PREZENTAREA PROIECTULUI

DE ABSOLVIRE AN DE
COMPLETARE

1
 MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRI ŞI INOVĂRII
ŞCOALA DE ARTE ŞI MESERII GIURGIU

An de completare- Tehnician Electric

SPECIALIZARE: Electrician în construcţii

PROIECT DE ABSOLVIRE

TEMA: APARATE DE CONECTARE

Îndrumător de proiect
Prof.

Absolvent:
Ivan Marin
Cls.a XI-a E

GIURGIU

2
 2011
CUPRINS

1. Argument

2.Conţinutul proiectului

Capitolul 1.Noţiuni generale

Capitolul 2.Aparataj de conectare în instalaţii de

iluminat
Capitolul 3.Construcţia întreruptoarelor şi a
comutatoarelor pentru instalaţii de iluminat
Capitolul 4.Aparataj de conectare pentru distribuţie şi
instalaţii de forţă
a) Separatoare
b) Întreruptoare cu pârghie
c) Întreruptoare şi comutatoare
pachet
d) Întreruptoare si comutatoare cu
camă
e) Prize şi fişe

3.Bibliografie

4.Anexe

3
 ARGUMENT

In cadrul acestui proiect sunt tratate aparatele electrice de comutatie si

aparatele electrice de protectie,utilizate in domeniul producerii
transportului si distributiei energiei electrice.Ele se gasesc in numeroase
variante constructive si functionale,in toate instalatiile electrice indeplinind
in circuitele dintre sursele de energie si receptoare,functii de o deosebita
importanta.

In primul capitol al proiectului am enumerat marimile caracteristice ale

aparatelor electrice si solicitarile care apar in timpul exploatarii.

In functionarea aparatelor,atat in conditii normale de serviciu,cat si in caz

de avarii,fiecare dintre elementele componente este supus unor anumite
solicitari,la care trebuie sa reziste in bune conditii,timp de 10-20 ani,fara a
fi necesare alte interventii ale personalului de exploatare.

In al doilea capitol am explicat principiul de functionare,am enumerate

tipurile constructive,marimile caracteristice si problemele de exploatare.

Contactorul este un aparat de comutatie cu actionare

mecanica,electromagnetica sau pneumatica,cu o singura pozitie
stabila,capabil de a stabili,suporta sau intrerupe curentii in conditii normale
de exploatare ale unui circuit,inclusiv curentii de supra sarcina.

In al treilea capitol gasim principiul de functionare ale intreruptoarelor

automate de joasa tensiune.

Spre deosebire de contactoare,intreruptoarele automate se caracterizeaza

prin faptul ca,odata inchise contactele principale,ele sunt mentionate in
pozitia “inchis”.Aparatele pentru comanda automata sunt actionate de la
distanta sau de catre relee de protectie.Din aceasta categorie fac

4
 parte:contactoarele si ruptoarele,contactoarele cu relee si intreruptoarele
automate care au in special rol de protectie.

APARATE DE CONECTARE

CAPITOLUL 1

Noţiuni generale

Aparatele de conectare servesc la întreruperea, închiderea şi

comutare circuitelor electrice, în stare normală de funcţionare.

Principalele aparate de conectare folosite în instalaţiile de

joasă tensiune sunt: separatoarele, întreruptoarele cu pîrghie,
întreruptoarele pentru instalaţii de iluminat, întreruptoarele şi
comutatoarele pachet şi cu came, prizele cu fişe.

Caracteristicile comune ale acestor aparate sunt următoarele:

 sunt acţionate manual atât la închidere cât şi la deschidere;
 servesc la stabilirea şi întreruperea circuitului,
nefiind prevăzute cu alte elemente de protecţie,măsură sau
reglare;
 nu pot întrerupe decât curenţii de serviciu mai
mici sau egali cu curentul nominal;în general nu au rolul şi nu
pot sa întrerupă curenţii mari de suprasarcină sau de scurt
circuit;
 sunt destinate să fie manevrate relativ rar.

5
 CAPITOLUL 2

Aparataj de conectare în instalaţii de

iluminat

Clasificare.

Aparatele de conectare sunt întrerupătoarele care întrerup

sau închid un circuit electric şi comutatoarele care schimbă în
mod succesiv un sistem de conexiuni cu altul.
Întreruptoarele şi comutatoarele pentru instalaţiile de
iluminat se clasifică dupa următoarele criterii:
 după modul de acţionare: rotative, basculante, cu
buton, cu lanţ;
 după modul de instalare: pe tencuială, îngropate
(sub tencuială şi în tencuială),portative.Aparatele pentru
montarea sub tencuială se instalează în doze special îngropate
în perete, de care se fixează prin gheare speciale.Aparatele
pentru montarea în tencuială se introduc în doze speciale de
masă plastică, îngropate în tencuială, pentru instalaţiile la care
conductele electrice sunt montate direct in tencuială, fără
tuburi de protecţie;
 după protecţia mecanică: normale,
impermeabile,sub tencuială, capsulate în carcasă metalică,
capsulate în carcasă de bachelită;
 după numărul de poli: unipolare, bipolare,tripolare;
 după conexiunile pe care le realizează: întreruptoare
unipolare, bipolare, tripolare, cumutoare serie (de lustre),

6
comutatoare grup (de hotel), comutatoare de scară,
comutatoare cruce;
 după tensiunea nominală: 250, 380 V
 după intensitatea nominală: 6, 10, 25, A
CAPITOLUL 3

Construcţia întreruptoarelor şi a
comutatoarelor pentru instalaţii de
iluminat

După tipul constructiv, întreruptoarele şi comutatoarele

pentru instalaţii de iluminat sunt rotative, basculante,
cumpănă (Fig. 6.7).
Aparatele rotative reprezintă construcţia mai veche şi au 2-4
contacte fixe, montate pe un soclu izolant, de porţelan sau
steatită, între care se roteşte un tambur ce poartă contactele
mobile. Prin rotirea butonului de acţionare, tamburul este rotit
şi stabileşte sau desface diferite contacte. Rotirea bruscă a
tamburului este realizată de către un mecanism de sacadare.
La întreruptoarele basculante, contactele fixe sunt aşezate
unul lângă altul. Legătura de contact se realizează prin
pătrunderea contactului mobil între ele.
La întreruptoarele cumpănă, contactul mobil este fixat de o
pârghie care este acţionată de către un resort elicoidal fixat
într-un buton basculant. Apăsând pe una din extremităţile
butonului, resortul este comprimat, până se ajunge la un
moment în care pârghia cu contactul mobil sare brusc în
cealaltă poziţie.

7
 Contactele sunt realizate din lamele metalice. Presiunea în
contact este asigurată fie datorită elasticităţii lamelelor de
contact, fie printr-un resort elicoidal care presează una din
lamele peste cealaltă.

Întreruptoarele basculante şi cumpănă au avantajul că

manevrarea lor este mult mai uşoară şi rezistenţa lor la uzură
mecanică mai mare.
Avantajul întreruptoarelor şi comutatoarelor rotative
constă în faptul că se pot realiza scheme de comutări mult mai
variate şi se pot realiza în execuţii etanşe, pentru folosirea în
medii cu umiditate, praf, pericol de explozii.

Astfel se deosebesc: aparate normale, având carcasă de

bachelită sau de porţelan: aparate impermiabile sub tencuială,
care au capacul şi butonul de porţelan, fiind prevăzute şi cu
garnituri speciale de cauciuc, pentru a evita pătrunderea
umidităţii în aparat; aparatele capsulate în carcasă metalică,
destinate să fie folosite la exterior sau în alte locuri, unde
aparatul poate fi deteriorat prin lovire (grajduri, atelier etc.) şi
care se execută prin introducerea unui aparat normal într-o
carcasă metalică (fontă,silumin etc.); aparate capsulate în
carcasă de bachelită, de construcţie aparentă, destinate să fie
folosite în spaţii umede (subsoluri, pivniţe etc.), fiind prevăzute
şi cu garnituri de etanşare de cauciuc.

Schemele de comutare ale întreruptoarelor şi

comutatoarelor rotative sunt indicate în (Figura 6.8.)
Schemele de conexiuni ale întreruptoarelor sunt simple şi
nu necesită explicaţii. Comutatorul de corpuri de iluminat
realizează aprinderea separată a fiecărui bec sau aprinderea
simultană a celor două becuri ale corpului de iluminat. Cu
ajutorul comutatoarelor de scară se poate aprinde sau stinge
un bec din oricare capăt al scării. Pentru a permite şi

8
manevrarea dintr-un punct intermediar (de exemplu palierul
între etaje) servesc comutatoarele cruce.

CAPITOLUL 4

Aparataj de conectare pentru

distribuţie şi instalaţii de fortă

Aparatajul de conectare pentru distribuţie şi instalaţii de

forţă cuprinde următoarele grupe de aparate: separatoare,
întreruptoare şi comutatoare cu pârghie, întreruptoare şi
comutatoare pachet, întreruptoare şi comutatoare cu came,
prize şi fişe industriale.

a) Separatoare

Separatoarele se folosesc pentru izolarea porţiunilor de

instalaţii pe care se execută lucrări, în scopul asigurării
securităţii personalului care le execută. Acestea nu au
capacitatea de rupere, deoarece viteza de deschidere a
contactelor este mică.
Poziţia contactelor separatoarelor trebuie să fie vizibilă
pentru a se putea verifica în acest fel că circuitul este întrerupt.
Contactele fixe în formă de furci de cupru sau tombac sunt
montate pe izolatoare. Cuţitele sunt de obicei de
cupru.Contactele separatoarelor rămânând mult timp în
poziţia „închis” trebuie luate măsuri speciale pentru a preveni
oxidarea lor. În acest scop este preferabil ca contactele să fie
argintate şi presiunile pe contact să fie cât mai mari.

9
 Acţionarea separatoarelor se face de obicei manual, cu
ajutorul unei prăjini izolante. Separatoarele se montează pe
panouri verticale şi se fixează cu şuruburi.

b) Întreruptoare cu pârghie

Întreruptoarele cu pârghie sunt aparate destinate închideri,

deschiderii sub sarcină a circuitelor electrice.Din punct de
vedere constructiv, ele se aseamănă foarte mult cu
separatoarele de joasă tensiune. Spre deosebire de acestea însă,
întreruptoarele sun prevăzute cu dispozitive speciale pentru
stingerea arcului şi pentru protecţia celor care le manevrează,
de efectul acestui arc.
Construcţia întreruptoarelor cu pârghie este foarte simplă.
Ele sunt formate din unul, două sau trei cuţite, care se rotesc
simultan în jurul unui ax şi stabilesc contactul cu contactele
fixe. Contactele fixe se fixează cu şuruburi pe o placă izolantă
(de pertinax sau bachelită) şi sunt prevăzute cu borne de legare
a conductoarelor. Acţionarea se face în general cu ajutorul
unui mâner plasat în prelungirea cuţitelor sau lateral.
Construcţia cu mânerul plasat lateral este mai avantajoasă
deoarece fereşte persoanele care deservesc aparatul de efectele
arcului electric. (fig 6. 9)
Pentru a împiedica atingerea nedorită a contactelor sau
pătrunderea corpurilor străine şi pentru a proteja personalul
de serviciu de atingerea întâmplătoare a pieselor sub tensiune
şi de efectul arcurilor electrice care pot lua naştere între
contactele fixe şi cele mobile la deschiderea întreruptoarelor,
acestea sunt acoperite cu capace de protecţie de bachelită, de
carton presat sau de alt izolant, din care rămâne afară numai
mânerul.
Legarea întreruptoarelor la reţea se face totdeauna la borna
contactului fix, pentru ca cuţitul în poziţie deschisă să nu fie

10
sub tensiune, micşorându-se prin aceasta pericolul pentru
personalul de serviciu. (fig 6.10.).
Întreruptoarele cu pârghie se montează de obicei pe pereţi
verticali. În felul acesta se evită şi închiderea accidentală
datorită greutăţii propii a cuţitului lăsat deschis.
Montarea înteruptoarelor se poate face pe faţa tabloului sau
în spatele tabloului; în acest al doilea caz manevrarea
contactelor mobile se poate face atât din spatele cât si din faţa
tabloului.

c) Întreruptoare şi comutatoare pachet

Întreruptoarele şi comutatoarele pachet au o largă

răspândire. Ele au o serie întreagă de avantaje: posibilitatea
realizării uşoare a diferitelor scheme de comutare; putere de
rupere mare în volum relativ redus şi dimensiuni de gabarit
reduse.
Un astfel de aparat este reprezentat în figura 6.11, a.
Întreruptoarele şi comutatoarele pachet sunt construite din
discuri de material plastic electroizolant 3, între care sunt
prinse contactele fixe 7. În centrul acestor discuri trece un ax
izolant care antrenează contactele mobile. Între butonul de
acţionare şi axul contactelor mobile este interpus un dispozitiv
de sacadare care asigură poziţia fermă a contactului mobil şi
îndepartarea rapidă a acestuia de contactul fix.
Prin suprapunerea numărului necesar de discuri şi prin
utilizarea unor contacte rotative de diverse forme, se poate
realiza un mare număr de scheme de conexiuni. Un element al
unui întreruptor pachet este reprezentat in figura 6.12, b.
Contactul mobil este construit din două lamele de metal 2,
elastice. Prin acestea este asigurată presiunea de contact
necesară. În acelasi timp, prin faptul ca între cele două
contacte are loc o frecare se produce o autocurăţire a stratului
de oxid ce se formează.

11
 Alegând diferite forme de contacte mobile, plasând în mod
convenabil contactele fixe si executând în mod diferit legăturile
exterioare între contactele fixe, se pot obţine scheme de
comutare foarte variate (fig. 6.11, c).

Întreruptoarele-pachet pot funcţiona în orice poziţie, sunt

foarte rezistente la vibraţii şi la şocuri şi pot fi introduse uşor
în carcase de protecţie (contra prafului, contra pătrunderii
apei, antigrizutoase etc.), ceea ce le face foarte indicate pentru
utilizări industriale.
În prezent se fabrică în tară pe baza comutatoarelor
pachet diverse comutatoare speciale: comutatoare voltmetrice
şi ampermetrice, comutatoare pentru baterii de acumulatoare,
comutatoare pentru comanda întreruptoarelor automate de
înaltă tensiune din camera de comandă a centralelor sau
staţiilor electrice.

d) Întreruptoare şi comutatoare cu
came

Din punct de vedere constructiv, acestea se obţin prin

alăturarea unui număr variabil de elemente cu căi de curent
identice. Deschiderea şi închiderea contactelor mobile este
realizată prin acţionarea unui ax central comun. Pe un ax sunt
montate numai nişte came din material izolant, care rotindu-se
o dată cu axul de acţionare, determină separarea sau
apropierea contactelor mobile.
În figura 6.12 este reprezentat un comutator cu came.
Comutatorul cu came se compune din trei părţi distincte:
dispozitivul de sacadare, plăcile de etaj cu contactele fixe şi
mobile, mânerele şi plăcile frontale.

12
 Plăcile de etaj dispuse una peste alta sunt fixate prin
intermediul a două şuruburi 1. Aceste şuruburi speciale
fixează împreună cu plăcile de etaj, placă de capat 2 şi placă
intermediară 3 la un cap, iar la sistemul de sacadare 4 şi
capacul de sacadare 5 la celălalt capat.

La unul dintre capetele comutatorului se fixează placa

izolantă 6.
La celălalt capăt se fixează capacul 7, prevăzut cu găuri
pentru montarea comutatorului pe panou. Pe ax se fixează
placa izolatoare frontală împreună cu maneta de acţionare
izolantă 8.
Plăcile de etaj cu contactele fixe şi mobile (fig.6.13) pe care
se găsesc montate contactele fixe ale comutatorului sunt
dispuse una peste alta şi sunt în număr diferit de la un
comutator la altul.
Pe placa de etaj se găsesc cele patru contacte fixe 1 , 2
stânga-dreapta.
În interiorul plăcii de etaj se poate roti cama 5 care
acţionează contactele mobile 3.
Mişcarea de translaţie a contactelor mobile se realizează
prin intermediul piesei glisante 4 care este acţionată de cama 5
prin intermediul rolei 6.
Forţa de apăsare în contact este dată de resoartele 7.
Prin intermediul bornelor 8 se realizează conexiunile
dorite.
Camele de diverse profile sunt acţionate prin intermediul
axului comutatorului, pe care se fixează mânerul de acţionare.
Dispozitivul de sacadare permite trecerea camelor de pe o
poziţie pe alta, realizând aşa.numitele poziţii ferme de sacadare
sau poziţii cu revenire.

13
 Dispozitivul de sacadare se montează la partea superioară
a comutatorului.
Fixarea comutatorului pe panou se face prin intermediul
unui capac ce se asamblează cu dispozitivul de sacadare.

e) Prize şi fişe

Prizele şi fişele sunt aparate de conectare folosite pentru a

lega la sursa de tensiune consumatori mobili, cum sunt lămpile
portative, aparatele electrocasnice, electromedicale şi portative
de atelier, motoare electrice trifazate, grupuri de sudură,
aparate şi maşini-unelte.
Priza este partea fixă (partea dinspre sursă) la care sunt
legate conductele instalaţiei, iar fişa este partea care stabileşte,
prin intermediul unei conducte flexibile, legătura electrică a
consumatorului mobil la sursa de tensiune.
• După numărul fazelor conectate , prizele şi
fişele pot fi: monofazate, cu doi poli, monofazate cu doi poli şi
contact de protecţie pentru legarea la pamânt a instalaţiei,
trifazate cu trei poli, trifazate cu trei poli şi cu contact de
protecţie. Prizele şi fişele corespunzătoare au acelaşi număr de
poli.
După domeniul de utilizare şi intensitate
•
nominală se deosebesc prize şi fişe pentru instalaţii şi prize şi
fişe industriale.
Prizele şi fişele pentru instalaţii se utilizează, în
general, pentru conectarea la reţea a consumatorilor casnici de
energie electrică(lămpi portative, aparate electrocasnice şi
medicale) şi se construiesc pentru intensitatea nominală până
la 10 A. Ele se pot monta aparent îngropat sau în tencuială.

14
 • După modul de protecţie, prizele pot fi normale,
impermeabile sub tencuială, având capac de porţelan,
capsulate în carcasă metalică, capsulate în carcasă de
bachelită.

Prizele şi fişele industriale (fig. 6.14) servesc la

conectarea la reţea a consumatorului din industrie (ca motoare
trifazate, grupuri de sudură etc.) şi se construiesc pentru
curenţi de 25 şi 60 A.
Datorită acestor condiţii grele de lucru, ele sunt de o
execuţie mai robustă, numai pentru montaj aparent cu carcasă
de bachelită, de fontă sau de aliaje de aluminiu turnat.
În mod normal, prizele şi fişele industriale sunt trifazate
cu trei poli şi cu contact de protecţie.
Priza (fig 6.15, a) este formată din următoarele elemente:
un soclu 1, de material izolant (steatită, porţelan sau bachelită)
care asigură izolarea şi fixarea mecanică a căilor de curent,
tecile de contact 2, de alarmă, prevăzute cu o piesă de arcuire,
bornele de racord 3 ale conductelor instalaţiei, carcasa 4
prevăzut cu orificii pentru introducerea fişei şi pieselor de
fixare.
Fişa (fig 6.15 b) este formată din ştifturile de contact 1,
din piesele de fixare 2 a conductelor de ştifturi, capacele
izolante 3 de bachelită şi brida 4 pentru prinderea mecanică a
conductei, astfel încât eforturile de tracţiune exercitate
accidental asupra acesteia să nu slăbească legăturile la
contacte.
La fişele industriale la care carcasa este de fontă sau de
aliaj de aluminiu ştifturile de contact se fixează pe o piesă
suplimentară izolantă de porţelan.
La prizele şi la fişele trifazate de bachelită cu trei sau
patru poli, gaurile respectiv ştifturile de contact sunt aşezate
astfel încât polaritatea să nu poată fi schimbată.
Ştiftul de contact, corespunzător firul neutru, este mai
lung, astfel încât să stabilească primul contact şi este aşezat

15
astfel, încât să nu fie posibilă introducerea fişei în poziţia
corectă. La unele prize şi fişe, contactul suplimentar pentru
protecţie se face pe marginea corpului fişei.
Priza şi fişa sunt astfel construite (fig 6.16) încât să nu fie
posibilă introducerea numai a unui singur ştift de contact al
fişei în teaca prizei şi nici atingerea cu mâna a ştifturilor
neintroduse complet, însă care se află deja sub tensiune.

BIBLIOGRAFIE

1. Cartea electricianului instalator – Editura tehnică

2. Instalaţii electroenergetice – Editura didactică şi pedagogică

3. Manual instalaţii electrice – Editura didactică şi pedagogică

16
ANEXE
17