Sunteți pe pagina 1din 7

Curs 2 Terapie Ocupationala

09.12.2015

Instituirea unui program de terapie ocupationala corespunzator presupune initial


o bilantare corespunzatoare a posibilitatilor fiecarui pacient. Bilantarea are rolul de a
evidentia posibilitatile sau imposibilitatile subiectului de tratat in toate domeniile.
Acest lucru se poate realiza pe baza cunoasterii in profunzime a tuturor
aspectelor functionale legate de programul de terapie. Numai asa se pot contura corect
obiectivele si mijloacele concrete de terapie ocupationala si modalitatea de a le pune in
opera.
Bilantarea presupune o evaluare complexa si completa a pacientului incepand cu
bilantul starii cutanate si fanerelor (unghii, fire de par), aspect foarte important mai ales
in cazul necesitatii ortezarii sau protezarii pacientului.
Urmeaza bilantul neurologic care furnizeaza date importante asupra
functionalitatii unor segmente si a elementelor clinice determinate de diversele patologii
neurologice, dupa care urmeaza cele 4 nivele de bilant complet propriu-zis de terapie
ocupationala:
- bilantul functional general
- bilantul functional adaptat vietii personale, respectiv familiale si sociale
- bilantul profesional in scopul reluarii lucrului sau reorientarii profesionale
- bilantul posibilitatilor de adaptare

1. Bilantul functional general: este foarte bine cunoscut specialitatii noastre.


Cuprinde mai multe momente:
- bilantarea articulara si musculara
- bilantarea abilitatii
- bilantarea autonomiei in activitatile de baza ale vietii cotidiene, cu referire la:
- toaleta si igiena personala
- imbracat/dezbracat
- alimentatie

2. Bilantul functional adaptat vietii personale: presupune o suma de evaluari la


nivelele de desfasurare a activitatii socio-familiale a pacientului, cu mai multe momente:
- bilantul activitatilor menajere: capacitatea subiectului de a pregati
mesele, de a efectua menajul, spalat, calcat, curatenie
- bilantul activitatilor de recreere si petrecere a timpului liber: citit,
manevrarea radio-tv, manevrarea IT, mobilizari in exterior, jocuri sau sporturi adaptate,
totul orientat spre petrecerea timpului liber
- bilantul posibilitatilor de comunicare: scris, apasare pe butoane,
folosirea telefonului, tipul de mers, posibilitatea de urcat/coborat scari, folosirea
mijloacelor de transport in comun, conducerea automobilului, etc.

1
3. Bilantul profesional in scopul reluarii lucrului sau reorientarii profesionale:
presupune insumarea datelor furnizate de mai multe momente de bilant. Includem
urmatoarele aspecte:
- bilantul autonomiei cotidiene, a posibilitatilor gestuale
- bilantul posibilitatilor de deplasare: posibilitatea utilizarii transportului
in comun sau cu masina personala adaptata
- bilantul datelor derivand din studiul locului de munca, respectiv
evaluarea tuturor adaptarilor care se impun, studiul gesturilor profesionale: evaluarea
posibilitatilor/imposibilitatilor de compensare a eventualelor deficiente in realizarea
acestor gesturi profesionale ca si studiul motivatiei fata de profesie, respectiv interesul
subiectului: daca este capacitat sau nu sa se integreze in mediul de munca si sa presteze
acea profesie sau daca este motivat sa se reorienteze profesional

4. Bilantul posibilitatilor de adaptare: ceea ce presupune evaluarea datelor


cumulate, furnizate si aici de mai multe momente:
- bilantul compensarilor gestuale posibile, al mijloacelor de ortezare care
se impun ca si al adaptarilor si mijloacelor tehnice necesare compensarilor eficiente ale
dizabilitatilor subiectului

Bilantul complex de terapie ocuptionala

Bilantul starii cutanate si fanerelor


Bilantul neurologic
Bilant functional general:
- bilant articular
- bilant muscular
- bilantul abilitatii
- bilantul autonomiei in activitatile de baza ale vietii cotidiene

Bilantul functional adaptat vietii personale (familiale, sociale):


- bilantul activitatilor menajere
- bilantul activitatilor de recreere
- bilantul posibilitatilor de comunicare

Bilantul profesional pentru reluarea lucrului sau reorientare profesionala:


- bilantul autonomiei cotidiene
- bilantul posibilitatilor gestuale
- bilantul posibilitatilor de deplasare
- studiul locului de munca (adaptari)
- studiul gesturilor profesionale
- studiul motivatiei fata de profesie

Bilantul posiblitatilor de adaptare:


- bilantul compensarilor gestuale posibile

2
- bilantul mijloacelor de ortezare
- bilantul adaptarilor si mijloacelor tehnice necesare compensarii
dizabilitatii

Terapia ocupationala ramane un capitol extrem de complex si intotdeauna


perfectibil al recuperarii functionale reprezentand un domeniu al imaginatiei creatoare,
practice cu implicatii directe in viata. Aceasta forma terapeutica metodica de tratament
raspunde in mod direct relatiei: dizabilitate->actiune protejata->rezultat util si/sau
estetic->motivatia reinsertiei familiale si sociale.

Programul de terapie ocupationala in suferintele posttraumatice

Recuperarea mainii in suferinte posttraumatice

Se utilizeaza principial silogismul terapiei ocupationale (silogismul este relatia


logica dintre mai multe elemente-vezi primul curs, prima schema). Se aplica in mod logic
cu particularizarile impuse de tipul de dizabilitate si cu individualizarile specifice fiecarui
pacient, se aleg obiectivele programului de terapie ocupationala si ulterior mijloacele
terapeutice cele mai indicate (vezi scemele din curs 1).

Programul de terapie ocupationala in cazul mainii posttraumatice

Principalele obiective generale de urmarit:


1. Prevenirea limitarii mobilitatii (poate fi determinata prin contracturi sau
edeme). Obiectivul se atinge prin posturari si mobilizari.
2. Cresterea domeniului miscarii pasive (limitat prin contracturi sau retracturi).
Acest obiectiv se atinge prin asuplizare (intinderi pasive si active)
3. Cresterea fortei: se atinge prin tonifiere; tonifierea presupune mai multe
aspecte:
- activitate izometrica
- activitate izotonica
- exercitiu activ asistat
- orteze dinamice (resorturi, greutati)
4. Cresterea rezistentei: se obtine prin durata crescuta de antrenament la efort
mediu

Selectarea activitatii
Activitatea trebuie selectata in sensul de a putea satisface obiectivele delimitate
anterior in conditiile reale de moment pe care le permite din punct de vedere functional
dizabilitatea.

3
Presupune 3 faze:
- a) caracteristicile activitatii trebuie sa determine:
- cresterea domeniului activ de miscare
- cresterea domeniului pasiv de miscare
- cresterea de forta
- cresterea de rezistenta
- cresterea de coordonare/dexteritate
- corelat cu caracteristica de mai sus este necasara cresterea/scaderea
tonusului muscular a zonei implicate in traumatisme
- cresterea stabilitatii miscarii
- cresterea de mobilitate
- factorii cognitivi fata de care activitatea trebuie sa se plieze in functie de
posibilitatile reale ale subiectului:
- numarul secventelor
- complexitatea secventelor
- organizarea secventelor
- suma concentratiei si memoriei solicitate

- b) analiza biomecanica cuprinde mai multe elemente:


- stabilirea clasamentului exact al uneltelor/echipamentelor
- fazele activitatii
- miscarile fiecarei faze
- domeniul fiecarei miscari (goniometrie)
- capacitatea de repetare a fiecarei miscari (poate fi: unilaterala, bilaterala
sau reciproca)
- capacitatea de contractie si tipul de contractie pentru fiecare miscare:
concentrica sau excentrica, izometrica sau izotonica
- muschii implicati si forta lor minima necesara derularii miscarii:
impreuna (muschii+forta lor) determina suma lucrului mecanic si rezistenta implicata de
activitatea respectiva

- c) analiza dezvoltarii neurologice: orice fel de activitate trebuie sa stimuleze


functiile neurologice si atunci cand este cazul sa le antreneze. Orice fel de activitate
dezvolta o suma intreaga de stimuli pe care organismul pacientului trebuie sa ii
interpreteze si care sa reprezinte un potential de plecare in dezvoltarea activitatii.

Analiza dezvoltarii neurologice trebuie sa dezvolte:


- stimulare senzoriala
- reflexe favorabile
- stabilitate si echilibru
- mobilitate articulara

Tipul de senzatie pe care il produce activitatea poate fi:

4
- stimulare tactila
- stimulare termica
- stimulare vestibulara
- stimulare proprioceptiva
- stimulare senzoriala (vizuala, auditiva, olfactiva, gustativa)

Adaptarea activitatii

Adaptarea urmareste:
- atingerea scopului teraputic
- sa se deruleze fara miscari suplimentare, parazite sau posturi inadecvate
- sa dezvolte o posturare adecvata activitatii
- sa se desfasoare fara pericol
- sa se desfasoara fara solicitare in termenii miscarii
- sa obtinem anumite raspunsuri si sa evite situatiile jenante

Modalitati prin care se poate face adaptarea activitatii:


- pozitionarea:
- atat a planului de lucru: respectiv amplasarea uneltelor,
ustensilelor, echipamentelor
- cat si a individului ca atare; presupune: inclinare, ridicare,
amplasare: are un anumit domeniu de miscare, adaugarea de greutati care antreneaza 3
aspecte: dezvolta forta, dezvolta co-contractia (contractia simultana a mai multor grupe
sinergice), creste amplitudinea miscarii pasive
- adaugarea de resorturi sau benzi elastice care antreneaza mai multe
aspecte si sunt pentru:
- dezvolatrea fortei
- dezvolatarea co-contractiei
- dezvoltarea rezistentei
- asistarea unui muschi sau grupe de muschi slaba
- intinderea unor muschi contracturati sau retracturati

- schimbarea materialelor ajuta prin accentuarea stimularii cutanate dar si


pentru coordonare
- schimbarea dimensiunii si formei obiectelor: antreneaza dexteritatea si
coordonarea fina
- schimbarea metodologiei unei activitati bimanuale facute unilateral prin
adapatari sau invers in scopul de a suscita interesul pacientului si de a atinge scopurile
terapeutice.

Adaptarea programului de terapie ocupationala la mana posttraumatica

Din pc de vedere functional exista 3 nivele de realizare a unei activitati manuale:


- putinta de a face: este ceea ce face mana periferica;

5
- stiinta de a face: ceea ce face mana centrala (teritoriile nervos centrale care
elaboreaza comenzile si pun in practica aceste comenzi in periferie
- vointa de a face: este guvernata de psihic

Terapia ocupationala este o metoda de reeducare complexa in sensul ca


functioneaza pe 3 paliere:
- este o reeducare complexa organica: antreneaza: musculatura,
articulatiile, sensibilitatea, troficitatea
- reeducare psihomotorie incepand cu schema corporala
- metoda de reeducare psihologica: antreneaza: vointa, dorinta si
increderea in capacitatea proprie

Cel mai important element in organizarea programului il constituie bilantul


complet al dizabilitatii care trece prin cele 6 trepte de bilantare (vezi schema de la
finalul cursului 1).

Afectarea pumnului

Pumnul normal trebuie sa aibe 3 calitati:


- stabilitatea
- rezistenta la prehensiunile de forta
- amplitudini maximale de miscare la prehensiuni usoare

Pumnul afectat functional printr-un proces patologic are, de obicei deficiente pe


2 directii:
- este afectata stabilitatea
- este afectata pronosupinatia

Evaluarea caracteristicilor de lucru ale pumnului:


a) amplitudine: barem de cotatie:
- un prim nivel il constituie pozitia de functiune (nivel bazal)
- pozitia de functiune + 10°-20° flexie-extensie si/sau inclinatie
cubiatala/radiala
- pozitia de functiune + pronosupinatie
- amplitudini maximale in toate planurile
b) modurile de prehensiune:
- transversal
- oblic sau bimanuala
- monomanual
c) greutatea mobilizabila (cat reuseste sa ridice exprimat in kg)

6
Nivele de amplitudine ale pumnului patologic posttraumatic

Obiectivele terapiei ocupationale in afectiunile traumatice ale pumnului sunt:


- controlul durerii
- controlul fortei de contractiei a musculaturii periarticulare
- controlul fortei de prehensiune
- intensificarea miscarilor (cresterea amplitudinii + fortei)

Caracteristicile generale ale activitatilor propuse in traumatismele pumnului


(mana dominanta)