C Â T E VA P R O B L E M E C L A S I C E D E G E O M E T R I E

G a b r i e l a C h i rc a , p ro f e s o r
C o l e g i u l Te h n i c “ Tr a i a n ” , B u c u re ş t i

I collected several geometry problems, which I arranged in the form I had preferred to teach
geometry problems in, inspired by a book written by Professor Eugen Rusu[2]: How do we think? The
idea? Solution.
Because the purpose of teaching geometry was to teach students to think ...

Am ales pentru această ediţie aproape-jubiliară a Sesiunii de comunicări ştiinţifice

“Matematica de ieri si de azi”- ediţia a XV-a, cu tema “Modele matematice în ştiinţă, tehnică
şi artă”, o lucrare inspirată -şi regret foarte mult această stare de fapt- din Matematica de ieri.
Scoaterea geometriei clasice plane şi în spaţiu din programa şcolară pentru liceu reprezintă în
opinia mea o mare greseală, ale cărei efecte se văd tot mai bine, odată cu trecerea anilor. Îmi
este mult mai greu, în lipsa geometriei, să creez pentru elevii mei un scenariu în care să se
întâlnească cu o problemă, să ia contact întâi cu aceasta prin intermediul desenului, să lase
intuiţia să-i ghideze, să experimenteze emoţia cercetării ipotezelor proprii şi a descoperirii
soluţiei.
Am strâns în această lucrare câteva probleme- frumoase, cum altfel- de geometrie, pe care le-
am aranjat în forma în care preferam să prezint elevilor problemele de geometrie, formă
inspirată de o lucrare a profesorului Eugen Rusu[2]: Cum gândim? Ideea? Soluţia.
Pentru că scopul predării geometriei era să învăţăm elevii să gândească…


Problema 1. Se dă triunghiul isoscel ABC cu AB = AC şi m( A)  20  . Pe (AC) se ia
 
un punct M, iar pe (AB) un punct N, astfel ȋncȃt m( ABM )  20  şi m( ACN )  30  .

Să se calculeze m( BMN ) . (Fig. 1)
Comentariu. Problema a fost propusă spre rezolvare de către cunoscutul profesor
Eugen Rusu (15.12.1910 – 7.05.1983), specialist ȋn metodica şi pedagogia matematicii, la o
conferință metodică ținută ȋn cadrul unor cursuri de vară. Dintre cei şaizeci de cursanți, nici
unul nu a rezolvat problema imediat. ([1], pag.18). Problema a fost publicată ȋn Gazeta
Matematică nr.2/1962(Problema E:1796).
De atunci problema a făcut carieră, deoarece este cuceritoare prin simplitatea şi ermetismul ei.
Eu am întâlnit-o în clasa a VII-a de gimnaziu şi mai târziu în clasa a IX-a, de fiecare dată fiind
lansată ca o provocare din partea profesorului de la clasă.
O soluţie frumoasă la nivel de gimnaziu este dată în cele ce urmează.

1
 Fig.3
Fig.2
Fig.1
Cum gândim?
Fig.2 În primul rând, construind unghiurile din ipoteză, de măsuri inegale, “stricăm” simetria
relaţiilor din triunghiul isoscel: NB<MC. Diferenţa de măsuri generează această diferenţă de
lungimi. Care este valoarea acestei diferenţe?
Pe de altă parte, unghiurile de la baza triunghiului isoscel ABC au fiecare măsura de 80  . De
aici, observăm că triunghiul NBC este isoscel, cu NB  BC . Cum am putea construi un
triunghi isoscel care să implice unghiul x sau latura NM ? (Fig. 2)
Ideea:
Să împărţim unghiul MBC care are măsura de 60  în două unghiuri , cu măsurile de 40  si
20  :
 
P  ( MC ), m( MBP )  40  , m( PBC )  20  .
Obţinem astfel încă două triunghiuri isoscele : PMB şi BCP . (Fig.3)

Soluţia:

2
 Avem, din cele trei triunghiuri isoscele, BCN , PMB şi BCP , egalităţile
NB=BC=BP=MP.
În consecinţă NBP este echilateral, de unde PMN este isoscel.
Unghiul P exterior al triunghiului PMN are măsura de 80   60   140  , de unde x  40   70  .
În final x  30  .

 
Problema 2. Într-un triunghi ABC cu m( A)  45  şi m( B )  54  , se consideră
 
punctele D  ( AC ) şi E  ( AB) astfel încât m( ABD)  36  şi m( ACE )  18  . Să se

determine m( BDE ) . (Ionel Tudor- problemă dată la olimpiada locală, cl. a VI-a, Giurgiu-
2006 şi publicată în R.M.T. nr.1/2006)

Fig.4

Cum gândim?
Avem un triunghi cu măsurile unghiurilor de 45 , 54  şi 81 . Sunt aceste valori
întâmplătoare? Nu, pentru că putem uşor observa câteva “coincidenţe”:
  
m( DBC )  18   m( ACE ) , iar m( BCE )  63 .(Fig.4) Nu putem ignora nici faptul că toate
măsurile sunt multipli de 9, inclusiv valoarea sumei unghiurilor unui triunghi- 180  .
Ideea:

A ramas un singur unghi “misterios” . Care este valoarea m( BEC ) ?

Soluţia (Fig.5):

Fig.4

3
 Fig.5
 
Avem m(BEC )  180   54   63  63 , aşadar BE=BC şi m(BDC )  180   18   81  81 ,
de unde BD=BC.
 180   36 
Rezultă BE=BD, de unde x  m(BDE )   72 .
2

` Problema 3. Trei cercuri egale au un punct comun.Cercul care trece prin celelalte trei
puncte în care cercurile se intersectează două câte două este egal cu cercurile date.
Notă.. Problema se numeşte “Problema piesei de 5 lei a lui Ţiţeica”, deoarece acest ilustru
matematician a descoperit enunţul desenând nişte cercuri cu o monedă de 5 lei- egale deci.[2]

Cum gândim?
Cercul al patrulea este cercul circumscris triunghiului M1M2M3.
ABC este în mod evident în relaţie de asemănare sau chiar de congruenţă cu triunghiul
M1M2M3. (Fig.6)
Ce putem spune despre cercul circumscris triunghiului ABC?
Ideea:
Punctul M este comun celor trei cercuri congruente. Ce rezultă de aici?
Soluţia: MA=MB=MC pentru că sunt raze ale unor cercuri congruente, de unde rezultă că
cercul circumscris triunghiului ABC este congruent cu cele trei cercuri date.

4
 M1
C

B’

M3 A’ M A

C’

B M2

Fig.6

Dacă putem demonstra că triunghiurile M1M2M3 şi ABC sunt congruente, atunci şi cercurile
circumscrise lor sunt congruente. O cunoscută proprietate a cercurilor secante ne arată că
(AC) este mediatoarea lui (M1M) şi reciproc, (AB) este mediatoarea lui (M2M) şi reciproc iar
(BC) este mediatoarea lui (M3M) şi reciproc. Rezultă că (B’C’) este linie mijlocie atât în
ABC cât şi în MM 1 M 2 , de unde 2 B ' C '  BC  M 1 M 2 . Analog se arată
2 A' B '  AB  M 1 M 3 şi 2 A' C '  AC  M 2 M 3 .

Problema 4.
Fie ABC şi P un punct oarecare.
Araţi că dreptele care unesc mijloacele
segmentelor (AP), (BP) şi (CP) cu
mijloacele laturilor opuse sunt
concurente.

Cum gândim?
Avem mijloacele a şase segmente. Ar fi
util să folosim proprietăţile liniei
mijlocii? (Fig.7)
Ideea:
Fig.7
Vrem să arătăm că (A’A”), (B’B”) şi
(C’C”) sunt concurente.
Să considerăm patrulaterul B’C’B”C” , în care (B’B”) şi (C’C”) sunt diagonale.
5
 Soluţie:
Fig.7
(B’C’) este linie mijlocie în ABC , iar (B”C”) este linie mijlocie în PBC , de unde
rezultă că B’C’B”C” este paralelogram, aşadar P’ este mijlocul comun al segmentelor (B’B”)
şi (C’C”). Analog se arată că P’ este mijlocul comun al segmentelor (A’A”) şi (C’C”).
Comentariu: Plecând de la această problemă putem deduce proprietăţile cercului lui Euler.

Problema 5. Dacă punctul P este H, ortocentrul triunghiului ABC, atunci P’ este

centrul cercului lui Euler.
Ideea:
(B”C’) este linie mijlocie în BPA ,
Soluţia:
(B”C’) este paralel cu hA, adică
paralelogramul B’C’B”C” este
dreptunghi,
şi mod similar se obţine că
A’C’A”C” este dreptunghi, aşadar
(A’A”), (B’B”) şi (C’C”) sunt
concurente şi congruente.
Rezultă că punctele
A’,A”,B’,B”,C’,C” sunt conciclice,
P’ fiind centrul cercului. Evident,
cercul este Cercul lui Euler. (Fig.8,
[3])
Fig.8
Fig.8

Imaginea următoare reprezintă un proiect realizat de elevii unei clase a IX-a, în cadrul orelor
de geometrie, atunci când geometria plană nu dispăruse încă din programa analitică de liceu.
(Fig.9)

6
 Fig.9
Note bibliografice
[1] E. Rusu, Matematica ȋn liceu –probleme de metodică, E.D.P., 1970.
[2] E. Rusu, Cum gȃndim şi rezolvăm 200 de probleme, E. Albatros, 1972.
[3] T. Bîrsan, Variaţiuni pe tema dreptei lui Euler şi a cercului celor nouă puncte, Rev. Recreaţii matematice