Sunteți pe pagina 1din 9

Statele Unite ale Americi (S.U.

A)

“Statele Unite ale Americii nu a fost niciodata asa de puternica ca la inceputul acestui secol”,
se apreciaza in Atlasul geopolitic si cultural. Adevar indiscutabil. Numai ca el ar trebui
completat: si ca dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, si ca dupa incheierea Rzboiului Rece . de
fiecare data SUA au fost puternice si dominatoare prin puterea lor. De fiecare data aceasta
putere s-a exprimat intr-un context particular si a imbracat forme diferite.

Din perspectiva geopolitica cateva lucruri nu se par extrem de importante. In primul rand
cum a devenit America putere si apoi, superputere mondiala,datele naturale sociale si politice
ale acestei evolutii spectaculoase.

Fiind singura superputere a lumii, este important sa insistam asupra caracteristicilor,


atuurilor si slabiciunilor sale. In al treilea rand care este comportamentul international al unei
superputeri.

SUA nu ocupa teritorii ci le cumpara. Istoria SUA poate fi vazuta ca un proces continuu de
expansiune, favorizat, in primul rand, de datele naturale, de ceea ce presedintele Jhon Quincy
Adams numea “forta naturala”, invizibila, care a impins in aparenta granita catre vest.

Expansiunea a fost alimentata de diverse ideologii, de inspiratie religioasa sau laica, precum
“destinul manifest”, “America- ultima si cea mai buna speranta a omenirii”, in virtutea carora
americanii ar avea o adevarata datorie de a raspandi idealurile si institutiile democratice pe
intreg continentul american si, din a doua jumatate a sec. 20 chiar intreaga lume.

Dupa Razboiul de Independenta (1776), SUA incepe sa se extinda spre Est. SUA nu ocupa
teritorii, ci le cumpara. Dupa cumparerea Louisianei,le la Franta in 1803, americanii isi indreapta
atentia catre Florida (1819).

Peninsula Florida reprezinta modalitatea de a controla caile de acces le la Atlantic catre Golful
Mexic. Statele Unite urmaresc nu numai obectivul de a extinde limitele tarii- deja prea mari si
de a se pregati pentru dominarea intregii Lumi Noi, ci si pe acela de a-si asigura un imens fond
de resurse si de bogatii,pe care sa le valorifice in intregime.

Intre 1820 si 1860, SUA anexeaza Texasul, poarta un razboi cu Mexicul in urma caruia
anexeaza Arizona si New Mexico. Apoi se indreapta spre vest,incorporand teritoriile care
constituie azi California, Nevada, Otah, parti din Montana, Oregon, Washington. Teritoriul
incorporat in aceasta perioada are importanta pe mai multe planuri. In primul, sunt teritorii
bogate in aur (California), in zacaminte petroliere (Texasul). Dar poate ce mai important lucru,
sunt teritorii care asigura deschiderea tarii spre Pacific si spre Asia.

Prin incorporarea lor, SUA devin o putere pacifica si in feleul aceste,castiga o pozitie
strategica pe care nu o mai detine nimeni:de a se invecina pe o lungime aprox. Egala cu ambele
oceane, de a avealegaturi maritime directe cu cele doua continente importante: A sia si Europa.

Actualizarea acestu ros era o problema de dezvoltare si de modernizare interna. Dar pozitia
fizica, geografica, fusese deja asigurata.

In 1848, SUA incearca sa cumpere Cuba de la Spania, dar Spania alarmata de invazia
americana in Texas – refuza oferta si commaseaza pe teritoriul cubanez o forta militara de
aprox. 20.000 de soldati. In acea perioada, Golful Mexic era numit “Marea Neagra a Americii”,
Havana – un alt Sexastopol, iar Mexicul – Turcia A mericii; Cuba si Mexic trebuiau pastrate in
sfera de influienta a Americii,reprezentand teritorii vitale pentru o ruta comerciala dinamica,o
ruta care sa nu fie impartita cu nici o alta putere.

Expansiunea si consolidarea economica sunt intarziate de Razboiul Civil (1860-1865).


Declansat dintr-o multitudine de motive, dintre care cele economice sunt si ele semnificative –
razboiul va fi castigat de statele din Nord tot prin recursul la masuri economice, mai ales ca
urmare a capacitatii acestora de a impune blocade asupra porturilor Confederatiei si de a le
deconecta de la fluxurile comerciale consacrate.

Perioada de reconstructie (1865-1896) este una de consolidare interna, de punere la punct


a infrastructurii indispensabile unei puteri care se extinsese la scara continentala. In 1869 este
definitivata prima autostrada transcontinentala, incepe procesul de construire a retelei de
autostrazi care va lega statele intre ele, a retelei de cale ferata, precum si a porturilor capabile
sa gazduiasca nave de mare tonaj. Infrastructura puternica – sosele, poduri, canale de navigatie
si sisteme de comunicatii pe pietele internationale. In 1898 are loc razboiul americano-spaniol,
la sfarsitul caruia SUA vor exercita o adevarata hegemonie in zona caraibiana si vor deveni
actorul principal in Pacific.

In 1903, presedintele Theodore Roosevelt incurajaza o revolta in provincia columbiana


Panama, recunoaste imediat independenta noii entitati create; obtine dreptul de admiratie a
unei fasi de panant de aprox.zece mile, situata de o parte si de alta a drumului maritim.
Controlul exercitat de SUA asupra acestei portiuni, care va dura pana in 1979, va permite
obtinerea unor avantaje imense, mai ales dupa ce americanii construiesc canalul.
In jurul anului 1900, SUA ocupau primul loc in ceea ce priveste extractia de carbuni si fier,
aveau cea mai mare pondere in ceea ce priveste produsele obtinute din agricultura si alte
produse manufacturate, reprezentau unul dintre exportatorii principali de oroduse si de capital.

Expansiune pe mari a fost determinata si de o adevarata presiune economica. In anii 1890,


piata interna americana devine insuficienta, ceea ce face o prioritate din cautarea unor piete
externe care sa absoarba surplusul de productie industriala.

Iata cateva date care arata cat de mult se dezvoltasera SUA si cat de mare era presiunea
interioara spre noi piete se desfacere:

Valoarea exporturilor si a importurilor( mil. dolari ) 1870-1900

ANUL EXPORTURI IMPORTURI TOTAL

1870 393 436 829

1871 513 533 1.046

1880 836 668 1.504

1885 742 578 1.320

1890 858 789 1.647

1895 808 732 1.540

1900 1.394 850 2.244


Exporturile americane in functie de piata ( in pricente) 1870-1900

ANUL EUROPA AMERICA DE AMERICA DE ASIA


NORD SUD

1870 79.4 13 4.1 2.9

1871 80.1 13 3.7 2.7

1880 86.1 8.3 2.8 2.2

1885 80.8 10.3 3.8 4.6

1890 79.8 11 4.5 4.2

1895 77.8 13.6 4.3 3.8

1900 74.6 13.5 2.8 7.8

Sursa: E d. word P. Crapo, Howard Schonberg “The Shift to Global Expansion”, in William Appleman Williams ( ed.) ,
From Colony to Empire : Essays in the History of American Foreign Relations, Jhon Wiley & Sons, New York, 1972, p.
144

Am ajuns sa ne punem intrebarea : ce fel de tara este SUA, maritima sau continentala?
Interpretarea incadrata intr-o schema de catre Sul Cohen o da evolutiei geopolitice a SUA este
demna de luare aminte.
Patru etape in dezvoltarea geopolitica a SUA

ETAPA INTERIOR EXTERIOR

PERIOADA MIJLOACE DE SURSE DE ORIENTARE


TRANSPORT ENERGIE
Maritima Perioada Rauri, Mori de vant Controlul asupra
coloniala – sosele,transport tarmului
1803 cu cai
(cumpararea
Louisianei)
Continentala 1803- Cale Mori de Unificarea si extinderea
1898(Razboiul ferata,rauri,canale, vant, la scara continentala
americano- transport cu cai carbune
spaniol)
Continental- 1898- Sosele,autostrazi Petrol, gaze Continuare expansiunii
maritima izbucnirea naturale, continentale,expansiune
celui de-al carbuni, in Caraibe si in Pacific
Doilea Razboi motorul cu
Mondial combustie
interna
Maritim- 1941- prezent Autostrazi, cale Toate + Expansiune la nivel
continentala ferata,avioane energie global
nucleara

Sursa: Saul Bernard Cohen, “Geopolitics of the World Sistem”, Rowman & Littlefield, Lanham, Boulder, New York,
Oxford, 2003, p.107

Perioada maritima. Saul Cohen vorbeste despre o perioada maritima, intrucat inacea
vreme teritoriul SUA era plasat pe Coasta de Est, iar comertul reprezenta principalaramura a
economiei, fiind bazat pe exportul de produse din agricultura. Coloniile importau produse
manufacturate si exportau cu precadere produse agricole precum tutun, orez, bumbac, grane,
carne, peste si blanuri. Pentru americanii din aceasta perioada, coloniile si, apoi, statele
independente erau parte componenta a unei lumi dominate de catre o alta putere; principala
lor preocupare era asigurarea controlului asupra coastei.

Perioada continenta. Inceputul acestei etape este marcat de cumpararea Louisianei de la


francezi, în 1803. Cand spunem acest lucru nu trebuie sa avem in minte
Louisiana de astazi, ci o vasta suprafata de pamant care se intindea de la Mississippi la Muntii
Stancosi si de la Golful Mexic pana la coloniile din nordul tarii, controlate inca de catre englezi.
O suprafata de 2.120.000 de kilometri patrati, care insemna dublul suprafetei detinute la acea
vreme de catre SUA. Pe langa marimea propriu-zisa, achizitionarea Louisianei deschide apetitul
continental al tanarului stat. Intr-o prima faza, dezvoltarea a fost sustinuta de agricultura.
Urmeaza boom-ul inregistrat de constructia de cai ferate, Chicago stabileste conexiuni cu toate
celelalte colturi ale tarii, se asigura accesul industriei manufacturiere la materiile prime si la
piete. Asistam la o dezvoltare sprijinita pe doi piloni: agricol si industrial, unul stimulandu-l pe
celalalt. Deja, in perioada Razboiului Civil, productia din agricultura o egaleaza pe cea de
produse manufacturate. Razboiul a oferit un stimul major procesului de industrializare în nord-
est si în zona vest-centrala a SUA, pentru ca in jurul anului 1880 America sa devina cel mai mare
producator de otel si de utilaje agricole.

Perioada continental-maritima. Aceasta perioada incepe cu razboiul americano-zona


pacifica si caraibiana, ca o prelungire fireasca a puterii continentale deja spaniol din 1898, care
permite Statelor Unite ale Americii sa-si extinda influenta in zona pacifica si caraibiana, ca o
prelungire fireasca a puterii continentale deja dobandite, si se incheie o data cu cele doua
„decenii de tranzitie“ dintre cele doua razboaie mondiale. Avem de-a face si cu o prims
proiectie a puterii dincolo de granite, dar centrul de greutate al dezvoltarii ramane pe
continent. Perioada continental-maritima este caracterizata, în principal, de consolidarea
expansiunii continentale. Lungimea cailor ferate a crescut, de la 84.780 de kilometri (1870) la
426.210 kilometri (1916). Apar marile aglomerari urbane – New York, Chicago, Detroit, St. Louis,
explozia urbana fiind alimentata mai ales de numarul impresionant de imigranai din Europa
Centrala ai de Est. Intre 1900 si 1920, in SUA vor intra peste 14 milioane si jumatate de
emigranti, astfel incat, din totalul populaþiei (de aproximativ 106 milioane), 14% erau nascuti în
strainatate. Recordul în ceea ce priveste ponderea emigrantilor in totalul populatiei nu a mai
fost niciodata atins, procentajul a scazut la 4,7% in 1970, cu o usoara crestere pana la 10% in
prezent. Participarea la Primul Razboi Mondial nu a insemnat abandonarea preocuparilor legate
de dezvoltarea interna. Mai mult, conflagratia a stimulat productia de grau si de porumb,
precum si dezvoltarea industriala, mai ales a orasului Chicago si a altor centre. Perioada
interbelica este caracterizata de o intoarcere a SUA catre interior, avand drept rezultat
dezvoltarea productiei agricole, dar si o evolutie fara precedent a proscesulu de industrializare.
Partea vest-centrala a Americii, vestita în a doua jumatate a secolului al XIX-lea pentru
suprematia in productia agricola, se adapteaza noilor conditii si preia conducerea ca zona
industrializata si urbanizata. In aceasta perioada, accentul cade pe valorificarea potentialului
continental, dar nu lipsesc nici preocuparile maritime. Dovada: prezenta americana in Pacific,
transformarea Cubei in protectorat american, anexarea insulelor Hawaii, promovarea politicii
„usilor deschise“ fata de China, deschiderea Canalului Panama, invadarea insulei Haiti, prezenta
marinei americane in Honduras, Santo Domingo, Nicaragua.
Perioada maritim-continentala. In perioada maritim-continentala, arata Cohen, zona de
coasta, „inelul maritim“ cunoaste o adevarata explozie in raport cu interiorul SUA, pana in
punctul in care „coasta a ajuns sa domine partea continentala“. Din timpul celui de-al Doilea
Razboi Mondial si pana in anii ’50-’60, orientarea continentala a fost pe picior de egalitate cu
cea maritima. In aceasta perioada, teoriile care acorda intaietate exploatarii trasaturilor
continentale capata o anumita proeminenta, indemnand la izolationism economic, la
exploatarea resurselor interne si a pietei interne. Aceste teorii vor fi contrazise de tendintele
economice si demografice ale anilor ’60. Zona de coasta a inregistrat o crestere spectaculoasa a
importantei in raport cu partea continentala, pana in punctul in care coasta incepe sa domine
interiorul. Coasta mai este numita de Cohen si „Statele Unite ale celor patru mari“: Atlanticul,
Golful Mexic, Pacific si Marile Lacuri. Zonele de coasta prezinta multe trasaturi comune: sunt
intens populate, puternic industrializate, detin un numar considerabil de porturi, reteaua de
transport aerian, maritim si terestru este sincronizata; coasta este axata pe servicii, pe industria
manufacturiera, turism si comert international.

Schita pentru un tablou al Statelor Unite, astazi

Majoritatea studiilor de specialitate consacrate Statelor Unite pun insistent problema


situatiei sociale si politice a acestei tari, punandu-si intrebarea daca nu cumva in plan inten
America este confruntata cu probleme care sa umbreasca orizontul dezvoltarii sale. Din acest
punct de vedere, ea nu face o nota distincta fata de alte state sau grupuri de state: are atuuri,
dar sii slabiciuni. Dezvoltarea unui stat este inraurita decisiv de populatia sa, de calitatea,
calificarea a, disciplina si motivarea acesteia. Si in cazul Statelor Unite, problema populatiei este
cel mai des invocata, diversitatea etniilor care traiesc pe pamant american fiinda perceputa, in
perspectiva, ca o amenintare greu de controlat.

O analiza mai nuantata a calificarii populatiei ne arata si alte lucruri, extrem de


importante. Daca am avea in vedere prima treime a populatiei, atunci societatea americana are
o populatie mai calificata. Daca luam in calcul urmatoarele doua treimi, atunci populatia
europeana detine o calificare mai inalta. Este aici o diferenta si in ceea ce priveste viziunea
asupra dezvoltarii. Americanii pretuiesc mai mult talentul iesit din comun, persoana care
propulseaza un domeniu, omul performant cu adevarat. Ei au inteles ca salturile in diferite
domenii se asociaza cu creacia mintilor de exceptie. Poate si de aceea au universitatile cele mai
performante. Europenii pun accent pe nivelul general de cunostinte si pregatire. Daca analizam
societatea americana din punctul de vedere al ratei de crestere demografica, al procentului
tinerilor, populatiei active si varstnicilor, putem spune ca ea detine un avantaj net in raport cu
Europa si Japonia. Procesul de imbatranire, real si in aceasta tara, nu este nici pe departe asa de
accentuat precum in Europa si Japonia. Tinerii sub 18 ani au mai scazut ca pondere,
reprezentand acum 26 de procente, dar numaul lor este suficient de mare pentru a asigura
vitalitatea societatii americane de maine. Mai trebuie sa luam in calcul si procesul de imigrare,
care se mentine la o rata ridicata; el antreneaza , indeobste, tineri, tineri cu pregatire
superioara, uneori chiar de exceptie. Tabloul social al SUA cuprinde bogati si saraci, dar grosul
societatii este format din clasa de mijloc, cea care asigura echilibrul si un grad ridicat de
coeziune sociala. Ca viata americana cunoaste o tendinta de accentuare a decalajelor dintre
bogati si saraci este adevarat, dar aceasta nu afecteazã prea mult echilibrele mari ale societatii.

Populatia bogata are o pondere de 10% in populatia tãrii si se afla intr-un anumit echilibru
numeric cu populatia foarte saraca, cea care traieste sub pragul oficial al saraciei (considerat a fi
15.000 de dolari pe an) si care se ridica la aproape 15% din numarul americanilor. Majoritatea
populatiei, circa 75%, formeazã clasa de mijloc. Stabilitatea sociala se asociaza strans cu
existenta acestei clase.
Bibliografie :

 Cohen, Saul Bernard, “Geography and Politics in a Divided World” , Methnen, London,
1964.
 Choen Saul Bernard, “Geoplolitcs of the Woeld Sistem” , Rowman & Littlefield
Publishers, Boston, 2003.
 Rotledge, “The Geopolitics” Reander, Routledge, London, New York, 1998.
 Conea, Iona, Anton Golopentia, Mihai Popa Veres, “ Geopolitica”, Ramuri, Craiova,
1940.
 Conea, Ion “O pozitie geografica”, “Geopolitica si geoistoria”, anul 3/aprilie 1944.
 Ed. word P. Crapo, Howard Schonberg “The Shift to Global Expansion”, in William
Appleman Williams ( ed.) , From Colony to Empire : Essays in the History of American
Foreign Relations, Jhon Wiley & Sons, New York, 1972

S-ar putea să vă placă și