Sunteți pe pagina 1din 15

COMISIA

EUROPEANĂ

Bruxelles, 28.6.2013
C(2013) 4035 final

RAPORT AL COMISIEI

Raport privind aplicarea în statele membre a Directivei 96/82/CE privind controlul


asupra riscului de accidente majore care implică substanțe periculoase pentru perioada
2009-2011

(Text cu relevanță pentru SEE)

RO RO
RAPORT AL COMISIEI

Raport privind aplicarea în statele membre a Directivei 96/82/CE privind controlul


asupra riscului de accidente majore care implică substanțe periculoase pentru perioada
2009-2011

(Text cu relevanță pentru SEE)

1. INTRODUCERE
Directiva 96/82/CE a Consiliului privind controlul asupra riscului de accidente majore care
implică substanțe periculoase1, cunoscută sub denumirea „Directiva Seveso II”, urmărește
prevenirea riscului de accidente majore care implică substanțe periculoase și limitarea
consecințelor acestor accidente asupra oamenilor și mediului. Directiva Seveso II se aplică în
cazul a aproximativ 10 000 de unități industriale în care sunt prezente substanțe periculoase.
Prezentul raport vizează aplicarea directivei pentru perioada 2009 - 2011. Articolul 19
alineatul (4) din directivă obligă statele membre să prezinte Comisiei, la fiecare trei ani, un
raport privind punerea în aplicare, în conformitate cu procedura prevăzută în Directiva
privind standardizarea raportării2. În conformitate cu practica anterioară, rapoartele respective
se limitează la informațiile privind unitățile de nivel superior vizate de articolele 6 și 9.
Prezentul raport sintetizează în capitolul 2 informațiile furnizate de statele membre pe baza
unui chestionar3. Scopul acestui rezumat este de a evalua nivelul de punere în aplicare și a
identifica orice deficiențe care trebuie corectate. Capitolul 3 completează acest rezumat cu
cifre privind accidentele, obținute din analiza bazelor de date eMARS4 și SPIRS5 care sunt
gestionate de Biroul privind pericolele de accidente majore, din cadrul Centrului Comun de
Cercetare al Comisiei Europene, pe baza informațiilor furnizate de statele membre.
Concluziile și perspectivele sunt prezentate în capitolul 4. Anexa 1 conține un extras al
cifrelor furnizate. Contribuțiile integrale ale celor 27 de state membre și contribuțiile
voluntare din partea Norvegiei, Islandei și a Macedoniei, precum și chestionarul, rapoartele
anterioare pentru perioadele 2000 - 20026, 2003 - 20057 și 2006 - 20088 și alte informații
suplimentare pot fi găsite pe site-ul internet al Seveso9.

1
Directiva 96/82/CE, JO L 10, 14.1.1997, p.13; modificată prin Directiva 2003/105/CE, JO L 345,
31.12.2003, p.97.
2
Directiva 91/692/CEE din 23 decembrie 1991, JO L377, 31.12.1991, p. 48.
3
Documentul C(2008)5088 final, Decizia Comisiei din 19.9.2008
4
Sistemul de raportare online a accidentelor majore (Online Major Accident Reporting System)
https://emars.jrc.ec.europa.eu
5
„Sistemul de colectare a informațiilor referitoare la instalațiile Seveso” („Seveso Plants Information
Retrieval System”)
6
Documentul C(2004)3335.
7
Documentul C(2007)3842.
8
Documentul C(2010)5422 final.
9
http://ec.europa.eu/environment/seveso/implementation.htm

RO 2 RO
2. SINTEZA RAPOARTELOR STATELOR MEMBRE
Toate cele 27 de state membre au transmis rapoartele lor trienale Comisiei Europene. Două
treimi din acestea au respectat termenul de 1 octombrie 2012 care a fost stabilit pentru
furnizarea informațiilor.
2.1. Numărul de unități
În decembrie 2011, un total de 10 314 unități au fost raportate, evidențiind o creștere pe
parcursul perioadei de raportare de 3 %; 5 523 dintre acestea sunt unități de nivel inferior
(54 %), iar 4 791 – unități de nivel superior (46 %). În ceea ce privește unitățile de nivel
superior, creșterea din ultimii trei ani este de 6 % (față de 4 528 de unități în 2008). Această
creștere ar putea fi rezultatul expansiunii economice, dar și al unei mai bune conformări la
obligația de notificare. Situația la nivelul statelor membre este mixtă, unele cifre evidențiind
creșteri, iar altele scăderi.
Figura 1: Numărul total de unități Seveso în întreaga UE în perioada 2009 - 2011

Numărul total de unități Seveso în perioada 2009 - 2011


12.000
10 314 10 086 10 014
10.000

8.000

6.000

4.000

2.000

0
2011 2010 2009 2008 2005
Nivel superior 4 791 4 668 4 649 4 528 3 949
Nivel inferior 5 523 5 418 5 365

Figura 2: Numărul total de unități Seveso pe stat membru raportat pentru anul 2011

Numărul total de unități Seveso în 2011


3000

2405

2000

11961101
1086
1000
767
416 381 381 360
295 276 223 197 189 169 164 158
122 85 80 63 61 51 41 20 16 11
0
DE FR IT UK ES NL BE SE PL RO FI EL CZ PT HU BG AT DK IE SK LV SI EE LT LU CY MT
Superior 1104 622 533 388 332 249 192 206 166 113 129 83 116 66 78 72 84 54 36 41 30 27 28 18 8 10 6
Inferior 1301 574 568 698 435 167 189 175 194 182 147 140 81 123 91 92 74 68 49 39 33 34 23 23 12 6 5

Germania este țara cu cel mai mare număr de unități Seveso, fiind urmată de Franța, Italia și
Regatul Unit, fiecare cu aproximativ 1 100 de unități.

RO 3 RO
După cum reiese din concluziile statistice rezultate din consultarea bazei de date SPIRS,
Finlanda are cel mai mare număr de unități pe milion de locuitori, respectiv 49 de unități
Seveso la un milion de locuitori, urmată de Luxemburg și Suedia. Malta are cea mai mare
concentrație de unități Seveso, respectiv 34 de unități pe 1 000 km², fiind urmată de Belgia,
Țările de Jos, Luxemburg și Germania. 19 state membre au mai puțin de 3 unități Seveso pe
1 000 km².
În ceea ce privește numărul de unități Seveso pe unitate de PIB, Estonia și Letonia sunt
fruntașe, cu aproximativ 3 unități Seveso pe miliard € din PIB. Germania se află pe locul 17.
Dintre 49 activități utilizate pentru a clasifica unitățile Seveso, șapte activități figurează la
50 % din unități:
– Depozitarea combustibililor (inclusiv încălzirea, vânzarea cu amănuntul etc.);
– Depozitarea și distribuția en gros și en detail (cu excepția GNL);
– Depozitarea GPL;
– Fabricarea substanțelor chimice;
– Producerea substanțelor organice de bază;
– Producția, furnizarea și distribuția energiei electrice;
– Producerea, îmbutelierea și distribuția în vrac a GPL.
2.2. Operatorii
Principalele cerințe pentru operatorii unităților de nivel superior se referă la elaborarea
rapoartelor privind siguranța și a planurilor de urgență interne.
Răspunsurile statelor membre arată că, până în anul 2011, aproximativ 2 % dintre operatori
nu au prezentat autorităților competente niciun raport privind siguranța. Acest procent a
rămas relativ stabil în ultimii ani: 2 % în 2008 și în 2009, 1 % în 2010.
Cifrele privind planurile de urgență interne sunt similare, întrucât autoritățile competente
obțin dovada existenței unor astfel de planuri în special prin examinarea raportului privind
siguranța. Până la sfârșitul anului 2011, aproximativ 1 % (67) dintre unitățile de nivel
superior nu aveau un plan de urgență intern (în comparație cu 1 % în 2009). În plus, câteva
state membre (Bulgaria, Ungaria și Letonia) au raportat că această cerință a fost, de
asemenea, impusă operatorilor unităților de nivel inferior, în conformitate cu reglementările
lor naționale respective.
Astfel, se poate concluziona că există, în general, un nivel ridicat de respectare a obligației de
a produce rapoarte privind siguranța și de a elabora planuri de urgență interne. Cu toate
acestea, un număr restrâns de state membre trebuie să ia măsuri pentru a crește și mai mult
nivelul de respectare a acestei obligații, inclusiv Malta și Portugalia, în care mai puțin de
90 % dintre unitățile de nivel superior au prezentat rapoarte privind siguranța, în ultimii trei
ani.

RO 4 RO
Figura 3: Rapoarte privind siguranța transmise în 2005, 2008 și 2011

Rapoarte privind siguranța transmise (% din unitățile


de nivel superior)
%
100
90
80
70
60
50
40
30
20
10
0
AT BE BG CY CZ DE DK EE EL ES FI FR HU IE IT LT LU LV MT NL PL PT RO SE SI SK UK
2005 89 99 100 96 90 100 100 98 92 100 98 100 100 100 62 100 100 83 89 99 95 74 96 100 93
2008 91 94 100 100 98 98 100 100 100 98 100 100 100 97 100 71 88 100 83 100 98 95 97 99 100 98 95
2011 96 99 100 100 97 99 100 100 100 97 100 100 100 97 98 94 100 100 83 92 98 88 99 100 100 100 97

2.3. Autoritățile competente


Directiva Seveso II impune o serie de obligații autorităților competente, dintre care cele mai
importante sunt examinarea raportului privind siguranța și comunicarea concluziilor lor către
operator, elaborarea planurilor de urgență externe, asigurarea faptului că publicul susceptibil
de a fi afectat de astfel de accidente este informat cu privire la măsurile de siguranță,
efectuarea de inspecții, identificarea grupurilor de unități în care ar putea exista „efecte de
domino” și luarea în calcul a implicațiilor riscurilor de accidente majore asupra amenajării
teritoriului. Statele membre au furnizat numeroase informații specifice în răspunsurile lor.
Prezentul rezumat se concentrează asupra acelor aspecte pentru care se pot realiza evaluări
semnificative din punct de vedere statistic sau pentru care se pot compara informațiile:
acestea sunt elaborarea planurilor de urgență externe, inspecțiile, furnizarea de informații
către public și utilizarea de instrumente coercitive.
2.3.1. Elaborarea planurilor de urgență externe
Autoritățile desemnate în acest scop elaborează planurile de urgență externe pentru măsurile
care urmează să fie adoptate în afara unității. Aceste planuri sunt importante pentru limitarea
și controlarea incidentelor cu scopul de a le reduce la minimum efectele și de a limita
pagubele pentru oameni, mediu și proprietăți.
Datele furnizate arată că, în 2011, 90 % dintre unitățile de nivel superior aveau un plan de
urgență extern elaborat de autoritățile desemnate, 6 % nu aveau un astfel de plan, iar 4 %
fuseseră scutite de la această cerință în temeiul articolului 11 alineatul (6). Prin urmare, în
medie, 93 % dintre unitățile de nivel superior au îndeplinit cerința respectivă până la sfârșitul
anului 2011. Aceasta reprezintă o nouă creștere comparativ cu perioadele de raportare
anterioare, pentru care acest procentaj a fost de 91 % în 2008 și 68 % în 2005. Cu toate
acestea, situația ar trebui să se îmbunătățească în continuare, în special în Republica Cehă,
Țările de Jos și Portugalia, în cazul cărora planurile de urgență externe au fost elaborate
pentru mai puțin de 80 % dintre unitățile de nivel superior.

RO 5 RO
Figura 4: Planuri de urgență externe elaborate în 2005, 2008 și 2011

Planuri de urgență externe elaborate (% )

%
100
90
80
70
60
50
40
30
20
10
0
AT BE BG CY CZ DE DK EE EL ES FI FR HU IE IT LT LU LV MT NL PL PT RO SE SI SK UK
2005 57 57 0 73 62 100 100 100 74 96 68 89 87 68 100 0 76 17 98 94 37 55 73 100 89
2008 87 50 100 100 95 94 100 100 88 71 80 100 100 97 98 100 88 100 100 100 94 37 94 94 100 95 95
2011 93 95 99 100 79 92 93 100 83 88 93 83 92 97 94 100 88 100 100 80 77 70 89 90 100 93 91

2.3.2. Testarea și revizuirea planurilor de urgență externe


Planurile de urgență trebuie revizuite și testate la interval de cel mult trei ani. Deși nu se
poate efectua o evaluare statistică exactă întrucât este posibil ca unele planuri să fi fost testate
de mai multe ori, iar alte planuri să nu fi fost testate deloc în această perioadă, din
răspunsurile statelor membre reiese că aproximativ 73 % dintre planurile de urgență externe
existente în UE-27 au fost testate între 2009 și 2011. Aceasta înseamnă cu 13 % mai mult față
de procentul de 60 % raportat cu privire la planurile testate în perioada 2006 - 2008 și este
semnificativ mai mare decât procentul de 40 % raportat cu privire la planurile testate în
perioada 2003 - 2005. În pofida acestei creșteri, există o variație semnificativă între statele
membre (variind între testarea a 100 % și până la doar 14% dintre planurile de urgență). Sunt
necesare îmbunătățiri în special în Belgia, Republica Cehă, Grecia, Italia, Portugalia și
Suedia, în care mai puțin de 50 % dintre planurile de urgență externe au fost testate în ultimii
trei ani.

RO 6 RO
Figura 5: Planuri de urgență externe testate în ultimele trei perioade de raportare10

2.3.3. Furnizarea de informații către public


Informațiile privind măsurile de siguranță și comportamentul care trebuie adoptat în cazul
unui accident trebuie furnizate periodic persoanelor susceptibile de a fi afectate de un
accident major, fără ca acestea să fie nevoite să solicite acest lucru. Directiva nu menționează
cine este responsabil de informare. Perioada maximă pentru repetarea transmiterii acestor
informații publicului este de cinci ani (cu doi ani mai lungă decât perioada de raportare). Prin
urmare, una dintre întrebările din chestionar a vizat numărul de unități pentru care au fost
comunicate informații în perioada 2007 - 2012. Nu toate răspunsurile statelor membre s-au
referit la această perioadă.
În general, publicul a fost informat în perioada 2007 - 2012 cu privire la 4 171 unități,
reprezentând aproximativ 87 % dintre unitățile Seveso de nivel superior, ceea ce evidențiază
o creștere față de 80 % în 2008 și respectiv 72 % în 2005. Cu toate acestea, în mai multe state
membre, inclusiv Grecia, Spania, Luxemburg și Țările de Jos, nu a existat niciun caz sau au
existat foarte puține cazuri în care informațiile au fost furnizate publicului. În plus, cifrele nu
oferă informații privind calitatea și eficiența informațiilor furnizate.

10
Cifre > 100 % deoarece este posibil ca unele state membre să fi înțeles că trebuie raportat numărul de
unități pentru care planurile de urgență sunt testate în fiecare an.

RO 7 RO
Figura 6: Unități pentru care sunt furnizate informații publicului

Unități de nivel superior pentru care sunt furnizate informații


% publicului (%)
100

90

80

70

60

50

40

30

20

10

0
AT BE BG CY CZ DE DK EE EL ES FI FR HU IE IT LT LU LV MT NL PL PT RO SE SI SK UK
2001-2005 80 100 0 65 58 75 0 49 13 68 98 98 57 100 100 0 86 0 100 82 7 73 0 90 62
2004-2008 86 100 90 0 81 89 25 90 0 45 91 100 100 61 100 88 0 100 0 100 100 59 100 100 85
2007-2011 92 100 100 90 79 98 93 36 0 55 93 100 137 186 100 111 0 100 100 0 108 73 107 84 93 110 80

De asemenea, chestionarul a solicitat informații cu privire la cine este responsabil de


informarea publicului. Din datele furnizate reiese că, în 10 state membre, responsabilitatea le
revine autorităților, în timp ce în 14 state membre, aceasta se situează la nivelul operatorilor,
iar două state membre au raportat împărțirea responsabilităților între operatori și autorități. În
general, organismele responsabile pentru informarea publicului sunt, de asemenea, cele care
își asumă costurile asociate.
Figura 7: Organismele responsabile pentru informarea publicului (număr de state membre)

Organismele responsabile pentru informarea


publicului (număr de state membre)

1 Operator (AT, BG, CY, EE, DE, FI, HU,


2 IE, LV, MT, SI, SK, UK și RO)

Autoritate publică (BE, EL, FR, CZ, ES,


DK, IT, NL, PT și SE)
10 14
Operator și autoritate publică (LT și PL)

Nu s-au furnizat informații (LU)

RO 8 RO
2.3.4. Inspecții
În medie, au fost întreprinse inspecții în 65 % dintre unitățile de nivel superior în 2009 și în
2010 și, respectiv, în 66 % dintre acestea în 2011. Cifrele sunt, practic, neschimbate față de
2008, când ponderea era de 66 % sau față de 2005, când aceasta era de 69 %. Inspecțiile în
unitățile de nivel inferior au fost efectuate mai puțin frecvent întrucât, în medie, acestea au
fost efectuate în 42 % din astfel de unități în 2009, 41 % în 2010 și, respectiv, 43 % în 2011.
Aceasta reflectă faptul că obligația de efectuare a unor inspecții anuale se aplică numai
unităților de nivel superior, cu excepția cazului în care un program de inspecții a fost stabilit
pentru o anumită unitate, pe baza unei evaluări sistematice a pericolelor de accidente majore
prezentate de unitatea respectivă. Nu sunt disponibile date privind inspecțiile instalațiilor de
nivel inferior pentru perioadele de raportare anterioare.
Cifrele anuale nu permit stabilirea unor concluzii clare, deoarece frecvența inspecțiilor este
legată de programul acestora și, prin urmare, este posibil să nu fie necesară inspectarea
tuturor unităților în fiecare an. Cu toate acestea, o analiză detaliată a informațiilor furnizate de
către statele membre a identificat faptul că este posibil să fie necesară creșterea sferei de
acoperire a inspecțiilor în rândul unităților de nivel superior în mai multe state membre,
inclusiv Grecia, Italia, Portugalia și Suedia, în cazul cărora mai puțin de 50 % dintre unitățile
de nivel superior au fost inspectate în cursul ultimei perioade de raportare.
Figura 8: Procentul (%) de unități inspectate în 2005, 2008 și 2011

Unități de nivel superior inspectate (%)

100
90
80
70
60
50
40
30
20
10
0
AT BE BG CY CZ DE DK EE EL ES FI FR HU IE IT LT LU LV MT NL PL PT RO SE SI SK UK
2005 86 82 100 98 52 85 100 27 56 100 95 100 100 33 100 60 66 0 100 100 30 44 92 95 93
2008 39 82 63 100 100 58 84 100 35 49 54 98 100 100 30 88 88 97 100 81 100 16 100 38 100 68 74
2011 74 84 92 100 100 60 83 100 10 63 63 90 100 103 15 100 100 73 100 82 100 11 98 43 93 71 75

2.3.5. Utilizarea de instrumente coercitive


Toate statele membre au prezentat informații privind utilizarea de instrumente coercitive care
pot fi utilizate în cazul încălcării legislației. Au existat 5 895 de cazuri în care au fost aplicate
instrumente coercitive. Cel mai utilizat instrument a fost punerea în întârziere (aviz de
îmbunătățire, aviz de conformare, avertizare etc.), urmată de ordine scrise, ordine de
conformare și amenzi administrative. Recurgerea la interdicția de utilizare a fost foarte
limitată (38 de cazuri) și nu au fost raportate proceduri penale.

RO 9 RO
Tabelul 1: Utilizarea de instrumente coercitive raportată de statele membre pentru perioada
2009-2011

Numărul de cazuri de
utilizare raportate
Instrumente de raportare ale SM
Categorie de instrumente
în această categorie 2009 2010 2011 Total
pentru
perioadă

BE, BG, CY, DE, DK, EE, ES,


Aviz de îmbunătățire/ aviz
FR, IE, IT, LT, LU, LV, NL, PL, 1321 1420 1354 4501
de conformare
PT, RO, SI, UK

BE, BG, CY, DE, DK, EE, ES,


Ordine scrise/ ordin de
FR, IT, LT, LV, NL, PL, PT, RO, 294 309 312 922
conformare
SE, SI, UK

AT, BE, BG, CZ, DE, EE,ES, FI,


Amendă administrativă FR, HU, IE, IT, LT, LV, NL, PL, 92 88 117 325
PT, RO, SI, SK

Proceduri de constatare a BE, BG, CY, CZ, DE, EE, ES,


neîndeplinirii obligațiilor FR, LV, MT, NL, PL, PT, RO, SI, 32 17 11 69
(general) UK

Avertismente verbale BE, CY, DK, RO, SI, UK 10 20 30 40

AT, BE, BG, CY, CZ, DE,


DK,ES, FI, HU, IT, LT, LU, LV,
Interzicerea utilizării 13 14 9 38
MT, NL, PL, PT, RO, SE, SI, SK,
UK

Proceduri penale BE, DE, EE, FR, IT, NL, PL, PT,
0 0 0 0
(condamnare la închisoare) UK

3. STATISTICI PRIVIND ACCIDENTELE, OBțINUTE ÎN URMA CONSULTĂRII EMARS


Numărul accidentelor majore constituie un indicator cheie pentru măsurarea performanței
directivei cu privire la scopul acesteia de a preveni accidentele. Statele membre sunt obligate
să raporteze în eMARS, sistemul de raportare a accidentelor majore, toate accidentele majore
care îndeplinesc criteriile prevăzute în anexa VI la Directiva Seveso. Acestea pot raporta, de
asemenea, alte evenimente11 (alte accidente majore care nu îndeplinesc aceste criterii sau care
nu sunt reglementate de Directiva Seveso, de exemplu în domeniul transporturilor) și
accidente evitate la limită. În perioada 2000 - 2011, numărul accidentelor majore raportate a
rămas relativ stabil, cu o medie de 27 de accidente majore pe an, în pofida creșterii numărului
de unități care fac obiectul Directivei Seveso (3 % între 2009 și 2011)12. Din cauza
întârzierilor înregistrate în raportarea accidentelor, datorate mai ales duratei procesului de

11
Alte evenimente pot fi accidente majore care nu îndeplinesc criteriile prevăzute în anexa VI sau
accidente care nu sunt reglementate de Directiva Seveso, de exemplu accidentele legate de transport
12
Nu este posibil să se determine creșterea totală, începând cu anul 2000, deoarece datele privind
numărul de unități de nivel inferior nu au fost raportate în perioadele de raportare anterioare. Cu toate
acestea, se poate observa faptul că numărul de unități de nivel superior a crescut cu 25 % începând din
2005.

RO 10 RO
finalizare a procedurilor juridice, precum și timpului necesar pentru pregătirea și aprobarea
rapoartelor înregistrate în baza de date eMARS, statisticile din ultimii 3 ani încă pot suferi
modificări.
Figura 9: Numărul de accidente majore raportate în eMARS

Numărul de accidente majore în UE


100

80 83 81 79 78

60

40

20

0
2000-2002 2003-2005 2006-2008 2009-2011

Accidentele raportate în baza de date sunt, în principal, accidente majore în sensul


dispozițiilor din Directiva Seveso. Incidentele evitate la limită și alte evenimente sunt
raportate într-o măsură mai mică. Principalele criterii care determină raportarea sunt: peste
5 % din cantitatea relevantă pentru încadrarea substanțelor implicate, rănirea persoanelor și
daunele materiale.
Pentru fiecare an din perioada 2000 - 2011, sunt raportate în baza de date mai multe accidente
din unități de nivel superior decât din unitățile de nivel inferior (224 accidente produse în
unități de nivel superior față de 43 de accidente produse în unități de nivel inferior, iar 54
accidente au fost raportate fără a se specifica dacă acestea s-au produs în unități de nivel
superior sau de nivel inferior), de unde reiese faptul că unitățile de nivel superior prezintă
riscuri mai ridicate de producere a accidentelor decât unitățile de nivel inferior.
În general, se constată o tendință de reducere a numărului de accidente mortale și de răniri
raportate în ultimul deceniu. Numărul total de accidente mortale a scăzut de la 27 în 2000 la 9
în 2010. În mod special, începând din 2006 nu s-au înregistrat decese în afara unității cauzate
de accidente mortale. Numărul total de răniri a scăzut de la 126 în 2000 la 23 în 2010.
Dintre fenomenele periculoase implicate în accidentele raportate în eMARS, cele mai
frecvente par a fi scurgerile de substanțe toxice, pentru fiecare an cu excepția anilor 2002,
2003 și 2010, în care exploziile și incendiile au avut loc mai frecvent. Principalele categorii
de substanțe în cauză sunt:
– toxice: 91 de accidente majore;
– extrem de inflamabile: 80 de accidente majore;
– foarte toxice: 53 de accidente majore.
Șapte tipuri de activități au fost implicate în peste 10 evenimente care s-au produs în perioada
2000-2011. Activitățile „Prelucrarea metalelor”, „Rafinării petrochimice/petroliere” și

RO 11 RO
„Fabricarea substanțelor chimice” înregistrează cea mai mare frecvență a accidentelor din
punctul de vedere al numărului de accidente pe unitate.
Tabelul 2: Tipurile de activități implicate în peste 10 evenimente produse în perioada
2000 - 201113
Numărul de
Evenimente raportate
unități Seveso
Tip de activitate
Incidente Alte Total
Număr Accidente
%14 evitate la eveni eveni %15 Frecvența16
total majore
limită mente mente

Fabricarea materialelor
368 3,89 9 1 10 2,8 0,7
plastice și a cauciucului

Producerea și
depozitarea
267 2,83 12 1 13 3,6 1,3
pesticidelor, biocidelor,
fungicidelor

Depozitarea și
distribuția en gros și en
877 9,28 15 1 2 18 5 0,5
detail (cu excepția
GPL)

Prelucrarea metalelor 78 0,83 19 2 21 5,9 7

Rafinării petrochimice /
238 2,52 62 4 6 72 20 8
petroliere

Fabricarea substanțelor
chimice (nemenționate 591 6,25 98 1 2 101 28,4 4,5
mai sus)

Altă activitate 276 2,92 30 4 34 9,5 3,2

Au fost raportate șapte accidente cu implicații transfrontaliere.


În cazul a peste 90 % dintre accidentele raportate în perioada 2000 - 2011 s-a observat că se
dispunea de informații și experiență. Cu toate acestea, în multe cazuri, calitatea acestor
informații era foarte scăzută. Acesta este un domeniu în care Comisia va încuraja aducerea de
îmbunătățiri în anii următori.

13
Informații extrase din bazele de date eMARS și SPIRS.
14
Numărul de unități (pe tip de activitate) raportat la numărul total de unități Seveso raportate în SPIRS
(9 449 unități raportate).
15
Procent care exprimă numărul de evenimente (pe tip de activitate) raportat la numărul total de
evenimente raportate pentru perioada 2000 - 2011 (356 evenimente).
16
Frecvența exprimată ca procentul de evenimente (pe tip de activitate) raportat la procentul de unități
(pentru același tip de activitate).

RO 12 RO
4. CONCLUZII șI PERSPECTIVE
Analiza de mai sus confirmă faptul că directiva funcționează bine și că punerea în aplicare de
către statele membre s-a ameliorat în mod considerabil în ultimele două perioade de
raportare. În ultimii zece ani, în pofida creșterii importante a numărului de unități - rezultată,
în principal, din aderarea la UE a noilor state membre - numărul accidentelor majore a rămas
relativ stabil, cu o medie de 27 de accidente majore raportate pe an. Scăderea semnificativă a
numărului de accidente mortale și de răniri raportate în ultimul deceniu este foarte
încurajatoare.
Implementarea practică și aplicarea Directivei Seveso II au fost îmbunătățite în continuare în
majoritatea domeniilor și, în mod special, operatorii din industrie se conformează în mare
măsură cerințelor referitoare la rapoartele privind siguranța și la planurile de urgență interne.
Cu toate acestea, sunt încă necesare eforturi în unele domenii într-o serie de state membre, în
special în ceea ce privește elaborarea și testarea planurilor de urgență externe și furnizarea de
informații către public. În plus, un număr relativ ridicat de unități rămân neinspectate în
cursul unui anumit an (aproximativ 34% dintre unitățile de nivel superior), fapt care necesită
acțiuni corective.
Constatările care vizează perioada de raportare precedentă17 au fost luate în considerare de
către Comisie în cadrul revizuirii Directivei Seveso II, conducând la adoptarea Directivei
Seveso III 2012/18/UE18. Noua directivă îmbunătățește dreptul publicului de a fi informat în
mod corespunzător, extinzând aplicarea anumitor dispoziții și la nivelul unităților de nivel
inferior. Aceasta include norme detaliate menite să garanteze o consultare adecvată a
publicului cu privire la proiecte individuale și introduce dispoziții mai stricte privind
inspecțiile. Respectarea Directivei Seveso III, prin urmare, este de așteptat să contribuie la
îmbunătățirile necesare evidențiate în prezentul raport.
Comisia va monitoriza îndeaproape progresele înregistrate cu privire la aceste aspecte și va
continua să asiste statele membre în procesul de ameliorare a nivelului lor de performanță,
prin diverse activități de sprijin și prin acțiuni de aplicare a legislației, după caz.

17
Documentul C(2010) 5422 final.
18
JO L 197, 24.7.2012, p. 1.

RO 13 RO
Încă nu a fost Încă nu a Încă nu a Încă nu a Planuri de Planuri de
transmis Furnizarea Furnizarea de Unități de Unități de
Nivel Nivel Nivel fost elaborat fost elaborat fost elaborat urgență urgență
raportul privind de informații informații nivel superior nivel superior
SM superior superior superior planul de planul de planul de externe externe
siguranța către public către public inspectate inspectate
2011 2008 2005 urgență urgență urgență testate testate
09+10+11 06+07+08 2011 2008
2011 intern 2011 extern 2011 extern 2008 09+10+11 06+07+08

AT 84 79 79 3 3 4 10 78 57 77 68 62 31

BE 192 174 137 2 0 9 87 74 99 192 174 161 143

BG 72 52 0 0 1 0 47 40 72 47 66 33

CY 10 11 13 0 0 0 0 27 0 9 0 10 11

CZ 116 112 79 3 3 3 6 28 22 92 91 116 112

DE 1104 1077 976 6 4 15 68 762 703 1079 959 662 625

DK 54 44 20 0 1 4 0 29 22 50 11 45 37

EE 28 21 14 0 0 0 0 10 5 10 19 28 21

EL 83 83 100 0 0 14 10 0 0 8 29

ES 332 295 245 11 6 36 85 324 236 181 133 208 145

FI 129 127 84 0 0 9 25 94 75 120 116 81 69

FR 622 553 593 0 12 59 0 587 229 622 553 558 542

HU 78 63 47 0 0 0 0 121 63 107 63 78 63

IE 36 33 23 1 0 1 1 24 21 67 20 37 33

IT 533 518 462 11 11 31 9 177 286 533 518 78 155

LT 18 17 21 1 0 0 0 54 52 20 15 18 15

LU 8 8 5 0 0 0 1 6 0 0 0 8 7

LV 30 30 29 0 0 0 0 30 31 30 30 22 29

MT 6 6 6 1 0 0 0 6 2 6 0 6 6

NL 249 221 188 20 0 51 0 0 205 179

PL 166 161 149 3 3 7 10 133 134 180 161 166 161

RO 14 RO
PT 66 62 57 8 8 20 39 10 8 48 0 7 10

RO 113 113 1 1 9 7 98 86 121 113 111 113

SE 206 195 172 1 4 20 12 26 50 173 115 89 74

SI 27 24 26 0 0 0 0 25 24 25 24 25 24

SK 41 40 39 0 0 1 2 37 57 45 40 29 27

UK 388 409 385 11 11 13 20 328 251 312 348 290 303

UE 4 791 4 528 3 949 83 67 307 392 3 135 2 553 4 171 3 616 3 174 2 995

RO 15 RO