia progenitura combin` diferitele caracteristici
ale p`rin]ilor), la ideea biologului francez Jean-Baptiste La-
marck, potrivit c`ruia un organism transmite urma[ilor
tr`s`turi pe care le-a dobândit \n timpul vie]ii, cât [i – \n
sfâr[it – la adresa ideii c` mediul \nconjur`tor determin`
complet evolu]ia biologic` a indivizilor.11
Chiar dac` cei doi autori români interesa]i de subiectul
eredit`]ii nu au cunoscut teoriile eugenice ale lui Galton,

33
propunerile lor biomedicale aveau acela[i mesaj social ca [i
cel transmis de omul de [tiin]` englez. {i anume: destinul
medicilor – [i mai ales al acelora cu preg`tire teoretic` [i
practic` \n noua [tiin]` a eredit`]ii – era s` contribuie la
crearea unei noi societ`]i, care s` fie s`n`toas`, atât din
punct de vedere fizic cât [i spiritual. Bolnavii psihici sau cei
suferind de maladii incurabile, \mpreun` cu anumite cate-
gorii sociale considerate „periculoase“, precum criminalii \n
serie sau prostituatele, au devenit obiectul acestor politici de
\mbun`]ire biologic` [i medical` a societ`]ii.
C` asemenea idei au devenit treptat din ce \n ce mai
r`spândite \n cercurile medicale din România se observ` [i
dintr-o noti]` publicat` \n 1908 \n periodicul francez Archi-
ves d’anthropologie criminelle, de medicine légale et de psy-
chologie normale et pathologique. Cu aceast` ocazie, Româ-
nia este men]ionat` pentru inten]ia ei de a legifera restric]ii
maritale pentru „suferinzii de epilepsie, tuberculoz` [i sifi-
lis.“12 La \nceputul secolului al XX-lea, ideile de protejare [i
\ns`n`to[ire a societ`]ii propuse de {utzu [i Petrini-Galatz \n
anii 1880, au devenit destul de r`spândite ajungând s` fie dis-
cutate chiar [i \n camerele legiuitoare ale parlamentului.

Primii pa[i ai eugeniei române[ti

|n paralel, [i de aceast` dat` direct influen]at de euge-
nismul german [i american, ginecologul [i profesorul de
igien` Constantin I. Andronescu (figura 1) a oferit primul
program complex pentru introducerea certificatelor de
c`s`torie [i chiar pentru sterilizarea sexual`. |n 1911, Andro-
nescu a vizitat Expozi]ia de Igien` de la Dresda, unde a ve-
nit \n contact cu programul de regenerare social` [i rasial`
propus de eugeni[ti germani precum Alfred Ploetz, Max von
Gruber sau Agnes Bluhm, [i de societatea lor de igien` a ras-
ei (Gesellschaft für Rassenhygiene).13 Convins de importan]a
revolu]ionar` a eugeniei pentru viitorul omenirii, Andro-

34
nescu nu a ezitat s` \[i exprime sprijinul pentru introduce-
rea politicilor de eugenie negativ`. La \ntoarcerea sa \n ]ar`,
\n 1912, el a propus introducerea certificatelor de s`n`tate
pentru c`s`torii [i sterilizarea eugenic`.14
|n acela[i an, primul congres interna]ional de eugenie a
fost organizat \n Londra, [i la el au participat cei mai im-
portanti eugeni[ti din Europa [i Statele Unite.15 Andrones-
cu s-a familiarizat cu lucr`rile prezentate acolo, mai ales cu
raportul lui Bleecker van Wagenen, membru al comisiei de
eugenie de pe lâng` Asocia]ia American` a Cresc`torilor
(American Breeders Association), care a discutat despre mo-
dalit`]ile prin care cei cu boli genetice incurabile puteau fi
elimina]i.16 Atât acest program radical, cât [i legile de steri-
lizare americane introduse \nc` din 1907, l-au f`cut pe An-
dronescu s` insiste asupra oportunit`]ii ideilor de eugenie
negativ` \ntr-o ]ar` ca România.17
Declarându-se un vechi suporter al practicilor eugenice,
Andronescu declara: „Aceste probleme [discutate la Con-
gresul Interna]ional de Eugenie] subsemnatul le-am pus
\nc` de acum vreo 20 de ani de când m` \ndeletnicesc cu ele,
propov`duind [i prin grai elevilor [coalei de agricultur` de
la Her`str`u [i prin scris ce trebuie f`cut pentru \mbun`t`-
]irea rasei omene[ti.“18 Dezam`git de lipsa de interes ar`tat`
de contemporani, Andronescu se \ntreba: „Ce precau]ii se
iau relative la fecundare [reproducere]? Nici una. Se \ng`du-
ie tuturor ton]ilor, gu[a]ilor, cretinilor, bolnavilor atin[i
de boli contagioase grave s`-[i perpetueze spe]a \n cea mai
mare lini[te.“19 Iar mai departe, exemplifica „Cu cât` dure-
re n-am asistat anii trecu]i cu to]ii la cununia a doi infirmi
orbi, patrona]i de \nalta societate ca o fapt` caritabil`; apoi
asta ne trebuie nou`? S` patron`m \nmul]irea infirmilor?
Ce, nu avem destui?“20
Pe de o parte, Andronescu a exaltat filozofia fizic` a ve-
chilor spartani, care \[i \ndep`rtau f`r` mil` copii infirmi;
pe de alt` parte, a criticat aspru cre[tinismul pentru anate-

35
mizarea igienei corporale [i a trupului omenesc. „A trebuit
s` vin` cre[tinismul cu f`g`duielile lui platonice, cu via]a vii-
toare“, sus]inea el, „ca omul s` renun]e la toate mijloacele
de cur`]enie [i de educa]ie fizic`, a[a \ncât timp de un veac
[i jum`tate a fi martir, adic` nesp`lat cu barba [i cu p`rul
mare, nemâncat [i istovit de suferin]e pentru a merita
\mp`r`]ia cerului era cea mai mare virtute – de aici dege-
nerarea omenirii.“21
Statul modern [i politicile lui demografice erau supuse
criticii. De[i eugenia putea contribui la asanarea biologic`
a societ`]ii, practicile de sterilizare nu erau suficiente atâta
timp cât elitele politice nu erau animate de un etos eugenic
[i biopolitic. „S-a propus \n unele state ale Americii sterili-
zarea artificial` a degenera]ilor [i bolnavilor atin[i de boli
contagioase \n scop de a se \npiedica propagarea acestor spe-
cii. Pân` la intrarea \n practic` [i pân` la regulamentarea
unui asemenea procedeu, preconizat de [tiin]`, politica sta-
telor moderne n-are timp s` se ocupe de asemenea lucruri.
Capii statelor doresc oameni mul]i, cum or fi, ca s` pl`teasc`
d`ri [i s` fac` armat`; \n schimb le fac spitale, azile [i le
m`resc num`rul cimitirelor.“22
Statul, a[adar, trebuia [i el reformat. |n multe privin]e,
modul \n care Andronescu vedea transformarea biopolitic`
a statului era similar cu alte propuneri elaborate \n acela[i
timp \n Europa [i Statele Unite. Scriind \n 1911 \n paginile
periodicului modernist The New Age, George W. Harris
pleda, de exemplu – \n ceea ce este probabil prima men]iu-
ne a termenului „biopolitic`“ –, pentru introducerea poli-
ticilor privitoare la s`n`tatea public`, reproducere [i igien`
social`, considerând c` statul era singura institu]ie capabil`
s` le implementeze. Ca [i Andronescu, Harris a sus]inut eli-
minarea celor bolnavi, iar \n cazul nebunilor [i a crimina-
lilor psihopa]i recomandarea lui era pur [i simplu ca ei s` fie
folosi]i pentru experimente medicale, iar dup` aceea s` fie
extermina]i.23

36
 |n 1914, la Congresul Na]ional al Medicilor Români
prezidat de Petrini-Galatz, Andronescu a continuat, f`r`
succes, s` cear` introducerea certificatelor de s`n`tate pen-
tru c`s`torii [i sterilizarea debililor mintali, a bolnavilor
psihici, [i a celor suferind de gu[` endemic` [i de tubercu-
loz`.24 Sterilizarea eugenic` nu mai era \ns` doar o no]iune
abstract`, chiar dac` majoritatea medicilor români o res-
pingeau. Pân` la declan[area primului r`zboi mondial, ste-
rilizarea obligatorie pentru criminali [i debili mintali a fost
introdus` \n mai mult de zece state federale americane,
cum ar fi Indiana (1907), California (1909), New York
(1912) sau Michigan (1913). Aceste legi au devenit un mo-
del eugenic pe care unii eugeni[ti au \ncercat s`-l introduc`
[i \n România. Nu era \ns` singurul model. Primul R`zboi
Mondial nu a \nsemnat doar pr`bu[irea imperiilor [i crea-
rea de noi state pe harta Europei, ci [i momentul \n care an-
xiet`]ile biologice ale eugeni[tilor au cuprins grupuri largi
de intelectuali [i politicieni. Fie c` apar]inea taberei victo-
rioase (precum Fran]a), fie celei \nvinse (precum Germa-
nia), nici o ]ar` nu putea ignora semnalele venite din par-
tea igieni[tilor [i eugeni[tilor, privind sc`derea natalit`]ii,
\nmul]irea bolnavilor de boli mintale, cre[terea crimina-
lit`]ii sau lipsa de educa]ie medical`. Dac` pân` \n 1914 spri-
jinul pentru eugenism a fost \n general redus, dup` 1918 el
a devenit mult mai puternic; \n cazul României, explica]ia
pentru aceast` transformare nu ]ine atât de progresul \nre-
gistrat \n perioada interbelic` de c`tre igiena social`, s`n`ta-
tea public` sau medicina legal`, cât de dinamica noului
na]ionalism românesc.

Noul eugenism românesc

Crearea României Mari \n 1918 a oferit eugeni[tilor po-
sibilit`]i largi pentru implicarea \ntr-un program f`r` pre-
cedent de institu]ionalizare \n domeniul igienei sociale [i a

37
s`n`t`]ii publice. Popularizarea eugeniei a constituit o par-
te integrant` a procesului de \nfiin]are a institutelor de cer-
cetare [i a departamentelor specializate \n universit`]ile din
principalele ora[e ale ]`rii. Dup` cum spunea [i profesorul
agregat de igien` Mihai A. Botez, unul dintre fondatorii fa-
cult`]ii române[ti de medicin` de la Cluj, era important „s`
cunoa[tem ]ara [i din punct de vedere igienic.“25 R`spân-
direa ideilor eugenice a devenit parte a acestui proces ge-
neral de \mbun`t`]ire a condi]iilor igienice [i sanitare ale po-
pula]iei noii Românii.
La scurt` vreme dup` fondarea universit`]ii române[ti
din Cluj, medicul Valeriu Bologa explica \n Revista S`n`-
t`]ii, nou ap`rut`, c` eugenia era disciplina care, teoretic, „va
trebui s` studieze legile evolu]iunii [i ale eredit`]ii, s` de-
pisteze cauzele decaden]ei evolu]iei umane.“ |n practic`, to-
tu[i, Bologa nota c` eugenia „va introduce [i pentru om ceea
ce de mult se face la animalele casnice, pentru a contraba-
lansa lipsa solu]iunii \n urma excluderii prin cultur` din
via]a lor a unor factori naturali ai luptei pentru existen]`:
elevajul sistematic. Va \mpiedica deci c`s`toria sau cel pu]in
\nmul]irea indivizilor de calitate inferioar`. Va combate –
secondând igiena social` – toate relele cari sl`besc [i \nve-
nineaz` s`mân]a omeneasc` (<blastoftorice>), ca alcoolul,
sifilisul, tuberculoza, etc. etc.“26 |n centrul acestei dezbateri
privind rolul eugeniei \n procesul de transformare calitativ`
a societ`]ii s-a aflat o con[tientizare mereu sporit` a faptu-
lui c` România avea nevoie de noi politici de igien` social`
[i de o reformare a sistemului de s`n`tate.
Igieni[tii [i eugeni[tii au jucat un rol important \n edu-
carea contemporanilor lor, f`cându-i s` cunoasc` comple-
xitatea degener`rii sociale [i biologice a societ`]ii omene[ti.
Unii dintre ei, totu[i, au dat glas unor previziuni depriman-
te, portretizând degenerarea ca pe o calamitate na]ional` ce
periclita viitorul na]iunii române[ti. Ginecologul Ioan I.
Manliu, de exemplu, s-a ocupat – conform propriei m`rtu-

38
rii – „special de igiena de ras`“ \nc` in 1912.27 |n cartea sa din
1921, Crâmpeie de eugenie [i igien` social`, Manliu sugera, de
pild`, c`: „1) Orice individ degenerat trebuie sterilizat [i, de
se poate, s` fie redat societ`]ii. 2) Orice individ degenerat [i
sterilizat, trebuie s` r`mân` izolat \n azile [i colonii, pân` va
putea fi redat societ`]ei ca element folositor. 3) Izolarea pe
via]` s` se fac` numai la acei indivizi, ce r`mân [i dup` ste-
rilizare periculo[i societ`]ii, c`utând a exploata energia lor cât
mai mult pentru \ntre]inerea lor [i pentru societate, \n
gr`dini, ateliere, etc.“ Era un program eugenic radical, bazat
\n exclusivitate pe legile americane ale steriliz`rii, dar Man-
liu era ferm convins c` tocmai „\n aceast` direc]ie trebuie s`
mearg` [i tendin]ele noastre, pentru protejarea elementelor
superioare [i excluderea f`r` mil` a celor inferioare dela pa-
ternitate [i dela marile r`spunderi.“ Singura cale pentru re-
câ[tigarea controlului asupra organismului na]iunii, tr`gea
el concluzia, era recursul la „steriliz`ri \n mas` la cei dege-
nera]i.“28 De[i crudele viziuni eugenice ale lui Manliu n-au
fost \mp`rt`[ite de mult` lume, [i al]i autori au subliniat im-
portan]a control`rii reproducerii [i corect`rii structurii so-
ciale a na]iunii prin politici eugenice precise.
La monografiile [i periodicele de specialitate se adaug`
presa cotidian` care s-a implicat [i ea \n r`spândirea ideilor
de igien` rasial` [i eugenie. De exemplu \n 1923, unul din-
tre cele mai importante ziare din Bucure[ti, Adev`rul, a
g`zduit \n paginile sale o dezbatere despre avort [i contro-
lul na[terilor, \n speran]a de a clarifica câteva dintre incer-
titudinile legate de reproduc]ia sexual`.29 S-au eviden]iat
dou` puncte de vedere diferite: chirurgul Constantin Poe-
naru-C`plescu era \mpotriva avortului; medicul Iosif Glic-
sman, care semna cu pseudonimul Dr. Ygrec, era pentru le-
giferarea lui.30 Dac` unii dintre eugeni[ti români, precum
Manliu, erau foarte influen]a]i de modelul eugenic nord-
american, al]ii s-au orientat mai degrab` c`tre Germania [i
Fran]a. Dr. Ygrec, de pild`, \[i informa cititorii despre dez-

39
baterea despre sterilizare din Saxonia, a[a numita Lege
Zwickau propus` de Gustav Boeters, un doctor \n distric-
tul Zwickau din Saxonia. Boeters, un \nfl`c`rat suporter al
igieniei rasiale, [i-a bazat argumentele pentru sterilizarea eu-
genic`, pe un raport prezentat de criminologul Erich Wul-
ffen \n Landrat-ul Saxoniei. Wullfen, un \nalt oficial \n mi-
nisterul de interne al Saxoniei, s-a pronun]at \n favoarea
unor m`suri eugenice radicale, argumentând c` delin-
cven]ii, a[a-numi]ii idio]i, debilii mintal, epilepticii, orbii,
surzii [i mu]ii ar trebui steriliza]i \mpreun` cu femeile care
dau na[tere la copii nelegitimi.31 C` Ygrec aproba implicit
unele dintre ideile germane privitoare la sterilizarea euge-
nic` nu a sc`pat aten]iei unora dintre cititorii s`i, a[a cum
o indic` [i reac]ia prompt` din partea neurochirurgului
Dimitrie Bagdasar. Pentru acesta „ereditatea morbid` este
una dintre cele mai obscure probleme: cine ar fi putut
b`nui c` fiul \ntemeietorului acestei familii \n aparen]`
s`n`tos este purt`tor \n realitate de caractere morbide la-
tente, care devin manifeste la descenden]ii s`i? {i cine ne
poate garanta c` odat` steriliza]i to]i acei atra[i de boli min-
tale, nu ar apare mai târziu printre cei normali sau pseudo-
normali acelea[i boli, \n contra c`rora se \ndreapt` lupta
noastr`?“ |n sprijinul punctului s`u de vedere, Bagdasar a
argumentat \n continuare astfel: „Procedând atunci la ste-
riliz`ri repetate, acestea ar avea drept rezultat o sc`dere nu-
meric` a rasei, f`r` s` putem fi siguri de o \mbun`t`]ire
m`car [i relativ` a ei \n viitor.“32 Totu[i, dac` Bagdasar \[i
exprima \ndoielile \n leg`tur` cu practicile de eugenie ne-
gativ`, cum ar fi sterilizarea for]at`, o f`cea pentru c` el cre-
dea c` [tiin]a medical` nu oferea \nc` teorii conving`toare
asupra eredit`]ii multora dintre maladiile degenerative.
F`r` s` se stabileasc` clar o leg`tur` \ntre ereditate [i dege-
nerare biologic`, avertiza Bagdasar, eugeni[tii ar trebui s` fie
mai sceptici atunci când se pronun]` pentru sterilizarea
celor ce sufer` de boli mintale.

40
 |n multe privin]e, aceast` intensificare a discu]ei despre
eugenie [i degenerare s-a \ntâmplat pe fundalul acord`rii
unei aten]ii tot mai mari proiectelor na]ionale de protec]ie
etnic`. Ideea c` exista o leg`tur` puternic` \ntre indivizii di-
genici [i comunitatea mai larg`, na]iunea, s-a impus \n for]`
\n decursul acestei perioade. |n „programul biopolitic“ pu-
blicat \n 1924, proeminentul eugenist [i fondatorul {colii de
Igien` [i S`n`tate Public` din Cluj, Iuliu Moldovan (figura
2), a subliniat c` apartenen]a la o na]iune este determinat`
de legile eredit`]ii, care „ne indic` clar, c` elementul biolo-
gic prin care ne \ndeplinim rostul vie]ii noastre este familia
[i nu individul, iar ca forma]iune genetic` superioar` na]iu-
nea [i nu societatea. Familia [i prin ea na]iunea trebuie deci
s` fie obiectul biopoliticii.“33 Consim]ind la necesitatea in-
troducerii unui astfel de program \n România, dermatolo-
gistul [i fondatorul esteticii medicale \n România, Aurel
Voina a integrat concep]ia lui Moldovan despre biopolitic`
\ntr-o concep]ie eugenic` „inspirat` de ideea na]ional`.“34
|n lucrarea sa din 1925, Igiena na]iunii: eugenia, Moldo-
van a definit na]iunea ca „o realitate biologic`, o forma]iu-
ne uman` cu biologia [i patologia ei specific`, a c`rei evo-
lu]ie [i viitor sunt \n primul rând determinate prin calit`]ile
ei mo[tenite, prin vigoarea ei numeric` [i prin interferen]a
mediului \n care tr`ie[te.“ Exprimând aceast` defini]ie bio-
logic` a na]iunii, eugenia a fost pus` \ntr-o strâns` leg`tur`
cu interven]ionismul biopolitic [i m`surile radicale de re-
glementare a s`n`t`]ii. „A[a fiind, ]inta noastr`, scopul
vie]ii“, a ar`tat \n continuare Moldovan, „va fi p`strarea
nep`tat` ori chiar ridicarea nivelului patrimonial ereditar,
garantarea unei for]e numerice a na]iunii, suficiente pentru
asigurarea reu[itei \n concuren]a popoarelor [i \n fine
alc`tuirea \n a[a fel a mediului \n care tr`im, ca fiecare s`-[i
poat` dezvolta [i valorifica mai bine \n interesul na]iunii ca-
lit`]ile \n`scute.“35 Politicile eugenice de protejare a patri-
moniului biologic al na]iunii trebuiau \ns` formulate [i

41
aplicate \mpreun` cu politici demografice corespunz`toa-
re care s` asigure cre[terea numeric` a popula]iei române[ti.
„Nu va fi suficient“, insista Moldovan, „s` existe \n viitor ro-
mâni cu calit`]i biologice superioare, ci este necesar ca s`
existe mul]i astfel de români, atâ]ia, ca s` poat` garanta [i
prin for]a lor numeric` existen]a patriei [i o validitate op-
timal` conform` cu valoarea lor biologic`.“36
Alte metode preconizate de Moldovan pentru salvarea
„patrimoniului ereditar“ al na]iunii române au fost direct le-
gate de practicile eugeniei negative [i interven]ia statului \n
via]a privat` a individului. „Trebuie“, spunea el, „s` inter-
venim \n mod con[tient, eliminând \ntrucât e posibil de la
procrea]ie indivizii defectuo[i [i dând tot concursul celor cu
calit`]i biologice superioare.“37 Cu toate acestea, trebuie su-
bliniat, c` nu individul sau rasa, ci familia a fost cea pe care
Moldovan a situat-o \n centrul teoriei sale referitoare la eu-
genie [i biopolitic` na]ional`, elaborând m`suri ca s` o pro-
tejeze atât de amenin]`rile sociale, cât [i de cele biologice.
Nici o metod` de igien` social` [i eugenie, sus]inea Mol-
dovan \n continuare, nu putea fi eficient` dac` popula]ia, mai
ales cei afecta]i de boli ereditare, nu dobândesc „o con[tiin]`
de ras`“ [i un „sentiment de r`spundere biologic`.“38 Pentru
Moldovan, ceea ce trebuia s`-i uneasc` pe membrii unei co-
munit`]i etnice nu era numai ideologia politic` ac]ionând \n
numele na]iunii, ci o nou` fuzionare a idealurilor na]ionaliste
cu cele eugenice, \ntr-un stat biopolitic.
Mul]i eugeni[ti români au folosit argumentele statului
biopolitic propuse de Moldovan pentru a demonstra nece-
sitatea introducerii unui program eugenic na]ional pentru
regenerare biologic`. Lansarea, la Cluj, \n 1927, a Buletinu-
lui eugenic [i biopolitic a indicat integrarea ideilor eugenice
\ntr-o agend` biopolitic` mai larg`. Moldovan, ca redactor-
[ef, s-a concentrat pe sarcina dificil` de a construi o filoso-
fie eugenic` adaptat` la realit`]ile române[ti.

42
 |nc` de la num`rul inaugural al revistei, temele biopo-
litice au fost prezentate al`turi de idei ale eugeniei negati-
ve, precum sterilizarea. Multe din aceste teme au fost pre-
zentate la conferin]ele subsec]iei eugenice [i biopolitice a
„Astrei“ – [i ea \nfiin]at` \n 1927. Lideri de opinie precum
feminista Maria Baiulescu, profesorul Simion Mehedin]i sau
renumitul politician ardelean Alexandru Vaida-Voevod au
discutat rolul biopolitic al femeii române [i respectiv capi-
talul biologic na]ional.39 Dac` pentru a aduce argumente
pentru importan]a fuziunii etosului na]ionalist cu o nou`
moralitate biologic`, Moldovan l-a invitat s` vorbeasc` pe
Vaida-Voevod, beneficiile steriliz`rii eugenice au fost ex-
plicate publicului român de nimeni altul decât Harry H.
Laughlin, directorul adjunct al Eugenics Record Office din
Statele Unite. Pe baza succeselor de public ale lui Laughlin
\n consilierea diverselor comitete de sterilizare \n Statele
Unite ale Americii (\ntre care se num`r` [i faimosul caz al
lui Carrie Buck din statul Virginia), periodicul l-a prezen-
tat pe Laughlin drept „cel mai indicat de a-[i spune cuvân-
tul \n materie de eugeniei [i, mai cu seam` \n ceea ce prive[te
aplicarea practic` a acestei [tiin]e.“40
Asem`n`tor lui Moldovan, Laughlin a pus accentul pe im-
portan]a familiei \n asigurarea unui viitor biologic str`lucit al
rasei: „Eugenia nu caut` s` ajute \n mod special individul ci
este o investi]ie familiar` pe lung timp \nainte, deci pentru vii-
tor. Ea caut` s` \mbun`t`]easc` rasa, prevenind na[terea de-
genera]ilor [i m`rind reproduc]ia persoanelor bine dotate [i
valoroase pentru societate.“41Argumenta]ia a fost apoi con-
tinuat` cu un „model de lege pentru sterilizare“, care repre-
zenta de fapt un fragment din cartea lui din 1922 intitulat`
Sterilizarea eugenic` \n Statele Unite (Eugenical Sterilization in
the United States).42 De exemplu, articolul 1 se referea la „Eu-
genistul statului“ [i la „Oficiul de eugenie al statului, a c`rui
func]iune va fi de a proteja statul contra procrea]iei persoa-

43
nelor inadecvate din punct de vedere social \n urma unei ere-
dit`]i defective din punct de vedere fizic, fiziologic ori min-
tal.“Articolul 3 oferea defini]ia persoanei „cacogenice“: „O
persoan` cacogenic` este acel p`rinte poten]ial a c`rui con-
stitu]ie ereditar` este de a[a natur`, \ncât datorit` acestei ere-
dit`]i defective ori inadecvate urma[ii s`i imedia]i ori mai
\ndep`rta]i vor fi \ntr-un num`r abnorm de mare, indivizi
cari \n condi]iunile normale ale mediului \n care tr`iesc nu
vor fi \n stare s` se adapteze din punct de vedere social.“ Dup`
ce indivizii „cacogenici“ au fost identifica]i, o curte ju-
dec`toreasc` urma s` autorizeze eugenistul statului s` pun`
\n aplicarea pedeapsa steriliz`rii, astfel „sus-numita Curte
va ordona eugenistului statului ca s` execute \n mod prompt,
abil, sigur [i uman sterilizarea sexual` a persoanei cacogeni-
ce, cu condi]ia opera]iunea de sterilizare sexual` f`cut` \n vi-
goarea legei actuale, s` nu fie mai radical` ca vasectomia la
b`rba]i [i salpingectomia la femei.“43
De[i au existat eugeni[ti români, precum Manliu, care au
\mp`rt`[it convingerile lui Laughlin \n privin]a necesit`]ii
steriliz`rii eugenice, mul]i credeau c` eugenia trebuia adap-
tat` pentru a reflecta realit`]ile societ`]ii române[ti. |n loc
s` sus]in` practici negative eugenice, acest grup mai mode-
rat a pledat pentru introducerea m`surilor moderne de
educa]ie, \mbun`]irea sistemului de s`n`tate public` [i a
celui de locuin]e, adoptarea unei noi strategii de igien` ur-
ban` [i rural`. Aceste m`suri au fost considerate ca fiind
condi]iile preliminare pentru existen]a unei na]iuni s`n`toa-
se, [i nu sterilizarea eugenic`. Suporterii regener`rii biopo-
litice a na]iunii au considerat \ns` c` aceste metode de
igien` social` [i s`n`tate public` nu erau suficiente pentru
a cur`]a societatea de elementele nedorite; ele f`ceau parte
din medicina [i igiena preventiv` – [i ea necesar` – \ns` nu
erau bazate pe programul de perfec]iune biologic` preco-
nizat de eugenie [i genetic`.

44
Degenerarea generalizat`
|n leg`tur` cu acest nou program eugenic care se contura
pe la sfâr[itul anilor ‘20 ai secolului trecut \n România, me-
rit` s` acord`m o aten]ie sporit` concep]iei doctorului gi-
necolog Ioan I. Manliu asupra steriliz`rii eugenice. Dup`
cum am vazut, Manliu a fost unul dintre acei eugeni[ti ca-
re considera c` na]iunea român` era amenin]at` de o de-
generare generalizat`. Un deceniu mai târziu, Manliu a
proclamat energic nevoia de sterilizare eugenic`. Preluând
multe din argumentele prezentate \n cartea din 1921, Man-
liu lansa \ntr-un articol din 1931 urm`toarea \ntrebare:
„Cum putem lupta \mpotriva degener`rii?“. Publicat \n Re-
vista de igien` social`, proasp`t fondat` de eugenistul Ghe-
orghe Banu la Bucure[ti, r`spunsul lui Manliu a fost
urm`torul: „oprind reproducerea degenera]ilor [i cultivând
fertilitatea la indivizii superiori.“44 Manliu a conceput mai
multe metode pentru neutralizarea prolifer`rii „degene-
ra]ilor.“ Prima metod`, „internarea pe via]`“ a fost consi-
derat` irealizabil` din cauza costurilor sociale ridicate. Alte
metode, precum prohibi]ia mariajelor, avortul sau folosirea
tehnicilor de control al natalit`]ii, au considerate ori prea di-
ficile pentru a fi puse \n practic` ori ineficiente. |nc` o dat`,
Manliu s-a pronun]at \n favoarea introducerii steriliz`rii eu-
genice, considerat` cea mai eficient` [i simpl` metod` de a
opri reproducerea celor „degenera]i.“
De aceast` dat`, discursul eugenic a lui Manliu a fost
mult mai radical, el pornind o adev`rat` „cruciad`“ euge-
nic` \mpotriva degener`rii na]iunii române. O gam` larg`
de indivizi afecta]i de condi]iile sociale [i medicale – precum
„psihopa]ii, imbecilii, idio]ii, epilepticii, criminalii, alcoo-
licii, sifiliticii, tuberculo[ii, lepro[ii; de asemenea, anomaliile
constitu]ionale (hemofilie, cancer, diabet, basin strâmtorat),
precum [i debilitatea fizic`, chiar [i urâ]enia excesiv`“45 – a
fost luat` \n considerare \n vederea sterilizarii.

45
 Manliu [i-a exprimat propriile idei despre degenerarea
biologic` \ntr-un limbaj care descria na]iunea român` ca fi-
ind \n pragul unei crize biologice generalizate. Singura so-
lu]ie era nu numai introducerea steriliz`rii pe motive eu-
genice, ci [i l`rgirea sferei de ac]iuni pentru sterilizare ur-
mând a-i include pe to]i indivizii considera]i nocivi orga-
nismului na]ional: „Dela sterilizarea c\torva mii de indivizi,
interna]i sau liberi, nu se poate a[tepta o schimbare a con-
stitu]iei noastre ereditare. Pentru a opri degenerarea unei
na]iuni, trebuie s` steriliz`m \n mas`. Valoarea m`surilor de
sterilizare de pân` acum const` numai \n faptul c` de-
monstreaz` principal, cum se poate proceda la epurarea
constitu]iei noastre ereditare, c` ne d` putin]a s` strângem
date biologice multiple [i experien]` asupra steriliz`rii, c`
provoac` opinia public` s` ia o atitudine fa]` de aceast` idee
[i, cu timpul, s` se familiarizeze cu dânsa.“46
Oricât de exagerat` poate p`rea retorica eugenic` a lui
Manliu, ea nu era unic`. Eugeni[tii din Statele Unite ale
Americii [i Germania au exprimat pozi]ii similare. Citându-
l pe Laughlin, de exemplu, care pretindea c` 10% dintre
membrii fiec`rei genera]ii ar trebui steriliza]i spre a se
ob]ine „rezultate practice“, [i pe igienistul social german
Alfred Grotjahn, care considera „cota elementelor infe-
rioare din Germania la o treime a popula]ei, \ntregi ceea ce
reprezint`, la o popula]ie de 65 de milioane de locuitori
peste 21 de milioane de persoane care ar trebui sterilizate“47,
Manliu a propus c`, \n cazul României, „ar trebui s` steri-
liz`m 5½-6 milioane de persoane.“48
Cum se putea \ns` implementa un asemenea program
radical de sterilizare eugenic` \n România? „Ca \nceput
practic“, a sugerat Manliu, „sterilizarea va trebui decretat`
la noi \n toate \nchisorile, casele de nebuni, [colile de co-
rec]ie, de ariera]i, colonii de vagabonzi, la oamenii f`r`
c`p`tâi, g`si]i cu ocazia raziilor f`cute de poli]ie, etc. La to]i
ceilal]i anormali, liberi (psihopa]ii, debili mintali, alcooli-

46
cii etc.) sterilizarea trebuie admis` la cererea lor [i practicat`
de pe acum, f`r` vreo lege special`. E suficient con-
sim]`mântul celui ce vrea s` se opereze.“49 Autoritatea su-
prem` revenea doctorului care era astfel investit cu puterea
de a decide dac` individul trebuie sau nu sterilizat. Ur-
mând proceduri specifice consult`rii medicale, sterilizarea
avea s` fie executat` numai dup` ce pacien]ii „au fost exa-
mina]i, de doi medici cel pu]in (unul de maladii interne, al-
tul de maladii mintale) [i g`si]i c` prezint` probabilitate de
progenitur` degenerat`. Dintre cei doi medici, unul va tre-
bui s` aib` cuno[tiin]e speciale de eugenie.“50 |ncercând s`
integreze argumentele lui \n discu]ia interna]ional` despre
eugenie [i degenerare, Manliu a celebrat sterilizarea eugenic`
\n numele progresului [tiin]ific [i ca un mijloc prin care Ro-
mânia putea dobândi recunoa[tere interna]ional`: „Dac`
România n-a contribuit cu nimic la rezolvarea problemelor
de biologie uman`, ar trebui cel pu]in acum s` fac` primul
pas decisiv, operând 10.000 de degenera]i \ntr-un an, spre
a acumula o mare experien]` care ar contribui mult la gene-
ralizarea acestui principiu \n Europa \ntreag`.51“
Asemenea altor eugeni[ti, Manliu credea c` societatea
româneasc` de atunci era dominat` de egalitarismul liberal,
o ideologie politic` care era \n detrimentul viitorului na]io-
nal. Aceast` ideologie trebuia \nlocuit` cu un nou` filozo-
fie biopolitic`. Pentru ca aceast` filozofie s` fie acceptat`,
Manliu a cerut ca [coala, biserica, sistemul judiciar, admi-
nistra]ia [i armata s` contribuie la „refacerea biologic`“ a
na]iunii române. Faptul c` Manliu a f`cut apel [i la Biseri-
ca Ortodox` pentru a ajuta la diseminarea gândirii eugeni-
ce are o importan]` particular`. |n compara]ie cu anun]uri-
le publice ale Bisericii Romano-Catolice, \ntre care [i enci-
clica papal` Casti Connubii (Despre c`s`toriile cre[tine) \n ca-
re metodele eugeniei negative, precum avortul [i steriliza-
rea, erau condamnate52, Biserica Ortodox` a fost mai curând
ambigu` asupra subiectului [i nu a denun]at public doctri-

47
nele eugenice.53 Ceea ce nu \nseamn` c` unele periodice
ecleziastice n-au dat glas \ngrijor`rii lor \n privin]a eugeniei.
Glasul Monahilor, de exemplu, comentând o conferin]`
despre eugenie ]inut` de fondatorul geneticii animale \n Ro-
mânia, Gheorghe K. Constantinescu, \l critica pe acesta
pentru c` nu are „credin]` \n Dumnezeu care prin ale[i lui
au f`urit legi peste care nu se poate trece! Nu prin eugenie“,
continua autorul, „se \nmul]esc \nsu[irile bune, nici prin ea
nu dispare concubinajul, ci prin \nv`]`turile evanghelice ale
Bisericii. Nu se pierde rasa omeneasc` prin neaplicarea me-
todelor [tiin]ifice, ci prin dep`rtarea de Dumnezeu.“54 Dar
aceast` nelini[te \n privin]a [tiin]elor geneticii [i a eugeniei,
dup` cum voi ar`ta mai \ncolo, n-a fost \mp`rt`[it` de to]i
teologii Bisericii Ortodoxe.
|ntr-o ]ar` ca România interbelic`, \n care cre[tinii or-
todoc[i reprezentau 72,6 % din \ntreaga popula]ie, Biseri-
ca Ortodox` a jucat un rol important \n toate aspectele
vie]ii sociale, culturale [i politice.55 Ca viziunea eugenic` a
lui Manliu despre transformarea biologic` complet` a so-
ciet`]ii române[ti s` fie acceptat`, sau nu, depindea, \n ul-
tim` instan]`, de sprijinul Bisericii Ortodoxe. |n conse-
cin]`, Manliu a \ndemnat Biserica Ortodox` „s` fac` uz de
autoritatea ei moral` covâr[itoare, s` se pronun]e afirmativ
pentru epurarea biologic` [i s` treac` la fapte.“56
Manliu a \n]eles perfect care este condi]ia esen]ial` [i de
baz` pentru ca proiectul lui de inginerie social` [i biologic`
s` aib` succes \n România, aceea ca Biserica Ortodox` s`-i
acorde sprijinul ei total – „biserica noastr`, pân` \n prezent,
st` indiferent` fa]` de aceast` problem`; a sosit \ns` mo-
mentul ca s` ia parte ne\ntârziat la aceast` mi[care, pentru
a asigura [tiin]ific, biologic, \n primul rând fericirea cre-
dincio[ilor ei. Biserica ne poate aduce nepre]uite \n lupta
noastr` contra dec`derii, asiatiz`rii rasei noastre, dac` va
propaga dârz ideile de eugenie [i va colabora fanatic la rea-
lizarea lor“57 – ori ca statul secular s` fie destul de puternic

48
ca s` \[i impun` voin]a \n fa]a liderilor religio[i, cum s-a
\ntâmplat \n Germania nazist` (ori, dup` 1947, \n România
comunist`).58 |n multe privin]e, declara]iile lui Manliu
seam`n` cu viziunile apocaliptice despre degenerarea bio-
logic` anun]ate de rasi[ti germani. |ntr-un mod asem`n`tor,
Manliu a concluzionat: „Lupta contra omului inferior tre-
buie dus` cu \nver[unare. Sterilizarea e unul dintre cei doi
factori decisivi \n exterminarea sub-omului [i spre aristocra-
tizarea biologic` a omenirii.“59
Sterilizarea eugenic` [i exterminarea indivizilor disgenici
au fost cele dou` principii fundamentale ale filosofiei bio-
logice a lui Manliu. |ntr-adev`r, el a fost printre cei mai in-
trasigen]i eugeni[ti români care au pledat pentru steriliza-
rea pe scar` larg` a popula]iei. Manliu a fost \ns` un entu-
ziast izolat, ale c`rui preocup`ri teoretice [i utiliz`ri retori-
ce n-au fost preluate [i de al]i eugeni[ti români. Cei mai
mul]i dintre ei au preferat s`-[i \ndrepte aten]ia asupra
unor categorii medicale [i sociale specifice, cum ar fi debi-
lii mintali, [i prin prisma acestora s` fac` generaliz`ri despre
viitorul rasial al na]iunii române.

Aliena]i [i steriliza]i
Medicul primar de la Spitalul de stat din Diciosânm`rtin
(azi Târn`veni), Mare[ Cahane, a fost unul dintre aceia ca-
re a \ncercat s` limiteze discu]ia despre sterilizarea eugenic`.60
Cahane s-a ocupat \n primul rând de sterilizarea terapeutic`
[i sterilizarea voluntar`, considerând c` prima metod` este
ideal` \n cazul demen]ilor [i schizofrenicilor cu comparta-
ment sexual deviant; ca exemplu, Cahane a men]ionat c` \n
România cel care a aplicat sterilizarea terapeutic` „la un
bolnav cu impulsiuni sexuale [i la 2 bolnavi cu epilepsie“ a
fost psihiatrul [i endocrinologul Constantin I. Parhon61 (vii-
torul pre[edinte al Marii Adun`ri Na]ionale). |n 1931, la al
XI-lea congres al Societ`]ii Române de Neurologie, Psichia-

49
trie, Psichologie [i Endocrinology, prezidat de Parhon, Caha-
ne \mpreun` cu psihiatrul Leon Balif au propus \ntr-o mo]iu-
ne adresat` congresului legiferarea steriliz`rii eugenice, \n
cazul aliena]ilor cronici. Propunerea a fost formulat` astfel:
„Membrii celui de al XI-lea congres al Societ`]ii de ne-
urology, psichiatrie, psichologie [i endocrinologie, luând \n
considerare faptul c`, din cauza insuficien]ei num`rului
paturilor din spitalele de boli mintale, sunt l`sa]i liberi \n so-
cietate sau trecu]i \n colonii familiale un num`r de bolnavi
cronici, roag` onor. Ministerul S`n`t`]ii ca s` admit` ca
m`sur` profilactic` sterilizarea prin raze Röntgen sau va-
sectomie a acestor bolnavi cronici. Aceast` sterilizare s`
poat` fi exercitat` numai asupra bolnavilor cronici cari au
stat cel pu]in 5 ani \ntr-un spital de boli mintale [i numai
dup` avizul unei comisiuni de speciali[ti [i cu con-
sim]`mântul familiei.“62
|n cazul steriliz`rii voluntare, Cahane a subliniat c` „ni-
velul cultural al publicului“ era deocamdat` prea limitat
pentru a permite o discu]ie serioas` despre aplicarei acestei
metode \n practic`. Se impunea, credea Cahane, o campa-
nie intens` de informare a publicului despre beneficiile [i
consecin]ele steriliz`rii, mai ales la bolnavii atin[i de mala-
dii incurabile.
Pe acest fundal a fost publicat` \n 1935 prima carte ro-
mâneasc` dedicat` steriliz`rii eugenice, intitulat` Steriliza-
rea din punct de vedere juridic [i chirurgical (figura 3), scris`
de juristul [i consilierul juridic la \nalta Curte de Casa]ie Eu-
gen Petit [i docentul universitar [i chirurg al spitalelor Efo-
riei Gheorghe Buzoianu.63
Volumul are trei p`r]i: prima, discutând natura juridic`
a steriliz`rii, a fost scris` de Petit; a doua con]ine traducerea
integral` a legii naziste din 14 iulie 1933 pentru prevenirea
bolilor ereditare ale tinerilor genera]ii (Gesetz zur Verhütung
erbranken Nachwuchses); \n sfâr[it, a treia parte, scris` de Bu-

50
zoianu, include o discu]ie medical` [i chirurgical` a proce-
deelor de sterilizare atât la b`rba]i cât [i la femei.
De[i a simpatizat cu ideea unei steriliz`ri penale [i tera-
peutice, Petit [i-a exprimat dubiile \n leg`tur` cu sterilizarea
for]at`, mai ales dac` urma s` fie introdus` \n România: „In-
diferent cât de multe [i serioase argumente s-ar invoca \n fa-
voarea steriliz`rii for]ate, credem c` \n cazul nostru o ase-
menea m`sur` nu s-ar putea lua pe calea unei legi ordina-
re.“64 Codul penal din România, articolul 11 mai exact, care
garanta libertatea individual` era \mpotriva obstruc]ion`rii
libert`]ilor individuale. |n aceast` privin]`, trebuia modifi-
cat codul penal, a[a \ncât s` se poat` introduce \n corpul s`u
de legi una a steriliz`rii. Dar era sterilizarea eugenic` nece-
sar` \n România? Petit nu g`sea nici un motiv pentru care
sterilizarea voluntar`, de exemplu, n-ar fi trebuit introdus`,
cu condi]ia s` fie \ndreptat` c`tre acei indivizi cu maladii ere-
ditare, numai dup` ce o comisie de speciali[ti ar fi consim]it
la respectiva procedur`. |n privin]a steriliz`rii for]ate Petit era
hot`rât \mpotriva: „Cât despre sterilizarea for]at`, oricare ar
fi bunele ei urm`ri din punctul de vedere al igienei sociale,
ne pronun]`m hot`rât \n contra ei.“65
Discu]ia juridic` a lui Petit a fost urmat` de traducerea
textului complet al noii legii pentru sterilizare din Germa-
nia. Paragraful 1, de exemplu, stipula „1) Cine sufer` de o
boal` ereditar` poate s` fie f`cut inapt pentru procreare
prin interven]ie chirurgical` (sterilizat), când \n urma ex-
perien]ei [tiin]ei medicale se poate a[tepta cu mare proba-
bilitate c` urma[ii s`i vor suferi de grave, afec]iuni mo[te-
nite corporal sau suflete[te. 2) Bolnav ereditar \n sensul
acestei legi este acela care sufer` de una din urm`toarele boli:
a) demen]` b) schizofrenie c) manii depresive (nebunie
circular`) d) boala ereditar` a c`derei (erb. Fallsucht) e) cho-
rea Huntington f) orbirea ereditar` g) grele anomalii orga-
nice ereditare. 3) \n afar` de aceste boli poate fi sterilizat ci-
ne sufer` de alcoolism puternic (\naintat).“66

51
 Buzoianu, autorul celei de-a treia p`r]i a c`r]ii, a discu-
tat \ndelung [i \ntr-un mod erudit variatele tehnici de ste-
rilizare, atât pentru b`rba]i, cât [i pentru femei. Buzoianu
era familizarizat cu procedeele chirurgicale \n vederea ste-
riliz`rii [i a oferit o sintez` echilibrat` a celor mai noi des-
coperiri \n acest domeni. Prin terminologia accesibil`, Bu-
zoianu a r`spândit aceste teorii complicate publicului larg
respingând rezervele [i legitimele nelini[ti legate de impac-
tul steriliz`rii asupra s`n`t`]ii individului, mai ales a per-
forman]elor sexuale ale unei persoane. La final, Buzoianu a
remarcat: „Scopul eugenic pur pentru ameliorarea s`n`t`]ii
poporului punând pe degenera]ii nepericulo[i \n afara si-
tua]iei de a se putea reproduce nu reclam` decât o sterilizare
sexual` care s` opreasc` doar fecunditatea.“67
Cartea despre sterilizare semnat` de Petit [i Buzoianu a
constituit o replic` moderat` la scenariile apocaliptice ofe-
rite de Manliu. O reac]ie similar` a venit din partea renu-
mitului neurolog Gheorghe Marinescu (figura 4). |ntr-un
text exemplar, atât prin calitatea argumenta]iei cât [i prin
vastul aparat conceptual folosit, Marinescu a explicat rela]ia
dintre ereditate [i eugenie, [i cum este aceast` rela]ie
\n]eleas` de c`tre Societatea Regal` Român` de Eugenie [i
Studiul Eredit`]ii pe care el a fondat-o \n 1935.68

Societatea Regal` Român` de Eugenie

[i Studiul Eredit`]ii
Un bun cunosc`tor al istoriei eugeniei [i a mi[c`rilor eu-
genice europene [i americane, Marinescu a produs o sintez`
teoretic` conving`toare. De exemplu, „Din punct de vede-
re practic-social“, a sus]inut el, „eugenia voie[te s` res-
trâng` descenden]a indivizilor inferiori, bolnavi, purt`tori
de anomalii care se transmite pe cale ereditar`, indivizi dis-
genici [i anti-sociali [i pe de alt` parte dore[te s` m`reasc`
num`rul descenden]ilor indivizilor superiori fizic, intelec-

52
tual [i moral.“69 La fel de cump`tat a fost Marinescu \n
evaluarea practicilor eugenice negative introduse de Ger-
mania nazist` sau când a discutat „promovarea progenitu-
rii s`n`toase“ [i a politicilor pro-nataliste introduse \n
Fran]a. Chiar dac` metodele eugenice folosite \n ambele sta-
te aveau atât avantaje cât [i dezavantaje, Marinescu a subli-
niat c` la baza lor st` un interes constant pentru populari-
zarea ideilor eugenice [i de s`n`tate ale popula]iei. Astfel,
„eugenia practic`“ credea Marinescu „are o menire care
nu poate duce la conflicte cu concep]iile religioase, etice sau
politice [i aceasta este: r`spândirea cuno[tiin]elor eugenice
[i promovarea \nv`]`mântului \n [coalelor de toate grade-
le.“ Iar mai departe, „Prin educarea genera]iilor mai tinere,
ideea eugenic` va deveni un lucru de la sine \n]eles.“70
Pe lâng` importan]a comun` acordat` educa]iei euge-
nice [i propagandei sanitare, Marinescu a subliniat dife-
ren]ele ideologice care exist` \ntre mi[c`rile eugenice na]io-
nale [i interna]ionale. Modelul german al igienei rasiale –
mai ales dupa venirea lui Hitler la putere \n 1933 – a fost,
ca [i pentru al]i eugeni[ti români, imposibil de evitat. Ma-
rinescu a comentat pe larg realiz`rile eugeni[tilor germani,
specificând \ns` c` „[tiin]a raselor nu este o [tiin]` <oare-
care>, o [tiin]` la <mod`>, nu e un <sport>. Ea are \n Ger-
mania o tendin]` combativ` \ntrucât, \n opozi]ie cu ]elul
umanitar de \mbun`t`]ire a tuturor raselor umane, se
m`rgine[te la \mbun`n`]irea numai a celei rase care joac`
rolul esen]ial \n formarea na]iunii germane.“71
Un alt aspect important, mai ales \n ceea ce prive[te co-
laborarea dintre guvernul german [i autorit`]ile române
privind aplicarea teoriilor eugenice, apare din discu]ia f`cut`
de Marinescu chestionarului despre eugenie trimis minis-
trul muncii, s`n`t`]ii [i ocrotirii sociale Dr. Ion Constines-
cu din guvernul Gh. T`t`r`scu \n 1934. Cum aceasta este
singura eviden]` documentar` pe care o avem despre acest
chestionar, ea merit` reprodus` \n \ntregime:

53
 „Ce legi sau deciziuni exist` cu privire la prevenirea
progeniturii eredo-bolnave, a favoriz`rii eredo-s`n`to[ilor
[i mai cu seam` a celor eredo-s`n`to[i cu mul]i copii? S-au
luat m`suri de eugenie [i de politica propa[irii popula]iei [i
de alte autorit`]i administrative (ora[e, provincii, districte,
cantoane, etc.), de c`tre corpora]iuni de drept public sau de
c`tre societ`]i economice profesionale, de politic` social` [i
[tiin]ific` sau de c`tre societ`]i de asisten]` [i care anume
sunt aceste m`suri? Asupra c`ror grup`ri ale popula]iei se
\ntind astfel de m`suri? Se inten]ioneaz` luarea de m`suri
eugenice [i de politic` pentru prop`[irea popula]iei. Din
partea cui? (a satului, a provinciilor, a unor institu]ii de
drept public sau a unor societ`]i de asisten]`). Pentru ce mo-
tiv se procedeaz` la sterilizare? Din punct de vedere euge-
nic, medical, social? Pe baza c`ror hot`r\ri se procedeaz` la
sterilizare: judiciare, de politic` sanitar`, dup` cererea pro-
prie, voluntar`? Se sterilizeaz` [i ambulant? Ce metode se
\ntrebuin]eaz`? Se continu` observarea celor steriliza]i [i
dup` ie[ire? Se ]in cartoteci privitoare la sterilizare? De
când s-a introdus sterilizarea [i câte persoane au fost \n to-
tal sterilizate pân` sa sfâr[itul anului 1934? (Clasarea dup`
vârst` [i sex)
Pentru ce motiv se procedeaz` la castrare? Pe baza c`ror
hot`râri se procedeaz` la castrare? Efectuarea castrarii: De
c`tre cine, \n care institu]iuni, dup` care metode? Se conti-
nu` cu observarea celor castra]i? Ce urm`ri s-au constatat
la castra]i? Se ]in cartoteci cu privire la castra]i? De când s-
a introdus castrarea [i câte persoane au fost castrate?
Se interneaz` \n mod for]at cei eredo-bolnavi? Cari anu-
me? Pe baza c`ror hot`râri? Felul analizelor?
Cine suport` cheltuielile steriliz`rii castr`rii [i intern`rii
for]ate? Pentru procedur`, pentru efectuare? Ce m`suri po-
zitive eredo-politice se aplic` direct de c`tre spitale? Pentru
ajutorarea celor cu mul]i copii? Prin c`utarea gratuit` sau
de preferin]`, prin acordarea de locuri gratuite sau cu tarif

54
redus? Se instruiesc bolnavii asupra chestiunilor eredo-bio-
logice si \n caz afirmativ \n ce mod? Exist` o asisten]` spi-
taliceasc` pentru eredo-s`n`to[i, eredo-bolnavi? Se adun` [i
se folosesc \n sensul eredo-biologic observa]iunile noso-
grafice? Care organe spitalice[ti se ocup` de executarea
acestor m`suri? Exist` clinici independente pentru studiul
eredit`]ii [i ce probleme cad \n sarcina lor? S-au anexat la
unele spitale sta]iuni eredo-biologice? Ce \ndatoriri au?
Exist` la unele spitale sta]iuni eredo-biologice pentru cul-
tivarea [i propagarea [tiin]elor eredit`]ii [i ale rasei? Care
sunt \ndatoririle lor? Se ]in cursuri pentru instruirea medi-
cilor [i a personalului sanitar auxiliar \n vederea eredo-
biologiei [i a eugeniei [i anume pe lâng` care institu]ii?
Exist` organe spitalice[ti la dispozi]ia publicului pentru a-l
sf`tui la chestiunile de ereditate [i de cultura rasei? {i anu-
me unde?
Exist` o colaborare \ntre spital [i \ntre institu]iunea de
asistent` public` [i privat`?
Ce m`suri se iau de c`tre serviciul sanitar independent
de spital?“72
Pentru o ]ar` ca România, introducerea unui astfel de
program eugenic [i de prevenire rasial` ar fi \nsemnat o
adev`rat` revolu]ie biologic`, \n sensul preconizat de Man-
liu. R`spunsul la chestionar, \ns`, pe care Marinescu l-a
preg`tit cu Gheorghe Banu „a fost mai mult evaziv pentru
c`, \n realitate, nu s-au luat la noi m`suri sistematizate [i co-
ordonate pentru ridicarea elementelor s`n`toase ale ne-
amului nostru [i a se \mpiedica desvoltarea elementelor
bolnave, asociale, etc.“73 Chiar dac` Marinescu a fost scep-
tic \n privin]a adopt`rii integrale a programului eugenic
propus de Germania nazist`, el nu a negat importan]a lui,
sugerând c` \n România – având \n vedere mortalitate in-
fantil` ridicat`, r`spândirea bolilor infec]ioase sau condi]ii-
le igienice insalubre a majorit`]ii locuin]elor din mediul ru-
ral – transformarea societ`]ii pe baza principiilor eugenice

55
ar presupune o angajare complet` atât a statului cât [i a eli-
telor politice. Din aceast` perspectiv` satul-model „Regele
Ferdinand“, de exemplu, pe care regele Carol al II-lea l-a
\nfiin]at \n localitatea dobrogean` Caraomer a fost consi-
derat de Marinescu ca „un progres eugenic“74 \n lupta pen-
tru \mbun`t`]irea condi]iilor de via]` ale ]`r`nimii; iar fon-
darea Societa]ii Regale Române de Eugenie [i Studiul Ere-
dit`]ii considerat` ca reprezentând „ecoul unor dorin]e ta-
cite sau exprimate de oamenii de [tiin]`,de oamenii politici,
de economi[ti, de juri[ti, de magistra]i [i de biologi[ti, dar
mai cu seam` medici, de a se lua [i la noi m`suri care s`
\ndrepte viitorul sumbru al s`n`t`]ii neamului.“ Pe scurt,
mesajul lui Marinescu era urm`torul: „Ar fi o crim` s`
r`mânem nep`s`tori fa]` de pericolul care amenin]` popo-
rul român [i ceea ce lipse[te nu sunt atât \ncerc`rile izolate
f`cute de diferitele societ`]i, cât armonizarea lor, colabora-
rea lor, solidaritatea \ntr-un cuvânt.“75
|ntr-adev`r, la momentul când Marinescu chema grup`ri-
le [i asocia]ile eugeniste la colaborare, existau \n România: So-
cietatea Regal` Român` pentru Eugenie [i Studiul Eredit`]ii,
cu sediul la Bucure[ti (pre[edinte Gh. Marinescu). Vice-
pre[edin]i au fost numi]i Medeea Niculescu, Titu Gane, I. Gr.
Perie]eanu, C. Al. Viforeanu [i Sabin Manuil`; iar G. Banu [i
C. Vasilescu-Duca secretari generali. Printre cei care au sem-
nat actul de constituire a Societ`]ii se num`r` Patriarhul Mi-
ron Cristea [i Constantin R`dulescu-Motru. Societatea avea
dou` sucursale: una la Craiova (pre[edinte I. Vasilescu-
Bucium), iar cealalt` la Chi[in`u (pre[edinte I. Lep[i). Sec]ia
de Eugenie [i Biopolitic` a Asocia]iei „Astra“ din Transilva-
nia a fost fondat` de Iuliu Moldovan la Cluj \n 1927, iar
Sec]ia Antropologic` [i Demografic` a Institutului Social
Român a fost \nfiin]at` de Sabin Manuil` \n 1935 la Bucure[ti.
|n 1939 aceste societ`]i au format Uniunea Societ`]ilor Eu-
genice din România sub pre[edin]ia lui Constantin Parhon
care la data respectiv` era totodat` [i pre[edinte al Federa]iei

56
Latine a Societ`]ilor Eugenice. Uniunea a fost format` cu in-
ten]ia de a organiza cel de-al doilea congres al Federa]iei, pla-
nificat s` se desf`[oare la Bucure[ti \ntre 25 [i 30 septembrie
1939, dup` ce primul avusese loc la Paris in 1937.76
Statutele Societ`]ii Regale Române pentru Eugenie [i Stu-
diul Eredit`]ii au fost scrise de Gh. Marinescu [i Ioan I. Man-
liu. Scopul principal era acela „de a studia legile eredit`]ii
normale [i patologice [i a contribui cu cercet`ri la ridicarea
[tiin]ei eredit`]ii, ocupându-se [i de ereditatea persona-
lit`]ii normale [i superioare. Astfel se vor studia, cu statis-
tici, boalele ereditare; se vor organiza examene medico-ge-
netice spre a trage \nv`]`minte pentru totalitatea caracte-
relor eredit`]ii \n general (genotip) [i c`utarea caracterelor
vizibile (fenotipul) popula]iei. Se vor mai examina mani-
fest`rile sociale [i individuale \n leg`tur` cu ereditatea [i eu-
genia [i se vor propune solu]ii precise.“77 Aceste „solu]ii pre-
cise“ presupuneau diverse proiecte de protec]ie social`, me-
dicin` preventiv` [i s`n`tate public`, cum ar fi protec]ia ma-
mei [i a copilului sau asigur`ri medicale pentru ]`rani, \ns`
[i „o lege a steriliz`rii degenera]iilor, idio]ilor, imbecililor,
debililor mentali, a criminalilor, etc.“78
Acesta a fost un angajament important pe care Societa-
tea l-a luat pentru a legifera sterilizarea eugenic`. Un pre-
cendent exista deja: Legea sanitar` din 1930 pe care Moldo-
van a introdus-o când a fost subsecretar de stat \n Ministe-
rul Muncii, S`n`t`]ii [i Protec]iei Sociale. De[i legea nu a in-
trodus sterilizarea eugenic` a prev`zut c` avortul poate sa fie
efectuat pentru motive eugenice, atunci când o comisie de
speciali[ti [i autorit`]ile locale o cer.79 Alt precedent l-a
constituit mo]iunea adoptat` de participan]ii la al XI-lea
congres de neurologie, psihiatrie, psihologie [i endocrino-
logie din 1931, amintit` mai sus.
Toate aceste eforturi pentru a convinge publicul larg [i
clasele politice de importan]a eugeniei indic` modul \n ca-

57
re discursul despre degenerarea social` [i biologic` a inter-
sectat preocup`rile na]ionaliste cu protec]ia na]iunii. Nu a
fost \ns` un transfer de idei predestinat. Au existat eugeni[ti
pentru care rela]ia dintre eugenie [i medicina preventiv` sau
igiena social` a fost mult mai important` decât apropierea
dintre poten]ialul autoritar al teoriilor eugenice de
\mbun`t`]ire a rasei umane [i nevoia constant` a discursu-
lui despre na]iune de a se alimenta din imagologia conflic-
tual` a celor care apar]ineau fa]` de cei care trebuiau
\ndep`rta]i de corpul etnic. Dup` cum remarca [i Gheorghe
Banu \ntr-o conferin]` despre eugenie, ereditate [i ras` ]in-
ut` \n 1935, „Idealul ar fi generalizarea steriliz`rii volunta-
re, liber consim]it` de cei interesa]i; pentru aceasta \ns` e ne-
cesar` o oper` de educa]ie [i propagand` perseverent`.“80

Opinii \mpotriva steriliz`rii eugenice

Au existat eugeni[ti români care, invocând o form` spe-
cific` de „eugenie româneasc`“, au respins sterilizarea eu-
genic`, sau cel pu]in au fost reticen]i \n privin]a compati-
bilit`]ii dintre eugenia negativ` [i caracterul na]ional al ro-
mânilor. Eugenia trebuia s` fie \n primul rând un „ideal mo-
ral“; sau cel pu]in a[a credea filozoful pragmatic Ferdinand
C. S. Schiller, unul din membri fondatori ai Societ`]ii En-
gleze de Eugenie (English Eugenics Society), [i a c`rui text Pe-
tru Comarnescu \l traduce pentru publicul român \n Revista
pentru [tiin]` [i reform` social` \n 193181. Alte opinii au fost
formulate din perspective mai degrab` medicale decât filo-
zofice.
|ntr-un volum dedicat rela]iei dintre ereditate [i eugenie,
[i prefa]at de Gh. Marinescu, Gheorghe Constantinescu, de
exemplu, a explicat conving`tor legile [i mecanismele ere-
ditare, [i efectul lor asupra individului [i na]iunii. „Fiecare
ras`, fiecare na]ie“, credea Constantinescu, „are o zestre
ereditar`, alc`tuit` din factori mendelieni, un patrimoniu

58
biologic propriu, care-i determin` tipul fizic [i psihic [i pe ca-
re eugenia vrea s`-l perfec]ioneze.“82 Eugenia era central` \n
procesul de valorificare a calit`]ilor biologice a fiec`rei
na]iuni, [i anume voia „s` \nl`ture pe de o parte degenerarea
poporului, iar pe de alt` parte s`-i asigure progresul.“83 Ca [i
al]i eugeni[ti, Costantinescu nu a evitat s` discute problema
steriliz`rii celor din „straturile sociale inferioare“ (figura 5).
Pe cât de entuziasmat a fost Constantinescu \n privin]a
propagandei eugenice generalizate, pe atât de precaut când
a luat \n considerare sterilizarea eugenic`, avertizând c`, \n
acest caz, „Va trebui s` a[tept`m rezultatele unei experien]e
de mai mul]i ani, pentru a ne putea formula un punct de ve-
dere mai decisiv.“84 Concluzia este \ns` edificatoare, ilus-
trând c`, de fapt, divergen]ele de opinie \ntre eugeni[ti erau
mai degrab` cu privire la nuan]elor conceptuale decât \n pri-
vin]a esen]ei mesajului despre transformarea eugenic` [i
biopolitic` a na]iunii române. Intitulat` sugestiv „Spre asi-
gurarea românismului“ partea final` a volumului reitera clar
„cum trebuie s` urm`reasc` eugenia procesul de evolu]ie al
na]iunii, care trebuie s` duc` la \nt`rirea românismului ca
for]` numeric` \nnobilându-i \n acela[i timp calit`]ile sufle-
te[ti [i asigurându-i s`n`tatea trupeasc`.“85
{i medicul Iosif Leonida de la circumscrip]ia sanitar` din
Pose[ti-P`m\nteni (jude]ul Prahova) [i-a exprimat rezervele
\n leg`tur` cu eficien]a steriliz`rii eugenice \ntr-o ]ar` pre-
dominant rural` precum România. „S` steriliz`m toat` lu-
mea care umple cârciumile la sate [i bodegile la ora[? sau s`
steriliz`m numai pe criminalii alcoolici?“, se \ntreba Leoni-
da.86 |n vreme ce Constantinescu vorbea \n numele biolo-
giei experimentale, Leonida f`cea aluzie la caracterul gene-
ral al societ`]ii române[ti, punând \n contrast „mentalita-
tea latin`“ a românilor cu „mentalitatea anglo-saxon` din
]`rile unde s-a introdus legea steriliz`rii.“87 R`spunzând
acelor eugeni[ti care pretindeau c` introducerea steriliz`rii

59
ar contribui la redresarea moral` a societ`]ii [i la \mbun`-
t`]irea condi]iilor de via]` ale popula]iei, Leonida a contes-
tat c` o asemenea m`sur` eugenic` radical` ar putea avea ca
rezultat \nt`rirea organismului biologic al na]iunii române.
Leonida a insistat, dimpotriv`, c` numai prin redresarea si-
tua]iei economice din România s-ar putea ajunge la redu-
cerea numeric` a analfabetismului [i alcoolismului. |ndat`
ce va deveni prosper`, popula]ia rural` va con[tientiza im-
portan]a igienei corporale [i necesitatetea controalelor me-
dicale, iar sterilizarea eugenic` va deveni, astfel, inutil`.
„Educa]ia maselor va fi atunci cu totul alta; cei bolnavi vor
c`uta ei \n[i[i ajutorul medical [i con[tiin]a responsabi-
lit`]ii \i va \mpiedica s` contracteze c`s`toria [i s` procree-
ze. Atunci scopurile finale ale eugeniei vor fi atinse, dar [i
eugenia \[i va fi pierdut ra]iunea de a fi.“88 Un ]`ran pros-
per, spera Leonida, va fi [i curat [i s`n`tos. |n utopia rural`
conceput` de Leonida, ereditatea nu avea importan]`, ma-
ladiile fizice [i mentale fiind caracterizate ca ocuren]e spo-
radice care d`unau doar individului respectiv, f`r` s` in-
fluen]eze mo[tenirea genetic` a genera]iilor viitoare.
Dumitru En`chescu, medic al spitalului Central de boli
mentale, nervoase [i endocrinologice din Bucure[ti, a fost la
fel de categoric \n rezervele lui fa]` de sterilizarea eugenic`:
„Pentru a pune la ad`post rasa noastr` de o asemenea des-
cenden]`“, scria el, „cred c` nu este nevie de o sterilizare eu-
genic`. R`ul trebuie atacat la origine. Aceasta se poate face
numai comb`tând aceste maladii sociale. O profilaxie se-
rioas` [i sever` a maladiilor sociale este mijlocul cel mai efi-
cace \n momentele de fa]`, prin care putem s` ne p`str`m
[i s` ne \mbun`t`]im rasa.“89
Un scepticism similar legat de sterilizarea eugenic` str`ba-
te teoriile eugenice ale psihiatrului Grigore I. Odobescu (fi-
gura 6), [i el – ca [i En`chescu – medic al spitalului Central
de boli mintale, nervoase [i endocrinologice din Bucure[ti.

60
 |n cartea lui din 1936, intitulat` Eugenie pentru neamul
românesc, Odobescu a afirmat c` modelele eugenice folosi-
te \n alte ]`ri europenene [i Statele Unite nu pot fi aplicate
\n România pentru c` „nici nu se potrivesc cu concep]iunile,
moravurile [i structura noastr` sufleteasc`.“90 Era cu sigu-
ran]` un argument nou, iar Odobescu nu a ezitat s`-l folo-
seasc` \mpotriva steriliz`rii eugenice. Contrazicând argu-
mentele lui F`c`oaru [i a altora care cereau adoptarea legi-
lor germane ale steriliz`rii, Odobescu a prezentat un alt
scenariu: „Pare pu]in probabil“, a indicat el, „ca aceast`
m`sur`, mai ales aplicat` dup` concep]ia Reichului, s`
g`seasc` la noi o atmosfer` favorabil`, dat fiind [i faptul c`
problema eugeniei se pune acolo din alte puncte de vedere.“
Nu doar modelul eugenic nazist a fost considerat ne-apli-
cabil la realit`]ile române[ti, „nici sterilizarea facultativ`
practicat` \n Elve]ia, nici sterilizarea profilactic` social`
practicat` ca \n America nu vor fi primite favorabil“91, a con-
tinuat Odobescu. El a acceptat, totu[i, faptul c` sterilizarea
eugenic` s-ar putea justifica \n „anumite cazuri, precum: la
bolnavii neuro-pshici (aliena]i, mai ales incurabili), atât la
cei ce trebuiesc interna]i pentru totdeauna cât mai cu seam`
la cei compatibili cu o via]` social` – ceea ce le \ng`duie ast-
fel s` poat` procrea; la bolnavii cu boli ereditare grave, ri-
guros verificate.“92
Ca regul` general`, sterilizarea eugenic` nu a fost ac-
ceptat`. „Degenera]ii“ din România, spunea Odobescu, c`
sunt, \n mare m`sur`, rezultatul condi]iilor economice pre-
care, al lipsei normelor moderne de igien` [i s`n`tate [i al
r`spândirii bolilor infec]oase. Cu toate acestea, el credea c`
erau nenum`rate exemplele ce demonstrau „c` fondul bio-
logic al neamului este de calitate str`lucit`, dar e latent [i are
nevoie s` fie pus \n valoare.“93 Politica eugenic` na]ional`
trebuia prin urmare s` consiste \n principal \n „educa]ia po-
porului.“ Acest programul educa]ional nu numai c` putea

61
s` ridice standardele sociale [i economice, dar, la fel de im-
portant, va duce la „ridicarea nivelului biologic“ al popu-
la]iei. „Aceasta“, tr`gea concluzia Odobescu, „constituie
pentru ]ara [i neamul nostru metoda eugenic` cea mai na-
tural` [i mai eficace, care totodat` a devenit [i cea mai im-
perioas`.“94 |n ultim` instan]`, Odobescu era convins c`
na]iunea român` se putea mai curând perfec]iona pe calea
educa]iei, a reformelor sociale [i agricole, decât prin intro-
ducerea politicilor eugenice motivate biologic.
Odobescu a reiterat aceste argumente \n Politica euge-
nic`, un text pe care l-a publicat \n acela[i an, 1936, [i \n ca-
re discut` pe larg sterilizarea eugenic` \n Germania regimul
nazist. Acest` ideologie eugenic`, credea Odobescu „e strâns
legat` de un anumit regim politic [i de aceea ea nu poate fi
generalizat`.“95 Consecvent \n argumenta]ia lui, tot el su-
blinia c` „rezultatele ob]inute pe aceast` cale negativ` sunt
cu totul s`race [i ca propor]ii [i ca valoare“, [i c` de fapt le-
gea steriliz`rii eugenice \n Germania a rezultat din \mbina-
rea a dou` principii: „1) principiul rasist [i 2) a principiu-
lui priorit`]ii interesului general asupra celui individual.“96
|n continuare, Odobescu a rezumat diferitele tipuri de
sterilizare \n patru categorii. „Sterilizarea represiv`“, intro-
dus` \n unele din statele Americii de Nord \nc` din 1907, es-
te cea care se aplic` criminalilor; „sterilizarea profilactic` so-
cial`“ se administra cu preponderen]` la bolnavii mintali
„cu poten]ial ereditar inferior (degenera]i, imbecili, idio]i,
etc.)“; „sterilizarea facultativ`“, pe de alt` parte – introdus`
\n Elve]ia \n comitatul Vaud din 1928 – se aplic` „la femei
anormale cu conduit` sexual` iresponsabil`.“ |n sfâr[it,
„sterilizarea eugenic`“ serve[te atât scopuri terapeutice [i
profilactice \n cazul indivdului, cât [i scopuri sociale [i co-
munitare, mai precis „sterilizarea pentru motive economi-
ce, sterilizarea neo-maltusian` [i sterilizarea eugenic` pro-
priu-zis`, urm`rind ameliorarea elementului uman \n fo-
losul colectivit`]ii, pe baza concep]iunilor geneticii men-

62
deliene.“97 Care dintre aceste tipuri de sterilizare se putea
\ns` introduce \n România?
Pentru Odobescu, orice imita]ie f`r` sens a acestor po-
litici eugenice \n România ar fi fost dezastruoas`. Eugeni[tii
[i elitele politice trebuiau s` ia \n considerare particula-
rit`]ile locale ale societ`]ii române[ti, structura ei social`, et-
nic` [i economic`. Cu alte cuvinte, „dac` voim a avea \n ve-
dere pentru ]ara noastr` o politic` eugenic`, adic` numai
urm`rirea unor rezultate concrete \n propor]ii cât mai in-
tinse cu putin]`, atunci se impune imperios s` ne preo-
cup`m \n primul rând de satisfacerea cerin]elor ce decurg
din realit`]ile noastre. Deci, \n afar` [i \nainte de elemente-
le universale ale problemei se cere s` ]ineam seama de ca-
racterele ei specifice nou`.“98
Pe baza acestor recomand`ri, Odobescu a oferit urm`toa-
rea solu]ie eugenic` care putea aduce beneficii României:
„Ridicarea nivelului biologic (realizabil` \n mare parte prin
educa]ia maselor), fiind o metod` pozitiv`, [i mai ales pre-
ventiv`, cu efecte generale nelimitate, este desigur superioar`
steriliz`rii, metod` negativ`, \n faza de experien]`, care nu e
nici m`car curativ`, c`ci are aplica]iuni cu totul reduse nu-
mai la cazuri extreme; ea pare a porni mai ales de la o con-
cep]ie s`rac` [i schematic` a eredit`]ii umane: transmiterea
infailibil` integral` la urma[i a caracterelor generatorilor, ne-
socotind deci factorii de modificare ai ei.“99 Odobescu a ne-
gat eficien]a steriliz`rii pentru a contracara declinul rela]ii-
lor sociale [i cre[terii criminalit`]ii, alcoolismului, bolilor ve-
nerice, etc. Mai mult, el a insistat c` \mbun`]irea s`n`t`]ii fi-
zice [i mintale a ]`r`nimii din România putea proteja na]iu-
nea de formele degener`rii urbane cunoscute \n ]`rile in-
dustrializate ale Europei Occidentale.100
Educa]ia poporului era pentru el suficient` pentru a
asigura progresul demografic [i calitativ al na]iunii. Odobes-
cu nu era \ns` singurul care gândea a[a. Majoritatea eu-
geni[tilor români au pus accentul pe educa]ie, un lucru de

63
\n]eles \ntr-o ]ar` \n care alfabetismul era foarte r`spândit.
Ceea ce \l deosebe[te \ns` pe Odobescu de contemporanii lui
este dezinteresul pentru doctrinele na]ionaliste. Aurel Voi-
na, de pild`, a contribuit intens la discu]iile despre cel mai
eficient mod de a populariza eugenia \n România. Una din
propunerile lui a fost constituirea unui „oficiu eugenic
na]ional“ a c`rui scop principal consta \n „a ar`ta c`rtura-
rilor nevoia transmiterii patrimoniului ereditar intelectual,
care se fortific` din genera]ie \n genera]ie.“101 |n acest fel,
Odobescu aproba \nfiin]area unui astfel de oficiu. Mai pu]in
entuziasmat era \ns` de propunerea lui Voina: „Oficiul no-
stru eugenic va face prin urmare mult` propagand` euge-
nic`, sco]ând \n relief ideea de tradi]ie, de perpetuare na]io-
nal` – [i necesitatea de a se \nt`ri \nsu[irile pre]ioase mo[te-
nite de la antemerg`torii no[tri \ndep`rta]i. Ne vom inspi-
ra din istoria na]ional` nou` [i veche [i vom re\nvia istoria
antichit`]ii traco-daco-romane pe care trebuie s` o pre-
zent`m ca un blazon pre]ios al originii noastre etnice.“102
Aici avem o schimbare de paradigm`, pornind de la o teo-
rie eugenic` care se baza pe metode proprii de investiga]ie,
premise clar explicate [i concepte formulate \ntr-un limbaj
[tiin]ific specific, s-a creat un nou spa]iu epistemologic [i o
cultur` experimental` care erau hibride, con]inând ele-
mente din discursul eugenic \ns` formulate prin prisma
culturii na]ionaliste române[ti. A[a cum aveau s-o dove-
deasc` dezbaterile despre eugenie din perioada pre-
merg`toare [i mai ales din timpul celui de-al doilea r`zboi
mondial, fuziunea eugeniei cu na]ionalismului românesc
era exact ceea ce o „politic` eugenic` na]ional`“ trebuia s`
aib` ca scop principal.

Degenerare [i disgenici
Mul]i dintre eugeni[tii forma]i de c`tre Iuliu Moldovan
la Cluj au fost sus]in`tori declara]i ai eugeniei negative.

64
|ntr-un text din 1934 intitulat „Sterilizarea eugenic`“ Ior-
dache F`c`oaru (figura 7), un membru al Sec]iunii pentru
Eugenie [i Biopolitic` din cadrul Societ`]ii transilv`nene
„Astra“ a oferit o defini]ie succint` a steriliz`rii eugenice: „|n
prezent exist` tendin]a de a se da steriliz`rii caracterul cu-
venit: metod` de conservare [i purificare biologic` a rasei [i
nu remediu pentru o boal` personal`, nu \nlesnirea pl`ce-
rilor individuale [i nici mijloc de represiune.“103 Aceasta a
fost funda]ia teoretic` pe care [i-a bazat argumentele incluse
\n cursul de eugenie pe care l-a ]inut la Institutul pentru
Igien` [i Igien` Social` din Cluj \n anii ’30. F`c`oaru con-
sidera c` sterilizarea obligatorie ar fi unul dintre mijloace-
le cele mai indicate „pentru a st`vili cre[terea num`rului de-
fectivilor de toate categoriile.“104
Dintre „metodele negative de selec]iune social`“,
F`c`oaru s-a ocupat \n special de sterilizarea sexual`, certi-
ficatul de s`n`tate \naintea c`s`toriei [i de fi[ele medicale
personale. Despre „segregarea sau izolarea \n lag`r de
munc`“ a celor cu defecte fizice [i psihice, F`c`oaru credea
nu sunt eficiente din punct de vedere economic. „A r`pi li-
bertatea unui individ pentru via]a \ntreag` este o cruzime
inutil`, atunci când e la \ndemân` sterilizarea“105, nota sim-
plu F`c`oaru. Cu aceea[i simplitate argumenta [i introdu-
cerea pedepsei cu moartea, care „este un mijloc indicat
pentru criminalii recidivi[ti. Sterilizarea prezerv` societatea
de urma[ii tara]i ai unui uciga[ dar nu [i crimele acestuia.
Avantaje: purific` radical corpul biologic al na]iunii de ase-
menea predispozi]ii primejdioase.“106 Concluzia argumen-
ta]iei era urm`toarea: „Indivizii ca [i rasele sunt prin na[te-
re de valori biologice inegale [i niciun mijloc nu poate ni-
vela aceast` inegalitate natural`. Singurul lucru util ce-l
putem face [i pe care ni-l impune grija de a rezista \n concu-
ren]a vital` dintre na]iuni este aplicarea selec]iunii: exclu-
derea de la reproducere a elementelor inferioare [i favori-

65
zarea elementelor superioare.“107 Cursul de eugenie a fost bi-
ne primit. Dovada: unul dintre studen]ii lui F`c`oaru, Lud-
wig Erich, a preg`tit chiar o lucrare de doctorat pe tema de-
gener`rii [i a steriliz`rii eugenice, teme pe care autorul le-a
integrat „acestei noi concep]ii de via]`, definit` prin cuvin-
tele eugenism [i rasism. Rostul ei este o modest` contribu]ie
la r`spândirea ideilor biologice [i eugenice, singurele indi-
cate de a st`vili declinul.“108
|n urm`torii ani, F`c`oaru a publicat mai multe artico-
le privitoare la degenerare, \nmul]irea disgenicilor [i steri-
lizare (Figura 8).
„Statul“, credea F`c`oaru, „e amenin]at ast`zi de o pri-
mejdie necunoscut` trecutului: \nmul]irea elementelor cu
ereditate defectiv`. Aceast` situa]ie atrage dup` sine infe-
riorizarea progresiv` a corpului etnic [i ridicarea cheltuie-
lilor pentru \ntre]inerea disgenicilor.“109 Operele de binefa-
cere [i protec]ia social` pentru cei cu boli incurabile trebu-
ia s` \nceteze, iar sursele financiare re-investite \n indivizii
care posed` calit`]i rasiale de calitate. Aderând la avertis-
mentele lui Manliu \n leg`tur` cu degenerarea generalizat`
a na]iunii, rafinându-le, totu[i, cu numeroase argumente
din literatura de specialitate pe temele eredit`]ii, eugeniei [i
igienei rasiale, F`c`oaru a declarat c` „chiar dac` am pre-
supune, c` unele categorii de defectuo[i sunt ceva mai rari
la noi – cum ar fi aliena]ii – altele, cum sunt criminali, de-
bilii, pauperii, prostituatele, deficien]ii mintali, alcoolici,
sunt dimpotriv` mai numero[i la noi, ca \n ]`rile mai \nain-
tate. Am putea spune c` 10% din popula]ia ]`rii noastre re-
prezint` un num`r de persoane, care nu e de dorit s` aib`
urma[i.“110 Concluzia aceasta era provocat` de percep]ia c`
num`rul crescând de disgenici periclita viitorul biologic al
na]iunii, determinându-l prin aceasta pe F`c`oaru s` sus]in`
m`surile de eugenie negativ`. Bazându-[i analiza pe renu-
mite cazuri de disgenie, cum ar fi istoria familiei Kallikak din
Statele Unite ale Americii, [i pe legile eugenice din alte ]`ri

66
europene,111 F`c`oaru a insistat tot mai mult „s` se fac` im-
posibil` reproducerea degenera]ilor indiferent pe ce cale,
prin izolarea lor sau prin sterilizarea lor eugenic`.“112
Acesta era programul lui F`c`oaru de inginerie biologic` a
na]iunii române, un program bazat de fapt pe un proiect
mai general de regenerare moral`, cultural` [i religioas` al
societ`]ii române[ti pe care partidele de guvern`mânt din
perioada de dup` 1918 nu au putut s` \l duc` la \ndeplini-
re. Cel pu]in a[a credeau acei eugeni[ti care la sfâr[itul ani-
lor 1930 au \nceput s` se orienteze spre Mi[carea Legionar`,
iar mai apoi spre statul totalitar al lui Antonescu. Dup` cum
ar`ta Vasile Ionescu \n ziarul dreptei na]ionaliste Axa \n
1933, „mi[carea na]ionalist` ar fi singura care, \n]elegând in-
teresele superioare de stat [i ras`, va putea interveni [i aici
cu eficacitate.“113

Legionarism [i eugenism
Odat` cu invadarea Poloniei \n 1939 [i cu izbucnirea ce-
lui de Al Doilea R`zboi Mondial, eugeni[tii din România –
la fel ca [i cei din celelalte ]`ri europene – au \mp`rt`[it
multe dintre preocup`rile rasiale ale na]ionali[tilor legio-
nari, oferind discursuri biopolitice bazate pe argumente fi-
ziologice despre revigorarea etnic` a românismului. Odat`
cu crearea statului na]ional-legionar \n 14 septembrie 1940,
F`c`oaru, de exemplu, a crezut c` multe dintre politicile eu-
genice de purificare a na]iunii vor fi introduse \n Romania,
urmându-se modelul Germaniei naziste [i a Italiei fasciste.
Astfel \n 1940, el a \ncercat s` explice leg`tura strâns` din-
tre concep]ia legionar` a „omului nou“ [i teoriile eugenice.
„Orientarea biologic` a concep]iei despre via]` [i reforma
eugenic` sunt mai necesare pentru poporul nostru ca pen-
tru oricare alt popor. Dac` alte state autoritare au recurs la
m`suri proprii ap`r`rii corpului etnic, din prima s`ptmân`
a guvern`rii, noi ar fi trebuit s` lu`m asemenea m`suri, din

67
prima zi a regimului nostru.“114 Iar mai departe, F`c`oaru
spunea urm`toarele: „Dup` atâ]ia ani de preocup`ri [i ac-
tivare \n domeniul biologiei rasei, a sosit \n sfâr[it momen-
tul s` trecem la \nf`ptuiri. Am ar`tat persistent \n atâtea rân-
duri, de ce corpul nostru etnic este profund alterat, prin
amestecul milenar cu elemente rasiale asiatice sau euroa-
siatice: ]igani, evrei, t`tari, turci, g`g`uzi, ru[i, etc. Purifi-
carea etno-rasial` a neamului nostru trebue sa precoupe gu-
vernul dac` nu ca o problem` central` [i primordial`, cum
a fost cazul \n Germania, de pild`, din primul ceas al regi-
mului na]ional-socialist, cel pu]in s` se pun` \n studiu din
vreme solu]iile.“115 Proasp`t doctorand \n medicin` la Sor-
bona [i student al lui Gh. Marinescu, George Stroescu a
sus]inut [i el necesitatea de a avea o politic` rasial` [i de po-
pula]ie legionar`: „problema selec]iunii indivizilor cari
compun na]iunea, devine o problem` na]ional` de primul
ordin, pentru c` ea ne \nva]` c` nu trebuie s` asigur`m pros-
peritatea na]iunii \n prezent dar trebuie s` asigur`m na]iu-
nii un viitor fericit [i acest viitor nu-l putem asigura decât
dac` vom realiza ca urma[ii genera]iilor viitoare, s` descind`
din straturile superioare ale na]iunii.“116
Tema regener`rii na]ionale prin metode eugenice a fi-
gurat cu prioritate \n opera lui Gheorghe Banu (figura 9).
|ntr-un text din 1936, Banu a f`cut distinc]ie \ntre dou` ca-
tegorii de m`suri eugenice menite s` protejeze corpul na]iu-
nii: „unele imediate, de natur` s` purifice de \ndat` – bio-
logice[te – o societate; altele de durat`, cari \ncetul cu \nce-
tul s` amelioreze biologia colectivit`]ii, genera]ie dup` ge-
nera]ie, diminuând din cantitatea elementelor d`un`toare,
interceptând reproducerea non-valorilor.“117 Printre m`su-
rile imediate, Banu a enumerat urm`toarele: „Izolarea ele-
mentelor deficiente, adic` segregarea; apoi sterilizarea pre-
ventiv` a elementelor profund tarate, spre a \mpiedica pro-
crearea de non-valori; \n fine – ca m`sur` radical` – castra-
rea, \n special a criminalilor recidivi[ti.“118

68
 Banu a sus]inut fervent ideea de igien` rasial`, poate [i
ca un gest de separare de teoriile eugenice ale lui Moldovan.
Ambii eugeni[ti, f`r` \ndoial`, credeau \n necesitatea de a
\mbun`t`]i condi]iile sanitare [i igienice al na]iunii, \ns` Ba-
nu – imitând teoriile germane ale eugeniei – a fost mult mai
preocupat de probleme rasiale. Pentru Banu, „Igiena rasial`,
vast ansamblu de probleme extrem de diverse, deriv` dintr-
o [tiin]` de o anvergur` [i mai mare: biologia rasei.“119
Al]i eugeni[ti, printre cei mai notabili num`rându-se Ioan
Manliu [i Iordache F`c`oaru, au fost [i ei, la rândul lor, in-
fluen]a]i de ideile igienei rasiale, \ns` Banu a urm`rit cu con-
secven]` crearea unui corpus de scrieri \n care eugenia, igie-
na rasial` [i rasa erau profund intercorelate. |n 1939, Banu pu-
blic` L’hygiene de la race, poate cea mai complex` relatare pe
tema igienei rasiale produs` \n România120 (figura 10).
|n aceast` carte, Banu a oferit atât o analiz` teoretic` so-
lid` a eredit`]ii, cât [i solu]ii concrete pentru ameliorarea bio-
logic` a rasei. |n cea de-a [asea parte a lucr`rii sale, s-a con-
centrat asupra „principiilor [i metodelor pentru normaliza-
rea rasei.“ Banu [i-a fundamentat filosofia eugenic` pe su-
gestia c` valorile igienice [i ameliorarea rasei erau strâns le-
gate \ntre ele. „Normalizarea rasei“, cu alte cuvinte proteja-
rea ei, \nsemna, potrivit lui Banu, recurgerea la diverse me-
tode prin care s` se „men]in` [i sporeasc` elementele nor-
male ale rasei, elimânându-se din miezul organismului so-
cial elementele care sunt deficiente, atât din punct de vede-
re fizic, cât [i mintal.“ S-a pus un accent special pe câteva din-
tre aceste metode, printre care [i „investiga]iile practice [i
teoretice asupra eredit`]ii, statisticile biologice [i ereditare,
studiul genealogiei familiilor, statutul biologic [i ereditar al
popula]iei [i evolu]ia demografic` a comunit`]ilor.“121
Metodele de sterilizare preventiv` precum [i certificatul
de s`n`tate pentru c`s`torii [i segregarea, au fost socotite
printre „m`surile sociobiologice“ care trebuiau adoptate

69
\n concordan]` cu „normalizarea rasei.“ Banu s-a mai an-
gajat \ntr-o disput` cu alte dou` curente \n dezacord cu idei-
le lui: unul se \ntemeia pe ra]iune, condamnând sterilizarea
ca „\nc`lcare a drepturilor omului“, cel`lalt, fundamentat pe
moralitatea cre[tin`, se „opunea controlului eredit`]ii.“122
Chiar dac` unele dintre obiec]iile ridicate de „morali[tii [i
reprezentan]ii bisericii“ au avut legitimitate, Banu sus]inea
c` argumentele [tiin]ifice care justificau sterilizarea pre-
ventiv` erau mult mai puternice. De pild`, codurile penale
trebuiau s` fie concepute \n acord cu „principiul protec]iei
sociale“ [i nu atât s` reflecte „dogmele ortodoxiei liberale.“123
Sterilizarea eugenic`, prin natura ei, avea implica]ii \nsem-
nate pentru stat, pentru c` oferea, mai degrab`, un mijloc
de a reduce cheltuielile [i a reinvesti \n alte domenii ale sec-
torului public, decât s` ofere tratament clinic [i protec]ie
grupurilor sociale disgenice, ale c`ror defecte biologice erau
vizibile cu ochiul liber. Dar, continua Banu, sterilizarea
preventiv` era „de o importan]` biologic` suprem`: avea de-
a face cu puritatea [i cu valoarea vital` a rasei.“124 }inta lui
era, atunci, s` elaboreze un program de regenerare biologic`
\n care rela]iile dintre individ [i comunitatea rasial` s` fie re-
ciproc avantajoase. Banu, \n consecin]`, sublinia c` sterili-
zarea „indivizilor patologici“, cum ar fi „imbecilii, idio]ii,
epilepticii, delincven]ii [i al]ii afecta]i de diverse psihoze, de
sifilis [i de tuberculoz`, precum [i hemofilicii [i diabeticii“,
ar trebui v`zut` c` a o formul` necesar` pentru conserva-
rea [i ameliorarea rasei.125
Concep]ia lui Banu despre sterilizarea eugenic` este em-
blematic` pentru nivelul teoretic atins de eugeni[tii din
România, ilustrând atât sl`biciunile [i inconsisten]ele pro-
punerilor eugenice anterioare, cât [i consolidarea teoriei eu-
genice ca viziunea asupra vie]ii, nu numai din perspectiv`
medical`, cât [i din perspectiv` social`, politic` [i na]ional`.
|n strâns` asociere cu efortul altor eugeni[tilor de a g`si so-

70
lu]ii comprehensive la neajunsurile sociale au fost [i dez-
baterile despre proiectele autoritare de supravie]uire na]io-
nal`, mai ales dup` pierderile teritoriale din 1940.126 |n
fr`mântata perioad` din timpul r`zboiului, aceste preo-
cup`ri au luat o \ntors`tur` distinctiv rasial`: dac` mai
\nainte sterilizarea eugenic` \i viza pe indivizii care sufereau
de diverse boli ereditare, acum se concentra pe sursele de-
gener`rii na]ionale provenite din rândul minorit`]ilor et-
nice.127 Ceea ce Michelle Mouton denumea prin termenul
de „incapacitate de a func]iona \n Volksgemeinschaft“128, a
devenit \n România sinonim nu atât cu o exterminare ras-
ial` con[tient`, ca \n Germania nazist`, cât cu un incon[tient
na]ionalism rasial.

Stigmatizarea [i sterilizarea eugenic`

Asemenea Italiei fasciste [i Germaniei naziste, \ntre 1940
[i 1944 au ap`rut \n România variate forme de biopolitici ra-
dicale care au consacrat ideea unui stat totalitar v`zut ca o
emblem` a suprema]iei etnice române[ti. La fel ca ceilal]i
igieni[ti rasiali de pretutindeni, omologii lor români au
adoptat [i au ap`rat principiile ingineriei etnice [i segreg`rii
sociale. De[i mul]i eugeni[ti s-au opus c`s`toriilor dintre ro-
mâni [i alte minorit`]i etnice (mai ales \n Banat [i \n Tran-
silvania), nici unul dintre ei n-a sus]inut sterilizarea evreilor,
a ungurilor [i a germanilor. Cu toate acestea, s-au auzit [i
voci singulare. |n 1940, Toma Petrescu, un fost discipol al lui
A. C. Cuza, sugera: „copiilor bastarzii proveni]i din aceste
c`s`torii mixte [\ntre evrei [i români] s` li se aplice sterili-
zarea for]at`.“129, iar psihiatrul Petru Tip`rescu \ntr-un stu-
diu dedicat „degener`rii rasiale“ a evreilor, f`cea o leg`tur`
direct` \ntre anti-semitism [i noul na]ionalism biopolitic ro-
mânesc. „La noi“, era de p`rere Tip`rescu, „poate mai mult
decât \n orice alt` ]ar`, este necesar` o grabnic` [i intens`
ac]iune eugenic`, pentru c` s-au acumulat prea multe bles-

71
teme \n ultimul timp, \mpotriva sor]ilor de popor tân`r ai
prea \ng`duitorului neam românesc.“130 A sosit timpul pu-
nerii \n aplica]ie a teoriilor eugenice. |n privin]a evreilor,
„sunt necesare“, credea Tip`rescu, „m`suri biopolitice, de
izolare cel pu]in, a acestei popula]ii, care reprezint` un pe-
ricol permanent din acest punct de vedere pentru noi.“131
Evreii nu au fost \ns` singurul grup etnic care a fost ca-
tegorizat pentru alteritatea lui [i pentru pericolul disgenic
pe care \l reprezenta pentru majoritatea româneasc`. }iga-
nii au fost [i ei subiectul discu]iilor eugenice [i rasiste.132
Dup` cum remarca [i Tip`rescu, „Jidanii [i ]iganii sunt
dou` neamuri de oameni foarte interesante de studiat din
punct de vedere al rasei. Dintre vechile popoare, datorit`
condi]iilor istorice [i religioase, \n care s-au limitat evolu]ia
[i decaden]a lor, [i-au conservat riguros caracterele rasei, ca-
re azi persist` oricare ar fi noile condi]ii de via]`.“133
|n 1940, subliniind „problema rasial` din România“ de-
mograful [i directorul Institutului Central de Statistic` din
Bucure[ti, Sabin Manuil` i-a identificat pe evrei [i pe ]igani
ca fiind \n contrast cu organismul na]iunii române. Manuil`
a creat aceasta rela]ie printr-o reprezentare rasial` a func]ii-
lor lor sociale [i etnice. Evreii, de pild`, au constituit „cea
mai important` problem` social`, cea mai acut` problem`
politic` [i cea mai grav` problem` economic` a României.“
Dar ei „nu constituiesc o problem` rasial`, pentruc` ames-
tecul de ras` \ntre Români [i Evrei este foarte rar.“134
}iganii, considera \n continuare Manuil`, „nu constitu-
iesc valori sociale [i nu valoare de actualitate. Din contr`, din
ceea ce [tim din studiile de specialitate, se poate afirma c`
grupul etnic al ]iganilor este cel mai inferior ca valoare so-
cial` [i mai ales moral`.“ Nu trebuie s` ne surprind` atunci
c` Manuil` a declarat c` „Problema ]ig`neasc` este cea mai
important`, acut` [i grav` problem` rasial` din România.“135
}iganii s-au amestecat cu românii la sate [i \n mahalalele ur-
bane, generând \n acest fel un nou hibrid rasial care, la

72
rândul lui, s-a infiltrat \n toate sferele societ`]ii române[ti.
Nu-i de mirare c`, prin ideile lui, Manuil` a indicat existen]a
unei dram` na]ionale: „Amestecarea sângelui românesc cu
cel ]ig`nesc este cea mai disgenic` influen]` care afecteaz`
rasa noastr`.“136
Un an mai târziu, Manuil` [i-a \ncadrat ideile referitoa-
re la sterilizarea eugenic` \n cadrul mai larg al politicilor de
popula]ie pe care guvernul Antonescu trebuia s` le intro-
duc` \n România. Destinul istoric al na]iunii depindea de
viitorul biologic al rasei române[ti; iar pentru \mplinirea lui
„M`surile luate trebuie s` fie energice [i fulger`toare. Stân-
jenirea disgenicilor, a indizerabililor trebuie s` mearg` pân`
la completa lor sterilizare.“137 Nu doar statul, ci \ntreaga so-
cietate româneasc` trebuia s` se angajeze la punerea \n apli-
ca]ia a unei noi politici rasiale: „Politica rasial` nu este o po-
litic` secret`, care s` poat` fi pus` \n practic` \n cancelarii-
le guvernului. Politica rasist` este politica maselor, care tre-
buie s` fie convinse de comandamentele rasiale ale neamu-
lui [i care s` aib` idealul sfânt al prop`[irii biologice a po-
pula]iei.“138
Al]i autori au fost de acord. Teologul ortodox Liviu
Stan, de pild`, s-a plâns c`, \n pofida filosofiilor lor rasiale
„nici na]ional-socialismul, nici fascismul“ n-au introdus o
„politic` rasial` privitoare la ]igani“, presupunând \n mod
gre[it c` \n Germania [i Italia „centrul infec]ios [i degene-
rativ reprezentat de ]igani“ era inexistent.139 O asemenea po-
litic` era, totu[i, imperativ` \n România, unde „promiscui-
tatea rasial` \ntre ]igani [i români“140, mai ales \n regiunile
sudice, rezulta \ntr-o degenerare biologic` [i moral` a celor
din urm`. La fel ca [i la Manuil`, Stan \i percepea pe ]igani
ca fiind mai „d`un`tori din punct de vedere biologic“ cor-
pului rasial românesc decât evreii, sugerând ca „m`suri
profilactice“ „segregarea“ lor [i „interzicerea c`s`toriilor
dintre ]igani [i români.“ Politica rasial` referitoare la ]igani,
preconizat` de Stan servea atât unor scopuri morale, cât [i

73
biologice, iar el nu a [ov`it s` o prezinte ca parte a glorio-
sului destin istoric pe care Dumnezeu l-a preg`tit pentru
na]iunea român`. |ntr-un text mai elaborat publicat doar un
an mai târziu, Stan a explicat acest destin astfel: „Ac]iunea
caritativ` [i asisten]a social` nu au nici un rost, nu rezolv`
nimic [i nu se va sfâr[i niciodat`, dac` nu i se mai seac`
r`d`cina r`ului care le reclam`. Altfel, e m`cinare zadarnic`
de for]` f`r` a sc`dea nimic din nenorocirea oamenilor, ci
\nmul]ind nefericirea prin extinderea ei [i asupra celor ce ar
putea tr`i o via]` liber` [i creatoare, \n loc de una de servi-
tudine fa]` de disgenici [i de nenoroci]ii degenera]i.“141
|n aceste condi]ii, nu surprinde c` unii autori au suge-
rat sterilizarea ]iganilor ca fiind singur` metod` de a prote-
ja corpul etnic al majorit`]ii române[ti. Fratele lui Iordache,
Gheorghe F`c`oaru sugera, de exemplu c`: „}iganii nomazi
[i semi-nomazi s` fie interna]i \n lagare de munc` for]at`.
Acolo s` li se schimbe hainele, apoi s` fie ra[i, tun[i [i ste-
riliza]i. Pentru a se acoperi cheltuielile cu \ntre]inerea lor,
trebuesc pu[i la munc` for]at`. Cu prima genera]ie am
sc`pat de ei. Locul lor va fi ocupat de elemente na]ionale ca-
pabile de munc` ordonat` [i creatoare. Cei stabili vor fi ste-
riliza]i la domiciliu, pentru ca \n cursul unei genera]ii s` fie
cur`]it locul [i de ei.“142
Pe lâng` beneficiile rasiale, sterilizarea ]iganilor a fost pre-
zentat` [i ca o solu]ie de economisire \ntr-o perioad` de re-
cesiune economic`: „Statul cheltuie[te aproape o treime din
bugetul s`u cu \ntre]inerea spitalelor [i a tot felul de institu]ii
de asisten]` social` [i poli]ie de moravuri, [i cu toate acestea
mizeria social` cre[te pe fiecare zi. E o explica]ie [i o solu]ie
simpl`: r`ul trebuie t`iat din r`d`cin` [i nu cultivat.“143
Aceste exemple arat` cum a ajuns s` fie sanc]ionat` ste-
rilizarea eugenic` de c`tre na]ionalismului etnic românesc,
un na]ionalism care s-a aflat \n centrul programului bio-
politic al G`rzii de Fier [i al mare[alului Ion Antonescu.
Dup` cum a explicat [i sociologul legionar Traian Herseni:

74
 „F`r` nici o \ndoial` dec`derea poporului român se da-
tore[te infiltr`rii \n grupul nostru etnic a unor elemente de
ras` inferioar`, corcirii sângelui str`vechi, geto-roman, cu
sânge fanariot [i ]ig`nesc, iar acum \n urm` cu sânge jido-
vesc. Elita ]`rii care ar fi trebuit s` cuprind` pe cele mai cu-
rate exemplare ale rasei s-a transformat \ntr-o p`tur` su-
prapus`, f`r` leg`tur` de sânge cu comunitate etnic` [i f`r`
aderen]` la tradi]iile [i idealurile na]ionale. |nsu[iri de ras`,
care ar fi permis poporului românesc s` \ncresteze o pe-
rioad` stralucit` \n istorie, s-au tulburat [i au degenerat pân`
la totala lor dispari]ie.“144
O revolu]ie rasial` era necesar`, iar Herseni nu a ezitat
sa o proclame. „Mentalitatea privitoare la fenomenul psiho-
rasial odat` schimbat`, repartizarea [i selec]ia social` dup`
\nsu[iri rasiale odat` savâr[it`, trebuie s` urmeze ac]iunea
cea mai grea, dar cea mai eficace prin rezultatele ei calitati-
ve [i de durat`: eugenia, adic` \nbun`t`]irea rasei pe cale ere-
ditar`. Ne trebuiesc legi eugenice [i practici eugenice.“ Mai
departe, Herseni preconiza urm`toarele: „Disgenicii tre-
buesc \nl`tura]i de la reproduc]ie, rasele inferioare trebuesc
complet separate de grupul etnic. Sterilizarea anumitor ca-
tegorii de oameni nu numai c` nu trebuie privit` proste[te
ca o \nc`lcare a demnit`]ii omene[ti, dar ea este un elogiu
adus frumuse]ii, moralit`]ii [i \n genere perfec]iunii.“145
Sprijinul acordat steriliz`rii de c`tre intelectuali precum
Herseni [i Manuil` ilustreaz` noile obiective ideologice ale
eugenismului românesc dup` 1940 – ca [i tendin]a general`
a regimului mare[alului Ion Antonescu – [i anume: omo-
genizare na]ional` [i purificare etnic`.146 De[i evreii consti-
tuiau principala ]int` a acestor politici [i ]iganii au fost su-
pu[i deport`rilor [i uciderilor prin \nfometare.147 |n 1941,
Mihai Antonescu, primul-ministru adjunct [i ministrul de
afaceri externe al României, a vorbit despre „purificarea et-
nic` [i politic`“ a popula]iei române[ti din Basarabia [i Bu-

75
covina. „Ne g`sim“, a explicat Antonescu, „\n momentul is-
toric cel mai favorabil [i mai larg, pentru o total` desc`u[are
etnic`, pentru o revizuire na]ional` [i pentru purificarea Ne-
amului nostru de toate acele elemente str`ine sufletului lui,
care au crescut ca vâscul ca s`-i \ntunece viitorul.“148 Defi-
nindu-i pe evrei ca pe o ras` str`in` na]iunii române, An-
tonescu a fost explicit \n sublinierea ]elurilor „politicii de
purificare etnic`“, [i anume „\ndep`rtarea sau izolarea \n ta-
bere de munc`, \n locuri de unde nu-[ vor mai putea exer-
cita influen]ele nefaste, a tuturor evreilor, cât [i a celorlal]i
str`ini de neam a c`ror atitudine este \ndoielnic`.“149 La fel,
de fapt, gândea [i etnograful Ion Chelcea când sugera \n
1944 ca anumite grupuri de ]igani „vor trebui colonizat \ntr-
o parte m`rgina[` a ]`rii, trecu]i peste Nistru, la caz sterili-
za]i.“150 Acesta este momentul crucial \n care discursurile eu-
genice de purificare na]ional` au fost absorbite de ideile de
omogenitate etnic` propuse de Antonescu [i al]i demnitari
români implica]i \n Holocaust.
Nu avem probe documentare care s` indice sterilizarea
comunit`]ilor de ]igani sau de evrei, \n România sau \n
Transnistria, teritoriu ocupat de trupele române \n 1941. |n
1943, ginecologul Constantin Andronescu remarca c` spre
deosebire de alte state europene [i de Statele Unite ale Ame-
ricii, sterilizarea eugenic` \nc` n-a fost introdus` \n Româ-
nia, un impediment \n calea protej`rii rasiale a românilor,
\ns` unul pe el spera c` elita politic` \l va trece \n curând.151
Ideile eugenice legate de s`n`tatea na]iunii formulate
\ncepând cu mijlocul secolului al XIX-lea, au devenit \n pe-
rioada interbelic` parte integrant` a doctrinei na]ionalis-
mului rasial românesc. Dezbaterile pe tema steriliz`rii eu-
genice au fost formulate ca reac]ii medicale la un num`r de
probleme sociale, culturale [i biologice, despre care elitele
[tiin]ifice [i politice credeau c` constituie o amenin]are la
structura comunit`]ii etnice române[ti. Planuri ale unei

76
noi ordini na]ionale, fundamentate pe cunoa[tere [tiin]ific`
[i \n concordan]` cu principiile eugenice, s-au propus con-
stant \n decursul perioadei interbelice [i, din ce \n ce mai
mult, \ntre 1940 [i 1944. Statul etnic românesc a devenit un
subiect central al imagina]iei eugenice. Metafora lui Zyg-
munt Bauman a „statului gr`din`“ totalitar, v`zut nu numai
ca un simbol al modernit`]ii, ci mai ales ca depozitar al ca-
lit`]ilor biologice ale na]iunii [i custodele lor vigilent, ex-
prim` gr`itor teoriile eugenice pentru regenerarea comu-
nict`]ii etnice propuse \n România pân` \n 1944.152
|n ciuda intenselor dezbateri, eugeni[tii n-au reu[it s`
ob]in` suportul necesar pentru o guvernare care s` le
\n]eleag` teoriile [i s` legifereze m`surile de sterilizare. Cu
toate acestea, grija pentru degenerare, disgenie [i s`n`tatea
na]iunii a fost la fel de predominant` \n România ca [i \n
]`rile unde a fost introdus` sterilizarea eugenic`. Dac` \n
anii ‘20 [i ‘30 ai secolului trecut sterilizarea eugenic` a bol-
navilor a fost definit` cu prec`dere ca praxis medical, cen-
trat pe maladiile fizice [i mintale ale indivizilor, \n anii ‘40
a devenit un discurs social care se identifica cu na]ionalis-
mul rasial românesc. Accentul s-a mutat de la pacien]ii
medicali la categoriile etnice, considerate d`un`toare orga-
nismului na]iunii române [i viitorului s`u rasial. |n acest
sens, prin urmare, obiectivul steriliz`rii eugenice n-a fost
pur [i simplu rasismul [i antisemitismul, ci mai degrab`
crearea unei noi na]iuni prin regenerare biologic`.
Ca oriunde \n alt` parte pe continentul european, dis-
cursurile referitoare la sterilizarea eugenic` \n România,
caracterizate de obsesia organismului na]ional, au fost mult
mai influente [i mai complexe decât s-a crezut pân` acum.
Eugenia a dat na]ionali[tilor români posibilitatea s` vor-
beasc` despre controlarea organismului na]ional, despre
protec]ia lui [i, \ntr-un final, despre purificarea lui. Voca-
bularul eugenic a contaminat, a[adar, convingeri variate
despre declinul rasial [i na]ional. Axioma eugenic`

77
\mp`rt`[it` de eugeni[tii români: „Individul este nimic;
na]iunea este totul“ ilustreaz` conving`tor cum a fost pla-
nificat [i controlat \ntre 1874 [i 1944 organismul na]ional.
A venit timpul, \n sfâr[it, s` fie propus` o istorie a acestei pe-
rioade, care s` integreze rela]ia complex` dintre eugenie [i
na]ionalismul românesc, rela]ie ce, pân` acum, a fost igno-
rat`. |n partea a doua a acestei c`r]i vom vedea cum antro-
pologia rasial` a contribuit la aceste dezbateri despre speci-
ficul na]ional, identitate [i rela]ia dintre majoritate român`
[i minorit`]ile etnice.

Note:
1. Despre opera lui Alexandru {utzu vezi recenta carte a lui Valentin Ve-
ron-Toma, Alexandru {utzu. |nceputurile psihiatriei [tiin]ifice \n Româ-
nia secolului al XIX-lea (Bucure[ti, 2008).
2. S. [{utzu], „Evolu]iunea [i hereditatea“, Gazetta medico-chirurgical` 5,
12 (1874): 183. Toate citatele din surse originale folosite \n aceast` car-
te au fost adaptate normelor actuale ale limbii române.
3. Am discutat acest aspect pe larg \n cartea mea Idea of National Supe-
riority in Central Europe, 1880-1918 (New York, 2005).
4. S. [{utzu], op. cit., 186-187.
5. Pentru o discu]ie a metaforelor organiciste [i cum au influen]at ele cri-
ticile culturale propuse de diver[i autori români \n secolul al XIX-lea vezi
Sorin Antohi, Civitas imaginalis. Istorie [i utopie \n cultura român`, ed.
rev`zut` (Ia[i, 1999) [i Imaginaire culturel et réalité politique dans la
Roumanie moderne. Le Stigmate et l'utopie (Paris, 1999).
6. S. [{utzu], op. cit., 187.
7. Mihail Petrini-Galatz, Filosofia medical`: Despre ameliorarea rasei
umane (Bucure[ti, 1876), 19. (Subliniere \n original).
8. Ibidem, 21. (Subliniere \n original).
9. Ibidem, 21-22. (Subliniere \n original).
10. Francis Galton, „Eugenics: Its Definition, Scope and Aims“, The
American Journal of Sociology 10, 1 (1904): 1-11
11. Pentru o discu]ie foarte bun` vezi Peter J. Bowler, Evolution. The His-
tory of An Idea, ed. a 3-a, complet rev`zut` (Berkeley, 2003).
12. „Restriction du marriage“, Archives d’anthropology criminelle, de me-
dicine lègale et de psychologie normale et pathologique 23, 169 (1908): 96.

78
13. Pentru o discu]ie a eugenismului german vezi Paul Weindling,
Health, Race and German Politics between National Unification and Na-
zism, 1870-194, 1870-1945 (Cambridge, 1989).
14. Constantin I. Andronescu, „Eugenia“, Higiena 1, 29 (1912): 4.
15. Problems of Eugenic. Papers Communicated to the First International
Eugenics Congress held at the University of London, July 24th to 30th, 1912
(London, 1912),
16. Bleeker van Wagenen, „Preliminary Report of the Committee of the
Eugenic Section of the American Breeders’ Association to Study and to
Report on the Best Practical Means for Cutting off the Defective Germ-
Plasm in the Human Population“, \n Problems of Eugenic. Papers Com-
municated to the First International Eugenics Congress held at the Univer-
sity of London, July 24th to 30th, 1912 (London, 1912), 460-479.
17. Pentru istoria steriliz`rii eugenice \n America [i Germania, vezi re-
centele Mark A. Largent, Breeding Contempt. The History of Coerced Ste-
rilization in the United States (New Brunswick, 2008) [i Gisela Bock, „Na-
tionalistische Sterilisationpolitik“, \n Klaus-Dietmar Henke, ed., Tödli-
che Medizin im Nationalsozialismus. Von der Rassenhygiene zum Mas-
senmord (Köln, 2008), 85-99.
18. Andronescu, op. cit., 4.
19. Ibidem.
20. Ibidem.
21. Ibidem.
22. Ibidem.
23. G. W. Harris, „Biopolitics“, The New Age 10, 9 (1911): 197.
24. Constantin I. Andronescu, Pentru ce ne \mboln`vim? No]iuni de pa-
tologie social` (Bucure[ti, 1943), 15 [i 44.
25. M. A. Botez, „Ce trebue s` fie la noi un Institut de Igien`“, Clujul me-
dical 3, 3 (1922): 122.
26. V. Bologa, „Eugenezia“, Revista s`n`t`]ii 1, 3 (1921): 83.
27. Scrisoare personal` a lui Manliu din 1920 c`tre Ministerul Muncii [i
Protec]iei Sociale. Manliu Ioan, dosar personal, Arhiva Ministerului
S`n`t`]ii, Bucure[ti.
28. Ioan Manliu, Crâmpeie de eugenie [i igien` social` (Bucure[ti, 1921), 21.
29. Literatura despre mi[c`rile eugenice din Europa este vast`. Pentru
eugenismul francez, vezi William Schneider, Quality and Quantity:
The Quest for Biological Regeneration in Twentieth-Century France
(Cambridge, 1990); pentru cel britanic, vezi Richard A. Soloway, De-
mography and Degeneration: Eugenics and the Declining Birthrate in

79
Twentieth-Century Britain (Chapel Hill, 1990); iar pentru cel german,
vezi Paul J. Weindling, Health, Race and German Politics between Na-
tional Unification and Nazism (Cambridge, 1989); Atina Grossmann,
Reforming Sex: The German Movement for Birth Control and Abortion
Reform, 1920-1950 (Oxford, 1995); [i Hans-Walter Schmuhl, The Kai-
ser Wilhelm Institute for Anthropology, Human Heredity and Eugenics,
1927-1945 (Dordrecht, 2008). Despre dezbateri recente \n jurul neo-eu-
geniei vezi Marius Turda, „New Perspectives on Race and Eugenics“,
The Historical Journal 51, 4 (2008): 1-10; [i Merryn Ekberg, „The Old
Eugenics and the New Genetics Compared“, Social History of Medici-
ne 20, 3 (2007): 581-593.
30. A se vedea, de exemplu, Ygrec, „O problem` important`: P`reri din
public \n chestiunea provocatorilor [i a provoc`rilor de avorturi“,
Adev`rul 36, 12141 (1923): 1-2; C. Poenaru-C`plescu, „Medicii avortori
[i f`c`toarele de \ngeri!“, Adev`rul 36, 12144 (1923): 1-2; [i Ygrec, „Iar`[i
despre avorturi provocate [i medicii avortori“, Adev`rul 36, 12152 (1923):
1-2.
31. Doctorul Ygrec, „Cum vor nem]ii s`-[i \mbun`t`]easc` rasa? Se ce-
re sterilizarea celor anormali, a epilepticilor, a surdo-mu]ilor, demen]ilor
etc.“, Adev`rul 36, 12143 (1923): 1. A se vedea, de asemenea, Stefan
Kühl, The Nazi Connection: Eugenics, American Racism, and German
National Socialism (Oxford, 1990), 39.
32. Dumitru Bagdasar, „Sterilizarea“, Adev`rul 36, 12170 (1923): 1.
33. Iuliu Moldovan, „Un program biopolitic“, Societatea de mâine 1, 3
(1924): 69.
34. Aurel Voina, „Doi factori de progres: igiena [i eugenia“, Societatea de
mâine 1, 8 (1924): 183-184.
35. Iuliu Moldovan, Igiena na]iunii: Eugenia (Cluj, 1925), 12.
36. Ibidem, 27.
37. Ibidem, 37. La pagina 46, Moldovan revine la acest subiect spunând:
„Mai \mbucur`tor se pare rezultatul ob]inut prin m`surile de a \mpie-
dica propagarea celor cu defecte psihice, ereditare, ca epileptici, imbecili,
psihopa]i, ariera]i [i criminali, m`suri directe prin sterilizarea lor ope-
rativ`, indirecte, prin izoloarea lor din indica]iuni medicale ori penale \n
azile, ospicii ori penitenciare.“
38. Ibidem, 46.
39. M. Baiulescu, „Rolul biopolitic al femeii române“, Buletin eugenic [i
biopolitic 1, 4-5-6 (1927): 140-148; Alexandru Vaida-Voevod, „Politic`
na]ional` [i capitalul biologic na]ional“, Buletin eugenic [i biopolitic 1, 7-8

80
(1927): 199-211; [i S. Mehedin]i, „{coala român` [i capitalul biologic“,
Buletin eugenic [i biopolitic 1, 7-8 (1927): 266-281.
40. Harry Laughlin, „O privire asupra steriliz`rii eugenice \n America“,
Buletin eugenic [i biopolitic 1, 9-10 (1927): 253. A se vedea, de asemenea,
Philip K. Wilson, „Harry Laughlin’s Eugenic Crusade to Control the So-
cially Inadequate in Progressive Era America“, Patterns of Prejudice 36,
1 (2002): 49-67.
41. Laughlin, op.cit., 254.
42. Harry Laughlin, Eugenical sterilization in the United States (Chicago,
1922), 447–451.
43. Laughlin, „O privire asupra steriliz`rii eugenice \n America“, 255-256.
44. I. Manliu, „Sterilizarea degenera]ilor“, Revista de igien` social`, 1, 5
(1931): 375. (Sublinierea \n original).
45. Ibidem, 377.
46. Ibidem, 378. (Subliniere \n original)
47. Ibidem.
48. Ibidem, 381. (Sublinierea \n original)
49. Ibidem.
50. Ibidem.
51. Ibidem, 382. (Sublinierea \n original)
52. A se vedea Etienne Lepicard, „Eugenics and Roman Catholicism: An
Encyclical Letter in Context: Casti connubii, 31 decembrie 1930“, Scien-
ce in Context 11, 3-4 (1998): 527-544; [i Monica Löscher, „Eugenics and
Catholicism in Interwar Austria“, \n Marius Turda, Paul J. Weindling,
eds., Blood and Homeland: Eugenics and Racial Nationalism in Central and
Southeast Europe, 1900-1940 (Budapest, 2007), 299-315.
53. A se vedea Mirel B`nic`, Biserica Ortodox` Român`. Stat [i societate
\n anii ’30 (Ia[i, 2007), 98-105.
54. A se vedea, de exemplu, I. D., „Despre Eugenie“, Glasul Monahilor 14,
482 (1936): 4.
55. Datele statistice sunt preluate dup` Joseph Rothschild, East Central
Europe between the Two World Wars (Seattle, 1974), 284.
56. Manliu, „Sterilizarea degenera]ilor“, 382.
57. Ibidem, 383.
58. Pentru cazul României comuniste, a se vedea Gail Kligman, The Po-
litics of Duplicity: Controlling Reproducing in Ceasusescu’s Romania (Ber-
keley, 1998).
59. Manliu, „Sterilizarea degenera]ilor“, 384. (Subliniere \n original)
60. Mare[ Cahane, „Asupra steriliz`rii aliena]ilor cronici. Necesitatea unei
legifer`ri la noi“, Revista de igien` social` 2, 3 (1932): 241-249.

81
61. Ibidem, 248. C` Parhon a sus]inut sterilizarea criminalilor se poate ve-
dea [i din textul lui despre rela]ia dintre psihiatrie [i criminalitate. Vezi C.
I. Parhon, „Raporturile dintre psihiatrie, [tiin]a dreptului [i criminalita-
te“, Revista de drept penal [i [tiin]` penitenciar` 14, 8–9 (1936): 289–304.
62. Cahane, op. cit., 247.
63. Eugen Petit, Gheorghe Buzoianu, Sterilizarea din punct de vedere ju-
ridic [i chirurgical (Bucure[ti, 1934).
64. Ibidem, 17.
65. Ibidem, 21.
66. Ibidem, 27-28.
67. Ibidem, 58.
68. A se vedea Sabin Manuil`, „Societatea Regal` Român` pentru Euge-
nie [i Studiul Eredit`]ii“, Sociologie româneasc` 1, 5 (1936): 31-32; [i „Au-
torizarea de func]ionare, actul constitutiv [i statutele Societ`]ii Regale Ro-
mâne pentru Eugenie [i Studiul Eredit`]ii“, Revista de igien` social` 6, 4
(1936): 271-278. A se vedea, de asemenea, I. Vasilescu-Buciu, „Eugenia
[i studiul eredit`]ii“, Mi[carea medical` român` 8, 3-4 (1935): 169-174 [i
Marius Georgescu, Protec]ia medico-social` a maternit`]ii. Constat`ri. Stu-
dii comparative. Propuneri de organizare (Bucure[ti: Institutul Grafic
„Luceaf`rul“, 1937), 143-155.
69. G. Marinescu, „Despre hereditatea normal` [i patologic` [i raportu-
rile ei cu eugenia“, Memoriile Sec]iunii [tiin]ifice 3, 11 (1936): 46.
70. Ibidem, 52-53.
71. Ibidem, 57.
72. Ibidem, 70-71.
73. Ibidem, 71.
74. Ibidem, 78.
75. Ibidem, 79.
76. A se vedea anun]ul din Revista de [tiin]e medicale 28, 3 (1939): 247-
248. Din motive necunoscute, congresul nu a avut loc. Este foarte pro-
babil \ns` c` organizarea congresului interna]ional de antropologie la Bu-
cure[ti \n acela[i an, 1939, [i la care au participat majoritatea eugeni[ti-
lor din România s` fi jucat un rol important \n anularea congresului de
eugenie „latin`.“
77. Marinescu, op. cit., 82.
78. Ibidem, 84.
79. Sabin Manuil`, „Principiile de baz` de ocrotirii mamei [i copilului.
Art 9 Reglementarea avortului. Represiuni [i indica]iuni.“ Sabin Manuil`,
dosar personal, Arhivele Na]ionale Bucure[ti. Bucur a discutat pe larg Le-
gea Moldovan \n Eugenics and Modernization, 196-201.

82
80. G. Banu, „Eugenie, ereditate, ras`“, Revista de igien` social` 5, 2
(1935): 107.
81. F. C. S. Schiller, „Eugenics as a Moral Ideal: The Beginning of a Pro-
gressive Reform“, Arhiva pentru [tiin]` [i reform` social` 9, 4 (1931):
489-497. Traducerea textului este la pp. 636-642.
82. G. K. Constantinescu, Ereditate [i eugenie (Bucure[ti, 1936), 44. (Su-
bliniere \n original)
83. Ibidem, 75. (Subliniere \n original)
84. Ibidem, 91.
85. Ibidem, 102. (Subliniere \n original)
86. Iosif Leonida, „Ce poate realiza practic eugenia la noi“, Mi[carea me-
dical` român` 8, 5-6 (1935): 367.
87. Iosif Leonida, „Ce poate realiza practic eugenia la noi“, Mi[carea me-
dical` român` 8, 5-6 (1935): 367. Pentru o dezbatere asupra diferen]elor
dintre eugeniile „latine“ [i „anglo-saxone“, a se vedea Nancy Leys Stepan,
The Hour of Eugenics: Race, Gender, and Nation in Latin America (Itha-
ca, 1991); Michael Richards, „Spanish Psychiatry c. 1900-1945: Consti-
tutional Theory, Eugenics, and the Nation“, Bulletin of Spanish Studies
81, 6 (2004): 823-824; Yolanda Eraso, „Biotypology, Endocrinology, and
Sterilization: The Practice of Eugenics in the Treatment of Argentinian
Women during 1930s“, Bulletin of the History of Medicine 81, 4 (2007):
793-822; [i Marius Turda, „<To End the Degeneration of a Nation>:
Debates on Eugenic Sterilization in Interwar Romania“, Medical History
54, 1 (2009).
88. Leonida, op. cit., 370.
89. S. D. En`chescu, „Sterilizarea eugenic`“, Revista de medicin` legal` 1,
2 (1936): 279.
90. Grigore Odobescu, Eugenie pentru neamul românesc (Bucure[ti,
1936), 11.
91. Ibidem, 12.
92. Ibidem.
93. Ibidem, 14.
94. Ibidem, 15.
95. Grigore Odobescu, Politica eugenic` (Bucure[ti, 1936), 4.
96. Ibidem, 5.
97. Ibidem, 8-9.
98. Ibidem, 10. (Subliniere \n original)
99. Ibidem, 14-15. (Subliniere \n original)

83
100. A se vedea analiza oferit` de Daniel Pick \n Faces of Degeneration: A
European Disorder, c.1848-1918, (Cambridge, 1989).
101. Aurel Voina, „Oficiul eugenic“, Buletin eugenic [i biopolitic 7, 4-6
(1936): 265. Vezi [i Aurel Voina, Reforma \nv`]`mântului [i biologia
na]iunii (Bucure[ti, 1940) [i Aurel Voina, „Necesitatea unui institut de
biologia na]iunii“, Buletin eugenic [i biopolitic 13, 1 (1942): 21-30.
102. Ibidem.
103. I. F`c`oaru, „Sterilizarea eugenic`,“, Clujul medical 7, 8 (1924): 268
104. I. F`c`oaru, Curs de Eugenie (Cluj, 1935), 67.
105. Ibidem, 68.
106. Ibidem, 68.
107. Ibidem, 70.
108. Vezi Ludwig Erich, Problema disgenicilor (referin]e speciale asupra si-
tua]iei disgenicilor de la noi) (Cluj, 1937), 7.
109. I. F`c`oaru, „|nmul]irea disgenicilor [i costul lor pentru societate [i
stat“, Buletin eugenic [i biopolitic 6, 4-5-6 (1935): 169.
110. Ibidem, 179-180.
111. Iordache F`c`oaru a fost cel care s-a ocupat de „Cronica eugenic`“
a Buletinului eugenic [i biopolitic, unde a comentat progresul steriliz`rii
eugenice \n diverse ]`ri precum Latvia, Polonia, Finlanda, Germania
sau Japonia. Vezi, de exemplu, I. F`c`oaru, „Legea pentru ap`rarea
s`n`t`]ii ereditare a poporului german (Ehegesundheitsgesetz)“, Buletin
eugenic [i biopolitic 7, 1-2 (1936): 49-53; I. F`c`oaru, „Legiferarea avor-
tului din indica]ii eugenice \n Germania“, Buletin eugenic [i biopolitic 7,
1-2 (1936): 57-59; I. F`c`oaru, „Proiectul legii eugenice poloneze“, Bu-
letin eugenic [i biopolitic 7, 4-5-6 (1936): 160–163, sau I. F`c`oaru, „Pri-
vire critic` asupra legii finlandeze de sterilizare \n compara]ie cu legea ger-
man`“, Buletin eugenic [i biopolitic 8, 10–11–12 (1937): 339–354.
112. I. F`c`oaru, „Familiile degenerate [i costul lor pentru societate [i
stat“, Buletin eugenic [i biopolitic 7, 5-6-7 (1936): 221.
113. V. Ionescu, „Sterilizarea“, Axa 1, 17 (1933): 7
114. Iordache F`c`oaru, „Norme eugenice \n organiza]ile legionare“,
Cuvântul 17, 69 (1940): 1.
115. Ibidem.
116. G. Stroescu, „Selec]iunea rassei [i politica popula]iei \n noul stat le-
gionar“, Buna vestire 4, 87 (1940): 2.
117. G. Banu, „Certificatul medical prenup]ial“, Revista de igien` social`
6, 5 (1936): 289.
118. Ibidem (subliniere \n original)

84
119. G. Banu, „Principes d’un programme d’hygiène de la race“, Revis-
ta de igien` social` 6, 10 (1936): 577.
120. G. Banu, L’hygiène de la race. Étude de biologie héréditaire et de nor-
malisation de la race (Paris, 1939).
121. Ibidem, 256.
122. Ibidem, 290-293.
123. Ibidem, 294.
124. Ibidem, 297.
125. Ibidem, 297-298
126. |n 1940 România a pierdut Basarabia [i Nordul Bucovinei \n fa-
voarea Uniunii Sovietice, iar Nordul Transilvaniei, \n favoarea Ungariei,
Sudul Dobrogei, a Bulgariei.
127. Vezi discu]ia pe larg \n Marius Turda, „Fantasies of Degeneration:
Some Remarks on Racial Antisemitism in Interwar Romania“, Studii Iu-
daice 3 (2003): 336-348.
128. Michelle Mouton, From Nurturing the Nation to Purifying the Volk:
Weimar and Nazi Family Policy. 1918-1945 (Cambridge, 2007), 147.
129. Toma Petrescu, Ni se stinge neamul. Activitatea jidanilor \mpotriva
na]iei române[ti (Bucure[ti, 1940), 37.
130. P. Tip`rescu, Ras` [i degenerare. Cu un studiu statistic asupra jida-
nilor (Bucure[ti, 1941), 8.
131. Ibidem, 9.
132. Potrivit Recens`mântului din 1930, existau 262.501 romi \n Româ-
nia, dintre care 221.726 (84,5%) tr`iau \n mediul rural [i 40.775 (15,5%)
\n cel urban. A se vedea Sabin Manuil`, Studiu etnografic asupra popula]iei
României (Bucure[ti, 1940), 34-37. Pentru o dezbatere asupra „proble-
mei ]ig`ne[ti“ \n Germania nazist` a se vedea Guenther Lewy, „Himmler
and the <Racially Pure Gypsies,>“ Journal of Contemporary History 34, 2
(1999): 201-214.
133. Tip`rescu, op. cit., 37.
134. Sabin Manuil`, „Problema rassial` a României“, România Nou` 7,
41 (1940): 5. A se vedea, de asemenea, Sabin Manuil`, „Das Judenpro-
blem in Rumänien zahlenmässig gesehen“, Deutches Archiv für Landes-
und Volksforschung 5 (1941): 603-613.
135. Manuil`, „Problema rassial`“, 5.
136. Ibidem.
137. Sabin Manuil`, „Ac]iunea eugenic` ca factor de politic` de popu-
la]ie“, Buletin eugenic [i biopolitic 12, 1 (1941): 2.
138. Ibidem, 3-4.
139. L. Stan, „Rasism fa]` de ]igani“, Cuvântul 18, 92 (1941): 1.

85
140. Ibidem, 2.
141. Liviu Stan, Ras` [i religiune (Sibiu, 1942), 144.
142. Gheorghe F`c`oaru, Familia [i statul biopolitic (Bucure[ti, 1941), 17.
143. Ibidem, 18.
144. Traian Herseni, „Ras` [i destin na]ional“, Cuvântul 18, 91 (1941): 1.
145. Ibidem, 2.
146. Vladimir Solonari, „An Important New Document on the Romanian
Policy of Ethnic Cleansing during the World War II“, Holocaust and Ge-
nocide Studies 21, 2 (2007): 268-297.
147. Viorel Achim, The Roma in Romanian History (Budapest, 2004);
Viorel Achim, Documente privind deportarea ]iganilor \n Transnistria
(Bucure[ti, 2004); [i Radu Ioanid, The Holocaust in Romania: The Des-
truction of Jews and Gypsies under the Antonescu Regime, 1940-1944 (Chi-
cago, 2000).
148. Mihai Antonescu, „Directive [i \ndrum`ri date inspectorilor admi-
nistrative [i pretorilor trimi[i \n Basarabia [i Bucovina“ \n Martiriul
evreilor din România, 1940-1944. Documente [i m`rturii (Bucure[ti,
1991), 139.
150. Ion Chelcea, }iganii din România. Monografie etnografic` (Bucure[ti,
1944), 101.
151. Andronescu, Pentru ce ne \mboln`vim?, 46.
152. Zygmunt Bauman, Modernity and Ambivalence (Cambridge, 1991),
26-39. A se vedea, de asemenea, Roger Griffin, Modernism and Fascism:
The Sense of a Beginning under Mussolini and Hitler (Basingstoke, 2007).

86
 Ilustra]ii:

/ FIG. 1: Constantin I. Andronescu / FIG. 2: Iuliu Moldovan

/ FIG. 3: Coperta c`r]ii Sterilizarea de / FIG. 4:

Eugen Petit [i Gheorghe Buzoianu Gheorghe Marinescu

87
 / FIG. 5: Rela]ia dintre elementele
s`n`toase [i cele disgenice în societate

/ FIG. 6: Grigore I. Odobescu / FIG. 7: Iordache F`c`oaru

88
/ FIG. 8: Studiul genealogic al unei familii asociale

/ FIG. 9: Gheorghe Banu / FIG. 10: Coperta c`r]ii

Igiena rasei de G. Banu

89
 Antropologia rasial`
[i specificul na]ional
|n cele ce urmeaz`, m` voi ocupa de cercet`rile antro-
pologice [i serologice române[ti din epoca interbelic` [i
voi examina cum au prins contur viziunile eugenice [i bio-
politice ale unei na]iuni române idealizate.1 Dup` crearea
României Mari \n 1918, corpul na]iunii – definit ca o sum`
de indivizi uni]i prin leg`turi de sânge [i caracteristici fizi-
ce similare – a atras atât aten]ia eugeni[tilor, antropologi-
lor, istoricilor sau etnologilor, cât [i pe cea a comentatori-
lor culturali; de la sceptici la cei obseda]i de esen]a [i speci-
ficul na]ional. |n acest context, cercet`rile antropologice [i
serologice au oferit legitimitate [tiin]ific` ideii conform
c`reia exista un nucleu rasial \n na]iunea român`, pe care is-
toria, natura [i societatea nu au putut s`-l distrug` de-a lun-
gul veacurilor. Acest nucleu rasial a constituit ceea ce an-
tropologia [i serologia identificau drept specificul românesc.
Dup` cum remarca [i filozoful Petre P. Negulescu \n ceea ce
este, f`r` \ndoial`, cea mai cuprinz`toare analiz` a rela]iei
dintre [tiin]` [i cultur` produs` \n România interbelic`:
„Dac` prin «specific na]ional> nu se \n]elege cumva o enti-
tate metafizic` ce ar dep`[i limitele experien]ei sensibile –,
o existen]` misterioas` ce s-ar sustrage, ca atare, oric`rei ob-
serv`ri [tiin]ifice [i oric`rei determin`ri pozitive –, aceast`
expresie nu poate desemna decât un complex de caractere
fizice [i psihice, care se presupune c` lucreaz` ca un factor
de c`petenie, dac` nu ca un factor exclusiv, \n geneza dife-
ritelor manifest`ri – artistice, [tiin]ifice, filosofice – ale
fiec`rui popor“.2
Acest argument a fost sus]inut [i de statisticianul [i eu-
genistul britanic Karl Pearson (una dintre sursele lui Negu-
lescu), care vedea conceptul de caracter rasial ca fiind re-

91
zultatul proceselor de selec]ie natural` descrise de Darwin
[i Galton. |n 1911, \ntr-una dintre cele mai importante dis-
cu]ii asupra leg`turii dintre ereditate [i caracter rasial, Pear-
son nota urm`toarele: „Noi \n]elegem prin caracter rasial,
produsul mai multor veacuri de selec]ie natural`, ceea ce se
transmite de la o genera]ie la alta [i ceea ce nu se modific`
\n mod fundamental, dac` un copil se na[te \n rasa respec-
tiv` \n India, Canada, sau Australia. Ne uit`m, prin urma-
re, la gama de calit`]i stabilite prin selec]ie [i transmise prin
ereditate, iar urm`toarea propozi]ie vorbe[te despre modi-
ficarea fie a fizicului, fie a mintalului“.3
Dup` cum se vede, preocuparea pentru definirea caracte-
rului etnic [i rasial nu a fost exclusiv problema antropologiei
rasiale române[ti. Cu toate acestea, tentativele de definire a ca-
racterului rasial al na]iunii române au fost deosebit de inten-
se \n discursurile antropologice române[ti de dup` 1918. Este
tocmai aceast` dimensiune fizic` a na]iunii care trebuie scoas`
la suprafa]`, analizat` [i \n]eleas`, pentru ca discu]ia despre spe-
cificul na]ional [i identitatea na]ional` s` fie complet`.

Institu]ionalizarea unei discipline

|nainte de a discuta aspectele legate de antropologia ra-
sial` \n România interbelic`, este necesar s` ar`t`m pe scurt
institu]ionalizarea acestei discipline, a[a \ncât s` se poat`
\n]elege scrierile rasiale nu numai \n termeni [tiin]ifici, ci [i
\n cei ai conflictelor profesionale pentru legitimitate [i ac-
ceptare din partea opiniei publice.4 Eugeni[tii [i antropologii
la care vom face trimitere \n cele ce urmeaz` nu sunt prac-
ticieni marginali ai antropologiei, ci profesioni[ti de vârf, a
c`ror ambi]ie a fost s` creeze o disciplin` [tiin]ific` pus` \n
slujba na]iunii. Aceast` ambi]ie a caracterizat pân` atunci
oameni de [tiin]` din alte discipline: istorie, sociologie sau
filozofie. Ca oriunde \n Europa \n acea perioad`, antropo-
logii români „au proclamat o atitudine [tiin]ific` obiec-

92
tiv`, impar]ial`, de[i atitudinea lor, de fapt, era foarte ideo-
logic`, na]ionalist` [i social-conservatoare“.5
Spre deoasebire de alte ]`ri din Europa r`s`ritean` [i cen-
tral`, antropologia a fost institu]ionalizat` târziu \n Româ-
nia, abia dup` 1918. De[i Societatea Român` de Geografie
din Bucure[ti avea o Sec]iune de Etnologie \nc` din 1875,
primul curs de antropologie [i etnografie a fost ]inut abia \n
1909, de c`tre geograful Simion Mehedin]i.6 Al]i savan]i ro-
mâni, precum istoricul de art` [i fondatorul Muzeului de
Art` Popular` Româneasc`, Alexandru Tzigara-Samurca[,
au contribuit mai apoi [i ei la popularizarea etnografiei.7
Acest interes oarecum inegal [i inconsecvent ar`tat an-
tropologiei nu i-a \mpiedicat pe autorii români s` con[tien-
tizeze pe deplin importan]a disciplinei pentru discu]iile re-
feritoare la identitatea na]ional`, mai ales dup` crearea Ro-
mâniei Mari, \n 1918.8 O catedr` de antropologie [i pale-
ontologie a fost \nfiin]at` la Universitatea din Ia[i abia \n
1930 [i pus` la dispozi]ia paleontologului Ion G. Botez.
Catedra a fost \ns` desfiin]at` \n 1938, dar re\nfiin]at` \n
1943, sub conducerea lui Ion Chelcea. Olga Necrasov, o
fost` student` a psihologului rasial german Egon von Eick-
stedt, a ]inut [i ea acolo prelegeri de antropologie \n decursul
acestei perioade.
|n 1933 s-a creat Societatea de Antropologie de la Cluj,
gra]ie eforturilor principalilor medici [i igieni[ti afilia]i la Fa-
cultatea de Medicin` [i la Institutul de Igien` [i Igien` So-
cial`, printre care se num`r` anatomistul Victor Papilian,
eugenistul Iordache F`c`oaru [i fiziologul Constantin C.
Velluda. |n 1935, statisticianul Sabin Manuil`, mutat de la
Cluj la Bucure[ti, a organizat \n 1935 o sec]iune de demo-
grafie, antropologie [i eugenie la Institutul Na]ional de Sta-
tistic` din Bucure[ti.9 |n sfâr[it, Institutul Român de An-
tropologie a fost \nfiin]at \n 1937 (oficial inaugurat \n 1940),
la Bucure[ti, de c`tre profesorul de antropologie [i biologie
de la Universitatea din Bucure[ti, Francisc I. Rainer.10

93
 De[i dispersa]i din punct de vedere geografic, antropo-
logii români au lucrat la un corpus comun de subiecte,
printre care se num`r` morfologia rasial`, serologia, psi-
hologia rasial`, precum [i igiena social` [i eugenia. Faptul
c` i-a unit, de asemenea, str`dania lor de a demonstra c` an-
tropologia era o [tiin]` na]ional` \n România, a devenit
clar \n 1937, când a fost organizat la Bucure[ti cel de-al
XVII-lea Congres Interna]ional de Antropologie [i Arheo-
logie Preistoric`.11 Aceast` \ntrunire [tiin]ific` (figura 1),
prezidat` de antropologul francez Eugéne Pittard, a fost mo-
mentul de glorie al antropologiei române[ti. Au participat
la acest congres to]i antropologii, eugeni[tii [i igieni[tii ro-
mâni de marc`, dovedind printr-un un efort colectiv im-
presionant c` realiz`rile lor \n diverse discipline, precum pa-
leontologia, folclorul, serologia [i eugenia erau demne de
admira]ia colegilor din alte ]`ri europene.
S-a v`zut cu aceast` ocazie c` erau antropologi români
care \nc` urmau tradi]ia antropologic` francez`, inspirân-
du-se mai ales din lucr`rile lui Paul Broca [i Paul Topinard;
al]ii \ns` au subscris la ideea humboldtian` a antropologiei
comparate, [i anume c` fiecare popor ar avea un caracter na-
]ional specific, ale c`rui manifest`ri apar \n tradi]ii, obiceiuri,
religie, limb` [i art`; \n sfâr[it, marea majoritate au devenit
suporterii noilor idei de bioantropologie inspirate de gene-
tic` [i eugenie, [i mai ales de antropologia rasial` german`.
Aceast` diversitate conceptual` nu surprinde \ns`. |n
timpul perioadei interbelice, terminologia rasial` a fost pe
val, caracterizat` de interpret`ri adesea contradictorii. Pen-
tru unii cercet`tori, rasa era atât o entitate fizic` – natura-
listul [i antropologul francez Joseph Deniker, de exemplu,
o descria ca pe „suma total` a caracteristicilor somatologi-
ce“ – cât [i un produs cultural, rezultatul condi]iilor istori-
ce specifice.12 Cum nu exista nici o defini]ie unanim accep-
tat` a ceea ce era rasa, antropologii nu au c`zut de acord \n

94
privin]a num`rului de rase ce populau Europa. Au existat
\ns` tentative de standardizare a cartografiei rasiale. Primul
model a fost propus de Joseph Deniker, care a identificat
[ase rase primare: nordic`, oriental`, ibero-insular`, occi-
dental` sau Cenevole, litoral` sau atlanto-mediteranean` [i
adriatic` sau dinaric`. Fiecare dintre aceste rase se \mp`r]ea
\n câte patru subrase: subnordic`, vistulian`, nord-vestic`
[i sud-adriatic`.13
Un alt model a fost schi]at de antropologul american
William Z. Ripley, care a insistat asupra faptului c` nu exis-
tau decât trei rase europene: teutonic`, alpin` (celtic`) [i
mediteranean`.14 Antropologul rasial german Hans F. K.
Günther, pe de alt` parte, a sugerat c` existau cinci rase eu-
ropene: nordic`, occidental`, dinaric`, oriental` [i baltic`.15
To]i ace[ti trei autori considerau indicele cefalic drept un in-
strument conving`tor pentru clasificare. Aceasta \nsemna c`
ceea ce diferen]ia rasele \ntre ele era capacitatea cranian`.
Unele cranii erau dolicocefalice (capete lungi), \ntâlnite
mai ales la rasele nordice [i ibero-insulare, altele erau bra-
hicefalice (capete scurte), ca la rasele dinaric`, oriental` [i
occidental`, iar alte rase aveau craniile mezocefalice (cape-
te mijlocii).
Craniologia a fost foarte popular` \n secolul al XIX-lea.
|n 1842, anatomistul suedez Anders Retzius a folosit pen-
tru prima oar` propor]ia dintre l`]ime [i lungime pentru a
distinge \ntre craniile dolicocefalice [i brahicefalice, ini]iind
\n acest fel un studiu craniologic comparativ al grupurilor
rasiale. S-a presupus, dup` aceea, c` [tiin]a craniologiei ar
oferi un temei afirma]iilor conform c`rora rasele originare,
pure \[i au tr`s`turile lor craniene omogene, corespun-
z`toare, fie dolicocefalice, fie brahicefalice. Puritatea rasial`
ar putea fi astfel documentat` printr-o analiz` craniome-
tric`: media aritmetic` ce ar putea revela tipul rasial. Cu cât
m`sur`torile [i indicii tipului rasial erau mai apropia]i de va-

95
loarea acelei medii aritmetice, au presupus craniologii, cu
atât mai mult un tip rasial dat putea fi considerat drept
„pur“ [i invers, cu cât un tip rasial diferea de aceast` medie
ideal`, cu atât era mai „hibridizat“.16 Cu cât o ras` poseda
mai mult caracteristici dolicocefalice [i brahicefalice, cu
atât pretindea o pozi]ie mai \nalt` \n ierarhia raselor euro-
pene17. Sistemul lui Retzius a suferit transform`ri succesi-
ve, incluzând noi categorii antropometrice precum [i variate
combina]ii \ntre indicele cefalic (rela]ia dintre l`]imea [i lun-
gimea capului) [i cel facial.
Chiar dac` termenul de ras` a avut \n]elesuri diferite, an-
tropologii au adoptat un principiu de definire a ei, [i anu-
me: un grup separat de persoane cu o \nf`]i[are fizic`
asem`n`toare, avându-[i propria spiritualitate caracteristic`
[i istorie, distinct` de a altor grupuri umane. Reprezentarea
caracteristicilor somatice ale rasei s-a bazat pe argumentul
c` era legitim s` cataloghezi grupurile etnice prin m`sur`tori
craniale [i c`, drept urmare, era nesesar s` reprezin]i grafic
aceste m`sur`tori. Reprezent`rile vizuale ale rasei, cum ar
fi craniologia, au fost a[adar acceptate ca exemple de dife-
ren]iere rasial` \ntre na]iuni.

Craniul [i rasa dacic`

Una dintre primele cercet`ri antropologice [i craniolo-
gice privitoare la români a fost realizat` de medicul Mihail
G. Obedenaru, care \n 1874 a prezentat la Societatea An-
tropologic` din Paris (Société d’Anthropologie de Paris) trei
cranii dintre care unul, afirma el, era „dacic“, \ntrucât
„seam`n` cu figurile dacice reprezentate pe Columna lui
Traian“ de la Roma.18 Incipienta cercetare craniologic` a lui
Obedenaru a fost dezvoltat` ulterior \n lucrarea lui din
1876, unde el a sugerat c` românii sunt „brahicefali“.19
Ideea c` fiecare na]iune trebuie s` aib` o genealogie rasial`
corespunz`toare a preocupat egal pe francezi, germani sau

96
români.20 Era foarte important s` demonstrezi existen]a
unei continuit`]i organice pe teritoriul ocupat de o anumit`
na]iune, iar antropologia a oferit multe din argumentele ne-
cesare acestei organiz`ri istorice [i temporale.
Spre sfâr[itul secolului al XIX-lea, cercet`rile craniologi-
ce au devenit \ns` tot mai contestate.21 Aceast` suspiciune a
fost un simptom al crescândei nemul]umiri fa]` de concep-
tul de ras`, \n general.22 Aceste critici la adresa craniologiei
nu i-au \mpiedicat pe antropologii rasiali preocupa]i de car-
tare [i cartografiere s` conceap` \n continuare scheme de cla-
sificare rasial`. Dovad` este primul tratat de antropologie ras-
ial` publicat \n România dup` primul r`zboi mondial, [i
anume No]iuni de craniologie antropologic` de Alexandru
Borcescu.23 Pentru acesta, „Craniologia este partea cea mai
important` din toat` antropologia“.24 Iar mul]i dintre cole-
gii de breasl` au fost de acord cu aceast` afirma]ie.
Pe lâng` c`ut`rile conceptuale specifice acestei perioade,
o alt` problem` cu care se confruntau antropologii români
a fost aceea a na]iunii rasiale, strict legat` de noile teritorii
\ncorporate \n România Mare, [i care \nainte de primul
r`zboi mondial f`cuser` obiectul de studiu al altor na]io-
nalisme rivale. Transilvania este, f`r` \ndoial`, cazul cel
mai \nsemnat. Nu numai c` aceast` regiune era renumit`
pentru caracterul ei multietnic. Na]ionali[tii români consi-
derau Transilvania ca fiind leag`nul na]iunii române, \n ciu-
da \ndelungatei ei anex`ri la regatul Ungariei.25 „Din punct
de vedere antropologic, Transilvania reprezint` centrul, nu
periferia na]iunii române“, afirma geograful român N. Al.
R`dulescu \ntr-un memorandum predat \n 1941 la Rasse-
und Siedlungshauptamt (RuSHA).26 |ntr-adev`r, perioada de
dup` 1918 a fost martora unei cre[teri a num`rului de
scrieri române[ti pe teme rasiale, \n privin]a Transilvaniei
[i a comunit`]ilor sale etnice.27
|n acest context polarizat, antropologiei i s-a dat o nou`
misiune: s` ofere na]iunii o teorie rasial` corespunz`toare.

97
Mai mult, la fel ca \n alte p`r]i ale Europei \n acea perioad`,
antropologii români au devenit sus]in`torii noilor teorii \n
genetic` [i eugenie, acceptând c` ereditatea determina trans-
miterea caracteristicilor patologice [i rasiale. |n aceast` or-
dine de idei, ei s-au str`duit s` formuleze o defini]ie a tipului
rasial românesc, una capabil`, pe de o parte, s` cuprind` ce-
le mai noi realiz`ri \n [tiin]ele rasiale [i, pe de alt` parte, s`
oglindeasc` dinamica etnic` intern` din România. Nu erau
\ns` singurii.
Antropologul francez Eugène Pittard a condus una din-
tre primele investiga]ii rasiale \n România.28 |n „Recherches
anthroplogiques sur les Roumains de Transylvanie“ (1919)
[i, mai ales, \n Etude sur l’indice céphalique en Roumanie
(1927), Pittard a sus]inut c` românii din Vechiul Regat
erau dolicocefalici, cât` vreme cei din Bucovina [i Transil-
vania erau brahicefalici, sugerând astfel c` na]iunea ro-
mân` era compus` din tipuri diferite din punct de vedere
rasial.29 Un argument similar a fost avansat de directorul In-
stitutului de Anatomie din Cluj, Victor Papilian. |ntr-o se-
rie de articole publicate prin anii ‘20, Papilian spera s` de-
monstreze existen]a „caracteristicilor cefalometrice specia-
le“ printre românii din Transilvania. El a tras concluzia c`
tr`s`turile craniene ale românilor din Transilvania dife-
reau atât de cele ale românilor din Vechiul Regat, cât [i de
cele ale ungurilor din Transilvania. |n compara]ie cu aces-
te dou` grupuri, românii din Transilvania erau „hiperbra-
hicefalici“, adic` aveau capete rotunde sau late, [i „mezo-
cefalici“. Pe scurt, ei apar]ineau unui substrat rasial diferit.30
Dat` fiind ocuren]a diferen]ei rasiale \n aceste scrieri an-
tropologice ce trateaz` grupurile etnice din Transilvania.
mai ales presupusa separare rasial` \ntre românii din Ve-
chiul Regat [i cei din noile provincii, precum [i \ntre români
[i unguri – concluziile trase \n cadrul cercet`rilor craniolo-
gice contraveneau retoricii generale a na]ionalismului ro-
mânesc, care insista asupra unit`]ii na]ionale [i omoge-

98
nit`]ii etnice. Antropologia demonstra de fapt c` na]iunea
român` era rezultatul unor succesive amestecuri de popu-
la]ie, de-a lungul istoriei. Aceast` idee a fost subliniat` [i de
juristul [i genealogul Octav G. Lecca \n studiul lui asupra ca-
racterelor rasiale la români. Lecca a \ncercat s` demonstre-
ze c` „un amestec necurmat de tipuri etnice a format po-
porul din care facem parte [i c` azi discernarea unui element
antropologic precump`nitor \n masa lui nu mai e posi-
bil`“.31 Ori, tocmai lipsa acestui „element antropologic pre-
cump`nitor“ era ceea ce \i antrena pe antropologi \n cer-
cet`ri [i mai am`nun]ite ale grupurile etnice din România.
Chiar [i craniologia a \nregistrat o revenire printre cer-
cet`torii români. De fapt, craniologia a continuat s` ofere un
cadru conceptual pentru antropologia rasial` pe tot par-
cursul perioadei interbelice, a[a cum o dovede[te studiul di-
feren]elor dintre cranii. |n 1928, anatomistul maghiar Jenö
Davida a publicat cercet`rile lui, bazate pe colec]ia cra-
nian` pe care a creat-o când era la Universitatea maghiar`
din Cluj, \nainte de 1918, sugerând c` au existat cranii
„pur“ române[ti [i maghiare. Craniile maghiare proveneau,
\n general, din comunit`]i protestante, \n vreme ce cranii-
le române[ti erau adunate din comunit`]ile ortodoxe [i
greco-catolice. Davida a refuzat s` accepte discreditarea
craniologiei, redându-i statutul [tiin]ific [i sugerând c` me-
todologia ei corespundea discursurilor na]ionaliste despre
originea rasial` a grupurilor etnice din Transilvania.32
Unul dintre sus]in`torii acestei idei a fost Ion Chelcea,
care a analizat, la rândul lui, colec]ia de cranii de la Muzeul
de Istorie Natural` din Viena, adunat` de antropologul
austriac Augustin Weisbach, \n cea de-a doua jum`tate a se-
colului al XIX-lea.33 Din punct de vedere metodologic,
Chelcea a urmat principiile craniologice schi]ate de antro-
pologul german Rudolf Martin \n lucrarea sa din 1914
Lehrbuch der Anthroplogie, mai ales \n privin]a m`sur`torilor
craniene individuale (lungime, l`]ime, diametru [i a[a mai de-

99
parte).34 Pe baza acestor principii [i dup` calcule laborioa-
se ale indicelui cefalic, facial [i nazal, Chelcea a grupat rasa
româneasc` \n [ase tipuri sub-rasiale: 1) roman-meditera-
nean (sau ibero-mediteranean), „caracterizat prin statura
\nalt`, lungimea craniului potrivit`; p`rul negru, ochii
negri;“ 2) nordic, „cu capul lungue]; prelung [i \ngust la fa]`;
culoarea p`rului [i a ochilor deschis`“; 3) curgan, caracte-
rizat printr-o „lungime mijlocie a craniului; mai degrab`
\ns` printr-o fa]` scund`“; 4) dinaric, „de statur` \nalt`, ade-
sea hiperbrahicefal, cu fa]a de culoare brun` [i prelung`“; 5)
tipul dac, „u[or de recunoscut prin rotunzimea [i l`rgimea
excep]ional` a craniului – cu fa]a aproape \n patru muchii;
scund` – \n orice caz mijlocie, ce se termin` printr-o b`rbie
ascu]it`“ (figura 2); [i, \n sfâr[it, tipul avaro-turanic, „cha-
racterizat printr-un cap scurt; fa]a scund`“.35
De[i a folosit cele mai noi metodologii antropologice,
Chelcea a urmat, \n practic`, tradi]ia român` na]ionalist`,
\ncercând s` g`seasc`, asemenea lui Borcescu, un tip de
„ras` dacic`“, pe care el l-a identificat printre locuitorii
Mun]ilor Apuseni din Transilvania. Reflec]iile antropolo-
gice ale lui Chelcea sugereaz` c` pe de o parte, el a fost con-
vins de argumentele lui Pittard despre diversitatea rasial` a
României, pe de alt` parte Chelcea a folosit acest argument
ca s` eviden]ieze c` diferen]ierea dintre tipurile rasiale din
România nu elimin` existen]a unui nucleu rasial, „dacic“
autohton. Spre deosebire de Lecca, Chelcea a folosit imagi-
nile vizuale ale craniologiei pentru a indica necesitatea g`si-
rii unui „element antropologic precump`nitor“; un exem-
plu al modului \n care antropologia rasial` a preluat atri-
butele na]ionalismului \n România, devenind tot mai mult
preocupat` de specificul na]ional.
Ideea unei rase române[ti era bazat` pe ideea de per-
manen]` rasial`, un concept care a servit ca vehicul pentru
diverse constructe culturale ale trecutului na]ional \n pe-
rioda interbelic`. De pild`, o imagine folosit` frecvent a fost

100
cea a teritoriilor ce constituiau România Mare, invadate suc-
cesiv (de la romanii din antichitate pân` la maghiarii din
Evul Mediu [i la evreii din epoca modern`).36 Aceast` idee nu
a fost nici nou`, nici specific româneasc`: alte ]`ri din cen-
trul [i sud-estul Europei (mai ales din Balcani) au folosit-o
la rândul lor.37 Era \ns` incontestabil c` formarea României
Mari \n 1918 n-a f`cut decât s` confirme ceea ce na]io-
nali[tii români proclamau cu convingere: numai o ras` cu
calit`]i superioare ar fi putut supravie]ui veacurilor de dis-
loca]ie [i de domina]ie str`in`. Era greu de spus din ce era
alc`tuit` acea ras`, [i dezbaterile au continuat, mai ales c` an-
tropologii \n[i[i nu se puteau pune de acord dac` aceast` ras`
româneasc` era roman`, daco-roman`, dacic` sau daco-ro-
mano-slav`. Chelcea a sugerat ideea de „ras` dacic`“, ceea ce
d`dea dreptul românilor s` st`pâneasc` teritoriile \n care des-
cenden]ii acelei rase tr`iau sau tr`iser` cândva.38
Au fost ne\ndoielnic [i voci care au refuzat s` creeze o
teorie a continuit`]ii istorice bazat` pe argumente antro-
pologice. Nicolae Lahovary, de exemplu, \ntr-un text deo-
sebit de erudit despre istoria raselor, nu a ezitat s` declare
c` „Scoborârea Românilor actuali (de la munte din Ardeal,
Moldova [i Muntenia) din Daci sau Traci, astfel cum sunt
ar`ta]i de autorii clasici, e o imposibilitate fiziologic`“.39 Cu
toate acestea [i Lahovary a \mp`r]it rasial popula]ia româ-
neasc` „\n dou` mari categorii: Românii de la munte, fie Ar-
deleni, fie din Vechiul Regat, [i Românii de la [es [i de la pe-
riferia ]`rii“. |n privin]a originii românilor, Lahovary i-a
considerat pe cei din prima categorie „ca fiind baza etnic`
a neamului“40 – \ntr-un fel fiind de acord cu teoria lui Chel-
cea despre nucleul etnic al românilor, situat \n Transilvania.

Valori biorasiale
Cu siguran]` \ncercarea de a da o expresie rasial` a iden-
tit`]ii na]ionale putea fi considerat` ca o provocare la pre-

101
ten]iile [tiin]ifice ale antropologiei; iar Lahovary a fost \n
mod particular atent la aceast` apropriere. Pe de alt` parte,
o asemenea transformare a discursului antropologic româ-
nesc a favorizat apari]ia unei tradi]ii antropologice comple-
mentare [i totu[i distincte de cea dezvoltat` de antropologii
str`ini, precum Eugène Pittard, Augustin Weisbach sau Vik-
tor Lebzelter.41 Iordache F`c`oaru a fost unul dintre aceia ca-
re a contribuit semnificativ la cristalizarea acestei tradi]ii.
F`c`oaru [i-a luat doctoratul (cum laude) la Facultatea
de Filosofie a Universit`]ii din München \n 1931. A studiat
pedagogia cu Aloys Fisher, antropologia cu Theodor Mol-
lison [i igiena rasial` cu celebrul Fritz Lenz.42 Ca [i \n cazul
eugeniei, F`c`oaru s-a dedicat studiului istoriei rasei ro-
mâne[ti cu pasiune.43 |n ciuda atitudinii lui critice fa]` de
Lebzelter [i al]ii, când a venit vorba s` explice diversitatea
[i compozi]ia rasial` a românilor, antropologii români au
trebuit s` se bizuie pe taxonomiile rasiale elaborate de an-
tropologii str`ini. Iordache F`c`oaru a acceptat, de exem-
plu, cele [ase criterii de clasificare rasial` ale lui Lebzelter:
\n`l]ime, indicele cefalic, indicele facial, indicele nazal [i cu-
loarea ochilor [i a p`rului. Pe baza acestor criterii, F`c`oaru
a identificat apoi patru rase principale: alpin`, dinaric`,
mediteranean` [i nordic` [i cinci rase secundare ce tr`iau [i
\n România: dalic` (sau carpatic`), est-european`, oriental`,
vest-asiatic` [i indic`.44 (figura 3)
Antropologii trebuiau s` fac` mai mult decât a \ntocmi
clasific`ri [i tipologii rasiale. „Pe lâng` rolul educativ-cul-
tural al antropologiei“, credea F`c`oaru, „aceast` [tiin]`
are [i un rol biopolitic-normativ \n stat“.45 O nou` politic`
na]ional` necesita \ns` o antropologie rasial` angajat`, iar
F`c`oaru a declarat deschis c`: „|n politica noastr` na]io-
nal`, revine antropologiei sarcina de a l`muri cel pu]in câ-
teva din chestiunile mai \nsemnate privind drepturile noas-
tre politice asupra p`mântului ce st`pânim [i asupra altor
p`mânturi, pe care nu le st`pânim“.46 F`c`oaru s-a referit

102
astfel \n mod direct la o nou` direc]ie \n politica na]ional`
româneasc`. |n vreme ce al]i antropologi erau mai pre-
cau]i fa]` de leg`tura antropologiei cu biopolitica, F`c`oaru
s-a implicat \n mod direct la construirea unei ontologii
rasiale române[ti, care s` cuprind` toate teritoriile \n care se
mai puteau g`si români.47 Iat` ce sugera el:
„1. |n baza studiilor osteometrice s` se fac` valorificarea
documentar` a \ntregului material antropologic descoperit
\n ]ar` cu prilejul s`p`turilor arheologice, care \n prezent sau
r`mâne nestudiat sau e distrus, a[a cum avem dovezi din
mai multe p`r]i.
2. |n baza cercet`rilor pe viu: dac` \nrudirile dintre gru-
pele etnice implic` asem`n`ri somatice [i \n ce limite. Dac`
sunt valabile criteriile antropometrice [i somatoscopice \n
discriminarea grupelor etnice de la noi.
3. Dac` este sau nu posibil` tipizarea structurei rasiale a
grupelor etnice din ]ara noastr` [i care e sensul varia]ei lor.
4. M`sura valabilit`]ii criteriilor biologice pentru stabi-
lirea apartenen]ei [i a originei etnice, independent de orice
al]i factori nebiologici.
5. Limitele unit`]ei, respectiv sensul varia]ei structurei
rasiale a insulelor de români, din mijlocul altor neamuri [i
ac]iunea amestecurilor lor cu alte neamuri. Compara]ii \ntre
structura psihologic-rasial` a românilor de pretutindeni“.
Era un program complex de \nregistrare a coordonate-
lor antropologice, nu doar ale românilor din ]ar`, ci de
pretutindeni. Na]iunea român` era descris` ca o entitate \n
continu` mi[care, a c`rei dinamic` dep`[ea grani]ele statu-
lui român, extinzându-se tentacular oriunde existau ro-
mâni. Antropologia avea un rol esen]ial \n acest proces de
reevaluare a calit`]ilor rasiale de român. „Obiectul antro-
pologiei“, sublinia F`c`oaru, „nu este individul ci corpul et-
nic“.48 Iar acest corp etnic al na]iunii trebuia nu doar pro-
tejat, cum cerea eugenia, ci [i preg`tit cu migal` pentru un
destin istoric m`re]. Cei care apar]ineau unei rasei consi-

103
derate autohtone, precum românii, erau destina]i s` gu-
verneze asupra celor considera]i ca fiind „inferiori“, precum
]iganii. F`c`oaru a dezvoltat acest sinopsis al ierarhiei etni-
ce \ntr-unul dintre cele mai controversate articole ale sale in-
titulat „Valoarea biorasial` a na]iunilor europene [i a pro-
vinciilor române[ti“, publicat \n 1943.49
Trei idei principale stau la baza argumenta]iei lui
F`c`oaru: compozi]ia rasial` a diferitelor na]iuni europene;
ierarhia rasial` dintre ele; [i, \n sfâr[it, diversitatea rasial` a
României. Mai \ntâi, pentru a determina compozi]ia rasial`
a principalelor na]iuni europene, F`c`oaru a sintetizat ce-
le mai avansate teorii rasiale ale timpului [i, \ntr-adev`r, el
a folosit nu mai pu]in de dou`zeci [i cinci de termeni rasiali
\n studiul s`u. Bulgarii, de exemplu, erau compu[i din
urm`toarele rase: mediteranean` 41%; dinaric-alpin` 24%;
alpin` 15%; paleoasiatico-mongoloid` 12%; [i nordic` 8 %.
Germanii, pe de alt` parte, erau o sintez` din urm`toarele
rase: nordic` 50%; alpin` 20%; dinaric` 15%; est-euro-
pean` 6%; oriental` 5%; mediteranean` 2%; lapoid` 1%; [i
mongoloid` 1%. Românii, prin compara]ie, erau compu[i
din rasa alpin` 29%; mediteranean` 19%; nordic` 14%;
est-european` 12%; dinaric` 11%; atlantid` 10%; oriental`
3%; [i dalic` 2%. Maghiarii, la rândul lor, erau compu[i din
rasa est-european` 35%; dalic` 20%; caucaziano-mongo-
loid` 20%; alpin` 15%; nordic` 5%, mongoloid` 4%; [i
mediteranean` 1%. Pe o scar` ierarhic` având rasa nordic`
\n vârf, suedezii erau considera]i „superiori“ fiind o com-
bina]ie excep]ional` din rasa nordic` 80% [i rasa alpin`
20%, iar ]iganii „inferiori“ datorit` compozi]iei lor rasiale:
rasa indic` 88%; orienalid` 9%; alpin` 2%; dinaric` 0,5%;
[i mediteranean` 0,5%.50
|n continuare, F`c`oaru a trecut \n revist` „ierarhizarea
diferitelor neamuri \n raport cu nivelul biologic ipotetic al
corpului etnic“. Valoarea biologic` era definit` ca „valoarea
integral`, fizic` [i psihic`, genotipic` [i fenotipic` a unui in-

104
divid sau popor, a unei rase sau etnii“.51 |n func]ie de aceast`
valoare, F`c`oaru a divizat popoarele europene \n „rase su-
pra\nzestrate“, „rase de \nzestrare medie“ [i „rase de \nzes-
trare submedie“.52 Rezultatul a fost un amestec de rasism [i
stereotipuri etnice. Astfel, „]iganii sunt cu totul opu[i en-
glezilor: ace[tia n-au nici un element negativ, pe când ]iga-
nii n-au nici un element pozitiv“.53
|n partea conclusiv` a articolului, F`c`oaru s-a concen-
trat asupra „valorii biologice a popula]iei române[ti“ care
locuia regiunile istorice, cuprinse \n teritoriul României, [i
anume: Bucovina, Banatul, Transilvania, Cri[ana-Mara-
mure[ (numite de el „provinciile apusene“); Moldova, Ba-
sarabia [i Transnistria („provinciile r`s`ritene“) [i Oltenia,
Muntenia [i Dobrogea („provinciile sudice“). Atât popu-
la]iile rurale, cât [i cele urbane, (b`rba]ii [i femeile), au fost
examinate, iar F`c`oaru s-a folosit de patru criterii pentru
a estima „nivelul bio-rasial“ al acestor e[antioane din po-
pula]ie: a) eficien]a economic`; b) mobilitatea [i ascensiu-
nea social`; c) rezultatele ob]inute \n timpul serviciului mi-
litar [i d) nivelul mintal sau „valoarea psihic` a raselor“.54
Conform acestui scenariu raseologic, Bucovina, Transilva-
nia, Cri[ana-Maramure[ [i Banatul se ridic` la cel mai \nalt
nivel biologic, Moldova, Basarabia [i Transnistria ocup`
un loc intermediar, \n vreme ce Oltenia, Muntenia [i Do-
brogea sunt ultimele.55
Trebuie \ns` s` ne \ntreb`m unde se situeaz` aceste des-
crieri ale rasei române[ti [i care e rolul civilizator al unora din-
tre sub-grupele descrise de antropologi \n cadrul altor teorii
despre na]iune, avansate \n decursul perioadei interbelice.
F`r` \ndoial` c` autori precum F`c`oaru au folosit \n exces ter-
minologia rasial` [i antropologic`, dar de fapt ei au \ncercat
s` traduc` \n concepte antropologice ceea ce al]ii din Româ-
nia \ncercau s` exprime \n termenii filozofiei [i ai poeziei.56
Ceea ce a rezultat din aceste discu]ii antropologice des-
pre ceea ce \nseamn` s` fii român a fost o interpretare ma-

105
niheist` a conceptului de na]iune. Pentru c` românii erau
compu[i din rase diferite, trebuia s` existe un motor rasial
de origini superioare \n cadrul na]iunii, iar antropologia l-a
localizat – ca [i tradi]ia na]ionalist` – printre românii din
Transilvania. Aceast` concep]ie despre apartenen]a na]io-
nal` a exprimat cu claritate dificult`]ile \ntâmpinate de
na]ionali[tii români când au \ncercat s` defineasc` na]iunea
român` \n contextul multi-etnic de dup` 1918. Aceast` di-
ficultate conceptual` a fost rezolvat` – cel pu]in a[a credeau
eugeni[tii [i antropologii români – de [tiin]ele eredit`]ii [i
ale geneticii. Raseologia identit`]ii a c`p`tat astfel o putere
strategic` \n discu]iile despre viitorul statului român.
Aceast` pozi]ie a rezultat nu doar din congruen]a discursu-
lui antropologic cu cel na]ionalist, ci [i din esen]ialismul
apartenen]ei etnice pe care antropologia rasial` l-a oferit
culturii politice [i na]ionaliste din România interbelic`.

Serologia [i ideea de permanen]` rasial`

Pe lâng` clasific`ri [i taxonomii rasiale, antropologia a
contribuit cu \nc` ceva la discu]ia despre specificul na]ional
[i rela]ia dintre majoritatea româneasc` [i minorit`]ile et-
nice: serologia rasial`. Opera inovatoare a fiziologilor, imu-
nologilor [i patologi[tilor nu numai c` a ajutat la na[terea
serologiei ca disciplin` al c`rei obiect de studiu era desci-
frarea propriet`]ilor chimice ale grupelor sanguine, \n be-
neficiul perfec]ion`rii asisten]ei sanitare [i opera]iilor chi-
rurgicale (cum ar fi transfuziile de sânge [i descoperirea de
noi vaccinuri), dar a stârnit [i un interes aparte din partea
antropologilor.57 Pân` [i scepticul antropolog britanic G. M.
Morant a admis \n lucrarea sa din 1939, Rasele Europei
Centrale (The Races of Central Europe) c`: „S-a v`zut c` re-
gistrele grupelor sanguine ale popoarelor din Europa Cen-
tral` fac distinc]iile dintre popula]ii mai clare decât tr`s`tu-
rile luate anterior \n considerare“.58

106
 |n jurul anului 1900, fizicianul austriac Karl Landsteiner
de la Institutul de Anatomie Patologic` al Universit`]ii din
Viena a descoperit grupele sanguine umane (A, B, O), pen-
tru ca \n 1910 fizicianul polonez Ludwik Hirszfeld, asisten-
tul lui Emil von Dungern la Insitutul de Cercetare al Can-
cerului de la Heidelberg, s` demonstreze c` grupele de sân-
ge se transmit conform legilor mendeliene. |n 1924, un sta-
tistician din Göttingen, Felix Bernstein, a produs un model
matematic al acestor transmisiuni.
De la \nceput a existat o leg`tur` \ntre aceste descoperiri
[tiin]ifice [i antropologia rasial`. Lucrând pe un grup divers
de subiec]i \n Macedonia, \n timpul primului r`zboi mon-
dial, Ludwic [i Hanna Hirszfeld au confirmat faptul c` pro-
centajul grupelor sanguine \ntr-o popula]ie varia potrivit
originilor rasiale ale individului. Ideea „raselor biochimice“,
dup` cum le-a numit Hirzsfeld, a oferit antropologilor o
nou` metod` de clasificare a raselor prin mijloace biochi-
mice, de mai mare acurate]e, f`r` s` mai recurg` la carac-
teristici antropometrice [i craniale. Faptul c` grupele de
sânge se mo[teneau potrivit legilor mendeliene ale eredit`]ii
a dat rasei un atribut distinctiv: imunitatea la influen]ele
mediului.59 A[a cum a declarat profesorul de la Institutul de
Medicin` Legal` din Torino, Leone Lattes \n cartea sa din
1923 intitulat` Individualitatea sângelui (L’individualità del
sangue), „A apar]ine unei grupe de sânge este un caracter fi-
xat pentru orice fiin]` omeneasc`, [i nu poate fi alterat nici
de trecerea genera]iilor, nici de maladiile care pot surveni
\ntre timp“.60 De vreme ce m`sur`torile craniene [i-au do-
vedit incapacitatea de a oferi r`spunsuri definitive unor
\ntreb`ri de \nsemn`tate istoric` asupra identit`]ii rasiale,
antropologii au sperat c` serologia le putea d`rui certitudi-
nea [tiin]ific` pentru legitimarea teoriilor legate de unici-
tatea biologic` [i permanen]a istoric` a na]iunii.
Ca simboluri ale identit`]ii na]ionale, rasa [i sângele au
ie[it din domeniul [tiin]ei; au devenit principiile unui nou

107
discurs eugenic [i na]ionalist, a c`rui ambi]ie a fost supre-
ma uniune dintre corpul s`n`tos al na]iunii [i noua ei spi-
ritualitate. Iat` de ce calit`]ile spirituale [i fizice ale na]iu-
nii au fost supuse unei examin`ri profunde atât de c`tre in-
stitu]iile statului, cât mai ales de numero[i cercet`tori c`ro-
ra li s-a \ncredin]at rolul de a proteja aceste calit`]i.
|n disputa ne\ntrerupt` asupra identit`]ii etnice [i spe-
cificului na]ional din perioda interbelic`, discursul despre
destinul istoric al na]iunii a folosit multe din argumentele
eugenice [i antropologice legate de natura rasei, tipul rasei
[i caracteristicile specificului rasial. O problem` i-a preo-
cupat \n mod special pe cei implica]i \n acest tip de cerce-
tare antropologic`: similaritatea fizic` versus diferen]ele
rasiale. Serologia a fost chemat` s` rezolve enigma. Pe ba-
za propriet`]ilor speciale ale grupelor sanguine, serologii au
\ncercat s` identifice rela]iile biologice \ntre indivizii din ace-
lea[i grupuri etnice [i din grupuri etnice diferite, pentru a
demonstra conservarea caracteristicilor biologice al c`ror
caracter fizic distinctiv ar putea fi obliterat \n timp, dar a
c`ror unicitate ereditar` n-a disp`rut niciodat`.
Directorul Institutului Na]ional al Statisticii din Bucu-
re[ti, statisticianul [i demograful Sabin Manuil` [i Gheor-
ghe Popovici, un profesor de la Facultatea de Medicin` din
Cluj, s-au num`rat printre primii oameni de [tiin]` ro-
mâni care au publicat articole legate de noile teorii serolo-
gice.61 Manuil` a salutat introducerea unei noi metodologii
cu privire la grupele de sânge: isohemaglutinarea; cu alte cu-
vinte, proprietatea corpusculilor din sângele unui speci-
men de a se amesteca cu serul sanguin al unei alt specimen
din aceea[i specie, dar nu dintr-una diferit`. Astfel grupa A
de sânge este mai frecvent \ntâlnit` la rase originare din Eu-
ropa, iar grupa B la rase originare din Asia.62 Aceast` des-
coperire, a semnalat Manuil`, „promite s` arunce o lumin`
cu totul deosebit` atât asupra problemei originii speciei
umane, cât [i asupra diferen]ierii [i \nrudirii raselor“.63 Ba-

108
zându-se pe teoriile lui Hirszfeld [i conform cu legile ere-
dit`]ii, Manuil` a descoperit c` „indicele biologic de ras`“
al românilor era de 2,20 (indicele maxim al grupei A era de
4,50). Prin compara]ie, cel al sârbilor [i bulgarilor era de
2,29, iar cel al grecilor, de 2,25. Manuil` a unificat aceste in-
dicii sub un titlu generic: „indicele sud-est european“64,
argumentând c`, de[i aceste na]iuni s-ar putea s` nu aib` la
origine o ras` comun`, trebuie totu[i s` fie \nrudite. Nu
numai c` românii, sârbii, bulgarii [i grecii se \nrudeau, dar
erau unici \n constitu]ia lor rasial`: „Nu exist` pân` azi nici
un alt popor cu indice care s` fie aproximativ identic cu cel
al popoarelor sud-est europene“65, a concluzionat Manuil`.
Articolul lui Manuil` a dat na[tere unei discu]ii extinse
despre serologie \n România. Popovici a fost primul care s`-i
r`spund`.66 Din punct de vedere metodologic, Popovici, ca
[i Manuil`, era un adept al metodelor serologice propuse de
Emil von Dungern [i Ludwig Hirszfeld. Spre deosebire de
Manuil`, totu[i, Popovici a propus mai mult decât o simpl`
schi]are a cadrului teoretic al serologiei. F`r` ezitare, el a tes-
tat noua metodologie pe tema cea mai controversat` a mo-
mentului: viabilitatea conceptului [tiin]ific de ras` [i origi-
nile rasiale ale grupurilor etnice din România Mare, mai ales
din Transilvania. De la bun \nceput, Popovici a respins fo-
losirea rasei pentru definirea identit`]ii na]ionale. „|n Bal-
cani“, remarca el, „rasa nu poate explica diferen]ele \ntre po-
poare [i poate veni \n considerare \n acest scop numai la ul-
timul loc“.67 Odat` cu apari]ia serologiei, antropologia a fost
\nzestrat` cu o nou` metod`, descris` drept „mai obiectiv`,
mai precis`, mai subtil`, bazat` pe deosebiri \n structura
sanguin`, mai profunde, mai pu]in alterabile ca cele depis-
tate prin cercet`rile de pân` acum“.68 Serologia, prin ur-
mare, servea mai multe func]ii. Pe de o parte, demonstra c`
\n cadrul aceleia[i rase existau diferite „rase serologice“,
astfel respingând categoric ideea purit`]ii rasiale. Pe de alt`
parte, serologia confirma faptul c` propriet`]ile sanguine

109
erau transmise potrivit legilor mendeliene ale eredit`]ii,
f`r` s` fie condi]ionate de mediul natural sau social. Coro-
borând rezultatele ob]inute de Hirszfeld \n Thessaloniki
cu cele ale lui Oskar Weszeczky [i Frigyes Verzár \n Unga-
ria69 [i cu cele ale lui Manuil` \n România, Popovici [i-a
ad`ugat propria contribu]ie la dezbaterea indicelui biologic
al românilor. El a analizat 12000 de persoane individuale din
diferite medii sociale (cum ar fi solda]ii, pacien]ii din spi-
tale, copii de [coal` [i s`tenii), precum [i de diferite origini
etnice, \ntre care români, maghiari, germani, ]igani, evrei [i
ru[i. Pe baza acestei cercet`ri, Popovici a ajuns la o conclu-
zie care diferea de cea a lui Manuil`: „indicele biologic al ro-
mânilor“ era de 2,01, ceea ce-i situa \ntre popoarele din Bal-
cani [i cele ale Rusiei; maghiarii din Transilvania, de pild`,
aveau 1,7, „apropiat de cel al fra]ilor lor din pust`“.70
|n ceea ce prive[te varia]iile de compozi]ie rasial` din ca-
drul aceluia[i mediu \nconjur`tor, atât Manuil` cât [i Popo-
vici au constatat c` indicele rasial diferea \n func]ie de dis-
tribu]ia geografic` a grupurilor etnice. Popovici a plasat
aceast` presupozi]ie \n centrul argumentului s`u.
Românii din regiunile muntoase ale Transilvaniei, a
sus]inut Popovici, aveau propriet`]i sanguine diferite de
cele ale românilor din Valahia sau Dobrogea: ca o regul` ge-
neral`, cu cât mai expus` fusese regiunea migra]iilor din
Evul Mediu, cu atât popula]ia respectiv` avea mai pu]in gru-
pa A european` ([i mai mult grupa B). Aceast` varia]ie
geografic` \n cadrul unui grup etnic specific a fost testat`
mai departe, autorul concentrându-se pe subregiunile mix-
te din punct de vedere etnic din Transilvania, unde satele ro-
mâne[ti, maghiare [i germane se \nvecinau. Potrivit lui Po-
povici, caracteristicile serologice ale fiec`rui grup reflectau
afilierea etnic`, neinfluen]at` de proximitatea geografic` [i
istoric` a altor grupuri etnice. Serologia putea indica, \n ul-
tim` instan]`, repeta Popovici, dac` se puteau sau nu explica
printr-o origine similar` elemente rasiale comune, desco-

110
perite \n cadrul unor diverse grupuri etnice. Pe baza aces-
tei presupozi]ii, Popovici a tras concluzia c` explica]ia plau-
zibil` a motivului pentru care românii [i maghiarii care
convie]uiau \n acelea[i regiuni din Transilvania aveau indici
biologici asem`n`tori era probabilitatea ca ei s` se trag` din
acela[i str`mo[ comun, din punct de vedere rasial, [i anu-
me, o „ras` autohton`“. (figura 4) „Cercet`rile noastre se-
rologice“, [i-a \ncheiat Popovici argumenta]ia, „par astfel a
demonstra dezvoltarea Românilor [i Ungurilor din ace-
lea[i regiuni adesea din elemente autohtone comune“. Iar,
\n privin]a zonei geografice originare a na]iunii române, Po-
povici a declarat c` „Popoarele României se grupeaz` \n ju-
rul unui nucleu românesc din mun]ii centrali ai Ardealului,
cari au conservat o ras` mai bogat` \n elemente sanguine eu-
ropene“.71
Contrar eforturilor lui Popovici de a se distan]a de in-
terpret`rile na]ionaliste ale datelor serologice, argumen-
ta]ia lui (ca [i a lui Chelcea, de altfel) a \nt`rit, de fapt, pa-
radigmele continuit`]ii istorice române[ti \n Transilvania.
Nu trebuie s` fim surprin[i a[adar c` serologia rasial` avut
o rezonan]` deosebit` \n rândul na]ionali[tilor atra[i de
teoriile biologice ale identit`]ii na]ionale.
Trebuie spus c` \n acest articol Popovici s-a folosit sis-
tematic de tehnici precum analiza comparativ` \n aplicarea
teoriilor serologice – cu alte cuvinte, un limbaj foarte teh-
nic – \n speran]a de a descuraja orice apropriere na]ionalist`
a ideilor sale [i pentru a da mai mult` credibilitate rezulta-
telor cercet`rii sale. |ntr-un articol publicat \n prestigioasa
Revue anthropologique, el a reu[it s` men]in` aceast` discu]ie
despre serologie la un nivel [tiin]ific ridicat, f`r` s` repro-
duc` teoriile originilor rasiale care circulau \n cercurile
na]ionaliste. Punându-se de acord cu concluziile lui Manuil`
(de[i f`r` s` adere la specula]iile lui despre „indicele de ras`
sud-est european“), observa]ia final` a lui Popovici a fost \ns`
neclar`: pe de o parte, argumenta el, „românii din Transil-

111
vania prezint` grupe de sânge \n aceea[i propor]ie ca [i alte
popoare din Balcani“, pe de alta, el postula c` „structura se-
rologic`“ a românilor din Vechiul Regat, Basarabia [i Buco-
vina \i pozi]iona \ntre tipul europenilor [i cel afro-asiatic.72
Impactul pe care cercet`rile serologice ale lui Manuil` [i
Popovici l-au avut asupra teoriilor eugenice [i antropologice
din România a fost imediat, pentru c` ambii erau colabo-
ratori ai lui Iuliu Moldovan, directorul Institutului de Igien`
[i Igien` Social` din Cluj, care, la rândul lui, a fost mento-
rul celor mai de seam` eugeni[ti [i antropologi rasiali din
România epocii interbelice.73 Concep]iile rasiale [i tipolo-
giile grupurilor etnice din Romania au fost negociate [i po-
pularizate \n cadrul acestui cerc de prieteni [i colegi.74 Bio-
logizarea identit`]ii na]ionale conceput` de eugeni[ti a f`cut
posibil` intersectarea antropologiei rasiale cu serologia, [i
astfel, crearea unui nou discurs na]ionalist.

Biologizarea identit`]ii na]ionale

Mitul na]ionalist al României Mari a implicat fuziona-
rea unor teorii diverse precum unitatea dintre limb` [i te-
ritoriu (un teritoriu ocupat de to]i românii, [i numai de ei),
glorificarea antichit`]ii sau sanctitatea na]iunii.75 Acest mit
a fost \ns` fluid. |ntr-adev`r, de[i s-a bazat mereu pe ideo-
logia na]ional` a[a cum au definit-o na]ionali[tii romantici
ai secolului al XIX-lea, \n perioda interbelic` na]ionali[tii ro-
mâni au transformat acest mit \ntr-o expresie a doctrinei
statului omogen din punct de vedere etnic, definit pe baze
rasiale.76 Din aceast` interpretare rezult` unele din argu-
mentele cheie avansate \n cadrul cercet`rii antropologice [i
serologice contemporane: disputa asupra originilor rasiale
ale minorit`]ilor etnice [i b`t`lia pentru fundamentul rasial
al na]iunii române (localizat \n mun]ii Transilvaniei).
Petru Râmnean]u, un alt eugenist [i antropolog asociat
cu {coala de Igien` [i S`n`tate Public` din Cluj [i cu Iuliu

112
Moldovan, a jucat un rol fundamental \n dezvoltarea [i
aplicarea serologiei \n studiul grupurilor etnice din Româ-
nia interbelic`. (figura 5)
|n 1935, Râmnean]u (\mpreun` cu Petru David) a pu-
blicat una dintre cele mai articulate combina]ii ale teoriilor
antropologice privitoare la ras` cu na]ionalismul [i serolo-
gia.77 Articolul poate fi divizat \n dou` p`r]i: prima tra-
teaz` concep]iile istorice, printre care argumentele despre
continuitatea româneasc` \n Transilvania [i variatele teorii
referitoare la originile secuilor, iar cea de-a doua prezint` o
sintez` a teoriilor serologice, urmate de aplicarea lor \n ca-
zul grupurilor etnice din Transilvania.
Pentru Râmnean]u, a demonstra continuitatea româ-
neasc` \n Transilvania nu necesita argumente suplimenta-
re, trecând astfel imediat la o discu]ie asupra originilor se-
cuilor. Dou` teorii au fost discutate: prima dintre ele pre-
supunea c` secuii erau huni la origine, cea de-a doua suge-
ra c` erau, de fapt, coloni[ti maghiari. Râmnean]u n-a fa-
vorizat nici una dintre aceste teorii. |n schimb, el sugerat
aplicarea metodei serologice. Doar prin procesul de izohe-
maglutinare se putea rezolva enigma istoric` legat` de gru-
purile etnice din Transilvania, credea Râmnean]u. Argu-
mentul era simplu: „sângele este izvorul real, poate chiar
unic, care a r`mas nemodificat de intemperiile vremurilor
[i care ne va elucida originea adev`rat` a secuilor“.78
Râmnean]u [i-a bazat argumentele pe „indicele biochi-
mic de ras`“ al lui Hirszfeld [i pe „indicele sanguin specific
de gen`“ al lui Siegmund Wellisch. Aplicate \n cazul gru-
purilor etnice din sud-estul Transilvaniei, aceste teorii se-
rologice au fost chemate s` stabileasc` „indicele biologic de
ras`“ la românii din aceast` regiune [i apoi s` identifice sa-
tele care erau, potrivit lui Râmnean]u, numai „superficial se-
cuizate“ (anume acele sate unde indicele rasial-biologic al
românilor era u[or detectabil). Pe baza cercet`rilor sale,
Râmnean]u a confirmat rezultatele cercet`rilor lui Samuil`,

113
considerând c` indicele rasial al românilor din sud-estul
Transilvaniei varia \ntre 2,60 [i 1,76, cu o medie situat` \ntre
2,20 [i 2,00, \ntr-un mod asem`n`tor cu al românilor din al-
te p`r]i ale Ardealului [i din Vechiul Regat al României, de[i
ceva mai coborât decât la românii din Mun]ii Apuseni, ca-
re au fost considera]i „mai pu]in contamina]i rasial“. Prin
urmare „originea etnic` a românilor din sud-estul Transil-
vaniei este identic` cu cea a românilor mo]i, a românilor din
Transilvania, \n general [i a românilor din Vechiul Regat“.79
Aceea[i cercetare serologic` a fost f`cut` de Râmnean]u
\n satele de secui (\n jude]ele Miercurea Ciuc, Odorhei [i Trei
Scaune), unde a descoperit c`, \n general, indicele rasial al se-
cuilor \n acea regiune varia \ntre 3,07 [i 1,56. Aceast` varia]ie,
\ns`, a fost pus` pe seama originii etnice mixte a grupurilor
studiate, \ntrucât – continua Râmnean]u – când s-a con-
centrat asupra satelor locuite numai de secui, indicele rasial
rezultat a fost de 2,11, aproape de media indicelui rasial al ro-
mânilor. „Aceast` m`sur`toare biologic` [i matematic`, re-
zultanta unui num`r de analize f`r` precedent de mare \n
\ntreaga literatur`, ne dovede[te, cu certitudine [i \n mod in-
contestabil, c` originea etnic` a locuitorilor numi]i ast`zi se-
cui este identic` cu aceea a românilor“.80
Pentru a dovedi c` cercetarea lui serologic` a fost con-
firmat` \n mod cert de fapte [i de analize comparative, Râm-
nean]u a reflectat pe scurt [i asupra indicilor rasiali ai sa[ilor
[i ai ]iganilor: el n-a descoperit nicio diferen]` \ntre indice-
le rasial al sa[ilor [i al compatrio]ilor din Germania; iar in-
dicele rasial al ]iganilor confirma originile lor din India.
A discuta \ns` originile etnice ale românilor, ungurilor
[i secuilor din Transilvania doar pe baza indicelui rasial con-
stituia o eroare tot atât de grav` ca [i tratarea unui subiect
de importan]` capital` cu o metodologie dep`[it`, a notat
Râmnean]u. Drept rezultat, „pentru a fi pe deplin docu-
menta]i“, Râmnean]u a verficat rezultatele serologice prin
implementarea „indicelui sanguin specific de gen`“ al lui

114
Wellisch, [i anume considerând distribu]ia genelor (p, q [i
r) \n concordan]` cu trei rase biochimice (A, B [i O). Aceast`
nou` configurare serologic` a fost reprezentat` grafic utili-
zând „triungiul rasial“ al lui Oswald Streng, socotit cea mai
nou` metod` a serologiei rasiale (figura 6).
Bazat pe aceast` metodologie, Râmnean]u a sugerat c`
este foarte posibil ca sa[ii din acea regiune s` fi trecut printr-
un proces similar de „secuizare“, prin care au trecut [i ro-
mânii. Concluziile lui Râmnean]u nu las` nici o urm` de in-
doial` asupra inten]iilor autorului: „Originea etnic` româ-
neasc` a secuilor are o importan]` capital` din punct de ve-
dere demografic [i credem c` aduce o contribu]ie hot`râ-
toare istoriei. Deoarece din cercet`rile noastre nu am putut
stabili un indice biologic specific secuilor, acesta neexistând
[i neob]inând nici unul intermediar nou` [i ungurilor sau
altui neam turanic“, Râmnean]u tr`gea concluzia c` acest
grup etnic avea „aceea[i origine etnic` ca [i românii“.81
O interpretare similar` a fost propus` de Popovici, care s-a
\ntors la aceste teme \ntr-o serie de articole publicate la
sfâr[itul anilor 1930, revizuindu-[i o parte din presupuneri-
le sale serologice f`cute \n anii ‘20, (de exemplu, a conside-
rat redundant „indicele biologic al rasei“ lui Hirszfeld \n lu-
mina noilor cercet`ri serologice) [i a acceptat c` „propriet`]ile
sanguine ale rasei (isohemaglutinarea)“ confirmau faptul c`
secuii erau „aproape identici cu românii care tr`iau la un loc
cu ei“.82 Maghiarii din Transilvania, a continuat Popovici, po-
sedau [i ei \ntr-o larg` propor]ie „valoarea european` p“
(sau grupa A), o ocuren]` explicat` pe baza faptului c` ma-
ghiarii erau amesteca]i cu românii [i germanii, al c`ror nivel
ridicat de „p“ a fost, de asemenea, documentat.83
Concluziile lui Popovici nu sunt deloc diferite de argu-
mentele rasiale ale lui F`c`oaru [i Râmnean]u: maghiarii din
Transilvania erau „mai apropia]i biologic“ de români decât
de maghiarii din Ungaria. Astfel, discutând ideea de puri-
tate rasial` [i ca o ilustrare a obsesiei na]ionaliste crescân-

115
de legate de identitatea na]ional`, Popovici sus]inea: „Ro-
mânii din centrul muntos al Transilvaniei, la fel ca ungurii
[i secuii din aceast` regiune, posed` o puritate a rasei euro-
pene ce se mai poate g`si doar \n câteva regiuni muntoase
ale Europei. Raporturile dintre p [i q par aici la acelea[i ni-
veluri ca \n cazul raselor alpin` [i nordic`“.84
Noua interpretarea na]ionalist` dat` serologiei de Popo-
vici a fost dezvoltat` \ntr-un articol din 1938, publicat \n Re-
vue de Transylvanie.85 „|n ultima vreme“, \[i \ncepea Popo-
vici argumenta]ia, „se ridic` deseori problema originii rasia-
le. Du[manii României \ncearc` s` dovedeasc` faptul c`
românii nu posed` frontierele lor pe drept [i c` noile pro-
vincii sunt locuite de popula]ii care fie nu sunt române[ti,
fie au fost românizate recent. Acest argument eronat se fa-
ce mai ales \n leg`tur` cu Transilvania“.86 Dup` aceea, Po-
povici s-a \ntors la una dintre convingerile lui serologice an-
terioare [i a respins importan]a rasei \n definirea na]iona-
lit`]ii, explicând c` „rasa maghiar`“ originar` s-a stins teo-
retic \n timpul r`zboaielor din Evul Mediu. |ntr-adev`r, câ-
teva enclave de ras` maghiar` „pur`“ sunt r`spândite \n
câmpia maghiar`, dar maghiarii de ast`zi (atât cei din Bu-
dapesta, cât [i cei din Transilvania) sunt pur [i simplu ro-
mâni, slavi [i germani asimila]i. Na]ionalitatea, religia [i lim-
ba unui grup particular nu poate explica originea sa rasial`.87
Dup` un lung excurs metodologic [i dup` prezentarea a nu-
meroase exemple, Popovici a ajuns la urm`toarele conclu-
zii: „Maghiarii din România sunt, de regul`, români ma-
ghiariza]i“88 [i „din punct de vedere al rasei, maghiarii nu au
niciun drept asupra Transilvaniei, iar \n cazul unor revizuiri
a frontierelor, e probabil ca românii s`-[i reclame fra]ii lor
consanguini absorbi]i de maghiari, dup` cum a fost de-
mostrat de cercet`rile serologiei rasiale“.89
|n multe sensuri, aceast` fuziune a serologiei cu na]io-
nalismul reflecta atmosfera politic` a regimurilor autorita-
re [i revizioniste ce-[i f`ceau apari]ia la sfâr[itul anilor 1930

116
\n Europa r`s`ritean` [i central`. Popovici cuno[tea, f`r`
\ndoial`, afirma]iile antropologilor maghiari cu privire la
Transilvania. Unul dintre cei mai rasi[ti dintre ei, Lajos
Méhely, de exemplu, \n studiul s`u din 1934, „Sânge [i
ras`“ (Blut und Rase) argumenta c` era necesar` „stricta
protec]ie a frontierelor rasiale.“90 – o perspectiv` pe care el
a dezvoltat-o pe deplin \n cartea lui din 1940, Sânge [i ras`
(Vér és faj).
Nu-i de mirare, atunci, c` \n 1940, când nordul Tran-
silvaniei a fost retrocedat Ungariei, una dintre primele sar-
cini ale antropologiei rasiale maghiare a fost s` investighe-
ze impactul pe care „ocupa]ia româneasc`“ l-a avut asupra
comunit`]ilor maghiare din Transilvania, dup` 1918. O
asemenea strategie rasial` a fost facilitat` de nou-fondatul
Institut Maghiar de Biologie Na]ional` (Magyar Nemzet-
biológiai Intézet), [i mai ales de sec]ia de „Ereditate, Biolo-
gie Rasial` [i Eugenie“. Sub supravegherea antropologului
János Gáspár, Institutul a avut ca obiectiv consolidarea
pozi]iei demografice [i teritoriale pe care Ungaria a avut-o
\nainte de 1918.91
Trebuie reamintit [i faptul c` \ntre 1940 [i 1945 a exis-
tat la Universitatea Ferenc József din Koloszvár (Cluj) [i o
Catedr` de Antropologie avându-l ca decan pe importantul
antropolog Mihály Malán, al`turi de acesta mai exista In-
stitutul [tiin]ific Transilv`nean (Erdelyi Tudományos Inté-
zet), \nfiin]at [i el \n 1940, sub directoratul filologului La-
jos Tamás. |n 1942, sub egida Institutului [tiin]ific Tran-
silv`nean (Erdelyi Tudományos Intézet), proeminentul ge-
netician [i cercet`tor maghiar de la Institutul de Cercetare
Biologic` din Tihany, Lajos Csík a publicat \n Cercetarea
grupelor sanguine \n ora[ele din regiunea Kalotaszeg (Vér-
csoport vizsgálatok Kalotaszegi községekben), un studiu se-
rologic asupra regiunii Kalotaszeg.92
|ntreaga analiz` este dominat` de urm`torul argument:
substan]ialitatea amestecului etnic \n aceast` regiune dup`

117
1918. Nu era, de fapt, decât aplicarea \n practic` a princi-
piului enun]at de cel mai important antropolog maghiar,
Lajos Bartucz, \n 1940: „Modific`rile \n structura rasial` a
corpului na]ional, cauzate de dispari]ia elementelor rasiale
sau de o schimbare \n echillibrul dintre compenentele rasia-
le existente, prin imigrarea ori asimilarea noilor elemente ale
raselor str`ine vor amenin]a s` altereze caracterul na]ional
maghiar. Maghiarii se vor demaghiariza, ceea ce va cauza
moartea acestei na]iuni“.93
Pentru a oferi un r`spuns satisf`c`tor la aceast` pro-
blem`, Csík s-a ocupat de dou` aspecte: „\n ce m`sur` [i-au
conservat grupurile etnice caracteristicile rasiale originare“,
[i „\n ce m`sur` tr`s`turile lor sunt identice cu, sau difer`
de cele ale altor grupuri etnice care tr`iesc \n alte p`r]i ale
]`rii“.94 Ini]ial, Csík a fost precaut \n privin]a aplic`rii se-
rologiei la identitatea etnic` [i la originea rasial`. „{tim“,
spunea el, „c` din rezultatele analizelor grupelor sanguine
efectuate \n mas` ([i \n ]`rile vecine), care s-au bazat pe ana-
liza grupelor sanguine, nu putem [ti sigur dac` o persoan`
individual` este un etnic maghiar, german sau român“.95 O
asemenea atitudine prudent` n-a diminuat importan]a pe
care Csík a dat-o serologiei \n determinarea identit`]ii na]io-
nale, specificând c` „este ne\ndoielnic c` rezultaltul anali-
zei efectuate asupra unei comunit`]i mai mari ar putea
ilustra compozi]ia rasial` [i, \n cele din urm`, chiar [i ori-
ginea acelei comunit`]i“. Ca genetician, Csík era convins c`
„tr`s`turile rasiale ale omului sunt doar acele caracteristici
ereditare transmise prin gene“, ajungând astfel la concluzia
c`: „a apar]ine de una sau alta dintre grupele sanguine este
o calitate special`, una asupra c`reia factorii mediului ex-
terior n-au nici un impact“. Luând \n considerare acurate]ea
sa [tiin]ific`, cercetarea serologic` a fost considerat` tehni-
ca rasial` suprem` folosit` la detectarea originilor etnice. A[a
cum era de a[teptat, rezultatele serologice ale cercet`rii din
Kalotaszeg l-au satisf`cut pe Csík [i pe rasi[tii maghiari: co-

118
munit`]ile maghiare din Transilvania n-au fost afectate din
punct de vedere rasial de ocupa]ia româneasc`.
Aceste exemple din literatura antropologic` român` [i
maghiar` prezint` perspective na]ionaliste exclusiviste. Des-
coperim c` nici unul dintre ace[ti autori n-a manifestat
vreun interes adev`rat \n a se angaja \ntr-o discu]ie [i cola-
borare academic` cu tab`ra opus`. |ntr-adev`r, când s-a pus
problema Transilvaniei, atât antropologia româneasc`, cât
[i cea maghiar` au func]ionat \n universuri paralele, nicio-
dat` \n interac]iune. Aceast` orbire profesional`, care as-
cundea [i o dilem` conceptual` [i un impas [tiin]ific, a fost
descris` gr`itor de c`tre Mihály Malán \n lucrarea sa din
1943, Maghiarii [i românii din Transilvania \n oglinda an-
tropologiei (Erdélyi magyarok és románok az embertan tük-
rében).96
Ca multe alte lucr`ri scrise \n aceast` perioad`, [i teorii-
le care au rezultat din cercet`rile lui Malán au fost dominate
de un na]ionalism intens, [i – ca [i al]ii care au p`truns pe
primejdiosul teren al studiilor rasiale asupra popula]iilor din
Transilvania – Malán a produs o mul]ime de argumente
previzibile, variind de la determinism cultural la serologie.
Transilvania a fost o regiune care a permis o experimenta-
re substan]ial` a utopiilor rasiale. Malán, totu[i, mai curând
a deconstruit cercet`rile antropologice anterioare, atât ma-
ghiare, cât [i române[ti, creând propria lui strategie con-
ceptual`. Astfel, el remarca critic \nc` de la \nceput: „Su-
biectul structurii rasiale a maghiarilor [i românilor din
Transilvania, indiferent cât` importan]` ar avea el pentru
noi, nu [i-a g`sit \nc` rezolvarea. Avem la dispozi]ia noastr`
foarte pu]ine studii, care sunt \n general dep`[ite“.97
Malán a discutat apoi dificult`]ile sale de a g`si \n rân-
dul lucr`rilor existente a unor studii adecvate (din punctul
lui de vedere), \ntrucât ele fie „reprezint` doar o mic`
por]iune din antropologia maghiarilor, secuilor [i români-
lor din Transilvania“, fie „trateaz` numai un num`r mic de

119
persoane individuale, f`r` s` ajung` la vreo concluzie \n pri-
vin]a problemei structurii rasiale, permi]ând, \n cel mai
bun caz, doar tragerea unor concluzii ipotetice“.98 Ceea ce
Râmnean]u considera un subiect documentat foarte lim-
pede, Malán \l eticheta drept un domeniu tulbure, punctuat
de metodologii unilaterale. Unii autori au insistat numai pe
m`sur`torile craniene, pe al]ii i-a obsedat serologia.
Este evident c` Malán [i-a construit analiza critic` ca un
r`spuns par]ial la asemenea realiz`ri ale antropologiei ro-
mâne[ti. |n acest context, Malán a \ncercat s` fie exhaustiv
\n cercetarea sa rasial`. El a trecut astfel \n revist` atât lite-
ratura str`in`, cât [i cea româneasc` [i maghiar`, care tra-
ta Transilvania, ap`rut` dup` 1900, inclusiv pe Weisbach,
Lebzelter, Bartucz, Davida, Csík, Popovici, F`c`oaru [i
Râmnean]u. Dup` aceea, a trecut la analizarea celor mai im-
portante caracteristici antropologice ale celor dou` na]iuni,
[i anume: \n`l]imea, indicele cefalic, indicele facial, grupe-
le sanguine [i, \n final, compozi]ia rasial`. Rezultatele lui au
fost precum urmeaz`: „din punct de vedere rasial, ungurii
din Transilvania nu pot fi separa]i de cei din alte p`r]i ale
]`rii, chiar dac` \n Transilvania sunt mai brahicefalici. Un
procent de 45,5% dintre maghiarii din Ardeal sunt brahi-
cefalici, iar 27% mezocefalici, 24,5% sub-brahicefalici [i
2,9% dolicocefalici“ – (Malán, 1943, p.666). Din punct de
vedere serologic, ungurii din Transilvania prezentau
urm`toarea compozi]ie: AB 11,02%; A 45,78%; B 18,52%;
[i O 24,68%“.99 Iar mai departe, Malán a sus]inut c`: „Me-
dia indicelui cranian al românilor este mai mare decât cea
a ungurilor, a[adar craniul românesc este mai scurt [i mai
rotund, ceea ce explic` de ce mul]i români au cranii scurte
(brahicefalice). Forma craniului este relativ scurt` pentru
unguri [i prea scurt` pentru români“.100
Din punct de vedere serologic, \ns`, rezultatele la care a
ajuns Malán au confirmat cercet`rile \ntreprinse \n Transil-
vania de speciali[tii români, [i anume: „Românii au mai

120
mult grupa de sânge A, mai pu]in B [i, respectiv, AB, dar mai
mult grupa sanguin` O decât ungurii. |n aceast` ordine de
idei, românii au pu]ine gene p [i, fapt semnificativ, \nc` mai
pu]ine q, \n vreme ce genele recesive r sunt numeroase. |n
acest sens, \ntre cele dou` na]iuni exist` o imens` diferen]`,
atât din punctul de vedere al rela]iei \ntre grupele sanguine,
cât [i din cel al genelor existente \n sânge“.101
Felul \n care Malán s-a folosit de probele antropologice
[i serologice este sugestiv \n privin]a dezbaterilor pe tema
identit`]ii na]ionale \n Ungaria [i România din perioada in-
terbelic`, precum [i \n cea a problemei reprezent`rii na]io-
nalit`]ilor \n teritoriile controversate din Europa r`s`ri-
tean` [i central`.102 |n România acest proces de apropriere
a rasei pentru consolidarea identit`]ii na]ionale a fost di-
rec]ionat atât c`tre exterior cât [i c`tre interior. Dup` 1940,
rasismul românesc a ie[it la suprafa]a fie c` era vorba de ste-
rilizare ]iganilor, deportarea evreilor sau originea etnic` a
minorit`]ilor.

Rasism
Aceste dezbateri asupra identit`]ii etnice a comunit`]ilor
din Transilvania au fost \ncorporate, mai ales \ntre anii 1940
[i 1944, \n discu]iile despre o nou` biopolitic` rasial` nece-
sar`, cel pu]in a[a credeau unii, pentru a asigura viitorul
na]ional al României. Asemenea Italiei fasciste [i Germaniei
naziste diverse forme de politici radicale ap`rute \n Româ-
nia la \nceputul anilor ‘40 au sus]inut ideea unui stat totali-
tar, v`zut ca o manifestare a suprema]iei etnice române[ti.
{i la fel ca ideologiile rasiste de pretutindeni, eugeni[tii ro-
mâni [i antropologii rasiali au adoptat [i au sprijinit princi-
piile de reinginerie etnic` [i segregare social`.103 Chiar [i un
moderat precum Constantin R`dulescu-Motru nu ezita s`
afirme \n 1941: „\n sfâr[it, \ntreaga orientare a politicii de
stat, \n ceea ce prive[te \mbun`t`]irea st`rii sanitare a po-

121
pula]iei, asisten]a public`, m`surile de eugenie [i tot ce este
legiferare de un caracter mai general, se va face \n confor-
mitate cu tendin]ele fundamentale ale rasei, singurele care
pot s`-i asigure o continuitate pe perioadele lungi istorice“.104
Totu[i, aceast` imita]ie a modernismului biopolitic eu-
ropean nu trebuie s` mascheze mediul cultural specific [i
circumstan]ele politice care au condus la apari]ia con-
cep]iilor de identitate na]ional` bazate pe ras` [i profesate
\n acea perioad`. |ns` România era o ]ar` \n care num`rul
de minorit`]i etnice era unul \nsemnat (\ntre 28 [i 30 de pro-
cente din popula]ie), iar propriul ei vis de expansiune teri-
torial` a fost de scurt` durat`. |n 1940, România a pierdut
nordul Bucovinei, Basarabia, nordul Transilvaniei [i Sudul
Dobrogei, \n favoarea Uniunii Sovietice, a Ungariei [i a
Bulgariei. Deloc surprinz`tor atunci c` intrarea României \n
r`zboi \n anul urm`tor a fost v`zut` de mul]i ca un „r`zboi
sfânt“ \mpotriva inamicilor externi [i a circumstan]elor is-
torice ostile rasei [i na]iunii române. Perioada r`zboiul a
oferit pentru eugeni[ti [i antropologi un nou context pen-
tru proiectele lor de regenerare na]ional`. Prin lupt` [i sa-
crificiu, România \[i putea recâ[tiga acum nu numai teri-
toriile pierdute, ci [i „aura mistic` de na]iune superioar`“.105
|n cadrul acestui nou context politic, antropologia [i se-
rologia rasial` au rescris istoria [i originea rasial` a mino-
rit`]ilor etnice din România.106 Asemenea progrese de apro-
priere rasial` au devenit populare \n Europa anilor ‘40, mai
ales \n cercet`rile naziste din centrul [i sud-estul Europei.107
|n România, \n timpul r`zboiului, aceast` transgresare a
frontierelor culturale [i etnice a constituit o prioritate dato-
rit` problemei definirii corpului na]iunii \ntr-o perioad` \n
care revizionismul politic a ajuns la apogeul s`u, nu numai
prin intermediul cercet`rilor [tiin]ifice ci prin chiar politica
de stat.108 |ntr-un raport publicat dup` cercet`rile lui din Ba-
sarabia \n 1942, F`c`oaru a f`cut direct aluzie la acest` po-
litic`. Discutând structura rasial` a românilor din aceast` re-

122
giune, F`c`oaru a indicat c` „cercet`rile raseologice asupra
cona]ionalilor no[tri din afara grani]elor ]`rii au pe lâng` o
importan]` [tiin]ific` [i una biopolitic`“.109
Mai mult, F`c`oaru a mai sugerat [i un nou nume pen-
tru „rasa de oameni \nal]i, brahicefalici, fa]a masiv`, drep-
tunghiular`, sau p`trat`, pigmenta]ie intens`, etc.“, [i anu-
me „rasa Carpatin`“. Printre motivele pentru care o ase-
menea ras` era mai „româneasc`“ decât altele, F`c`oaru a
men]ionat [i faptul c` este mai „frecvent` [i mai tipic` \n re-
giunea muntoas` a ]`rii“. Aspectul fizic al „b`rba]ilor tipu-
lui carpatin“ sem`na cu cel al dacilor antici. „Aceast` ras`
este \n medie cea mai frumoas` [i mai bine \nzestrat` din
punct de vedere biologic“. |n sfâr[it, a existat [i un „motiv
sentimental-na]ional“ pentru a numi aceast` ras` „carpa-
tin`“, a m`rturisit F`c`oaru: „denumirea e ca o \nchinare
adus` mun]ilor no[tri, \ngem`na]i cu trupul neamului ro-
mânesc. Aici a fost cuibul celor mai buni dintre str`mo[ii
no[tri antici. Aici a fost leag`nul românismului de-a lungul
mileniilor. Carpa]ii au \nm`nunchiat dorurile [i idealurile
fra]ilor de pe versantele lor [i tot Carpa]ii, \n sfâr[it, au dat
poporului român [ira spin`rii, care l-a ]inut drept \n fa]a tu-
turor vijeliilor trecutului aspru“.110 Aceast` od` \nchinat`
mun]ilor pierdu]i ai Transilvaniei, leag`n al poporului ro-
mân [i al rasei carpatin`, simbolizeaz` nu doar durerea
pentru pierderea teritoriului na]ional, ci – din punctul de
vedere al discu]ie noastre – autohtonizarea complet` a dis-
cursului antropologic.111
La rândul lui, Râmnean]u – de[i mai pu]in liric – a
\mpins aceast` transformare conceptual` [i mai departe.
|ntr-o serie de articole publicate \n anii ‘40, Râmnean]u a
discutat „serorasele din Transilvania“, dup` un model
tradi]ional, na]ionalist: românii erau cea mai veche popu-
la]ie din Transilvania, rezultatul cuceririi romane [i a sub-
jug`rii dacilor.112 Ungurii au venit \n Europa din Asia \n se-
colul al IX-lea [i au cucerit Transilvania \n veacul al XI-lea.

123
Secuii au fost fie descenden]i ai hunilor sau \nrudi]i cu bul-
garii (dar au fost sigur maghiariza]i \nainte ca ungurii s`
vin` \n bazinul carpatic). Germanii (sa[ii din centrul Tran-
silvaniei, [vabii din Banat [i din Partium) s-au a[ezat trep-
tat \ntre secolele al XII-lea [i al XVIII-lea. Indicele Wellisch
pentru aceste grupe a fost precum urmeaz`: cel al români-
lor, \ntre 1,16 [i 1,31, al ungurilor, \ntre 1,17 [i 1,19, al se-
cuilor, \ntre 1,22 [i 1,35; \n sfâr[it, cel al germanilor (ambele
grupuri), \ntre 1,23 [i 1,41.113 Pe baza acestor cifre, Râm-
nean]u a tras concluzia c` „studiul seroraseologic e deci un
instrument important al istoriei [i totodat` e un admiral
mijloc de cercetare a fenomenelor antroposociale. Prin cu-
noa[terea propriet`]ilor serologice ale diferitelor neamuri,
ne d`m seama c` particularitatea lor nu e atât \n func]iune
de mediul extern, cât depinde de dispozi]iile ereditare“.114
Un alt exemplu de felul \n care cercet`rile rasiale au fost
instrumentale \n crearea unei utopii române[ti biopolitice
\l constituie studiul substan]ial al lui Râmnean]u asupra co-
munit`]ilor catolice din Moldova, cunoscute sub numele de
ceang`i publicat \n 1943.115
Dou` teorii istoriografice referitoare la originea cean-
g`ilor au predominat perioada interbelic`, mai ales \n ca-
drul istoriografiei maghiare: ceang`ii erau fie un grup care
s-a separat de triburile maghiare, pe m`sur` ce acestea
\naintau \n câmpia panonic`, sau au fost cumani maghia-
riza]i. Râmnean]u a contestat ambele teorii. El a dezvoltat
o interpretare rasial` perfect articulat` despre ceang`i, res-
pectând principiile na]ionalismului românesc. Pe baza re-
cens`mântului din 1941, (un recens`mânt ce considera
rasa drept o categorie de identificare), Râmnean]u a afir-
mat c` existau numai 8523 ceang`i \n Moldova, un grup ca-
racterizat prin felul \n care vorbea române[te [i prin cato-
licismul lui.116
Mai mult, Râmnean]u a respins explicit argumentul
central al autoidentific`rii ceang`ilor, [i anume c` romano-

124
catolicismul lor intra \n conflict cu românitatea lor. „A
priori“, a declarat el, „am respins deci egalitatea \ntre no]iu-
nea de Ciang`i [i cea de Catolic“.117 |n aceast` ordine de idei,
Râmnean]u \i \mp`r]ea pe ceang`i \n patru categorii: 1) ro-
mâni ortodoxi, vorbitori de limb` român`; 2) români ca-
tolici, vorbitori de limb` român`; 3) români catolici, vor-
bitori de limb` maghiar` [i, \n final, 4) maghiari catolici,
vorbitori de limb` maghiar`. Toate aceste patru grupuri, to-
tu[i, prezentau similitudini \n privin]a „grupurilor de sân-
ge [i a genelor“.118 (figura 7)
Utopia rasial` a lui Râmnean]u a favorizat, a[adar,
apari]ia unui nou model biologic de identitate: odat` ce
anumite grupuri sero-rasiale fuseser` definite ca f`când
parte din corpul na]iunii, singura explica]ie posibil` pentru
identificarea lor cu alte na]iuni era c` acele grupuri erau. ras-
ial vorbind. „români“, care au fost expu[i de-a lungul isto-
riei unor medii culturale [i lingvistice diferite de cele ale ce-
lorlal]i români. Prin aceast` prism`, „pe baza propriet`]ilor
de isohemaglutinare a sângelui, concluzia care se impune e
c` atât Românii catolici, cât [i Ciang`ii sunt de origine et-
nic` Români“.119 Serologia, credea Râmnean]u, ajuta la rec-
tificarea enigmelor istoriei legate de amestecul etnic \n
Transilvania, revizuind simultan argumentele fundamentale
despre originea na]ional` a minorit`]ilor etnice.
Aproprierea etnic` a ceang`ilor a atins un punct120 cri-
tic \n 1944, când Râmnean]u a publicat Originea Ceang`ilor
(Die Abstammung der Tschangos), cu siguran]` cea mai ra-
dical` reconstruc]ie a trecutului rasial al unui grup mino-
ritar \n România modern`.121 Prima parte a c`r]ii se con-
centreaz` asupra concep]iilor istorice despre ceang`i. Enu-
merând lucr`rile misionarilor religio[i, lingvi[tilor [i isto-
ricilor, Râmnean]u a c`utat s` stabileasc` verosimilul in-
terpret`rii sale construind o descriere pe cât posibil mai
complet`. Ca dovezi, el a expus o serie de investiga]ii \n pri-
vin]a distribu]iei geografice [i a structurii demografice a

125
ceang`ilor. A masat izvoare istorice, a identificat satele de
ceang`i din Moldova, a oferit explica]ii plauzibile pentru et-
nonimul lor. |n multe privin]e, Râmnean]u a fost un cer-
cet`tor meticulos care [i-a \nso]it argumentele lingvistice [i
istorice cu dovezi din cronici medievale, iar specula]iile [i le-
a coroborat cu istoriografia contemporan`.122
Nici un savant pân` la Râmnean]u n-a pus sub semnul
\ntreb`rii faptul c` ceang`ii erau catolici. El a dizolvat si-
nonimia dintre „catolic“ [i „ceang`u“, reluând una dintre
cele mai controversate afirma]ii avansate pentru prima oar`
\n articolul s`u din 1943. Nu este greu s` se vad` de ce
Râmnean]u a \ncercat, la fel ca al]ii, s` distrag` aten]ia de la
singurul element de auto-identificare al ceang`ilor [i anu-
me religia catolic`: \n aceea perioad` linia trasat` de apos-
tolii ortodoxiei tradi]ionale \ntre religia autohton` [i cato-
licismul venetic a fost tratat` ca o distinc]ie fundamental`
\ntre na]ionalit`]i diferite din punct de vedere rasial.123
Cea de-a doua parte a c`r]ii lui Râmnean]u se concen-
treaz` asupra importan]ei cercet`rilor serologice pentru
apartenen]a na]ional`. Dup` ce discut` mai \ntâi „indivi-
dualitatea sângelui“ [i face sumarul principalelor argu-
mente despre propriet`]ile ereditare ale sângelui, Râm-
nean]u a examinat „semnifica]ia etnic` a grupelor sangui-
ne“. Rezumatul oferit aici repet` argumentele rasiste pe ca-
re Râmnean]u le articulase \nc` de la \nceputul anilor ‘30.
Cu referire direct` la ceang`i, Râmnean]u, totu[i, corecteaz`
tipologia rasial` introdus` \n 1943. Drept urmare ceang`ii
sunt acum \mp`r]i]i nominal \n cei „de sânge românesc“ [i
respectiv „de sânge maghiar“.124 Un pasaj despre morfolo-
gia rasial` prin care se catalogau caracteristici fizice precum
\n`l]imea, culoarea p`rului [i indicele nazal \i completau
examinarea. Potrivit lui Râmnean]u, ambiguitatea originii
etnice a ceang`ilor fusese, \n sfâr[it, rezolvat`. Din punct de
vedere rasial, ei erau români.125

126
 Ingineria etnic` propus` \n Die Abstammung der Tschan-
gos a dep`[it reprezent`rile anterioare ale rela]iilor dintre
majoritatea româneasc` [i minorit`]ile etnice din România.
Mitologia rasial` sus]inut` de Râmnean]u a fost cu adev`rat
radical`. Cu toate acestea, ea a fost parte integrant` a unei
culturi na]ionaliste predominant` \n România de dup`
1940, o cultur` compus` din grupuri de idei [i practici eu-
genice [i biopolitice. Râmnean]u a propus astfel un program
de regenerare na]ional`, pentru c` a invocat – ca [i al]ii
\nainte [i dup` el – necesit`]i politice [i na]ionale.126

Biopolitica eugenic`
Pentru a \n]elege raportul dintre antropologie, serologie
[i biopolitica eugenic`, trebuie s` se investigheze studiile ras-
iale, nu numai \n formul`rile lor cele mai tehniciste (grafi-
ce, diagrame, ecua]ii matematice [i a[a mai departe), ci [i \n
imaginile lor popularizate care au traversat sociologia [i is-
toria, printre alte domenii de studiu. |n cadrul multor
reac]ii contemporane la aceast` problem`, sociologii [i is-
toricii au imaginat frecvent metamorfoze na]ionale cu un
puternic con]inut rasial.127 Eugeni[tii [i antropologii rasiali,
precum F`c`oaru [i Râmnean]u, nu sunt excep]ii, ci repre-
zentan]i ai unui proces general de transformare a spa]iului
intelectual [i politic românesc pe criterii etnice [i biologice,
pe care l-am numit biologizarea identit`]ii na]ionale. Acest
proces descrie atât logica „ontologiei etnice“ propus` de So-
rin Antohi cât [i a modernismului paradigmatic descris de
Roger Griffin.128 |n sensul s`u mai larg (\n care sunt inclu-
se na]ionalismul rasial [i antisemitismul), biologizarea iden-
tit`]ii na]ionale nu a fost doar o simplificare rudimentar` a
rasismului sau distorsion`rilor pseudo[tiin]ifice ale eugeniei.
A constituit, \n esen]`, o reac]ie de ap`rare a societ`]ii ro-
mâne[ti la transform`rile culturale, politice, sociale [i eco-
nomice ale modernit`]ii europene \n perioada interbelic`.

127
 Dac` ideile de rena[tere na]ional` au oferit cadrul pen-
tru biologizarea identit`]ii na]ionale, a[a cum s-a dezvoltat
\n perioada interbelic`, fanteziile rasiale s-au dovedit, \n ace-
la[i timp, un izvor de inspira]ie pentru cei care doreau s`
vad` \ncheiat` revolu]ia etnic` \n România. Pentru Mihai
Antonescu, unul din principiile de baz` ale noului stat ro-
mân era „ca statul ideologic [i retoric“ s` fie „\nlocuit cu sta-
tul biologic [i func]ional“.129 Animat de aceea[i dorin]` de
a vedea un stat biologic func]ional, Sabin Manuil` a rezu-
mat versiunea proprie de biopolitic` rasial` româneasc`
dup` cum urmeaz`: „Scopul politicii de popula]ie trebuie s`
fie adunarea la un loc a tuturor Românilor [i eliminarea din
corpul nostru a tuturor minoritarilor care manifesteaz`
tendin]e centrifugale“.130 Manuil` [i-a bazat programul eu-
genic [i biopolitic pe „comandamentele rasiale“, printre
care se num`rau: politici nataliste; schimb`ri de popula]ie;
„rezolvarea programatic` a problemei evreie[ti“; „comba-
terea pericolului influen]ei rasiale a ]iganilor“, pentru c` „ei
se aproprie de clasele cele mai inferioare ale Românilor, cari
sunt cele mai prolifice [i produc cele mai multe rele cu
efecte tardive“; [i, \n sfâr[it, „m`suri practice de eugenie, cari
nu nu numai c` ne dau putin]a de a ne \nbun`]i calitarea
popula]iei, dar influen]eaz` \n mod serios opinia public` [i
ne ridic` prestigiul \n str`in`tate“.131
De[i România a fost prima ]ar` „care a preconizat poli-
tica rasist` [i a creat termenul de biopolitic`“ prin Iuliu
Moldovan, ea era singura din Europa care nu avea un insti-
tut de eugenie sau cercetari rasiale [i biopolitice. Pentru a co-
recta aceasta gre[eal` Manuil` a sugerat crearea unui „Con-
siliu Superior al Ocrotirii Rasei“, care s` se ocupe de pro-
blemele rasiale \n mod [tiin]ific [i \n acord cu guvernarea po-
litic` a noului regim. „Suntem convin[i“, spunea Manuil` la
sfâr[itul articolului, „c` aplicarea programului rasial nu stân-
jene[te guvernarea, din contr`, o ap`r` de nesiguran]` [i de

128
gre[eli inerente unei guvern`ri, c`reia \i va reveni sarcina is-
toric` de a face reforma epocal` a politicii noastre rasiale“.132
|ntr-o serie de articole dedicate biopoliticii eugenice,
sociologul Traian Herseni a subliniat [i el rela]ia dintre eu-
genie [i na]ionalismul rasial. |n „Mitul Sângelui“, un arti-
col din 1941, Herseni \[i exprima adeziunea la eugenie, glo-
rificând atât revolu]ia nazist` cât [i nevoia de palingenez`
rasial` \n România. „O ras`“, observa el, „poate fi p`strat`,
purificat`, \nmul]it` [i \nbun`t`]` pe cale ereditar`, de un-
de putin]a [i nevoia unei politici rasiale, eugenice“.133 Ger-
mania nazist` era, \n opinia lui Herseni, statul rasial perfect,
ale c`rui politici rasiale [i eugenice amplificau [i mai mult
aura tradi]ional` a superiorit`]ii culturale, caracteristic`
na]iunii germane: „Cu ajutorul eugeniei, un popor \[i are
soarta \n mâinile sale. El \[i poate \mbun`t`]i sistematic
\nsu[irile [i poate s` ajung` la cele mai \nalte trepte ale
des`vâr[irii [i crea]iei omene[ti: genialitatea lui Adolf Hit-
ler const` [i \n viziunea clar` a acestei posibilit`]i“.134
Biologizarea identit`]ii na]ionale sus]inut` de eugenia [i
antropologia rasial` a devenit, \n consecin]`, o form` de
identitate politic` \n mod clar asociat` cu forma revolu]iei
na]ional-fasciste profetizat` de Garda de Fier. Unii, ca
F`c`oaru, argumentau c`: „Normele de selec]iune [i \n ge-
neral ideile eugenice fac parte din testamentul C`pitanului
nostru. Avem datoria s`-l \mplinim cu credin]`. Altfel, nea-
mul e s`r`cit tocmai \n r`d`cinile lui biologice de cele mai
bune element. Ocrotirea celui mai pre]ioa bun, al patrimo-
niul biologic trebuie s` devin` odat` comandament de Stat“135
La data de 14 octombrie 1940, F`c`oaru a fost numit direc-
tor al Departamentului pentru |nv`]`mânt Superior din ca-
drul Ministerului Educa]iei Na]ionale din guvernul legionar.136
|n aceast` nou` pozi]ie, el a conceput un plan biopolitic, ba-
zat \n special pe controlul mariajelor. „Reglementarea c`s`to-
riei s-ar limita ini]ial la organiza]iile tineretului legionar“,137

129
declara el, pentru c` ei erau cei care \n]elegeau c` „na]iunea
este mai presus de individ“. Atunci „legisla]ia eugenic`“ se
va aplica la „\ntreaga na]iune“. Pentru promovarea unei
asemenea transform`ri, F`c`oaru propunea instituirea unor
Birouri pentru Consult`ri Prenup]iale, unde cuplurile pu-
teau fi examinate [i primeau certificate de s`n`tate. Ini]ial,
asemenea certificate aveau s` fie obligatorii numai pentru le-
gionari [i op]ionale pentru restul popula]iei. |n ultim` in-
stan]`, statul legionarul va extinde treptat aceste practici \n
rândul armatei [i al altor categorii profesionale.138
Al]i autori, subliniau nevoia pentru o „demografie tota-
litar`“ româneasc`, bazat` pe exemplele oferite de Germa-
nia [i Italia. Asfel „revolu]iile politice [i spirituale“ ini]iate
de nazism [i de fascism permiteau ambelor state s` reu[easc`
„s` creeze o atitudine totalitar`“ [i „s` restaureze valorile spi-
rituale“, al`turi de „credin]a cet`]enilor \ntr-un viitor al
na]iunii“ [i de „institu]ia familiei“.139 |n timpul r`zboiului
a devenit astfel posibil s` se vad` \n argumentul rasist o glo-
rificare a revigor`rii na]ionale, dus` exemplar la \ndeplini-
re de mi[carea legionar`. A[a cum declara istoricul P. P. Pa-
naitescu, „Noi nu suntem numai fiii p`mântului, ci facem
parte dintr-o mare ras`, care se perpetueaz` \n noi, rasa da-
cic`. Mi[carea legionar`, care a trezit ecourile cele mai
adânci ale fiin]ei noastre na]ionale, a ridicat la cinste [i « sân-
gele dac» la loc de cinste. Noi abia ast`zi ne recunoa[tem
Daci [i \n]elegem ce \nseamn` aceasta“.140 Biopolitica eu-
genic`, pe care ace[ti autori o legau de transform`rile pe cri-
terii rasiale ale individului, familiei, [i societ`]ii a fost rede-
finit` de antropologie ca o „chemare“ din trecutul dacic al
României. Ceea ce ar fi trebuit s` urmeze era o revolu]ie
complet` a categorilor identit`]ii na]ionale.
Retorica „sângelui [i a gliei“ a ajutat la formularea unui
nou program biopolitic, al c`rui ]el era s` \i preg`teasc` pe
românii, \n detrimentul minorit`]ilor etnice, pentru reali-
zarea statul etnic românesc.141 Ioan V. Gruia, profesor de

130
drept la Universitatea din Bucure[ti [i ministru de justi]ie,
confirma acest fapt \n 1940, cu prilejul expunerii de moti-
ve la decretul-lege nr. 2650/1940 privitor la reglementarea
situa]iei juridice a evreilor din România. Discutând „orga-
nizarea na]ional`-legea sângelui“ conform noii regle-
ment`ri, Gruia spunea urm`toarele: „Na]iunea \n sensul le-
gii constitu]ionale a devenit mai pu]in o comunitate juridic`
sau o colectivitate politic`, mai mult o comunitate spiritual`
[i organic`, a[ezat` pe legea sângelui, din care izvor`[te o ie-
rarhie a drepturilor politice“.142 Discursurile eugenice [i
rasiale au fost pân` la urm` codificate legal, devenind par-
te integrant` nu doar a na]ionalismului de stat dar [i a unui
sistem juridic care a creat categoria „români de sânge“ toc-
mai pentru a-[i legitima eliminarea celor care conform nor-
melor rasiale nu apar]ineau trupului na]iunii.
Pentru acest motiv, \n anii 1940, antropologia din Ro-
mânia sem`na mai mult cu un program politic decât cu
unul [tiin]ific. |n dialogul dintre [tiin]` [i politic`, antro-
pologia a fost na]ionalizat`: a devenit ceea ce practicienii ei
au dorit de la \nceput, o [tiin]` a na]iunii. Acelea[i procese
metodologice care au f`cut din craniometrie, serologie [i alte
technici antropometrice metode fundamentale pentru an-
tropologie au f`cut posibil` totodat` [i inser]ia lor \n con-
troversatul domeniu al identit`]ii na]ionale.
Dup` 1918, antropologia a insistat pe descrierea caracte-
risticile rasiale specifice românilor [i pe conexiunea lor cu
mecanismele de identificare [i clasificare na]ional`. Eu-
geni[tii [i antropologii au participat – ca [i filozofii, criticii
literari, economi[tii, etc. – la dezbaterile despre identitatea
na]ional`, contribuind cu intepret`ri proprii ale termenilor
la particularitatea na]ional`, destinul istoric, asimilarea etnic`
[i suprema]ia rasial`. Mai mult, implicarea eugeniei [i a an-
tropologiei \n discu]iile despre specificul na]ional [i carac-
terul rasial \n perioada interbelic` a dus la descrierea na]iu-
nii \n termeni fizici, nu doar culturali [i spirituali, [i, \n con-

131
secin]`, la na]iune ca obiect – mai degrab` decât subiect –
existând \n [i prin schimburile sale cu alte rase [i na]iuni.

Note:
1. Din p`cate, spa]iul nu-mi permite s` abordez aici cercet`rile rasiale pe
comunit`]ile germane din Transilvania \ntre cele dou` r`zboaie, cum ar
cercetarea rasial` austriac` \n Banat din anii ‘30 ai secolului trecut. De
aceea, cercetarea rasial` \n acest volum este considerat` „româneasc`“,
\ntrucât trateaz` numai cercet`torii români. |n ceea ce prive[te cerceta-
rea austriac` \n Banat, vezi Maria Teschler-Nicola, „«Volksdeutsche» and
Racial Anthropology in Interwar Vienna: The «Marienfeld Project»“, \n
Turda [i Weinding, eds., op. cit., 55-82. Pentru o discu]ie general` a re-
la]iei dintre antropologie [i biopolitic` \n Romania interbelic` vezi Ma-
rius Turda, „The Nation as Object: Race, Blood and Biopolitics in In-
terwar Romania“, Slavic Review 66, 3 (2007): 413-441.
2. P. P. Negulescu, Geneza formelor culturii. Priviri critice asupra factori-
lor ei determinan]i (Bucure[ti, 1934), 225. Este suprinz`tor c` nici unul
dintre speciali[tii, români [i str`ini, care s-au ocupat de dezbaterile de-
spre identitatea na]ional` din perioada interbelic` nu a luat \n conside-
rare ideile lui Negulescu despre specificul na]ional. Acesta este un alt
exemplu de felul selectiv [i arbitrar \n care istoriografia despre România
[i-a format subiectele de analiz`.
3. Karl Pearson, The Academic Aspect of the Science of National Eugenics
(London, 1911), 5.
4. Pentru o dicu]ie a procesului de institu]ionalizare a antropologiei \n
alte contexte europene vezi Fredrik Barth, et al., One Discipline, Four
Ways: British, German, French, and American Anthropology (Chicago,
2005).
5. Georg Iggers, „Foreword“, \n I. Haar, M. Fahlbusch, eds., German Scho-
lars and Ethnic Cleansing, 1919-1945 (New York, 2005), ix.
6. M. Popescu-Spineni, I. Georgescu-V\[te, „Préoccupations anthropo-
logiques de Simion Mehedin]i“, Noesis 1 (1973): 193-199.
7. Vezi [i Milcu, C. Maximilian, Introducere \n antropologie (Bucure[ti,
1967) [i Gh. Gean`, Antropologia cultural`. Un profil epistemologic (Bucu-
re[ti, 2005).
8. C. V. Antonescu, „Considera]iuni istorice asupra antropologiei \n
România“, \n Darea de seam` asupra [edin]elor Societ`]ii Române de An-
tropologie din Cluj (Cluj, 1933/34), 50-55.

132
9. Vezi I. F`c`oaru, „Antropologia ca [tiin]` [i ca obiect de \nv`]`mânt“,
Buletin eugenic [i biopolitic 9, 4-5-6 (1938): 149-164 [i „Antropologia \n
]`rile de cultur`“, Buletin eugenic [i biopolitic 9, 7-8 (1938): 207-218; G.
Pavelescu, „Etnografia româneasc` din Ardeal \n ultimii dou`zeci de ani
(1919-1939)“, Gând românesc 7 (1939): 462-470; V. Papilian, C.Velluda,
C., „Istoricul antropologiei \n România“, Analele Academiei Române 33
(1941/42): 1-35; [i A. Chircev, „Istoricul antropologiei \n România“,
Transilvania 73 (1942): 638-641.
10. T. En`chescu, „Contribu]ia profesorului Francisc J. Rainer la dez-
voltarea antropologiei române[ti“, Studii [i cercet`ri de antropologie 7
(1979): 165-179.
11. XVIIe Congrès International d’Anthropologie et d’Archéologie Préhis-
torique (Bucure[ti, 1939).
12. J. Deniker, The Races of Man: An Outline of Anthropology and Ethno-
graphy (Londra, 1900). Pentru o discu]ie a rela]iei \ntre conceptul de ras`
[i antropologia fizic`, a se vedea Paul Topinard, „De la notion de la ra-
ce en anthropology“, Revue d’anthropologie 8, 2 (1879): 589-660. Pentru
o discu]ie a diferitelor concepte de ras` folosite \n secolul al XX-lea vezi
Ivan Hannaford, Race. The History of an Idea in the West (Baltimore,
1996); Nancy Stepan, The Idea of Race in Science: Great Britain, 1800-1960
(London, 1982); E. Barkan, The Retreat of Scientific Racism: Changing
Concepts of Race in Britain and the United States between the World Wars
(Cambridge, 1992).
13. Deniker, Races of Man, 325-35.
14. William Z.. Ripley, The Races of Europe: A Sociological Study (New
York, 1899).
15. Hans F. K. Günther, Rassenkunde Europas, edi]ia a II-a (München,
1926). A se vedea, de asemenea, Amos Morris-Reich, „Race, Ideas and
Ideals: A Comparison of Franz Boas and Hans F. K. Günther“, \n Histo-
ry of European Ideas 32, 3 (2006): 313-32.
16. Vezi Anders Retzius, Coup d’eoil sur l’étoil actuel de l’ethnologie au
point de vue de la forme du crane osseux (Geneva, 1860). Vezi [i G. M. Mo-
rant, „A Preliminary Classification of European Races Based on Cranial
Measurements“, Biometrika 20 (1928): 301-375.
17. Pentru o descriere, a se vedea Carlos C. Closson, „The Hierarchy of
European Races“, American Journal of Sociology 3, 3 (1897): 314-27.
Pentru modul \n care ideile referitoare la clasificarea rasial` erau utiliza-
te \n diferite contexte institu]ionale, a se vedea Frederik Barth, Andre Gin-
grich, Robert Parkin [i Sydel Silverman, One Discipline, Four Ways: Bri-
tish, German, French and American Anthropology (Chicago, 2005).

133
18. Obedenare, „Presentation de quelques cranes roumains“, Bulletin de
la Société d’Anthropologie de Paris 9 (1874): 725-726.
19. M. Obédénare, La Roumanie économique d’après les données les plus
récentes (Paris, 1876), 374-376.
20. Vezi Tzvetan Todorov, On Human Diversity. Nationalism, Racism,
and Exoticism in French Thought (Cambridge, 1993); Leon Poliakov,
The Aryan Myth: A History of Racist and Nationalistic Ideas In Europe
(New York, 1996) [i Eric Ehrenreich, The Nazi Ancestral Proof: Genealo-
gy, Racial Science, and the Final Solution (Bloomington, 2007).
21. A se vedea Benoit Massin, „From Vichow to Fischer: <Physical An-
tropology and Modern Race Theories> in Wilhelmine Germany“, \n
Stocking, ed., op. cit, 79-154.
22. A se vedea Paul J. Weindling, „Central Europe Confronts Racial Hy-
giene: Friedrich Hertz, Hugo Iltis and Ignaz Zollschan as Critics of Ra-
cial Hygiene“, \n Turda, Weindling, eds., op. cit, 263-280.
23. A. Borcescu, No]iuni de craniologie antropologic` (Bucure[ti, 1919).
24. Ibidem, 5.
25. Subiectul a generat o prelungit` cercetare. Un asemenea interes ani-
mat, \n pofida evalu`rilor critice, este rar. A se vedea Katherine Verde-
ry, Transylvanian Villagers: Three Centuries of Political, Economic, and Et-
hnic Change (Berkeley, 1983); László Péter (ed.), Historians and the His-
tory of Transylvania (Boulder, Colo., 1992); Keith Hitchins, A Nation Af-
firmed: The Romanian National Movement in Transylvania, 1860-1914
(Bucure[ti, 1999); [i László Kürti, The Remote Borderland: Transylvania
in the Hungarian Imagination (New York, 2001).
26. N. Al. R`dulescu, Antropologische Beweise für das Alter und die Urein-
wohnerschaft der Rumänen in Siebenbürgen (1941), Arhiva Central` de
Stat din Praga, dosarul Reichsprotektor in Boehmen und Maehren, nr. 114,
Oficiul RuSHA, Cutia 1, p. 12. A[ dori s` mul]umesc lui Michal Šimünek
pentru c` mi-a atras aten]ia asupra acestui document. A se vedea [i N. Al.
R`dulescu, Antropologie rasial` [i antropogeografia (Bucure[ti, 1941).
27. De[i cercet`rile rasiale \n Transilvania au fost cele mai numeroase, nu
trebuie s` se presupun` c` celelalte regiuni ([i grupuri etnice) n-au f`cut
obiectul unei constante aten]ii antropologice. A se vedea, de exemplu, I.
Botez, Contribu]ii la studiul taliei [i al indicelui cephalic \n Moldova de nord
[i Bucovina (Ia[i, 1938); Olga C. Necrasov, Le problème de l’origine des ga-
gaouz et la structure anthropologique de ce groupement ethnique (Ia[i,
1940); Olga C. Necrasov, Étude anthropologique de la Moldavie et de la
Bessarabie septentrionales (Bucure[ti, 1941); [i Olga C. Necrasov, Con-
tributions a l’etude anthropologique des Houtzoules et considérations sur
l’origine de ce groupement étnique (Ia[i, 1943).

134
28. A se vedea, de exemplu, Eugène Pittard, „Antropologie de la Rou-
manie: Nouvelles recherches sur le Skoptzy“, \n Bulletin de la Société Rou-
maine des Sciences 22, 4-5 (1913): 298-328; Eugène Pittard, Anthropolo-
gie de la Roumanies: Les Peuple Sporadiques de la Dobrudja (Bucure[ti,
1913); [i Eugène Pittard, Anthropologie de la Roumanie: Documents so-
matologiques pour l’étude des Tsiganes (Bucure[ti, 1915).
29. Eugène Pittard, „Recherches anthropologiques sur les Roumains de
Transylvanie“, Revue anthropologique 29, 3-4 (1919): 57-76; [i Pittard,
\mpreun` cu Alexandru Donici, Etude sur l’indice céphalique en Rouma-
nie avec un essai de repartition géographiques de ce caractère (Bucure[ti,
1927). A se vedea, de asemenea, Eugène Pittard, Les Peuples des Balkans:
Esquisses anthropologiques (Paris, 1916); [i Eugène Pittard, La Roumanie
(Paris, 1917). Pittard a avut o influen]` durabil` asupra lui Francisc I. Ra-
iner, primul director al Institutului de Antropologie din România. A se
vedea Francisc Rainer, Enquêtes anthropologiques dans trois villages rou-
mains des Carpathes (Bucure[ti, 1937).
30. Victor Papilian, „Studiul indicelui cranian vertical [i transverse-ver-
tical pe craniile de români [i maghiari“, Clujul Medical 1, 9 (1920): 763-
777; Victor Papilian, „Cercet`ri antropologice asupra românilor arde-
leni“, \n Clujul medical 2, 11 (1921): 335-339; [i Victor Papilian, „Nou-
velles recherches anthropologiques sur la tête des Romaines de Transyl-
vanie“, Revue anthropologique 33, 9-10 (1923): 337-341.
31. O. G. Lecca, „Cercetarea caracterelor rasiale la români prin analiza an-
tropologic`“, Memoriile Sec]iunii [tiin]ifice 8 (1931): 165. Vezi [i lucra-
rea lui L’homme. Les origines les races publicat` de Societatea Belgian` de
Antropologie \n 1931.
32. J. Davida, „Kraniometriai vizsgálatok magyarorszagi lakósok kopo-
nyáin“, Értesitő 33 (1911): 134-222 [i „Beiträge zur Kraniologie der Ma-
gyaren und der siebenbürgischen Walachen“, Anatomischer Anzeiger 66
(1928): 30-42.
33. Ion Chelcea, „Tipuri de cranii române[ti din Ardeal (Cercetare an-
tropologic`)“, Memoriile Sec]iunii [tiin]ifice 10 (1934/35): 341-68.
34. Rudolf Martin, Lehrbuch der Anthropologie in systematischer Darstel-
lung mit besonderer Berücksichtigung der anthropologischen Methoden
(Jena, 1914).
35. Chelcea, op. cit., 360-62.
36. Pentru versiunea clasic` a acestei concep]ii, a se vedea Nicolae Iorga,
Histoire des Roumains et de leur civilisation (Paris, 1920).
37. A se vedea, de exemplu, Jovan Cvijić, La Péninsule Balkanique: Géo-
graphie humaine (Paris, 1918); [i Christian Promitzer, „Vermessene Kör-
per: <Rassenkundliche> Grenzziehungen im südöstlichen Europa“, \n

135
Kark Kaser, Dagmar Gramshammer-Hohl, Robert Pichler, ed., Europa
und die Grenzen im Kopf (Klagenfurt, 2004), 357-85.
38. Vezi N. Densu[ianu, Dacia prehistoric` (Bucure[ti, 1913); A. Donici,
„Crania Scythica: Contribution à l’étude anthropologique du crane scyt-
he et essai relatif à l’origine géographique des scythes“, Academia Român`:
Memoriile Sec]iunii [tiin]ifice 10, 3 (1934/1935): 289-329.
39. N. Lahovary, „Istoria [i o nou` metod` de determinare a raselor“, Ar-
hiva pentru [tiin]` [i reform` social` 7, 1-2 (1937): 156. Lahovary, jurist ca
profesie, va relua multe din aceste argumente \n cartea lui cea mai impor-
tant` Les peuples européens (Neuchatel, 1946). Cartea a fost prefa]at` de
Eugène Pittard. Pentru o perspectiv` medical` vezi [i studiul lui Sandu Lie-
blich, Rassele umane \n lumina concep]iei endocrinologice (Ia[i, 1930).
40. Ibidem, 166. (Sublinierea \n original)
41. A se vedea, de exemplu, cadrul antropologic sugerat de Viktor Leb-
zelter, „La Répartition des Types Raciaux Romano-Méditerranéens en
Roumanie“, L’Anthropologie 45, 1-2 (1935).
42. F`c`oaru a publicat [i \n reviste de specialitate din Germania. I.
F`c`oaru, „<Die Ganzheitsanthropologie> und das Studium des Mens-
chen in Rumänien“, Zeitschrift für Rassenkunde 6, 2 (1937): 248-50; [i I.
F`c`oaru, „Beitrag zum Studium der wirtschaftlichen und sozialen Be-
währung der Rassen“, Zeitschrift für Rassenkunde 9, 1 (1939): 26-39.
43. A se vedea Studenten-Kartei: F`c`oaru, Jordache, O-Np-SS 31, Ar-
chiv der Ludwig-Universität München [i Arhiva Ministerului S`n`t`]ii
din Bucure[ti, F`c`oaru Ioardache, Dosar Personal, Nr. 10.489. A[ dori
s` mul]umesc lui Michael Wedekind pentru c` mi-a atras aten]ia asupra
dosarelor de student ale lui F`c`oaru [i lui Alexandru Dumitriu din Bu-
cure[ti pentru ajutorul acordat \n localizarea dosarelor personale ale lui
F`c`oaru.
44. Vezi I. F`c`oaru, „Criteriile pentru diagnoz` rasial`“, Buletin eugenic
[i biopolitic 6, 10-11-12 (1935): 341-368. Textul a ap`rut ca o bro[ur` se-
parat` \n colec]ia editat` de Institutul de Igien` [i Igien` Social` din Cluj.
A se vedea [i I. F`c`oaru, Criteriile pentru diagnoz` rasial` (Cluj, 1936)
[i I. F`c`oaru, „Unificarea clasific`rilor \n antropologie“, Buletin eugenic
[i biopolitic 10, 1-2 (1939): 40-53.
45. I. F`c`oaru, „Amestecul rasial [i etnic \n România“, Buletin eugenic
[i biopolitic 9, 9-10 (1938): 276.
46. I. F`c`oaru, „Socialantropologia ca [tiin]` pragmatist`“, Buletin eu-
genic [i biopolitic 9, 9-10 (1938): 358.
47. O perspectiv` similar` a fost sus]inut` de Petru Râmnean]u, „Românii
dintre Morava [i Timoc [i continuitatea spa]iului lor etnic cu al româ-
nilor din Banat [i din Timocul bulgar“, Buletin eugenic [i biopolitic 12, 1-4

136
(1941): 201-211. Pentru o discu]ie pe tema iredentismului românesc \n
anii 1940, vezi Rebecca Ann Haynes, „A New Greater Romania? Roma-
nian Claims to the Serbian Banat“, Central Europe 3, 2 (2005): 99-120.
48. F`c`oaru, „Socialantropologia ca [tiin]` pragmatist`“, 364. Vezi [i I.
F`c`oaru, „Selec]iunea valorilor biologice“, Transilvania 70 (1939):
161-167. |ntr-un alt text F`c`oaru f`cea urm`toarea specifica]ie, „Defi-
nind […] obiectivele antropologiei, am definit implicit [i obiectele ras-
eologiei“. Vezi I. F`c`oaru, Structura rasial` a popula]iei rurale din Ro-
mânia (Bucure[ti, 1940), 16..
49. I. F`c`oaru, „Valoarea biorasial` a na]iunilor europene [i a provin-
ciilor române[ti (O prim` \ncercare de ierarhizare etnic`)“, Buletin eu-
genic [i biopolitic 14, 9-10 (1943): 278-310.
50. F`c`oaru, „Valoarea biorasial`“, 280-281. Mai pu]in cunoscutele
rase dalic` [i atlantid` sunt subdiviziuni ale rasei nordice.
51. Ibidem, 282.
52. Ibidem, 283.
53. Ibidem, 291.
54. Ibidem, 292.
55. Ibidem, 306.
56. Pentru un concept literar [i filosofic de ras`, a se vedea Lucian Bla-
ga, „Despre ras` ca stil“, Gândirea 14, 2 (1935): 69-73; Vasile B`ncil`, „Et-
nicul [i logica modern`“, Gândirea 14, 2 (1935): 95-100. A se vedea [i Ma-
rin Simionescu-Râmniceanu, Contribu]ii la o ideologie politic` specific ro-
mâneasc` (Bucure[ti, 1939). Constantin R`dulescu-Motru, de exemplu,
a fost unul dintre aceia care a \ncercat repetat s` creeze o filozofie a is-
toriei [i culturii bazat` pe ideea de ras` [i na]iune. Vezi C. R`dulescu-
Motru, „Rassa, cultura [i na]ionalitatea \n filozofia istoriei“, Arhiva pen-
tru [tiin]a [i reforma social` 4, 1 (1922): 18-34. Pentru influen]a ideilor
rasiale ale lui H. S. Chamberlain, mai ales conceptul de <ras` spiritual`>,
asupra intelectualilor români de la \nceputul secolului al XX-lea vezi Ma-
rius Turda, „Conservative Palingenesis and Cultural Modernism in Ear-
ly Twentieth-Century Romania“, Totalitarian Movements and Political
Religions 9, 4 (2008): 437-453.
57. Pentru o discu]ie general` despre serologie [i grupele sanguine, a se
vedea Paul Steffan, Handbuch der Blutgruppenkunde (München, 1931);
Fritz Schiff [i William C. Boyd, Blood Grouping Technic: A Manual for
Clinicians, Serologists, Anthropologists, and Students of Legal and Milita-
ry Medicine (New York, 1942); Arthur Ernest Mourant, The ABO Blood
Groups: Comprehensive Tables and Maps of World Distribution (Ox-
ford, 1958); Kathleen E. Boorman [i Barbara E. Dodd, An Introduction
to Blood Group Serology: Theory, Techniques, Practical Applications,

137
edi]ia a II-a (Londra, 1961); William H. Schneider, „Chance and Social
Setting in the Application of the Discovery of Blood Groups“, Bulletin
of the History of Medicine 57 (1983): 545-62; [i Pauline M. H. Mazun-
dar, „Blood and Soil: The Serology of the Aryan Racial State“, Bulletin
of the History of Medicine 64 (1990): 187-219. Pentru rolul pe care me-
tafora „sângelui“ l-a jucat \n imagina]ia european` \nc` din Evul Mediu,
a se vedea Uli Linke, Blood and Nation: The European Aesthetics of Ra-
ce (Philadelphia, 1999).
58. G. M. Morant, The Races of Central Europe. A Footnote to History
(London, 1939), 100.
59. L. Hirschfeld [Hirszfeld] [i H. Hirschfeld, „Serological Differences bet-
ween the Blood of Different Races“, The Lancet 197, 2 (1919): 675-79.
Versiunea româneasc` a cercet`rii \ntreprinse de Hirschfeld a ap`rut \n
1922. A se vedea C. Velluda, „Dr. L Hirschfeld [i Dna Dr. Hirschfeld,
\ncerc`ri de aplica]iune a metodelor serologice \n problema raselor“, Clu-
jul medical 3, 12 (1922): 367-68.
60. Leone Lattes, Individuality of the Blood in Biology and in Clinical and Fo-
rensic Medicine (Prima edi]ie \n limba italian`, 1923, London, 1932), 43.
61. S. Manuil` [i G. Popoviciu, „Recherches sur les races roumaine et
hontroise en Roumanie par l’isohémagglutination“, \n Comptes rendus des
séances de la Socété de Biologie 90, 1 (1924): 542-43; [i S. Manuil`, „Re-
cherches séro-anthropologiques sur les races en Roumanie par la mét-
hode de l’ isohémagglutination“, Comptes rendus des séances de la Socé-
té de Biologie 90, 2 (1924): 1071-73.
62. Sabin Manuil`, „Cercet`ri biologice cu privire la rasse, prin aplicarea
unei metode nou`“, Convorbiri literare 56 (1924): 694-698.
63. Ibidem, 694.
64. Ibidem, 696
65. Ibidem.
66. Gheorghe Popovici, „Diferen]e [i asem`n`ri \n structura biologic` de
ras` a popoarelor României“, Cultura 3 (1924): 224-234.
67. Ibidem, 224.
68. Ibidem, 224-225.
69. Oskar Weszeczky, „Untersuchungen über die gruppenweise Hämag-
glutination beim Menschen“, Biochemische Zeitschrift 107 (1920): 159-71;
[i F. Verzár, O. Weszeczky, „Rassenbiologische Untersuchungen mittels
Isohämagglutinien“, \n Biochemische Zeitschrift 16 (1921/1922): 33-39.
70. Popovici, „Diferen]e [i asem`n`ri“, 226.
71. Ibidem, 234.
72. Georges Popoviciu, „Recherches sérologiques sur les races en Rou-
manie“, Revue anthropologiques 35, 4-5-6 (1925): 152-164.

138
73. |n primul volum din Buletin eugenic [i biopolitic medicul legist [i lec-
torul Academiei de Drept din Oradea, Mihai Kernbach, a publicat un
scurt comentariu asupra grupelor sanguine \n care evalua importan]a se-
rologiei pentru antropologie [i trecea \n revist` noi c`i de cercetare des-
chidse prin descoperirea propriet`]ilor de aglutinare a sângelui. A se ve-
dea M. Kernbach, „Grupuri sangvine“, Buletin eugenic [i biopolitic 1, 3
(1927): 102-106. Al]i cercet`tori interesa]i de cercetarea serologic` au fost
Francisc Rainer, „Exist` corela]ie \ntre grupele sanguine umane [i cele-
lalte caractere antropologice?“ \n Omagiu lui Constantin Kiri]escu (Bu-
cure[ti, 1937), 696-701; Maria Horia Dumitrescu, „Cercet`ri asupra
grupelor sanguine \n România“, România medical` 12, 10 (1934): 141-
142, 144; [i Alexandru Manuil`, Maria Ve[teneanu, „Constat`ri cu pri-
vire la aplicarea metodei sero-antropologice pe teren“, \n Buletin euge-
nic [i biopolitic 14, 3-4 (1943): 121-125.
74. Un bun exemplu este colaborarea dintre Iordache F`c`oaru [i Pe-
tru Râmnean]u cu ocazia celui de-al XVII-lea Congres Interna]ional
de Antropologie ]inut \n 1937 la Bucure[ti.Vezi P. Râmnean]u [i I.
F`c`oaru, „The Blood Groups and the Pigmentation of the Iris in the
Population from Transylvania“; P. Râmnean]u [i I. F`c`oaru, „The
Blood Groups and the Facial Index in the Population from Transyl-
vania“; [i I. F`c`oaru [i P. Râmnean]u, „Das Verhältnis zwischen Ras-
sen und Blutgruppen bei der Siebenbürgischen Bevölkerung“, toate
publicate \n XVIIe Congrès International d’Anthropologie et d’Archéo-
logie Préhistorique (Bucure[ti, 1939), 323-325, 333-337, 337-339 [i
339-342.
75. O discu]ie foarte bun` a acestor teorii se poate g`si \n Lucian Boia,
History and Myth in Romanian National Consciousness (Budapest, 2001).
76. C` acest fapt era nu numai valabil pentru România, ci constituia o
tr`s`tur` comun` a na]ionalismului rasist din Balcani este demonstrat cu
elocven]` de cazul Iugoslaviei. A se vedea Rory Yeomans, „Of <Yugoslav
Barbarians> and Croatian Gentlemen Scholars: Nationalist Ideology and
Racial Anthropology in Interwar Yugoslavia“, \n Turda, Weindling, ed.,
op. cit., 83-122.
77. Petru Râmnean]u (\n colaborare cu Petru David), „Cercet`ri asupra
originii etnice a popula]iei din sud-estul Transilvaniei pe baza com-
pozi]iei serologice a sângelui“, Buletin eugenic [i biopolitic 6, 1 (1935): 36-
75. A se vedea, totodat`, Pierre Râmnean]u, „Origine éthnique des szék-
lers de Transylvanie“, \n Revue de Transylvanie 2, 1 (1935/1936): 45-59;
[i I. F`c`oaru, „Compozi]ia rasial` la români, s`cui [i unguri“, \n Bule-
tin eugenic [i biopolitic 7, 4-5 (1937): 124-142.

139
78. Râmnean]u, „Cercet`ri asupra originii etnice a popula]iei“, 40.
79. Ibidem, 55.
80. Ibidem, 56.
81. Ibidem, 64-65.
82. G. Popoviciu [i I Birau, „Nouvelles contributions a l’étude des iso-
hémagglutinines en Roumanie“, \n Revue anthropologique 46, 4-6 (1936):
181-183; [i G. Popoviciu, „Comparaison entre les groupes sanguins des
Roumains et ceux des autres peuples de la Roumanie“, Revue anthropo-
logique 46, 4-6 (1936): 184-189.
83. Popovici [i Birau, „Nouvelles contributions“, 182-183.
84. Popoviciu, „Comparaison entre les groupes sanguins“, 188-189. A se
vedea [i Georges Popoviciu, „Les races sanguines en Roumanie“, \n
XVIIe Congrès International d’Anthropolgie et d’Archéologie Préhistorique,
309-316.
85. George Popovici, „Le problème des populations de la Roumanie vu
à la lumière des recherches sur les races d’après le sang“, Revue de Tran-
sylvanie 4, 1-2 (1938): 14-27.
86. Ibidem, 14.
87. Ibidem, 15. Râmnean]u a propus un argument similar: „Aplicarea in-
vestiga]iilor serologice la popula]ii este una dintre cele mai importante
realiz`ri pentru antropologie. \n acest sens, pe baza varia]iilor din rân-
dul limitelor fixate ale grupelor sanguine clasice, avem putin]a s` de-
termin`m c`rei na]iuni apar]ine nucleul fiec`rei popula]ii \n parte.
Suntem convin[i c` distribuirea grupelor sanguine ofer` un indiciu
mai bun \n leg`tur` cu extensia unei etnii decât limba, cultura [i obice-
iurile“. \n Peter Ramneantzu, „The Classical Blood Groups and the M,
N and M, N Propoerties in the Nations from Transylvania“, \n XVIIe
Congrès International d’Anthropolgie et d’Archéologie Préhistorique, 325.
Vezi [i Petru Râmnean]u, Elemente de biometrie medical` [i statistic` vi-
tal` (Bucure[ti, 1939).
88. Popovici, „Le problème des populations de la Roumanie“, 24.
89. Ibidem, 26.
90. L. Méhely, „Blut und Race“, Zeitschrift für Morphologie und Anthro-
pologie 34 (1934): 257-265. Vezi [i L. Méhely, Vér és faj (Budapest, 1940)
91. Vezi G. Juhász, Uralkodó eszmék Magyarországon, 1939-1944 (Buda-
pest, 1983) [i P. Pál, „A fajvédők külpolitikai nézetei (1918-1936)“, Szá-
zadok, 124 (1990): 617-669.
92. L. Csík, E. Kállay, Vércsoport vizsgálatok Kalotaszegi községekben (Ko-
loszvár, 1942).
93. L. Bartucz, Fajkérdés, fajkutatás (Budapest, 1940), 318.
94. Csík, Kállay, op. cit., 3.

140
95. Ibidem.
96. M. Malán, Erdélyi magyarok és románok az embertan tükrében. In J.
Deér, G. László, eds., Magyarok és románok (Budapest, 1943), 599-667.
97. Malán, op. cit., 599.
98. Ibidem.
99. Ibidem, 666.
100. Ibidem, 667.
101. Ibidem.
102. Vezi L. Kürti, The Remote Borderland: Transylvania in the Hunga-
rian Imagination (New York, 2001); Marius Turda, „From Craniology to
Serology: Racial Anthropology in Interwar Hungary and Romania“,
Journal of the History of Behavioral Sciences 43, 3 (Fall 2007): 361-377; [i
Marius Turda, „Craniometry and Racial Identity in Interwar Transylva-
nia“, Anuarul Institutului de Istorie „George Bari]“, Cluj Napoca, XLV
(2006): 161-172.
103. Vezi Radu Ioanid, The Holocaust in Romania: The Destruction of
Jews and Gypsies under the Antonescu Regime, 1940-1944 (Chicago,
2000); Jean Ancel, „The German-Romanian Relationship and the Final
Solution“, \n Holocaust and Genocide Studies 19, 2 (2005): 252-75; Lya
Benjamin, „Bazele doctrinare ale antisemitismului antonescian“, \n
Viorel Achim [i Constantin Iordachi, ed., România [i Transnistria: Pro-
blema Holocaustului: Perspective istorice [i comparative (Bucure[ti, 2004),
237-251; Lya Benjamin, ed., Evreii din România \ntre 1940-1944, vol. 1:
Legisla]ia antievreiasc` (Bucure[ti, 1993); [i Dennis Deletant, Hitler’s For-
gotten Ally: Ion Antonescu and His Regime, Romania 1940-1944 (Basing-
stoke, 2006).
104. C. R`dulescu-Motru, „Tipul rasial românesc dup` indicele cefalic“,
Revista Funda]iilor Regale 8, 4 (1941): 33.
105. Nicolae Ro[u, Dialectica na]ionalismului (Bucure[ti, 1936), 18. Vezi
[i Ion Foti, Concep]ia eroic` a rasei (Bucure[ti, 1936).
106. A se vedea Arens Meiholf, „Die Moldauer Ungarn (Tschangos) im
Rahmen der rumänisch-ungarisch-deutschen Beziehungen zwischen
1940 und 1944: Eine vornational strukturierte ethnische Gruppe im
Spannunsfeld totalitärer Volkstunspolitik“, \n Mariana Hausleitner [i
Harald Roth, ed., Der Einfluss von Faschismus un Nationalsozialismus
auf Minderheiten in Ostmittel und Südosteuropa (München, 2006),
265-315.
107. A se vedea Michael Burleigh, Germany Turns Eastwards: A Study of
Ostforschung in the Third Reich (Cambridge, 1988).
108. Acest exerci]iu de cartografiere rasial` a continuat dup` r`zboi,
mai ales \n perioada dintre 1945 [i 1947, când unele teritorii pierdute de

141
România \n 1940, mai ales nordul Transilvaniei, au fost reintegrate \n te-
ritoriul statului român. A se vedea Peter Râmneantzu, The Biological
Grounds and Vitality of the Transilvanian Rumanians (Cluj, 1946).
109. I. F`c`oaru, Contribu]ie la studiul compozi]iei morfologice a români-
lor din Republica Moldoveneasc` (Bucure[ti, 1944), 4. La aceea dat`
F`c`oaru era directorul Sec]iei de Bio-Antropologie de la Institutul Central
de Statistic` condus de Sabin Manuil` Pentru cercetarea din Transnistria vezi
Anton Golopen]ia, Românii de la est de Bug, 2 vol. (Bucure[ti, 2006).
110. F`c`oaru, op. cit., 6-7.
111. F`c`oaru nu a fost singurul care s` combine lirismul na]ionalist cu
antropologia. Mai tân`rul antropolog Al. Manuil` [i-a \ncheiat astfel ar-
gumentul despre originea poporului român: „Dac` sângele Românilor de
ast`zi este acela[i cu cel al str`mo[ilor Traco-Iliri, dac` biologice[te no
ast`zi suntem aceeia[i Daci cari au tr`it [i murit pe plaiurile Carpa]ilor
acum trei mii de ani, cultura, limba [i sim]`mintele noastre sunt de
apartenen]` latin`. Iat` cum biologia contribuie la l`murirea unei pro-
bleme atât de discutat`“. Al. Manuil`, Originea neamului românesc \n in-
terpretarea sa biologic` (Bucure[ti, 1943), 12.
112. Petru Râmnean]u, „Distribu]ia grupelor de sânge la popula]ia din
Transilvania“, Buletin eugenic [i biopolitic 12, 9-12 (1941): 137-159; [i P.
Râmnean]u [i V. Lu[irea, „Contribu]ii noi la studiul seroetnic al popu-
la]iei din România, Ardealul medical 2, 12 (1942): 503-11.
113. Râmnean]u, „Distribu]ia grupelor de sânge“, 152-156.
114. Ibidem, 158.
115. P. Râmnean]u, „Grupele de sânge la Ciang`ii din Moldova“, Bule-
tin eugenic [i biopolitic 14, 1-2 (1943): 51-65.
116. Ibidem, 52.
117. Ibidem, 54. Aceast` interpretare extrem de na]ionalist` a izvoarelor
istorice a fost aplicat` [i românilor catolici din Moldova, pe care Râm-
nean]u \i declara „români ortodoxi catoliciza]i“.
118. Ibidem, 60-63.
119. Ibidem, 65.
120. Mai mult, documentele arhivistice indic` importan]a acordat` ope-
rei lui Râmnean]u \n privirea originilor rasiale ale ceang`ilor de c`tre li-
derii religio[i ai comunit`]ilor ceang`ilor din Moldova, \n str`daniile lor
de a-l asigura pe Generalul Antonescu de loialitatea lor fa]` de statul ro-
mân. A se vedea, de exemplu, nota informativ` trimis` la data de 1 apri-
lie 1943 c`tre Serviciul Special de Informa]ii (SSI), „\n jurul problemei
originii etnice a ceang`ilor [i a românilor catolici din Moldova“, Arhivele
Statului Bucure[ti, Pre[edin]ia Consiliului de Mini[tri, d. 63/1942. Aceast`
not` a fost prilejuit` de publicarea articolului semnat de Petru M. Pál,

142
„Glasul sângelui“, \n Originea, \n care autorul subscria la teoriilor rasia-
le ale lui Râmnean]u despre ceang`i. Chris Davis preg`te[te o tez` de doc-
torat la universitatea din Oxford despre etno-genealogia ceang`ilor, tez`
unde toate aceste aspecte sunt discutate pe larg.
121. Petru Râmnean]u, Die Abstammung der Tschangos (Sibiu, 1944).
122. Ibidem, 7-29.
123. Cel mai pregnant se vede \n manifestul din 1938 „Programul statu-
lui etnocratic“ propus de poetul [i filosoful ortodox Nichifor Crainic. A
se vedea Nichifor Crainic, Ortodoxie [i etnocra]ie. Cu o anex`: Programul
statului etnocratic (Bucure[ti, 1938), 284.
124. Râmnean]u, Die Abstammung der Tschangos, 43-48.
125. |n[i[i preo]ii ceang`i au adoptat concep]ia rasial` a lui Râmnean]u
(de[i n-au preluat [i contestarea catolicismului ceang`ilor). A se vedea Io-
sif P. Pál, Originea catolicilor din Moldova [i franciscanii lor, p`storii de
veacuri (Roman, 1941). Mai târziu, acest punct de vedere a fost integrat
\n discursul românesc standard privind ceang`ii \n timpul comunismu-
lui. A se vedea Dumitru M`rtina[, The Origins of the Csangos (1985, re-
publicat la Ia[i, 1999).
126. Petru Râmnean]u, „Probleme etno-biopolitice ale Transilvaniei“,
Transilvania 74, 5 (1943): 325-348.
127. A se vedea, de exemplu, Ion Foti, Concep]ia eroic` a rasei (Bucure[ti,
1936); [i Alexandru Randa, Rasism românesc (Bucure[ti, 1941).
128. Antohi, op. cit.; Roger Griffin, „Tunnel Visions and Mysterious Tre-
es: Modernist Projects of National and Racial Regeneration, 1880-1939“
\n Turda [i Weindling (ed.), Blood and Homeland, 417-456; Roger Grif-
fin, „The Palingenetic Political Community: Rethinking the Legitimation
of Totalitarian Regimes in Interwar Europe“, Totalitarian Movements and
Political Religions 3, 3 (2002): 24- 43; [i Roger Griffin, Modernism and Fas-
cism.
129. „Principiile nouei reforme a Statului Român“, Societatea de m\ine 19,
6 (1942): 85.
130. Sabin Manuil`, „Comandamentele rassiale [i politica de popula]ie“,
România nou` 7, 17 (1940): 3.
131. Ibidem
132. Ibidem
133. Traian Herseni, „Mitul sângelui“, Cuvântul 17, 41 (1940): 1-2.
134. Ibidem, 2.
135. I. F`c`oaru, „Normele eugenice \n organiza]iile legionare“, 1.
136. A se vedea Arhivele Na]ionale ale României, Ministerul \nv`]`mân-
tului, d. 854/1940. F`c`oaru, „Normele eugenice \n organiza]iile legio-
nare“, 1.

143
137. F`c`oaru, „Normele eugenice \n organiza]iile legionare“, 1.
138. F`c`oaru, op. cit., 2.
139. Petru Râmnean]u, „M`suri de politic` demografic` [i politica de-
mografic` totalitar`“, Buletin eugenic [i biopolitic 11, 1-2 (1940): 44-45..
140. P. P. Panaitescu, „Noi suntem aici“, Cuvântul 17, 38 (1940): 1.
141. A se vedea Petru Râmnean]u, „Sânge [i glie“, Buletin eugenic [i bio-
politic 14, 11-12 (1943): 370-92; [i Petru Râmnean]u, „\nrudirea de sân-
ge“, Buletin eugenic [i biopolitic 14, nr. 7-8 (1943): 220-37.
142. Ioan V. Gruia, „Expunere de motive la decretul lege nr. 2650/1940
privitor la reglementarea situa]iei juridice a evreilor din România“, Mo-
nitorul oficial 183 (9 august 1940), reprodus \n Martiriul evreilor din Ro-
mânia, 16. A se vedea, totodat`, Eugen Dimitrie Petit, Originea etnic`
(Bucure[ti, 1941); [i Gheorghe Vornica, „Originea etnic` sau de sânge“,
Transilvania 72, 8 (1941): 589-591.

144
 Ilustra]ii:

/ FIG. 1: Participan]i la congresul interna]ional de antropologie din 1937

/ FIG. 2: Tipul sub-racial dac identificat de Chelcea

145
/ FIG. 3: Diagnoza rasial` dup` F`c`oaru

/ FIG. 4: Indicele de ras` la români [i maghiari stabilit de Popovici

146
 / FIG. 5: Petru Râmnean]u

/ FIG. 6: Triunghiul rasial a lui Streng aplicat de Râmnean]u

la cazul românesc

147
/ FIG. 7: Indicele biologic de ras` la maghiari, secui, români
[i ceang`i dup` Râmnean]u

148
Anexe
 Noi perspective
despre ras` [i eugenie
|n ciuda bogatei literaturi existente \n domeniu, istoria
rasei [i a eugeniei atrage \n continuare diver[i cercet`tori, de
la istorici la biologi [i filozofi. Aceast` abunden]` [i con-
vergen]` interdisciplinar` nu numai c` a ajutat la dezvolta-
rea con[tiin]ei diversit`]ii tradi]iilor legate de gândirea ras-
ial` [i eugenic`, tradi]ii perimate sau \nc` active, dar i-a [i
\mpins pe cercet`tori s` examineze paradigmele de cercetare
prestabilite care le-au determinat. Iar aceast` nevoie de in-
cisivitate critic` este cu siguran]` un exerci]iu dificil, cum
arat` [i lucr`rile recente despre ras` [i eugenie.
A supravie]uit rasa, ca simbol cultural, social [i biologic,
deceniilor de denun]are public` [i [tiin]ific`, doar pentru a
ie[i la suprafa]` subreptice \n \ncerc`rile contemporane de
a \ndreapta aten]ia public` spre societ`]ile noastre obseda-
te de genetic`? Mai mult, exist` o leg`tur` \ntre frenologie
[i eugenie? Pot fi v`zu]i frenologi[tii de la \nceputul secolului
al XIX-lea ca prefiguratori ai ideilor eugenice \n dezvolta-
rea social` [i biologic`? Mai departe, ce i-a condus pe atâ]ia
oameni de [tiin]` din secolul XX s` cread` \n eugenie? {i, \n
cele din urm`, mai are \nc` un loc eugenia \n discu]iile de
secol XXI despre ingineria genetic`, clonare [i genomic`?
Pentru a r`spunde la aceste \ntreb`ri, trebuie s` lu`m \n
considerare dou` secole de dezbateri [i specula]ii asupra na-
turii min]ii [i corpului omenesc, asupra societ`]ilor [i sta-
telor moderne, precum [i asupra rela]iei de co-dependen]`
[i adesea de antagonism dintre ele. |ntr-adev`r, \n timpul
iluminismului au fost formulate prima dat` idei despre ti-
pologiile biologice bazate pe condi]ionarea mediului [i pe
aptitudinile psihologice. Concep]ia de diferen]` fizic` [i
cultural` probabil c` a existat [i \n lumea antic` [i de-a

151
lungul epocii medievale, dar, cum George Fredrickson
sus]ine \n sinteza sa despre rasism, „niciun concept pe de-
plin echivalent cu cel de ras` nu poate fi detectat \n gândi-
rea grecilor, romanilor sau a primilor cre[tini“ (p.17).
Aceast` perspectiv` contest` existen]a conceptului modern
de ras` – [i anume, tipurile umane caracterizate prin atri-
bute fizice [i psihologice precum culoarea pielii [i inteligen]a
– pân` la mijlocul secolului al XIX-lea. |n aceast` perioad`
de inventivitate terminologic` [i conceptual` austriacul
Franz Joseph Gall a \nceput s` studieze evolu]ia contururi-
lor creierului pentru a furniza dovezi empirice pentru mo-
dul \n care acesta func]ioneaz`, [i, respectiv, facult`]ile
umane [i emo]iile. Teoria sa a circumvolu]iunilor creieru-
lui sau frenologia (din cuvintele grece[ti „minte“ [i „[tiin]`“)
a redus categoriile psihologice la atribute fiziologice, reco-
mandând ca anumite regiuni ale creierului s` fie corelate cu
anumite aptitudini fizice [i comportament moral. |ncli-
na]iile violente, precum combativitatea [i \nclina]ia spre
distrugere, spre exemplu, au fost localizate \n spatele creie-
rului; aptitudinile intelectuale, precum memoria [i limba-
jul, au fost situate \n fa]`, iar afecte umane, ca venera]ia sau
bun`voin]a, au fost localizate \n partea de sus a creierului.
Gall [i continuatorii s`i, \n Europa [i \n Statele Unite, cre-
deau c` examinând cranii [i creiere caracteristicile psiholo-
gice ale oric`rui individ puteau fi evaluate, permi]ându-le
astfel s` prevad` [i \n cele din urm` s` controleze progresul
omului.

II
|n conving`toarea sa analiz` despre naturalismul victo-
rian, John van Whye observ` c` „teoria lui Gall era o teh-
nic` extrem de inovatoare [i de carismatic` pentru analiza
[i clasificarea aptitudinilor individuale, \ntr-un mod speci-
fic contextelor medicale [i filozofice de sfâr[it de secol XVI-

152
II vienez“ (p.18). Posibil ca originile frenologiei s` fi fost
central europene, dar abia \n Marea Britanie [i \n Statele
Unite ideile frenologice au câ[tigat destul` consisten]` [i
aderen]` pentru a servi ca baz` unei noi [tiin]e despre mo-
ral` [i natura uman`. |n Marea Britanie, asistentul lui Gall,
Johann Gaspar Spurzheim a reu[it nu doar s` \nving` ati-
tudinile negative vizavi de frenologie, dar [i s` conving` un
public proasp`t câ[tigat de faptul c` el conlucra la crearea
unui nou crez [tiin]ific. Dar dac` ideile lui Gall [i Spurzheim
se suprapuneau, ele nu erau \n niciun caz identice: pentru
cel din urm`, frenologia implica, \nainte de toate, autorita-
te [tiin]ific` [i independen]`, ca [i emanciparea de sub tu-
tela altor canoane [tiin]ifice, \ntr-un mediu academic ostil.
E meritul lui van Whye de a nu se fi ocupat nici m`car cu
trecerea \n revist` a controverselor frenologice de la \nce-
putul secolului al XIX-lea din Anglia; de asemenea, el arat`
cum frenologia, mai ales scrierile lui George Combe, au in-
fluen]at concep]ia asupra culturii [i civiliza]iei \n Anglia vic-
torian`. |n compara]ie cu al]i oameni de [tiin]` faimo[i din
secolul al XIX-lea, ca Charles Darwin sau Herbert Spencer,
Combe este aproape uitat de analele [tiin]ei.Van Whye res-
pinge acest punct de vedere [i \[i sus]ine propria perspectiv`
cu o analiz` de profunzime a ideilor lui Combe, ca [i a ro-
lului important pe care l-a avut \n fondarea Societ`]ii Fre-
nologice de la Edinburgh, \n 1820. |n 1828, Combe publi-
ca The constitution of man considered in relation to external
objects, o carte pe care van Whye o descrie ca fiind „Biblia
de secol XIX a naturalismului“ (p.96). Era, pe scurt, o teo-
rie filozofic` a legilor naturale, care, \n esen]a ei, se baza pe
pe ideea de progres.
Cu siguran]`, astfel de idei erau departe de a fi origina-
le la sfâr[itul anilor 1820, dar van Whye interpreteaz` popu-
laritatea de care s-a bucurat cartea lui Combe ca simpto-
matic` pentru o societate \n c`utarea unor noi fundamen-
te morale pe care s` se bazeze progresul individual, [i anu-

153
me prin educa]ia auto-didact` [i prin disciplina fizic`. Nu
ar trebui deci s` ne surprind` c` The constitution of man a
fost un succes editorial, surclasând la vânz`ri opere clasice,
precum Vestiges of natural history of creation (1844), de Ro-
bert Chambers sau Originea speciilor (1859), a lui Charles
Darwin, nu mai târziu de 1895. Dar aceast` dezvoltare nu
a putut opri valul de critici venind din diverse segmente ale
academiei [i ale publicului larg, astfel \ncât, prin anii 1860,
frenologia a c`zut deja \n dizgra]ie. Cauzele sunt variate, dar,
probabil, emergen]a unor teorii rivale ale evolu]iei, articu-
late de o nou` genera]ie de naturali[ti britanici, dintre care
cel mai proeminent era Charles Darwin, este una dintre ele.
Pe de alt` parte, naturalismul frenologic a supravie]uit \n
acest nou val al evolu]ionismului biologic [i – de[i modifi-
cat de aproprierile ulterioare – a l`sat o amprent` indenia-
bil` asupra economiei politice, ca [i asupra reformelor me-
dicale, sanitare [i educa]ionale introduse \n Marea Britanie
[i \n Statele Unite \n secolul al XIX-lea.
Acest transfer [i apropriere [tiin]ific` \l preocup` pe
Stephen Tomlinson, care, \n cartea sa despre emergen]a
\nv`]`mântului secular britanic [i american, explic` con-
ving`tor [i \n detaliu influen]a frenologiei asupra unor edu-
catori [i reformatori sociali din America precum Horace
Mann [i Samuel Gridley Howe. Demonstrând c` istorio-
grafia rasei [i a eugeniei este \n continu` schimbare, Tom-
linson se ocup` de rolul pe care [tiin]a l-a jucat \n articula-
rea concep]iilor rasiale despre minte [i corp. Mult din for]a
c`r]ii deriv` din tendin]a lui Tomlinson de a combina isto-
riile institu]iilor [tiin]ifice cu biografiile savan]ilor, pentru
a evalua [i preocup`rile publicului pentru [tiin]`, la nivel
educa]ional, cultural [i politic. Secolul XIX \n special s-a do-
vedit un teren atractiv pentru asemenea investiga]ii. Aceas-
ta a fost perioada \n care [tiin]a s-a r`spândit \n publicul
larg, \n cele mai multe ]`ri din Europa [i \n Statele Unite, [i

154
pentru c` oamenii de [tiin]` au cerut s` joace un rol mai im-
portant \n chestiuni educa]ionale, economice [i sociale. Un
asemenea ambi]ios efort istoriografic trebuie urm`rit com-
parativ [i tematic. |ntr-adev`r, axându-se pe conexiunile
subtile dintre ideologiile politice [i teoriile [tiin]ifice din trei
]`ri (Fran]a, Anglia [i Statele Unite), Tomlinson demons-
treaz` cum credin]ele despre mintea [i corpul omene[ti au
influen]at \n mod decisiv agenda intelectual` a vremii [i au
modelat de asemenea dezbaterile politice, conferind legiti-
mitate interac]iunii sociale [i culturale.
Tomlinson descrie \n continuare sinuoasa traiectorie a
gândirii sociale de secol XIX, ar`tând c` a fost infuzat` cu
tropi din domeniul frenologiei precum virtutea, moralita-
tea sau filantropia social`. Fie c` e vorba despre Combe de-
scriind institu]iile Lumii Noi ca fiind cele mai potrivite
pentru dezvoltarea min]ii, de miracolul frenologic al lui
Howe – educarea unei fete surde [i oarbe, Laura Bridgman
– sau de eforturile lui Mann de a urm`ri perfectibilitatea in-
telectual` [i biologic`, atât pentru b`rba]i, cât [i pentru fe-
mei, la nou fondatul Antioch College, Tomlinson acord`
aceea[i aten]ie evolu]iei diacronice a carierei academice [i
politice a acestor autori, ca [i sincronicit`]ii epistemiologi-
ce din scrierile [i activit`]ile lor sociale.
Patru presupuneri majore leag` \ntre ele firele \ntre]esu-
te ale investiga]iei frenologice a lui Tomlinson. Prima su-
gereaz` c` educa]ia „trebuie s` \ncorporeze o anumit` vi-
ziune despre natura uman` [i o concep]ie despre binele
social.“ Conceput` \n acest mod, educa]ia este, conform ce-
lei de a doua presupuneri, „procesul perfec]ion`rii naturii
umane“, care este un proces ambi]ios centrat pe „manage-
mentul psihologic al popula]iei“. Cea de a treia presupunere
indic` modul \n care frenologii francezi [i britanici au com-
binat psihologia [i filozofia utilitarist` cu pedagogia pentru
a „stabili [coli laice model care ar demonstra cum principiile

155
economiei politice [i al fiziologiei pot fi predate claselor
muncitoare.“ Este probabil surprinz`tor, date fiind aceste
foarte nobile aspira]ii, cum aceste principii frenologice au
„fondat o agend` politic` tradi]ionalist`, rasist` [i sexist`“.
De fapt, conform celei de a patra presupuneri, atât Howe,
cât [i Mann au dezvoltat o frenologie eugenic` care „a fur-
nizat tehnologia moral` necesar` – [i \n cele din urm` eli-
minarea – anormalit`]ii: nebunul, surdul, orbul, retardatul
mintal, deviantul, criminalul [i mulatrul“ (pp.xiv-xv).
Este de subliniat faptul c` frenologii (ca eugeni[tii, un se-
col mai târziu) erau un grup divers, cu convingeri politice [i
afilieri religioase variate. Totu[i, ei \mp`rt`[eau ideea c` fu-
ziunea dintre [tiin]` [i politic` ar trebui s` slujeasc` progre-
sului armonios al corpului politic al na]iunii. |n Statele Uni-
te, f`r` \ndoial`, ideologia republican` [i valorile cre[tine
erau argumentele oric`rui suporter al frenologiei. Armoni-
zarea acestor idealuri cu noul context social [i politic de dup`
R`zboiul Civil (1861-5) constituia un test esen]ial pentru
educatori na]ionali precum Howe. Tomlinson nuan]eaz`
acest punct de vedere, prin opozi]ia dintre „reconstruc]ia
na]iunii“ [i „problema istoric` a stabilirii drepturilor sociale
[i politice ale oamenilor elibera]i din sclavie“ (p.146).
Dup` anii 1860, reformatorii sociali [i intelectualii pro-
gresi[ti au lansat stereotipii rasiale [i rasismul \ntre parametrii
unui cadru legal, care urma s` modeleze o nou` na]iune ame-
rican`. Se spera c` se vor implementa noi fundamente pentru
rela]iile dintre rase, ca [i pentru prevenirea degenerescen]ei so-
ciale [i biologice [i pentru alte probleme de interes frenologic.
|n cele din urm`, Howe [i adep]ii s`i poate c` au reu[it s` cree-
ze un sistem modern de pedagogie [i protec]ionism social, dar,
tributari filozofiei lor fiziologice, multe din „m`surile lor eco-
nomice inspirate de fiziologie“ – a[a cum arat` foarte limpede
Tomlinson – „au ajutat la crearea unui câmp de cuno[tin]e
profesionale pre-[tiin]ifice [i de practici pe care s-a putut
construi mi[carea eugenic`“ (p. 381).

156
III
Aceast` perspectiv` e confirmat` de evolu]ia ulterioar`
a gândirii rasiale, nu doar \n Statele Unite, ci [i \n Europa.
De[i multe dintre episoadele istoriei [tiin]elor care se ocup`
de studiul rasei ne sunt familiare (de la apari]ia darwinis-
mului social la succesul eugeniei), ele trebuie luate \n con-
siderare atât \n rela]ie unele cu altele, cât [i prin juxtapunere
cu condi]iile istorice specifice. {i totu[i, cum arat` Fredrick-
son, „rasismul are \ntotdeauna specific na]ional. Ajunge
invariabil s` se lege de c`ut`rile unei identit`]i [i coeziuni
na]ionale care variaz` \n func]ie de experien]a istoric` a
fiec`rei ]`ri“ (p. 75). La modul critic, Angelique Richardson
\[i ghideaz` discu]ia asupra literaturii feministe de sfâr[it de
secol XIX dup` acest principiu al specificului na]ional. Im-
portant e c` Richardson dep`[e[te obi[nuita obsesie a lite-
raturii \n domeniu despre componenta rasial` a eugeniei
pentru a se concentra pe componenta sa social`: \n Marea
Britanie, argumenteaz` ea cu for]`, eugenia era un discurs
despre clas`, statut social [i gen. Pentru a-[i sprijini aceast`
tez`, [i corolarul s`u – [i anume c` eugenia era preocupat`
\n primul rând de reproducerea ra]ional` – Richardson se
refer` la un num`r de scriitoare victoriene, cunoscute sub
numele de New Women, mai ales Sarah Grand, George
Egerton [i Mona Caird. Aceste femei profesau idei progre-
siste despre c`s`toria selectiv` [i \ncurajau reproducerea
ra]ional`, ceea ce o \ncurajeaz` pe Richardson s` sugereze
c` „cele mai ferme expresii ale ideilor eugenice se g`seau de
fapt \n literatur`“ (Prolog).
Focalizându-[i aten]ia pe fic]iune mai degrab` decât pe
[tiin]`, Richardson, prin urmare, ofer` o retractare impor-
tant` generaliz`rii comune c` eugenia a evoluat exclusiv \n
domeniul medicinei [i al biologiei. Tr`s`tura comun` a ro-
manelor [i nuvelelor analizate de Richardson este strategia
polemic` de a folosi chestiuni de interes na]ional precum

157
degenerarea rasial` sau c`s`toria cu scopul de a se referi la
rela]ia dintre eugenie [i feminism [i, \n consecin]`, s` sub-
mineze astfel ideile tradi]ionale de politic` sexual` [i social`,
la sfâr[itul epocii victoriene. Rezultatul este conceptualiza-
rea „iubirii eugenice“ sau, cu alte cuvinte, „politica statului
proiectat` pe trupuri: \nlocuirea idilei cu alegerea ra]ional`
a partenerului de reproducere pentru a servi mai bine sta-
tul prin perpetuarea speciei (pp. 8-9). |n acest fel, verifica-
rea atent` a partenerilor de c`s`torie [i a viitoarei mame [i,
mai presus de orice, tratarea nara]iunilor feministe \n con-
textul lor istoric corect conduc la o mai subtil` \n]elegere a
feminismului eugenic [i a ideilor de reproducere ra]ional`
pe care le sus]ine.
Controversele din jurul rolului biologic [i social al femeii
sunt de asemenea semnificative prin aceea c` demonstreaz`
complexitatea discursului eugenic [i rela]ia sa cu identita-
tea sexual`. Recunoa[terea acestui fapt nu ar trebui totu[i s`
ne \ndemne s` consider`m c` datorit` scriitoarelor din
grupul New Women [i pentru c` ele legau \n mod direct de-
terminismul ereditar [i femeile de reproducerea ra]ional`,
alte interese eugenice, precum cel pentru „proliferarea celor
nepotrivi]i“ sau pentru degenerarea rasial` a na]iunii erau
marginalizate. De fapt, to]i participan]ii la dezbaterile des-
pre femei, ereditate [i emancipare social` erau de acord cu
nevoia de „a servi rasa, patria [i propriile lor interese, prin
alegerea ra]ional` a unui partener de reproducere“ (p. 215):
ei difereau \n principal asupra modului \n care aceast` „se-
lec]ie ra]ional`“ putea fi \ndeplinit`. Astfel, \n timp ce mul-
te scriitoare feministe luptau pentru \mbun`t`]irea rolului
femeii \n societate [i c`snicie, insistând pe importan]a eu-
geniei, un singur autor – Mona Caird – credea, \n schimb,
\n regenerarea social` [i \n ameliorarea condi]iilor sociale [i
culturale. De[i subscrie la retorica moralit`]ii reproductive,
Caird totu[i se \ntreab` dac` maternitatea este func]ia na-

158
tural` a tuturor femeilor. Ea insist` asupra faptului c` ma-
ternitatea [i simbolismul rasial asociate cu eugenia, \n loc s`
elibereze femeile, nu sunt instrumente ale autoritarismului
patriarhal. Pe post de studiu de caz concluzionând cartea lui
Richardson, exemplul lui Caird ne aminte[te cel mai bine
cum aceast` genera]ie de femei victoriene [i-au articulat vi-
ziunea lor de emancipare sexual` [i libert`]i sociale prin ade-
rarea lor critic` la eugenie [i la determinismul biologic.
Pân` la urm`, Richardson reu[e[te s` ilustreze conving`tor
rolul clasei [i al rolului social \n articularea agendei eugenice,
dar este totu[i clar c` feminismul eugenic se preocupa la fel
de mult de accesul femeii la putere, ca [i de acceptarea sau
respingerea dimensiunii sale rasiale. |ntr-o societate inva-
dat` de imageria rasial`, aceasta era de a[teptat, iar Marea
Britanie nici nu era un caz singular \n fascina]ia sa pentru
ras`. F`r` \ndoial`, de-a lungul istoriei pu]ine idei s-au
bucurat de o carier` mai trans-na]ional` ca ideea de ras`. De
fapt, afinit`]ile dintre diferitele tradi]ii ale ideii de eugenie
[i ras` sunt altfel greu de sesizat dac` nu ne concentr`m pe
multitudinea de interfe]e dintre for]ele [tiin]ifice [i politi-
ce de-a lungul grani]elor na]ionale.
{i Andrés Horacio Reggiani exploreaz` astfel de strate-
gii de interpretare, \n studiul s`u despre Alexis Carrel, eu-
genistul francez care a primit Nobelul pentru medicin` \n
1912. Similar discursurilor frenologi[tilor de secol XIX,
aceasta este „mai pu]in o biografie \n \n]elesul tradi]ional al
termenului decât o discu]ie despre [tiin]`, cultur` popular`
[i politic`“ (p. xii). Aceste varia]ii pe tema [tiin]ei [i politi-
cii sunt buni indicatori ai transform`rii istoriografice sufe-
rite de studiile asupra eugeniei, [i mai ales ai tendin]ei de a
introduce noi metodologii bazate pe fuziunea dintre [tiin]`,
medicin` [i istorie. |n acest teritoriu interdisciplinar, Reg-
giani redirec]ioneaz` discu]ia \nspre documentarea isto-
ric` a eugeniei, insistând \n acela[i timp pe relevan]a ei

159
crescând` \n raport cu dezbaterile contemporane despre ro-
lul [tiin]ei \n societate.
Central` \n interpretarea lui Reggiani asupra carierei [ti-
in]ifice [i politice a lui Carrel, atât \n Fran]a, cât [i \n State-
le Unite, este sinergia dintre politic`, antropologie [i bio-
medicin`. Scopul ultim al \ncorpor`rii eugeniei \n aceast`
analiz` este de a \ncuraja dezvoltarea unor perspective mai
subtile asupra unor evenimente cruciale din istoria recent`
francez` [i european`, evenimente care au schimbat via]a a
milioane de indivizi [i care erau adesea implementate \n
numele [tiin]ei [i al progresului. Aceast` perspectiv` multi-
disciplinar` asupra difuziunii ideilor eugenice lumineaz`
rela]ia dintre individ [i emergen]a biopoliticii moderne. Re-
configurarea sferei private tradi]ionale [i a drepturilor indi-
viduale [i religioase era o important` consecin]` a acestei
transform`ri. |n mod esen]ial, grani]a dintre public [i privat
a devenit neclar` datorit` ideii de responsabilitate public`
fa]` de na]iune, idee care a ajuns s` le domine pe celelalte
dou`. A[a, a devenit posibil s` leg`m no]iunea de bun`sta-
re colectiv` de responsabilitatea individual` fa]` de na]iune.
Reggiani demonstreaz` conving`tor c` Alexis Carrel
constituie un exemplu elocvent pentru o serie \ntreag` de
oameni de [tiin]` care, \n anii 1930 [i 1940, au elaborat pro-
grame vizionare de regenerare uman` bazate pe ideile de
ras` [i na]iune. Faptul c` Alexis Carrel – dup` o carier` de
succes \n institu]ii medicale prestigioase din Statele Unite,
printre care Institutul Rockfeller pentru Cercet`ri Medica-
le – a salutat regimul de la Vichy este, f`r` \ndoial`, esen]ial
pentru argumenta]ia lui Reggiani. Acest episod dezv`luie un
punct de vedere mai general despre dezam`girea genera]iei
lui Carrel fa]` de democra]ia liberal` [i de metodele ei ine-
ficace de a controla degenerarea biologic` a na]iunii. Mala-
dii sociale precum alcoolismul sau prostitu]ia [i probleme
economice ca [omajul figurau printre obstacolele-cheie \n

160
progresul societ`]ii, dup` diagnosticul dat de eugeni[ti.
De[i Carrell nu a mers atât de departe ca al]i eugeni[ti fran-
cezi sau ca omologii s`i germani \ncât s`-[i dea girul pen-
tru metodele rasiale radicale de segrega]ie [i eliminare, [i el
credea c` eugenia putea ajuta mult la re\ntinerirea biologic`
a societ`]ii.
De re]inut, aceast` discu]ie se disipeaz` \n teme mai ge-
nerale care caracterizeaz` istoria secolului XX. Unirea me-
dicinei cu proiectele biopolitice ale ingineriei sociale nece-
sita folosirea unor instrumente istorice, antropologice [i se-
miotice, ca [i cuno[tin]e medicale. Medicina, asemenea is-
toriei, cuprinde cuno[tin]e date nu de realitate, ci de prac-
ticile sociale [i intelectuale care o alimenteaz`. Mai mult, \n
timp ce medicina se ghideaz` dup` principiile ei interne, oa-
menii de [tiin]` sunt frecvent \ncorseta]i \n propria lor exis-
ten]` social` [i politic` [i ader` adesea la practicile socio-
politice dominante. Descoperirile [tiin]ifice nu sunt prin ur-
mare separate de cultura c`reia \i apar]in, [i \ntreb`rile des-
pre lume pe care oamenii de [tiin]` [i le pun, ca [i inter-
pret`rile pe care le extrag din datele [i experimentele lor em-
pirice, sunt adesea modelate de atitudini culturale, nevoi so-
ciale [i posibilit`]i politice. E important de observat c` odat`
cu intrarea \n scen` a eugeniei no]iuni legate de declinul bio-
logic au ajuns s` se amestece cu noi defini]ii ale patologiei
sociale. Corolarul acestei dezvolt`ri a fost apari]ia unui
ethos modern care concepea corpul [i mintea indivizilor \n
termeni cu siguran]` mai negativi. Sterilizarea a[a-numi]ilor
„indezirabili“ [i chiar eutanasia au devenit de aici mijloace
viabile pentru protec]ia miezului biologic al na]iunii.
Mult din interesul lui Carrell privind popula]ia, experi-
mentele sociobiologice [i ingineria uman` corespundea de
fapt lui Combe, Howe, Mann [i preocup`rii frenologi[tilor
de secol XIX pentru mintea [i corpul comunit`]ii. Totu[i,
mai ales \n anii 1940, moralitatea cre[tin` invocat` \n seco-

161
lul al XIX-lea a sucombat \n fa]a epistemiologiei rasiale – \n
acela[i fel \n care idealurile umaniste ale iluminismului au
fost \nlocuite de o form` autoritarist` de modernism teh-
nocratic. O ra]ionalitate instrumentat` brutal servea \n mod
ideal oameni de [tiin]` precum Carrell, neputând rezista
tenta]iei de a aplica ingineria asupra „sufletului omenesc“
(p. 185). Eugenia devenea astfel depozitarul formelor bio-
logice ale cunoa[terii, ceea ce a reinstalat suprema]ia legilor
naturii [i a unui anumit grup rasial asupra altora. Pân` la
urm`, dup` cum remarc` Fredrickson \n concluzia c`r]ii sa-
le, „rasismul exist` când un grup etnic sau o colectivitate is-
toric` domin`, exclude sau elimin` un altul pe baza unei di-
feren]e pe care o crede ereditar` [i inalterabil`“ (p. 170). Nu
to]i oamenii de [tiin]` din domeniul biologiei ar fi de acord
cu aceast` opinie, dar aceasta nu diminueaz` importan]a ar-
gumentului lui Fredrickson.

IV
Atari chestiuni nu au fost abandonate rapid dup` Al
Doilea R`zboi Mondial. De fapt, dup` cum sugereaz` Fre-
drickson, \n aceast` perioad` se stabilesc „tipare de gândi-
re [i de ac]iune \n ceea ce prive[te rasa [i rasismul care vor
rezista \ntreg secolul“ (p. 127). |n mod caracteristic, discu]ia
aici e mai mult despre practicile rasiste decât despre episte-
mologia rasei. De[i deplânge cu fervoare persisten]a rasei ca
argument central \n discu]iile de dup` 1945 despre dreptu-
rile civile, rolul femeii, diferen]a social` [i ingineria genetic`,
totu[i Fredrickson decide c` „o categorizare a rasismului e
justificat`“ (p. 169). Dar exist` o alt` fa]` a acestei „catego-
riz`ri“ care are pu]in a face cu metodologia [i mai mult cu
expertiza [tiin]ific` [i puterea politic`; mai ales \ncercarea
controversat`, de[i tot mai conven]ional`, de a resuscita eu-
genia \n discu]iile actuale despre ingineria genetic` [i clo-
narea uman`.

162
 John Glad, spre exemplu, crede c` invocarea responsa-
bilit`]ii pe care genera]iile prezente \l datoreaz` celor vii-
toare ar trebui s` serveasc` drept baz` pentru [tiin]a con-
temporan`. |n Future human evolution, el declar` emfatic
c` „dator`m copiilor no[tri s` pornim la drum, s` facem tot
ce putem ca ei s` se nasc` mai buni decât suntem noi, ca ei
s` mo[teneasc` mai mult din calit`]ile noastre [i mai pu]in
din defecte“ (p. 19). |n acest sens, discursul s`u ne poart`
\n labirintica istorie de dup` 1945 a controverselor despre
eugenie [i genetic` pentru a „pune câteva \ntreb`ri filozo-
fice generale despre valorile [i scopurile civiliza]iei umane
[i despre calea pe care va p`[i umanitatea dac` va alege
con[tient s` urmeze sau s` resping` selec]ia artificial`“
(p. 31). Pe acela[i subiect, cartea lui Nicholas Agar, Liberal
eugenics: in defence of human enhancement formuleaz` aces-
te cerin]e cu [i mai mult` for]`.1 Totu[i, \n contrast cu apa-
ratul ideologic sofisticat al lui Agar [i al altor savan]i care
sunt de acord cu el, se simte o sugestie revizionist` \n lu-
crarea lui Glad.2 Evident, el realizeaz` c` o justificare prea
entuziast` a eugeniei poate prea u[or s` se risipeasc` \n
vânt, dar, \n mod ciudat, nu este prea dornic nici s` pur-
cead` la critica necondi]ionat` a principiilor de baz` ale eu-
geniei. Acest fapt e discutabil, având \n vedere c` nu doar
un mare num`r de oameni de [tiin]` au criticat planifica-
rea familial`, dup` 1945, dar acela[i lucru l-au f`cut [i cer-
cet`torii eugeniei.
Pentru a fi corec]i, Glad recunoa[te importan]a in-
tegr`rii eugeniei pe orbita sa istoric`, dar o vede mai pu]in
ca pe un avertisment al trecutului [i mai mult ca pe o rea-
firmare a dihotomiei dintre eugenia „rea“ (adic` rasist`)
[i „bun`“ (critica rasismului nazist [i a interven]ionismu-
lui statului). Acestea fiind spuse, câteva din sugestiile lui
Glad sunt cel pu]in problematice, inclusiv ideea c` „ega-
litarismul radical“ promovat de societatea contemporan`

163
va „devasta specia noastr`“ sau c` „serviciile de planifica-
re familial` eugenic` sunt cel mai mare dar pe care ]`rile
avansate \l pot oferi Lumii a Treia“ (p. 97). Glad [tie, de-
sigur, c` obiectivul final al m`surilor eugenice, [tiin]ifice
[i politice, este crearea unui organism biologic perfect, su-
pus nu legilor imprevizibile ale Naturii, ci configura]iei
ra]ionale a determinismului genetic. Totu[i, Glad insist`
c` forma de eugenie la care se refer` el difer` de cele din
trecut, de[i, finalmente, orice form` de eugenie are aceea[i
ambi]ie: s` produc` copii mai s`n`to[i. „Liberal`“ sau nu,
concep]ia lui Glad c` handicapul face ca via]a s` merite
mai pu]in s` fie tr`it`, [i c` prin urmare exist` o justifica-
re moral` pentru prevenirea reproducerii celor „handica-
pa]i genetic“ ne aminte[te de locurile comune specifice eu-
geniei negative dintre cele dou` r`zboaie mondiale.3 E ne-
cesar` o remarc` important`: pentru Glad rasa nu mai este
punctul crucial al eugeniei secolului XXI; el \nlocuie[te
acest rol cu grija pentru genera]iile viitoare. Prin aceasta,
el seam`n` f`r` \ndoial` cu ideile de „eugenie pozitiv`“ ale
lui Francis Galton, [i anume c` ingineria social` ar putea
\nt`ri comunitatea na]ional`, cantitativ [i calitativ. Con-
vingerea lui Galton era c` na[terile selective [i reproduce-
rea controlat` ar putea remedia patologiile sociale [i bio-
logice. Totu[i, nu po]i s` nu te gânde[ti dac` nu cumva
prin excluderea unor indivizi de la reproducere sau prin
eliminarea unor tr`s`turi personale pe care al]ii le g`sesc
dezagreabile sau le catalogheaz` chiar ca „boli“, nu ne
comport`m la fel de insensibil [i arbitrar ca adep]ii euge-
niei rasiale din perioada interbelic`.
Aceast` \ntrebare [i alte chestiuni etice legate de dezvol-
tarea noilor biotehnologii [i a geneticii sunt discutate de o
serie de autori, la tematica special` a revistei New Forma-
tions, dedicat` eugeniei [i rela]iei sale cu genetica [i bioteh-
nologia. Controversele actuale pe tema reproducerii uma-

164
ne, diagnoza [i terapiile genetice, cercetarea celulelor stem
[i ingineria embrionar` sunt intercalate cu evalu`ri critice
ale episoadelor ilustrative din istoria eugeniei. Véronique
Mottier [i Natalia Gerodetti, spre exemplu, se ocup` de
bun`starea social` [i m`surile eugenice luate de Demo-
cra]ia Social European` din ]`rile scandinave [i din Elve]ia,
pentru a dovedi importan]a crescând` dup` 1900 a inter-
ven]iei statului [i, ca o consecin]` a acesteia, „subordonarea
individului fa]` de interesele colective ale comunit`]ii na]io-
nale“ (p. 49). Al]i autori, ca Gillian Swanson [i Lucy Bland
investigheaz` psihiatria social` [i eugenia [i, respectiv, pro-
iectele „trans-rasiale“ \n Anglia interbelic`. Ambele studii
sunt ilustrative pentru importan]a istoric` pe care trebuie s`
o acord`m repertoriilor culturale sincrone ale eugeniei [i
rasei, ca [i transform`rii lor diacronice \n diferite contexte
sociale [i istorice, dac` vrem s` eliber`m „preistoria men-
talit`]ilor noastre moderne“ (p. 65) [i s` ne ocup`m de for-
me persistente ale reprezent`rii populare a rasei \n discur-
surile publice [i \n ac]iunea politic`.
De notat c` \n dezbaterile decisive despre validitatea [i
rolul geneticii \n configurarea viitorului omenirii, con-
ota]iile problematice ale eugeniei sunt mai prezente ca ni-
ciodat`. |ngrijorarea lui Hilary Rose c` eugenia [i genetica
sunt v`zute \nc` de mul]i ca „gemeni siamezi“ mai degrab`
decât ca rude \ndep`rtate e exprimat` [i de Alan Petersen,
care denun]` „crudele portretiz`ri ale noii genetici“ ca „ne-
folositoare din punct de vedere analitic“, ca [i „naiv` din
punct de vedere istoric [i politic“ (p. 88). {i dac` aceasta ne
face s` fim mai aten]i când discut`m sursele intelectuale ale
tehnologiei contemporane care se ocup` cu ameliorarea
omului, este clar c` aceste preten]ii genereaz` complica]ii.
Astfel, dac` Bill Armer descrie eugenia ca motivând din
umbr` m`surile sociale existente din Marea Britanie [i din
Statele Unite, un alt autor care colaboreaz` la acest grupaj,

165
Barbara Maria Stafford nu ezit` s` declare c` a \nceput o
„er` a auto-eugeniei“, \n care „extazul \mbun`t`]irii imagi-
nii, bazate pe biologie“ configureaz` [i determin` pân` la
urm` valorile morale ale secolului XXI.
Totu[i, contrar locului central ocupat de Statele Uni-
te [i Marea Britanie \n domeniul cercet`rii genetice, câteva
din cele mai interesante discu]ii etice [i filozofice despre
rela]ia dintre noile biotehnologii ale amelior`rii omului
[i reapari]ia eugeniei au loc \n Fran]a, ]ar` \n care s-a fon-
dat primul comitet na]ional de bioetic` [i unde, cum
John Marks discut` \n articolul s`u, biologi ca Jacques
Testart [i al]ii au ini]iat o „critic` umanist`“ a hegemoniei
cadrului de lucru al geneticii moleculare [i au asociat eu-
genia molecular` cu progresul mai general al tehno[ti-
in]ei“ (p. 125).
Aceast` perspectiv` umanist` \[i g`se[te de asemenea
expresia elaborat` \n acele reflec]ii biologice [i filozofice
care evalueaz` impactul descoperirilor recente din biolo-
gia molecular` asupra min]ii [i corpului omenesc [i care
pun sub semnul \ntreb`rii disputata afiliere dintre „euge-
nia liberal`“ [i biotehnologie. |n articolul conclusiv al
acestui grupaj de studii, excep]ional gândit, Lenny Moss se
angajeaz` \n atacul la adresa „eugeniei liberale“, lansat de
Habermas, demonstrând cum, prin accentuarea tradi]iei
neo-kantiene a „ab]inerii, care \nghite [i regurgiteaz` jar-
gonul exagerat mediatic al program`rii genetice luate per
total“ (p. 139), neglijând \n acela[i timp dimensiunea an-
tropologic`, \n care sunt \ncorporate criticile etice ale na-
turii umane, filozoful german a compus, de fapt, o inter-
pretare deformat` a autonomiei morale, ceea ce face difi-
cil de evaluat revolu]ia genetic`, \n propriul ei mediu con-
textual [i normativ.4 Interesant, atrac]ia lui Moss pentru
mo[tenirea antropologiei filozofice evoc`, subtil, princi-
piile de baz` ale frenologiei de la \nceputul secolului al

166
XIX-lea; \n particular, insisten]a frenologilor pe rela]ia
simbiotic` dintre corp, minte [i natur`.
Evaluarea de c`tre Moss a perspectivelor critice despre
biotehnologie, ca [i acelea ale celorlal]i autori care au cola-
borat la realizarea acestui num`r special, este mai mult de-
cât un simplu exerci]iu de memorie istoric`. Comparativ cu
analiza superficial` a lui Glad pe impactul noilor practici bio-
tehnologice asupra societ`]ii, acest volum ofer` o perspectiv`
solid` [i proasp`t` asupra unor dileme controversate [i \nc`
deschise, preocupând atât oamenii de [tiin]` implica]i \n cer-
cet`rile genetice, cât [i publicul larg. |n]elegerea naturii uma-
ne continu` s` fie \n egal` m`sur` o form` de introspec]ie
moral` [i c`utarea unei cunoa[teri de ordin [tiin]ific.

V
Frenologii de la \nceputul secolului XX erau con[tien]i
de imperfec]iunea fiin]ei umane, dar – fideli credin]elor ilu-
ministe – au crezut c` prin educa]ie orice individ se poate
transforma, indiferent de sex [i de originea etnic`. Geneti-
ca actual` completeaz` aceast` presupunere insistând pe
ideea de a preveni apari]ia imperfec]iunii, a tr`s`turilor ge-
netice deficitare sau a bolilor. C` biotehnologia poate adu-
ce beneficii incalculabile, nici cei mai \nc`p`]âna]i detrac-
tori nu o pot nega. Totu[i, datorit` repetatelor sale abuzuri,
\nc` din timpul Iluminismului, \n numele amelior`rii fi-
in]ei umane, ar trebui s` ne alarm`m \n fa]a normaliz`rii
ingineriei genetice. Poate c` suntem, ca indivizi, „efemeri
ca pulberea \n b`taia vântului“ (Glad, p. 105), dar motivul
pentru care unii ar trebui s`-i \mpiedice pe al]ii s` se bu-
cure de aceste momente efemere care constituie via]a r`mâ-
ne o \ntrebare care \[i a[teapt` r`spunsul. Preten]ia noii
„genetici liberale“ de a evita coerci]iile formelor autorita-
re ale selec]iei biologice [i de a \mbun`t`]i \n schimb drep-
turile individului, trebuie astfel privit` critic, \n dimensiu-

167
nea sa istoric`. Pân` la urm`, asta \[i [i propun noile stu-
dii despre ras` [i eugenie. E dificil de prev`zut viitorul
nostru genetic; e sigur, totu[i, c` lec]iile trecutului nu vor
fi u[or date uit`rii.

Note:
1. Nicholas Agar, Liberal eugenics: in defence of human enhancement
(Oxford, 2004).
2. Vezi [i DovFox, „The illiberality of <liberal eugenics>“, Ratio, 20
(2007), pp. 1-25.
3. Pentru o analiz` mai aprofundat`, vezi Francis C. Biley, „Pondering the
future of humanity: reflections on John Glad’s <Future human evolution:
eugenics in the twenty-first century>“, Journal of Psychiatric and Mental
Health Nursing, 14 (2007), pp. 325-9.
4. Jürgen Habermas, The future of human nature (Cambridge, 2003).
5. Vezi [i Jean Gayon [i Daniel Jacobi, eds., L’éternel retour de l’eugénisme
(Paris, 2006).

Bibliografie:
New formations, 60 (Spring 2007). Special issue : ‘Euge-
nics: old and new’. Edited by Carolyn Burdett and Angeli-
que Richardson. Pp. vi+176.
Racism: a short history. By George M. Fredrickson. Prin-
ceton: Princeton University Press, 2002. Pp. 208.
Future human evolution: eugenics in the twenty-first cen-
tury. By John Glad. Schuylkill Haven, PA: Hermitage Pu-
blishers, 2006. Pp. 136.
God’s eugenicist: Alexis Carrel and the sociobiology of de-
cline. By Andre´s Horacio Reggiani. Oxford: Berghahn
Books, 2007. Pp. 242.
Love and eugenics in the nineteenth century: rational re-
production and the new woman. By Angelique Richardson.
Oxford: Oxford University Press, 2003. Pp. 250.

168
 Head masters. Phrenology, secular education, and ninete-
enth-century social thought. By Stephen Tomlinson. Tusca-
loosa: University of Alabama Press, 2005. Pp. 438.
Phrenology and the origins of victorian scientific natura-
lism. By John van Wyhe. Aldershot: Ashgate, 2004. Pp. 282.

169
 Focus: istoria social`
a medicinei
\n Europa Central` [i de Est

Istoriografie
|n ultimii ani s-a produs o cre[tere a interesului general
pentru istoria medicinei din Europa Central` [i de Est. Mo-
nografii [i edi]ii, publicate \n sau despre aceste ]`ri, apar
acum regulat, subliniind importan]a cercet`rii tradi]iilor
medicale neexplorate din Europa. Comparativ cu precur-
soarea sa, [i anume o cercetare viciat` atât de manipul`rile
ideologice, cât [i de abuzurile celor care o practicau, istoria
medical` actual` din Europa Central` [i de Est nu doar reu-
ne[te teme semnificative [i subiecte legate de progresul me-
dicinei, toate acestea, v`zute \n contextul istoriei sociale,
dar se [i leag` de temele fundamentale apar]inând tradi]ii-
lor na]ionale ale acestor ]`ri. |n timp ce dezbaterile despre
importan]a acestui domeniu pentru tradi]iile istoriografice
ale acestor regiuni urmeaz` s` aib` loc, este clar c` istoria so-
cial` a medicinei \n Europa Central` [i de Est se bucur` de
perioada ei cea mai creatoare de pân` acum. Acest articol
examineaz` trei aspecte complementare [i interdependente
ale direc]iilor actuale de cercetare despre istoria social` a me-
dicinei \n Europa Central` [i de Est: cercetarea \n colabora-
re, edi]iile critice [i, \n cele din urm`, monografiile.

Cercetarea \n colaborare
Colaborarea interna]ional` \ncurajeaz` [i permite in-
terpret`ri regionale mai largi [i trans-na]ionale. Un bun
exemplu pentru cum func]ioneaz` aceasta \n practic` este

171
volumul editat de Kurt Schilde [i Dagmar Schulte despre
asisten]a calificat` \n Europa de Est. Editorii \mbin` cu suc-
ces istoria oral` cu tehnicile micro-narative pentru a ne
oferi un tablou conving`tor al diverselor aspecte ale s`n`t`]ii
sociale \n Europa de Est. Scrise \ntâi sub form` de reporta-
je, contribu]iile la acest volum acoper` aspecte legate de asis-
ten]ii sociali, munca social` [i m`surile sociale din Ungaria,
Polonia, Bulgaria, Croa]ia, Rusia sovietic`, România, Slo-
venia [i Lituania. Subiectele abordate sunt diverse: discu]ia
Juliei Gradskova despre maternitate, rolul genului [i mun-
ca social` \n Rusia sovietic`, \ntre 1930-1950; rezumatul Mi-
lenei Angelova despre activit`]ile Societ`]ii pentru Lupta
\mpotriva Tuberculozei \n Bulgaria, \ntre 1908 [i 1944; eva-
luarea Silvanei Rachieru asupra sarcinilor cu care s-au con-
fruntat asisten]ii sociali \n România interbelic`; examinarea
settlement movement-ului \n Budapesta anilor 1940, de
c`tre Dorottya Szikra [i Eszter Varsa. Distribu]ia geografic`
a subiectelor confer` for]` volumului, dar dificultatea de a
trece de la reportaj la carte \i sl`be[te cadrul conceptual.
Un num`r larg de subiecte [i contexte abordate pot da
for]` unei c`r]i, dar pot atrage dup` sine [i probleme de co-
municare conceptual` la nivelul \ntregului: diferite com-
ponente ale istoriei sociale a medicinei vorbesc limbi destul
de diferite, fie c` e vorba despre domeniul s`n`t`]ii publi-
ce, al igienei, al protec]iei sociale sau al eugeniei. Sabine He-
ring [i Berteke Waaldijk \[i propun s` pun` aceast` \ntrebare
epistemiologic` destul de complicat` \n volumul lor despre
istoria s`n`t`]ii \n Europa de Est \ntre 1900 [i 1960. Totu[i,
rezultatul c`r]ii e departe de a fi satisf`c`tor, [i sl`biciunea
sa cea mai important` se vede cel mai bine din accentul teo-
retic pus pe dependen]a de „linia“ ideologic` a sistemului sa-
nitar din Europa Central` [i de Est, spre deosebire de dez-
voltarea sa \n Europa occidental`. Aceast` perspectiv` tin-
de s` pun` accentul pe acele aspecte ale cunoa[terii medi-
cale care sunt semnificative pentru cercetarea actual` din

172
Europa de Vest. Asumând acest punct de vedere, Hering [i
Waaldijk [i-au \ndreptat aten]ia \n primul rând spre acele
realiz`ri care corespund unor evenimente similare din Oc-
cident. Când se opresc la tr`s`turi specifice precum rolul bi-
sericii \n societate sau r`spândirea antisemitismului, inter-
pretarea lor devine \n general anistoric`.
Discutabil, aceast` perspectiv` deplaseaz` natura \ntre-
gului proiect istoriografic de restaurare a istoriei sociale a me-
dicinei \n Europa Central` [i de Est spre locul pe care \l me-
rit`. Europa Central` [i de Est erau eterogene din punct de ve-
dere religios [i etnic; deloc surprinz`tor, ideea unei comu-
nit`]i na]ionale omogene \[i avea un loc de frunte \n discur-
sul dominant despre s`n`tate, elaborat \ntre anii 1900-1945.
|n aceste condi]ii, s`n`tatea [i igiena s-au integrat \ntr-o
agend` biomedical` [i biopolitic` mai larg`, servind ca vehi-
cul pentru transmiterea unui mesaj social [i politic care
dep`[ea grani]a dintre diferen]e politice [i tabere ideologice.
Ideea unei na]iuni s`n`toase putea fi la fel de divers` ideolo-
gic, pe cât era din punct de vedere geografic [i au aderat la ea
medici, oameni de [tiin]` [i elitele politice, indiferent de
tab`ra politic` sau cultural`. R`mâne prin urmare sub sem-
nul \ntreb`rii dac` contextul istoric este \n ambele volume tra-
tat superficial, prin prisma teoriilor de dependen]`.
Implicat \ntr-un mod similar \n problema transferului
de cuno[tin]e [tiin]ifice [i a unei Sonderwege na]ionale este
volumul despre eugenie editat \n Austria de Gerhard Baa-
der, Veronika Hofer [i Thomas Mayer. Istoriografia euge-
niei a progresat imens de la \nceputul anilor 1990, când un
num`r de cercet`tori [i-au propus s` r`stoarne interpret`rile
general acceptate pentru doctrina de igien` rasial` german`,
de dinainte [i din timpul erei socialismului na]ionalist.
Parte a acestui proces, se poate observa [i trezirea interesu-
lui [tiin]ific pentru mi[c`rile eugenice, \n ]`rile din Europa
Central` aflate \n vecin`tatea Germaniei. Editarea acestui
nou volum contribuie semnificativ la progresul acestei cer-

173
cet`ri. De decenii, eugenia austriac` a fost tratat` \n mod
tradi]ional indistinct de eugenia german` [i a fost v`zut` de
unii ca aducând o contribu]ie egal` la elaborarea discursu-
rilor rasismului nazist. Chiar [i interpret`rile alternative, ca-
re insist` cu acurate]e pe identitatea cultural` distinct` a
Austriei, descriu eugenia austriac` ca fiind una autoritar`.
Acest volum se plaseaz` \ntre aceste strategii interpretative,
aruncând o lumin` nou` asupra tr`s`turilor individuale
ale eugeniei austriece. Monica Löscher, de exemplu, discut`
rela]ia dintre catolicism [i eugenie, ar`tând suportul pentru
practicile eugenice exprimat de mul]i preo]i catolici din
Austria, independent de orice presiune din partea coerciti-
vilor vecini germani.
Totu[i prezen]a igienei rasiale germane a bântuit Austria
\nainte de 1938, fapt ilustrat \n discu]iile lui Thomas Mayer
[i Gudrun Exner despre organiza]iile eugenice, respectiv
despre discursurile politicii demografice \n perioada inter-
belic`. Chiar [i Margit Berner, \n studiul s`u revelator des-
pre antropologia austriac`, se simte \ndemnat` s` vad` \n
aceasta mai mult o reflexie a antropologiei germane, decât
o mi[care distinct` de idei. Similar, Herwig Czech pledeaz`
conving`tor pentru leg`turile dintre ideologii igienei rasia-
le, germani [i austrieci, când discut` campania nazist` de
cur`]are a corpului na]ional (volkskörper) de elementele in-
dezirabile din punct de vedere genetic [i rasial. Prin urma-
re, aceste contribu]ii descriu cu predilec]ie eugenia aus-
triac` \n cadrul mai larg al contextului na]ional german, tac-
tic` eviden]iat` cu claritate de Michal Šimunek, \n evalua-
rea carierei peripatetice a austriacului Karl Thums, autorul
unei doctrine de igien` rasial`.
De[i cadrul cronologic al volumului pretinde c` acoper`
perioada 1900-1945, perioada la care se refer` mai ales este cea
de dup` disolu]ia Imperiului Habsburgic. Totu[i, dac` se
consider` anul 1900 ca punct de plecare pentru aceast` dis-
cu]ie, e evident c` eugeni[tii austrieci erau \mp`r]i]i \n trei, \n

174
func]ie de autoritatea fa]` de care \[i manifestau loialitatea:
\ntâi era autoritatea imperial`, pentru care Viena era centrul
cultural al teritoriilor Imperiului Habsburg; a doua autorita-
te a fost Republica Austriac`, fondat` \n 1918 [i multe m`suri
pentru bun`starea social` au fost introduse, mai ales \n Vie-
na, ca parte a construc]iei unei noi identit`]i na]ionale aus-
triece; [i, \n al treilea rând, era loialitatea fa]` de ideea de Ans-
chluss, sau unificarea cu Germania, mi[care care s-a intensi-
ficat dup` 1933, doar pentru a-[i cunoa[te sfâr[itul \n 1938. Es-
te prin urmare regretabil c` sunt neglijate atâtea interesante
dezvolt`ri ale ideilor eugenice din Imperiul Austro-Ungar, de
\nainte [i din timpul Primului R`zboi Mondial. |nainte de
1918, la polonezi, cehi [i unguri au \nflorit mi[c`rile eugeni-
ce: societ`]i eugenice s-au fondat la Viena, Praga [i Budapes-
ta, \n 1913, respectiv \n 1914. Mul]i eugeni[ti central-europeni
locuiau \n Viena sau erau \n contact direct cu eugeni[ti aus-
trieci, ca ungurul Gezá von Hoffmann sau cehul Ladislav
Haškovec. Similar realiz`rilor din istoria cultural` a Imperiu-
lui Habsburgic, care au exploatat cu succes fascina]ia intelec-
tual` pentru Bucure[tiul, Budapesta [i Praga de fin-de siècle,
cercetarea pe tema eugeniei austriece ar trebui s` se ocupe de
stabilirea unor conexiuni institu]ionale, a unor traiectorii
personale [i interese comune, pe care eugeni[tii austrieci le-au
\mp`rt`[it nu doar cu omologii lor germani, dar [i cu al]i eu-
geni[ti din Europa Central` [i de Est.

Edi]ii Critice ale surselor primare

Publicarea acestor edi]ii este oportun`, de vreme ce
ofer` perspective noi asupra s`n`t`]ii, igienei sociale [i a eu-
geniei, subiecte pân` acum neglijate. Completând acest tra-
valiu \n colaborare, trebuie s` ne referim [i la efortul de a
dezgropa [i edita acei autori uita]i, care constituie sursele
primare pentru istoria s`n`t`]ii publice [i a medicinei \n ge-
neral. O astfel de \ntreprindere este cea a lui Valentin-Ve-

175
ron Toma [i Adrian Majuru, editorii unei antologii de tex-
te legate de psihiatria juridic`, medicina legal` [i antropo-
logia medical` \n România modern`. |n 1838, la Mân`sti-
rea M`rcu]a de lâng` Bucure[ti s-a fondat prima institu]ie
psihiatric` modern`, dar a mai fost nevoie de trei decenii ca
Alexandru [u]u, primul psihiatru român profesionist, s` fie
numit directorul ei. Ca patologist [i psihiatru, {utzu era in-
fluen]at de teoriile degener`rii propuse de Augustin Bene-
dict Morel [i Cesare Lombroso, de[i era un discipol critic al
acestora. Spre exemplu, el caracteriza bolile fizice [i psihi-
ce ca ocuren]e care puteau cauza imediata ruin` biologic`
a individului respectiv, mai degrab` decât s` influen]eze
mo[tenirea genetic` a urma[ilor s`i. Aceast` perspectiv` a
r`mas valabil` \n psihiatria român` pân` la \nceputul seco-
lului XX. Textele incluse \n volum indic` faptul c` \n anii
1920 o nou` genera]ie de doctori români, printre care Pe-
tre Tomescu [i Gheorghe Banu erau influen]a]i de teoriile
ereditare ale patologiei mentale [i ale eugeniei. Ei au propus
interpret`ri diferite despre nebunie [i bolile psihice, oferind
\n consecin]` bolnavilor tratamente justificate eugenic, pre-
cum sterilizarea. Este prin urmare meritul acestui volum
editat cu grij` [i cu acurate]e [tiin]ific` de a aduce la lumin`
astfel de subiecte, interesante nu doar pentru speciali[ti, dar
[i pentru publicul larg.
Alt` ini]iativ` l`udabil` apar]ine Juditei Biró; este o co-
lec]ie de texte despre s`n`tatea public` din mediul rural, \n
Ungaria anilor 1930-1940. Sunt incluse aici fragmente din
lucr`ri influente, precum A beteg falu (Un sat bolnav, 1934),
de László Kerbolt [i Gyógyul a magyar falu (Vindecând sa-
tul maghiar, 1939), de Béla Johan. Atât Kerbolt, doctor de
]ar` \n Sárosd (sat din regiunea Fejér), cât [i Johan, direc-
torul Institutului Na]ional de Igien` din Budapesta, solici-
tau \mbun`t`]irea m`surilor de s`n`tate na]ional`, descri-
ind condi]iile de munc`, s`r`cia [i bolile din satele ungure[ti.

176
Mediul predominant rural, condi]iile precare de igien`,
malnutri]ia, bolile sociale (ca alcoolismul), bolile cu trans-
mitere sexual` (sifilisul, \n particular), nivelul ridicat al
mortalit`]ii infantile, respingerea medicinei moderne [i
persisten]a metodelor tradi]ionale de vindecare, toate aces-
tea constituiau factorii determinan]i pentru elaborarea unor
m`suri de s`n`tate [i igien` social` \n Ungaria interbelic`.
Cu suportul Funda]iei Rockefeller [i sub obl`duirea lui Jo-
han, au fost organizate [edin]e medicale demonstrative \n
satele ungure[ti, la sfâr[itul anilor 1920, cu scopul de a fa-
miliariza popula]ia rural` cu metodele de igien` modern`
[i de medicin` preventiv` [i cu beneficiile unei verific`ri pe-
riodice a s`n`t`]ii. Aceast` carte, cu accentul pe comu-
nit`]ile locale, contribuie de asemenea la dezbaterile actua-
le despre impactul ini]iativelor controlate de stat \n dome-
niul s`n`t`]ii publice [i al igienei sociale asupra comu-
nit`]ilor din ariile rurale ale Europei Centrale [i de Est, \n
timpul perioadei interbelice. Esen]ial` \n teoriile medicale
elaborate de reformatorii s`n`t`]ii publice din aceste regiuni
era ideea conform c`reia condi]ia biologic` a comunit`]ii
putea s` beneficieze de pe urma unor interven]ii exterioa-
re, \n sfera educa]iei [i a mediului ambiant. Interven]iile ar
fi inclus prevenirea [i eradicarea bolilor contagioase [i a pa-
razi]ilor [i condi]ii sanitare mai bune, inclusiv \n casele oa-
menilor. |n Ungaria, Kerbolt, Johan [i al]ii au sus]inut des-
chis viziunea unei na]iuni s`n`toase, controlate de norme
medicale [i \nzestrate biologic.
Rolul statului \n s`n`tatea comunit`]ii este o tem` care
leag` aceast` carte de Criminalitatea. O istorie medico-legal`
româneasc`, o colec]ie de studii ocupându-se de medicina
legal` [i antropologia criminalistic` din România, \ntre
1893 [i 1943. Psihiatrii români de renume, ca Alexandru
[u]u [i Mina Minovici, fondatorul Institutului de Medicin`
Legal`, \n 1898, medici patologi ca Mihail Kernbach [i en-

177
docrinologi ca Constantin Parhon au acordat o aten]ie de-
osebit` criminalit`]ii, patologiei ei, ca [i conota]iilor sale so-
ciale. Textele lor sunt \n consecin]` \mp`r]ite \n dou`
sec]iuni: una se concentreaz` pe perspectivele [tiin]ifice [i
teoretice asupra antropologiei criminalistice, cealalt` eva-
lueaz` rela]ia dintre medicina legal` [i criminalitatea clinic`.
|n ciuda interesului pentru procedurile clinice [i pentru
dezbaterile teoretice sofisticate despre natura criminalit`]ii,
editorul antologiei a inclus, inspirat, [i texte care plaseaz`
discu]ia medical` \n contextul ei istoric, adic` la sfâr[itul se-
colului al XIX-lea, respectiv \n România interbelic`. |n pe-
rioada urm`toare, mai ales, obsesia pentru specificul na]io-
nal va domina cultura român`. Includerea lui Petre Pan-
drea, teoretician al dreptului [i eseist, este relevant` \n spe-
cial. Textul s`u despre Franz Exner, celebrul profesor de
drept criminalistic la Universitatea Ludwig-Maximilian din
München, este o ocazie pentru Buda s` prezinte starea de di-
nainte de r`zboi a dezbaterii pe tema biologiei criminalit`]ii
[i s` \ncheie volumul cu o discu]ie despre specificul na]io-
nal românesc [i rela]ia sa cu criminalitatea. Continuând pre-
supunerea lui Exner, c` \n fostul Imperiu Austro-Ungar ro-
mânii [i slovacii erau grupurile etnice cu nivelul crimina-
lit`]ii cel mai ridicat, Pandrea \ntruchipeaz` imageria rasial`
a na]ionalismului românesc interbelic, sus]inând c` crimi-
nalitatea \n România se datora amestecului de rase [i pro-
miscuit`]ii etnice.
O antropologie a marginalului este un alt volum con]in-
ând o excelent` selec]ie de texte legate de nebunia \n Ro-
mânia, \ntre anii 1868 [i 1940. Este prefa]at de un studiu ex-
tins despre marginalitate, nebunie [i crim`, scris de Octavian
Buda [i se \ncheie cu o discu]ie concluziv` despre „oamenii
f`r` istorie“ din Bucure[ti, precum criminalii [i prostitua-
tele, de Adrian Majuru. Volumul aduce documente dintr-
un num`r divers de surse (din sfera dreptului [i a medici-
nei, dar [i surse sociale [i istorice) pentru a ar`ta cum cate-

178
gorii sociale [i medicale precum cele diagnosticate ca sufe-
rind de diferite boli mintale, tr`iesc la marginea societ`]ii,
\n spa]ii sociale intersti]iale, unde identitatea lor este de-
opotriv` modelat` [i contestat`. Luate \mpreun`, aceste
colec]ii de texte primare din istoria medicinei ofer` o pri-
vire de ansamblu asupra dezbaterilor despre medicina le-
gal`, psihiatrie [i patologie, despre starea s`n`t`]ii \n mediul
rural [i reformele sociale. Ele trebuie citite prin raportare la
edi]iile despre asisten]a social` \n Europa de Est discutate \n
prima parte a acestui articol. Este, prin urmare, mai mult de
admirat aici decât simpla excavare dup` autori uita]i, care
au contribuit la istoria medicinei din Ungaria [i România.
|n ciuda naturii descriptive a câtorva dintre discu]ii, aceste
volume pun \n lumin` episoade pân` acum neglijate din is-
toria medicinei române[ti [i maghiare, reu[ind pân` la
urm` s` articuleze un discurs coerent [i consistent, chiar
dac` pornind de la surse adesea incomplete, imprecise [i
contradictorii.

Monografii
Oricât de importante ar fi aceste antologii, e de a[teptat
ca o cercetare sus]inut` \n domeniul medicinei, \n Europa
Central` [i de Est, s` se materializeze \n cele din urm` \n mo-
nografii [i articole de specialitate. Dintre acestea, dou` exem-
ple recente merit` s` fie men]ionate. Primul ne este oferit de
istoricul român al medicinei legale, Octavian Buda; cel de-
al doilea, de istoricul croat al s`n`t`]ii publice, Željko Dugac.
Psihiatria juridic` este un bun exemplu pentru interesele
multiple ale lui Buda \n istoria medicinei. Ca [i ceilal]i au-
tori \n domeniu, [i el abordeaz` subiectul nu doar dintr-o
perspectiv` juridic`, dar ia \n considerare [i sociologia, psi-
hologia, asisten]a social` [i alte [tiin]e behavioriste. Ires-
ponsabiliatea. Aspecte medico-legale, psihiatrice cu aplica]ii \n
dreptul penal, civil [i al familiei discut` psihiatria juridic` [i

179
medical`, cum se aplic` aceasta la indivizi suferind de boli
psihice [i care e statutul lor juridic. Autorul \ncepe printr-
o privire de ansamblu asupra unui vast corpus de surse
apar]inând culturilor antice, precum Babilonul, Syria [i
Imperiul Roman, trecând apoi prin Evul Mediu [i pân` la
timpurile moderne, oprindu-se la codurile penale francez,
britanic, nord-american [i rusesc (inclusiv sovietic). El ilus-
treaz` modul \n care a evoluat, diacronic [i istoric, respon-
sabilitatea juridic` pentru omul bolnav psihic. Este o eva-
luare bun`, chiar dac` una conven]ional` [i are meritul de
a preg`ti terenul pentru urm`toarea sec]iune a c`r]ii. Aici
Buda \[i \ndreapt` aten]ia spre sistemul juridic din Româ-
nia: cum a evoluat de la \nceputul secolului al XVIII-lea
\ncoace [i cum a r`spuns la evolu]ia psihiatriei juridice.
Doar odat` cu emergen]a psihiatriei moderne, [i mai ales
prin operele lui Mina Minovici, Constantin Parhon, Mihail
Kernbach [i Virgil Dragomirescu, publicului român i-au
fost prezentate tratamente complexe pentru bolile mintale.
|n acest moment, criminalitatea a fost plasat` la intersec]ia
dintre antropologia medical`, psihiatrie [i medicina legal`.
Dup` ce a prezentat cadrul juridic al patologiei criminale
[i pe câ]iva dintre practican]ii acesteia din România, Buda
ofer` o analiz` medical` a nebuniei [i a ramifica]iilor sale ju-
ridice. Schizofrenia este una dintre bolile mintale pe care le
selecteaz` Buda pentru o discu]ie aprofundat`, atât \n ter-
meni istorici, cât [i \n rela]ie cu sistemul penal din Româ-
nia. Punând accentul pe factorii socio-economici [i eredi-
tari ai schizofreniei, Buda observ` \n continuare leg`tura
dintre cauzalitatea criminal` [i schizofrenie. O analiz` eclec-
tic`, clinic`, psihologic`, juridic` [i filozofic` \nso]e[te dis-
cu]ia asupra acestei sub-teme, iar Buda se mi[c` sigur prin-
tre subiecte diverse, precum psihologia psiho-analitic` dez-
voltat` de psihiatrul ungur Léopold Szondi, codul juridic
din România post-comunist` [i tehnicile psiho-patologice
ale lui Karl Jaspers, filozoful [i psihopatologul german.

180
 Ne putem \ntreba cum evolu]iile interne ale medicinei
române[ti s-au integrat \n contextul mai larg al strategiilor
de s`n`tate vizate de statele europene occidentale, dup`
primul r`zboi mondial. Puterile victorioase, mai ales Fran]a,
au favorizat fondarea unor sisteme de asigur`ri de stat ca
mijloc de a stabiliza noile entit`]i politice create dup` r`zboi
\n Europa Central` [i de Est. Agen]ii interna]ionale, ca Or-
ganiza]ia pentru S`n`tate a Ligii Na]iunilor Unite [i Fun-
da]ia Rockefeller au oferit sprijin financiar pentru consoli-
darea m`surilor din domeniul s`n`t`]ii [i a sistemelor me-
dicale. Funda]ia Rockefeller, spre exemplu, a constituit mij-
locul prin care s-a dezvoltat administra]ia s`n`t`]ii publice
din Polonia, Ungaria [i Cehoslovacia, care a \nlocuit meto-
dele bacteriologice germane cu forme multiple de \ngrijire
a s`n`t`]ii publice.
Aceasta este exact ceea ce \[i propune s` discute Željko
Dugac \n a sa Protiv bolesti i neznanja: Rockefellerova fon-
dacija u meduratnoj Jugoslaviji (|mpotriva bolilor [i igno-
ran]ei: Funda]ia Rockefeller \n Iugoslavia interbelic`). Cu un
stil conceptual complet diferit de cel al lui Buda, dar la fel
de decisiv, Dugac investigheaz` diferitele programe or-
chestrate [i finan]ate de Funda]ia Rockefeller \n Iugoslavia,
\n anii 1920 [i 1930. Printre acestea se includ [coala de
S`n`tate Public` [i Institutul de Igien` din Zagreb, \n 1927,
ajutorul acordat diferitelor institu]ii socio-medicale [i de
\nv`]`mânt [i burse pentru cet`]enii de na]ionalitate iugo-
slav`. Dugac expune abil entuziasmul [i dificult`]ile expe-
rimentate de Funda]ia Rockefeller [i de Andrija Štampar, re-
formatorul de renume interna]ional \n domeniul s`n`t`]ii,
\n \ncercarea lor de a crea un sistem modern de s`n`tate pu-
blic` \n Jugoslavia. Programele de s`n`tate [i preg`tirea
specializat` \n domeniul asisten]ei sociale [i medicale au
avut impact nu doar asupra dezvolt`rii s`n`t`]ii publice [i
a educa]iei medicale din Jugoslavia, dar au avut o semnifi-

181
ca]ie special` [i asupra re]elelor interna]ionale de asisten]`
financiar`. Dugac polemizeaz` cu viziunea, exprimat` de
unii autori, conform c`reia \n timpul anilor 1930, mai ales
când Frederick F. Russell a fost directorul Consiliului In-
terna]ional de S`n`tate, Funda]ia Rockefeller [i-a \ntors
aten]ia dinspre sponsorizarea sistemelor de s`n`tate pu-
blic`, concentrându-se \n schimb pe cercetarea [tiin]ific`.
Dup` Dugac, cazul Jugoslaviei interbelice dovede[te c` de
fapt Funda]ia a a sprijinit m`surile din domeniul s`n`t`]ii
publice \n Europa de Est, \n anii ’30.
Ambele monografii profit` din plin de surse primare, in-
accesibile \nafara României [i a Croa]iei. Totu[i, dac` exist`
o rezerv` \n privin]a acestor dou` volume, aceasta este c` ele
s-au str`duit s` fac` prea mult. Atât de multe \ntreb`ri fas-
cinante sunt puse, iar apoi abandonate. Pe alocuri, grani]ele
cercet`rii sunt vagi, mai ales \n introduceri. Aici, bibliogra-
fia tradi]ional` pe aceste subiecte este reluat`, dar \n termeni
generali, [i f`r` o leg`tur` precis` cu temele principale dis-
cutate. L`sând la o parte asemenea ezit`ri conceptuale, pu-
tem spune c` arareori a mai fost atât de captivant prezen-
tat` istoria medicinei, \n contextele românesc, respectiv
croat, ca \n aceste c`r]i.

Concluzii
Continua actualitate a medicinei \n istoria cultural` [i in-
telectual` contemporan` este demonstrat` de o \ntreag`
pletor` de publica]ii recente. Totu[i, r`mâne mult de f`cut
\n multe arii [i domenii, incluzând Europa Central` [i de
Est. Apari]ia c`r]ilor discutate aici pe scurt e oportun`,
\ntrucât ele au \n vedere atât dezbaterile teoretice recente pe
tema istoriei medicinei, cât [i importan]a surselor primare.
Ele reprezint`, dup` [tiin]a mea, primele \ncerc`ri concer-
tate din Europa Central` [i de Est de a integra istoria social`
a medicinei \ntr-un cadru multidisciplinar mai larg. Dac`

182
medicina reprezint` o cunoa[tere dat` nu de realitate, ci de
practicile sociale [i intelectuale care o alimenteaz`, atunci a[a
este [i istoria medicinei. Totu[i, aceste c`r]i ofer` perspec-
tive fascinante asupra unor atitudini culturale \n schimba-
re \n ultimul timp, asupra nevoilor sociale [i posibilit`]ilor
politice din zonele respective.
Celor deja interesa]i de istoria medicinei din Europa Cen-
tral` [i de Est aceste c`r]i le vor aduce foarte multe informa]ii;
pentru cei care nu citesc \n german`, maghiar`, croat` sau ro-
mân`, sper`m s` apar` cât mai curând m`car una dintre ele
\n traducere englez`. Pân` la urm`, ele ofer` mai mult decât
simple „ocheade“ \n contexte interesante, nefamiliare. Jux-
tapunerea istoriilor medicale central [i est-europene cu ace-
le cazuri [i contexte, mai cunoscute, din Europa occidental`,
dar [i din alte p`r]i, ar trebui s` constituie miezul unui pro-
iect istoriografic mai ambi]ios, care promite s` redefineasc`
[i s` diversifice dezbaterile mai generale despre locul medi-
cinei [i al s`n`t`]ii \n istoria modern`. A[a \ncât aceste c`r]i
sunt importante pentru to]i cei interesa]i s` gândeasc` mai
larg [i \n ansamblu istoria social` a medicinei.

Bibliografie:
Kurt Schilde and Dagmar Schulte (eds), Need and Care:
Glimpses into the Beginnings of Eastern Europe’s Professional
Welfare, Opladen: Barbara Budrich Publishers, 2005.
Sabine Hering and Berteke Waaldijk, Guardians of the
Poor, Custodians of the Public: Welfare History in Eastern Eu-
rope, 1900–1960, Opladen: Barbara Budrich Publishers, 2006.
Gerhard Baader, Veronika Hofer and Thomas Mayer
(eds), Eugenik in Österreich. Biopolitische Strukturen von
1900–1945, Vienna: Czernin Verlag, 2007.
Valentin Veron-Toma and Adrian Majuru (eds), Nebu-
nia. O antropologie istoric` româneasc`, Bucharest: Acade-
miei Române, 2006.

183
 Octavian Buda (ed.), O antropologie a marginalului. Psi-
hiatria judiciar` româneasc`, 1860-1940, Bucharest: Caligraf,
2007.
Octavian Buda, Iresponsabilitatea. Aspecte medico-lega-
le, psihiatrice cu aplica]ii \n dreptul penal, civil [i al familiei,
Bucharest: Editura {tiin]elor Medicale, 2006.
Željko Dugac, Protiv bolesti i neznanja: Rockefellerova fon-
dacija u meduratnoj Jugoslaviji, Zagreb: Srednja Europa,
2005.

184
 Indice de nume

A
Achim, Viorel 14, 23, 24, 86, 141
Agar, Nicholas 163, 168
Andronescu, Constantin I. 34, 35, 36, 37, 76, 79, 86, 87
Angelova, Milena 172
Anselm din Canterbury 10
Antohi, Sorin 19, 21, 26, 27, 78, 127, 143
Antonescu, Ion 24, 67, 73, 74, 75, 76, 86, 132, 141, 142
Antonescu, Mihai 75, 86, 128
Armer, Bill 165

B
Baader, Gerhard 173, 183
Bagdasar, Dimitrie 40, 80
Baiulescu, Maria 43, 80
Balif, Leon 50
Banu, Gheorghe 22, 45, 55, 56, 58, 68, 69, 70, 83, 84, 85,
89, 176
Bauman, Zygmunt 25, 77, 86
Bernstein, Felix 107
Bertillon, Alphonse 32
Biró, Judita 176
Blaga, Lucian 7, 18, 23, 26, 137
Bland, Lucy 165
Bluhm, Agnes 34
Boeters, Gustav 40
Bologa, Valeriu 38, 79
Borcescu, Alexandru 97, 100, 134
Borges, Jorje Luis 10

185
Botez, Ion G. 93, 134
Botez, Mihai A. 38, 79
Br`tescu, Gheorghe 13, 22
Bridgman, Laura 155
Broca, Paul 32, 94
Buck, Carrie 43
Bucur, Maria 11, 16, 19, 25, 26, 82
Buda, Octavian 178, 179, 180, 181, 184
Buzoianu, Gheorghe 50, 52, 82, 87

C
Cahane, Mare[ 49, 50, 81, 82
Caird, Mona 157, 158, 159
Carol al II-lea 56
Carrel, Alexis 159, 160, 168
Céline, Louis-Ferdinand 14
Chamberlain 11
Chambers, Robert 154
Chelcea, Ion 76, 86, 93, 99, 100, 101, 111, 135, 145
Combe, George 153, 155, 161
Conrad, Joseph 14
Constantinescu, Gheorghe K. 48, 58, 59, 83
Constinescu, Ion 53
Correns, Carl Erich 33
Crainic, Nichifor 14, 143
Cristea, Miron 56
Csík, Lajos 117, 118, 120, 140
Cuza, A. C. 71
Czech, Herwig 174

D
d'Annunzio, Gabriele 8
Darwin, Charles 11, 31, 33, 92, 153, 154

186
David, Petru 113, 139
Davida, Jeno 99, 120, 135
de Quatrefages, Jean Louis 11, 31
de Vries, Hugo 33
Deniker, Joseph 94, 95, 133
Dickinson, Edward Ross 20, 27
Dr. Ygrec 39, 40, 80
Dragomirescu, Virgil 180
Dugac, Zeljko 179, 181, 182, 184

E
Egerton, George 157
En`chescu, Dumitru 60, 83, 133
Erich, Ludwig 66, 84
Exner, Franz 178
Exner, Gudrun 174

F
F`c`oaru, Gheorghe 74
F`c`oaru, Iordache 61, 65, 66, 67, 68, 69, 74, 84, 86, 88,
93, 102, 103, 104, 105, 115, 120, 122, 123, 127, 129,
130, 133, 136, 137, 139, 142, 143, 144, 146
familia Kallikak 66
Fisher, Aloys 102
Foucault, Michel 20, 25, 26, 27
Fredrickson, George 152, 157, 162, 168
Frobenius 7

G
Gall, Franz Joseph 152, 153
Galton, Francis 11, 33, 78, 92, 164
Gane, Titu 56

187
Gáspár, Janos 117
Gerodetti, Natalia 165
Glad, John 163, 164, 167, 168
Glicsman, Iosif 39
Gobineau 11
Gradskova, Julia 172
Grand, Sarah 157
Grotjahn, Alfred 46
Gruia, Ioan V. 130, 131, 144
Günther, Hans F. K. 95, 133

H
Habermas, Jurgen 166, 168
Harris, George W. 36, 79
Haškovec, Ladislav 175
Hegel, G. W. F. 10
Heidegger, Martin 7
Herder 7, 10
Hering, Sabine 172, 173, 183
Herseni, Traian 74, 75, 86, 129, 143
Hirszfeld, Hanna 107
Hirszfeld, Ludwik 107, 109, 110, 113, 115, 138
Hitler, Adolf 25, 53, 86, 129, 141
Hofer, Veronika 173, 183
Howe, Samuel Gridley 154, 155, 156, 161
Hume, David 14
Huxley, Aldous 9

I
Ioanid, Radu 14, 23, 24, 86, 141
Ionescu, Vasile 67, 84

188
J
Jaspers, Karl 180
Johan, Bela 176, 177

K
Kant, Immanuel 7, 14
Kerbolt, Laszlo 176, 177
Kernbach, Mihail 139, 177, 180

L
Lahovary, Nicolae 101, 102, 136
Lamarck, Jean-Baptiste 33
Landsteiner, Karl 107
Lattes, Leone 107, 138
Laughlin, Harry H. 43, 44, 46, 81
Lebzelter, Viktor 102, 120, 136
Lecca, Octav G. 99, 100, 135
Lenz, Fritz 102
Leonida, Iosif 59, 60, 83
Lep[i, I. 56
Lombroso, Cesare 33, 176
Löscher, Monica 81, 174
Lovinescu, Eugen 18

M
Majuru, Adrian 176, 178, 184
Malán, Mihaly 117, 119, 120, 121, 141
Malthus 11
Manliu, Ioan I. 38, 39, 44, 45, 46, 47, 48, 49, 52, 55, 57,
66, 69, 79, 81
Mann, Horace 154, 155, 156, 161

189
Manuil`, Sabin 56, 72, 73, 75, 108, 109, 110, 111, 112,
128, 138, 142
Marinescu, Gheorge 52, 53, 55, 56, 57, 58, 68, 82, 87
Marks, John 166
Martin, Rudolf 99, 135
Mayer, Thomas 173, 174, 183
Mehedin]i, Simion 43, 81, 93, 132
Méhely, Lajos 117, 140
Mendel, Gregor 33
Minovici, Mina 177, 180
Moldovan, Iuliu 19, 23, 26, 41, 42, 43, 56, 57, 64, 69, 80,
82, 87, 112, 113, 128
Mollison, Theodor 102
Morel, Augustin Benedict 176
Moss, Lenny 166, 167
Mottier, Veronique 165
Mouton, Michelle 71, 85

N
Necrasov, Olga 93, 134
Negulescu, Petre P. 91, 132
Niculescu, Medeea 56
Nietzsche, Friedrich 7
Noica, Constantin 7

O
Obedenaru, Mihail G. 96
Odobescu, Grigore I. 60, 61, 62, 63, 64, 83, 88
Ornea, Zigu 13, 23

P
Panaitescu, P. P. 130, 144
Pandrea, Petre 178

190
Papilian, Victor 93, 98, 133, 135
Parhon, Constantin I. 49, 50, 56, 82, 178, 180
Pearson, Karl 91, 92, 132
Perie]eanu, I. Gr. 56
Petit, Eugen 50, 51, 52, 82, 87, 144
Petrescu, Toma 71, 85
Petrini-Galatz, Mihail 32, 33, 34, 37, 78
Pittard, Eugene 94, 98, 100, 102, 135, 136
Platon 9
Ploetz, Alfred 34
Poenaru-C`plescu, Constantin 39, 80
Popovici, Gheorghe 108, 109, 110, 111, 112, 115, 116,
117, 120, 138, 140, 146
Popper, Karl 9

R
R`dulescu, Al. N. 97, 134
R`dulescu-Motru, Constantin 25, 26, 56, 121, 137, 141
Rachieru, Silvana 172
Rainer, Francisc I. 93, 133, 135, 139
Râmnean]u, Petru 112, 113, 114, 115, 120, 123, 124, 125,
126, 127, 136, 139, 140, 142, 143, 144, 147, 148
Reggiani, Andres Horacio 159, 160, 168
Retzius, Anders 95, 96, 133
Richardson, Angelique 157, 159, 168
Ripley, William Z. 95, 133
Ro[u, Nicolae 18, 25, 141
Rose, Hilary 165
Russell, Frederick F. 182

S
Schilde, Kurt 172, 183

191
Schmitt, Carl 8
Schulte, Dagmar 172, 183
Šimunek, Michal 174
Solonari, Vladimir 14, 23, 24
Spencer, Herbert 153
Spurzheim, Johann Gaspar 153
St`niloae, Dumitru 8
Spurzheim, Johann Gaspar 165
Štampar, Andrija 181
Stan, Liviu 73, 74, 85, 86
Streng, Oswald 115, 147
Swanson, Gillian 165
Szikra, Dorottya 172
Szondi, Leopold 180

{
{utzu, Alexandru 31, 32, 33, 34, 78, 176

T
T`t`r`scu, Gheorghe 53
Tamás, Lajos 117
Testart, Jacques 166
Thums, Karl 174
Tip`rescu, Petru 71, 72, 85
Tomescu, Petre 176
Tomlinson, Stephen 154, 155, 156, 169
Topinard, Paul 94, 133
Treitel, Corrina 20, 27
Turda, Marius 11
Tzigara-Samurca[, Alexandru 93

U
Unamuno, Miguel de 7

192
V
Vaida-Voevod, Alexandru 43, 80
van Wagenen, Bleecker 35, 79
van Whye, John 152, 153
Varsa, Eszter 172
Vasilescu-Bucium, I. 56
Vasilescu-Duca, C. 56
Velluda, Constantin C. 93, 133, 138
Veron-Toma, Valentin 78, 184
Verzár, Frigyes 110, 138
Viforeanu, C. Al. 56
Voina, Aurel 41, 64, 80, 84
von Dungern, Emil 107, 109
von Eickstedt, Egon 93
von Gruber, Max 34
von Hoffmann, Geza 175
von Tschermak, Erich 33
Vulc`nescu, Mircea 7

W
Waaldijk, Berteke 172, 173, 183
Weindling, Paul 11
Weisbach, Augustin 99, 102, 120
Wellisch, Siegmund 113, 115, 124
Weszeczky, Oskar 110, 138
Wulffen, Erich 40

Y
y Gasset, Ortega 7

Z
Zamiatin 9

193
 Cuprins
Cuvânt \nainte de S ORIN A NTOHI .................................... 5
Introducere ...................................................................... 13
Mul]umiri ........................................................................ 29
Eugenia negativ` [i argumentul biologic ....................... 31
Ereditate [i degenerare ............................................. 31
Primii pa[i ai eugeniei române[ti ............................. 34
Noul eugenism românesc ......................................... 37
Degenerarea generalizat` .......................................... 45
Aliena]i [i steriliza]i .................................................. 49
Societatea Regal` Român` de Eugenie
[i Studiul Eredit`]ii ................................................... 52
Opinii \mpotriva steriliz`rii eugenice ...................... 58
Degenerare [i disgenici ............................................. 64
Legionarism [i eugenism .......................................... 67
Stigmatizarea [i sterilizarea eugenic` ....................... 71
Antropologia rasial` [i specificul na]ional ..................... 91
Institu]ionalizarea unei discipline ........................... 92
Craniul [i rasa dacic` ................................................ 96
Valori biorasiale ...................................................... 101
Serologia [i ideea de permanen]` rasial` ............... 106
Biologizarea identit`]ii na]ionale ........................... 112
Rasism ..................................................................... 121
Biopolitica eugenic` ............................................... 127
Anexe ............................................................................. 149
Noi perspective despre ras` [i eugenie .................. 151
Focus: istoria social` a medicinei
\n Europa Central` [i de Est ................................... 171
Indice de nume .............................................................. 185
|nsemn`ri
|nsemn`ri
|nsemn`ri
 Editura Cuvântul
B-dul Nicolae B`lcescu nr. 23A, 010044, Bucure[ti, sector 1,
OP 1, P.O. Box 1-876
Telefon: 021.311.23.92; fax: 021.315.50.30
E-mail: redactie@cuvantul.ro; www.cuvantul.ro