PROIECTARE DE ARHITECTURĂ / TEORIA PROIECTULUI

2019-2020
UNIVERSITATEA DE ARHITECTURĂ ȘI URBANISM ION MINCU
DEPARTAMENTUL BAZELE PROIECTĂRII DE ARHITECTURĂ ANII 1-2-3
Director Dep. BP 1/2/3
conf.dr.arh. Melania Dulămea
Graficul activităţilor didactice
conf.dr.arh. Andra Panait
Editor coordonator
conf.dr.arh. Andra Panait
Colectiv redacțional
conf.dr.arh. Melania Dulămea
CUPRINS
conf.dr.arh. Andra Panait
conf.dr.arh. Francoise Pamfil
conf.dr.arh. Cosmin Caciuc
șef.lucr.dr.arh. Vladimir Vinea
șef.lucr.dr.arh. Cristina Constantin 04 Graficul activităților didactice 75 ANUL 2 PRIVIND ORAȘUL | DE LA PERIFERIE CĂTRE CENTRU
11 Atelierele de proiectare 77 Dincolo de oraș. Teritoriu, construcție, materialitate.
14 Activitățile din cadrul departamentului Bazele Proiectării 82 Beyond the city. Territory, construction, materiality.
17 Teoria Proiectului 123 Casa unei familii
Autori tematică generală a proiectelor An 1 Autori tematică generală a proiectelor An 2 Autori tematică generală a proiectelor An 3 19 Proiectele de verificare și Schița de schiță 132 The house of a family
139 5-7 familii. Grupare de case. Locuirea în oraș.
146 5-7 Families. A grouping of Houses. Urban Dwelling.
proiectul nr. 1 proiectul nr. 1 proiectele nr. 1 și 2
31 ANUL 1 FUNDAMENTE ÎN ARHITECTURĂ – SPAŢIU, LOC, FUNCŢIUNE 149 Teoria proiectului – anul 2
conf. dr.arh. Bogdan Fezi şef lucrări dr. arh. Niculae Lorin conf. dr. arh. Ștefan Ghenciulescu 33 Ințelegerea spațului arhitectural / Releveu
proiectul nr. 2 şef lucrări dr. arh. Vladimir Nicula 36 Understanding of the Architectural Space / Survey
conf.dr.arh. Francoise Pamfil proiectul nr. 2 asist. dr. arh. Daniela Calciu 39 Tipologii spațiale
42 Space Typologies 177 Anul 3 ÎMPREUNĂ ÎN ORAȘ
proiectul nr. 3 şef lucrări dr. arh. Vladimir Vinea 45 Spațiu - structură 179 Spațiile orașului
șef.lucr.dr.arh. Andrei Șerbescu şef lucrări dr. arh. Alex Călin proiectele nr. 3 și 4 50 Structure - Space 184 The Spaces of the City
proiectul nr. 4 şef lucrări dr. arh. Ștefan Simion 55 Spațiu / Formă / Material 217 Clădire cu destinație educațională
58 Space / Form / Material 224 Educational Building
conf.dr.arh. Mihai Ene proiectul nr. 3 și 4 asist.dr.arh. Emil Burbea 61 Locuinţă în pădure 231 Locuire și densitate urbană
proiectul nr. 5 conf. dr. arh. Florian Stanciu asist. dr. arh. Mihnea Simiraş 66 A house in the forest 240 Housing and urban density
șef.lucr.dr.arh. Ana Maria Goilav 69 Teoria proiectului – anul 1 245 Teoria proiectului – anul 3

2 3
Universitatea de Arhitectură și Urbanism "Ion Mincu" Universitatea de Arhitectură și Urbanism "Ion Mincu"
Facultatea de Arhitectură AN UNIVERSITAR 2019-2020 Facultatea de Arhitectură AN UNIVERSITAR 2019-2020
Studii de licență și master integrat - 6 ani (360 credite) Studii de licență și master integrat - 6 ani (360 credite)

GRAFICUL ACTIVITATILOR DIDACTICE GRAFICUL ACTIVITATILOR DIDACTICE

S E M E S T R U L 2
S E M E S T R U L 1 1 2 3 4 5 6 7 8 Practică Vacanță 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 vacanță 13 14 15 16 17 18 AN I F E B. MARTIE APRILIE MAI IUNIE IULIE
AN I OCTOMBRIE NOIEMBRIE DECEMBRIE IANUARIE FEB 17 24 2 9 16 23 30 6 13 20 27 4 11 18 25 1 8 15 22 29 6
30 7 14 21 28 4 11 18 25 2 9 16 23 30 6 13 20 27 3 10 ACTIVITĂŢI ore cr. SPAȚIU ȘI OBIECT ARHITECTURAL
ACTIVITĂŢI ore cr. INȚELEGEREA ȘI REPREZENTAREA SPAȚIULUI
BP1-4 Proiectare de arhitectură / BP1-12 Proiectare de arhitectură /
4
PROIECTARE ARHITECTURA / SPECIALITĂȚI

PROIECTARE ARHITECTURA / SPECIALITĂȚI

3 Teoria proiectului (1.4)
Teoria proiectului (1.1)
Exercițiul nr. 5
Exercițiul nr. 1 Exercițiul nr. 2 Exercițiul nr. 3 Ex. nr.3 Exercițiul nr. 4 Exercițiul nr. 5

EVALUARE

EVALUARE
SPAȚIU, LOC, SESIUNE

ACTIVITĂȚI
EVALUARE

EVALUARE

EVALUARE
BP1-5 Proiectare de arhitectură / SESIUNE

PRACTICE
SPAȚIU VERTICAL ȘI ORIENTARE SPAȚIU, LOC, PROGRAM

VACANȚĂ
12
12 4 LECTURA SPAȚIULUI / RELEVEU TIPOLOGII SPAȚIALE SPAȚIU - STRUCTURĂ SPAȚIU-STRUCTURĂ

SEMESTRUL II
PROGRAM EVALUARE
Teoria proiectului (1.2) EVALUARE 4c 7c

VACANŢĂ
VACANȚĂ

VACANŢĂ
3c 4c 4c 4c BP1-14 Proiectare de arhitectură / 7c SEM. II
SEM. I 7
Teoria proiectului (1.5)
BP1-10 Proiectare de arhitectură /
4
Teoria proiectului (1.3)

BP1-9 Proiect de verificare (1) 1

BP1-13 Proiect de verificare (2) 1
TOTAL 12 12
TOTAL 12 12
PREDARI P.F. P.F. P.F. P.V.1 PREDARI P.F. P.F. P.V. 1 / P.V.2

DISCIPLINA cr. PROGRAMAREA LUCRARILOR DE VERIFICARE TITULAR DISCIPLINA Cr. PROGRAMAREA LUCRARILOR DE VERIFICARE TITULAR
Statica formelor construite 3 B. Cheșcă Structuri simple din lemn și oțel 2 A. Iordăchescu
Cont. și discont. în evol. fen. arh. (1) 3 H. Derer Continuitate și discontinuitate în
3 H. Derer
DISCIPLINE TEORETICE

evoluția fen. arhitectural (2)

Introducere în arh. contemporană 3 A. M. Zahariade

DISCIPLINE TEORETICE
Limbaj arhitectural (1) 3 M. Criticos

ACTIVITĂȚI
VACANȚĂ

PRACTICE

VACANȚĂ
Geometrie descriptivă 3 I. Ionescu
Introducere în filosofie 2 S. Vianu
Modele matematice în arhitectură 2 A. Vitcu
Perspectivă 2 I. Ionescu
Studiul Formei (1) 2 M. Șchiopu
Studiul Formei (2) 2 M. Șchiopu
Limbi străine (1) 1 L. Petrulian
Limbi străine (2) 1 L. Petrulian
Educație fizică (1) 1 L. Chihaia Educație fizică (1) 1 L. Chihaia
Activități practice (desen de arh.) 2 M. Ene
LEGENDA
LEGENDA
PROIECT VERIFICARE P.V. PROIECT ARHITECTURA OBLIGATORIU LUCRARI PRACTICE REP./ST. FORMEI LUCRARI DE VERIFICARE L.V.

PREDARE PROIECT FINALA P.F. PROIECT ARHITECTURA ALEGERE PERIOADA FARA LUCR.DE VERIF,ESEURI ESEURI ES. PROIECT VERIFICARE P.V. PROIECT ARHITECTURA OBLIGATORIU LUCRARI PRACTICE REP./ST. FORMEI LUCRARI DE VERIFICARE L.V.

PREDARE PROIECT FINALA P.F. PROIECT ARHITECTURA ALEGERE PERIOADA FARA LUCR.DE VERIF,ESEURI ESEURI ES.
SCHITA S. PROIECT SPECIALITATE OBLIGATORIU DISCIPLINA OBLIGATORIE O. COLOCVIU C.
SCHITA S. PROIECT SPECIALITATE OBLIGATORIU DISCIPLINA OBLIGATORIE O. COLOCVIU C.
PREDARE REP./ ST. FORMEI L. PROIECT SPECIALITATE ALEGERE DISCIPLINA ALEGERE A. CRITICA DE PROIECT SI EVAL. E.
PREDARE REP./ ST. FORMEI L. PROIECT SPECIALITATE ALEGERE DISCIPLINA ALEGERE A. CRITICA DE PROIECT SI EVAL. E.

4 5
 Universitatea de Arhitectură și Urbanism "Ion Mincu" Universitatea de Arhitectură și Urbanism "Ion Mincu"
Facultatea de Arhitectură AN UNIVERSITAR 2019-2020 Facultatea de Arhitectură AN UNIVERSITAR 2019-2020
Studii de licență și master integrat - 6 ani (360 credite) Studii de licență și master integrat - 6 ani (360 credite)

GRAFICUL ACTIVITATILOR DIDACTICE GRAFICUL ACTIVITATILOR DIDACTICE

S E M E S T R U L 1 (3) S E M E S T R U L 2 (4)
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 vacanță 13 14 15 16 17 18 1 2 3 4 5 6 7 8 Practică Vacanță 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19

A N II OCTOMBRIE NOIEMBRIE DECEMBRIE IANUARIE FEB A N II F E B. MARTIE APRILIE MAI IUNIE IULIE
30 7 14 21 28 4 11 18 25 2 9 16 23 30 6 13 20 27 3 10 17 24 2 9 16 23 30 6 13 20 27 4 11 18 25 1 8 15 22 29 6
ACTIVITĂŢI ore cr. PRIVIND ORAȘUL - DE LA PERIFERIE CĂTRE CENTRU
ACTIVITĂŢI ore cr. PRIVIND ORAȘUL - DE LA PERIFERIE CĂTRE CENTRU

PROIECTARE ARHITECTURA / SPECIALITĂȚI

BP2-13 Proiectare de arhitectură / Teoria
BP2-11 Proiectare de arhitectură / 4 PROIECT ARHITECTURA
PROIECTARE ARH. / SPECIALITĂȚI

4 proiectului (2.3) PROIECT ARHITECTURA NR.3 - 4c

Teoria proiectului (2.1) PROIECT ARHITECTURĂ NR.1 - 4c PROIECT ARHITECTURĂ NR.2 - 7c NR. 4 - 7c PROIECT ARHITECTURA NR.4 - 7c
PR. ARH. O GRUPARE DE CASE- FAZA I
ARHITECTURA ÎN CONTEXT / CASA UNEI FAMILII / O GRUPARE DE CASE- O GRUPARE DE CASE- FAZA II
NR.2 - 7c SESIUNE

JURIERE PROIECTE
12 ÎN CENTRU / ORAȘUL CRESCUT SPONTAN

EVALUARE
SESIUNE

JURIERE PROIECTE
SEMESTRUL II

PRACTICĂ
12 DINCOLO DE ORAȘ ÎN ORAȘ: O PARCELARE INTERBELICĂ

EVALUARE
FAZA II ÎN CENTRU / ORAȘUL CRESCUT SPONTAN

VACANȚĂ
BP2-14 Proiectare de arhitectură / Teoria
Temă an- evaluare

VACANŢĂ

VACANŢĂ
BP2-12 Proiectare de arhitectură / 7

VACANŢĂ
7
EVALUARE proiectului (2.4) Tema an - eval. Tema an - eval. comisie EVALUARE
Teoria proiectului (2.2) comisie SEM. I Tema an - eval. Atelier
Temă atelier - eval. atelier Temă an - evaluare comisie comisie SEM. II
SCHIȚĂ 1
SCHIȚĂ 1
DOCUM /CERCETARE DOCUMENTARE/CERCETARE DOC./CERCET. DOCUMENTARE/CERCETARE
DOCUM. /CERCETARE DOCUMENTARE/CERCETARE DOCUMENTARE/CERCETARE DOC./CERC.
BP2-3 Activităţi practice 2
TOTAL 12 12
TOTAL 12 14
PREDARI S1 P.F. S2 S3 P.F.
PREDARI S1 P.F. S2 S3 P.F.

Cr. PROGRAMAREA LUCRĂRILOR DE VERIFICARE TITULAR Cr. PROGRAMAREA LUCRARILOR DE VERIFICARE TITULAR
Structuri (1) 3 V.Petrescu Structuri (2) 2 V. Petrescu
DISCIPLINE TEORETICE

H.Moldovan

DISCIPLINE TEORETICE
Arhitectura occidentală în secolul XIX 3 Istoria arhitecturii moderne 2 S. Vasilescu
M.Criticos

PRACTICĂ
Limbaj arhitectural (2) 3

VACANȚĂ
Arhitectură - locuire - oraș 3 A.M.Zahariade

VACANȚĂ
Analiză morfo-tipologică urbană 3 A. Stan Formă urbană 3 T.Florescu
Construcții din lemn și oțel 3 R.Crișan Construcții din zidărie și beton armat 3 R.Crișan
Studiul formei (3) 2 C.Dușoiu Studiul formei (4) 2 C.Dușoiu
Limbi străine (3) 1 L.Petrulian Limbi străine (4) 1 L. Petrulian

LEGENDA LEGENDA

PROIECT VERIFICARE P.V. PROIECT ARHITECTURA OBLIGATORIU LUCRARI PRACTICE REP./ST. FORMEI LUCRARI DE VERIFICARE L.V. PROIECT VERIFICARE P.V. PROIECT ARHITECTURA OBLIGATORIU LUCRARI PRACTICE REP./ST. FORMEI LUCRARI DE VERIFICARE L.V.

PREDARE PROIECT FINALA P.F. PROIECT ARHITECTURA ALEGERE PERIOADA FARA LUCR.DE VERIF,ESEURI ESEURI ES. PREDARE PROIECT FINALA P.F. PROIECT ARHITECTURA ALEGERE PERIOADA FARA LUCR.DE VERIF,ESEURI ESEURI ES.

SCHITA S. PROIECT SPECIALITATE OBLIGATORIU DISCIPLINA OBLIGATORIE O. COLOCVIU C. SCHITA S. PROIECT SPECIALITATE OBLIGATORIU DISCIPLINA OBLIGATORIE O. COLOCVIU C.

PREDARE REP./ ST. FORMEI L. PROIECT SPECIALITATE ALEGERE DISCIPLINA ALEGERE A. CRITICA DE PROIECT SI EVAL. E. PREDARE REP./ ST. FORMEI L. PROIECT SPECIALITATE ALEGERE DISCIPLINA ALEGERE A. CRITICA DE PROIECT SI EVAL. E.

6 7
 Universitatea de Arhitectură și Urbanism "Ion Mincu"
Facultatea de Arhitectură AN UNIVERSITAR 2019-2020
Studii de licență și master integrat - 6 ani (360 credite) Universitatea de Arhitectură și Urbanism "Ion Mincu"
Facultatea de Arhitectură AN UNIVERSITAR 2019-2020
GRAFICUL ACTIVITATILOR DIDACTICE Studii de licență și master integrat - 6 ani (360 credite)
GRAFICUL ACTIVITATILOR DIDACTICE
S E M E S T R U L 1 (5)
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 vacanță 13 14 15 16 17 18
AN III OCTOMBRIE NOIEMBRIE DECEMBRIE IANUARIE FEB S E M E S T R U L 2 (6)
30 7 14 21 28 4 11 18 25 2 9 16 23 30 6 13 20 27 3 10 1 2 3 4 5 6 7 8 Practică Vacanță 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19
ACTIVITĂŢI ore cr. ÎMPREUNĂ ÎN ORAȘ - SPATIU PUBLIC AN III F E B. MARTIE APRILIE MAI IUNIE IULIE
17 24 2 9 16 23 30 6 13 20 27 4 11 18 25 1 8 15 22 29 6
BP3-15 Proiectare de arhitectură / Teoria ACTIVITĂŢI ore cr. ÎMPREUNĂ ÎN ORAȘ - LOCUIRE ȘI DENSITATE URBANĂ
PROIECTARE ARHITECTURA / SPECIALITĂȚI

5
proiectului (3.1) PR. ARH.
PROIECT ARHITECTURĂ NR.1 - 5c PROIECT ARHITECTURĂ NR.2 - 6c
BP3-3 Proiectare de urbanism - Studiu /

PROIECTARE ARHITECTURA / SPECIALITĂȚI

NR.2 - 6c
SPAȚIILE ORAȘULUI CLĂDIRE CU DESTINAȚIE EDUCAȚIONALĂ 4
13 Teoria proiectului (3.1) PROIECT ARHITECTURĂ
SESIUNE

EVALUARE

JURIERE PROIECTE
PROIECT ARH. NR. 3 / Faza 1 - 4c PROIECT ARHITECTURĂ NR.3 / Faza 2 - 7c
BP3-16 Proiectare de arhitectură / Teoria NR.3 / F.2 - 7c

SEMESTRUL II
6 Tema an - evaluare
EVALUARE LOCUIRE ŞI DENSITATE URBANĂ LOCUIRE ŞI DENSITATE URBANĂ

EVALUARE
proiectului (3.2) Tema atelier - eval. atelier Tema an - evaluare comisie

VACANŢĂ

VACANŢĂ
13 LOCUIRE ŞI DENSITATE SESIUNE

JURIERE PROIECTE
comisie
SEM. I BP3-2 Proiectare de arhitectură - Studiu /

PRACTICĂ
7 URBANĂ

VACANȚĂ
Teoria proiectului (3.3) Studiu urb. - Tema an - eval. atelier Studiu detaliat - Tema an - evaluare comisie
EVALUARE

VACANŢĂ
SCHIȚĂ 1 St. Detal. SEM. II
DOCUM. /CERCETARE DOCUMENTARE/CERCETARE DOCUMENTARE/CERCETARE DOC./CERC.
SCHIȚĂ 1
DOCUMENTARE / CERCETARE DOCUMENTARE / CERCETARE

EVAL
ST-13 Proiectarea structurilor de rezistență 2 3 PROIECTAREA STRUCTURILOR DE REZISTENȚĂ - 3c DOCUM /CERCETARE DOC./CERCET.

TOTAL 15 15 Proiect Tehnologie Arhitecturală (1) 2 2 Proiect Tehnologie Arhitecturală (1) - 2c.

PREDARI S1 P.F. S2 P.F. S3 P.F.

TOTAL 15 14
PREDARI S1 P.F. S2 S3 P.F.
Cr. PROGRAMAREA LUCRARILOR DE VERIFICARE TITULAR
Inginerie structurală 2 A. Iordăchescu Cr. PROGRAMAREA LUCRĂRILOR DE VERIFICARE TITULAR
DISCIPLINE TEORETICE

Arhitectura tradițională în România 3 H.Moldovan

Arhitectură - context - peisaj 2 C.Ghyka

VACANȚĂ
Tehnica proiectării urbane 3 C.Runceanu

VACANȚĂ
Arh. modernă și contemp. în România 3 N.Lascu

DISCIPLINE
TEORETICE

PRACTICĂ
Detaliere de arh. (1) 3 A.M.Dabija Doctrine urbanistice 3 A.Sandu
Introducere în fizica construcțiilor 3 R.Pană Detaliere de arh. (2) 3 A.M.Dabija
Cercetare și proiectare de arh.(1) 1 Instalații - echipare 3 G.Stoican

LEGENDA LEGENDA

PROIECT VERIFICARE P.V. PROIECT ARHITECTURA OBLIGATORIU LUCRARI PRACTICE REP./ST. FORMEI LUCRARI DE VERIFICARE L.V. PROIECT VERIFICARE P.V. PROIECT ARHITECTURA OBLIGATORIU LUCRARI PRACTICE REP./ST. FORMEI LUCRARI DE VERIFICARE L.V.

PREDARE PROIECT FINALA P.F. PROIECT ARHITECTURA ALEGERE PERIOADA FARA LUCR.DE VERIF,ESEURI ESEURI ES. PREDARE PROIECT FINALA P.F. PROIECT ARHITECTURA ALEGERE PERIOADA FARA LUCR.DE VERIF,ESEURI ESEURI ES.

SCHITA S. PROIECT SPECIALITATE OBLIGATORIU DISCIPLINA OBLIGATORIE O. COLOCVIU C. SCHITA S. PROIECT SPECIALITATE OBLIGATORIU DISCIPLINA OBLIGATORIE O. COLOCVIU C.

PREDARE REP./ ST. FORMEI L. PROIECT SPECIALITATE ALEGERE DISCIPLINA ALEGERE A. CRITICA DE PROIECT SI EVAL. E. PREDARE REP./ ST. FORMEI L. PROIECT SPECIALITATE ALEGERE DISCIPLINA ALEGERE A. CRITICA DE PROIECT SI EVAL. E.

8 9
 1
A T E L I E R E D E P R O I E C T A R E A N I

10 Atelier Conf. dr. arh. 11 Atelier Conf. dr. arh. 12 Atelier Sef lucr. dr. arh. 13 Atelier Conf. dr. arh. 14 Atelier Șef lucr.dr.arh. 11R Atelier Conservare
Conf. dr. arh. Bogdan FEZI Maria ENACHE Andrei ȘERBESCU Robert NEGRU Sergiu PETREA / Prof. şi Restaurare Sibiu Şefi
dr.arh. Cristina GOCIMAN lucrări dr. arh. Cristina
CONSTANTIN & Cosmin
PAVEL

15 Atelier Conf. dr. arh. 16 Atelier Sef lucr. dr. arh. 17 Atelier Conf. dr. arh. 18 Atelier Conf. dr. arh. 19 Atelier Șef lucr. dr. arh. 21 E Atelier cu predare în
Liana ILIU Ana Maria GOILAV Daniel COMȘA Françoise PAMFIL Ana Maria CRIȘAN limba engleză Şef lucrări dr.
arh. Horia DINULESCU

10 11
 3
2
A T E L I E R E D E P R O I E C T A R E A N I I A T E L I E R E D E P R O I E C T A R E A N I I I

20 Atelier Prof. dr. arh. 21 Atelier Conf. dr. arh. 22 Atelier Conf. dr. arh. 23 Atelier Şef lucrări dr. arh. 24 Atelier Conf. dr. arh. 21R Atelier Conservare 30 Atelier Conf. dr. arh. 31 Atelier Conf. dr. arh. 32 Atelier Conf. dr. arh. 33 Atelier Șef.lucr. dr. arh. 34 Atelier Conf. dr. arh. 31R Atelier Conservare
Anca OŢOIU Mihaela PELTEACU Andra PANAIT Vladimir VINEA Mihai ENE şi Restaurare Sibiu Şefi Iulian GUDINĂ Octavian ILIESCU Cosmin CACIUC Ștefan SIMION Florian STANCIU şi Restaurare Sibiu Şefi
lucrări dr. arh. Cristina lucrări dr. arh. Cristina
CONSTANTIN & Cosmin CONSTANTIN & Cosmin
PAVEL PAVEL

25 Atelier Conf. dr. arh. 26 Conf. dr. arh. Lorin 27 Atelier Invitat. dr. arh. 28 Atelier Șef.lucr. dr. arh. 29 Atelier Prof. dr. arh. 21 E Atelier cu predare în 35 Atelier Conf. dr. arh. 36 Atelier Conf.dr. arh. 37 Atelier Conf.dr. arh. 38 Atelier Prof. dr. arh. 39 Atelier Șef lucrări. dr. arh. 31 E Atelier cu predare în
Ştefan GHENCIULESCU NICULAE Adrian ZERVA Mihai DUȚESCU Radu TEACĂ limba engleză Şef lucrări dr. Liviu NEAGA Melania DULĂMEA Dorin Ștefan ADAM Dan MARIN Dragoș PERJU limba engleză Șef lucrări.
arh Horia DINULESCU dr. arh. Vladimir NICULA

12 13
 > 1|2|3
Activitățile din cadrul
departamentului Bazele Proiectării
Experiența din cadrul Atelierului de Proiectare este completată de o serie
de activități, cursuri, evenimente, cu caractere obligatoriu sau facultativ,
printre care: cursurile de teoria proiectului, schițele de schiță, excursiile de
studii, expozițiile și juriile de final de proiect, etc. Fiecare dintre acestea își
propune să antreneze anumite competențe specifice și să susțină procesul
de învățare și, în cele din urmă, să furnizeze cât mai multe ocazii de a fi în
preajma arhitecturii.
14
Teoria proiectului, pentru primii trei ani de studii, reprezintă o succesiune
de prelegeri cu caracter teoretic, dar cu referințe și exemplificări consistente
din sfera arhitecturii construite sau doar proiectate, însă relevante ca
model de gândire arhitecturală. Succesiunea, conținutul și temporizarea
prelegerilor este stabilită, de către cei trei titulari de curs, pentru a însoți
și susține parcursul fiecărei teme studiate la atelier. În caietul de teme, fișa
sintetică a fiecărui curs de TP poate fi regăsită în completarea temei aferente,
furnizând o structură teoretică fundamentală și o bibliografie extinsă.
Lansarea de temă este un eveniment comun pentru întregul an, însoțit de
o prelegere pregătită de către echipa de întocmire a temei, și ocazional de
conferințe susținute de invitați din interiorul sau din afara profesiei (filosofi,
antropologi, etc.). Scopul este acela de a prezenta obiectivele și datele de
pornire ale fiecărei teme, lăsând deschisă intrepretarea, aproprierea și
asumarea personală a experienței viitoare a proiectului.
Juriul de final de proiect celebrează momentul privilegiat al finalizării unui
proiect și reunește la superlativ cele trei componente ale fiecărui exercițiu
de școală: proiectul de arhitectură ca produs (planșe, machete, etc.), discurs
(prezentare publică) și proces (reluarea drumului parcurs și reflecție critică).
Prezentarea tuturor proiectelor din atelier în fața unui juriu format din
profesori îndrumători și invitați este un exercițiu complex care antrenează
capacitatea de a argumenta, precum și ”talentul” de a primi feedback. Juriile
de proiect pentru diferiții ani de studii (de la anul I la anul V) sunt programate
pe cât posibil decalat pentru a permite studenților să asiste la susțineri și
discuții cât mai diverse.
Ulterior juriului, fiecare temă se încheie cu o Expoziție de tip ”ateliere
deschise” cu prilejul căreia studenții și îndrumătorii sunt invitați să plonjeze
în lumea fiecărui atelier, să ia contact cu direcția de îndrumare trasată de
fiecare echipă în parte, cu nuanțe și accente care transfigurează fiecare
temă, mai mult sau mai puțin comună, subliniind diversitatea abordărilor
posibile și unicitatea fiecărui atelier.
Proiectul de verificare și Schița de schiță sunt exerciții de proiectare
condensate, reduse la o singură zi și desfășurate fără îndrumare. Fiecare
dintre aceste exerciții își propune să antreneze o anume abilitate și să
furnizeze un tip diferit de experiență de învățare, să permită exprimentarea
în diferite tehnici de reprezentare, să testeze capacitatea de sinteză și forța
de convingere a exprimării grafice.
Activitățile practice de la anii 1 și 2, desfășurate în săptămâna care precede
Paștele Ortodox, propun teme particulare de studiu, asociate direct
sau indirect temei de atelier în curs, care țin în general de documentare,
antrenarea capacității de observație, sinteză, analiză, etc.
Excursiile de studii, opționale, au loc în primăvară, pe parcursul săptămânii
de practică, și propun o experiență fundamentală pentru arhitecți (și cu
atât mai mult pentru viitorii arhitecți) întâlnirea nemijlocită cu exemple
remarcabile din istoria mai veche sau mai nouă a arhitecturii, parcurgerea
spațiului arhitectural, măsurarea cu propriul corp, experiența haptică a
arhitecturii. Traseul fiecărei excursii este atent proiectat, studenții fiind
însoțiți de cadre didactice, și având la dispoziție un ghid explicativ care
introduce principalele repere și vizite programate pe parcurs.
Succes!
15

TP Obiective generale
Prelegerile de Teoria proiectului sunt
complementare celor realizate
conducătorii atelierelor, se dezvoltă în
strânsă legătură cu tematica proiectelor și
au ca obiective:
explicarea și interpretarea
1 unor PRECEDENTE profesionale
semnificative,
dezvoltarea palierului operativ
al instrumentelor specifice
2 FORMULĂRILOR CONCEPTUALE în
arhitectură și
definirea în manieră comparată a
orizonturilor mai largi discursive
3 necesare ARGUMENTĂRII
CULTURALE A DECIZIILOR în practica
elaborării unui proiect.
Earth, water and air, Paul Klee, 1923
16
TEORIA PROIECTULUI
Anul 1 de studiu – Conf.dr.arh. Francoise PAMFIL
Pornind de la prelegeri ale primului semestru care, toate, investighează cum
anume înţelegem spaţiul, cum îl reprezentăm şi cum îl definim tipologic
tatonăm ORDINEA.
Înlăntuirea conţinutului prelegerilor urmăreşte ca studentul architect să poată
descoperi care este MĂSURA POTRIVITĂ şi cum ne RAPORTĂM într-un proiect
la universul fizic dimprejurul nostru.
Stuctura primului semestru are două linii de observaţie ale conţinutului
prelegerilor:
de
1. Legităţile de alcătuire alături de fundamentul organizării spaţiului şi
2. Determinări precum materiale, forma, ierahiile sau dominante şi lumina
naturală.
Al doilea semestru conţine prelegeri care aduc un plus de complexitate
elementelor şi noţiunilor definite anterior şi explorează:
3. Orientarea înţeleasă ca un CONTEXT TOPODETERMINAT care prefigurează
PARCURSUL SPAŢIAL şi
4. Spaţiul vertical ce îmbogăţeşte gândirea relaţiilor din proiect cu încă o
dimensiune, invitând la un mod de lucru specific
5. CASA e subiectul ultimelor prelegeri din semestrul 2 care reunesc noţiuni
precum: înăuntru şi înafară, al meu al nostru, acolo – aici, măsură, loc, adăpost
înţelese articulat în sesnul unor duble chei atât teoretice cât şi parctice -
aplicate.
17

Anul 2 de studiu – Șef de lucrări dr. arh. Vladimir Vinea
În primul semestru, conținutul prelegerilor va urmări trei axe tematice
majore: (1) explorarea conexiunilor dintre material, logica constructivă
și spațiu, (2) sondarea unor aspecte semnificative ale relației dintre
arhitectură și societatea contemporană, pornind de la transformările lumii
rurale din România, (3) evidențierea caracterului specific al procesului
de concepție arhitecturală. În cel de-al doilea semestru, cursurile se vor
focaliza asupra următoarelor aspecte: (1) înțelegerea locuirii contemporane
dintr-o perspectivă de factură antropologică și explorarea dimensiunii sale
comunitare, (2) investigarea amănunțită, pe baza analizei unor exemple
construite semnificative, a relațiilor dintre spațiu, activități domestice,
materialitate și ambianță în interiorul locuinței moderne.
Anul 3 de studiu – Conf. dr. arh. Cosmin Caciuc
Prelegerile din anul 3 se focalizează în primul semestru pe evidențierea
metodologiilor explicite sau implicite de abordare contextuală a spațiului
public în cadrul proiectării arhitecturale legate de următoarele teme: (1)
diferențierea spațiului public, (2) contextualism și decontextualizare, (3)
tipologie, temporalitate și transformare, (4) program, formă și utilizare,
(5) recuperarea monumentalității, (6) imagine și reprezentare, (7) spațiul
public perceptiv. În cel de al doilea semestru, conținutul prelegerilor vizează
abordarea tipologică a locuirii colective: (8) recuperarea orașului în proiectul
de arhitectură dedicat locuirii colective, (9) înțelegerea tipologiei în termeni
de configurație spațială și configurație constructivă articulată la determinări
funcționale, urbanistice și sociale, (10) tipologia ca metodă de proiectare
în viziunea continental-europeană postbelică, (11) organizarea elementară
18
constructivă în cadrul locuirii colective și tipologiile constructive ale densificării
urbane, (12) înțelegerea tipologiei prin prisma organizării structurii pe
principiile culturii tectonice în contextul teoretizării fenomenologice.
Evaluare
Conform planului de învățământ și regulamentului de evaluare și notare,
componenta de “Teoria proiectului” a disciplinei “Proiectare de arhitectură /
Teoria proiectului” are alocată o pondere de 10% din nota disciplinei.
Pentru acordarea notei corespunzătoare, studenții vor preda un test de
verificare, în cadrul ultimei prelegeri a setului de cursuri corespunzator
fiecărui proiect. Tema testului va fi comunicată pe loc sau va fi anunțată în
prealabil, în funcție de opțiunea titularului prelegerilor.
În absența predării acestui test, componenta de 10% din nota finală a
disciplinei NU se alocă (se calculează media cu valoarea 0 pentru “Teoria
proiectului”). Nu se admite predarea cu întârziere sau refacerea ulterioară
a testului.
În cazul refacerii disciplinei într-un an universitar ulterior, vor fi refăcute
ambele componente ale acesteia - proiectul de arhitectură și componenta
de “Teoria proiectului”. Nu vor fi transferate în anul universitar curent valori
obținute într-un an anterior, la niciuna dintre aceste componente.
PROIECTELE DE VERIFICARE ȘI SCHIȚA DE SCHIȚĂ
Atât Proiectul de verificare cât și Schiţa de schiţă sunt forme de evaluare pe parcurs Desfăşurarea: La anul I Proiecte de verificare programate în sesiunile de evaluare
a cunoştinţelor dobândite în cadrul Atelierului de proiectare. de la finalul semestrelor și se pot susţine în două sesiuni de evaluare consecutive;
nota minimă de promovare este 5.00.
Obiective:
• verificarea cunoştinţele acumulate pe parcursul semestrului; La anii 2-3, pentru proiectele de o zi (schiţă de schiţă), promovarea este condiţionată
• stimularea studiul individual; de obţinerea notei minime 5.00 la cel puţin una din cele trei schiţe programate
• dezvoltarea capacităţii de autoevaluare a viitorilor arhitecţi. pe parcursul unui semestru. Temele proiectelor de verificare și ale schițelor vor fi
corelate cu tematica în curs.
AN I - Semestrul 1 (1) AN II - Semestrul 1 (3) AN III - Semestrul 1 (5)
P1: Intocmitor Atelier 16 Șef lucr.dr.arh. A. Șerbescu S1: Intocmitor Atelier 25 conf.dr.arh. Ș. Ghenciulescu S1: Intocmitor Atelier 33 șef.lucr.dr.arh. Ș. Simion
S2: Intocmitor Atelier 20 prof.dr.arh. A. Oțoiu S2: Intocmitor Atelier 34 conf.dr.arh. F. Stanciu
AN I - Semestrul 2(2)
S3: Intocmitor Atelier 28 șef.lucr.dr.arh. M. Duțescu S3: Intocmitor Atelier 39 șef.lucr.dr.arh. D. Perju
P2: Intocmitor Atelier 12 Șef lucr. dr. arh. A. M. Goilav
AN II - Semestrul 2(4) AN II - Semestrul 2(6)
Restanță S1: Intocmitor Atelier 24 conf.dr.arh. M. Ene S1: Intocmitor Atelier 32 conf.dr.arh. C. Caciuc
P1: Intocmitor Atelier 18 Conf. dr. arh. F. Pamfil S2: Intocmitor Atelier 23 șef.lucr.dr.arh. V. Vinea S2: Intocmitor Atelier 37 conf.dr.arh. D. Ș. Adam
P2: Intocmitor Atelier 13 Conf. dr. arh. R. Negru S3: Intocmitor Atelier 21 conf.dr.arh. M. Pelteacu S3: Intocmitor Atelier 38 prof.dr.arh. D. Marin
19
 > 1|2|3 PROGRAMA ANILOR 1-2-3
Design is not making beauty, beauty emerges from selection,
affinities, integration, love.
A great building must begin with the unmeasurable, must go
through measurable means when it is being designed and in the
end must be unmeasurable. (Louis Kahn)

T
emele de studiu ale anilor 1, 2 şi 3 încearcă să traseze un parcurs al familiarizării viitorului arhitect
cu faptul că arhitectura intervine asupra unui dat : ceva care se află deja acolo (loc, ceea ce este
deja construit sau ceea ce apare în mod natural, folosinţe, activităţi, nevoi, oameni, materiale
etc.), în sensul înţelegerii, purtării de grijă şi întregirii acestui dat. Premisa este aceea că şcoala de
arhitectură trebuie să permită şi să susţină formarea unei conştiinţe critice şi etice privind mijloacele şi
consecinţele arhitecturii: arhitectura lucrează cu ceva dat, iar ceea ce contează în primul rând este buna
raportare la acest dat.
Foarte importantă devine atunci formarea capacităţii de a observa, a vedea, a interpreta şi a traduce în
proiect o serie întreagă de indicii care îi sunt aduse în faţă arhitectului în oricare dintre situaţiile concrete
întâlnite. Întorcându-se către lucrurile din jur, studentul-arhitect trebuie să înceapă să simtă că i se
vorbeşte pe limba lui, că înţelege povestea pe care acestea o au de spus. Implicarea personală devine
atunci o condiţie esenţială. Fiecare student aduce cu sine o experienţă de viaţă, sensibilităţi, preocupări
şi abilităţi diferite. Temele de studiu oferă prilejuri pentru recuperarea, valorificarea şi continuarea
acestei experienţe a fiecăruia, dar şi oportunităţi pentru deturnarea acesteia sau pentru dobândirea
unor experienţe noi, specifice meseriei de arhitect, cu ajutorul şi prin intermediul îndrumării din atelier.
În cadrul temelor propuse şi a activităţii de atelier, alegerea conştientă, problematizată şi argumentată
– a materialului, a locului, a folosinţei – este un instrument important de construire a unui demers adecvat
fiecăreia dintre problemele diferite care îi sunt puse în faţă arhitectului. Tema dă doar un indiciu, furnizează
un pretext, fiecare student îşi construieşte, într-o măsură mai mare sau mai mică, propria temă, asistat
de îndrumători. Experienţa, specificul, priorităţile, metoda sau tactul fiecărei echipe de îndrumare vin să

20 21
furnizeze reperele, bornele, ceea ce poate fi un RECUPERAREA MATERIALITĂŢII
teren ferm al învăţării arhitecturii. În acest sens,
se pot distinge câteva direcţii şi problematici Recuperarea sensului tectonic al arhitecturii, ce şi cum se construieşte, cum
principale care se regăsesc permanent, deşi îi este unui anume material cel mai propriu să fie folosit, ce vrea de fapt
în proporţii diferite, în alcătuirea temelor de materialul, felul în care materia ajunge să-şi impună propria sa formă formei:
studiu din desfăşurarea anilor 1, 2 şi 3. sunt întrebări şi priorităţi ale tuturor exerciţiilor, dar mai ales ale primului
exerciţiu din anul 2. Iar toate aceste întrebări se pot parcurge în mod firesc ANUL I ANUL II ANUL III
nu ca exerciţii abstracte, ci în strânsă legătură cu locul în care intervenţia
arhitecturală apare ca necesară şi, implicit, ajutând la înţelegerea lui. FUNDAMENTE ÎN ARHITECTURĂ / PRIVIND ORAȘUL / ÎMPREUNĂ ÎN ORAȘ
INȚELEGEREA SPAȚIULUI SPAȚIU, LOC, FUNCȚIUNE DE LA PERIFERIE CĂTRE CENTRU
RECONSIDERAREA PROGRAMULUI
Temele au ca obiective însușirea lecturii
multicriteriale și dezvoltarea gândirii A proiecta sau a construi constituie un fals în absenţa unor întrebări asupra Semestrul 1 Semestrul 3 Semestrul 5
tridimensionale în relație cu reprezentarea, felului în care viaţa ar fi posibilă acolo: acea viaţă care să fie specifică unui
determinarea spațiului prin formă, anume loc, anumitor oameni, implicând anumite activităţi, anticipând ÎNȚELEGEREA SPAȚIULUI » Tema 1 Arhitectura în context / Dincolo » Tema 1 Spațiile orașului / Locuri publice
dimensiuni, ierarhii, tipologii spațiale, loc și întâmplări, nevoi sau aşteptări. În acest sens, este propusă reconsiderarea de oraș
» Tema 1 Lectura spațiului » Tema 2 Clădire cu destinație
funcțiune. şi reconstruirea programului de arhitectură, în sensul adecvării acestuia la » Tema 2 Casa unei familii / Parcelarea educațională
fiecare situaţie sau loc particular. Programul se scrie din mers, pe măsură » Tema 2 Tipologii spațiale interbelică
RELAŢIA CU VECINĂTATEA
ce toate acestea se lasă des-coperite. Temele oscilează între dimensiunea
» Tema 3 Spațiu structură / piatră,
Temele iau ca punct de plecare situaţii de vecinătate diferite (fie acestea privată şi cea publică a arhitecturii. Studiul este centrat pe problema locuirii,
cărămidă, beton
urbane centrale sau periferice, sau fragmente ale cadrului natural), mizând abordând pe rând şi gradual locuirea individuală ca spaţiu exclusiv sau
pe faptul că tocmai confruntarea cu aceste situaţii, analiza, înţelegerea şi negociat al intimităţii domestice (a doua temă din anul 2), subiectul locuirii
Semestrul 2 Semestrul 4 Semestrul 6
interpretarea lor pot facilita dezvoltarea unei gândiri arhitecturale critice. în legătură cu spațiul public neconstruit și construit (a treia temă din anul 2)
Pentru o parte dintre proiecte (temele din primul semestru, atât pentru anul şi, în cele din urmă, tema unei locuiri colective, dense, cu puternic caracter SPAȚIU ȘI OBIECT ARHITECTURAL » Tema 3 Grupare de case / Orașul » Tema 3 Locuire și densitate urbană
2, cât şi pentru anul 3) sunt propuse zone extinse de studiu, astfel încât urban, animată de funcţiuni complementare (ultima temă din anul 3). crescut spontan
alegerea unui amplasament să presupună parcurgerea şi înţelegerea activă Dimensiunea publică caracterizează primul semestru al anului 3, oferind » Tema 4 Spațiu vertical
a vecinătăţii, compararea mai multor opţiuni, interogarea conexiunilor prilejul construirii şi particularizării programului arhitectural, adecvat unui
» Tema 5 Spațiu, obiect, peisaj
dintre sit şi program. În aceste cazuri, prima temă funcţionează (şi) ca etapă loc, unui anumit mediu social şi cultural sau anumitor relaţii de vecinătate,
de cunoaştere ce pregăteşte tema secundă. pe care arhitectura le poate dezvălui, îngriji sau re-inventa.

22 23

Obiective didactice
Facultatea de Arhitectură din cadrul UAUIM propune formarea viitorilor
arhitecți în sistemul studiilor de lungă durată (șase ani, licenţă și master
integrat).
La finalul primilor trei ani de studii studentul trebuie să știe să elaboreze un
proiect complet de arhitectură (integrând treptat în plus faţă de elementele
specifice proiectării de arhitectură propriu zise noțiuni și elemente ce țin
de proiectare urbană, concepție structurală, detaliere tehnică, tehnologie,
sustenabilitate, etc.).
Obiectivele primului ciclu din formarea arhitecturală de şase ani se referă
cu precădere la asigurarea unei baze de cunoștințe fundamentale care să
permită deprinderea gândirii arhitecturale (traducerea în formă arhitecturală
a unei idei argumentate ca răspuns la provocarea unor date inițiale) prin
intermediul unor instrumente de lucru şi intervenţie de proiectare dobândite
progresiv. Principalele paliere ale însuşirii cunoştiinţelor şi operării cu
principii şi reguli sunt asimilate treptat presupunând o complexitate din ce
în ce mai mare și se referă la: analiză și lectură, compoziție și formalizare,
gândire critică, sinteza prin proiect a unui ansamblu de constrângeri și date
materiale culminând cu un program arhitectural - respectiv funcţiune.
Atelierul de proiectare reprezintă punctul central al educației în școala de
arhitectură. De-a lungul primilor trei ani ai formării ca arhitect, Facultatea de
Arhitectură din cadrul UAUIM propune un parcurs gradat al experiențelor
de proiectare, crescând progresiv complexitatea situațiilor și implicit a
proiectelor arhitecturale.
24
Anul I FUNDAMENTE ÎN ARHITECTURĂ – SPAŢIU, LOC, FUNCŢIUNE
ANUL I SEMESTRUL 1 ”DE LA MATERIAL LA SPAȚIU” ÎNŢELEGEREA
SPAŢIULUI
Primul an de studii are ca scop familiarizarea progresivă a studenților cu elementele
operante ale arhitecturii: spațiu, obiect, structură, material, lumină etc. introducând
treptat teme fundamentale: ordinea structurală, ierarhia spațiilor, comunicarea pe
verticală, orientarea, relația figură/ fond, obiect/ peisaj.
Primul semestru ” ÎNȚELEGEREA ȘI REPREZENTAREA SPAȚIULUI” are ca obiective
însușirea lecturii multicriteriale și dezvoltarea gândirii tridimensionale în relație
cu reprezentarea.
Tema 1(I) ”Lectura spațiului / Releveu” este un
exercițiu introductiv care presupune desenarea unui
spațiu cu care studentul intră în contact nemijlocit
și urmărește perceperea intuitivă a unor elemente
de structură și roluri portante, familiarizarea cu
convențiile desenului proiectiv cât şi înţelegerea
ordinii de alcătuire şi caracterul spaţiului relevat.
Tema 2(I) ” Tipologii spațiale” explorează problema
identificării și definirii organizării spațiului, cu mai
multe grade de libertate. Demersul propune analiză
şi sinteză în baza unor analogii - intuitive şi raţionale
exprimate architectural între spaţiul relevat şi alte
spaţii al căror caracter este tipologic asemănător cu
cel studiat în lectură.
Tema 3(I) ”Spațiu structură” Pornind de la elemente de
sintaxă de tip zid, fereastră, ușă, plafon, planșeu etc și
folosind principii de compoziție precum ritm, ierarhie,
secvență, parcurs împreună cu decizia explorării felului
de a fi specific unui anumit material (piatră, cărămidă,
beton) sunt exersate moduri de configurare spațială a
unui perimetru dat. Accentul este pus pe înțelegerea
legăturii dintre structură, material, spațiu, lumină,
ordine, ierarhie spațială.
ANUL I SEMESTRUL 2 ”SPAȚIU ȘI OBIECT ARHITECTURAL”
Competențele deja acumulate sunt folosite și consolidate pe parcursul celui de-al
doilea semestru cu tema ”Spațiu și obiect arhitectural” care gravitează în jurul unei
duble plasări: relații spațiale și ierarhii dezvoltate pe verticală (la interior și exterior,
inclusiv relația cu panta terenului) și relația orizont, obiectul arhitectural plasat într-
un cadru natural (peisaj), introducând treptat constrângeri legate de loc și funcțiune.
Pe parcursul acestui semestru studenții își dezvoltă abilitațile de lucru în compunerea
spațiului prin determinări, exersând legătura dintre date de temă, intenții, principu
ordonator, spațiu, material, formă, funcțiune etc. În paralel cu explorarea mijloacelor
de reprezentare de arhitectură sunt exersate competențe ce țin de comunicarea
orală și în scris, discurs, argumentare etc.
Tema 4(I) ”Spațiul vertical / orientare” Exercițiul
explorează determinarea spațiului prin orientare,
gândirea unui proiect de arhitectură în secțiune,
implicând relații pe verticală și comunicarea diagonală
a spațiilor, accentuate de plasarea în raport cu panta
(pe, în, deasupra, etc.). Se lucrează într-un volum
dat și este abordată explicit problema materialității,
structurii, fațadei, astfel încât apariția exterioară a
obiectul de arhitectură capătă o importanță similară
cu cea a calității și atmosferei interiorului.
Tema 5(I) ” Spațiu, obiect, peisaj/ Locuință în cadru natural”
Proiectul prilejuiește întâlnirea cu un sit concret,
un peisaj ce urmează să fie parcurs și analizat (mai
degrabă intuitiv). Este explorată realția construitului
cu peisajul. Accentul este pus pe determinarea
spațiului prin funcțiune, înțelegerea relațiilor stablite
între folosire, configurație spațială, atmosferă, loc.
Problema locuirii, care urmează să fie aprofundată pe
parcursul următorilor ani de studiu, este deschisă în
acest ultim proiect al anului I.
25
Anul II ”Privind orașul/ De la periferie spre centru” & Anul III ”Împreună în oraș/ Instrumente de creștere” ANUL II ”PRIVIND ORAȘUL/ DE LA PERIFERIE SPRE CENTRU” SEMESTRUL 3 ANUL II ”PRIVIND ORAȘUL/ DE LA PERIFERIE SPRE CENTRU” SEMESTRUL 4

”Privind orașul/ De la periferie spre centru” privilegiază locul ca punct principal Tema 3(II) ”Grupare de case / Orașul crescut spontan”
de pornire în proiect. Temele semestrului 3 propun în primul rând un exercițiu de
lectură și analiză a contextului, în vederea identificării unui set de reguli ce pot deplasează accentul pe tensiunea rii în formă a spațiului arhitectu­
informa proiectul. Studenții abordează proiectul de arhitectură prin intermediul creată între realitatea dată a unui ral”, așadar aspecte ale arhitecturii
unor mijloace variate de reprezentare (în două și trei dimensiuni, machete de sit din orașul istoric ce țin de: compoziție și
studiu, etc.) câștigând experiență în aspectele conceptuale, formale, spațiale, (configurat spontan, organizare a spațiului,
materiale ale arhitecturii, precum și în comunicarea adecvată oral și în scris. prin suprapuneri de structură, materialitate,
straturi) și tema unui
Tema 1(II) ”Arhitectura în context / Dincolo de oraș” folosire și distribuție
mic ansamblu de lo-
presupune o apropiere de oraș dinspre în afară către a spațiului, valorifica­
cuințe (având propriile
înăuntru. Plasat într-o zonă rurală sau periurbană, rea precedentului, etc.
reguli). Pornind de la o
Pe parcursul anilor 2 și 3 de studiu, activitatea didactică din atelierul de exercițiul propune ca prim obiectiv decodificarea Derulat în echipe de
temă dominantă legată
proiectare urmărește în primul rând exersarea gândirii critice, a modalităților unui context relativ complex. Studenții sunt invitați doi studenți pe durata
de locuire și de la o lec-
de reprezentare și comunicare specifice arhitecturii precum și integrarea să lucreze ținând cont de constrângeri arhitectruale
tură atentă și critică a vecinătății, întregului semestrul, proiectul tre-
cunoștințelor tehnice, de urbansim și teorie de arhitectură. legate de sit, temă, material. Accentul este pus pe
acest exercițiu trebuie să permită o buie să atingă un anumit grad de
Dezvoltarea proiectului include de fiecare dată constrângeri legate de sit și exersarea integrării într-un context dat care este în
experimentare progresivă a ”pune­ detaliere tehnică.
program arhitectural, al căror grad de complexitate sporește gradual de-a prealabil parcurs, inventariat, analizat critic.
lungul diferitelor semestre.
Tema 2(II) ”Locuință unifamilială / Parcelarea interbelică”
Sunt propuse situații diverse de lucru, atât în ceea ce privește situl (fragmente propune explorarea legăturilor dintre program,
de oraș ce permit exersarea unor mijloace de investigare și analiză diferite, cu context, mediu înconjurător, ritualuri zilnice în viața
reguli mai mult sau mai puțin clare, etc.) cât și programul arhitectural (fiind unei familii și a felului în care acestea se reflectă în
luate alternativ în dezbatere dimensiunea privată şi cea publică a arhitecturii, mod relevant în proiectul de arhitectură. Tema este
cu focalizare pe problema locuirii). aceea a unei locuințe unifamiliale într-un sit guvernat
de reguli clare (parcelare cu locuințe în regim cuplat),
Astfel pot fi experimentate intervenții de arhitectură cu o plajă largă de
raportare la context, pornind de la integrare, completare până la transformare, oferind prilejul unei explorări tipologice și de analiză a
reordonare cu impact asupra unei zone mai mari în proximitate. precedentului arhitectural.

26 27
 ANUL III ”ÎMPREUNĂ ÎN ORAȘ / INSTRUMENTE DE CREȘTERE” SEMESTRUL 5 ANUL III ”ÎMPREUNĂ ÎN ORAȘ / INSTRUMENTE DE CREȘTERE” SEMESTRUL 6

Ultimul an al primului ciclu al formării ca arhitect presupune lucrul în cadrul
unor proiecte din ce în ce mai complexe, în ceea ce privește datele inițiale și
constrângerile legate de sit și temă, accentuând latura socială, culturală, civică a
arhitecturii și integrând aspecte din teoria de arhitectură, tehnologia construirii,
etc. dezvoltând abilități de proiectare integrată. Atelierul se apleacă asupra felului
în care concepte și idei arhitecturale traduse în ansambluri sau medii construite
pot transforma sfera publică, orașul. Prin natura și dimensiunea intervențiilor,
se pornește de cele mai multe ori de la sesizarea unei tensiuni inițiale între sit
și program. Scopul este acela de a pregăti studenții pentru proiecte având o
complexitate sporită specifice ciclului doi de studii.
Tema 1(III) ”Spațiile orașului / Locuri publice”
Introducerea studenților în tematica spațiului public/
clădirilor publice, explorarea relațiilor fundamentale
între public și privat, identificarea unor funcțiuni/ utilizări
adaptate unui sit dat sau identificat în urma analizei.
Tema presupune parcurgerea unei etape consistente de
observație și analiză pe o zonă extinsă de studiu.
Tema 3(III) Locuințe colective în București
Din punct de vedere al situării în raport cu orașul, proiectul presupune
gestionarea unei situații urbane complexe (între țesutul tradițional și
regimul înalt al frontului la apă în proces de constituire). Se pune problema
gestionării unor secvențe temporale diferite ale orașului și capacitatea de a
proiecta un scenariu mai larg de creștere posibilă a orașului.
Funcțiunea majoră cerută prin temă (locuințe colective) lasă deschisă
integrarea altor funcțiuni (publice sau conexe locuirii) sporind complexitatea
funcțională și de compunere spațială.
Primul ciclu de studii se încheie cu un proiect de sinteză prin care studentul
trebuie să demonstreze capacitatea de integrare a unor parametri multipli:
tehnici, sociali, de mediu și urbani. Beneficiind de îndrumare într-o echipă
pluridisciplinară studentul arhitect exersează competențe ce țin de
coordonarea mai multor specialități ca șef de proiect.

Tema 2(III) ”Clădire cu destinație educațională”

Proiectarea unui echipament public implică

dezvoltarea integrată a unor abilități de proiectare prin
care studentul să poată negocia chestiuni complexe
legate de program, sit, formă arhitecturală în interiorul
unui context specific. Gestionarea tensiunii induse de
plasarea unui echipament public (având dimensiuni
consistente) în mijlocul unui țesut rezidențial este unul
dintre obiectivele principale ale proiectului, alături de înțelegerea ierarhiilor
între mai multe sisteme spațiale, misiunea publică socială a arhitecturii în
sociatate, arhitectura angajată, etc.

28 29
 AN 1
FUNDAMENTE ÎN ARHITECTURĂ – SPAŢIU, LOC, FUNCŢIUNE

30 31
 1
INȚELEGEREA SPAȚULUI ARHITECTURAL / RELEVEU
Tema propune realizarea, în echipe, a releveului unor obiecte arhitecturale și
a unor exerciții pentru înțelegerea tipologiilor spațiale.

Releveul de arhitectură este procesul ce urmărește aprofundarea cunoștințelor

despre o clădire prin observarea acesteia și, apoi, prin desenarea sa în cele
trei tipuri de reprezentare pe suport fizic: planuri, secțiuni și elevații. Acesta
pune în evidență dimensiunile, proporțiile, forma și, în anumite situații, tipul
de materiale și structura edificiului.

Tema de față propune și realizarea de exerciții asociate releveului, la nivel

de atelier, cu scopul înțelegerii elementelor arhitecturale, a principiilor de
organizare a spațiului, a scării și a activităților umane.

1. Obiective didactice
• Obiectivele releveului sunt:
SEMESTRUL I (1)
• învățarea tehnicilor specifice (măsurători, reprezentare la scară);
• însușirea convențiilor de reprezentare arhitecturală (reprezentări
PROIECTUL 1 în plan, perspectivă, cotare);
• exersarea metodelor de reprezentare arhitecturală (grafică,
Credite ECTS: 3 paginare, scriere);
• Obiectivele exercițiului spațial sunt înțelegerea:
Durata: 4 săptămâni • elementelor de morfologie arhitecturală;
• principiilor de organizare a spațiului;
Evaluare : Atelier • raportarea la scara și activitatea umane;

32 33
 • Obiectivele lucrului în echipă sunt: 3. Tehnica prezentării
• organizarea sarcinilor;
Planșele releveului și ale exercițiului spațial se vor desena pe hârtie albă,
• conlucrarea la proiectul comun.
format 50x70cm, paginate toate fie vertical fie orizontal, la alegerea fiecărei
echipe. Desenarea acestora se va face în tuș alb-negru sau în tehnici mixte cum
2. Obiectul releveului ar fi tuș și laviu. Nu este admisă folosirea calculatorului. Piesele suplimentare
vor putea fi realizate în tehnici care rămân la alegerea fiecărui atelier.
Vor fi relevate obiecte arhitecturale la alegerea fiecărui atelier.

5. Criterii de evaluare
3. Lucrul în echipă
• acuratețea releveului și raportarea acestuia la scopul exercițiului;
Releveul se va face în grupe de câte 2-4 studenți. • însușirea convențiilor de reprezentare arhitecturală;
• investigarea morfologiei arhitecturale;
• înțelegerea scării umane;
4. Conținutul exercițiului
• capacitatea de a lucra în echipă.
Se vor preda într-o mapă piesele indicate mai jos.

Releveul va conține: 6. Desfășurarea exercițiului

• plan de ansamblu, sc. 1:200 sau similară; Luni, 30 septembrie 2019
• planuri cotate, sc. 1:50 sau 1:100;
• prezentarea exercițiului la nivel de atelier;
• secțiuni-elevații cotate, sc. 1:50 sau 1:100.
• formarea echipelor;
• alte piese desenate, la alegerea atelierului, cum ar fi crochiuri,
• alegerea spațiilor de studiat.
detalii etc.
Joi, 24 octombrie 2019
Exercițiul spațial va conține piese la alegerea atelierului.
• predarea lucrărilor și jurizarea acestora prin susținere orală la nivel de
atelier.
Întocmit
conf.dr.habil.arh. Bogdan Andrei Fezi

34 35
 EXERCISE 1 UNDERSTANDING of the
The objectives of team working are: 5. Evaluation criteria
• organizing tasks; - survey accuracy and correlation with the exercise objectives;
• collaborating on the common project.

ARCHITECTURAL SPACE / SURVEY 2. Survey objectives

- learning architectural drawing conventions;
- investigating architectural morphology;
The exercise proposes to carry out, in teams, the survey of architectural objects along with some exercises for The exercise will survey architectural objects chosen by each workshop.
- understating human scale;
understanding spatial typologies.
3. Team work - team work capacity.
The architectural survey is the process meant to deepen the knowledge about a building by observing it and
by drawing it in the three representation types on a physical support: plans, cross-sections and elevations. The The survey will be done in teams of 2 to 4 students.
6. Schedule
method highlights the dimensions, shape, proportions and, in some cases, the materials type and the structure.
4. Content Monday, the 30th of September 2019
This exercise also consists of exercises associated with the survey, decided individually by each studio, aiming to
understand the architectural elements, the space organization principles, the human scale and activities. The following will be included in a portfolio: - exercise presentation in studio;
- teams formation;
Survey:
• general plan indicating the position of the surveyed zone within the university, scale 1:200 or similar; - choosing the surveyed spaces.
1. Teaching objectives
• plans with dimensions, scale 1:50 or 1:100;
The survey objectives are: • cross-sections / elevations with dimensions, scale 1:50 or 1:100;
• other drawings depending on the studio choice, such as sketches, details etc. Thursday, the 24th of October 2019
• learning specific survey techniques (measuring, scale representation);
• learning architectural drawing conventions (plan representation, perspective, sizing); - project delivery and oral presentation within the studio.
• practicing architectural representation methods (graphics, page setting, writing).
The spatial exercise will also contain other survey-related pieces according to the studio’s choice.
Author
The spatial exercise objectives mean the understanding of: 3. Presentation techniques
Assoc.Prof.PhD.Arch. Bogdan Andrei Fezi
• architectural morphology elements; The survey will be drawn on white paper, 50x70cm format, with all pages either in landscape or portrait setup,
• space organization principles; depending on each team’s choice. The drawings will be done in black and white or mixed drawing techniques,
• human scale and activities. such as black ink and wash drawing. The computer-generated images are not accepted.
Additional images/drawings/sketches may be realized in other drawing techniques according to the studio’s
choice.

36 37
 2
TIPOLOGII SPAȚIALE
6 TIPILOGII SPAȚIALE

1. DESCRIERE
Tema își propune identificarea și definirea tipologiei
spațiale abordate în exercițiul precedent care
urmărea - prin releveul unui spațiu dat - înțelegerea
și decodificarea spațiului alături de familiarizarea
cu percepția, regulile de reprezentare în desen și
de organizare a spațiului.

Acest exercițiu - al doilea - aduce în plus observarea,

găsirea și exprimarea unor tipologii / principii de
bază ale alcătuirii spațiului arhitectural.

Exercițiul 2 are 4 module constitutive astfel:

SEMESTRUL I (1) 1 definirea tipologiei spațiului exercițiului

precedent (relevat)
PROIECTUL 2 2 analogia cu două spații reale (unul
observabil direct și un precedent ales din
Credite ECTS: 4 surse documentare)

3 reimaginarea unui spațiu

Durata: 5 săptămâni
4 reprezentarea în machetă
Evaluare : Atelier

38 39
2. OBIECTIVE
a. Exprimarea tipologiei spațiale
- identificarea, definirea, înţelegerea și exprimarea relaţiilor spațiale
observate în exercițiul anterior
- aprofundarea principiilor de organizare a spațiului: repetiție, alternanță,
supra și submodulare, simetrie, asimetrie, echilibru, etc
- exprimarea caracterului spațiIului relevat anterior
- documentarea caracterului spațiului relevat cu precedente din istoria
arhitecturii universale ( exemplele alese pot varia de la perioada antică
până la cea contemporană), fișate din bliblioteca UAUIM prin planșe
desenate manual ce conțin planuri, elevații, sectiuni, axonometrii, diagrame,
perspective
- definirea spaţială a unor ierahii (spațiu major, spațiu secundar / spațiu
servant, spațiu servit / principal secundar); calităţi spaţiale (închis / deschis,
lumină / umbră); forma arhitecturală (geometrie, materialitate).
b. analogia cu alte două spații
- identificarea în orașul București a unui spațiu real (interior sau
exterior) și a unor precedente documentare a cărui legități de alcătuire
concid cu tipologia exprimată anterior
- exprimarea analogiei spațiu real – tipologie definită în machete de
studiu și planșe desenate manual
40
c. reimaginarea unui spațiu
- compunerea unui spațiu nou a cărui caracter / tipologie se suprapune
cu spațiul definit tipologic și spațiul real studiat și înțeles în fazele
precedente
- studiul proporțiilor
d. exprimarea spațiului reimaginat în machete (minimum 3) care
demonstrează evoluția proiectului
- abilitatea de a exprima spațiu tridimensional și a esențializa
caracterul / tipologia acestuia
- creativitate
- studiul gradual în variante
3. PLANŞE DESENATE – acestea ilustrează obiectivele
menționate anterior prin:
- diagrame, axonometrie izometrică, perspective
- planuri, 4 elevatii, 2 secţiuni
Componentele desenate recurg la scările 1/200 sau 1/100 sau 1/50 (și
eventual detalii la 1/20 sau 1/10) în funcție de dimensiunile spațiului
studiat și vor fi acompaniate de un eseu scris - max 800 de cuvinte indicând
bibliografia selectivă.
Gruparea pieselor desenate pe fiecare planşă şi implicit numărul planşelor
sunt la libera alegere a studentului sau grupului de studenți care lucrează Criterii de evaluare
în echipă.
- acuratețea enunțării principiilor / tipologiilor spațiale
Planşele vor fi redactate în tuş şi în alte tehnici, color sau alb negru, pe hârtie
- bogăția variantelor
albă, format 50X70cm.
Nu sunt admise colaje (exceptând fotografii); desenele sau imaginile - calitatea compoziţiei spaţiale a spațiului reimaginat și coerenta expresiei
arhitecturale
făcute pe calculator sunt admise doar ca piese suplimentare, în afara celor
obligatorii.
- corectitudinea şi calitatea reprezentării grafice şi a machetei.
4. MACHETA Desfăşurarea exerciţiului
Macheta este o piesă principală - atât ca instrument de studiu, cât şi de
28 Octombrie - prezentarea temei
reprezentare finală. Ea va fi realizată la scara 1/100 sau 1/ 50.
28 Noiembrie - predarea lucrărilor
Macheta nu este imitaţie a realului, o reprezentare naturalistă a obiectului ci
o convenție de exprimare a caracterului, a relațiilor, a organizarii.
Nu sunt admise materiale care imită sau fac trimitere directă la culori/texturi NOTĂ
naturale: mochetă, fototapet, piatră, etc. Avînd în vedere cele 7 săptămâni dedicate excercițiului 2 și complexitatea
acestuia se recomandă ca fiecare atelier să organizeze o dată pe săptămână
Macheta va fi realizată în maximum 2 din următoare materialele: lemn,
carton, ipsos. o evaluare/discuție la PANOU. Aceasta va face PARTE din notarea finală.
Dacă se recurge la un singur material, este permisă utilizarea a MAXIM două
culori din materialul respectiv. Întocmit
Conf. Dr. Arh. Francoise PAMFIL
41
 EXERCISE NO.2 / SPACE TYPOLOGIES
1. DESCRIPTION
The theme identifies and define the spatial typologies addressed in relation to the previous exercise (no.1) – the
up=drawing of an existing space – aiming to decode its legacies whilst becoming familiar with the perception, the
representation rules in the elaboration and organization of the space.
This exercise finds, identifies and expresses typologies / principles of the architectural space. Exercise 2 consists
of 4 modules as follows:
• 1 typology definition of the space investigated explored and drafted in the prior exercise (up-drawing)
• 2 analogies with two real spaces (one directly observable and a precedent choosen from documentary
sources)
• 3 reimagining a new space
• 4 representation in the model
2. OBJECTIVES
a. Expression of the spatial typology
• identification, definition, understanding and expression of the spatial relationships observed in the
previous exercise
• deepening the principles of space organization: repetition, alternation, over and submodulation, symmetry,
asymmetry, balance, etc.
• expressing the character of the previously up-drawing space
• documentation of the character revealed in precedents from the history of the universal architecture (the
examples chosen can vary from the ancient period to the contemporary one), files from the UAUIM library
through hand drawn drawings containing plans, elevations, sections, axonometries, diagrams, perspectives
42
• spatial definition of hierarchies (major space, secondary space / servant space, served space / secondary
secondary); spatial qualities (closed / open, light / shadow); architectural form (geometry, materiality).
b. the analogy with two other spaces
• the identification in the city of Bucharest of a real space (interior or exterior) and of some previous
documents whose legacies of composition coincide with the typology previously expressed space (ex.
no.1)
• expression of real space analogy - typology defined in study models and hand drawn drawings
c. reimagining a space
• the composition of a new space whose character / typology overlaps with the typologically defined one
and with the documented ones (real and archived)
• the study of proportions
d. expression of the reimagined space in models (minimum 3) that demonstrate the evolution of the project
3. DRAWINGS - these illustrate the above objectives by:
• diagrams, isometric axonometry, perspectives
• plans, 4 elevations, 2 sections
The drawn components of the paper submitted format use scales 1/200 or 1/100 or 1/50 (and possibly details
to 1/20 or 1/10) depending on the dimensions of the studied space and will be accompanied by a written
essay - max 800 words indicating the seleted bibliography
The grouping of the drawings on each paper format and implicitly the number of the sheets are at the free
choice of the student or group of students working in the team.
The paper sheets will be drafted in ink and in other techniques, color or black and white, on white paper, size
50X70cm.
Collages are not allowed (except photos); drawings or images made on the computer are only allowed but
might be viewed as additional parts, other than those compulsory required.
4. MODEL / The model is a main piece - both as a study tool and as a final representation. It will be made
on 1/100 or 1/50 scale.
The model is not an imitation of the real, a naturalistic representation of the object but an agreement / a visual
and matter convetion / to express the character, the relationships, the organization.
Materials that mimic or directly refer to natural colors / textures are not allowed: carpet, wallpaper, stone, etc.
The model will be made in maximum 2 of the following materials: wood, cardboard, plaster.
If only one material is used, it is allowed to use MAXIM two colors of the material.
EVALUATION CRITERIA
- the accuracy of spatial principles / typologies statement
- wealth of variants
- the quality of the spatial composition of the reimagined space and the coherence of the architectural
expression
- the correctness and quality of the graphic representation and the layout.
TIMMING
October 28 - presentation of the theme
December 2 – submittance / handing over of excercise works
NOTE Considering the 5 weeks dedicated to exercise no. 2 and its complexity it is recommended that each
architectural design studio organizes once a week an evaluation / discussion at the PANEL.
This will be PART of the evaluation / final gradeing
Author
Assoc.Prof.Ph.D.Arch. Francoise PAMFIL
43
 3
SPAȚIU - STRUCTURĂ
Nu orice spațiu arhitectural are o funcțiune sau protejează împotriva vremii.
Dar orice spațiu arhitectural are o materialitate construită în mod conștient.
Începând cu acest exercițiu, întrebarea fundamentală ce privește definirea
spațiului nu mai poate fi separată de cea a structurii care îl susține și a
materialului cu ajutorul căruia acest lucru devine posibil. Tema își propune
crearea, cu ajutorul unor elemente date, a unui spațiu: puternic, ideal – în
sensul celui mai bun și mai frumos spațiu pe care ați vrea să îl experimentați
în cadrul acestui exercițiu; arhetipal – care nu se referă la (și nu face uz de)
nimic altceva în afară de propria realitate și propriile elemente arhitecturale;
abstract – născut doar din imaginație, nu dintr-un context sau o funcțiune
date prin temă (*). Un spațiu care nu ne va lăsa cu adevărat „să intrăm”, să îl
percepem, să îl cunoaștem, dacă nu facem un efort pentru aceasta.

1. Obiective
SEMESTRUL I (1)
1.1 Dezvoltarea capacității de a abstractiza o experiență subiectivă;

PROIECTUL 3 1.2 Înțelegerea principiilor constructive și structurale pe care un material ni le

poate pune la dispoziție;
Credite ECTS: 4 1.3 Înțelegerea spațiului arhitectural în directă legătură cu alcătuirea sa
structurală (portantă) și materială;
Durata: 5 săptămâni
1.4 Dezvoltarea capacității de a observa, înțelege și deosebi calitățile și forța pe
care le poate avea un spațiu arhitectural, precum și ce anume poate produce
Evaluare : Comisie aceste calități.

44 45
 1 2 3 4 5 6

46 47
2. Program 3.2 O machetă care să permită explorarea calităților spațiului interior;
dimensiunea și scara la alegere;
Veți lucra pornind de la 6 fotografii date. Veți alege una dintre fotografii și
vă veți imagina ce se află dincolo, în restul clădirii, sau în afara sa. Imaginea 3.3 Două fotografii ale spațiului interior al machetei, considerate a fi cele
nu va fi înțeleasă ca o trimitere directă (nici spațială, nici materială), ci veți mai potrivite pentru a exprima calitatea spațiului propus;
încerca să înțelegeți de ce vă place mai mult acea imagine, ce vă transmite
3.4 Axonometrie izometrică sau dimetrică, 1:100, tuș negru sau creioane
și de ce. Ulterior veți încerca să lucrați cu aceste lucruri – principii, relații,
colorate, pe hârtie albă.
proporții, atmosferă, lumină, texturi sau poate doar povestea imaginată
pornind de la acea imagine – în decelarea unui anumit principiu spațial 4. Criterii de evaluare
cu care vă doriți să lucrați. Cu ajutorul acestuia, vă veți imagina un spațiu
• coerența dintre materialul ales, structura propusă și spațiul arhitectural
acoperit, a cărui amprentă în plan va avea între 100 și 200mp. Vă veți gândi
prezentat;
la acest spațiu ca fiind cel descris la începutul acestei teme. Vă veți folosi de
elemente constructive elementare, precum stâlp, grindă, perete, planșeu, • frumusețea și forța spațiului, în sensul definit mai sus;
boltă și veți alege ca material structural cu care veți lucra betonul armat, • bogăția și complexitatea spațială;
cărămida, piatra sau lemnul (un singur material dintre cele patru), ceea ce vă • calitatea și claritatea principiului spațial sau ale relațiilor spațiale
va determina în consecință configurația spațiului propus (**). Spațiul propus propuse;
va fi pe un singur nivel (nu se admit etaje). Este esențial ca spațiul propus să • corectitudinea şi calitatea reprezentării grafice.
aibă, atât în detaliu, cât și în ansamblu, coerență și logică structurală.
5. Desfăsurarea exercițiului
3. Conținutul exercițiului
Luni, 2 decembrie – prezentarea temei
3.1 Planșe desenate:
Joi, 2 ianuarie – predarea lucrărilor
- plan, 4 elevații, 2 secțiuni, scara 1:50 sau 1:100 (în funcție de proiect), tuș
(*) Nu se va adăuga temei un loc real, concret. Acesta va rămâne doar unul imaginat.
negru pe hârtie albă, format 50x70;
(**) Separat de materialul principal ales, care va determina logica structurală a propunerii,
- plan de situație, cu toate amenajările exterioare, care va prezenta situația
lemnul sau metalul pot fi folosite local, ca elemente de legătură sau de articulare.
imaginată a proiectului propus; va include un scurt text (maxim echivalentul
unui format A5, obligatoriu scris de mână), care va vorbi despre povestea
locului și despre legătura cu imaginea aleasă; Întocmit
Șef lucr.dr.arh. Andrei Serbescu

48 49
 EXERCISE NO 3 / STRUCTURE - SPACE
Not every architectural space has a function or shelters against the elements. But every architectural space has a
consciously constructed materiality. Starting with this exercise, the fundamental question regarding the definition
of space can no longer be separated from that of the structure that supports it and the material by means of
which this becomes possible. The assignment is to create, with the aid of some given elements, a space: strong,
ideal - in the sense of the best and most beautiful space you would like to experience in this exercise; archetypal
- which does not refer to (and does not use) anything but its own reality and its own architectural elements;
abstract - born only from imagination, not from a context or function imposed by a design brief (*). A space that
will not let itself be “entered”, perceived, known, unless we make an effort to do so.
1. Objectives
1.1 Developing the ability to abstract a subjective experience;
1.2 Understanding the constructive and structural principles a material can provide us with;
1.3 Understanding architectural space directly related to its structural (load-bearing) and material
structure;
1.4 Developing the ability to observe, understand and distinguish the qualities and strengths that an
architectural space can have, and what can produce these qualities.
2. Program
You are invited to work starting from 6 given photos. You will choose one of the photographs and you will imagine
what is beyond, in the rest of the building, or outside it. The image will not be understood as a direct reference
(either spatial or material), but you will try to understand why you like most in that image, what it transmits you
50
and why. You will then try to work with these things - principles, relationships, proportions, atmosphere, light, 4. Evaluation criteria
textures or perhaps just the story imagined from that image - in the detection of a certain spatial principle that
- coherence between the chosen material, the proposed structure and the presented architectural
you want to work with. With the help of it, you’ll imagine a sheltered space whose footprint will be between
space;
100 and 200 sqm. You will think of this space as the one described at the beginning of this assignment. You
- the beauty and the strength of the space, as defined above;
will use elementary construction elements such as the pillar, the beam, the wall, the floor, the vault and you
will choose as structural material to work with reinforced concrete, brick, stone or wood (one material of the - richness and complexity of the space;
four), which will determine consequently the configuration of the proposed space (**). The proposed space
- the quality and clarity of the spatial principle and of the proposed spatial relations;
will be on one level (floors are not allowed).
- corectness and quality of the graphic representation.
It is essential that the proposed space has, both in detail and as a whole, coherence and structural logic.
5. Timing of exercise
3. Contents of the exercise Monday, December 2 - Presentation of the assignment Thursday, January 2 - delivery of projects
3.1 Drawings:
- plan, 4 elevations, 2 sections, scale 1:50 or 1:100 (depending on project), black ink on white paper, (*) There will not be a real, added, concrete place. It will remain just an imagined one.
50x70 format; (**) Separate from the main chosen material, which will determine the structural logic of the proposal, wood
- situation plan, with all exterior elements, which will present the imagined situation of the proposed or metal can be used locally as connecting or articulation elements.
project; it will include a short text (the maximum equivalent of an A5, mandatory in a handwriting Author
format) that will also speak about the story of the place and the link to the chosen image;
Lect.PhD.Arch. Andrei Șerbescu
3.2 A model that allows the exploration of the qualities of the interior space; size and scale of your
choice;
3.3 Two photographs of the interior space of the model, considered to be best suited to express the
quality of the proposed space;
3.4 Isometric or dimeric axonometry, 1:100, black ink or colored pencils, on white paper.
51
 semestrul 2

52 53
 4
SPAȚIU / FORMĂ / MATERIAL
Tema isi propune continuarea explorarii spatiale inceputa cu exercitiile
anterioare, si are ca noutate introducerea dimensiunii verticale a spatiului
construit.

1. Obiective
1.1 Înţelegerea relaţiei între structura constructivă şi forma spaţială; relaţii pe
verticală, direcţii vizuale diagonale, parcurs spaţial;

1.2 Definiţie spaţială (limite tari / slabe, transparenţa reală / virtuală); calităţi
spaţiale (închis / deschis, lumina / umbră); forma arhitecturală (geometrie,
materialitate).

2. Program
SEMESTRUL II (2)
Intr-un cadru natural definit de prezenta unei pajisti in panta de 30 de grade,
sunteti invitati sa imaginati un obiect arhitectural dezvoltat pe maximum trei
PROIECTUL 4 niveluri (P+2), al carui volum se va incadra obligatoriu intr-un paralelipiped
virtual cu dimensiunile de 6m x 12m x 11m. Suprafata desfasurata nu va depasi
Credite ECTS: 4 160 mp, drept urmare, vor exista, in mod obligatoriu, spaţii pe mai mult de un
nivel, altele decât cele necesare scării. Ca principiu general, accentul va fi pus
Durata: 6 săptămâni pe continuitatea spaţiului şi pe relaţiile vizuale între diferitele niveluri.

Sistemul constructiv se va limita la zidarie (caramida sau piatra), lemn si beton

Evaluare : Comisie armat. In consecinta, in functie de alegere, elementele constructive - stalpi,

54 55
grinzi, plansee - se vor dimensiona tinand cont de caracteristicile structurale
proprii fiecarui material.
Functiunea va fi aleasa de catre student, in acord cu situl si cu scenariul
proiectului, dar, indiferent de factura acesteia, va contine cel putin un spatiu
major, precum si doua spatii secundare.
3. Conţinutul exerciţiului
3.1 Planşe desenate:
• plan parter (incluzând tot terenul, cu amenajările exterioare) şi planurile
etajului I, respectiv II - scara 1:50 (planurile vor fi mobilate, nu cotate);
• 4 elevatii - scara 1:50;
• 2 secţiuni - scara 1:50.
Gruparea pieselor pe fiecare planşă şi implicit numărul planşelor sunt la
libera alegere.
Planşele vor fi redactate în tuş şi în alte tehnici, color, pe hartie alba, format
50X70cm. Nu sunt admise colaje; desenele sau imaginile făcute pe calculator
sunt admise doar ca piese suplimentare, în afara celor obligatorii.
3.2 Macheta
Macheta este o piesă principală - atât ca instrument de studiu, cât şi de
reprezentare finală.
Ea va include tot terenul şi amenajările exterioare şi va fi realizată la scara
1:50.
56
Macheta nu este imitaţie a realului, o reprezentare naturalistă a obiectului.
Nu sunt admise materiale care imită sau fac trimitere directă la culori/texturi
naturale: mochetă, fototapet, piatră etc. Macheta va fi realizată în maximum
2 din materialele următoare: lemn, carton, ipsos. Dacă se recurge la un
singur material, este permisă utilizarea a două culori din materialul respectiv.
Suplimentar, pentru suprafeţele vitrate se va folosi plexiglas transparent.
4. Criterii de evaluare
• complexitatea si forta solutiei spatiale;
• logica soluţiei funcţionale;
• calitatea compoziţiei spaţiale, coerenta expresiei arhitecturale;
• corectitudinea şi calitatea reprezentării grafice şi a machetei.
5. Desfăşurarea exerciţiului
17 februarie 2020 - prezentarea temei
26 martie 2020 - predarea lucrărilor
Intocmit,
conf.dr.arh. Mihai Ene
57
 EXERCISE NO 4 / SPACE / FORM /
3. Content of the exercise
3.1 Drawings:

MATERIAL
• g round floor (including the whole plot, exterior with design) and first floor plans, respectively II - 1:50
scale (the plans will be furnished, not quoted);
• 4 elevations - 1:50 scale;
• 2 sections - 1:50 scale.
The assignment aims to continue the space exploration started with the previous exercises, and as a novelty, it The drawings will be executed in ink and other techniques, in color, on white paper, 50X70cm. Collages Are
introduces the vertical dimension of the built space. not admitted; Computer generated images are not allowed.

1. Objectives 3.2 Model

1.1 Understanding the relationship between constructive structure and spatial form; vertical relationships,
diagonal visual directions, spatial route;
1.2 Space definition (strong / weak limits, real / virtual transparency); Spatial qualities (closed / open,
light / shadow); architectural form (geometry, materiality).
The model is the main piece - both as a study tool and as a final representation. It will include all the plot,
and it will be executed at 1:50 scale. The model is not imitation of reality, a naturalistic representation of the
object. Materials that mimic or refer directly to natural colors are not allowed / textures: carpet, photo, stone
and so on. The model will be made in up to 2 of the following materials: wood, cardboard, plaster. If only one
material is used, it is allowed to use two colors of the material.

2. Program In addition, transparent plexiglass for glazed surfaces.

In a natural setting defined by the presence of a 30 degree slope, you are invited to imagine an architectural 4. Evaluation criteria
object developed on a minimum of three levels (Ground Floor + 2), the volume of which will fit in a virtual
• the complexity and strength of the spatial solution;
parallelipiped with the dimensions of 6m x 12m x 11m. The surface area will not exceed 160 square meters,
• the logic of the functional solution;
therefore there will necessarily be more than one level space other than that necessary for the stairs. As a general
• the quality of the spatial composition, the coherence of the architectural expression;
rule, the emphasis will be on space continuity and visual relations between different levels.
• correctness and quality of graphic representation and layout.
The construction system will be limited to masonry (brick or stone), wood and reinforced concrete. Consequently,
depending on the choice, the construction elements - columns, beams, slabs - will be dimensioned taking into 5. Exercise
account the structural characteristics of each material. February 17, 2019 - presentation of the assignment March 26, 2019 - jury works
The function will be selected by the student, in agreement with the site and project scenario, but, in every case, Author
it will contain at least a major space as well as two secondary ones.
Assoc.Prof.PhD.Arch. Mihai Ene

58 59
 5
LOCUINŢĂ ÎN PĂDURE
Cel mai important este locul, căci le cuprinde pe toate.
Thales din Milet

Locul
Într-o poiană de pe valea Vâlsanului, la două ore distanţă de Bucureşti, se află
campusul Şcolii de la Buneşti, o şcoală de arhitectură şi arte liberale. Aceasta
îşi propune să creeze şi să protejeze în vecinătatea ei o arie mai largă, cu
statut de „habitat silvantropic”: un deal acoperit cu păduri de foioase – salcâm,
stejar, carpen şi fag - în care să se extindă neinvaziv şi folosind exclusiv resurse
naturale şi în cea mai mare parte locale, spațiile de locuire și formare ale școlii.

Tema prezentă propune o reflecţie individuală asupra posibilelor locuinţe

SEMESTRUL II (2)
ale studenţilor, profesorilor sau administratorilor campusului, care vor fi
amplasate pe platoul dealului, în trei poieni care comunică între ele prin cărări
PROIECTUL 5 și drumuri forestiere.

Credite ECTS: 7 Unul dintre obiectivele majore ale Şcolii este acela al anamnezei prin arhitectură,
al integrării formei, structurii şi funcţiunii într-un obiect ideal, vitruvian, prin
recursul la arhetipuri constructive. Pe de altă parte, deşi este vorba de un
Durata: 8 săptămâni peisaj natural specific zonei subcarpatice, fără vecinătăţi construite, nu este
lipsită de interes explorarea caselor care încă mai pot furniza modele ale
Evaluare : Comisie specificului local, atât în privinţa tipologiei funcţionale cât şi a celei structurale.

60 61
Locuinţa – funcţiune şi program
În urma deplasării la faţa locului, fiecare student va formula un scenariu de
amplasare, locuire și utilizare a unei suprafețe de teren de 1000 mp, într-una
din cele trei poieni de pe platou.
Pe amplasamentele identificate, se cere realizarea unei locuinţe pentru 4-6
persoane, cu o suprafaţă construită desfăşurată cuprinsă între 150 și 200
mp, într-una din următoarele ipoteze posibile:
• locuinţa unifamilială a unui profesor (dormitor matrimonial + 1-2
dormitoare copii)
• locuinţa studenţilor (2-3 dormitoare de câte două paturi)
• locuinţa administratorului (dormitor matrimonial + 1-2 dormitoare copii)
Construcţia va fi dezvoltată pe cel mult trei niveluri (P+2), în funcţie de
destinaţia sa şi de amplasamentul ales în configuraţia poienii.
Propunerea se poate concretiza într-unul sau două volume, conectate prin
spaţii exterioare acoperite sau descoperite, iar unul dintre volume poate fi
dedicat unui atelier de arhitectură/ desen/ pictură sau unui salon de repetiţii
şi audiţii muzicale.
Suprafaţa de 1000mp aferentă locuinţei trebuie tratată ca parte integrantă
a proiectului, fără a fi necesară însă împrejmuirea ei.
Sistem structural
Din punct de vedere constructiv, se încurajează imaginarea unor
monostructuri – forme arhitecturale generate de logica structurală,
62
Coordonate:
satul Zărneşti, comuna Mălureni, judeţul Argeş;
acces auto pe valea Budesei;
acces alternativ, pe jos, din satul Zărneşti
portantă, a unui material natural privilegiat. În cazul de faţă, opţiunile vor fi
asociate exclusiv celor două resurse locale, lemnul şi pământul şi sistemelor
constructive proprii acestora: pentru lemn – diafragme şi structuri în cadre;
pentru pământ: zidării din chirpici sau cărămidă arsă, pereţi compactaţi
sau din saci cu pământ etc. Se acceptă sisteme constructive mixte, de
tipul „vălătuci” – cadre de lemn bulgărite cu lut amestecat cu paie şi
soluţii alternative de realizare a termoizolaţiei, precum betonul de cânepă
(hempcrete). Elementele portante vor fi reprezentate diferit faţă de cele
neportante, atât în planuri, cât şi în secţiuni.
Instalaţii
Dată fiind izolarea amplasamentului şi dorinţa de a locui în natură pentru
natură, fără a altera sau a sacrifica în acest scop calităţile unice ale locului,
fiecare casă trebuie gândită ca un generator şi acumulator autonom de
energie, capabil să gestioneze inteligent apa, însorirea şi curenţii de aer.
Obiective/ criterii de evaluare
• Înţelegerea şi interpretarea personală a locului, ca resursă esenţială a
proiectului de arhitectură: materiale de construcţie, orientare cardinală,
topografie, climă, cutume constructive locale, referinţe culturale mai largi
etc.
• Însuşirea noţiunilor de „plan liber”, „plan structural”, „raumplan”
• Calitatea spaţiilor proiectate, interioare şi exterioare: abilitatea de a crea
„parcurs spaţial”, de a lucra cu secvenţe, limite şi delimitări spaţiale, cu
tipuri de relaţii între spaţiul interior şi exterior.
• Logica soluţiei spațiale și funcţionale: dezvoltarea simţului proporţiilor,
63
 al relaţiilor dintre parte şi întreg, impuse de materialul de construcţie
• Înţelegerea funcţiunii: filtru/distribuţie/concentrare, ierarhizare (spaţii
servite/spaţii servante), zonificare (zi/noapte, activitate/odihnă)
• Familiarizarea cu gabaritele şi elementele dimensionale curente ale
locuinţei
• Coerenţa şi concizia prezentării analitice: discurs verbal, planşe, machetă,
jurnal de proiect
Faze și conţinut
Faza I (2 săptămâni):
• analiza locului: notiţe, impresii de la faţa locului, în scris şi desen;
• studierea unor tipologii de locuire şi structurale;
• formularea unui scenariu de locuire, în scris, machete de studiu, crochiuri
Studiul va fi centralizat într-un jurnal de proiect, format A5 sau A4.
Predarea şi discutarea materialelor se face în cadrul fiecărui atelier.
Faza a II-a (6 săptămâni):
Macheta. Macheta reprezintă atât instrumentul de studiu major, cât şi cea
mai importată piesă în evaluarea finală a proiectului. Aceasta va include
tot terenul studiat, împreună cu elementele considerate determinante din
vecinătatea imediată şi va fi realizată la scara 1:50.
Pentru ilustrarea unei zone mai ample, în jurul locuințelor proiectate, se
recomandă machete suplimentare de sit.
Piese desenate
• plan de situaţie, scara 1:200 sau 1:100
• planurile tuturor nivelurilor, mobilate, scara 1:50; planul parterului va
include întreg terenul în suprafaţă de 1000mp
64
• toate elevaţiile, scara 1:50
• două secţiuni caracteristice, scara 1:50
Atât numărul planşelor, cât și gruparea pieselor pe fiecare dintre acestea,
sunt la libera alegere a studentului.
Redactarea se va face într-o tehnică la alegere, pe hârtie albă, format
50 cm x 70 cm. În situațiile în care piesele cerute nu se încadrează într-o
singură planșă, se acceptă alipirea a două sau mai multe formate standard.
La evaluarea finală se vor prezenta atât jurnalul de proiect (faza I) cât și
mapa de teoria proiectului. Nu sunt admise piese realizate pe calculator, cu
excepţia unor eventuale fotomontaje ale machetei pe amplasament.
Desfăşurarea proiectului
30 martie 2020 - prezentarea temei
11 iunie 2020 - predarea lucrărilor
Bibliografie
Fiecare atelier va propune propria bibliografie. Detalii despre amplasament
şi obiectivele temei în cartea „Acasă. Şcoala de la Buneşti. Oameni, cărţi,
case”, Ana-Maria Goilav, Petre Guran, Editura Universitară „Ion Mincu”,
Bucureşti, 2017
Întocmit,
dr. arh. Ana-Maria Goilav
65
EXERCISE NO 5 / A HOUSE IN THE FOREST
The most important is the place, because it encompasses all. (Thales din Milet)
The place
In a lawn on the Vâlsanului valley, two hours away from Bucharest, is the campus of the Buneşti School, a
school of architecture and liberal arts. The school aims to create and protect in its vicinity a wider area, with
the status of “silvantropic habitat”: a hill covered with deciduous forests - acacia, oak, hornbeam and beech -
in which to extend non-invasively and using exclusively natural resources and for the most part local, for the
living and training spaces of the school. The present theme proposes an individual reflection on the possible
dwellings of the students, professors or administrators of the campus, which will be located on the plateau of
the hill, in three lawns that communicate with each other through paths and forest roads.
One of the major objectives of the School is that of anamnesis through architecture, of the integration of form,
structure and function into an ideal, vitruvian object, through the use of constructive archetypes. On the other
hand, although it is a natural landscape specific to the sub-Carpathian area, without built neighborhoods, it is
not without interest to explore the houses that can still provide models of the local specific, both in terms of
functional and structural typology.
Coordinates: Zărneşti village, Mălureni commune, Argeş county; car access on the Budesei valley; alternative
access, on foot, from Zărneşti village
The house - function and program
Following the trip to the site, each student will formulate a scenario of location, housing and use of a land area
of 1000 square meters, in one of the three lawns on the plateau.
On the identified sites, it is required to build a house for 4-6 people, with a built area of between 150 and 200
sqm, in one of the following possible hypotheses:
• a teacher’s single-family house (double bedroom + 1-2 children bedrooms)
• student housing (2-3 bedrooms with two beds)
• the administrator’s house (double bedroom + 1-2 children bedrooms)
The construction will be developed on a maximum of three levels (P + 2), depending on its destination and the
location chosen in the lawn configuration.
The proposal can be materialized in one or two volumes, connected by covered or uncovered outdoor spaces,
and one of the volumes can be dedicated to an architecture / drawing / painting workshop or a salon for
musical rehearsals and auditions.
The surface of 1000 sqm related to the dwelling should be treated as an integral part of the project, without
the need to enclose it.
Structural system
From the constructive point of view, it is encouraged to imagine some monostructures - architectural forms
generated by the structural, bearing logic, of a privileged natural material.
In this case, the options will be associated exclusively with the two local resources, the wood and the earth
and their own construction systems: for wood - diaphragms and frame structures; for earth: masonry or burnt
brick, compacted walls or earthbags, etc.
We accept mixed construction systems, of the type locally called „vălătuci” - wooden frames with mud mixed
with straw and alternative solutions for thermal insulation, such as hemp concrete (hempcrete).
The supporting elements will be represented differently from the unimportant ones, both in plans and in
sections.
Utilities
Given the isolation of the site and the desire to live in nature for nature, without altering or sacrificing for this
purpose the unique qualities of the place, each house must be thought of as an autonomous energy generator
and accumulator, able to intelligently manage water, sun and airflows.
Objectives / evaluation criteria
Personal understanding and interpretation of the place, as an essential resource of the architectural project:
building materials, cardinal orientation, topography, climate, local constructive customs, wider cultural
references, etc.
Learning the concepts of “free plan”, “structural plan”, “raumplan”
The quality of the designed spaces, interior and exterior: the ability to create “spatial path”, to work with spatial
sequences, boundaries and delimitations, with types of relationships between the interior and exterior space.
The logic of the spatial and functional solution: the development of the sense of proportions, of the relations
between the part and the whole, imposed by the construction material.
Understanding of the function: filter / distribution / concentration, hierarchy (served spaces / serving spaces),
zoning (day / night, activity / rest)
Familiarity with the dimensions and current dimensional elements of the house.
Consistency and conciseness of the analytical presentation: verbal speech, drawings, layout, project journal.
Phases and content
The exercise proposes two phases, as follows:
1st Phase (2 weeks):
• place analysis: notes, on-site impressions, in writing and drawing;
• study of housing and structural typologies;
• formulation of a housing scenario, in writing, study models, sketches, etc.
The study will be centralized in a project journal, format A5 or A4. The teaching and discussion of the materials
is done in each workshop.
2nd Phase (6 weeks):
Model
The model represents both the major study tool and the most important piece in the final evaluation of the
project. This will include all the land studied, together with the elements considered determinants of the
immediate vicinity and will be realized at 1:50 scale. To illustrate a larger area, around the designed dwellings,
additional site layouts are recommended.
Drawings
• site plan, scale 1:200 sau 1:100
• all floor plans, with furniture, scale 1:50; the ground floor plan will include the whole land of 1000 sqm
• all elevations, scale 1:50
• two characteristic sections, scale 1:50
Both the number of formats and the grouping of the pieces on each of them are at the student’s free choice.
The writing will be done in a technique of choice, on white paper, size 50 cm x 70 cm. In cases where the
required parts do not fit into one format, it is acceptable to join two or more standard formats. At the final
evaluation, both the project journal (phase I) and the project theory map will be presented. Parts made on the
computer are not allowed, except for possible photomontages of the model on the site.
Timing of exercise
30th of march– presentation of the assignment;
11th of june – delivery of projects, followed by the presentation in front of the comissions
Bibliography
Each workshop will propose its own bibliography. Details about the location and objectives of the theme in the
book “Acasă. Şcoala de la Buneşti. Oameni, cărţi, case”, Ana-Maria Goilav, Petre Guran, Editura Universitară
„Ion Mincu”, Bucureşti, 2017
Lect.arch. Ana Maria Goilav, PhD

66 67
 TEORIA PROIECTULUI – ANUL 1
Conf. Dr. Arh. Francoise PAMFIL

P
ornind de la prelegeri ale primului semestru care, toate, investighează cum anume înţelegem
spaţiul, cum îl reprezentăm şi cum îl definim tipologic tatonăm ORDINEA.
Înlăntuirea conţinutului prelegerilor urmăreşte ca studentul architect să poată descoperi
care este MĂSURA POTRIVITĂ şi cum ne RAPORTĂM într-un proiect la universul fizic
dimprejurul nostru.

Stuctura primului semestru are două linii de observaţie ale conţinutului prelegerilor:

1. Legităţile de alcătuire alături de fundamentul organizării spaţiului şi

2. Determinări precum materiale, forma, ierahiile sau dominante şi lumina naturală.

Al doilea semestru conţine prelegeri care aduc un plus de complexitate elementelor şi noţiunilor
definite anterior şi explorează:

3. Orientarea înţeleasă ca un CONTEXT TOPODETERMINAT care prefigurează PARCURSUL

SPAŢIAL şi

4. Spaţiul vertical ce îmbogăţeşte gândirea relaţiilor din proiect cu încă o dimensiune, invitând
la un mod de lucru specific

5. CASA e subiectul ultimelor prelegeri din semestrul 2 care reunesc noţiuni precum: înăuntru
şi înafară, al meu al nostru, acolo – aici, măsură, loc, adăpost înţelese articulat în sesnul unor
duble chei atât teoretice cât şi parctice - aplicate.

68 69
SEMESTRUL I 18 octombrie + TEST 15 noiembrie + TEST 10 ianuarie + TEST
01 octombrie - 22 decembrie_12 săptămâni - învățământ
8 cursuri și 8 TEME de studiu individual documentat în
caietul Evoluţia Proiectului
3 TESTE
4 octombrie caracteristice.
SPAȚIU și ORDINE
Trei dimensiuni și măsura lumii dimprejur urmăresc să
asocieze alcătuirea corpului uman cu triedrul spaţial. Un
fel de dezabstactizare a abscisei, ordonatei şi cotei prin
antropoconfigurare conduce la un anumit mod de a căuta
şi înţelege ordinea şi sensul spaţiului.
70
ORDINE SPAȚIALĂ, GEOMETRII DETERMINANTE ȘI PARCURS
Moduri de instalare a ordinii în spaţiu sau afirmaţia the
function of form corelează forma, geometria şi parcirsul
spaţial. Câteva exemple lămuresc relaţiile dintre elemente.
1 noiembrie 29 noiembrie
GRADE DE LIBERTATE ALE CONFIGURĂRII SPAȚIULUI
covor, paravan, copertină, colţ, cameră şi solid propun
experimentarea graduală a materializării şi libertăţile
spaţiului. De la plan la solid sunt exprimate teritoriile de
vibraţie în fiecare caz. Configurările dobîndesc elemente
PLAN STRUCTURĂ, PLAN LIBER, RAUMPLAN
Introducerea şi familiarizare cu cele 3 mari principii de
compunere a spaţiului. Sesizarea relaţilor caracteristice
fiecărui mod prin : închidere, limită, structură,
anvelopantă, corp determină înţelegerea instrumentelor
de gândire prin analogii şi diferenţe specifice.
CONCEPTE / IDEI şi DIAGRAME ARHITECTURALE
Cum se poate exprima ideea unui proiect – este căutarea
propusă de binomul concept – diagramă sau de relaţia
extrem de fertilă între idee – desen esenţializat.
REPREZENTĂRI GRAFICE și MACHETE
Conţinutul şi convenţia unei reprezentări grafice variază
în funcţie de mesajul şi sensul pe care doreşte să îl
comunice: imagine-semn-simbol-icon sunt instrumentele
de operare care vor fi discutate în reprezentări bi sau
tridimensionale
13 decembrie
CĂRĂMIDA, BETONUL și LEMNUL în arhitectură
Legătura între resurse, climă, materiale şi tehnologii
disponibile_înţelese ca savoir-faire_explică identitatea şi
varietatea expresiilor arhitecturale. Rolul determinant al
materialului şi modului de construcţie explică dimesiuni,
deschideri, acoperiri şi tipologii spaţiale.
PIATRA , ZIDUL, ZIDIREA
Poate cel mai vechi dar şi cel mai expresiv material de
construcţie-piatra induce noţiunea de durată. De la
stereotemii, tipuri de ţesere pănă la diferite tipuri de
ziduri şi bolţi sunt puse în discuţie alcătuiri şi legităţi.
24 Ianuarie
ELEMENTE DE TECTONICĂ
Materialele, spațiul și lumina naturală toate împreună
conlucreayă la percepţia empatiei unui spaţiu unde
tectonica este un factor caracteristic.
Definiţii şi exemple.
NOTE
A. Pentru acordarea creditului la cursul de TEORIA PROIECTULUI evaluarea include un TEST.
Testul se defăşoară în ultimele 20 – 30 minute ale cursului de TEORIA PROIECTULUI, în Sala Frescelor, la datele indicate conform programării
cursului. TESTUL este asimilat fiecărui proiect de atelier sau exerciţiu de proiectare iar valoarea sa reprezintă 10% DIN VALOAREA NOTEI LA
PROIECT. Testul NU ESTE REPORTABIL de la un proiect la altul sau de la un semestru la altul.
B. Prezenţa la curs este OBLIGATORIE şi face parte din activitatea de proiectare. Peste 3 ABSENȚE la cursul de TEORIA PROIECTULUI
conduc automat la scăderea UNUI PUNCT din NOTA LA PROIECT.
C. Elaborarea în sistem de documentare individuală și exprimarea prin DESENE, incluse în CAIETUL de EVOLUȚIA PROIECTULUI /
Secțiunea TEORIA PROIECTULUI / a celor 8 TEME / SEMESTRU este un plus de studiu individual în proiect. EVALUAREA acestui studiu individ-
ual se face de către şeful de atelier şi comisiile de stabilite de DEPARTAMENT odată cu susținerea proiectului în atelier.
71
SEMESTRUL II 6 martie 17 aprilie activitate practică 13 – 18 aprilie
17 februarie - 10 aprilie _9 săptămâni - învățământ
8 cursuri și 8 TEME de studiu individual documentat în
caietul de Evoluţia Proiectului
2 TESTE
21 februarie determinat. Elemente arhitecturale explicite precum
ORIENTARE, APROPIERE-DEPĂRTARE, PROXIMITATE,
VECINĂTATE CONTAMINATĂ, SECVENŢE SPAŢIALE
Situl şi casa, spaţiul liber şi cel construit, locul şi obiectul
arhitectural intră în relaţii foarte profunde. Definirea
orientării unui spaţiu operează şi conformează
deschiderea sau închiderea sa, gradele de apropiere
şi de îndepărtare, explică vecinătatea şi tensiunea sa.
Secvenţele spaţiale sunt definite şi ilustrate cu exemple.
72
ORGANIZARE PE DUBLĂ ŞI MULTIPLĂ ÎNALŢIME + SPATIUL
VERTICAL
O recapitulare a principiilor de organizare a spaţiului: plan
structură, plan liber, raumplan aduc în această prelegere
o iteraţie în plus care adaugă conţinut relaţiilor spaţiale
pe înălţime definind spaţiul verical.
20 martie + TEST Camera, culoar, sas, balcon, loggie, terasă sunt categorii
ARHITECTURI VERTICALE
De la spaţiul vertical înţeles în cursul precedent este
definită o arhitectură verticală printr - un caracter
supanta, etajul parţial, scara, rampa sunt explicate în
relaţie cu caracterul spaţiului ce determină arhitectura
verticală.
3 aprilie explorare şi arhitectura vie.
MĂSURA LOCUINŢEI, MĂSURA UNEI CASE
Cum putem să ne simţim acasă în lume. Care sunt calităţile
unei case. Cum poate un adăpost să se ridice la rangul de
locuinţă sunt doar o parte din întrebările care anticipează
studiul elementelor componente ale locuinţei.
COMPONENTE FUNCŢIONALE, RELAŢII SI LEGITĂŢI DE ALCĂ-
TUIRE ÎN LOCUINŢE
Distincţia între clasificări polare: Zi - Noapte, servat –
servit, principal – secundar, închis – deschis comentează
cee ace se află dincolo de antonim adică tocmai caracterul,
utilizarea, funţiunea, vocaţia şi alocarea.
de spaţii care îmbogăsesc şi confer conţinut clasificărilor.
Zone majore pivniţă-corp-pod-acoperiş legităşile de
alcătuire prin inter+relaţionare
20 aprilie – 24 aprilie 1 săptămână – vacanța de Paște
27 aprilie - 5 iunie_5 săptămâni - învățământ
8 mai
CUM ÎNŢELEGEM O CASĂ?
Precedente din istoria modernă şi contemporană a
arhitecturii prezintă, explică şi comentează sintetic
modul de alcătuire, partiul arhitectural, variaţiile posibile,
secvenţele spaţiale, principul de organizare al spaşiului şi
relaţiile sale cu situl. Este generată o abordare critică.
22 mai + TEST
PEISAJ
definiţii, exemple, determinări
topografia, vegetaţia, elementele naturale sau construite
oferă identitate peisajului. Distincţi contruit – necostruit,
organizat + liber, etc
5 iunie
RELAŢII ŞI DETERMINĂRI ALE CASEI
Organizarea generală, configurarea mişcării şi a
parcursului prin casă, structura şi caracterul unei
propuneri alături de loc determină dozajul unic dintre:
aici – acolo, înăuntru şi înafară, al meu - al nostru cărora
măsura, loc, adăpostul, forma, tectonica care toate susţin
o idee, un concept. Alături de varianţi şi invarianţi aceste
permanente negocieri fac proiectul un teritoriu infinit de
SESIUNE DE EVALUARE Semestrul 2
restanțe (+PV1)
+ P.V.2 8 iunie - 3 iulie_4 săptămâni
VACANŢĂ Din 6 iulie
73
 AN 2
PRIVIND ORAȘUL | DE LA PERIFERIE CĂTRE CENTRU

74 75
 1
Dincolo de oraș. Teritoriu, construcție, materialitate.

Argument:

„Mergem împreună la țară. Trecem de mituri și clișee. În afara

orașelor se întinde un teritoriu fascinant și mult mai divers decât ne
închipuim. Explorăm împreună transformările sale de după 1989.
Descoperim arhitectura nouă și foarte bună în mediul rural și moduri
inteligente de recuperare și punere în valoare a celei vechi.

Discutăm despre un patrimoniu natural și construit, strategii și acțiuni

concrete de salvare a acestuia, transformări sociale și culturale,
oameni și culturi în schimbare, prestigiu și sărăcie, vechi meșteșuguri
și noi tehnologii, (re)construirea de comunități și noi legături între sat
și oraș.

SEMESTRUL I (3) „La țară” înseamnă, de fapt, și noua periferie: suburbia de tranziție,
o lume energică, haotică, uneori înspăimântătoare, dar și un teren
al experimentelor și (poate) locul de naștere al unei noi urbanități.”
PROIECTUL 1 (Cosmina Goagea, Constantin Goagea, Ștefan Ghenciulescu, Cosmin
Caciuc, Dincolo de oraș, Zeppelin și EUIMB, 2013)
Credite ECTS: 4
Studenții sunt invitați să cerceteze și să înțeleagă sistemul continuu care
leagă orașul de peisaj, pornind de la țărmul mării, crestele munților sau
Durata: 6 săptămâni liziera pădurii, trecând prin fânețe și adăposturi provizorii, străbătând
satul, apoi periferia urbană, țesutul urban general și ajungând, în cele din
Evaluare : Atelier urmă, în centrul istoric al orașului. Ne vom apropia astfel de oraș gradual,

76 77
începând prin explorarea zonei mari, adesea difuze, reprezentată de mediul
rural și periferia urbană, zone care, în ultimele decenii, au început să se
întrepătrundă, să se hibridizeze, să se transforme și să transforme orașul
însuși. Eseistul american Henry David Thoreau spunea că “orașul trăiește
nu doar prin oamenii drepți care îl populează, ci și prin pădurile și mlaștinile
care îl înconjoară”. Această conștientizare timpurie a relației profunde dintre
oraș și peisaj a generat ideea de spațiu continuu, interconectat, în care
variabilele de peisaj natural și peisaj antropic se află în proporții diferite.
De exemplu, coborând de pe munte, acolo unde spațiul antropic, creat de om,
se limitează la un refugiu montan sau o potecă, ajungi întâi la moșia unui sat,
cu fânețele ei, cu conace de plai. Încă nu întâlnești oameni, dar conștientizezi
prezența lor, prin gardurile din nuiele sau bârne care delimitează felurite
parcele, prin construcțiile simple, adesea unicelulare, destinate activităților
agricole. Poteca s-a transformat în drum pietruit. Coborând încă și mai
mult, ajungi în vatra satului, mai densă, unde, împreună cu casele, stau
școala, biserica, primăria și celelalte funcțiuni publice. Gardurile din sat
sunt regulate, iar casele locuite permanent. Turla bisericii se profilează
pe dealurile dimprejur sau pe albastrul cerului. Fiecare gospodărie are în
spate o curte, iar dincolo de aceasta se află elementul de peisaj în care este
ancorat satul. Drumul este de acum asfaltat și duce spre cel mai apropiat
oraș, marcat cu borne kilometrice.
Apropiindu-te de urbe, apar hale industriale și depozite, locuințe împrăștiate
într-un peisaj greu de descifrat și știi că ai ajuns la periferie. Gardurile
locuințelor se înalță, unele sunt din tablă, altele din zid. Coloniștii încearcă
să impună periferiei legea locului de unde vin. Sosind din sat, atrași de
bunăstarea urbană, unii locuitori ai periferiei îi imprimă acesteia un caracter
rural, în care gospodăria se susține prin agricultură și zootehnie. Alții se
78
refugiază la periferie, obosiți de agitația, aglomerația și scumpetea orașului.
Ei creează o periferie idilică, cu peluze și piscine, izvorâtă parcă din paginile
unei reviste cu coperți lucioase. Mai sunt și săracii, dezmoșteniții care, pribegi,
se așază provizoriu la periferie, în speranța că își vor putea trage acolo sufletul
măcar câțiva ani. Toate aceste grupuri umane creează un caleidoscop divers
și pestriț, specific periferiei crescute organic, generate de oraș.
Densitatea locuirii crește pe măsură ce ne apropiem de centru. Străbatem
orașul și găsim poate un specific legat de evoluția sa, de relația sa cu
elementele naturale, de râul care îl străbate, de țărmul sau valea pe care
este întemeiat. Ajungând în centru, gardurile au un soclu din piatră și sunt
confecționate din fier bătut. Atingem acea zonă în care orașul și istoria
sa se întrepătrund. Studiind țesutul urban central, devenim “arheologi ai
transformărilor orașului”, cum foarte frumos spune Manuel Aires Mateus.
Fiecare casă are o poveste și fiecare își mărturisește trecutul prin urmele
ușilor zidite, prin contururile de case dispărute, prin calcanele dezgolite...
***
Prin prima temă a anului al doilea vom căuta să înțelegem direcțiile pe care
se înscriu în prezent opțiunile vieții sociale, economice și culturale ale satului
și periferiei urbane contemporane, să le punem în dialog cu trecutul dar
și cu aspirațiile prezente și de viitor, iar, în raport cu alegerea siturilor, să
conturăm împreună propriile scenarii și soluții profesionale.
Tema cadru propune crearea unei punți între resursa de creativitate și
educație a UAUIM și comunitățile de la sat sau de la periferia marilor orașe,
prin căutarea unui răspuns arhitectural adecvat nevoilor de spațiu construit,
bazat pe înțelegerea, asumarea și interpretarea vectorilor care modelează
teritoriul și îi dau înfățișarea actuală.
Conținut temă:
Tema 1 din primul semestru are un conținut cadru comun, valabil pentru
toate grupele. Nuanțarea temei, precum și particularizarea obiectivelor și
metodelor de lucru, vor fi realizate de fiecare atelier în parte.
Scopul temei este descoperirea unui teritoriu locuit din afara orașului,
înțelegerea tensiunilor care modelează cadrul construit, și realizarea unei
propuneri de arhitectură care să dea seama de înțelegerea dinamicii
acestora. Amplasamentele sunt la alegerea atelierului.
Concluziile analizei privitoare la arhitectura existentă și relația ei cu teritoriul
vor sta la baza gândirii spațialității, materialității și semnificației proiectului.
Aceasta poate fi o funcțiune unică, propusă de atelier pentru toți studenții
săi, sau se pot gândi funcțiuni diferite, opțiunea fiind la alegerea atelierului.
Obiectivele proiectului:
1. Dezvoltarea capacității studenților de a înțelege contexte sociale
diferite și de a propune un răspuns arhitectural adecvat la provocările
acestora.
2. Înțelegerea sitului și relației pe care acesta o are cu teritoriul;
înțelegerea relației profunde dintre spațiul rural sau periferic și peisaj.
3. Înțelegerea modalităților prin care se poate construi un spațiu
cu semnificație poetică și logică spațial-structurală, a modului în care
materialele pot alcătui un spațiu și defini o formă într-un anumit context
cultural, social, climatic.
79
Conținutul studiului:
Proiectul va conține, obligatoriu, două faze:
I: un studiu al teritoriului ales de atelier și al amplasamentului, prin
prisma criteriilor de analiză alese de fiecare atelier;
II: un proiect la alegerea atelierului care va reflecta înțelegerea
rezultatelor fazei anterioare de studiu.
Redactare:
Predările se vor desfășura conform calendarului anului al doilea.
Piesele conținute (machete, crochiuri, desene de observații, mici zone
construite, inclusiv la scara 1:1, planuri, secțiuni tipologice) și scara de
prezentare sunt la decizia îndrumării de atelier.
Tot atelierul va stabili predările intermediare și corecturile la panou.
Predarea:
Pentru faza 1 se va preda un studiu, într-un format la alegerea fiecărui atelier,
conținând comentarii, desene de observație, fotografii, schițe conceptuale
în vederea ilustrării înțelegerii teritoriului studiat și amplasamentului, a
folosirii tehnicilor și materialelor de construcție.
Pentru faza 2 se va preda o macheta, scara la alegerea atelierului, însoțită de
piesele desenate ale proiectului stabilite de atelier. Macheta va fi completată
80
cu orice alte piese considerate necesare de atelier.
Machete vor fi realizate într-o tehnică la alegere, la o scară care să favorizeze
înțelegerea materialității propunerii.
Evaluarea proiectelor se va face în cadrul fiecărei grupe.
Întocmit:
conf. dr. arh. Lorin Niculae
Bibliografie:
Bachelard, Gaston: Casa din pivniţă până în pod, Secolul XX, nr. 1,2,3 /1999,
pag. 124, trad. Irina Mavrodin, extras din “La poétique de l’espace”, PUF,
Paris, 1957
Bernea, Ernest: Spațiu, timp și cauzalitate la poporul român, Humanitas,
București, 2005
Blaga, Lucian: Spațiul mioritic, Humanitas, București, 2011
Cantacuzino George Matei: Izvoare şi popasuri, Eminescu, Bucureşti, 1977
Ching, Francis D. K.: Architecture: Form, Space, and Order, John Wiley &
Sons, New York, 2007
Curinschi Vorona Gheorghe: Istoria arhitecturii în România, Ed. Tehnică,
București, 1981
Goagea Cosmina, Constantin Goagea, Ștefan Ghenciulescu, Cosmin Caciuc,
editori: Dincolo de oraș, Ed. Universitară “Ion Mincu”, București, 2013
Habraken N.J.: The Structure of the Ordinary, Ed. Jonathan Teicher, MIT
Press, Massachusetts, Londra, 2000
Ionescu, Grigore: Arhitectura pe teritoriul României, de-a lungul veacurilor,
Ed. Academiei, București, 1982
Ionescu, Grigore: Arhitectura românească. Tipologii, creaţii, creatori, Ed.
Tehnică, Bucureşti, 1986
Joja, Constantin: Arhitectura românească în context european, Ed. Tehnică,
Bucureşti, 1961
Murcutt Glenn: Thinking Drawing/ Working Drawing, TOTO Shupapan,
Tokyo, 2008
Moss David; Gail Trechsel: Samuel Mockbee and the Rural Studio: Community
Architecture, Birmingham Museum of Art, Birmingham, 2003
Norberg-Schulz Christian: Genius Loci. Towards a Phenomenology of
Architecture, Rizzoli New York, 1980
Oppenheimer Dean Andrea; Timothy Hursley: Rural Studio. Samuel Mockbee
and the architecture of decency, Princeton Architectural Press, New York,
2002
Oppenheimer Dean Andrea; Timothy Hursley: Proceed and Be Bold. Rural
Studio After Samuel Mockbee, Princeton Architectural Press, New York, 2005
Pearson John; Mark Robbins: University- Community Design Partnerships,
Princeton Architectural Press, New York, 2002
Sloterdijk Peter; Luebkeman, Chris: Architecture of Change 2_sustainability
and humanity in the built environment, Ed. Freiss, Berlin, 2009
Stoica, Georgeta: Arhitectura populară românească, Bucureşti, Ed.
Meridiane, 1989
Vulcănescu, Romulus: Mitologie română, Editura Academiei, Bucureșți, 1987
Ghidurile OAR pentru încadrarea în specificul local din mediul rural, în
funcție de localizarea geografică a amplasamentului ales
81
Beyond the city. Territory,
construction, materiality.
Number of credits: 4 | Duration: 6 weeks| Project assessment: in the studio
Argument:
“We go together to the countryside. We get beyond myths and clichés. Outside the cities, there lies a territory more
fascinating and more diverse than we might think. We explore together its transformations after 1989. We discover the
new architecture, the one which fits the rural environment and we discover intelligent ways of recovering and highlighting
the old one. We discuss about a natural and constructed heritage, about strategies and concrete actions for saving it,
about cultural and social transformations, about people and cultures which are in a continuous change, about prestige
and poverty, about old handcrafts and new technologies, about (re)building communities and creating new connections
between the village and the city. “The countryside” means, actually, the new outskirts: the transition suburb, a chaotic,
energetic world, sometimes a frightening one, but also a terrain of experiments and (maybe) the birth place of a new
urbanism.” (Cosmina Goagea, Constantin Goagea, Ștefan Ghenciulescu, Cosmin Caciuc, Beyond the City,
Zeppelin and EUIMB, 2013)
The students are invited to research and to understand the continuous system, which affiliates the city to the
landscape, starting from the waterfront, to the chime of the mountains or the margin of the woods, passing
through the meadows and the provisory havens, crossing the village, then the urban periphery, the general
urban spun and arriving, in the end, in the historical centre of the city. We would approach the city gradually,
starting with the exploration of the often scattered big area, represented by the rural environment and the
urban periphery, zones which, in the last decades, started to intertwine, to hybridize, to transform themselves
and to transform the city itself. The American essayist Henry David Thoreau said that “A town is saved, not more
by the righteous men in it, than by the woods and swamps that surround it.” This early flowering awareness
of the profound relationship between the city and the landscape generated the idea of the continuous space,
82
interrelated, in which the variables of natural and anthropic landscape exist in different proportions.
For instance, when descending the mountain, where the anthropic space, created by mankind, limits itself to a
mountain shelter or a footpath, you arrive first at a village’s estate, with its meadows and its countryseats. You
still don’t meet people, but you are aware of their presence, because of the palings or the beams which mark
off all types of parcels, because of the simple, often unicellular, constructions, destined for the agricultural
activities. The footpath transformed into a causeway. Climbing down even more, you arrive in the denser
village’s hearth, where, amongst the houses, lie the school, the church, the town hall and the other public
functions. The church’s steeple is profiled on the nearby hills or on the sky’s blue. Every house has, in the back,
a garden, and beyond it lies the landscape element in which the city is anchored. The itinerary is now made
with asphalt and it heads to the closest town, pointed with milestones.
By getting closer to the city, you see appear industrial rooms, deposits and even houses disseminated in a
landscape difficult to understand. Right now, you know you arrived on the outskirts of the city. The fences of
the buildings are taller, some of them are made by sheet-metal, other by (masonry) walls. The colonists try to
impose to the periphery the law of the place they are from. Coming from the village, attracted by the urban
well-being, some dwellers give it a rural character, in which the grange sustains itself through agriculture
and animal husbandry. Others find a refuge in the uptowns, being tired of the agitation and the traffic of the
expensive city. They create an idyllic periphery, with greenswards and pools, which look like they were brought
out from the shiny pages of a magazine. In the purlieu, there are also the poor, the castaways, which settle
down in the outskirts, hoping that they could catch their breath at least a few years. All these human groups
create a diverse and piebald kaleidoscope, specific of the outskirts, which were raised organically by the city.
The density of the habitation grows, as we are getting closer to the centre. We sweep through the city and
maybe we discover a specific of its evolution, of its relationship with natural elements, of the river that is
crossing it, of the shore or of the valley on which it was founded. We arrive in the centre, where the fences have
a stone base, or are made by ball iron. We hit that zone in which the city and its history overlap. As Manuel
Aires Mateus states, we become ‘archaeologists of the city’s transformations’, while studying the central urban
weaving. Every house has a story and it speaks its past through the dents of the build-in doors, through the
contours of the buildings which, in the meantime, were teared down, through the uncovered dead walls…
By means of the first theme of the second year, we are going to search the directions in which the social life,
economic and cultural options are enrolling nowadays, from the village to the outskirts of the city. We will try to
put them in an opened dialogue with the past, but also with the aspirations of the present and the future, and,
in regard to the choice of the locations, we will contour together our own scenarios and professional solutions.
The project aims at creating a bridge between the creative and educational resources of UAUIM and the rural
and peripheric communities by searching for an architectural solution best suited to the need for public-
private built space based on comprehending, accepting and interpreting the local cultural identity.
Content:
Theme 1 of the first semester has a common framework subject valid for all groups. The refinement of the
theme, as well as the particularization of the working objectives and methods will be applied within each
studio in part.
The theme proposes second-year students to discover an inhabited territory beyond the city, to understand the
tensions that shape the built environment and to draw up an architecture proposal showing an understanding
of the local forces. The site is to be decided within the studio.
The conclusions of the analysis regarding the local architectural identity will underlie the concept of spatiality,
materiality and significance of the architecture project.
The studio will decide if there is a singular function valid for all students or students may suggest different
functions.
The objectives of the project
1. The development of the students’ capacity to understand different social contexts and come up
with a suitable architectural response to the existing challenges. Understanding the site, the local socio-cultural
and architectural identity;
2. Understanding the site and its relationship with the territory; understanding the deep relationship
between the rural or peripheric space and landscape itself;
3. Studying ways of creating a space endowed with a spatial-structural poetical and logical significance
as well as ways in which materials can make up a space and define a form in a certain cultural, social and
climatic context;
The content of the project:
The project will comprise two compulsory phases:
I: a survey on the chosen territory and site, criteria chosen by each studio;
II: a project at studio’s choice, reflecting an understanding of the results of the previous study phase.
Elaboration:
The projects will be submitted according to the second year calendar.
The constituent parts (scale models, sketches, observational drawings, small built areas, including real-life
scale models, plans, typological sections) will be of students’ choice while the scale will be decided by the
studio tutor.
The intermediate dead-lines and tutoring will also be decided by the studio.
Handover:
For phase 1 students will be asked to submit a study notebook in a format chosen by each studio in part
comprising commentaries, observational drawings, photographs, conceptual sketches relevant to the
interpretation of the chosen site, the local identity and the use of building techniques and materials.
For phase 2 students will submit a model scale at studio’s choice, accompanied by the drawings depicting
the component pieces of the project. The elaboration process will also rely on traditional drawing as a valid
representation technique. The scale models will be made using a free-choice technique which best illustrates
the understanding of the materiality of the building proposed. The evaluation of the projects will be made
within each group.
Associate Professor, PhD, Arch. Lorin Niculae
83
 atelier

20
Prof. dr. arh. Anca Oţoiu
Asist. dr. arh. Ştefan Radocea
drd. arh. Didier Chifan

CASA DIN MIJLOCUL CURȚII

„A
lles ist Umbau” declama Adam Caruso in titlul unei teme de
atelier. Intr-adevăr nimic din ceea ce construim acum nu este
lipsit de un existent, martor al contextului fizic si mental al
acelui anumit loc. Memoria, ca fundație a identității a noastre
și act conștient al discernerii motivului viețuirii, a motivului de a fi în lume,
este fără îndoială liantul construcției viitorului. Doar prin modelele păstrate în
memorie devenirea noastră capătă un sens, o direcție, doar ele ne pot hrăni
încrederea și speranța. Fără acestea prezentul își pierde vigoarea, riscăm să
ne rătăcim și să ne înstrăinăm.
Spațiul construit este probabil cea mai importantă și reală mărturie a
memoriei colective. Este la fel de mult un cadru pentru desfășurarea vieții
cât și un mijloc al păstrării evenimentelor trecute. O clădire sau un loc poate
acționa ca memorie edificată.

Pornim la drum cu gândul de a nu ne grăbi, de a încerca să înțelegem pe

îndelete, atât cât se poate, și în pași succesivi o casă, model pentru orânduirea
vieții și a regulilor constructive, pentru ca mai apoi să reușim să deslușim o
comunitate dintr-un loc cu nume cunoscut datorită resursei naturale.

La o privire rapidă, locul nostru are de arătat ipostaze diferite ale locuirii
(gospodăria, curtea, casa părăsită, salina, locul gol, etc.) dar și o relație aparte

84 85

cu restul comunității, cu locurile dimpreună cu ceilalți, iar amestecarea
noastră în ordinea preexistentă a locului aduce după sine, vrând nevrând, o
mulțime de întrebări. Cine locuiește deja sau ar putea locui cândva aici? Ce-i
cu satele și orașele din care oamenii pleacă, s-ar putea schimba oare asta?
De ce ar rămâne sau de ce ar pleca un om din casa lui? Cum se construia mai
demult, cum se construiește acum? Poate fi reperată acea regulă care dă
un caracter unitar, care leagă într-un singur tot, dar care permite în același
timp adaptări potrivite timpului sau fiecărei familii în parte? Probabil nu vom
putea răspunde la toate, dar cu siguranță se vor mai ivi și altele, mult mai
personale, pe drum.
Într-o primă etapă, trei momente, cu unelte și moduri de lucru specifice, se
succed în pașii pe care ni-i propunem a fi parcurși: pregătirea, întâlnirea,
proiectul.
Pregătirea este cunoașterea posibilă de departe, de la distanță, dinainte (nu
ne aruncăm direct în necunoscut, nu am ști ce să căutăm); este în același
timp pre‐judecată dar și înțelepciunea surselor indirecte, a ceea ce poți afla
de la alții. În prima săptămână vom lucra în București, căutând să vedem ce
știm deja (sau ne imaginăm că știm) despre sate și case, despre lucruri și
cum sunt ele făcute, urmărind și comentând interviuri sau reportaje despre
zonă, răsfoind planșe și caiete de documentare.
Întâlnirea este privilegiul lui ”aici și acum”, este privirea de aproape,
concentrată, câteva zile în care poți fi complet imersat în loc, dar și aproape
de ceilalți (colegi, îndrumători) un bun prilej al începerii construirii unei
relații. Vom încerca să împărțim bine timpul între parcurgerea împreună
și separat a locului, cunoasterea câtorva case / locuri care ar putea să ne
învețe ceva, și mai ales relevarea și inventarierea casei (grupați în mai multe
86
echipe de lucru), dar și ceva timp de povestit.
Proiectul este ceea ce vine după, în același timp rememorare, recompunere
din fragmente (acele fragmente relevante pentru fiecare în parte), așezare a
realității într‐o arhivă personală (a cărei evidență o ține jurnalul de căutări)
și, în cele din urmă, ceea ce se aruncă înainte, continuare, întregire. Ne
propunem dinainte să conturăm o nouă viață pentru casa veche și să ne
imaginăm un loc al petrecerii timpului împreună - pavilion, seră, ocol, salon
șa, folosind ca element constructiv lemnul, cu ale sale detalii de punere
în operă. Pentru că învățăm de fapt făcând, văzând, vorbind, ținându‐ne
mereu ocupați, în preajma proiectului, făcând legături, acumulând, căutând
referințe în apropiere sau în altă parte. La întoarcere vom pune cap la cap
tot ceea ce am strâns, în planșe mari, menite să reunească suficiente date
(desen, fotografii, scurte note scrise) pentru a avea, pe cât posibil, în fiecare
clipă, sub ochi, locul întreg. Acesta va fi, sperăm, suportul pe care intervenția
fiecăruia se va putea așeza firesc, înțelegând, completând, întregind.
Trei lucruri căutăm să începem să cunoaștem împreună parcurgând acest
prim proiect: un loc de departe (în mod intenționat nefamiliar, în care nu
suntem ”acasă”), pe ceilalți de aproape (începând un parcurs de doi ani și
folosind cele câteva zile de lucru pe teren pentru a ne obișnui unii cu alții), pe
noi înșine (felul în care lucrurile se reflectă și capătă contur în experiența și
personalitatea fiecăruia și care, prin proiect, pot fi apoi redate lumii, cumva
îmbogățite). Două sunt lucrurile cu care vom opera: ceea ce există, ordinea
preexistentă și materialul – lemnul.
Întocmit,
prof. dr. arh. Anca OȚOIU
șef de lucrari dr. arh. Ștefan RADOCEA
atelier
21
Conf. dr. arh. Mihaela Pelteacu
p.o. dr. arh. Bogdan Mihăilă
drd. arh. Vlad Iosif
POVEȘTI DESPRE NATURĂ
Teoria
N
e propunem întotdeauna abordarea proiectului de arhitectură
dintr-o perspectivă culturală, făcând constant apel la concepte,
principii și metode pe care teoria arhitecturii, cu generozitate, le
pune la dispoziția noastră, ea fiind de altfel singura care ne ajută să
dăm sens și coerență construcțiilor pe care le imaginăm/proiectăm. Legătura
strânsă între teoria arhitecturii și activitatea concretă de proiectare reprezintă
o idee la care ținem, pe care studenții noștri o vor aprofunda continuu la
atelier prin cunoașterea și înțelegerea acelor opere în care relația între cele
două tipuri de preocupări ale arhitecților este evidentă.
Programul
Studiul pe care îl vom începe împreună în această toamnă se referă la relația
“arhitectură și natură”. Este vorba mai precis de o reflecție asupra solului ca
fundament al arhitecturii. Vom face mai întâi apel la istoria și teoria arhitecturii,
la cultura diferitelor epoci, decelând între diferitele moduri de raportare la
solul natural pe care, construind, oamenii le-au închipuit de-a lungul vremii.
87
 Vom discuta cu siguranță de o distanțare petrecută în timp între cele • să folosescă simultan desenul și macheta în procesul de elaborare a
două entități -arhitectură și natură- analizând câteva dintre modalitățile de proiectului;
ancorare în sol ale arhitecturii. Vom insista asupra înțelegerii constrângerilor • să înțeleagă și să conceapă un program simplu de arhitectură.
gravitaționale și a semnificațiilor diferitelor configurații spațiale: integrare,
separare, detașarea, fuziune, fuziune aparentă, opoziție etc.
Competențe transversale
Ideile desprinse din acest studiu se vor concretiza într-un prim proiect de
atelier, o construcție relativ mică situată în Brașov, pe un teren în pantă • dezvoltarea spiritului critic;
( vezi plan de situație de mai jos), în care calitățile peisajului natural și • dezvoltarea capacității de a primi și răspunde prin soluții tot mai bune
urban, peisajului imagine și peisajului trăit, topografia, reprezintă tot atâtea feedback-ului primit la atelier;
elemente definitorii ale acestuia. Despre anumite constrângeri constructiv- • stimularea perseverenței în depășirea obstacolelor pe parcursul
spațiale gândite în scop didactic, alături de o succintă planificare a activităților, întregului studiu.
vom discuta la atelier. Pentru a înțelege rolul particularităților solului în
conceperea modului de ancorare și definire a formei arhitecturale, studiul va
începe obligatoriu prin observarea atentă și corectă a locului în care se va Evaluarea și predarea:
insera viitoarea construcție descoperind calitățile lui esențiale.
Se vor desfășura în atelier; evaluarea va fi asistată și de un arhitect invitat.

Etapele studiului Studenții vor preda :

1. Vizitarea sitului (individual/grup); • machetă 1:20;

2. Exerciții succesive pe machete de studiu o dată cu conceperea unei mape • mapă A3 care să ilustreze demersul original al studentului:
de studiu care să consemneze gradual, procesul de elaborare; • titlu proiect, prezentarea conceptului personal argumentat prin
3. Discuții teoretice - programate regulat (durata: o oră cu aproximație) care lectura sitului, analize și referințe;
să ajute studenții în luarea propriilor decizii; • studiu de inserție, axonometrii; toate planurile+1 secțiune + toate
4. Alternarea între discuții individuale, colective și evaluări intermediare; fațadele - sc.1:50;
• studii foto pe machetele de studiu realizate pe parcurs și pe
La finalul proiectului studentul va fi capabil macheta finală.
• să înțeleagă aspectele culturale ale profesiei;
• să facă legătura între ideile personale și un sistem de referințe istorice Întocmit,
asumate; conf. dr. arh Mihaela PELTEACU
• să elaboreze o lectură personală a unui sit realizând conexiuni cu asist. dr. arh.Mihăilă BOGDAN
potențialul/atmosfera acestuia; asist. drd. arh Iosif VLAD

88 89
 atelier

22
Conf. dr. arh. Andra Panait
Asist. dr. arh. Cristina Mândrescu
p.o. drd. arh. Traian Colțan

Lângă oraș. In stufăriș. Lângă ruine

T
ema primului proiect al anului 2 explorează modul în care exteriorul
orașului poate fi suportul unor intervenții cu caracter public sau semi-
public, realizate la diverse scări, care să răspundă atât unor nevoi
foarte specifice ale comunității cât și unor particularități care țin de un
anumit spirit al locului, explorând relația centru-periferie, ca miză a practicilor
discursive și spațiale, politice, economice, sociale etc.
De aceea, dincolo de provocarea generală a temei, am considerat că este
esențială alegerea unui tip de loc care să îndeplinească o serie de criterii:

• Accesibilitatea: criteriu esențial pentru modul de lucru al atelierului

deoarece ne vom baza pe cunoașterea și aprofundarea continuă a datelor
sitului prin vizite repetate.

• Proximitatea orașului: am ales acest criteriu pentru a crește miza

spațiului rural care astăzi se reformulează permanent în contextul interacțiunii
cu orașul.

• Atmosfera sau caracterul „poetic” al locului: aceste calități cresc

complexitatea proiectelor deoarece introduc lucrul cu peisajul natural, cu
materialitățile locului, cu tot ceea ce poate însemna multi-senzorialitate, cu
semnificația spațiului sau cu oamenii satului.

90 91
• Echilibrul dintre „modernizare” si păstrarea unor trăsături preexistente:
un exemplu ideal și uneori real in care aceste două extreme pot avea o
coexistență bine articulată, daca nu stilistic măcar ierarhic. Modul mai lent
în care se poate moderniza un sat lasă uneori loc unei coerențe spațiale și
nu creează colaje, falii, ciocniri violente.
• Prezența unui element arhitectural cu rol de model: Câmpiile Țării
Românești sunt punctate de vechile reședințe aristocratice numite „conac”,
un cuvânt împrumutat din limba turcă, reflectând secolele de dominație
otomană a acestei regiuni. Boierii (un termen care grupează aristocrația
românească împreună cu marii proprietari de pământ ne-înnobilați), au
construit majoritatea acestor conace într-o perioadă care se întinde între
sfârșitul sec. 18 și începutul sec. 20, când agricultura extensivă de grâne
destinate exportului practicată în câmpia Dunării de Jos a devenit o activitate
extrem de profitabilă. Conacele erau folosite ca reședințe de vară de către
latifundiari sau cu rolul de sediu administrativ de fermă. În multe cazuri
întregi sate au crescut în jurul acestor conace. Am considerat că dincolo
de țesutul construit punctat de case mai mult sau mai puțin reprezentative
arhitectural, prezența în acest context a unui fost obiect arhitectural istoric
cu rol de reper stilistic, spațial, constructiv și semnificant poate genera
premisa unui model care poate fi interpretat în proiectele contemporane
ale studenților.
Date de temă
Satul propus ca loc al proiectelor studenților și ca sumă a criteriilor de mai
sus este Ciocănești, Dâmbovița, pe malul lacului Buftea, la cca 30 km nord
de București, fiind accesibil atât auto cât și feroviar. Localitatea are drept
92
axă principală râul Colentina, care a fost locuită încă din preistorie.
În sat se găsesc ruinele conacului familiei Cantacuzino, din care nu au mai
rămas decât câteva ziduri, fostele grajduri boierești, transformate în cămin
cultural și bibliotecă, precum și clădirea care a adăpostit bucătăria conacului,
în care funcționează astăzi dispensarul comunal și o farmacie.
Arhitectura era una de tip Victorian – La Belle Époque, prezentând o clădire
simetrică așezată în mijlocul unor grădini, prevăzută cu ample ferestre arcuite
și o sală de recepție centrală accesată de o pereche de scări monumentale. Pe
pedimentul în stil clasic de la centru apărea stema familiei Ghika.
„Clădirea se compunea dintr-un corp principal, în care fundațiile cât și pivnița
boltită și parterul au ziduri din cărămidă, având o grosime de circa 0,60-1 m.
Deasupra acestora se ridica un prim etaj, cuprinzând săli și camere cuprinzătoare
de tablouri și obiecte de artă. Aceste porțiuni de clădire sunt cele mai vechi și
datează, pe semne, unele de la sfârșitul veacului al XVI-lea (epoca lui Mihai
Viteazul), iar restul din veacurile XVII și XVIII. În cursul veacului al XIX-lea, au fost
adăugate două turle pătrate de dimensiuni destul de mari, care se înalță pe
deasupra corpului principal din clădire, formând etajul II”. (Arhiva Comisiunii
Monumentelor Istorice (ACMI), dosar nr. 1018/1948-1952 (castelul și parcul
Cantacuzino).
Conacul Cantacuzino din Ciocănești a fost naționalizat în martie 1949, după
care a fost devalizat, golit de mobilier și de toate obiectele de artă ce se găseau
acolo.
Pădurile si lacurile amplasate excentric față de harta Ciocăneștiului
problematizează importanța marginii, a limitei, a articulației în vitalitatea unei
așezări. Această temă rămâne relevantă când extindem scara fiindcă și lacul
sau pădurea sunt o margine cu potențial de diversificare a activităților satului
sau chiar mai larg, pădurea Cocani, Valea Mocanului, Mogoșoaia, Râioasa tind
să contureze o margine verde în nordul Bucureștiului în spiritul prevenției
unei extensii necontrolate a orașului și a găzduirii unor activități în natură în
proximitatea acestuia, aducând în mod benefic noi tipuri de activități în satele
amplasate aici.
93

Acesta este contextul pe care îl propunem explorării, studierii (inclusiv ludice
și alternative instrumentelor convenționale) și imaginării de către studenți
a unor rețele de mici intervenții cu scop de îmbunătățire a vieții comunității
și de revitalizare a zonei, cât mai bine contextualizate spațial, constructiv, ca
materialitate și activitate în locurile alese tot de către studenți.
Predare
Pentru faza 1 se va preda o machetă de sit sc 1:2000 și un studiu conținând
un text explicativ cu concluziile studiului, desene de observație, fotografii,
schițe conceptuale în vederea ilustrării înțelegerii teritoriului studiat și
amplasamentului, a folosirii tehnicilor și materialelor de construcție.
Pentru faza 2 se va preda macheta 1:200, sau 1:500 însoțită de piesele
desenate și de un mic text explicativ al propunerii de proiect.
Intocmit,
conf.dr.arh. Andra Panait
94
23
Șef de lucrări dr. arh. Vladimir Vinea
Asist. dr. arh. Matei Eugen Stoean
p.o. drd. arh. Maria Tase
Locul și materia. Vechea școală
S
atul Poienărei, comuna Corbi, județul Argeș. O poiană, o alee însoțită
de arbori. În capătul acesteia: o fostă școală, abandonată ca atâtea
altele. O școală mică, având doar două săli de clasă. Mai mult o casă,
de fapt…
Două lucruri ne apar ca importante aici, pentru primul proiect al acestui an.
Este vorba, mai întâi, de un contact mai puternic cu materialitatea lumii. În
raport cu orașul, viața rurală așează mai puține filtre intermediare între noi
și lumea din jur. Pământul, piatra, iarba, arborii, dealurile din jur și cerul ne
sunt aici mai la îndemână. Experiența noastră va fi așadar una a contactului
corporal cu situl, cu solul, cu poiana și cu zidurile casei. Lucrând cu toate
acestea, lucrăm de fapt cu noi înșine. Începem să (re)cunoaștem modul în
care simțim și interpretăm lumea din jur.
Cel de-al doilea lucru important pentru această temă – izvorând direct din
primul – este ocazia de a ne apropia mai mult și de a înțelege mai bine modurile
în care putem construi, potrivite locului și utilizărilor ce vor da viață viitoarei
case. Intrând în detaliu încă de la începutul proiectului – și anume în detaliul
semnificativ, cu sens arhitectural – vom explora felul de a fi împreună al unui
stâlp și al unei grinzi sau importanța modului în care prima treaptă, la intrarea
în casă, întâmpină și răspunde pasului meu. Toate acestea nu înseamnă că nu
vom acorda atenție ansamblului. Regulile după care se așează împreună și
95
 atelier

24
Conf. dr. Arh. Mihai Ene
Asist. dr. arh. Andreea Marinescu
Asist. dr. arh. Mariana Cârstoiu

se compun vechea școală, aleea cu arbori, intervențiile voastre din poiană, adăpostite de ploaie sub un acoperiș, fără ca spațiul să fie închis perimetral.
poiana însăși cu liziera ei verde și peisajul fluid al dealurilor din apropiere Toaleta exterioară din spatele școlii va fi reproiectată, cu două cabine
vor reprezenta o temă de reflecție majoră de-a lungul întregului proiect. separate, un spălător și o cabină de duș. Ansamblul va fi reprezentat în

Programul de arhitectură propus se apropie de ceea ce se numește

planșele finale la scara 1:200, acordându-se mare atenție întregului spațiu al
poienii și legăturilor dintre corpurile construite. Fiecare dintre acestea va fi
Descoperind Comana
în limba engleză academic retreat: un grup restrâns de cercetători,

Î
reprezentat la scara 1:50, cu toate piesele necesare unei descrieri complete
profesori sau doctoranzi se retrag într-un loc liniștit, departe de agitația a propunerii. Câteva detalii relevante – la scara 1:10 sau 1:5 – vor explicita
cotidiană a Universității, pentru a citi împreună și a discuta cele citite. ntr-o prima etapă, atelierul nostru îşi propune apropierea de un loc
intențiile voastre arhitecturale.
special. Vom începe prin studierea şi apoi înţelegerea, atât cu mintea cât
La Poienărei, școala veche Apropierea calmă, concen- şi cu sufletul, a unui sat aflat la aproximativ 30 km. de Bucureşti, satul
va adăposti astfel, în cele trată și înțelegătoare față de Comana, cunoscut pentru mânăstirea de secol XVIII şi parcul natural cu
două săli de clasă, locul acest loc, dar și explorarea acelaşi nume, precum şi pentru casa memorială Gellu Naum.
cărților și al dezbaterilor precedentelor arhitectur-
academice. Intervențiile ale semnificative (între care Folosind atât filtre obiective, dar şi criterii foarte personale, invesţigaţii la faţa
voastre asupra clădirii menționăm opera lui Gion A. locului, interacţiuni cu localnicii, ne vom apropia, printr-o lectură critică, de
vor fi minime și se Caminada și, foarte aproape decriptarea unor realiţăti cu rădăcini istorice, sociale, sau construite.
vor concentra asupra în Argeș, intervențiile Anei
detaliului arhitectural Maria Goilav-Guran din ca­ Concluziile acestor analize ne vor ajuta să ne formulăm o imagine mai limpede
semnificativ. În poiană, drul Școlii de la Bunești) ne asupra nevoilor comunitaţii şi să propunem, în a doua etapa a studiului,
într-un loc potrivit, veți vor permite poate să rede- obiecte de arhitectura de complexitate relativ redusă, născute din necesitaţi
proiecta zece camere scoperim împreună ceea ce comunitare reale, dar, mai ales, din spiritul locului, integrate cât mai firesc
individuale minimale (de copiii satului știau prea bine contextului.
cel mult 6 mp fiecare). despre școala lor.
Modalitățile lor de grupare, Preocupările anului de studiu precedent nu vor fi abandonate, prin urmare
materialele și tehnicile de vom fi investiga în continuare problematici legate de scară, material, tipologii
construire vor fi libere, arhitecturale, tehnologii locale, relaţia dintre structură şi spaţiu.
adecvate la context și
fidele spiritului fiecărui Întocmit,
proiect. O bucătărie de Întocmit, Conf. dr. arh. Mihai Ene
vară și un loc pentru luat Șef de lucrări dr. arh. Asist. arh. Andreea Maria Marinescu
masa împreună vor fi Vladimir Vinea Asist. arh. Mariana Carstoiu

96 97
 atelier

25
Conf. dr. arh. Ştefan Ghenciulescu
Asist. dr. arh. Mihnea Simiraș
drd. arh. Ilinca Rădulescu

Prietenii lui Gellu Naum. La Comana

Teritoriul-cadru al primei teme din acest an cuprinde de la cătune de munte la

periferia mai veche sau mai nouă a orașelor.

Atelierul nostru se situează undeva la mijloc: un sat aflat în preajma, dar nu

la marginea Bucureștiului: destul de aproape pentru a putea reveni, desena,
cerceta, discuta cu locuitorii; Comana nu e unul din puținele sate din România
prezervate și protejate, dar e un sat istoric. Este așezată într-un parc natural,
o mânăstire de secol XVIII, ceva case vechi păstrate, unele frumoase, altele
banale, însă decente și cumsecade ; și multe case noi, locuințe sau pensiuni,
în general mari și agresive. Oamenii mai au gospodării veritabile, chiar dacă o
mare parte dintre ei fac naveta pentru a munci în București.

Comana a fost și satul în care și-au luat sau construit case diferiți scriitori
și artiști. Inclusiv Gellu Naum, mai puțin prezent în manualele școlare, dar
considerat unul din marii artiști suprarealiști. Pe lângă poezii, romane și piese
de teatru, a fost și părintele pinguinului Apolodor.

Casa memorială este destul de greu accesibilă. Însă la un moment dat acest
lucru se va schimba. Ne imaginăm că, așa cum se întâmplă în multe sate de
care se leagă numele unor mari artiști, la Comana vor putea să se organizeze
rezidențe artistice, evenimente culturale legte nu doar de Gellu Naum ci de
avangarde istorice și de azi, de literatură dar și de celelalte arte. Relația cu
Casa Gellu Naum Comana - foto Andrei Margulescu

98 99

parcul natural e cum nu se poate mai potrivită iar o injecție a unui program
cultural (modern) ar contrabalansa dezvoltarea turistică de masă și agresivă,
ar atrage atenția asupra patrimoniului local, ar aduce beneficii satului.
În mod evident, casa memorială nu poate adăposti astfel de funcțiuni. Le
veți găsi însă voi loc în sat.
Proiectul va avea două faze :
1. Studiul satului, realizat în câteva echipe și în mod individual. Veți studia
așezarea și peisajul, case, străzi, locuri publice, veți vorbi cu oamenii locului;
veți descrie toate aceste lucruri prin desne, text, machete etc. În cadrul
acestui studio, fiecare dintre voi va alege și un loc (liber sau cu o construcție
ce poate fi reinventată și eventual extinsă) pentru a așeza proiectul.
2. Clădire pentru rezidențe de artiști. Ne imaginăm o fundație care, în
completarea casei memoriale, propune un loc pentru creatori; o construcție
mică, care să adăpostească 3-4 unități de cazare (cu atelier inclus), servicii
pentru acestea, și o sală comună cu o suprafață de maximum 80 de metri
pătrați, un loc de întâlnire, pentru luat masa împreună dar și pentru mici
evenimente publice. O gospodărie pentru artiști, cu tot ce-i trebuie. O
gospodărie împărtășită și care se poate deschide către sat și către lume.
Veți studia deci un loc și inserarea unei funcțiuni și unor spații noi în acel loc.
Vă veți ocupa de casă și de grădină, de structură, materiale noi și de-ale locului
și istoriei, de legătura dintre construcție și spațiu, de detalii dar și de poezie.
Întocmit:
Comana Ștefan Ghenciulescu, Mihnea Simiraș
100
Bibliografie de început
https://e-zeppelin.ro/casa-gellu-naum-de-la-comana/
https://www.scena9.ro/article/casa-memoriala-gellu-naum-comana
http://poetii-nostri.ro/gellu-naum-autor-348/
https://www.facebook.com/Gellu-Naum-101329839943736/
http://www.humanitas.ro/gellu-naum
https://dilemaveche.ro/sectiune/la-zi-in-cultura/articol/e-cu-totul-altfel
atelier
26
Conf. dr. arh. Lorin Niculae
p.o. drd. arh. Bogdan Guiu
p.o. drd. arh. Irina Scobiola
Arhitectură poetică în Bărăgan
„C
iteşte cerul, observă cum lumina dansează peste culorile
pământului în diferite momente ale zilei, ascultă materia şi
descoperă spaţiul. Doar apoi poţi crea un cadru adevărat pentru
viaţă. Vei avea nevoie de materiale la îndemână şi de prieteni în
jur. Urmează-ţi voinţa şi lasă-te în voia sensibilităţii şi impresiilor adunate.
Arhitectura şi peisajul sunt una. Uite, câmpul auriu de flori este chiar în faţa ta,
aducând la viaţă pânza albă a zidurilor, soarele împodobeşte faţada cu picături de
umbră; vântul oferă energie, iar ploaia este leacul pentru uscăciunea copleşitoare.
” (Alexandra Purnichescu: O cale către un nou (simţ al) spaţiu(lui)
Studenții vor explora satul, reperele sale, tipologiile funcționale, moștenirea
trecutului, identitatea culturală locală. Vor identifica materialele folosite
la construcțiile existente, precum și tehnologiile locale de punere în operă
a acestora. Prin proiect, studenții vor propune o arhitectură a cărei logică
structurală și estetică vor fi o consecință a tipologiei adoptate și materialor
folosite, în contextul cultural analizat. Se vor utiliza materiale locale care pot fi
transformate de meșteșugari în ansambluri inteligente, capabile să ofere un
răspuns adecvat factorilor de mediu. Studenții sunt invitați să inoveze, atât la
nivel de program, cât și la nivelul limbajului arhitectural utilizat. Ne propunem
să practicăm o arhitectură contemporană, a acestui timp, și nu să copiem
arhitectura existentă.
101
Locul nostru: satul Măriuța, comuna Belciugatele, jud. Călărași.
modelează atât spațiul public, cât și spațiul experienței domestice, iar
cultura comunității mediază tranziția dintre public și privat.
2. aprofundarea noțiunii de construcție prin analiză fenomenologică.
Vom înțelege felul în care un anumit tip de spațiu generează o anumită
utilizare; în același timp, vom analiza felul în care o configurare spațială
particulară este expresia unei anumite nevoi. Vom vedea și vom desena
construcții reprezentative ale satului, înțelegând valoarea lor de utilizare,
conformarea spațial-volumetrică, expresia plastică și, nu în ultimul rând,
poetica spațială. În același timp, vom observa nu doar ceea ce este, dar și
ce anume face spațiul arhitectural și vom realiza un inventar al activităților
pe care acesta le poate integra. Vom da atenție porții și pragului, relației
orizontale a încăperilor cu grădina de flori, cu puțul de apă, cu banca pentru
privit ulița, cu anexele. Totodată, succesiunea verticală a pivniței, camerelor
și podului va da seama despre poziția omului pe pământ, cu picioarele în
noroi și capul în nori.

3. observarea atentă a utilizării materialelor și tehnologiilor locului,

precum și înțelegerea modului prin care acestea generează expresia plastică
a arhitecturii. Materialitatea construcțiilor pe care le vom analiza va constitui
reperul pentru propunerea de arhitectură.

„(...) în afară de valoarea practică a porticelor, pridvoarelor, care fac posibilă

utilizarea unui spaţiu exterior adăpostit aproape tot timpul anului, trebuie să
admitem o înţelegere particulară a comuniunii omului cu natura şi a expresiei
plastice prin umbra dominantă asupra luminii, restrînsă la coloane, antablament
şi balustrade. In arhitecturile istorice coloanele au o robusteţe suficientă pentru
a realiza aproape un echilibru între lumină şi umbra, dar în arhitectura populară
echilibrul e complet rupt şi umbra domină total părţile luminoase ale structurii.

Ceea ce diferenţiază arhitectura civilă românească de arhitectura țărilor material şi structură, ca în arhitecturile istorice. Arhitectura românească nu e
Prin studiul primei teme ne propunem să atingem în cadrul atelierului trei balcanice este tocmai această ruptură totală a echilibrului lumină-umbră. joc compoziţional de elemente arhitectonice sub lumină, ci suflul unei unităţi
obiective, în concordanță cu obiectivele majore ale temei comune întregului an: Arhitectura românească nu e numai volum şi spaţiu, ci expresie necondiţionată expresive integral puse sub semnul umbrei.” (Constantin Joja, Valoarea umbrei
de material, în principal luptă între lumină şi umbră. Fără sa fie o viziune în arhitectura civilă românească)
1. înțelegerea modului în care o anumită identitate culturală locală
picturală a spaţiului, e un joc al structurii în umbră, în loc să fie al luminii pe
influențează și definește arhitectura locului. Satul, cu specificul său,

102 103

conservare a patrmoniului arhitectural rural, poșta locală etc.
Construcția nou proiectată va reflecta nu doar nevoile contemporane de
utilizare a spațiului, ci și bogăția istoriei și tradițiilor locale, decantată într-un
limbaj poetic, bazat pe armonie, proporție, ritm. Ea trebuie să se insereze
în cadrul arhitectural existent fără emfază, în armonie cu locul, evitând
mimetizarea trecutului.
Predare:
În afara celor menționate în tema cadru, la faza 1 se va preda o machetă la
scara 1:500 a unei zone din sat convenită după vizita la fața locului și care
va conține și amplasamentele potențiale pentru construcțiile nou propuse.
Această machetă este comună întregului atelier. Totodată, fiecare student
va preda tema proiectului, specificând amplasamentul, destinația și lista
Imagini cu arhitectura și atmosfera locului, satul Măriuța, comuna
spațiilor necesare funcțiunii.
Belciugatele, jud. Călărași
Pentru faza a doua, macheta construcției se va realiza la scara 1:50, chiar din
În cadrul acestui exercițiu, studenții sunt invitați să descopere și să analizeze
materialele propuse prin proiect, într-o manieră la alegere, capabilă sa dea
critic orientarea optimă a clădirilor existente față de punctele cardinale,
seama de expresivitatea reală a materialelor utilizate. Această machetă se
tipologia acoperirilor, relația public-privat, decorațiile și simbolurile,
poate completa cu machete la scară mai mare (1:20, 1:10, 1:5, 1:2) cuprinzând
materialele utilizate și relațiile dintre ele. Concluziile analizei privitoare
detalii, îmbinări, dar și experimente cu materialele în alcătuiri noi, inovative.
la identitatea arhitecturală locală vor sta la baza gândirii spațialității,
Se vor preda, la scara 1:50, planurile, fațadele și secțiunile reprezentative ale
materialității și semnificației proiectului de arhitectură.
obiectului proiectat.
Proiectul poate să aibă în vedere o mică funcțiune cu grad redus de
complexitate, cum ar fi dispensarul, farmacia, magazinul de materiale de
Întocmit:
construcție, barul, magazinul mixt, secția de poliție, sediul unei asociații de
conf. Dr. Arh. Lorin Niculae
104
atelier
27
Invitat arh. Adrian Zerva
Șef de lucrări dr. arh. Dragoș Neamțu
Asist. dr. arh. Marius Solon
Un loc si o „casa”
Nu demult la limita satului , situl propus este astazi integrat in tesutul urban
dezvoltat in graba ultimilor douazeci de ani. Despre arhitectura si in special
despre urbanismul cartierului, pana nu demult satul, Pipera s-a scris mult si in
continuare merita criticate, comentate si indreptate.
Situl propus este intr-o situatie fericita in masura in care are deschidere larga
catre lacul Pipera (fosta Vale Saulei), are o vecinatate construita si o pozitie
favorabila la intersectia unui sistem de strazi adecvat.
Pentru inceput tema este studiul in urma caruia se vor contura, in prima etapa
de analiza, calitatile sitului si vecinatatii acestuia, slabiciunile si oportunitatile,
limitele, modul cum se locuieste, tipologia de alaturare si inchidere,
materialitatea caracteristica.
Se va studia “ IN SITU “, amplasamentul se va vizita, vom realiza impreuna
matrice de analiza si radiografiere-pachete de analize si modele de inventariere.
Vom trece la STUDIUL PE MACHETE de lucru realizate individual sau in
colectiv. Impreuna vom concluziona principalele caracteristici- specificitate si
conditionari-definitorii pentru implementarea volumetrica si functionala. Vom
invata apoi despre documentele si documentatiile de urbanism.
Ne vom DOCUMENTA – vom studia “ INDIVIDUAL “ exemple de referinta,
modele de rezolvare, tendinte arhitecturale si stilistice ,cu bune si cu rele si
vom imparti informatiile si rezultatele . “ COLECTIV “
105
 atelier

28
Șef lucrări dr. arh. Mihai Duțescu
drd. arh. Sonia Troancă
drd. arh. Cosmin Anghelache

In partea a doua proiectului, urmand argumentatiile studiului etapei

anterioare, impreuna vom analiza si vom decide programele adecvate acestui
sit. Vom studia impreuna cu voi si va vom ajuta sa va consolidati propriile idei
astfel incat la final sa va realizati si finalizati PROPRIILE CONCEPTE respectand O întâlnire cu sculptorul Dragoș Neagoe. Intervenții într-o
vecinatatea si aderenta la comunitatea locala.
gospodărie (a)tipică din Crevedia Mare, jud. Giurgiu

Omul

F
ormat la școala sculptorului Vasile Gorduz, Dragoș Neagoe este unul
dintre cei mai relevanți artiști români din generația tânără. Chiar dacă
e reprezentat oficial de o galerie din Paris, de mai bine de 10 ani a
ales să trăiască la țară împreună cu soția sa și cele 3 fiice. Dincolo de
sculptură, se ocupă în mod curent și cu apicultura – uneori ca o activitate
creativă complementară.

Locul
Comuna Crevedia Mare se află la cca. 50 km de București, în județul Giurgiu,
pe malul râului Neajlov. Accesul se face cu ușurință, din Autostrada A1, prin
Bolintin Vale.

Proiectul
Înainte de toate, prin acest exercițiu ne propunem să înțelegem toate aceste
particularități descrise mai sus, atât cele legate de personalitatea artistică

106 107

a sculptorului, cât și cele care țin de cadrul fizic în care el își desfășoară
activitatea. Astfel, prin fiecare proiect propus, vom încerca să ne imaginăm
o intervenție spațială care, dincolo de utilitatea sa intrinsecă, va stabili un
dialog cultural cu contextul existent, valorificându-l, provocându-l, lansând
întrebări, oferind răspunsuri.
De la caz la caz, caracterul intervenției poate fi public, semi-public sau privat.
Forma, materialele, tehnicile constructive, scara sau funcțiunea acesteia vor
fi de asemenea alese de la caz la caz. Se va urmări găsirea acelui loc geometric
ce reușește să adune laolaltă cât mai multe astfel de elemente lexicale ale
arhitecturii, generând o intervenție spațială coerentă – un răspuns nuanțat
pentru situația particulară căreia i se adresează.
Procesul
Pentru început, vom face o vizită la Crevedia Mare, unde Dragoș Neagoe
ne va fi gazdă și ne va povesti despre proiectul său artistic, dar și despre
proiectul său de viață. Vom face fotografii, desene, măsurători. Vom observa,
vom analiza. Mai exact: vom culege date.
Apoi, întorși la atelier, vom procesa (critic) aceste date și vom produce alte
fotografii, desene, dar și machete – colective / individuale.
Rezultatul
Proiectul va fi individual și se va desfășura în două faze.
Pentru fiecare fază, studenții își vor prezenta propria propunere de
108
intervenție pentru amplasamentul ales. Aceasta va fi ilustrată într-o tehnică
tradițională pe o planșă de 50 x 70 cm, alături de o machetă detaliată.
Conținutul predărilor va fi corelat cu cerințele din tema-cadru pentru primul
proiect al anului 2. De asemenea, criteriile de evaluare ale proiectului vor
urmări respectarea obiectivelor didactice formulate în tema-cadru.
Întocmit:
Șef de lucrări dr. arh. Mihai Duțescu
atelier
29
Prof. dr. arh. Radu Gabriel Teacă
Asist. dr. arh. Eliodor Streza
Asist. dr. arh. Oana Doina Trușcă
CAFENEA
SIT - DUMBRAVA VLĂSIEI
Dumbrava Vlăsiei este un proiect unic rezidențial ce beneficiază de o locație
minunată aflată în mijlocul naturii. Pe lângă proiectele de arhitectură
remarcabile, Dumbrava Vlăsiei oferă o infrastructură bine pusă la punct și
zone de agrement, reprezentând o oază de liniște, o evadare din aglomerația
urbană chiar în mijlocul pădurii.
Primul proiect al anului universitar 2019-2020 se va desfășura pe una din
parcelele existente în cadrul parcului rezidențial Dumbrava Vlăsiei. Fiecare
lot beneficiază de acces de pe drumuri asfaltate și iluminate, precum și de
racordare la utilități.
FUNCȚIUNE
Cu scopul de a anima spațiul rezidențial al parcului și de a oferi o zonă de
socializare locuitorilor se propune construirea unui spațiu cu funcțiunea de
cafenea pe una din parcelele existente (vezi planuri anexă). Spațiul inchis al
cafenelei are o suprafață de aproximativ 400mp la care se pot adăuga terase
și se compune din: zonă de acces clienți cu garderobă și grupuri sanitare pe
sexe, spațiu de cafenea cu mese, zonă de bucătărie cu acces secundar pentru
angajati, vestiare, spațiu primire marfă și evacuare gunoi, mic spațiu tehnic.
109
Spațiul cafenelei trebuie să fie configurat astfel încât să ofere intimitate PIESE PREDARE
utilizatorilor și în același timp să permită desfășurarea unui mic eveniment
• Plan amplasament sc. 1/500
(ex. organizare serbare Crăciun, mic concert etc.)
• Plan sc. 1/100
• Sectiuni caracteristice sc. 1/100
MATERIALE • Fațade sc. 1/100
• Perspective (interioare, exterioare)
Pentru construcția cafenelei se pot utiliza materiale de construcții moderne,
dar și tradiționale cu scopul de a realiza un edificiu cu o imagine atractivă și • Macheta sc. 1/100
Intocmit
cu un consum minim de energie neregenerabilă.
Prof.dr.arh. Radu Teacă

OBIECTIVE
Capacitatea de a observa, analiza, înțelege, interpreta și lucra în cadrul zonei
studiate.

Realizarea unui volum care să raspundă funcțiunii de cafenea și în același

timp să se integreze armonios în situl studiat.

Capacitatea de a elabora progresiv o gândire structurală coerentă, adecvată

cu spațialitatea și materialitatea proiectului; înțelegerea caracterului unui
material și principiile care determină punerea sa în operă.

Capacitatea de a analiza principiile arhitecturii durabile și de a le aplica în

proiect.

110 111
112 113
 studio

21 E
Lect.PhD. arch Horia Dinulescu
p.o. drd. arh. Zenaida Elena Florea

Beyond the city. Territory, construction, materiality.

Credits: 4 | Running time: 6 weeks | Project evaluation: in the workshop

Argument:

“We go to the country together. We pass myths and clichés. Outside the
cities there is a fascinating and much more diverse territory than we imagine.
We explore together its transformations after 1989. We discover new and
very good architecture in rural areas and intelligent ways of recovering and
enhancing the old one.

We discuss a natural and built heritage, concrete strategies and actions to

save it, social and cultural changes, people and cultures changing, prestige
and poverty, old crafts and new technologies, (re) building communities and
new connections between the village and city.

“At home” means, in fact, the new periphery: the transition suburb,
an energetic, chaotic, sometimes frightening world, but also a field of
experiments and (perhaps) the birthplace of a new urbanity.” (Cosmina
Goagea, Constantin Goagea, Ghtefan Ghenciulescu, Cosmin Caciuc, Beyond
the city, Zeppelin and EUIMB, 2013)

1. General presentation

2. Studio 21E | Case study: A Saxon homestead in Târnăvioara

114 115
1. GENERAL PRESENTATION
Students are invited to research and understand the continuous system
that connects the landscape to the city, starting from the sea shore,
mountain ridges or forest edge, passing through meadows and temporary
shelters, crossing the village, then the urban outskirts, the general urban
fabric, and reaching the general urban fabric, the historical center of the
city. We will approach such a gradual city, starting with the exploration of
the large, often diffused area, represented by the rural environment and
the urban periphery, areas that, in recent decades, have begun to interlock,
to hybridize, to transform and to transform the city itself... American scholar
Henry David Thoreau said that “the city lives not only through the righteous
people who populate it, but also through the forests and swamps that
surround it.” This early awareness of the deep relationship between city
and landscape has generated the idea of continuous, interconnected space,
in which the variables of natural landscape and anthropic landscape are in
different proportions.
For example, descending from the mountain, where the human-created
anthropic space is confined to a mountain retreat or a path, you first reach
the village, with its meadows, with manor houses. You still do not meet
people, but you are aware of their presence, through the fences or gates
that delimit the plots, through the simple, often unicellular constructions,
destined for agricultural activities. The path has turned into a cobbled road.
Going down even more, you reach the village den, denser, where, together
with the houses, sit the school, the church, the town hall and the other public
functions. The fences in the village are regular and the houses permanently
inhabited. The tower of the church is profiled on the surrounding hills or
on the blue sky. Each household has a backyard, and beyond that, is the
116
landscape element in which the village is anchored. The road is now paved
and leads to the nearest city, marked with kilometers.
Approaching cities, industrial halls and warehouses appear, houses scattered
in a landscape that is hard to decipher and you know that you have reached
the outskirts. The fences of the houses rise, some are of sheet metal, others
of the wall. The colonists try to impose on the periphery the law of the place
where they come from. Arriving from the village, attracted by the urban
well-being, some residents of the periphery print a rural character, in which
the household is supported by agriculture and animal husbandry. Others
take refuge on the outskirts, tired of the hustle of the city. They create an
idyllic suburb, with lawns and swimming pools, springing from the pages
of a magazine with glossy covers. There are also the poor, the detainees
who, privately, are temporarily sitting on the outskirts, hoping that they will
be able to draw their soul there for a few years. All these human groups
create a diverse and painted kaleidoscope, specific to the organically grown
periphery, generated by the city.
Housing density increases as we approach the center. We go through the
city and find perhaps a specific one related to its evolution, its relation with
the natural elements, the river that crosses it, the shore or the valley on
which it is founded. Arriving at the center, the fences have a stone base
and are made of cast iron. We reach that area where the city and its history
intersect. Studying the central urban tissue, we become “archeologists of
the city’s transformations”, as Manuel Aires Mateus says very beautifully.
Each house has a story and each confesses its past through the traces of the
walls, the outlines of missing houses, through the bare heels ...
***
Through the first exercise of the second year we will seek to understand the Project objectives:
directions in which the options of the social, economic and cultural life of
the village and the contemporary urban periphery are currently inscribed, 1. To develop students’ ability to understand different social contexts and to
to put them in dialogue with the past but also with the present and future propose an appropriate architectural response to their challenges.
aspirations, and, in relation to the choice of sites, we must outline together
2. To understand the site and its relationship with the territory; understanding
our own scenarios and professional solutions.
the deep relationship between rural or peripheral space and landscape.
The framework theme proposes the creation of a bridge between the
3. To understand the ways in which a space with poetic and spatial-structural
creativity and education resource of the UAUIM and the communities from
logic significance can be constructed, how materials can form a space and
the village or from the outskirts of the big cities, by seeking an architectural
define a form in a certain cultural, social, climatic context.
answer adapted to the needs of the built space, based on the understanding,
assuming and interpretation of the vectors that shape the territory and its
give the current look. Content of the study:
The project will have two phases:
Exercise content:
Phase I: a study of the territory chosen by the studio and of the site, according
Exercise 1 of the first semester has a common framework content, valid to the analysis criteria chosen by each studio;
for all groups. The nuance of the theme, as well as the customization of the
objectives and working methods, will be realized by each workshop. Phase II: a project that will reflect the understanding of the results of the
previous study phase.
The purpose of the theme is the discovery of a territory inhabited outside
the city, the understanding of the tensions that shape the built framework,
and the realization of an architectural proposal that takes into account the Drafting:
understanding of their dynamics. The sites are at the studio’s choice.
The deliveries will take place according to the calendar of the second year.
The conclusions of the analysis regarding the existing architecture and its
The required pieces (models, sketches, observation drawings, small
relation with the territory will be the basis for thinking the project’s spatiality,
built areas, including the 1: 1 scale, plans, typological sections) and the
materiality and significance. This can be a unique function, proposed by the
presentation scale are at studio’s choice.
studio for all its students, or different functions.
117
The estudio will establish intermediate deliveries and panel corrections.
Delivery:
For Phase 1, a study will be delivered, in a format chosen by each studio,
containing comments, observation drawings, photographs, conceptual
sketches in order to illustrate the understanding of the studied territory and
the site, the use of construction techniques and materials.
For Phase 2, a model will be delivered, the scale being at studio’s choice,
togetherwith drawn pieces decided by the studio. The layout will be
completed with any other parts considered necessary by the studio.
The models will be made in a technique of choice, on a scale that favors the
understanding of the materiality of the proposal.
The evaluation of the projects will be done within each studio.
Authors: Associate professor PhD. Lorin Niculae
118
2. STUDIO 21E | CASE STUDY: A SAXON HOMESTEAD IN
TÂRNĂVIOARA
Târnăvioara, mentioned for the first time in 1358, is now part of Copșa
Mică which is located north of Sibiu. The old settlement was founded by
the Transylvanian Saxon and presents all the specific architectural and
urbanistic characteristics. The Romanian population is mentioned relatively
late in Târnăvioara, in the late 18th century, remaining a minority up until
the 20th century. The Romanian population adopted the existing Saxon
homestead layout.
The urban fabric is quite compact. It developed around the crossing of
the two main streets, the first one connecting Medias and Blaj, the other
following the ancient road towards Jidvei. At the street crossing, the
center of the settlement, is located the Evangelical fortified church, now
almost abandoned since the departure of the Saxons. Unlike other Saxon
settlements, Târnăvioara does not have a public square at its center.
The architectural image may be considered uniform and evolved: the
homesteads aligned along the street, forming an almost continuous wall,
pierced only by gates and windows. The built street front is separated from
the road by a green band.
Architectural characteristics of the Saxon homestead
The general layout respects the so called “Flemish homestead pattern” – the
lot, having an almost rectangular shape, facing the street with its shorter
margin. The layout respects also the general rule for Saxon settlements:
the house following one of the two lateral limits, exposing a short façade
towards the street and expanding towards the back of the property.
The main house is an elongated rectangle, with a minimum of 2-3 rooms.
Generally it has just one floor and a cellar or a semi-basement if the terrain
slope allows it. The house volume is known especially for its gable roof with
a decorated pediment facing the street.
The annexes are situated either on the same side, continuing the house line,
on the opposite side of the lot or across the lot (immediately behind the
house) from one lateral limit to the opposite one. Behind the annexes, in the
very back of the property, lay the orchid and the agricultural area.
Present situation
Since the Saxons families left Târnăvioara the general situation turned for
the worst: the incoming tenants left the houses almost in ruin while the
new buildings didn’t follow the old Saxon patterns anymore. The result is a
shabby and degraded environment.
Three years ago, intending to put a stop to this dangerous process, the Mayor
initiated an ample development plan that has as main goal the rehabilitation
of several buildings in Tarnavioara and also bringing back, at least for the
summer, the still living Saxons from Germany or their offsprings, in order
to take back their old homesteads. The local authority intends to follow
the examples of other rehabilitated and restored old Saxon settlements
such as Viscri, Richis or Malancrav. This process does not intend just an
architectural restoration but also bringing back to life a local identity and
stimulating the local pride and confidence in the importance of the local
cultural heritage. The project involves the locals as well, intending to train
them in traditional building techniques but also other once-thriving crafts:
iron forging, brick and tile making, linen making and basket weaving. Setting
up accommodations for tourists is an option in order to put Tarnavioara on
Transylvania touristic map.
Project
In the first summer of this project, a group of students from the Sibiu-
based Conservation and Restoration bachelor degree programme
(branch of UAUIM, Bucharest) were invited in Târnăvioara for listing the
architectural significant buildings. Meanwhile, the students also completed
an architectural survey for a Saxon homestead (No.82), in the immediate
vicinity of the fortified church, intended for rehabilitation in the next phase
of the project. You will find all the survey drawings related to the house at
no.82 in the attached documentation.
The students of the English-taught Studio will choose a working scenario
involving this existing house and its perimeter. The house is not listed as
monument so interventions are allowed. The scenario may propose the
rehabilitation of the house, extension(s) and any other interventions/
annexes/buildings respecting the chosen scenario. The resulted homestead
may be suited, for example, for a family living in Târnăvioara day in, day out,
for a family using the house just for weekends and holidays or, following
a totally different scenario, partially/entirely for touristic purposes. All the
proposed interventions will respect the old house and, even if not referring
exclusively to it, will propose a minimal rehabilitation.
English-taught Studio 21E: Lecturer PhD. Horia Dinulescu
119
 B
CELLAR
Area=42.74sqm
Height=1.97m
+5,85 +5,85

3.02 +5,10
+4,93

92
1.67 4.22

1.04

1.06
8 2.0 4.42

91
1.9 2

81
19

2.22
46 1.72 46

39
sill=91 42

42
3.2
8

44 14 58
47 1.14 47
+2,85 +2,85 +2,82

1.91
1.90
6
3.2

sill=1.25
88 A A +2,82

2.33
49
44
2.67

6.4
20 5.8

9
5.8
5.7

28
0

46 sill=93
21

1.48
-2.36

2.23

1.98
2.04

47

40
1.19 63 1.20 1.14 61 73 1.47 29 49 ±0,00 ±0,00
50 43 1.60

87
78
sill=1.24 sill=1.46

48
-1,40

88
1.09
86 87 -2.20
23
22

25x19.6
1.00
B

5 st.
-1.37
1:100 MAIN (SOUTH) ELEVATION 1:100 NORTH ELEVATION
85 25
84
1:100 CELLAR
26
KITCHEN BATHROOM ROOM ROOM
27

B
Area=14.46sqm Area=3.14sqm Area=20.58sqm Area=26.50sqm
Height=2.69m Height=2.70m Height=2.70m Height=2.70m
83 21.33
28 4.84 16.49
+5,85

48
+5,10

1.38
48 3.00 32 1.98 4.22 5.37

1.85

79
2.5
29 2 STOVE

1.63

1.57
1.97

1.98
1.97
82

32 34 42
1.05
1.48
1.28
1.95 +3,00
+2,85
7.2

6.4
30 64 73 58 7

21
+2,82

5.7

3
2.11

sill=85
A A

4.88

5.87
1.02
1.24

4.88
1.03
1.90

1.01
1.02

1.84
1.89
2

79
7.3

6
1

6.4
5.7

3.5

2.83
31

9
4.03

3.04

1.06
1.50
1.29
±0,00

4
±0.00

3.6
1.50
1.86

30x20

1.86

1.91
6 st.
2.94 32 4.24 32 5.44 48 -1,20

9.99
28

77
1.97

1.36
sill=77 sill=77 sill=78 +5,85

48
-2,36
+4,93
-1.20
32

1.97
1.32 1.33 1.21 1.00 2.30 1.90 3.29 1.88 2.28
1.25 1.93 1.47 1.44
1:100 SECTION B-B +3,06 +3,00

14
HALL

3.62

44
Area=5.95sqm

4.12

20
Height=2.72m

sill=114
80

1.86
1.40
33

2.80
3.02
±0,00

39
43

52
34

B
-1,40

88
43 1.55 1.50 57 1.71 15.60

1.96
21.36 -2,36

1:100 GROUND FLOOR 1:100 SECTION A-A

35

1:1000 SITE PLAN

120 121
 2
CASA UNEI FAMILII

Primul argument: despre oraș și loc

D
inspre periferie către centru, dinspre exterior către
interior: suita de teme din cel de-al doilea an de
studii vă propune o călătorie prin mai multe feluri
de a fi ale orașului (și satului), prin mai multe moduri
de structurare și tipuri de reguli care țin împreună spațiul
construit și viața societății.
Înainte însă de a explora – în semestrul următor – acea țesătură multistratificată
care generează poate cele mai originale fragmente ale urbanității bucureștene,
este nevoie să ne așezăm într-un loc mai simplu, în care regulile urbane sunt
lizibile de la bun început, iar intervenția nouă este concepută în interiorul
acestor reguli. Un loc în care să înțelegeți intuitiv principiile care au determinat
o anumită ordine a spațiului construit, un loc în care continuitatea dintre
SEMESTRUL II (4)
urbanism și arhitectură să ne apară tuturor ca o evidență.

PROIECTUL 3 O parcelare interbelică așadar, în apropierea pieței Alba Iulia din București,
caracterizată prin retrageri uniforme de la stradă, cu locuințe unifamiliale și
mici imobile cu apartamente, construite în regim cuplat. Configurația actuală a
Credite ECTS: 7
parcelării reflectă caracteristicile gândirii urbanistice interbelice din București
și trebuie înțeleasă în contextul Planurilor Generale de Sistematizare din anii
Durata: 8 săptămâni 1921 și 1935. Între cele două Războaie Mondiale, în arhitectura românească
pătrund ideile și programul estetic ale Mișcării Moderne. Acestea cunosc un
Evaluare : Comisie mare succes în primul rând printre tinerii arhitecți, precum și o neașteptată

122 123
popularitate în rândurile burgheziei progresiste, care își găsește modul
propriu de expresie în noua arhitectură. Cum acest moment se suprapune
peste lucrări intense de modernizare a Bucureștiului, noua arhitectură
este intens folosită în zonele reprezentative ale orașului, în centru și în
proximitatea acestuia, conferindu-le astfel acestora o imagine generală
unitară stilistic – aspect mai rar întâlnit în alte capitale europene, unde
fondul construit majoritar aparține perioadei de dinaintea Primului Război
Mondial.
Principiile și vocabularul formal ale modernismului sunt însă adaptate
contextului local, nuanțele specifice modernismului românesc fiind mai
degrabă estetice și mai puțin legate de ideologia și programul politic ale
modernității europene. În privința gândirii urbanistice, se conturează o cale
alternativă, locală, diferită de modelele radicale ale Mișcării Moderne. Astfel,
pentru clarificarea și ierarhizarea circulației în oraș și pentru sublinierea
reprezentativității zonei centrale se continuă politica urbană începută în
secolul al XIX-lea, derivată din operațiunile de tip haussmannian, folosind
ca principal instrument arhitectural imobilul de raport, amplasat de-a
lungul unor bulevarde cu fronturi continue, în timp ce pentru parcelările cu
locuințe burgheze sau populare se folosesc principii derivate din practica
orașului-grădină european.
Noile parcelări realizate în această perioadă, marcând evidente progrese în
confortul locuirii, sunt caracterizate de o vădită căutare a clarității spațiale –
la nivelul tramei stradale proiectate, al parcelarului, precum și al fronturilor
construite – generând evidenta și salutara unitate arhitectural-urbanistică a
intervențiilor, chiar și în situațiile când nu avem de-a face cu construcții-tip
(cum este și cazul de care ne ocupăm la acest proiect).
124
Precum în multe alte situații analoage, parcelarea în care veți lucra acum
manifestă acea preocupare caracteristic locală pentru păstrarea unui spațiu
exterior al casei, o minimă curte ce înconjoară pe cel puțin trei laturi clădirea.
Rareori construite în regim înșiruit, casele Bucureștiului reușesc astfel să
concilieze o densitate urbană considerabilă cu acea fluiditate a percepției
vizuale, dinspre stradă către spatele lotului, ce-i conferă orașului ritmul
specific al alternanței dintre case și curți – adesea cuprinse de o bogată
vegetație.
În final, să mai spunem că studiul și înțelegerea ordinii arhitectural-urbanistice
care guvernează situl sunt doar niște exerciții intelectuale în absența unei
apropieri sensibile de datele primare ale locului. Aprofundarea regulilor
urbane ale parcelării ne face să înțelegem de ce casa vecină prezintă către
terenul nostru un calcan, cu o anumită înălțime și configurație. Însă doar
prezența fizică a calcanului, doar impactul său direct, simțit la fața locului,
pentru mai mult timp și de-a lungul mai multor vizite, îl pot transforma pe
acesta dintr-un element inert al sitului într-un factor activ pentru imaginația
noastră arhitecturală, pusă în slujba viitorului proiect. Arborele de pe
terenul vecin, devenit și al nostru prin coroana sa bogată, casa din spate
ce se apropie indiscret de limita terenului, umbrele volumelor construite
din vecinătate, schimbându-și poziția în funcție de oră sau anotimp: toate
sunt menite, pentru viitorul arhitect, a fi experimentate și trăite nemijlocit,
asiduu, atent.
Cel de-al doilea argument: despre locuire și casă
De ce o casă însă? De ce este bine și potrivit să faceți acest proiect acum, la
începutul formării voastre profesionale? Prima motivație este cea prezentată
deja: parcursul înțelegerii progresive a unor ipostaze diferite ale orașului
ne-a condus, în acest moment al învățării, către acest tip de cartier, care este
un cartier de case. Rămânând însă pe teritoriul programului de arhitectură,
motivația vine din proximitatea fiecăruia dintre voi cu casa, cu locuința,
cu locuirea. Chiar dacă nu vă dați seama: locuind deja, știți multe despre
locuire. Și tocmai faptul că această cunoaștere e încă pur intuitivă poate
deveni cel mai prețios ajutor pentru a imagina o (altă) casă. Familiaritatea cu
lucrurile, sentimentul că mediul care mă înconjoară este, cumva, parte din
mine, fluiditatea traiectoriilor pe care corpul meu le parcurge în spațiu sunt
toate experiențe umane fundamentale, explorate pasionant de gândirea
filozofică de factură fenomenologică. Iar casa este spațiul în care aceste
experiențe sunt mai la îndemână, mai evidente și mai ușor de descifrat. Ea
este și locul privilegiat în care se dizolvă opozițiile carteziene dintre minte
și trup, dintre conștient și inconștient, dintre sine și lume. O altă motivație
deci, pentru cine vrea să meargă mai departe: învățând să faceți o casă veți
înțelege mai bine lumea.
Dar mai există oare „acasă”? Cum mai putem vorbi astăzi despre locuire?
Modurile în care oamenii s-au văzut pe sine locuind, concepțiile înseși
despre ceea ce înseamnă „public” și „privat” au suferit numeroase modificări
de-a lungul istoriei. Noțiunea modernă de „intimitate” – a cărei pereche
spațială arhetipală este apartamentul burghez al secolului al XIX-lea – părea
să reziste convingător în postmodernitatea sfârșitului de secol XX, însă doar
până când conectivitatea generalizată a societății informaționale a început
să redefinească radical modurile în care se ne situăm în lume, în care ne
125
raportăm la ceilalți și ne comportăm în societate. Simplul fapt însă că, de
cele mai multe ori, continuăm să spunem „merg acasă” atunci când ne
îndreptăm fie și spre cel mai tranzient adăpost închiriat ne poate oferi un
răspuns provizoriu la întrebările de mai sus. Ceva mai există, transformările
nu sunt poate atât de radicale pe cât par și, de bună seamă, nu sunt omogen
repartizate în lumea de azi. Ne vedem încă locuind.
Înțelegerea locuirii poate așadar porni de la propriul corp, de la modul în
care mă așez în spațiu, de la gesturile și mișcarea trupului. Acestea nu sunt
acțiuni raționale pe care le întreprind asupra unei exteriorități absolute. Casa
și cu mine: împreună acționăm, împreună generăm și împlinim gesturile
locuirii. Și, precum spune Jean-François Lyotard, ne înțelegem bine. Acest
prim strat al înțelegerii ne conduce către detaliul bun de arhitectură, către
detaliul activ, care răspunde atingerii mele și mă atinge cu grijă la rândul
său.
Cel de-al doilea strat este cel al relației cu lumea. Casa este o punte, uneori
doar interfață și element terț între mine și lumea exterioară. Dar casa
bună este mai mult decât atât: e un mediu în care se petrece fuziunea
dintre lucrurile și faptele mele și cele ale lumii, un mediu saturat de urmele
traiectoriilor cotidiene, către lumea exterioară și înapoi. Iar dacă îmi găsesc
răgazul contemplării, casa bună este cea din care am de ce – și către ce – să
privesc pe fereastră.
Un al treilea strat de înțelegere pornește de la natura socială a ființei noastre.
Suntem noi înșine doar împreună cu ceilalți. Casa este a familiei; chiar și
spațiile ei cele mai „private” au o încărcătură socială și un sens comun.
Pentru proiectul nostru, aceasta înseamnă că trebuie să reflectăm la ceea
ce îi leagă, dar și la ceea ce îi separă pe membrii familiei, la interacțiunile lor
126
cotidiene, la temporalitățile diferite ca și la momentele reunirii tuturor. Și
aceasta fără a-i uita – dacă mai există – pe oaspeți. În realitate, de cele mai
multe ori, folosirea fasonează spațiul construit, îi atenuează asperitățile și
stridențele, îl uzează spre a-l face propice vieții. Nicio arhitectură „greșită” nu
rezistă perseverenței oamenilor de a o locui. La școală fiind însă, învățând
să proiectați bine, eforturile trebuie de la bun început orientate către
explorarea simultană a faptelor de viață și a faptelor construite ale casei.
În fine, închizând această grilă – nici pe departe unica posibilă – de
interpretare a locuirii, este important să ne referim la acel strat de înțelegere
care privește relația noastră cu societatea. În acest sens, familia trebuie
explorată în contextul transformărilor politice, economice, sociale, culturale
și de mentalitate ale lumii capitaliste contemporane. Într-o școală de
arhitectură ce se revendică drept spațiu al reflecției critice asupra societății,
scenariul familial pe care se întemeiază proiectul unei locuințe nu poate fi
accidental sau anecdotic. El trebuie să dea seamă despre o problematică
relevantă cu privire la familia contemporană, să marcheze înțelegerea
mizelor ideologice profunde ale modurilor noastre diferite de viață. Ceea ce
nu înseamnă, firește, că el trebuie să se subordoneze imperativelor grăbit
formulate ale prezentului sau fugii disprețuitoare de povara trecutului.
127
 Datele principale ale temei
Odată formulate aceste considerente preliminare privitoare la loc și la
programul de arhitectură, tema se declină firesc, lăsând fiecăruia dintre voi
– în limitele considerate juste de către îndrumătorii de atelier – libertatea de
a construi scenariile de viață ale familiei, de a vă alege referințe adecvate și
valoroase, de a propune configurații spațiale coerente, relații potrivite cu
strada și vecinii, sisteme constructive și detalii de arhitectură: toate intrând
în rezonanță cu o viziune generală coerentă asupra locuirii.
Terenul, proprietate particulară, este situat pe strada Daniel Barcianu
din sectorul 3 al Capitalei, la numărul 21 și are o suprafață de 206 mp.
Construirea pe această parcelă presupune – conform regulii urbane vizibile
cu limpezime în cartier – alipirea la calcanul clădirii vecine de la numărul 23,
precum și respectarea regimului general de aliniere al străzii. Prevederile
regulamentului urbanistic valabil pentru această zonă sunt: înălțimea
maximă a clădirilor de 11 metri (parter și două etaje), P.O.T. maxim de 45%,
C.U.T. maxim de 1,3.
Programul detaliat al intervenției va fi construit de către fiecare student,
în limitele definite de temă – locuința permanentă a unei familii – și de
îndrumătorii de atelier. În cazuri bine justificate prin scenariul de locuire
propus, se pot prevedea spații dedicate unor activități conexe, precum un
mic atelier sau un birou cu acces public. Se va asigura în mod obligatoriu un
loc de parcare în incinta terenului.
În momentul lansării, tema va fi însoțită de o documentație completă –
informații și planuri istorice, regulamente urbane, desfășurări ale fronturilor
construite – ce va fi publicată pe site-ul Universității.
128
Redactarea proiectului
Proiectul va fi conceput și redactat individual și va fi jurizat în comisiile
stabilite în cadrul Departamentului, conform regulamentului în vigoare. În
funcție de strategia de îndrumare a atelierului, studenții pot lucra în echipe
în fazele preliminare: investigarea sitului, căutarea și analiza precedentelor
arhitecturale.
Proiectul va fi redactat pe hârtie albă, format 50×70 sau 70×100 cm, în
tehnici grafice la alegere. Planșele vor avea aceeași dimensiune și orientare.
Se vor preda toate piesele necesare înțelegerii procesului de concepție
arhitecturală, precum și a propunerii finale:
• jurnalul proiectului, ilustrând evoluția demersului de-a lungul întregii
durate alocate (desene de observație, fotografii, schițe conceptuale,
referințe culturale, artistice și arhitecturale, fotografii ale machetelor de
studiu etc.)
• plan de încadrare în zonă – scara 1:1000
• plan de situație – scara 1:200 (cu reprezentarea acoperișurilor)
• planurile tuturor nivelurilor, mobilate – scara 1:50 (planul parterului va
include întreaga parcelă, cu toate amenajările sale exterioare, precum și
vecinătatea imediată a acesteia)
• 2 secțiuni caracteristice – scara 1:50
• toate fațadele – scara 1:50
• un detaliu din interiorul locuinței, relevant din punct de vedere
arhitectural și ales împreună cu îndrumătorii de atelier – secțiuni / vederi
orizontale și verticale sau axonometrie izometrică – scara 1:10 sau 1:5,
după caz
• macheta clădirii, inserată în macheta de sit a atelierului – scara 1:100
Bibliografie
• Andrei Pănoiu – Evoluția orașului București – Editura Fundației Arhitext
Design, București, 2011
• Giuseppe Cinà – București, de la sat la metropolă: identitate urbană și
noi tendințe – Editura Capitel, București, 2010
• Ana Maria Zahariade (coord.) – De la înfundătură la intrare: locuri ale
Bucureștiului cotidian – Editura Universitară Ion Mincu, București, 2016
• Irina Calotă – Dincolo de centru: politici de locuire, București, 1910–1944
– Editura Ozalid, București, 2017
• Carmen Popescu (coord.) – (Dis)continuități: fragmente de modernitate
românească în prima jumătate a secolului al 20-lea – Editura Simetria,
București, 2010 – pp. 11–99
• Hannah Arendt – The Human Condition – The University of Chicago
Press, Chicago, 1998 [1958] – pp. 22–78
• Martin Heidegger – „Construire, locuire, gândire” [1951], în Originea
operei de artă – Editura Humanitas, București, 1995 – pp. 175–197
• Alberto Pérez-Gómez – Consonanțe: semnificația arhitecturală după
crizele științei moderne – Editura Fundației Arhitext Design, București,
2018 [2016] – pp. 163–187
• Peter Zumthor – Atmosfere: împrejurimi arhitecturale, lucrurile din jurul
meu – Editura Fundației Arhitext Design, București, 2019 [2006]
• Benoît Goetz – Théorie des maisons: l’habitation, la surprise – Éditions
Verdier, Lagrasse, 2011 – pp. 27–47, 86–151
Recomandările bibliografice din sfera arhitecturii locuinței vor fi făcute de
către fiecare atelier, în funcție de viziunea proprie asupra domeniului.
Întocmit,
Șef de lucrări dr. arh. Vladimir Vinea
Șef de lucrări dr. arh. Alexandru Călin
129
130 131
 THE HOUSE OF A FAMILY
Project no. : 2 - 8 weeks, Jury evaluation with committees from the Department
The first argument: about the city and the place
From the periphery to the center, from the outside to the inside: the topics from the second year of studies
proposes you a journey through different hypostasis of the city (and the village), through several ways of urban
structuring and several types of rules that hold together the built space and the life of the society.
But before exploring - in the next semester - the multilayered fabric that generates perhaps the most original
fragments of Bucharest’s urbanity, we need to put ourselves in a simpler place, where the urban rules are easily
readable from the beginning , and the new intervention is designed within these rules . A place where one
can understand intuitively the principles that determined a certain order of the built space, a place where the
continuity between urbanism and architecture appears to us all as a record.
An inter-war plot, therefore, near the Alba Iulia Square in Bucharest, characterized by uniform withdrawals
from the street, with single - family homes and small buildings with apartments, built in a coupled regime is the
proposed study case.
The existing formula of the plot reflects the characteristics of the Inter-war planning in Bucharest and must be
understood in the context of the General Systematization Plans of 1921 and 1935. Between the two World Wars,
the ideas and the aesthetic program of the Modern Movement became obvious in the Romanian architecture
. They are very successful first and foremost among the young architects, as well as gaining an unexpected
popularity among the progressive bourgeoisie, who find their own way of expression in the new architecture. As
this moment overlaps over the intense works of modernization of Bucharest, the new architecture is intensely
used in the representative areas of the city, in the center and in its proximity, thus giving them a general unified
stylistic image - an aspect rarely found in other European capitals, where the large majority of the build context
belongs to the period before the First World War. However, the principles and formal vocabulary of modernism
are adapted to the local context, the nuances specific to Romanian modernism being rather aesthetic and less
132
related to the ideology and political program of European modernity.
In terms of urban thinking, an alternative, local path is outlined. This one is different from the radical models
of the Modern Movement. Thus, in order to clarify and prioritize the circulation in the city and to emphasize the
representativeness of the central area, the urban policy started in the 19-th century, derived from the Parisian
Haussmannian operations, is used, having as the main architectural instrument the collective tall building,
located along some boulevards, forming continuous fronts, while for the parcels of bourgeois or popular
dwellings, the principles derive from the practice of the European Garden-City. The new developments of this
period, marking the apparent progress in the comfort of housing, are characterized by a clear search for clarity
of the space - street image, plots as well as buildings - generating architectural unity even in situations when
they were not dealing with repetitive construction (as is the case we deal with in this project).
As in many other similar situations, the plot in which you are working now shows the local concern for the
preservation of an exterior space of the house, a minimum courtyard that surrounds the building on at least
three sides. Rarely built under a tight regime, Bucharest’s houses thus manage to reconcile a considerable
urban density with that fluidity of visual perception, from the street to the back of the lot, which gives the city
the specific rhythm of the alternation between houses and courts - often encompassed by a rich vegetation.
Finally, let us say that the study and understanding of the architectural-urbanistic order that governs the site
are merely intellectual exercises in the absence of a sensitive approach to the primary data of the place. The
deepening of the urban rules of the plot makes us understand why the neighboring house presents to our
land a blind wall, with a certain height and configuration. But only the physical presence of theblind wall, only
its direct impact, felt right there, on the spot, for a longer time and over several visits, can transform it from an
inert element of the site into an active factor for our imagination.
The tree on the neighboring land, also made ours by its rich crown, the back house that is approaching
indiscreetly with the boundary of the land, the shadows of the volumes built in the vicinity, changing its
position according to the hour or the season: all are meant, for the future architect, to be experienced and
lived directly, assiduously, attentively.
The second argument: about housing and home
But why a house? Why is it good and appropriate to do this project now, at the beginning of your training?
The first motivation is the one already presented: the course of the progressive understanding of different
hypotheses of the city led us, at this moment of learning, to this type of neighborhood, which is a neighborhood
of houses.
However, staying on the territory of the architectural program, the motivation comes from the proximity of
each one of you to the house and living. Even if you don’t realize it: already living, you know a lot about
living. And just that this knowledge is still purely intuitive can become the most valuable help in imagining an
(other) home. Familiarity with things, the feeling that the environment around you is, somehow, part of you,
the fluidity of the trajectories that your body goes through in space are all fundamental human experiences,
passionately explored by the philosophical thinking of phenomenological fact. And the house is the space
where these experiences are more handy, more obvious and easier to decipher. It is also the privileged place
in which Cartesian oppositions are dissolved between mind and body, between conscious and unconscious,
between self and world. Another motivation, therefore, for those who want to go further: by learning how to
make a home you will understand the world better.
But is there still a “home”? How can we talk about housing today? The ways in which people have seen
themselves living, the very conceptions of what is meant by “public” and “private” have undergone many
changes throughout history. The modern notion of “intimacy” - whose archetypal spatial pair is the bourgeois
apartment of the nineteenth century - seemed convincing to resist in the post-modernity of the late twentieth
century, but only until the generalized connectivity of the information society began to radically redefine the
ways in which we are located in the world, in which we relate to others and behave in society.
The simple fact, however, that most of the time, we keep saying “go home” when we go either to the most
transient rented shelter can give us a provisional answer to the above questions. There is something else,
the transformations are not as radical as they seem and, of course, they are not homogenously distributed in
today’s world. We are still seeing ourselves living.
Understanding the habit can therefore start from your own body, from the way you sit in space, from the
133
gestures and movement of the body. These are not rational actions that they take on an absolute exteriority.
The house and you: together you act, together you generate and fulfill the gestures of living. And, as Jean-
François Lyotard says, you understand each other well. This first layer of understanding leads you to the good
architectural detail, to the active detail, which responds to your touch and touches you carefully in return.
The second layer is the relationship with the world. The house is a bridge, sometimes just an interface and a
third element between me and the outside world. But the good house is more than that: it is an environment
in which the fusion between your things and the facts of the world takes place, an environment saturated by
the traces of the daily trajectories, towards the outside world and back. And if you find yourself contemplating,
the good house is the one where you have why - and what - to look out the window.
A third layer of understanding starts from the social nature of our being. We are only ourselves together with
others. The house is the family’s; even its most “private” spaces have a social load and a common sense.
For your project, this means that you must reflect on what binds them, but also what separates the family
members, their daily interactions, the different temporalities as well as the moments of the reunion of all. And
this without forgetting - if any - the guests. In reality, most of the time, the use shapes the built space. At school,
however, by learning to design well, efforts must from the beginning be oriented towards the simultaneous
exploration of the life and built facts of the house.
Finally, closing this grid - and it should not be seen as the only possibility - for the interpretation of housing, it
is important to refer to that layer of understanding regarding our relationship with society. In this sense, the
family must be explored in the context of the political, economic, social, cultural and mental transformations of
the contemporary capitalist world. In an architecture school that is claimed as a space for critical reflection on
society, the family scenario on which the housing project is based cannot be accidental or anecdotal. He must
point out a relevant issue regarding the contemporary family, mark the understanding of the deep ideological
stakes of our different ways of life. Which does not mean, of course, that he must subordinate himself to the
hasty imperatives of the present or fleeing from the burden of the past.
134
The main data of the theme The project will be submitted on white paper, with 50 × 70 or 70 × 100 cm in size, in graphic techniques of
choice. Each drawing will have the same size and orientation. All the necessary pieces will be submitted in
Once these preliminary considerations have been formulated regarding the place and the architectural
order to understand the architectural design process, as well as the final proposal:
program, the theme naturally declines, leaving each of you - within the appropriate limits considered by each
studio - the freedom to build family life scenarios, to choose appropriate references, to propose coherent - project’s journal, illustrating the evolution approach throughout the whole duration allocated (observational
spatial configurations, appropriate relations with the street and the neighbors, constructive systems and drawings, photographs, drawings, conceptual, cultural references, artistic and architectural photographs of
architectural details: all resonating with a coherent overview on the dwelling. the models for study etc.)
The land, a private property, is located on Daniel Barcianu Street 21, The 3rd Sector of Bucharest, and has - area plan - scale 1: 1000
an area of 206 sqm. The construction on this plot implies - according to the clearly visible urban rule in the
- stuation plan - scale 1: 200 (representation roofs)
neighborhood - the attachment to the blind wall of the neighboring building situated at number 23 , as well as
the observance of the general street alignment regime . The provisions of the urban planning regulation valid - all levels plans, with indicated furniture - scale 1:50 (floor plan will include the whole plot, with all its outdoor
for this area are: the maximum height of the buildings of 11 meters (ground floor and two floors), maximum facilities and its immediate vicinity)
POT of 45%, maximum CUT of 1.3. - two characteristic cross-sections - scale 1:50
The detailed intervention program will be built by each student, within the limits defined by the theme - the - all elvations - scale 1:50
permanent residence of a family - and by the studio guidance. In well justified cases by the proposed housing
- a detail inside the house, architecturally relevant and chosen together with the studio tutors - horizontal and
scenario, spaces dedicated to related activities, such as a small workshop or an office with public access can be
vertical sections / views or isometric axonometry - scale 1:10 or 1: 5, as the case may be .
provided. There will be a compulsory parking space inside the plot.
- the model of the building, inserted in the site layout of each studio - scale 1: 100
At the time of launch, the theme will be accompanied by a complete documentation - historical information
and plans, urban regulations, deployments of the built fronts - which will be published on the University’s Drafted,
website.
Phd. Lect.arch. Vladimir Vinea
Phd. Lect. Arch Alexandru Călin
Drafting the project
The project will be designed and drafted individually and will be judged in the committees established within
the Department, according to the current regulation. Depending on the strategy of guiding inside each studio,
students can work in teams in the preliminary phases: site investigation, search and analysis of architectural
precedents.
135
 semestrul 2
136 137
 3
5-7 familii. Grupare de case.
Locuirea în oraș.

S
e pare că există (și subzistă cât ține proiectul) dubla situare, coexistența
a doua situații ce au aerul că nu știu una de cealaltă, ce parcă merg în
paralel sau care, periodic, se abandonează una pe cealaltă: pe de o
parte tema, care are un fel de a se naște și impune, există cu propria-i
lume a rezolvărilor oarecum apriori, există un set de rezolutii universale, tinde
să se explice pe sine, să se centralizeze, suficientă sieși. Cu atât mai mult
există în privința acestei teme (locuire în comunitate), legată de ea, o întreagă
seducătoare și, nu mai puțin, foarte valabilă narațiune: lume interioară
vizibilă, comunitatea, curte interioară, un “ce” originar intemeietor, alteritate,
un posibil decupaj de rest și din lume, la limită un posibil terranovism. Asta
pe de o parte.
SEMESTRUL II (4) Pe de alta, și aici credem că apare o tensiune interioara fundamentală oricărui
proiect și, în mod mai acut și mai relevant, la acest proiect: autoritatea temei și
PROIECTUL 3+4 a enunțului tind, pentru a rămâne fidele proprie-i narațiuni de legitimare, să
neutralizeze lumea, să-si creeze rama de abstragere, procesul de aneantizare
Credite ECTS: 4+7 a lumii, a locului. Sau, cel puțin, să-și “amenajeze” locul, cu alte cuvinte, să-
și creeze rama de decuplare și de necondiționare. Tema, programul cumva,
spre aceasta tind. Ea este învățare și exercițiu, este program. Locul, situația
Durata: 6+8 săptămâni în sensul larg, tinde să fie împins într-un soi de exemplaritate, abstractizare
a sa, programul tinde să-și impună propriul program, propriul proiect, locul
Evaluare : Atelier/Comisie potrivit lui.

138 139
Totuși, credem, problema locului dă de gândit, există o preeminenta a
situației, a locului, față de temă, este posibil ca circumstanța, anterioritatea
să depășească la infinit tema și programul pe care, subiacent, îl descriu.
În fapt, ce spunem este o banalitate, dar este straniu că, în proiectele
studenților, rarisim se întâmplă așa.
Atunci când el este avut în vedere, locul tranfigurează tema, o face în final
de nerecunoscut sau, în orice caz, inoperantă, iar recursul la ea în judecăți
să devină caduc și irelevant. S-ar zice că situația compromite, traduce,
recompune și așa pare și firesc, și asa și este, dar, repetăm, în foarte puține
cazuri, fractura (dintre tema-program și loc) devine invizibilă. Ceea ce,
curent în proiecte, se vede este aplicarea temei la un loc, un ceva întemeiat
în altceva este aplicat și exersat acolo, acomodat, adaptat și, cu atât mai
strident, salvat și conservat.
Firește, este vorba de oraș și lecția ar fi și despre el și, în fapt, putem spune,
și despre pre-eminențe. Și este de înțeles că ceva eminent, important, ne
precede, ceva este înaintea noastră, în cele două intelesuri, temporal ca
emineță a istoriei, și înaintea noastră ca apariție, ca ieșire în prezență, ca
ex-punere. Ori, ceea ce este dat, donație, este limită, măsură implicită, un
discurs al finitudinii, într-un fel antitod față de un posibil exces regulator al
programului.
Astfel, daca ar fi vorba de un posibil raport ar fi vorba de unul „răsturnat”: o
dominantă a ceea ce, în mod uimitor, este, un exces, o flagranță (strălucire) a
ceea ce ne precede față de tema-program, de tema ca atare cu „rezolvările”
ei deja adjudecate. Se înțelege așadar, că, fiind vorba de precedență, de acel
mă privește amintit mai înainte, este aici și o prezență latentă a patrimoniului
și o invitație de a medita asupra lui.
140
Aici patrimoniul ar trebui înțeles într-un sens mai larg, ca ceva ce ne vine din
față, ne precede, ca pre-emineță, ca moștenire, ca pe un existențial, un fel
de a fi în lume, pentru care monumentul categorisit ca atare nu este decât
o situație exemplară.
Dacă este ales un loc în București atunci trebuie găsit un loc specific lui,
ceva care să spună ceva despre un fel anume de locuire și nu un loc neutru,
neutralizat, „numai bun pentru temă”, ce nu este acest oraș. Așadar, și
locul și orașul dau proiectul, nu putem spune nimic până când nu deslușim
ireductibilul la altceva al locului, în acest sens, noutatea sa. Așadar, nimic nu
este hotărât, totul este posibil, unicitatea locului, ea este importantă.
Tema
De aceea, ca intenție, chiar daca va fi vorba despre 5-7 familii, tema nu va
indica defel cum anume locuirea celor șapte va fi: case izolate, înșiruite,
cuplate, casa mare abstrasă, casa la stradă. etc. Abia locul, suportarea lui
și acceptarea pe-emineței lui și nu doar cu rol de suport, vor decide cum
anume locuirea va fi. Chiar indicația de comun, intim, privat și public se vor
redefini , nuanța în acea circumstanță. De pildă, curtea comună presupusă
prin temă poate deveni altceva, un loc difuz, nereperabil strict după cum
când vorbim de întegrarea în vecinătate, în acest caz, răspunderea este una
mai difuză dar și una mai presantă și, de aceea, lumea interioară care tinde
să se realizeze prin temă să fie “compromisă” de “sâcâielile” de răspuns ale
vecinătăților. Cât perimetru, hotar, atâta răspuns, se poate spune, nu atât
gest interior cât convocarea vecinătăților în orice rezolvare.
Felul expunerii la stradă a caselor (fațada), alcătuirea lor în adâncimea
terenului, cuplările la calcanele caselor existente, țeserea cu vecinătățile,
grădinile interioare, transparența proprie domesticului și a familiarului
situației în fapt, vor constitui materia de lucru pentru orice proiect.
În sfârșit, ar trebui discutate sintagmele: locuirea împreună, locuirea și
întâlnirea cu celalalt, discursul alterității, ele riscă să fie pleonastice, locuirea
originar este “împreună”, este un-fapt-de-a-fi-în lume, aici teatralizarea lui
“împreună” este falsă și duce la soluții discursive, explicite. Nu se poate
spune că ar exista un moment când ești aici separat și ieși din tine pentru
a-l întâlni pe celălalt după cum o casă nu are un moment când ia act de
vecinătăți și și le negociază.
Important este de spus că până la urmă „înșurubarea” în loc va decide cum
anume locuirea va fi în această circumstanță.
Context urban și sit
Locul se află pe str. Popa Nan nr.52-52A, adică într-o zonă relativ centrală, cu
un țesut urban pestriț și un fond construit variat, alcătuit în timp și ulterior
amputat de marile proiecte urbanistice de la finele perioadei comuniste.
Casele și imobilele din perioade diferite și de înălțimi variate sunt rezultatul
unei densificări progresive, al cărei spontaneitate a fost marcată de o suită
de măsuri urbanistice parțiale.
Totuși, există parametri comuni. Ei țin în parte de considerente urbanistice,
precum construcția la aliniament în regim discontinuu sau orientarea
construcțiilor în adâncul parcelei; însă, mai mult de atât este vorba de o
atmosferă comună și, am putea spune, coerentă, dincolo de prima impresie.
Mai întâi este vorba de strada însăși, conturată de clădiri, însă și oarecum
141
autonomă, cu un caracter propiu, pe alocuri aproape independentă Toate acestea reprezintă mize pe care vă invităm să le abordați prin proiect. asupra proiectului său, conexiuni, etc. și nu impuse
de arhitectura ascunsă de copaci și garduri: ea evocă poate cel mai bine • Macheta de ansamblu 1/500, 1/200?
prezența subtilă a vecinătății sau caracterul și exigențele orașului, transpuse Studii preliminare posibile, documentația primită:
• Un mic text explicativ
în cotidian. Apoi, firește este vorba de preponderența locuirii, de prezența • Studiu istoric, dacă e cazul.
• Fotografii după machetă
vegetației, a curților și a transparențelor specific Bucureștene (de multe ori • Planurile istorice
• Alte piese la alegere.
pierdute, dar încă posibile și valoroase) pe care ele le intermediază, care • Ridicarea topografică a terenului.
invită proiectul contemporan. De altfel, de-a lungul anilor, întreaga zonă a
• Secțiuni și desfășurări de fronturi stradale.
cunoscut o serie de intervenții, unele anodine, altele foarte vizibile dar nu conf. dr. arh. Florian Stanciu
neapărat și agresive, care ilustrează abordări diverse ale locului. Dincolo Criterii de evaluare: dr.arh. Tudor Elian
de imobilele înalte și disruptive de la marile intersecții, uneori forțate până • Integrarea în loc și drd.arh. Magda Juravlea
în mijlocul țesutului, dincolo de casele vagon, se observă și tipologii de • Calitatea locuirii
grupări de locuințe specifice Bucureștiului în care se regăsesc ecourile temei
• Integritatea construcției
propuse: case individuale în curți comune, fundături și intrări, mici imobile
cu mai multe apartamente. • Calitatea reprezentării

Situarea în cadrul unei zone istorice a capitalei oferă cu siguranță un punct

de plecare, o exigență obiectivă. Însă există și câteva situații specifice însuși
sitului pe care vă invităm să le interpretați, cum ar fi calcanele de dimensiuni
variate, vecinii cu construcții apropiate și aparenta interiorizare la care ar
putea ele să conducă. Mai mult, situl prezintă o deschidere neobișnuită la
stradă, fiind rezultatul unirii a două parcele, unire care poate fi problematizată
și prin contribuția sa la ritmul străzii Popa Nan.
Astfel, vă invităm să meditați asupra presiunilor externe care merită să
fie luate în seamă de către noua intervenție, precum și a modului în care
intervenția la rândul ei devine parte din țesut – întărind, interpretând sau
direcționînd unele din caracteristicile lui.
Redactare:
Proiectul se va face în echipe de câte doi studenți
Piese desenate obligatorii:
• Plan de situație 1/500 pentru zona extinsă, un studiu privind situația
existentă a insulei, previziuni, destinul terenului în cauză, proiectul să fie
din capul locului presupus, implicit.
• Planurile necesare, subsol, parter, etajele + plan terasă (învelitoare) să fie
reprezentate în continuare în interiorul locului, cu prezența vecinătăților,
etc. Sc. 1/100
• De asemenea secțiunile, fațadele, desfășurări. Sc.1/100
• Planșele de detaliu să fie libere, tot ceea ce studentul consideră relevant

142 143
144 145
5-7 FAMILIES. A GROUPING OF
HOUSES. Urban dwelling.
It seems that there is (and that there subsists for the duration of the project) a dual situation, the coexistence
of two conditions that seem to be unaware of each other, which seem to go in parallel or that periodically
abandon each other: on the one hand, there is the theme of the project, which has a way of imposing, of
bringing about somewhat a priori solutions, a set of universal resolutions. The theme has a way of explaining
itself, of becoming sufficient to itself. All the more so in relation to this theme (community dwelling), there
appears to be a seductive and no less valid narrative: a visible inner world, the community, an inner courtyard,
an original common ground, otherness, a possible separation from the rest and from the world, even a
possible terranovism. This on the one hand.
On the other hand, we also believe that there is a fundamental inner tension for any project and, more acutely
and more relevantly, for this one: the authority of the theme and its statement tend to neutralize the world, in
order for it to remain faithful to its legitimate narratives, to create an abstract frame: a process of annihilating
the world, the place. Or, at least, “to arrange” the place; in other words, to create their frame of decoupling
and unconditioning. The theme, the program somehow, pull in this direction, towards learning and exercise
through simplification. The place, the situation in the broad sense, tends to be pushed towards abstraction, the
architectural program tends to impose its own program, its own project, a place suited to its written content.
However, we believe, the question of the place requires some thought. There is a pre-eminence of the
situation, of the place over the theme. It is possible for the circumstance, the precedence, to infinitely exceed
the theme and the program, which, they end up describing. In fact, what we are saying is a triviality, but it
is strange that, in the students’ projects, it rarely happens this way. When it is taken into account, the place
transfigures the original theme, it eventually renders it unrecognizable or, in any case, inoperative, and the
appeal to it becomes obsolete and irrelevant in final critiques. It would seem that the situation compromises,
translates, recomposes, and so it seems natural; and so it is. But, we repeat, in very few cases, the fracture
(between the theme-program and the place) becomes invisible. Rather, usually the theme is visibly applied to
a place to one place: something grounded in something else is applied and practiced there, accommodated,
146
adapted and (even more stringently) saved and preserved.
Of course, the project is about the city, and the lesson is about it too. In fact, we could say it is about pre-
eminences, things which are already there. And it is understandable that something eminent, important,
precedes us. Something is ahead of us, in both senses of the word: temporal as the eminence of history,
and before us as an appearance, as an exposition. What is given, donated, is a limit, an implicit measure, a
discourse about finitude, in a way an antidote to a possible regulatory excess coming from the theme-program.
Thus, if we were to talk of a possible ratio, it would be an “upside-down” one: the dominance of what,
surprisingly, is an excess, a flagrant (shine), of what precedes us over the theme-program, over the theme
as such, with its already adjudicated “solutions”. It is understood, therefore, that, as far as the precedence is
concerned, there is also a latent presence of a diffuse heritage (patrimony) and an invitation to meditate upon
it. Here heritage should be understood in a broader sense, as something that precedes us. as pre-eminance,
as an inheritance, as a way of being in the world, for which the monument categorized as such is merely an
exemplary situation.
If a place is chosen in Bucharest, then a place specific to the city must be found, which speaks about a particular
kind of dwelling, and not a neutral, neutralized place, merely suited to the theme, something which not might
be precisely of this city. So, both the place and the city generate the project. We cannot say anything until we
unravel the irreducible nature of the place – what we may call its novelty. So nothing is decided, everything is
possible, the uniqueness of the place is important.
Theme
Therefore, as an intent, even if it is about 5-7 families, the theme will not indicate how the dwelling of the
seven will be: isolated, attached or coupled houses, a sole building independent from its environment or
placed toward the street etc. Only the place will decide how the dwellings will be. Even the presence of the
common, intimate, private or public will be redefined and nuanced under this specific context. For example,
the common yard supposed by the theme may become something else, a diffuse and discrete area. Also,
integration in the context, in this case, may become a more diffuse but also a more pressing responsibility;
and therefore the inner world presumed by theme the theme may become “compromised” by the “travails”
of finding the correct answers to the neighbouring buildings and parcels of land. In any case, the perimeter
should become not a limit, but a way of summoning the vicinity into any solution. The façade (that is the way
of exposing the houses to the street), the way they connect to the surrounding blind walls, the weaving with apartments. Furthermore, the location within a historical area of the capital certainly offers a starting point, an
the neighbourhood, the inner gardens, the transparency of the dwelling and of the familiar will be the work objective requirement, but there are also some site-specific situations that we invite you to consider, such as
of any project. blind walls of various sizes, neighbours with close constructions and the apparent interiorization to which they
could lead. Moreover, the site presents an unusually long opening to the street, being the result of the union
Finally, we should discuss the expressions: living together, dwelling and meeting with the other, the discourse
of two plots, which can also be problematized by its contribution to the rhythm of Popa Nan street.
dealing with the other. They all risk of being pleonastic, dwelling may only be “together”, it is part of being in
the world; the theatricalization of “togetherness” is false and leads to explicit, discursive solutions. It cannot be Thus, we invite you to ponder on the external pressures that deserve to be taken into account by the new
said that there might be a moment when you are here separately and come out of yourself to meet the other, intervention, as well as on how the intervention itself becomes part of the tissue - strengthening, interpreting
as a house does not have merely a moment when it takes note of its vicinities and negotiates them – these or directing some of its features. All these are stakes that we invite you to approach through the project.
are constant situations. It is important to say that eventually, adapting and getting accustomed to the place will
Possible preliminary studies, documentation offered: Historical plans, Cadastral plans, Street fronts, facades
decide how the dwelling will be in this circumstance.
Urban context and site
The place is located on Popa Nan Street, no. nr.52-52A, that is to say, in a central area with a varied urban
landscape, developed in time and later amputated by big urban projects towards the end of the communist Evaluation criteria: terrace or roof plan, etc. (all represented inside
period. The houses and buildings from different periods and of varying heights are the result of a progressive the site with the presence of the neighbouring
• Integration in the context and
densification, the spontaneity of which was periodically interrupted by a series of partial urban measures. buildings) – 1:100
• Dwelling quality
However, there are common parameters. They are partly based on urban considerations, such as a • Integrity of the construction • Also sections, facades, street front – 1:100
discontinuous front or the orientation of the buildings towards the depth of the plot; but more than that, • Quality of representation • Detailed drawings will be free (everything the
on a coherent common atmosphere, unperceivable at a first glance. First, there is the street itself, outlined student considers relevant to his or her project,
by buildings, but also somewhat autonomous, with its own character, at times almost independent of the Format: connections, etc.) and not imposed
architecture hidden by trees and fences: it may best evoke the subtle presence of the neighbourhood or the • Overall model – 1:500, 1:200 ?
The project will be in teams of two students
character and exigencies of the city, transposed into everyday life. Then, of course, there is the preponderance • A small explanatory text
of dwelling, the presence of vegetation, the courtyards and the transparency so specific to Bucharest (often Required content:
• Photos with the model
lost, but still possible and valuable) that they mediate, which invites the contemporary project. Moreover, over
• Situation plan of the extended area – 1:500, a • Other drawings at your choice.
the years, the entire area has undergone a series of interventions, some anodyne, others very visible but not
study of the existing situation of the urban block,
necessarily aggressive, illustrating different approaches to the place. Beyond the high and disruptive buildings
forecasts, the destiny of the property in question,
from the big intersections, sometimes forced right into the core of the urban fabric, beyond the wagon houses, Authors: conf. dr. arh. Florian Stanciu
the project to be generated by the place.
you may also observe dwelling typologies specific to Bucharest in which echoes of the proposed theme
• Necessary plans, basement, ground floor, floors,
are found: individual houses in common courtyards, cul-de-sacs or entrances, small buildings with several dr.arh. Tudor Elian, drd.arh. Magda Juravlea
147
 TEORIA PROIECTULUI – ANUL 2
Șef de lucrări dr. arh. Vladimir Vinea

U
rmărind îndeaproape succesiunea proiectelor anului 2, prelegerile acestui ciclu propun câteva
posibile situări conceptuale, în miezul temelor sau, dimpotrivă, la o distanță „sigură” față de
ele. Pornind de aici, vom parcurge împreună variabile traiectorii discursive, de-a lungul cărora
vom încerca să privim, în moduri și cu instrumente diferite, către problematicile majore
ridicate de fiecare temă. Perspectivele vor alterna: de la explorarea determinărilor culturale și istorice
care ancorează arhitectura în societate, trecând prin chestionarea dimensiunii formale a procesului de
concepție arhitecturală și ajungând la sondarea amănunțită – ca și cum am fi acolo – a unor edificii
relevante.
Prelegerile urmăresc astfel o cale complementară față de cursurile teoretice din planul de învățământ.
Miza fiecăreia dintre ele este aprofundarea unei problematici relativ restrânse, făcând explicite atât
relevanța acesteia pentru tema proiectului în curs, cât și logica internă a decupajului conceptual propus.
Pornind de aici, fiecare prelegere este o narațiune: povestea unei călătorii în intimitatea unei idei sau în
ascunzișurile unei case. Scopul urmărit este limpede: un antrenament al atenției, o invitație la reflecție,
exersarea progresivă a instrumentelor intelectuale de care avem nevoie pentru a înțelege arhitectura.

Testul de verificare de la sfârșitul fiecărui proiect va conduce la acordarea unei note, reprezentând o
zecime din nota finală a disciplinei. Întrebările propuse vor fi, precum prelegerile înseși, exerciții de
gândire arhitecturală, în care libertatea interpretării se construiește pe apropierea curioasă și atentă de
o casă, un loc, un gest.

148 149

Sugestii de lectură:
Juhani Pallasmaa – Privirea care
atinge: arhitectura și simțurile –
Editura Fundației Arhitext Design,
București, 2015 [1996]
Peter Zumthor – Atmosfere: îm-
prejurimi arhitecturale, lucrurile
din jurul meu – Editura Fundației
Arhitext Design, București, 2019
[2006]
««« Schiță conceptuală
pentru capela Bruder Klaus din
Wachendorf, Germania, 2007 –
arh. Peter Zumthor
150
SEMESTRUL 1
Prelegerea nr. 1 – LOC, EXPERIENȚĂ, CREAȚIE
P
rima prelegere de la Teoria proiectului se conjugă cu situarea specifică a primului proiect: dincolo
de oraș, la periferia acestuia sau la sat, în funcție de strategia didactică a fiecărui atelier. Acest
cadru ne apropie, de la bun început, de experiența contactului corporal cu locul, în datele sale
fizice, primare, accesibile simțurilor. Folosind o argumentație de factură fenomenologică, vom
discuta astfel despre relația dintre natură și construcție. Vom vedea cum poate fi problematizată această
relație, între separarea radicală și fuziunea intimă, tinzând către indistincție, a celor doi termeni.
Stabilirea unei legături între modul în care noi experimentăm lumea și modul în care construcțiile noastre
se așează și comunică cu lumea ne va permite să avansăm către explorarea creației arhitecturale în
dimensiunea sa concretă, corporală. Evidențierea caracterului iluzoriu al distincției carteziene dintre
minte și trup ne sugerează posibile piste de înțelegere a desenului de concepție în arhitectură – act
creator al „mâinii care gândește” (Juhani Pallasmaa).
Și, pe baza acestor observații asupra propriilor noastre gesturi creatoare, ne vom putea apoi întoarce la
experiența situării într-un loc, în intimitatea unui fapt construit. Cercetând cu atenție modul în care a fost
concepută și construită, precum și cel în care poate fi trăită capela din Wachendorf a arhitectului Peter
Zumthor, vom începe să înțelegem că adevărata creație artistică, precum natura și viața, nu se compune
doar prin adiționarea celor vizibile. Ea este marcată de invizibile urme, persoane și sensuri, din care
autorul însuși nu cunoaște decât o mică parte. Invizibile, dar prezente. Doar în intensitatea experienței
artistice această prezență se face simțită, uneori mai delicat, alteori mai puternic. Întotdeauna însă: cu
toată ființa.
151

Sugestii de lectură:
Vintilă Mihăilescu – Sfârșitul joc-
ului: România celor 20 de ani –
Editura Curtea Veche, București,
2010
Cosmina Goagea, Constantin
Goagea, Ștefan Ghenciulescu,
Cosmin Caciuc (coord.) – Dincolo
de oraș – Asociația Zeppelin și
Editura Universitară Ion Mincu,
București, 2013
Kenneth Frampton – „Towards
a critical regionalism: six points
for an architecture of resistance”,
în Hal Foster (coord.) – The an-
ti-aesthetic: essays on postmod-
ern culture – The New Press,
New York, 1998 [1983] – pp.
17–34
««« Prima construcție
din ansamblul Școlii de la Buneș-
ti, Argeș, 2008 – arh. Ana Maria
Goilav-Guran
152
Prelegerea nr. 2 – RURAL, MODERN, REGIONAL
E
xperiența construirii în afara orașului, la care vă invită prima temă de atelier, ne sugerează
necesitatea unei perspective culturale mai ample, care să situeze arhitectura în contextul social
și politic al vremii sale. O scurtă privire retrospectivă asupra istoriei ne va permite să interogăm
critic locurile comune în care sunt adesea așezate „natura” și „tradiția”, observând de pildă că,
încă de la inventarea agriculturii cu zece milenii în urmă, peisajul pe care obișnuim să-l numim „natural”
a fost progresiv și programatic antropizat.
Arhitectura rurală „tradițională” a evoluat continuu, supusă sistematic unor procese de ordonare în care
relațiile de putere din societate au jucat un rol determinant. Înțelegând acest mers al istoriei, vom putea
desluși mai clar transformările lumii rurale din România recentă, aspirația către modernitate a locuitorilor
satelor, dar și nostalgia față de societatea țărănească și față de arhitectura ce-i reflecta valorile și modul
de viață.
Încercarea de a gândi o modernitate arhitecturală care să se înscrie fluid în traseul istoric al identității
unui loc a reprezentat o preocupare majoră în cultura profesională a ultimei jumătăți de secol. Explorarea
fundamentelor teoretice și a câtorva ipostaze construite ale regionalismului critic ne va ajuta să ne
imaginăm moduri adecvate de intervenție în spațiul rural al României contemporane.
În același timp, este important să fim conștienți, împreună cu Kenneth Frampton, părintele regionalismului
critic, de transformările recente ale economiei, societății și culturii globale, de impactul lor ecologic și de
dificultatea (re)găsirii unui sens pentru gesturile primare ale edificării. De ce (mai) construim ?
153

Sugestie de lectură:
Kenneth Frampton – Studies in
tectonic culture: the poetics of
construction in nineteenth and
twentieth century architecture
– The Graham Foundation for
Advanced Studies in the Fine
Arts, Chicago & The MIT Press,
Cambridge, Massachusetts, 1995
««« Muzeul Kolumba,
Köln, 2007 – arh. Peter Zumthor
154
Prelegerea nr. 3 – ADEVĂRUL CONSTRUCȚIEI. ZIDUL
C
ontinuând o preocupare inaugurată în primul an de studiu, acest proiect are drept miză didactică
majoră și explorarea interdependenței dintre construcție și spațiu, relație în care intervine – în
maniere diferite de-a lungul istoriei – problematica diferențelor dintre elementele construite cu
rol structural și cele nestructurale.
Vom face astfel o scurtă trecere în revistă a câtorva ipostaze istorice ale binomului ordine constructivă
– ordine spațială, subliniind importanța înțelegerii logicii profunde a materialului, a punerii sale în operă
și a interacțiunilor dintre componentele construcției. Cunoașterea ipotezelor istorice și teoretice lansate
în secolul al XIX-lea de Gottfried Semper – facilitată de cercetările lui Kenneth Frampton despre cultura
tectonică – ne permite să reconsiderăm locurile comune ale culturii arhitecturale moderne, ce a operat
adeseori în mod simplificator cu noțiunea de adevăr structural, cu ideea exprimării „sincere” a logicii
constructive în arhitectură.
Vom încerca astfel să spunem pe scurt povestea analogiei dintre actul de a țese și cel de a zidi, dintre
materialul textil și peretele din piatră sau cărămidă. Vom urmări, folosind cu precădere exemple din
arhitectura secolului XX, modalitățile în care logica internă a zidului se conjugă cu spațialitatea generală
a clădirii. Iar atunci când structura și peretele de închidere își (re)capătă autonomia reciprocă, devine
pasionantă observarea indiciilor pe care arhitectul le inserează în masa peretelui, spre a ne transmite
ceva – mai limpede sau, alteori, abia sugerat – despre sensul constructiv al ansamblului.
În chip de încheiere, vom intra mai profund în intimitatea zidului și a zidirii acestuia, invitându-vă să-i
observați cu atenție structura, relația dintre componentele individuale și masa ce le înglobează, dar mai
ales urmele pe care zidul le poartă. Urme ale istoriei, urme ale facerii: în ele găsim adevărul construcției.
155

Sugestii de lectură:
Kenneth Frampton – Modern
architecture: a critical history –
Thames & Hudson, London, 2007
[1980]
Hannah Arendt – The human
condition – The University of Chi-
cago Press, Chicago, 1998 [1958]
««« Co-op Interieur,
1926 – fotografie de Hannes
Meyer
156
Prelegerea nr. 4 – LOCUIRE ȘI SOCIETATE. NOTAȚII ISTORICE
P
roiectul unei case… Dintre multiplele ancorări teoretice pe care le sugerează tema, vom începe
incursiunile noastre de la necesitatea înțelegerii locuirii ca fapt social. Organizarea spațială a
locuinței, destinațiile fiecărei încăperi, mobilarea acestora, caracterul și ambianța interioarelor:
toate sunt dependente de modalitățile, determinate istoric, prin care o anumită societate își
constituie țesătura de relații ce îi ține împreună pe oameni.
Un scurt rapel al importanței confortului domestic în imaginarul postmodern ne va arunca înapoi în
istorie, pentru a surprinde succint transformările epocale induse de modernitate în viața socială a
Europei, începând cu secolul al XVIII-lea. Relația individului cu lumea, sensul noțiunilor de „public” și
„privat”, viața familiei sau modul în care sunt priviți copiii se schimbă radical și rapid. Vom pune alături și
vom compara planurile unor locuințe, la mai puțin de două secole distanță. Vom folosi așadar arhitectura
ca o modalitate de a cartografia – cu destul de multă precizie – modurile de viață și relațiile dintre
oameni. Inventarea noțiunii burgheze de „intimitate”, marcă definitorie a secolului al XIX-lea, este strâns
legată de consolidarea unor tipuri spațial-funcționale specifice în arhitectura locuinței. Vom urmări apoi
remarcabila persistență a acestor tipuri în modernitatea avansată a secolului XX, o continuitate adesea
trecută cu vederea în contextul înnoirii radicale a expresiei formale și discursului teoretic al avangardei.
Apropiindu-ne de zilele noastre, vom reflecta la transformările nu mai puțin spectaculoase ale societăților
capitaliste dezvoltate în drumul acestora spre postmodernitate, antrenând noi redefiniri ale familiei, ale
relațiilor de putere în societate sau ale modurilor în care ne imaginăm noi înșine ca ființe sociale. Arhitectura
locuinței, inclusiv în dimensiunea și în articulările ei urbane, se găsește acum pe un teren nesigur, parcă
incapabilă încă să dea seamă de noua societate, dar și temătoare în a se constitui curajos drept un teritoriu
al rezistenței față de putere. Vom sonda împreună potențialii germeni ai unor schimbări așteptate.
157

Sugestii de lectură:
Benoît Goetz – Théorie des mai-
sons: l’habitation, la surprise –
Éditions Verdier, Lagrasse, 2011
Matt Waggoner – Unhoused:
Adorno and the problem of dwell-
ing – Columbia Books on Architec-
ture and the City, New York, 2018
««« Zuoz, cantonul
Graubünden, Elveția
158
Prelegerea nr. 5 – LOCUIREA: PERMANENȚE ȘI DEZRĂDĂCINĂRI
O
rice încercare de a surprinde cu o lentilă filozofică problematica locuirii este, în contextul acestor
prelegeri, inevitabil parțială și rezumativă. Alegând deci să fim foarte selectivi, vom propune o
perspectivă duală asupra chestiunii: unui pol al asumării locuirii drept condiție existențială stabilă
îi va face față polul des-centrat al înstrăinării constitutive ființei umane. Și aceasta subliniind de la
bun început că cei doi poli își răspund permanent unul altuia; adesea sunt conținuți unul într-altul.
O foarte interesantă lucrare de sinteză a profesorului Benoît Goetz – Teoria caselor – ne sugerează
câteva moduri de a înțelege faptul de a locui, ca angajare totală a ființei, ca un binom persoană – mediu
construit, în care casa este vie și răspunde gesturilor mele. În fapt, gesturile mele sunt în egală măsură
ale casei, împreună înfăptuim coregrafia discretă a vieții cotidiene. Explorând sensul profund al unei
picturi renascentiste, ne vom întreba apoi, împreună cu filozoful francez, care sunt momentele în care
putem trăi locuirea „în stare pură”. Și vom descoperi poate că fereastra, deschiderea către exterior, actul
de a privi pentru o clipă afară sunt chei ale răspunsului, întotdeauna incomplet, la această întrebare.
Cât privește celălalt pol, cel des-centrat, al acestei imperfecte dialectici, prelegerea se va concentra pe
surprinderea remarcabilei actualități a gândirii filozofului german Theodor Adorno, concentrată aforistic
în capodopera sa Minima moralia. Vom încerca astfel să stabilim un decupaj teoretic mai strâns față de
tema condiției general-alienate a omului, prin investigarea rupturilor induse de modernitate în imaginarul
nostru colectiv, în modurile în care înțelegem să ne mai raportăm la ideea de „acasă”.
159

Sugestii de lectură:
Kenneth Frampton – A genealogy
of modern architecture: Com-
parative critical analysis of built
form – Lars Müller Publishers,
Zürich, 2015
Roderick Kemsley, Christopher
Platt – Dwelling with architecture
– Routledge, London, 2012
««« Scara interioară a
vilei Mairea, Noormarkku, Fin-
landa, 1939 – arh. Alvar Aalto
160
Prelegerea nr. 6 – FAPTE DE VIAȚĂ COTIDIANĂ ÎN SPAȚIUL LOCUINȚEI
MODERNE
P
relegerea anterioară a stabilit câteva repere teoretice pentru a ne apropia în mod sensibil de
modurile în care trăim acasă și în care ne imaginăm locuind. Vom încerca acum să ne așezăm în
proximitatea unor clădiri emblematice ale arhitecturii moderne și, folosind instrumente proprii
culturii noastre profesionale, să le explorăm spațiul ca și cum le-am locui.
Ne va ajuta în acest sens excepționala experiență didactică a lui Kenneth Frampton, ce a generat un
corp consistent de analize comparative ale unor opere semnificative din secolul XX. Pornind de la
propunerile maestrului, vom pune așadar alături Vila Tugendhat de la Brno proiectată de Ludwig Mies
van der Rohe și Vila Mairea din vestul Finlandei, creație aparținând lui Alvar Aalto. Demersul analitic al
lui Frampton operează cu categoria de „public” în interiorul spațiului domestic, încercând să surprindă
nuanțat gradientul de utilizare a diferitelor zone ale casei. Prelegerea își propune să interogheze critic
această metodă de cercetare, introducând în discuție hibridizările și interferențele, uneori neașteptate,
ce survin în locuințele noastre între activități și spații altfel bine definite prin proiectul arhitectural. La
rândul lor, traseele parcurse în diferite momente ale zilei în interiorul locuinței, modalitățile de acces și
tipurile diferite de raportare la context, relația cu exteriorul – pur vizuală sau, dimpotrivă, de accesibilitate
imediată – precum și rolul detaliului în generarea ambianței generale a spațiului sunt aspecte importante
ale grilei de lectură propuse aici. Fiecare dintre ele va fi explorat cu atenție, urmărind piesele desenate,
schemele sintetice și fotografiile fiecăruia dintre cele două proiecte.
În încheiere, o provocatoare afirmație a arhitectului elvețian Livio Vacchini despre relația dintre
proiectarea unei case și modul de viață al clientului ne va trezi, poate, curiozitatea de a reflecta mai
profund la tensiunile și contradicțiile dintre viața cotidiană, spațiul construit și imaginarul social al locuirii.
161

Sugestii de lectură:
Bruno Chiambretto – Le Corbus-
ier à Cap-Martin: Le Cabanon –
Éditions Parenthèses, Marseille,
2006 [1987]
Pier Vittorio Aureli – Less is
enough: on architecture and
asceticism – Strelka Press, Mos-
cova, 2013
««« Le Cabanon,
Roquebrune-Cap-Martin, Franța,
1952 – arh. Le Corbusier
162
Prelegerea nr. 7 – MAI PUȚIN ESTE SUFICIENT: LE CABANON
L
a finalul acestui proiect, ne vom apropia și mai mult de realitatea construită a unei case. Mergând
mai departe decât la prelegerea precedentă, vom încerca să ne imaginăm și să explorăm în detaliu
mișcările, gesturile, postúrile corporale pe care casa le îngăduie, dar și privirile îndreptate către
exterior și filtrate de membrana protectoare a casei.
Foarte mica locuință de vacanță – Le Cabanon – pe care Le Corbusier și-a construit-o sieși pe Coasta de
Azur, la Roquebrune-Cap-Martin, reprezintă obiectul de studiu al acestei prelegeri. Multiple mize culturale
și didactice sunt implicate în acest demers. În primul rând, este vorba de exersarea atenției analitice și
a capacității de a sesiza sensurile profunde ale unui spațiu, așa cum a fost el proiectat și, ulterior, locuit.
Pornim de la corpul nostru, de la mișcările noastre în spațiu, de la interacțiunile corporale cu ceilalți.
Iar Cabanon-ul, tocmai fiindcă este foarte mic și corpul nostru se atinge aici mereu de arhitectură, ne
îngăduie să înțelegem foarte clar acest cuplaj: noi și casa, în intimitate.
În al doilea rând, proiectul este o magistrală lecție de compoziție, pentru parcurgerea căreia avem nevoie
de cunoașterea variantelor succesive și a factorilor care au generat inflexiunile acestui proces. Vom
descoperi astfel modul în care poate fi indusă, cu un unic – magistral – gest, percepția dinamică a unui
spațiu altfel cât se poate de static.
Și, în fine, o importantă miză politică și culturală este angajată de reflecția asupra micii locuințe a lui Le
Corbusier. Explorând tezele recente propuse de Pier Vittorio Aureli, dar și întorcându-ne mai aproape de
sursele civilizației noastre, ne vom întreba așadar dacă nu cumva mai puțin este suficient. Ce ne trebuie
de fapt pentru a locui bine ?
163

Sugestii de lectură:
Kenneth Frampton – Modern
architecture: a critical history –
Thames & Hudson, London, 2007
[1980]
Léon Krier – The Architecture
of Community – Island Press,
Washington, 2009 [1996]
««« Terasa Unității de
locuit, Marsilia, 1952 – arh. Le
Corbusier
164
SEMESTRUL 2
  Prelegerea nr. 1 – LOCUIND ÎMPREUNĂ: UN SURVOL ISTORIC
L
a începutul unui proiect care își propune să abordeze tema locuirii grupate pentru câteva familii,
într-un cartier emblematic pentru identitatea urbană a Bucureștiului, vom încerca, pe parcursul
primelor două prelegeri ale semestrului, să investigăm aspecte semnificative ale dimensiunii
comune sau comunitare a locuirii urbane. Discuția comportă numeroase implicații politice și
sociale, necesită o perspectivă ce integrează arhitectura și urbanismul și, nu în ultimul rând, are nevoie
de includerea unor exemple și situații de construire din sfera locuințelor colective. Înțelegerea acestui
context general și a genealogiei unor transformări recente ale vieții urbane și practicilor de construire nu
pot fi decât benefice pentru circumscrierea problematicii particulare a proiectului de an.
Pornind așadar de la un diagnostic îngrijorător al relației dintre sine și societate în lumea contemporană,
vom explora retrospectiv câteva răspunsuri istoric semnificative pe care urbanismul și arhitectura
le-au dat crizei majore induse de modernitate, începând cu secolul al XVIII-lea, în relațiile sociale, de
muncă și de familie. A regăsi sau a reinventa comunitatea au fost preocupări persistente în lumea
arhitecților și urbaniștilor, iar răspunsurile oferite sunt strâns conectate cu ideologiile dominante și cu
dinamica relațiilor de putere din societate. Vom explora succint câteva momente de forță ale acestei
istorii, accentuând importanța anilor ‘60 ai secolului XX, perioadă începând cu care mediul profesional
al arhitecturii a participat activ la restructurarea post-industrială a societăților capitaliste dezvoltate și la
transformarea culturală generalizată cunoscută sub eticheta de postmodernitate.
Ajungând mai aproape de zilele noastre, vom sonda în final câteva ipostaze ale acestor eforturi de
refondare comunitară, accentuând dimensiunea urbană a proiectelor de arhitectură și inevitabilitatea
inserării acestora, voit sau nu, într-un flux de acțiuni și poziționări cu caracter politic. În acest context, a fi
conștient de sensul în care acționează arhitectura devine un imperativ etic.
165

Sugestii de lectură:
Pierre Dardot, Christian Laval
– Commun: essai sur la révolu-
tion au XXIe siècle – Éditions La
Découverte, Paris, 2014
Margrit Hugentobler, Andreas
Höfer, Pia Simmendinger (co-
ord.) – More than housing:
Cooperative planning – a case
study in Zürich – Birkhäuser,
Basel, 2015
««« Clădire de locuințe
colective în ansamblul Hunziker
Areal, Zürich, 2015 – arh. Duplex
Architekten
166
Prelegerea nr. 2 – ÎN COMUN, AZI: O ETICĂ
Î
n continuarea discuției începute la prelegerea precedentă, vom încerca acum să focalizăm mai
strâns argumentația către logica internă a proiectului de arhitectură. Aceasta presupune un excurs
prealabil în dimensiunea teoretică a problematicii „comunului”. Folosindu-ne astfel de observațiile
și conceptualizările lui Roberto Esposito, Antonio Negri și Michael Hardt, putem înțelege, în primul
rând, mizele perene ale chestiunii comunității. Ce rol joacă diferențele dintre membrii unei comunități
în coagularea acesteia ? Cum putem înțelege tensiunea constitutivă a oricărei comunități, între unitate
și multiplicitate ? Mergând de aici mai departe, vom surprinde câteva dintre aspectele politice și sociale
ale „comunului”, devenit recent o platformă conceptuală de agregare a rezistenței față de sistemele de
putere ale globalizării neoliberale.
Avansând pe teritoriul propriu culturii arhitecturale, suntem acum în măsură să explorăm în detaliu –
funcțional și spațial – câteva proiecte care atacă frontal problema vieții comunitare, în interiorul grupării sau
ansamblului de locuințe. Vom stabili aici necesara distincție între inițiativele de cooperare ale unor persoane
sau familii, ce își construiesc împreună casele – poziție cunoscută prin sintagma „co-housing” – și proiectele
comerciale, generate de dezvoltatori imobiliari, care aduc împreună un număr de oameni, furnizându-le
spații comune și prescriind un anumit set de utilizări ale acestora – realitate descrisă în general prin termenul
de „co-living”.
Fideli imperativului etic enunțat anterior, discuția va fi completată printr-o succintă explorare a principiilor
care îngăduie ansamblurilor de locuințe să poarte de grijă contextului local și general în care sunt
edificate. Sustenabilitatea și nevoia de a construi cu respect față de mediu trebuie înțelese ca moduri
primordiale de a surveni în lume și de a trăi apoi împreună. Este ceea ce, pe alte paliere tehnologice,
casele și comunitățile vechi înțelegeau prea bine.
167

Sugestie de lectură:
Alain Borie, Pierre Micheloni,
Pierre Pinon – Forme et dé-
formation des objets architec-
turaux et urbains – Éditions
Parenthèses, Marseille, 2006
[1978]
««« Kunstmuseum
Basel, corpul nou, 2016 – arh.
Christ & Gantenbein
168
Prelegerea nr. 3 – FORMĂ ȘI DE-FORMARE
D
incolo de discuția privitoare la programul de arhitectură, proiectul grupării de case este și un
prilej de a aborda, la un alt nivel de complexitate decât până acum, chestiuni fundamentale de
ordin compozițional. Care sunt principiile ce guvernează generarea formei în arhitectură? Ce fel
de legături se pot stabili – la nivel strict formal – între diferite configurații construite?
Răspunsuri prețioase la aceste întrebări ne sunt oferite de o remarcabilă carte de sinteză, scrisă în anii ‘70
ai secolului trecut de Alain Borie, Pierre Micheloni și Pierre Pinon. Înainte de a realiza o succintă trecere în
revistă a argumentelor celor trei autori, vom proceda la câteva considerații istorice retrospective, amintind
de forța modelelor compoziționale clasice, atingându-și apogeul în Franța începutului de secol al XIX-lea.
Evoluția ulterioară a arhitecturii a rămas pentru mult timp în interiorul acestui canon, însă libertatea
de a lucra cu forma arhitecturală – de a o deforma, la propriu, pentru a folosi conceptul uzitat în carte
– se va dovedi extrem de fertilă pentru refondarea ulterioară, în secolul XX, a întregului sistem formal-
compozițional al arhitecturii. Vom urmări așadar, împreună cu lucrarea citată, povestea interacțiunilor
dintre componentele geometriei arhitecturale a unei clădiri. În acest sistem teoretic, proiectul este viu.
Părțile sale se mișcă la unison sau, alteori, se ciocnesc puternic. Din aceste întâlniri virtuale, pe hârtia
proiectului, rezultă noi și neașteptate forme. Iar frumusețea conceptuală a cărții derivă și din sugerarea
importanței altor paliere de discuție: urbanistic, funcțional, general-cultural. Întâlnirile dintre formele
construite au întotdeauna în spate povestea vieții urbane și a locuirii.
Completând incursiunea noastră, tocmai această interdependență va fi sondată către finalul prelegerii:
câteva exemple care să comenteze sinergia dintre forțele generatoare ale unei anumite configurații
formal-spațiale. Și poate că cele mai interesante situații sunt cele în care, aparent, nu există nici o
deformare. Doar suprapuneri de reguli diferite, pe care le vedem ca separate, dar le simțim împreună.
169

Sugestie de lectură:
Michael Merrill – Louis Kahn:
Drawing to find out. The Domini-
can motherhouse and the patient
search for architecture – Lars
Müller Publishers, Baden, 2010
««« Schiță conceptuală
pentru Mănăstirea dominicană
din Media, Pennsylvania, 1967 –
arh. Louis Kahn
170
Prelegerea nr. 4 – ÎN INTIMITATEA CREAȚIEI: POVESTEA UNUI PROIECT
Î
n continuarea discuției cu privire la formă și compoziție în arhitectură, considerăm ca relevantă
încercarea de a ne apropia de procesul real al generării formei, în actul concepției arhitecturale, în
intimitatea creației unui autor. Este evident însă că acest deziderat poate fi, cel mai adesea, atins
doar în mod fragmentar, prin schițe bine alese – secvențe disparate, uneori refăcute ulterior pentru
a legitima obiectul construit. Tocmai de aceea sunt remarcabile acele singulare încercări de a reconstitui
sistematic, cuprinzător povestea nașterii unui proiect. Iar dacă autorul este o figură emblematică a
istoriei arhitecturii, precum Louis Kahn, atunci învățămintele pe care le putem extrage dintr-o astfel de
narațiune sunt cu atât mai prețioase.
Michael Merrill ilustrează, printr-o impresionantă succesiune de schițe și desene, evoluția proiectului
– neconstruit până la urmă – pentru o mănăstire dominicană în statul Pennsylvania. Pe baza cărții – și
abătându-ne uneori de la firul său pentru a stabili conexiuni cu alte proiecte – vom evidenția importanța
începutului unui proiect: acele momente dificile în care nu știi de unde să pornești, în care tipurile
arhitecturale pe care programul prescris ți le readuce în memorie se ciocnesc cu primele intuiții ce izvorăsc
din realitatea sitului. Vom urmări trecerile de la o variantă la alta, realizând că imprecizia constitutivă a
desenului de mână este de fapt o binecuvântare. Ea este motorul major al generării formei: liniile groase,
repetat suprapuse generează alternative formale, multiple variante sunt simultan conținute de un unic
desen. Vom vedea și cât de fertilă este pendularea între ansamblu și detaliu, încă din primele etape ale
concepției. Detaliul nu este un supliment, produs la final pentru a înveli o formă deja generată. El poate fi,
dimpotrivă, sursa unei forme. Vom explora, de asemenea, relația dintre elementul singular și ansamblu,
remarcând importanța înțelegerii principiilor compoziționale ce stau la baza unui proiect, precum și a
genealogiei acestora, intersectată adesea cu multiple filoane ale istoriei arhitecturii.
Și poate că vom ști să avem mai multă răbdare cu proiectele noastre, dacă și Maestrul a avut nevoie de
atâta timp – și de atât de multe încercări și variante – pentru a ajunge la final.
171

Sugestie de lectură:
Jacques Lucan – Composition,
non-composition: architecture
et théories, XIXe – XXe siècles –
Presses polytechniques et uni-
versitaires romandes, Lausanne,
2009
««« Planul clădirii Fo-
rum din Barcelona, 2004 – arh.
Herzog & de Meuron
172
Prelegerea nr. 5 – REGULĂ ȘI ORDONARE ÎN ARHITECTURA MODERNĂ
I
mportanța didactică a dimensiunii formal-compoziționale pentru tema grupării de locuințe din
anul 2 ne sugerează oportunitatea unei priviri retrospective asupra arhitecturii secolului XX. Într-o
manieră foarte selectivă, vom sonda transformările moderne ale culturii și practicii arhitecturale,
identificând câteva momente-cheie și câteva dinamici influente în conturarea unor poziții notabile
pe scena arhitecturii mondiale. Precum toate celelalte prelegeri ce au folosit această metodă, demersul
își propune să reactualizeze cunoștințele mult mai cuprinzătoare dobândite la cursurile de istoria
arhitecturii. El ilustrează legitimitatea unor secțiuni verticale prin timp, generate de anumite planuri
conceptual-teoretice.
Pe lângă lucrările de sinteză ale lui Kenneth Frampton, vom sugera ca îndrumar teoretic excepționala
lucrare a profesorului Jacques Lucan – Compoziție, non-compoziție. Vom urmări astfel, cronologic, câteva
secvențe ale modurilor în care cultura profesională a modernității s-a raportat la chestiunea generării
formei arhitecturale. Vom evidenția tensiunea teoretică de principiu dintre susținătorii avangardiști ai
unui determinism radical, pentru care forma este o consecință a unor procese obiective, și apărătorii
dimensiunii „artistice” a creației arhitecturale, printre care cel mai răsunător nume a fost cel al lui Le
Corbusier. Explorând câteva dintre creațiile sale, vom vedea cum această revendicare a indeterminării
actului creator se asociază unui demers sistematic de redefinire a principiilor compoziționale moștenite
din arhitectura academistă a secolului precedent. Regulile de ordonare și relațiile dintre parte și întreg se
rescriu cu repeziciune în efervescentele decenii interbelice.
Survolul celei de-a doua jumătăți a secolului XX ne va aduce mai aproape de zilele noastre. Vom surprinde
evoluțiile sistemelor formale dominante în arhitectura contemporană, evidențiind alunecarea spre o
ordine slabă, non-ierarhizată, cu reguli definite local, în raport cu elementele proxime și nu cu întregul.
Întreaga discuție va fi contextualizată cultural, marcând conexiunile cu celelalte arte și, îndeosebi, cu o
postmodernitate devenită condiție culturală ubicuă pentru omul contemporan.
173

Sugestie de călătorie
arhitecturală:
Cantonul Graubünden, Elveția:
unde lecția detaliului este
predată cu fiecare pas
««« La intrarea în cape-
la Sf. Benedict, Sumvitg, cantonul
Graubünden, Elveția, 1988 – arh.
Peter Zumthor
174
Prelegerea nr. 6 – DETALIUL CARE ATINGE
L
a finalul acestei suite de prelegeri, ne vom apropia mai mult de câteva – foarte simple – detalii de
scară, parapet, fereastră, ușă sau zăvor. Vom zăbovi intens asupra lor, le vom explora punându-ne
în locul celui care le atinge. Firește, cel mai important obiectiv al acestui demers este învățarea.
Văzând și simțind multe, vom ști apoi să facem, la rândul nostru. Poate mai bine.
Detaliul bun este – după cum ne învață Louis Kahn – cel pe care îl cere logica internă a fiecărui material.
Ceea ce nu înseamnă că nu pot exista și salturi în afara acestui sens propriu. Înainte de a păși însă, cu
prudență, în gol, să zăbovim mai mult, pentru a învăța, în modul firesc de a fi al fiecărei părți componente
a casei. Ne vom da seama atunci că „firesc” poate fi, pentru o astfel de parte, și un anumit fel de a se
apropia, de a se atinge, de a se îmbina sau chiar de a fuziona cu alte componente, aflate în proximitate.
Și iată că o întrebare bună, la care această prelegere vă invită să căutați răspunsuri, este cea referitoare
la relația dintre părțile casei, atunci când încep să se apropie una de cealaltă.
O altă apropiere, la fel de importantă, este cea dintre corpul și casa noastră. Cum atingem parapetul scării:
la început, când urcăm, când ajungem ? Vom explora împreună câteva situații de acest tip, deslușind
sensul fizic, corporal, al formei și materialului. Iar dacă ar fi să ne întoarcem, ca într-un cerc, la cele spuse
în prima prelegere din acest an, vom înțelege că mâna și parapetul sunt, în momentul atingerii, un unic
fenomen.
175
 AN 3
ÎMPREUNĂ ÎN ORAȘ

176 177
 1
SPAȚIILE ORAȘULUI

SUBIECT

Î
n cadrul abordării anilor 2-3, care propune dezvoltarea studiului în
jurul unor ipostaze particulare de înțelegere a urbanului, primul răgaz îl
acordăm spațiilor orașului. Prin acestea înțelegem cu precădere spațiile
publice, acelea care aparțin tuturor, sau mai bine zis, care nu aparțin
cuiva anume: locuri de întâlnire ale citadinilor, locuri accesibile oricui, locuri
de interacțiune și activități, spații ale contactului cu celălalt.

PRINCIPII
Tema va fi formulată și dezvoltată de fiecare atelier în parte.
SEMESTRUL I (5)
Tema va putea să se limiteze la o abordare teoretică (observație/lectură/
analiză urbană) fără a mai cere și o intervenție, dar și acest tip de abordare
PROIECTUL 1 trebuie să vizeze spații publice (deschise sau închise) ale orașului și contextul
urban al acestora.
Credite ECTS: 5
Siturile alese trebuie sa fie reale, amplasate oriunde într-unul sau mai multe
orașe din România.
Forum de Mille Veritatis. The intellingent market / 1987/90 - Brodsky & Utkin Durata: 6 săptămâni
Atelierul va pune la dispoziție planuri cadastrale și o documentare fotografică
Evaluare : Atelier de la fața locului.

178 179

OBIECTIVE
Introducerea studenților în tematica spațiului public/clădirilor publice.
Înțelegerea orașului ca spațiu primordial al activităților umane și explorarea
relațiilor fundamentale între public și privat, persoană și comunitate, a
granițelor și întrepătrunderilor dintre aceste lumi.
Descoperirea unor cutume/tipare spațiale si de utilizare a spațiilor urbane.
Identificarea (nevoilor) citadinilor și ale altor utilizatori.
Găsirea unor funcțiuni/utilizări adaptate sitului ales și relației cu contextul
urban mai larg.
Definirea caracteristicilor principale ale unui loc public (plantat, mineral,
descoperit, acoperit, închis/deschis, loc de tranzit, de întâlnire, comerț,
spectacol, relații și ierarhii spațiale etc.).
Înțelegerea convențiilor din spațiul public, a cotidianului și momentelor
speciale, ale echilibrului între proiectare, evoluție și imprevizibilitate.
CONȚINUT
Tema de atelier va defini conținutul proiectului. Cu toate acestea, nu vor
putea lipsi partea de observație și analiză urbană. Se va realiza o descriere
a locului cercetat și a relației acestuia cu un context mai larg prin mijloace
180
arhitecturale (schițe, planuri, secțiuni, fațade, axonometrii, scheme, detalii
etc., elemente de analiză morfologică, legende). La alegerea atelierului
și a studenților, piesele arhitecturale vor putea fi însoțite de analize prin
mijloace: foto/ video/ audio, texte mai lungi, grafică etc.;
De asemenea, indiferent de abordările particulare, nu va lipsi macheta ca
instrument de explorare și prezentare.
Pentru atelierele ce vor propune și o intervenție, recomandăm următoarele:
Să se evite parcele rezultate în urma alipirii altor parcele existente
Suprafața sitului sa nu depășească 5.000 m2
Daca intervenția va include și un corp construit, acesta să fie de mici
dimensiuni.
În cadrul proiectului, să se prezinte referințe, să se studieze impactul
la nivelul unei arii mai mari al propuneri, limitele „tari” si limite „slabe”,
„parcursurile” si „popasuri”, definirea unui caracter, iar locul propus să fie
definit prin mijloace arhitecturale - planuri, secțiuni, fațade, axonometrii,
detalii, să fie conturat un plan de ansamblu/plan de situație, cu eventuale
detalieri locale.
CÂTEVA TEME DE GÂNDIRE
Despre subiect
Conceptul de „spațiu public” comportă, în sine, o dezvoltare extrem de
amplă: fie prin opoziţia cu ceva mai familiarul „privat”, fie prin dimensiunile
181
sociale pe care le implică, fie prin prisma mutaţiilor pe care noţiunea însăşi le
suferă de cel puţin 20 ani încoace, de când există şi un spațiu public virtual.
Ce rol și ce formă pot lua astăzi strada, piața, scuarul, parcul? Așa cum au
apărut gara și piața acoperită în epoca primei modernități, care ar fi locurile
publice ale secolului XXI?
În contextul românesc, existența și funcționarea unor spații publice veritabile
este una dintre principalele probleme. În perioada totalitară, spațiul public a
fost în primul rând acela al autorității, al controlului. Astăzi constatăm eșecul
administrațiilor, dar și individualismul exacerbat, izolarea, segregarea, dar și
acapararea sau abandonarea spațiului comun precum și succesul unor false
spații publice cum este mall-ul. Acestea sunt fenomene ce trebuie explorate
și din punct de vedere arhitectural. Pe de altă parte, există în practica
internațională, dar și în cea românească, exemple contrare de succes, reacții
și forme de reconstruire a locului public.
Pe lângă îndeplinirea propriu-zisă a unor funcțiuni bine precizate,
accesibilitatea, siguranța și caracterul sunt elemente fundamentale atât ale
spațiilor deschise cât și ale clădirilor publice. Pe lângă aceasta, trebuie să fim
extrem de conștienți că putem proiecta un cadru, însă nu putem proiecta
activități (și nici comunități, cum ne închipuim de prea multe ori). Ca la puține
alte programe, va trebuie să explorați aici echilibrul între design și libertate
precum și să vă asumați evoluția și alterările proiectului nostru.
„La atelier” recepţionat şi de către profesori, de astă dată. Fiindcă nu doar studenții noștri
În cadrul departamentului anilor 2 si 3 există o atenţie sporită pentru
cultivarea unor abordări mai personalizate în interiorul fiecărui atelier în
parte. Noţiunea de “direcţia atelierului”, înţeleasă ca un demers conturat,
182
orientat şi îndrumat de fiecare conducător de atelier în parte, este una din
valorile pe care departamentul le urmăreşte. Atelierul își asumă sarcina
dezvoltării unor căi de cercetare, de studiu, de apropiere de problematicile
proiectării, în sensul cel mai larg. E benefic ca aceste direcţii să fie variate şi
nicidecum tipizate şi unificate pentru tot anul de studiu.
Mai mult decât atât, exerciţiile desfăşurate în anii anteriori au scos la iveală
că uneori e chiar mai valoros să angajezi lucrul la un proiect adoptând căi
alternative, dar extrem de arhitecturale, unele, cum ar fi: releveul, observaţia
directă, mulajul, macheta de travee, investigaţia urbana, cercetarea oraşului
(cu resursele disponibile studenţilor de anii 2/3) şi a texturii socio-urbane din
spatele său. Toate acestea au evident şi un scop imediat, după cum spuneam
mai sus: familiarizarea cu un sit, o zonă, un program, anumite comportamente
ale citadinilor, anumite nevoi ale oraşului, un ritm al vieţii acestuia etc. Câştigul
unui astfel de parcurs este însă mai ales faptul că studenţii îşi asumă o relaţie
personală şi sensibilă cu munca lor. Că li se arată şi li se deschid libertăţi de
abordare - multe, diverse, surprinzătoare, capabile să aducă la lumină propria
lor viziune şi energie creatoare. Dezideratul anilor 2 şi 3 ar fi ca studenţii
să realizeze că pot să îşi asume, în viitorul în care vor deveni profesionişti,
alte libertăţi pe care să le dezvolte ei înşişi, cu asimilarea însă a importanţei
mediului în care ei operează - oraşul şi patrimoniul său.
Și mai e ceva valoros în aceste abordări “de atelier”: faptul că fiind croite
ca cercetări, au un final neaşteptat. Cu alte cuvinte, că pot duce, la limită,
chiar la negarea pretextului din care s-au născut. Ceea ce ar fi interesant de
au de învățat...
Vladimir Nicula, Ștefan Ghenciulescu,
Bucureşti, Septembrie 2019
183
 THE SPACES OF THE CITY
SUBJECT Understanging the conventions that exist within the public space, from day-to-day happenings to the special
As the approach of 2nd and 3rd year of study proposes an investigation into certain specific understandings of
the urban environment, our first stop will be represented by the spaces of the city. By these, we understand
especially the public spaces, those that belong to everybody, or, in other words, that don’t belong to anyone in
particular: gathering places for all citizens, accessible to everyone, places for interactions and various activities,
spaces where one can meet and come in contact with the other one.
PRINCIPLES
The assignement will be formulated and developed by each studio.
T he assignement may propose a theoretical approach (urban observation/ reading/ analysis), but this will
have to be conducted towards public spaces of the city (indoor or outdoor) and of their urban context.
The sites selected for this study must be real, located anywhere in Romania, in one or more cities/towns.
Each studio’s assignement must be accompanied by cadaster plans and a photographic survey of the location.
OBJECTIVES
Introduction of the students in the general thematics of public spaces/buildings.
Understanding the city as the primal environment of hman activities and eploring the fundamental relationships
between public and private, person and community, of the borders and interweaving between these worlds.
Discovering certain spatial habits and patterns of how the urban spaces are used.
Identifying the (needs of the) citizens and other potential users of the public areas.
184
Finding certain destinations/usages adapted to the chosen site and its relation with the larger urban context.
Definning the main characteristics of a public place (planted/ mineral, covered/ uncovered, transition space/
meeting point, commercial area/ place for performance etc and their spatial hierachies and relations).
moments that occur in it, the equilibrium between design, evolution and unpredicatbility.
CONTENT
Each studio’s assignement wil define the content of this project. However, the urban observation and analysis
must be present. A description of the place that is the subject of this research will be drafted, along with
its relation in a larger urban context, through architectural means (sketches, plans, cross-sections, façades,
axonometrical views, diagrams, details, morphological analysis elements, written explanations etc.). If the
studio decides so, these architectural fragments may be accompanied by other media, such as, but not limited
to: photo/video/audio, essays, graphic representations etc.;
Also, regardless of the particular approach by any studio, the scale model must be present as an investigation/
presentation instrument.
For the studios which may propose an intervention, we recommend the following:
• to avoid the plots resulted from the unification of other existing separate plots;
• the surface of the plot to be under 5.000 m2;
• if the intervention includes a built volume, this must be small in size;
• within the project, references must be presented together with the impact on the larger urban scale
of the proposal, “strong” vs. “weak” borders, “passage routes” vs. “resting areas”, definning a character, and the
proposed place must be defined through architectural means - plans, cross-sections, façades, axonometrical
views, details, an general plan/site plan must be drafted, with several local detailing.
185
 SOME “FOOD FOR THOUGHT”
About the subject
The concept of public space is in itself very wide: either by opposing it the more familiar private, either by the
social dimensions it implies or by the mutations that the notion itself suffered in the last 20 years, since the newly
virtual public space was born. What role and what shape are more appropriate for today’s street, plaza, square,
parc? While the first age of modernity was defined by the emergence of the railway station and the covered
commercial market, what would be the public spaces of the XXI century?
In the Romanian context, the existance and operation of real authentic public spaces is one of the main dilemmas.
During the totalitarioan period, the public space was foremost a place for authority and control. Today, however,
we may observe the failure of administration together with the excessive individualism, the isolation, segregation
but also the seizure/abandonment of common areas, as well as the success of false public spaces, such as
the malls. These are all phenomenons that require research from an architectural perspective. On the other
side, both the international and the Romanian practice supply us with proper examples, reactions and ways of
reconstructing and retrieving the real values of the public place.
Along with accomplishing certain precise requirements, the accessibility, safety and urban character are
fundamental elements of public areas and buildings altogether. In addition to that, one must be extremely aware
of the fact that an architectural environment may be designed, but we may never be able to “design activities”
(nor communities, as we so often falsely imagine). As with few other programs, you will need to explore in this
exercise the delicate balance between design and freedom, as well as assume the fact that your project will
evolve and alter with time.
„In studio” Bucharest, September 2019
Within the 2nd-3rd year department there is a growing spirit for cultivating more personalized approaches within
each studio. The notion of studio direction, understood as an particular approach, oriented and guided with
persistence by each studio leader, is clearly one of the values the department is pursuing. A potential quest. It is
186
also clear in this context that it is better for each studio to undertake the task of developing research, study,
approaches to design issues in the widest sense, and especially that it is beneficial for these directions to be as
varied and diversified, but in no way standardized and unified for the entire year of study.
Moreover, the exercises already carried out in previous years have revealed that it is sometimes even more
valuable to engage in a project, sometimes adopting alternative architectural ways, such as: surveys, direct
observation, molding, detail model, urban investigation, research within the city (performed with the
resources available for 2nd-3rd year students) and the societal texture behind it (at least in the study phase).
All of this obviously has an immediate purpose, as I said above: growing the familiarity with a site, an area, a
program, certain city behaviors, several city needs, a rhythm of its life etc. But these are, in themselves, even
not so important. The gain of such a journey is rather that our students start assuming a personal and sensitive
relationship with their work. That they are shown the true freedoms of approach. Many, diverse, surprising,
capable of bringing to light their own vision and creative energy, which is increasingly lacking in nowadays
architecture. Hence, the goal of the 2nd and 3rd year would be for our students to realize (optimistically,
perhaps) that in the future in which they will become professionals, they should also take other freedoms to
develop themselves, nonetheless while assimilating the importance of the environment in which they operate
- the city and its heritage.
And there is even something more valuable in these studio approaches: the fact that because they are
developed as quests, they have an unexpected end to them. In other words, that they can lead, to the limit,
even to the denial of the pretext they were born of. Which would be interesting to be acknowldged as well by
the teachers. Because not only our students have to learn...
Vladimir Nicula, Ștefan Ghenciulescu,
187
 atelier

30
Conf. dr. arh. Iulian Gudină
Asist. dr. arh. Cristina Stireciu
p.o. drd. arh. Ionuț Dinu

De la bulevard la lac şi înapoi

P
rimul exerciţiu e de fapt un pretext pentru abordarea din timp a temei
a doua, care propune studiul unei clădiri publice cu funcţiune de
educaţie, pe un teren liber aflat în inima zonei rezidenţiale Bucureştii
Noi / Dămăroaia. O sosire mai devreme în această zonă şi parcurgerea
ei într-o plimbare cu scop precis. Şi pentru că tema cadru se referă la „spaţiile
oraşului”, ţinta ar trebui să fie tocmai locurile neconstruite, publice şi ceea ce
se întâmplă acolo.
Dacă „arhitectura bună asigură o interacţiune sănătoasă între spaţiul public
şi viaţa publică” , atunci – legând cumva primele două proiecte – drumul
către propunerea din faza a doua ar trebui să înceapă mai de departe, pe
ocolite. De aceea vă propunem spre studiu pentru prima fază, zona delimitată
de bulevardul Bucureştii Noi şi lacul Griviţa, respectiv străzile Palisandrului
şi Cireşoaia. Este vorba despre apropiere, observare, explorare, cunoaştere
(dacă e posibil) şi mai ales intuiţie, bazate însă pe documentare. În lucrarea
citată mai sus se afirmă de la bun început: „Studiile vieţii urbane sunt simplu
de făcut. Ideea de bază este ca realizatorii lor să meargă pe jos şi să se uite
cu atenţie în jurul lor. Observaţia directă este esenţială, iar mijloacele sunt la
îndemână şi ieftine. Asamblând informaţiile într-un sistem, se obţin cunoştinţe
interesante despre interacţiunea dintre viaţa urbană şi spaţiul public.”

Aşa că sunteţi invitaţi să străbateţi pe jos aria studiată de mai multe ori, la ore
diferite, în lung şi în lat, într-un parcurs longitudinal dinspre bulevard spre lac

188 189

şi înapoi, transversal şi/sau radial (având ca centru amplasamentul vizat în
final) şi să notaţi cu atenţie toate observaţiile legate de spaţiile publice şi viaţa
din această zonă urbană contradictorie: tipuri de spaţii urbane (purtătoare
sau cu potenţial public), elemente definitorii, gradarea şi transformarea pe
măsura pătrunderii în adâncime, locuri generatoare sau care necesită viaţă
urbană, situaţii sau posibilităţi de deschidere şi prelungire a spaţiului privat
în cel public (invers ar fi un abuz), conexiuni, etc..
Dincolo de abordarea personală, pentru ordonarea şi sistematizarea
informaţiilor într-o analiză coerentă, este recomandabil apelul la o lucrare
care tratează viaţa şi spaţiul public şi la principiile căreia aderaţi.
La finalul primei teme vi se vor cere în principiu trei lucruri:
o Un jurnal grafic, realizat exclusiv de mână, care să exprime
conţinutul şi concluziile analizei, înţeleasă ca o descompunere a zonei
studiate în elemente cu sens, definitorii, ale spaţiilor urbane ce favorizează
viaţa publică; poate conţine hărţi, schiţe, diagrame, note, statistici, clasificări,
ş.a.m.d..
o O prezentare multimedia, sub forma unui scurtmetraj de maxim
zece minute (realizat pe bază de fotografii, imagini video, animaţie), care
să exprime în mod comprehensiv-afectiv experienţa individuală din zona
studiată; pentru accentuarea caracterului strict personal, filmul va avea
ca fond sonor muzica pe care o consideraţi ca fiind cea mai sugestivă şi
adecvată viziunii proprii.
o O sinteză care tatonează în avans posibilităţile de intervenţie de
la tema a doua, intuiţii, interogări, gânduri cu privire la amplasament şi
190
programul potrivit (definit ca un loc unde se învaţă ceva), realizată dintr-o
succesiune de intenţii spaţiale exprimate prin schiţe de perspective aeriene,
de la nivel pietonal, text explicativ, machete conceptuale, etc.; scenariile
imaginate în această fază nu trebuie să vizeze soluţii concrete, ci mai curând
o recompunere a elementelor semnificative identificate iniţial în ipoteze de
lucru deocamdată utopice.
Întocmit
Conf.dr.arh. Iulian Gudină
atelier
31
Conf. dr. arh. Octavian Iliescu
Șef de lucrări dr. arh. Emil Ivănescu
Șef de lucrări dr. arh. Dragoș Negulescu
Planetarium
P
reambul. Insertia unei dotari publice intr-un cadru urban, nu are de
obicei un scop unic. Coagularea unei comunitati in jurul unor valori
definitorii pentru acea comunitate, creerea unei identitati locale
mergand chiar pana la simbol, asanarea unui anumit loc cu probleme
de patologie urbana, revitalizarea unei zone prin aport socio-cultural extern,
completarea unui sistem functional la nivelul unei localitati, toate acestea
contribuie la succesul unei asemenea insertii.
Dotare. O dotare cu caracter cultural-muzeistic, are, pe langa toate aceste
scopuri, in ziua de astazi, o data depasita etapa academista a secolului trecut -
de prezentare seaca a unor informatii - o latura de agrement si interactivitate
care tine in fond de capacitatea de atragere a publicului, in functie de modul
de viata si de asteptari cotidiene ale acestuia. Este un motiv datorita caruia
marea majoritate a dotarilor de acest tip edificate in ultimii ani si-a dovedit
viabilitatea prin amplasarea lor in cadrul unor parcuri si al unor complexe de
loisir, renuntand la ideea de muzeu,ca dotare target izolat, si dand posibilitati
publicului de construire al propriului traseu de agrement .
Teren. Parcul Bazilescu este probabil centrul de greutate functionala la
nivelul cartierului Bucurestii Noi. Terenul studiat se constituie atat ca o alveola
laterala a acestuia, cat si ca o extindere si posibil acces suplimentar de pe
latura sa nordica. Cele cateva sere confera deja o preidentitate sitului, in
deplina legatura cu parcul caracter ce va trebui prezervat.
191

Functiune. Pe acest teren studentul isi va imagina un complex muzeal si de
agrement, ce va avea ca principala functiune un planetarium, completata de o
serie de spatii interioare si exterioare ce vor adaposti activitati conexe (spatii
de expunere temporara/ permanenta, sali workshop, laboratoare) cat si spatii
anexe activitatilor de baza (sistem de primire-recerptie pentru public, cafenea,
zona administratie, parcare subterana etc) enumerarea nefiind exhaustiva si
nici obligatorie.
,00
74
Obiective. In primul rand rand studentul va trebui sa inteleaga o comunitate
si nuantele socio-culturale ale acesteia inglobate in faptul arhitectural. Intr-o
13
9,0
a doua etapa, studentul va aprofunda locul si cum acesta influenteaza
0
determinant directiile multiple ce contribuie la necesitatea cristalizarii unei
dotari publice, directii enumerate in preambul, intr-un cadru special, in care
trebuie prezervat un caracter natural al locului si intr-un context socio-cultural
predefinit, acela al cartierului Bucurestii Noi.
Bibliografie
• Planetarium, Raman Prinja, Editura Big Picture Press, 2018
• Directory of Planetariums, 2005, International Planetarium Society
• Shivers Down Your Spine: Cinema, Museums, and the Immersive View,
Alison Griffiths, 2013
• Reshaping Museum Space: Architecture, Design, Exhibitions, Suzanne
Macleod, 2005
• The Ransacked Planetarium, Ian Brand, 2009
• Star Theatre: The Story of the Planetarium, William Firebrace, 2017
• Competing for Excellence in Architecture, editat de Jean-Pierre Chupin, 2018
INTOCMIT,
sef de lucrari dr.arh. Dragos Negulescu
drd.arh. Anaca Muicu
192
atelier
32
Conf. dr. arh. Cosmin Caciuc
Asist. dr. arh. Daniela Calciu
Asist. dr. arh. Cristina Budan
Poché-ul urban. Camere publice în Bucureștii Noi
P
rin primul proiect de anul acesta, vom aprofunda studiul poché-ului
urban ca metodă de înțelegere și tehnică de relevare și revelare a
sensului structurii urbane și a logicii constructive a arhitecturii.
Deși poché-ul a fost intens folosit în cadrul Ecole des Beaux-Arts ca
tehnică de prezentare grafică a planurilor și secțiunilor, procedeul a fost
dezvoltat încă din vremea Renașterii și Barocului, pentru evidențierea
camerelor principale ca figuri geometrice regulate pe fondul zonelor de servicii,
unde se ascundeau neregularitățile impuse de context. Un bun exemplu de
proiectare prin poché la Beaux-Arts sunt Hôtels particuliers din Paris, sec.
XVIII, în care se remarcau zonele necesare funcționării practice a clădirii.
Această modalitate de proiectare este întoarsă de Le Corbusier, care scoate
spațiile secundare din ascuns, căci fiecare tip de spațiu are dreptul la o
expresie arhitecturală și nicio parte din clădire nu ar trebui ascunsă. Astfel,
spațiile contribuie la totalitatea experienței arhitecturale, dar înmoaie
claritatea spațiilor majore (Alain Colquhoun, Displacements of Concepts in Le
Corbusier).
Pentru Louis Kahn poché-ul face distincția între spațiile servite și spațiile
servante, dar și clarifică diferența dintre zidul masiv și zidul scobit, participând
la definirea camerei și la configurarea ei, împreună cu eventuale spații care
trăiesc în săpături, cavități, nișe sau chiar micro-camere săpate în grosimea
zidurilor care o delimitează (Robert McCarter, Louis I. Kahn).
193
La Robert Venturi (Complexity and Contradiction in Architecture) se
diferențiază poché-ul închis (spațiul rezidual, de obicei când forma interioară
nu corespunde formei exterioare, mai degrabă generat de constrângeri
spațiale exterioare decât de structura interioară a formei) și poché-ul deschis
(mai complex și mai ambiguu, precum spațiul servant sau echipamentele
tehnice, ca mijloc de adaptare și de negociere între forma exterioară și cea
interioară).
Colin Rowe teoretizează poché-ul urban ca articulare între interior și exterior,
ca figură-fundal, accentuând semnificația urbană:
„Sincer, uitaserăm de termenul acesta [poché] sau îl destinaserăm unui
catalog de categorii învechite; și abia de curând ne-a fost readus în memorie
de Robert Venturi. Dar dacă poché, cu sensul de fixare în plan a structurii
grele tradiționale, funcționează pentru a separa spațiile principale ale clădirii
între ele, dacă este o matrice plină care încadrează o serie de evenimente
spațiale majore, nu este dificil să admiți că recunoașterea acestui poché este
o chestiune de context și că, în funcție de câmpul de percepție, o clădire
poate deveni un tip de poché, pentru anumite scopuri un plin care ajută la
lizibilitatea spațiilor adiacente. […] Se pare că utilitatea generală a termenului
poché, cu sens renăscut și restaurat, provine din abilitatea sa, ca plin, de a
angaja și de a fi angajat de goluri adiacente, de a juca rol atât de figură, cât
și de fundal, după cum cer împrejurările. […] În concluzie: se propune aici
ca în loc să sperăm și să așteptăm vestejirea obiectului (în timp ce, simultan
să producem versiuni ale acestuia într-o abundență fără egal), ar fi judicios,
în majoritatea cazurilor să permitem și să încurajăm atitudinea prin care
obiectul să fie digerat într-o textură sau matrice predominantă.”
194
Colin Rowe - Fred Koetter, Orașul colaj, trad. Magda Teodorescu (Ed.
Universitară Ion Mincu, 2013), 78-83.
La Rem Koolhaas strategia golului în proiectare angajează goluri (camere)
colective și servicii prinse în „grosimi servante” așa cum regăsim în exemplul
proiectul de concurs pentru Très Grande Bibliothèque din Paris (1989).
Studierea orașului și arhitecturii prin poché permite construirea unei
atitudini de proiectare și a unei modalități de fabricare a spațiului prin
scobirea într-un solid, într-o masă ca în cazul ahitecților Steven Holl
(Simmons Hall, 2002), Herzog & de Meuron (Ciudad del Flamenco, 2003) și
Jean Nouvel (Guggenheim Guadalajara, 2004), prin care se revine la ideea lui
Kahn, pentru care camera este începutul arhitecturii.
*
Revizitând aceste precedente, exercițiul va evidenția două etape distincte:
1) poché-ul urban
2) poché-ul arhitectural
Pornind de la „Planul Nolli” (Giambattista Nolli, 1748), vom căuta principalele
locuri publice sau cu caracter public pe lungimea Bulevardului Bucureștii Noi,
urmărind cartarea și înțelegerea tipurilor de spații publice care contribuie la
caracterul zonei urbane Bucureștii Noi. Vom releva și discuta spații precum
scuaruri, grădina comunitară Grădinescu, teatrul și parterurile comerciale
din ansamblul „Înfrățirea între popoare” (1953-55), piața cu școala și bodegi
din zonă, biserica, parcul Bazilescu cu teatrul de vară și biblioteca, stații de
metrou etc.
195
Planul lui Nolli desenează străzile, piețele, curțile și interioarele clădirilor
accesibile publicului, evidențiind relieful zidurilor ca elemente care
închid camere, dar și care conțin locuri. Acestă tehnică de reprezentare a
fragmentului urban studiat va permite aducerea în discuție a diferitelor
modalități de lectură a orașului, care vor fi aprofundate în contextul zonei
Bucureștii Noi:
• lectura tipologică a orașului (tip-tipologie, abordare tipologică, figură/
fundal, istoria operativă),
• lectura orașului prin fragmente (micro-unitatea structurală, raportul
fragment urban – spațiu public apropriabil),
• lectura orașului ca palimpsest (stratificarea structurilor, ștergere, scriere
și rescriere, înlocuire, dislocare suprapunere, coprezenţă) și
• lectura orașului prin prisma semnificației (identitate, hartă mentală,
percepție, caracter, spiritul locului, interpretare).
Deși exercițiul nu se va finaliza cu o propunere de intervenție, va fundamenta
înțelegerea contextului larg și definitivarea programului care va fi studiat în
a doua parte a semestrului (Tema 2). Studiul se va efectua pe echipe stabilite
în cadrul atelierului.
BIBLIOGRAFIE:
• Alan Colquhoun, „Displacements of Concepts in Le Corbusier”, in
Architectural Design vol. 43, April 1972, pp. 220-243.
• Robert McCarter, Louis I. Kahn, Phaidon, London, 2005.
• Steven Peterson, „Urban Design Tactics”, Architectural Design nr. 3-4,
1979.
• Thomas L. Schumacher, „Contextualism: Urban Ideals and Deformations”
(1971), în Kate Nesbitt, Theorizing a New Agenda for Architecture – An
Anthology of Architectural Theory 1965-1995, Princeton Architectural
Press, New York, 1996, pp.296-307.
• Colin Rowe - Fred Koetter, Orașul Colaj, Ed. Universitară Ion Mincu,
București, 2013 [1978].
• Colin Rowe, „Roma interotta” (1978) în Architectural Design nr. 3-4, 1979.
• Robert Venturi, Complexity and Contradiction in Architecture, The
Museum of Modern Art, New York, 1966

Piese grafice:
• plan de ansamblu sc. 1:1000 care va rezulta prin alipirea fragmentelor
realizate de echipele de studiu, cu legende și texte explicative;
• planuri, secțiuni, fațade, axonometrii, detalii și texte explicative ale
spațiului studiat în cadrul echipelor (scările vor fi stabilite în cadrul
atelierului, adaptate la fiecare spațiu în parte);
• macheta spațiului studiat pentru fiecare echipă în parte (scările vor fi
stabilite în cadrul atelierului).

196 197
 atelier

33
Șef lucrări dr. arh. Ștefan Simion
p.o. dr. arh. Emil Burbea
p.o. drd. arh. Cristian Borcan

București. Școli MZCH#6

“[Arhitectura] nu mai este facuta doar pentru a fi vazuta (fastul palatelor) sau
pentru supravegherea spatiului exterior (geometria fortaretelor), ci pentru a
face cu putinta un control interior, articulat si detaliat - pentru a-i face vizibili
pe cei care se afla inauntru; mai general vorbind, aceea a unei arhitecturi care
constituie un operator pentru transformarea indivizilor, care sa actioneze
asupra celor pe care-i adaposteste, sa fie un mijloc de tinere sub control a
comportamentului lor, sa prelungeasca pana la ei efectele puterii, sa-i poata
face obiect de cunoastere, sa-i modifice.” (Michel Foucault – A supraveghe şi a
pedepsi: Naşterea închisorii, Piteşti: Paralela 45, 2005[1975], p.221)

Î
n acest proiect de atelier vom studia natura spaţială, tipologică şi ideologică
a şcolilor/ liceelor din centrul Bucureştiului. Acest demers se justifică prin
observaţia / prezumţia că şcoala ca proiect public și program arhitectural
reprezintă un model care este fundamental legat de oraș și comunitatea
pe care o deservește, și care, în acelaşi timp, poate configura spații cu calităţi
remarcabile prin amplasarea în contextul urban și prin scară, lumină, proporţii, etc.
Şcoala apare necesară ca program social şi politic odată cu modernizarea
societăţii, începând cu secolul al XIX-lea. Această modernizare nu a presupus
numai investirea Raţiunii cu încrederea întru o mai bună reformare a societăţii,
ci şi imaginarea unor noi mijloace pentru ordonarea mulţimilor umane.
Astfel, disciplina devine treptat ingredientul structurant pentru construirea
subiectului-cetăţean şi a relaţiilor de putere la care acesta este supus. Această

198 Școala centrală de fete, București 199


nouă tehnologie de putere se infiltrează în toate relaţiile sociale, în special
prin modelul privilegiat al şcolii, “aparat(e) în cadrul căruia orice mecanism
de obiectivare poate funcţiona ca instrument de aservire şi orice creştere
de putere deschide calea unei cunoaşteri posibile.” (ibidem, p.282)
Aşa se poate explica interesul Statului pentru acest program privilegiat,
în special în primele decenii ale secolului 20.. Investiţii importante ajung
să contribuie nu numai la educarea cât mai multor indivizi, dar şi la
modernizarea oraşului prin configurarea și amplasarea noilor construcţii
necesare. Arhitectura acestor clădiri a trebuit să dea seama de importanţa
crucială pe care societatea şi interesul public le-au acordat-o, atât prin
scară şi detaliere arhitecturală, cât şi prin amplasarea în oraş. Astfel, şcoli
precum Lazăr, Cantemir, Mihai Viteazul, Iulia Haşdeu, Şincai sau Şcoala
Centrală ajung să fie repere importante în structura geografică şi afectivă
a Bucureştiului.
Studiul se va concentra asupra școlilor aflate în interiorul inelului central
al Bucureștiului, care limita oraşul pre-modern (plan Borroczyn), tocmai
pentru a putea surprinde transformările pe care ţesutul premodern le-a
suferit în acest proces de modernizare și totodată pentru a urmări evoluțiile
și suprapunerile contradictorii ale zonei din ultimii 100 de ani. Pe lângă
natura profund publică pe care şcolile o conţin, acest demers propune in
egală măsură descoperirea şi acelor calităţi spaţiale pe care arhitectura
trebuie să le poată chestiona autonom faţă de beneficiar, program sau
istorie.
200
atelier
34
Conf. dr. arh. Florian Stanciu
p.o. dr. arh. Tudor Elian
p.o. drd. arh. Magda Juravlea
Spațiu public
Secțiunile alăturate, imediat recognoscibile, sunt ale Palatului Regional din
Padova și ale Bazilicii Palladiene din Vicenza. Amândouă sunt așezate într-un
loc deschis, central al orașului, nu de tot izolate ci legate cumva printr-o latură
de celelalte construcții.
Amândouă prezintă acest nucleu, „gol”, al marii săli de deasupra acoperită
ingenios și logic de șarpanta în coaste din lemn, lestată pe o rețea aproape
ordonată de ziduri, arce și bolți dense, pe un celular de camere care se leagă,
mai degrabă prin pavajul pieței și tarabele cu marfă, de celelalte camere ale
orașului decât de sala de sus purtată oarecum pasiv și simplu.
Amândouă au fost în timp dublate pe contur de o suprapunere de două
rânduri de portice ce le fac mai permeabile și mai „publice”. Însă, îmi place
să cred, trebuie să fi fost amândouă prezențe cu totul stranii și pline de forță
înainte ca celebrele portice să fi fost adăugate (cel palladian de la Vicenza, mai
ales), simple construcții mute, artefacte izolate, suprapunere esențială, cu uși
și ferestre util așezate.
Este o întregă diversiune a orizontalei cotidianului de a-și proteja, ascunde
și celebra în acest fel sala de sus, Salone, locul care reglementa și facea viața
posibilă, după cum perfecțiunea (autonomia) celei de sus făcea posibilă,
parcă, contingența orașului. Trebuie privită panorama celor două orașe
201
 atelier

35
Conf. dr. arh. Liviu Neaga
Șef de lucrări dr. arh. Alexandru Sîrbu
p.o. dr. arh. Dorin Dascălu

pentru a vedea un raport esențial al Orașului cu sine, ierarhie fără nici o

stridență, cornișa cărămizie a orașului peste care se ridică turnul campanilei,
DINCOLO DE TEMA CADRU
cupola bisericii și nava bazilicii. Originarea orașului nu este una a unui
început atemporal ci una identificată și construită, acel ceva comun ce ne Existent:
ține gravitațional împreună, respublica, lucru public, comun nouă, un ce Potentialul locului ca mediu de implant adecvat scopului
magnanim și exigent ce nu ține de cotidianitatea curentă. De aceea spinarea
Subiectiv:
bazilicii nu este un ceva familiar ci, dimpotrivă, neobișnuitul însuși, extază,
supraefort greu explicabil. Introspectia personala informala

Aceste două Bazilici, Vicenza și Padova, fac tema de spațiu public cu care Obiectiv:
începe anul universitar 2019-2020 iar sarcina studenților grupei 34 va fi una
Emergenta firescului intre cauzal si fizic
cumva cunoscută de a desena cu obstinată atenție și precizie documentată
planurile, secțiunile, fațadele și detaliile celor două construcții precum și Propunere:
a pieței în care cele două se găsesc. Construcția mare, artefact, ceva ce a Artefactul propus in rigorile si servitutile demersului
fost cumva tatonat început la proiectul de pe Berthelot. Desigur, machete
de ansamblu și de detaliu iar sala mare va fi piesa principală de studiu și AMPLASAMENT:
lucru. Nu o analiză explicită ci observanța oarecum mai modestă, plină de BUCURESTI/CONSTANȚA
admirație și uimire, topită în desenul precis și logic și restitutiv.
CONTINUT PROIECT
• Planșe desenate si comentate -format A2
• Planuri / fatade / sectiuni / crochiuni / randari (de atmosfera)
• Macheta obiectului in sit

INTOCMITORI: Conf. dr. arh. Liviu NEAGA, Sef lucrari dr. arh. Alexandru
SIRBU, P.O. dr. arh. Dorin DASCALU

202 203
 atelier

36
Conf. dr. arh. Melania Dulămea
Șef de lucrări dr. arh. Alexandru Călin
p.o. drd. arh. Cristian Beșliu

Între școală si oraș

”C
ontrastul dintre particular și universal, dintre individual și colectiv,
iese la iveală în oraș și construcția sa, arhitectura sa. Acest contrast
(...) se manifestă în moduri diferite: în relația dintre sfera publică și
cea privată, dintre clădirile publice și cele private, dintre proiectarea
rațională a arhitecturii urbane și valorile locului (...) Artefactele urbane, așa cum
am spus, sunt complexe; acest lucru înseamnă că au componente și fiecare
componentă are o valoare diferită. De aceea, vorbind despre esența tipologică în
arhitectură am spus că are propriul său rol pe care îl joacă în cadrul modelului”
(Aldo Rossi, The Architecture of the City, Cambridge, Mass (MIT Press), 1982)
Reflecând asupra spațiilor orașului, atelierului nostru propune ca prim exercițiu
al anului 3 o investigare a spațiului școlii ca loc ce mediază relația dintre
oraș, cartier și comunitate. Rațiunea alegerii acestei teme vine din dorința
de a construi un preambul pentru tema următoare (o clădire cu destinație
educațională în cartierul Bucureștii Noi / Dămăroaia) dezvoltând astfel studiul
întregului semestru în jurul unei arii comune de reflecție teoretică.

Școala ca proiect public și ca program de arhitectură a reflectat pretutindeni

și dintotdeauna schimbarea condițiilor sociale și a conceptelor educaționale,
ce s-a tradus în modele tipologice și totodată ideologice diverse. ”În Evul
Mediu, colegii precum cel de la Oxford arătau precum mânăstirile pentru că
regimul era teocratic; astăzi [1969], liceele noastre arată asemenea fabricilor (…)
deoarece regimul este commercial și industrial.” (James S. Ackerman Listening

204 205

to Architecture. Harvard Educational Review. 39 (4), 4–10.). Dincolo de
raportarea tipologic-ideologică, proiectul școlii ca spațiu al colectivității își
măsoară calitățile prin felul în care stabilește relații cu contextul pe care
îl deservește și prin caracteristicile fundamentale ale spațiilor exterioare și
interioare (ierarhii, proporții, scară, lumină, etc.)
În context local, începând cu mijlocul secolului al XIX-lea, dorința de modernizare
a societății românești a condus la reforme legislative successive în domeniul
educației. Ele au impus înființarea mai întâi în zona istorică a Bucureștiului
de școli și licee, ce devin ele însele vector de modernizare și transformare a
orașului, și ulterior a școlilor proiectate ca dotări ale noilor cartiere.
Studiul de atelier urmărește investigarea comparativă a naturii spațiale,
tipologice și de inserție urbană a școlilor din București cu focus pe spațiul
exterior - curtea școlii ca element ordonator.
Vor fi studiate școli cu rol de model sau reper la nivelul orașului sau al
cartierului. Considerăm că acest studiu oferă premiza înțelegerii calităților
prin care acestea au căpătat acest statut. De asemenea privirea comparativă
și clasificarea tipologică favorizează înțelegerea relațiilor ce se stabilesc între
amplasarea în contextul urban, organizarea spațială, percepție și experiență
corporală, calitatea experienței pedagogice și valorile pe care le promovează
un anume sistem de educație.
Exercițiul se va efectua în echipe stabilite în cadrul atelierului și va comporta
în principal trei etape:
• 1. analiza preliminară în vederea cartografierii tipologiilor de școli;
• 2. studiu detaliat al unui caz ales ca model tipologic în urma analizei
preliminare, cu posibilitatea propunerii unor intervenții de ameliorare a
spațiului exterior;
206
• 3. studiu comparativ al Școlii Gimnaziale nr.179 Bucureștii Noi aflată în
perimetrul de interes al temei 2.
Locurile indicate pentru analiza preliminară, alese pe considerente tipologice
și de amplasare, se află în principal în perimetrul central: 1. scoala centrala
de fete, 2.colegiul matei basarab ( matei bsarab 33), 3.colegiul national
gh.lazar, 4.liceul teoretic mihai ionescu (cauzasi), 5.scoala gimnaziala barbu
delavrancea (matei basarab 28-30), scoala generala nr. 71 (calea mosilor)
7.scoala speciala nr.1 (popa rusu 13), 8.scoala speciala nr.2 (popa petre),
9.scoala generala nr.56 (pache protopopescu 109 A), 10.Cambridge School
of Bucharest (dorobanti), 11.scoala 11 (monetariei), 12.scoala 152 uruguay
(virgiliu 42), 13.scoala generala 197 (drumul taberei), 14.scoala genrala
tudor arghezi (grădina icoanei), 15. scoala 80 dudesti (dudesti - mihai bravu),
16.liceul ion lovinescu (drumul taberei), 17.scoala gimanziala 46 (pantelimon)
Predare
1. Hărți de ansamblu cu poziționarea modelelor studiate în cadrul
orașului, clasificări tipologice ce sintetizează observațiile în funcție de paliere
de analiză diverse, stabilite în urma studiului și realizate pe baza materialului
fiecărei echipe, etc.
2. Scheme, axonometrii, detalii, planuri, secțiuni, machete ale modelului
studiat în cadrul echipelor și a propunerilor de intervenție asupra spațiului
exterior (scările vor fi stabilite în concordanță cu fiecare caz în parte)
3. Macheta ariei de studiu abordată în tema 2 (scara va fi stabilită în
cadrul atelierului)
atelier
37
Conf. dr. arh. Ştefan Dorin Adam
p.o. dr. arh. Andrei Mărgulescu
p.o. drd. arh. Andreea Nicuţ
Maluri de oraș și maluri de râu. Periferie. Foaier urban.
Argument.
L
a Sibiu, în anul 2019, s-a desfășurat a douăzeci și șasea ediție a
Festivalului Internațional de teatru. De la an la an, acest festival a
însemnat pentru Sibiu o dezvoltare continuă a impactului pe care
cultura îl are în viața orașului și, inclusiv, în dezvoltarea sa economică.
Festivalul este finanțat cu 5% din bugetul local și întoarce către acesta 12%.
Acest fapt dovedește dinamica prin care cultura poate schimba un oraș și prin
care este creată nevoia unor noi spații publice.
Așa a apărut în urmă cu mai mulți ani ideea construirii unui nou teatru, cel
existent, teatru Radu Stanca, este mult subdimensionat față de dinamica și
amploarea evenimentului artistic din cadrul festivalului și de pe tot parcursul
anului. In același mod s-a format și un alt spațiu neconvențional de spectacole,
Fabrica de Cultură, o conversie a unor spații industriale, structuri de beton
armat, transformate în săli de spectacole.
Evenimentele din cadrul festivalului nu sunt doar indoor, ci și outdoor, astfel
încât orașul are o dinamică rar întâlnită pe toată perioada desfășurării lui. Este
un fenomen care a stimulat înființarea altor evenimente conexe pe durata
întregului an.
207
 atelier

38
Prof. dr. arh. Dan Marin
Șef de lucrări dr. arh. Alexandra Afrăsinei
drd. arh. Tudor Patapievici
drd. arh. Andrei Teacă

Obiective.
Tema 1: SPAȚIILE ORAȘULUI
În acest sens vă propunem analiza unei situații urbane, care nu e doar cea a
Sibiului, și anume, cum un curs de apă ce străbate orașul poate genera spații Subiect Intervenție în spațiul public
publice, dotări publice, repere în cadrul orașului și rupturi. De asemenea,
concentrându-ne pe Sibiu în a doua parte a analizei, să ne gândim ce impact Principii Proiectul include o abordare teoretică și o propunere de
a avut sau are acum în oraș râul Cibin. intervenție într-un spațiu public și în contextul său imediat.

Este oare râul Cibin o limită fermă sau diluată a centrului vechi al Sibiului și a Situl ales, a cărui suprafață nu va depăși 5.000 m2, va fi amplasat în zona
țesutului său caracteristic? Închide sau deschide o zona din oraș? E un prag centrală a Bucureștiului.
sau o punte? Este o parcurgere în lung sau este o succesiune de punti de
legatura? Este în sine o cale care adună de-a lungul lui ipostaze diferite? Este Obiective Conform temei-cadru
un alt fel de cale sau simplu inel de circulație? Termeni - istorie
Așadar, ne propunem să studiem acest parcurs al râului pe toata lungimea - continuitate
lui în interferența cu orașul, să reperăm segmentele caracteristice unde
se pot dezvolta spații si funcțiuni publice conexe Festivalului Internațional - patrimoniu
de Teatru de la Sibiu, ținând cont că în cadrul festivalului nu sunt numai
- natura
spectacole de teatru.
- identitate

Organizare. - semnificație

Pentru înțelegerea și dezvoltarea temei vom organiza o excursie de patru - respect

zile la Sibiu, iar pe parcursul desfășurării proiectului fiecare student va mai
merge cel puțin încă o dată. - utilizare

- adecvare
Întocmit: - realism
conf. dr. arh. Ștefan Dorin Adam

208 209
 atelier

39
Şef lucrări dr. arh. Dragoş Perju
Asist. dr. arh. Oana Abălaru (CCC)
p.o. drd. arh. Silviu Preda
p.o. drd. arh. Claudia Pipoș

Conținut
Context. Spațiu și lumină
Analiza
• (i) scurt istoric al locului, punând în evidență datele relevante pentru
evoluția lui;

R
• (ii) definirea caracteristicilor structurale ale locului și a elementelor care
îi dau identitate; aportul continuu la context reprezintă un element esențial în
• (iii) definirea situației actuale: statut simbolic, disfuncții, necesități; procesul de gândire arhitecturală. În același timp considerăm că
• (iv) principii de intervenție, restricții și permisivități. arhitectura presupune valoarea intrinsecă a proiectului autonom.
De aceea liberul arbitru este esențial pentru sinteza informațiilor
Proiectul
acumulate în proiectul final, ca formă arhitecturală.
Propunere de transformare pozitivă a locului. Se vor preciza intervențiile Vă propunem acest proiect integrând actul artistic prin studiul lucrărilor unui
asupra spațiului propriu-zis, dar și asupra contextului său imediat. In acest artist plastic ales de voi. Nu dorim ca această abordare să se transforme
ultim caz, propunerile vor avea doar un nivel de principiu. într-un act mimetic ci, mai degrabă, să aveți un motiv de cercetare paralel
• Analiza și propunerea vor cuprinde schițe, planuri, secțiuni, fațade, în raport cu situl pe care îl veți propune ca urmare a analizei și care va face
axonometrii, scheme, detalii și machetă, adaptate situației specifice. parte din zona de studiu specificată în tema cadru - integrând personalitatea
• -Piesele arhitecturale vor putea fi însoțite de analize prin mijloace foto / artistului. Tema spațiului public va fi inclusă în raport cu realația dintre
video / audio / texte / grafică etc.; specificul artistului și vizitatori, în contextul uraban, ca relație între spațiul
interior și exterior.
Program
Metoda de studiu este cercetarea prin proiect.
Siturile vor fi propuse și alese împreună cu atelierul în săptămâna 1
Considerăm studiul foto, atât ca metodă de analiză a contextului cât și
Proiectul va fi elaborat în săptămânile 2 / 3 / 4 / 5
din punct de vedere al propunerilor voastre, esențial pe parcursul acestui
Săptămâna 6 va fi rezervată discuției finale și redactării proiectului proiect. În acest sens ne dorim ca lucrul pe model, prin machete de studiu și
mergând până la detaliu, să fie constitutiv pentru proiect.

John Pawson Photography, ‘The dialogue between client and architect is

about as intimate as any conversation you can have’. Robert A.M. Stern
210 211
 atelier

31 E
Șef de lucrări dr. arh. Vladimir Nicula
drd. arh. Radu Mocanu

1st Assignment – 1st Semester - 3rd Academic Year - 2019-2020

WRITING THE CITY’S IMPRINTS

INTRO built void crisp soft

positive negative opulence poverty clean dirty

black white close distant active passive

open closed sweet sour
nervous calm
good bad hot cold
engaging dull
up down fast slow
sobre drunk
presence absence fat slim
clear fuzzy
full empty beautiful ugly
hairy bold
rich poor night day
young old
strong weak Sun Moon

light dark straight bended smart stupid

order chaos healthy sick dead alive

noise silence intro outro happy sad

212 213
We tend to perceive our world in dual terms. A constant and dynamic
balance in-between opposite elements. If it’s not good, than it’s bad. If it’s
not forward, than it must be backward. If it’s not this, than it definitely is that
etc.
It is our cliché way of simplifying our perception. Maybe too simple or too
superficial, yet it is what it is.
As it is also a cliché to immediately feel the need for nuancing. For detailing
there where a clear cut seems too radical.
Our culture also teaches us to do that: to be or not to be, yin vs yang,
Superman vs Batman etc. Our modern world is full of these antitheses.
This is actually how we read and take note of the urban environment as
well. How many times, when asked to describe a city we visited, haven’t we
provided the typical answer: “It is a city of contrasts”?. And we did this strongly
believing we can offer a better understanding of what we actually observed.
Contrasts, as juxtapositions of objects/ people/ situations/ buildings that
appear to be in contradiction. Strangely enough, most places on Earth can
be described as such nowadays.
The purpose of our first exercise of this year is to deliberately fall into this
trap and take it as far as it can allow us. Experience the duality of this type
of perception to it’s extreme.
214
SITE
The exercise will be located in Damaroaia, the area where our next project
will be developed. See the map below for better locating the whereabouts:
PRINCIPLES
The urban reading/analysis will be followed through as you are already used
to: walks on the streets, mapping several characteristics of the area, photo
surveys, sketches, historical plans investigation , google earth overview etc
The goal will be to become familiar with the neighborhood and to identify as
many particular features as possible. “Spying” on previous’ years projects in
the same area is not prohibited, but actually warmly recommended.
FOOD FOR THOUGHT
• What is an imprint? What is its history?
• What is a stamp? What does it stand for? Why was it invented? How does
it work?
• Can the result of stamping/imprinting be seen as an architectural
gesture?
• Can this graphic mean teach us something about the design of a
construction?
• Can we recreate our urban reading by means of stamping? What are the
repetitive items/textures and how do they work together?
• Is stamping a way of conveying the genesis of urban tissue?
DELIVERABLES
The end result of this exercise should be one scale model, with the following
characteristics:
• there will be only one model per studio, as an outcome of the collective
work of all the students;
• the model will be a negative, so that when covered with ink and applied
onto a surface it will create an imprint; hence, the model should be
sturdy and easy to manipulate;
• its scale will be defined during the exercise; we recommend 1:2000 or
1:5000, but intermediate scales are also accepted;
• the model will not be realistic, but it will replicate and synthesize the
results of the analysis; so, the model is not a reproduction, but a way of
re-telling the story of the city.
Vladimir Nicula
Bucharest, September 2019
215
 2
CLĂDIRE CU DESTINAȚIE EDUCAȚIONALĂ

INTRO

S
tudiul dedicat locurilor publice ale orașului continuă și în exercițiul 2.
Despre spațiul public s-a glosat enorm și nu vom menționa aici prea
multe. Știm deja că el comportă dimensiuni multiple, că poate fi interior
sau exterior, dinamic sau static, că poate reuni citadinii sau, dimpotrivă,
că îi poate ajuta sa fie singuri cu ei înșiși, că poate fi colorat și vesel sau cenușiu
și plictisitor, că poate adăposti evenimente, ceremonii, adevărate puneri în
scenă ale vieții urbane sau că, dimpotrivă, poate fi domestic, simplu, familiar
și mundan. Știm că poate fi teatrul unor evenimente dramatice, violente chiar,
sau locul cel mai căutat al manifestărilor de sărbătoare de care, în principiu cel
puțin, se poate bucura oricine.
SEMESTRUL I (5) Vom încerca în exercițiul de față să întrebuințăm spațiul public ca instrument
de coeziune, la nivelul unei zone de oraș, definită ca un țesut destul de clar
PROIECTUL 2 structurat.

Așadar, veți propune o clădire publică cu funcțiune educațională. Aceasta va fi

Credite ECTS: 6 dezvoltată în București, pe situl reprezentat în desenele/imaginile de mai jos,
aflat între străzile Stănilești și Cireșoaia, în imediata apropiere a bd. Bucureștii
Durata: 8 săptămâni Noi, Sector 1.

Programul va fi o școală cu un program atipic, pe care îl veți descoperi în cele

Evaluare : Comisie ce urmează.

216 217
Se va acorda o importanță deosebită amenajării spațiului liber și public din
fața și din jurul clădirii pe care o veți propune.
Legătura cu orașul, respectiv cu țesutul cartierului va fi miza principala a
intervenției. Spațiile publice exterioare, care vor trebui să conțină, după
caz, spații pentru joacă, spații educaționale în aer liber, spații de reuniune,
eventual locuri de luat masa, spații de parcare și acces auto, locuri de
primire/așteptare, spații plantate etc. vor acționa ca o interfață către oraș, o
punte de legătură, un mediu primitor și plăcut.
SIT
Așa cum spuneam mai sus, terenul ales pentru proiectul de față se află în
Sectorul 1, mai precis în zona mai întinsă denumită generic Bucureștii Noi.
Aceasta include mai multe nuclee urbane distincte dar interdependente,
fiecare cu geneza precum și cu configurația sa diferită: Străulești Sud, Chitila
Triaj, Bazilescu, Costeasca, Pajura, Băneasa Sud și zona în care se află situl
proiectului, Dămăroaia (v. www.bucurestiinoi.ro)
Din punct de vedere fizic, zona este clar delimitată de calea ferată și de
lacurile de pe râul Colentina, iar Bulevardul Bucureștii Noi este axa care
ordonează spațiile publice și adună ceea ce locuitorii numesc “inima
cartierului”, respectiv segmentul care include Parcul Bazilescu și ansamblul
“Înfrățirea între popoare” (1953-1955). Acesta a fost edificat după includerea
zonei în teritoriul administrativ al Bucureștiului, în 1950.
Din punct de vedere social, zona este locuită majoritar de oameni născuți și
crescuți aici, dar și de o populație tânără numeroasă și în creștere, mai ales
în zonele de locuințe colective, dar și în blocurile construite recent în zonele
218
de case. Evoluțiile recente au trezit spiritul comunitar printre cei născuți
aici (v. Grupul de Inițiativă Civică Bucureștii Noi, Asociația Salvați Cartierele
Dămăroaia și Bucureștii Noi), dar se remarcă și dorința unor tineri (cadre
didactice universitare, artiști etc.) de a participa la construcția vieții publice
din zonă.
Cercetările sociologice și antropologice au scos la iveală două dintre cele
mai importante așteptări ale locuitorilor: (1) amenajarea de locuri de
întâlnire care să respecte diversitatea etnică și economică din zonă; și (2)
completarea dotărilor urbane din zonă cu funcțiuni educaționale, cpacitatea
actuală a școlii generale din cartier fiind deja depașită.
Programul pe care îl propunem spre studiu se construiește la intersecția
acestor două dorințe firești pentru întărirea urbanității în nordul Capitalei.
Terenul propus are următoarele caracteristici:
• neconstruit (deși în jur și în imediata vecinătate, construirea e deja
destul de densă);
• dimensiunea (aprox. 1.927 m2);
• conformarea (teren plat cu o formă trapezoidală);
• accesibilitatea (acces direct din ambele străzi Stănilești și Cireșoaia)
• vecinătățile (parcele construite, ocupate de locuinte individuale - case
cu curte)
• în conformitate cu PUG Bucuresti, amplasamentul face parte din
zona L2a: locuinţe individuale şi colective mici realizate pe baza unor
lotizări urbane anterioare cu P, P+1 şi P+2 niveluri situate în afara zonei
protejate, cu POT~45% si CUT 0,9 pt P+1, respectiv 1,3 pt P+2;
• legătura cu un țesut constituit: parcelare cu terenuri și case unitare și
ordonate, unde locuiește deja o comunitate destul de omogenă și activă.
PROGRAM EDUCAȚIONAL NON-FORMAL
Specificitatea programului funcțional propus pentru tema de față este
dată de faptul că include mai multe activități care se vor desfășura în
aceleași spații, dar la intervale orare diferite. Respectiv, acesta va include
în timpul săptămânii, între 9:00-18:00, ore pentru elevii școlii nr. 179 din
cartier, supraaglomerată în prezent, iar în intervalul 18:00-21:00, respectiv
Sâmbăta și Duminica, tot aici se vor desfășura activitățile educaționale care
se adresează comunității cartierului.
Astfel, propunerea este de a gândi un loc din tipologia “Cameră urbană” ca
spațiu de învățare despre oraș dar nu numai; loc de expunere (macheta
zonei, proiecte în curs, proiecte vizate, expoziții de cultură urbană și
arhitecturală); loc de conversații despre oraș și cartier; bază de cercetare cu
implicarea locuitorilor din zonă, a studenților și a profesioniștilor din variile
profesii ale mediului construit; loc în care oricine se poate simți binevenit și
poate dezvolta un proiect personal.
Educarea copiilor și tinerilor:
• programe tip “școala după școală” care le oferă instrumente de înțelegere
a cartierului și orașului în care locuiesc, de explorare (prin artă și design)
a temelor majore ale lumii în care trăim;
• cursuri pentru profesori care doresc să lege materiile predate de teme
ale cartierului și comunității în care trăiesc elevii lor.
Educarea adulților din zonă:
• ateliere de lucru pentru crearea de materiale care explică teme complexe
de planificare și proiectare urbană;
• evenimente care îi ajută pe locuitori să înțeleagă, să dezbată și să
participe la formularea și construirea viitorului zonei Bucureștii Noi.
219
Posibile activități:
• expoziții, evenimente, ateliere intensive de studiu sau de lucru, seminarii,
cursuri, școli de vară, proiecții de filme;
• întâlniri, conversații, dezbateri și prezentări;
• veciniadele - întâlnirile Grupului de Inițiativă Civică Bucureștii Noi;
• spațiu de lucru și joacă pentru viitorul cartierului.
Nu dorim sa propunem o schemă funcțională fixă și limitativă, dar anexăm
mai jos o listă orientativă de spații pe care le considerăm necesare:
hol / foyer / spațiu acces interior 200 m2
sală de expo dedicată / macheta zonei Bucureștii Noi 400 m2
4 săli de întâlnire / prelegeri (cca. 70 m2/unit.) 280 m2
4 săli de lucru / ateliere (cca. 50 m2/unit.) 200 m2
zonă administrație / birouri / cancelarie (eventual open-space) 110 m2
2 arhive 50 m2
garderobă / grupuri sanitare 50 m2
depozitări, spații tehnice (pot fi organizate într-un subsol parțial) 250 m2
loc de joacă interior și exterior 70/100 m2
spațiu de cafenea (incl. depozitare) 90 m2
magazin (opțional) 90 m2
220
NOTA: Aceste precizări au doar rol de recomandare. Numărul de elevi/ CONȚINUT
studenți, respectiv capacitățile, geometria, suprafețele, relațiile dintre
• Observație și analiză urbană – format la alegere: foto/ video/ audio, text,
anumite încăperi și alcătuirea spațial-volumetrică a ansamblului vor fi
grafică etc
definite de fiecare soluție în parte.
• Planșă de sinteză: descrierea caracterului esențial al proiectului prin
Principalul obiectiv al acestui exercițiu este de propune un sistem de spații scheme, schițe etc.
publice care să acționeze ca liant, în interiorul țesutului urban cu case și • Plan de situație, scara 1: 500 - cu amenajarea spațiilor publice și
grădini în lungul unor străzi devenite prea înguste în raport cu creșterea evidențierea felului în care se realizează legătura cu orașul
densității din zonă. • Planuri, secțiuni, fațade, scara 1: 100
• Macheta înscrisă în macheta de grupă, scara 1: 100/1:200.
• Piese de prezentare: perspectivă exterioară (axonometrie), vederi
TEME DE GÂNDIRE interioare (sau fotografii din interiorul machetei).
• Caracterul public: ierarhii și relații spațiale, unitate și ansamblu, spații • Materialitate: descrierea unui fragment din proiect prin mijloace la
majore și spații subordonate, stăpânirea unui program complex; alegerea atelierului - detalii, machete, desfășurate etc.
• Studiul programului educațional, al vechilor și noilor modele;
• Relația unei clădiri publice cu locuitorii, cu contextul său urban și cu epoca
Vladimir Nicula, Daniela Calciu, Ștefan Ghenciulescu,
sa (pentru cine proiectăm; echilibrul între inserție, reper, identificare în
București, Septembrie 2019
orașul contemporan și în cazul Bucureștiului și al cartierului);
• Îmbogățirea temei prin soluția de arhitectură: ce poate oferi proiectul,
dincolo de rezolvarea corectă? Ce funcțiuni și mai ales utilizări pot
apărea în plus? Cum poate evolua clădirea?
• Relația dintre structură, organizare și spațiu;
• Sustenabilitate prin arhitectură. Pentru multă lume, inclusiv cei din
profesie, sustenabilitatea ține de materiale și gadget-uri. Invităm
la explorarea mijloacelor arhitecturale pentru o viață (mai) bună a
clădirii: relația cu mediul, folosirea inteligentă a resurselor, integrare,
adaptabilitate, reziliență, relevanță dincolo de nevoile și contextul
imediat.
221
222 223
 EDUCATIONAL BUILDING
INTRO
The study dedicated to public spaces continues throughout the second exercise.
The public space has been the favorite topic for an enormous number of studies and researches, hence we will
not reminisce about it too much in the upcoming pages. We already know it encompasses multiple stances,
such as it can be located indoor or outdoor, it can be dynamic or static, it can unite citizens or, on the contrary,
it may help them find peace in solitude, it may be colorful and joyful or grey and grim, it can host events,
ceremonies and real-life public performances or, at the same time, it can be simple, domestic, familiar and
mundane. We know it can sometimes be the theatre for dramatic, even violent events, while it can also be the
preferred area for celebrations which thus become, at least in principle, a delight for everyone.
We will try with the current exercise to employ the public space as an instrument for cohesion of a specific
urban area, which is actually already defined as a well structured fabric.
Henceforth, you will propose an educational building. This will be developed in Bucharest, on the plot
described in the drawings/images below, located in-between Stănilești and Cireșoaia streets, nearby Bucureștii
Noi boulevard, in District 1. The destination of this building will be an atypical school, as you will find herewith.
You will give particular importance to the arrangement of the free and public space in front of and around the
building you will propose.
The connection with the city, namely the urban fabric of the surrounding neighborhood will become the main
target of the intervention. The outside public spaces, which will have to accomodate, where appropriate:
playgrounds, outdoor educational facilities, meeting areas, eating places, parking lots and carways, entrance
& waiting areas, planted spaces etc. will all act as an interface towards the city, a connection element, a
welcoming and pleasant environment.
224
THE SITE
As indicated above, the plot chosen for this project is located in District 1, more precisely in an extended area
generically known as Bucureștii Noi. This includes several different urban cores, still very interlinked, each
having its own distinct genesis and configuration: Străulești Sud, Chitila Triaj, Bazilescu, Costeasca, Pajura,
Băneasa Sud and the area where the site is located: Dămăroaia (www.bucurestiinoi.ro)
Geographically, the area is clearly delimited by the railroad and the lakes on the river Colentina, while
Bucureștii Noi boulevard acts as an axis that structures the public spaces and gathers what the inhabitants call
“the heart of the neighborhood”, namely the segment that includes Bazilescu Park and the ensemble “Înfrățirea
între popoare” (1953-1955). All this was raised after the inclusion of the area inside the administrative territory
of Bucharest, in 1950.
From the social point of view, the area is inhabited in majority by people who were born and raised here,
as well as a young, numerous and growing population, which occupies especially the collective housing units
including the newly built apartment buildings in the more traditional quarters. The recent developments gave
birth to a very active community spirit among the people born in this neighborhood (such are “Grupul de
Inițiativă Civică Bucureștii Noi”, “Asociația Salvați Cartierele Dămăroaia și Bucureștii Noi”) which, along with
other initiatives of young teachers and artists aim to take part in reshaping the public life of this corner of town.
The sociological and anthropological researches revealed two of the most important expectations from these
citizens: (1) creating and/or arranging meeting areas for them, which must respect the ethnic and economic
diversity of the area; and (2) completing the urban amenities of the area with educational facilities, given the
fact that the current capacity of the primary school in the neighborhood is already exceeded.
The functional program we propose is consequently based on these two innate prerequisites, both targeting
to strengthen the urban character in the North of the Capital.
The proposed site has the following characteristics::
• it is unbuilt (although the plots in the vicinity are quite densly developed);
• the surface is approx. 1.927 m2;
• it is configured as a trapeze shaped flat field;
• it has direct access from both streets (Stănilești & Cireșoaia)
• the neighbors are built plots, occupied by individual housing with courtyards;
• in compliance with PUG Bucharest, the plot is located within L2a area: individual and collective small
sized housing, raised on former urban developments, having GF, GF+1 and GF+2 floors, outside any
protected area regulations, with POT~45% and CUT 0,9 for GF+1, and 1,3 for GF+2;
• the plot configuration of the area is regulated and homogeneous, most of the houses have similar shape
and size; also, the area is inhabited by a quite united and active community.
NON-FORMAL EDUCATION
The particularity of the functional program is given by the fact that it will include several distinct activities which
will occupy the same spaces, but at different hours. In other words, during the week days (Mo-Fri) in-between
9:00-18:00, classes will be held for the pupils of School no. 179, overcrowded at the moment and, in-
between 18:00-21:00, and also on Saturdays and Sundays, the same building will accomodate the educational
activities that involve the community of people in the neighborhood.
Thus, the proposal will aim at creating a place that may fall under the typology of an “Urban Room” -
a learning space about the city and more; it will accomodate an exhibition place (site model of the area,
projects in progress, targeted projects, exhibitions of urban and architectural culture); it will also be a place
for conversations about the city and the neighborhood, a research base that will involve all inhabitants of the
area, together with students and specialists from different fields of avtivity that include the built environment;
it will be a place where everyone can feel welcome and develop a personal project.
225
Education for children and youngsters:
• “after-school” programs that provide tools for understanding the neighborhood and the city they live
in, exploration (through art & design) of the main topics that concern the world we inhabit nowadays;
• classes for teachers who wish to connect the disciplines they already teach with the thematic of the
neighborhood their pupils and the communities where they come from live in.
Education for adults:
• workshops for creating media that will explain the complexe issues related to urban design and planning;
• events that may help the citizens understand and then participate in debates that target formulating and
building the future for Bucureștii Noi.
Potential activities:
• exhibitions, public events, intensive study workshops, seminars, classes, summer-schools, movie
screenings;
• meetings, open discussions, debates and presentations;
• “veciniadele” - meetings of the association Grupului de Inițiativă Civică Bucureștii Noi;
• workspaces and playgrounds.
Since we don’t want to force your proposal through a limitative and fixed functional diagram, please find
below a mere list of spaces we consider to be necessary in your proposal:
lobby/ foyer / main access 200 m2
exhibition hall / Bucureștii Noi scale model 400 m2
4 meeting rooms / presentations (cca. 70 m2/unit.) 280 m2 - The study of the educational program, the old and the new models;
4 workshops (cca. 50 m2/unit.) 200 m2
administration/ offices (could be seen as an open-space) 110 m2
2 archives 50 m2
wardrobe / toilets 50 m2
226
storage, technical spaces (could be located in a partial UG) 250 m2 - Sustainability through architecture. For many people, including the professionals, sustainability is
all about technique and gadgets. We invite you to explore the architectural means for a (better) life
inside/outside playground 70/100 m2
of the building: the relationship with the environment, the intelligent use of resources, integration,
cafeteria (incl. storage) 90 m2 adaptability, resilience, relevance beyond the immediate needs and context.
shop (optional) 90 m2
CONTENT
NOTE: The dimensions lisetd above have a recommendation purpose only. The number of pupils / students,
- Urban observation and analysis – format of choice: photo/ video/ audio, text, graphics etc
respectively the capacities, the geometry, the surfaces, the relations between certain rooms and the spatial-
volumetric composition of the ensemble will be defined specifically within each solution. - Synthesis board: description of the main features of the design through sketches, diagrams etc.
- Site Plan, scale 1:500 - with the arrangement of public spaces and the connection with the rest of
the city
The main objective of this exercise is to propose a system of public spaces that may act as a binder inside the
urban fabric and to provide a proper response to the increasing density in the city in general as well as in this - Plans, Cross-sections, Façades, scale 1: 100
area.
- A model of the object inserted in the general site model, scale 1: 100/1:200.
- Presentation parts: exterior perspective view (axonometrical), interior views (or photos inside the
scale model).
“FOOD FOR THOUGHT”
- Materiality: description of a fragment of the project with means defined with the studio - details,
- The public character: hierarchies and spatial relations, units and ensemble, major spaces and
smaller models, elevations etc.
subordinate spaces, mastering a complex program;
- The relation of a public building with the inhabitants, its urban context and its epoch (for whom
we design; the balance between insertion, landmark, identification in the contemporary city - Vladimir Nicula, Daniela Calciu, Ștefan Ghenciulescu,
Bucharest - and the neighborhood);
Bucharest, September 2019
- Enriching the theme with the architectural solution: what may the project offer, beyond the correct
solution? What functions and special uses may appear in addition? How can the building evolve?
227
 semestrul 2
228 229
 3
SEMESTRUL II (6)
PROIECTUL 3+4 + PT
Credite ECTS: 4 +7 +2 (PT)
Durata: 6 + 8 săptămâni
Evaluare : Atelier/ Comisie
230
Locuire și densitate urbană
Introducere
Construirea locuințelor este unul dintre principalele instrumente prin care
orașul s-a dezvoltat şi coagulat de-a lungul timpului. Diferitelor perioade
istorice ale evoluției Bucureștiului le corespund moduri de locuire şi modele
tipologice arhitecturale precise, care reflectă concepțiile și cunoștințele
vremurilor: politice, culturale, tehnice, sociale, estetice, etc.
Ciclul primilor trei ani de formare ca arhitecți culminează cu acest proiect de
locuințe colective. Deşi intrată relativ recent în repertoriul de preocupări al
arhitecţilor, miza locuirii colective vizează relația esențială dintre arhitectură și
oraș, problematica locuirii împreună în acelaşi teritoriu şi imaginarea viitorului
oraşului.
Locul și Tema
Terenul propus spre studiu are ieșire la trei străzi: Splaiul Unirii, str. Octavian,
str. Doamna Chiajna. Această parcelă are o dublă situare: pe de o parte face
parte din frontul care bordează Dâmbovița, având astfel un potențial și o
anvergură la o scară urbană mai amplă; pe de altă parte, parcela aparține unui
cartier cu locuințe cu unul-două niveluri, exceptând blocul cu șase niveluri
învecinat. Întreaga zonă este supusă presiunii imobiliare actuale; procesul de
densificare și de speculare a valorii terenurilor este în plină desfășurare.
231
Datorită acestei duble situări în oraș, studenții sunt invitați să evalueze (în
căutările conturate în fiecare atelier) tipologia locuirii celei mai potrivite
vocației terenului. Astfel, regulamentul de urbanism este prezentat ca
anexă a acestei teme, însă acele date cu caracter normativ pe care primăria
le stabilește devin acum, în cadru academic, subiect de dezbatere, de
meditație și parte a studiului fiecăruia. Fiecare proiect va trebui să ia poziție
cu privire la: tip arhitectural de locuire (monobloc, mai multe volume,
relații cu spații exterioare, etc), mod de așezare pe parcelă (retrageri, spații
libere), densitate (număr de apartamente), regim de înălțime, structurarea
verticală a programului de locuire (de la public la privat), structura tipologică
a apartamentelor (număr de camere, suprafețe mici sau mari), etc.
De o importanță particulară în desfășurarea studiului va fi stabilirea limitei
de studiu a contextului urban, stabilită de fiecare atelier în parte – având în
vedere dubla situare în oraș menționată mai sus.
Teme de dezbatere
a. Orașul
• Dâmbovița: istoric, regularizarea albiei, folosire actuală și potențial
• Cartierul: parcelar și tipologii de locuire, densitate și presiune imobiliară,
străzi, vegetație, etc.
• Scara intervenției: Dâmbovița și inelul central al Bucureștiului vs. cartierul
b. Locuirea
• Precizarea temei – construirea peisajului și a imaginarului locuirii
cotidiene: intrare, curte comună, casa scării, cutii poștale, interfon,
avizier, loc biciclete și cărucioare, pubele gunoi, parcaje mașini, spații
232
tehnice (centrală termică, hidrofor, etc), eventuale spații comune tip
spălătorie, mic spațiu de folosit în comun (ședințele asociației de locatari/
•
proprietari, etc.)
Flexibilitatea arhitecturii. Acordul dintre folosire și formă. Permanență
și Pasager
• Locuirea – între Privat (intim, ascuns), Comun (împreună), Public
(reprezentare, oraș)
c. Teoria arhitecturii
• Arhitectura contextuală și arhitectura nonreferențială
• Integritatea arhitecturii : arhitectura ca sinteză a temelor sale specifice:
orientare, spațiu, lumină, structură, materialitate, ordine, tip(ologie)
• Arhitectura durabilă (sustenabilitatea, eficiență energetică, preț
eficientizat al investiției)
Desfășurarea și redactarea proiectului
Proiectul va fi elaborat în echipe de câte doi studenți.
Proiectul va fi elaborat în 2 faze de studiu.
Faza 1 - Locuinţe colective: studiu urbanistic şi de soluţie
Această fază va avea concursul câte unui membru al Facultăţii de Urbanism,
ca specialist consultant, ataşat fiecărui atelier în parte.
4 credite, 6 săptămâni – jurizare în atelier. // Se vor preda, în tehnici la
alegere, pe hârtie albă:
• fotografii, schiţe, texte explicative
• setul de concluzii obţinute în urma înțelegerii naturii urbane a dublei
situări a parcelei studiate;
• plan de situaţie cu vecinătăţi (sc. 1:500), planuri, secţiuni și fațade /
desfășurate ale frontului stradal, care să ilustreze modul de așezare al
proietului de arhitectură în oraș (sc. 1:500 - sc. 1:200);
• Plan parter și plan de etaj curent care să ilustreze gândul inițial al
proiectului (sc. 1:200)
• machetă (sc. 1:200). Macheta individuală (1:200) va fi integrată într-o
unică machetă de ansamblu, care va cuprinde şi vecinătăţile terenului şi
va fi construită de către fiecare atelier.
Faza 2 - Locuinţe colective: studiu detaliat
8 credite, 8 săptămâni – jurizare în comisie. // Se vor preda, în tehnici la
alegere, pe hârtie albă:
• plan de situaţie cu vecinătăţi (sc. 1:500);
• planurile tuturor nivelurilor supraterane complet mobilate (sc. 1:100);
• planul subsol 1:200
• toate faţadele, cu vecinătăţi (sc.1:100);
• două secţiuni caracteristice prin întreg ansamblul (sc. 1:100);
• două imagini care să surprindă scenariul urban propus, atmosfera
locuirii, materialitatea proiectului şi relaţia acestuia cu vecinătăţile;
• o reprezentare a unui interior de apartament într-o tehnică la alegere
(desen, 3D, machetă, colaj etc.)
• un text sintetic (~200cuv.) care surprinde esențialul proiectului
• alte piese la alegere
Proiect tehnic (în colaborare cu Departamentul de
Ştiinţe Tehnice)
(2 credite, 6 săptămâni - jurizare în comisii)
Proiectul tehnic va consta în detalierea la nivel de proiect de execuţie a unor
elemente constitutive ale proiectului de arhitectură. Studiul se va desfășura
în a doua fază a proiectului de arhitectură (ultimele 6 săptămâni) și va fi
îndrumat în colaborare cu membri ai Departamentului de Ştiinţe Tehnice. La
această fază se urmăreşte înţelegerea constructivă a elementelor constitutive
ale unei clădiri, de la fundaţii până la învelitoare, inclusiv instalaţiile (electrice,
sanitare, termice şi ventilaţii) şi elaborarea unui proiect în vederea punerii
lor în operă. Se vor ilustra, cota şi explica alcăturile (straturile) elementelor
plane (pereţi interiori sau exteriori, planşee şi scări, învelitori), tâmplăriile
(interioare şi exterioare), confecţiile metalice sau din alte materiale şi orice
altă parte constitutivă a construcţiei, astfel încât să corespundă normelor de
confort actuale.
Piese desenate:
• nivel suprateran dintr-un tronson reprezentativ (sc. 1:50), în echipă:
secţiune orizontală, redactată la nivel de proiect de execuţie şi cu
marcarea doar a mobilierului fix.
• detaliu travee (sc. 1:20), în echipă: secţiune orizontală pentru fiecare
nivel diferit, secţiune verticală, faţada aferentă, de la nivelul fundaţiei
până la învelitoare. Zona aleasă va fi printr-o faţadă relevantă şi va fi
stabilită împreună cu echipa de îndrumare.
233
• detaliu la alegere (sc.1:5 - 1:1, după caz), individual: secţiune orizontală, Rossi, Aldo – „L’architettura della città”, CittàStudi Edizioni, Torino, (1966)
secţiune verticală. Se va alege un detaliu special care va fi stabilit 2008
• Din punct de vedere al reglementărilor
împreună cu echipa de îndrumare. Prin „special” se înţelege un detaliu
Suditu, Bogdan – „Bucurestiul in locuinte si locuitori de la inceputuri pana urbanistice, terenul se află în zona M2,
particular, nu de catalog, gândit de autor în mod special pentru proiect.
mai ieri”, Compania, Bucureşti, 2016 conform Plan Urbanistic Zonal Sector 3,
Bucureşti
Studii:
Criterii • Alte funcţiuni complementare locuirii:
pondere totală ce nu va depăşi 20%
• - Relaţia arhitecturii propuse cu orașul *** - „Collective Housing”, Editorial Pencil, Valencia, 2006
din suprafaţa construită desfăşurată
• - Calitatea Locuirii *** - Ponta, Radu Tudor & Popescu, Toader: „Dâmboviţa – date istorice alocată programului de locuire.
• - Integritatea arhitecturii şi sensibile”, în «stART dâmboviţa», Bucureşti: Editura Universitară „Ion • Spaţiile tehnice şi locurile de parcare
• - Calitatea reprezentării Mincu”, 2007 (pp.12-29) necesare, dimensionate şi configurate
în conformitate cu legislaţia actuală din
*** - Băncescu, Irina: „Reabilitarea frontului la apă”, în «stART dâmboviţa», România.
Bibliografie Bucureşti: Editura Universitară „Ion Mincu”, 2007 (pp.30-39)
• Se vor respecta legislația și normativele
Breitschmid, Markus – „Non-Referential Architecture”, (Ideated by Valerio *** - Popescu, Toader: „Spaţiul public în secţiune verticală. Cazul care stabilesc configurațiile minimale
Olgiati Dâmboviţa”, în «ACUM. Dosare Bucureştene - spaţiul public şi reinserţia obligatorii și suprafețele minime
socială a proiectului artistic şi arhitectural», Bucureşti: Editura Universitară obligatorii aferente apartamentelor,
Written by Markus Breitschmid), Simonett&Baer Editions, 2018 „Ion Mincu”, 2010 (pp.130-135) după cum și cele care impun criterii
de exigență pentru igienă, umbrire
Castex, Jean, Depaule, Jean-Charles - „Urban Forms: The Death and Life of *** - Mortu, Petre: „Dâmboviţa. Locuri de petrecere în secolul al XIX-lea”, în / iluminare şi ventilare naturală a
The Urban Block”, Oxford, 2004 «ACUM. Dosare Bucureştene - spaţiul public şi reinserţia socială a proiectului locuinţelor, precum şi normele de
artistic şi arhitectural», Bucureşti: Editura Universitară „Ion Mincu”, 2010 protecţie la incendiu, protecţie civilă,
Gausa, Manuel – „Housing: new alternatives - new systems”, Actar, Barcelona, (pp.120-129) trafic şi siguranţa circulaţie
1998
Web:
Mozas, Javier & Fernándes Per, Aurora– „Nueva Vivenda Colectiva / New
https://collectivehousingatlas.net/ Întocmit:
Collective Housing”, A+T Ediciones, Victoria-Gasteiz, 2006
şef lucrări dr. arh. Ştefan Simion
Frampton, Kenneth – „Modern architecture: a critical history”, Thames & http://www.europan-europe.eu asist. dr. arh. Emil Burbea
Hudson, Londra, 1992 / capitolul despre „Regionalismul Critic” asist. dr. arh. Mihnea Simiraş-Babic
http://www.subtilitas.site

234 235
 N
236 237
239
 Housing and urban density
Introduction
Implementing collective housing has been one of the main processes the City has undergone when expanding
and finding its form during time. Various historical periods of the evolution of Bucharest have seen precise
inhabiting models and particular architectural typologies, reflecting the conceptions and knowledge of the
respective times: political, cultural, technical, social, esthetic, etc.
The place and the Brief
The plot proposed for study has direct access to three streets: Splaiul Unirii, Octavian Street, Lady Chiajna Street.
This parcel has a double urban situation: first, it is part of the extensive front that borders Dâmbovița, and as
such having wide urban amplitude at the scale of the city; second, the parcel belongs to a neighborhood of mostly
2 levels houses, with a few exceptions such as the 6 levels adjacent block. The entire area is subject to the real
estate pressure which triggers a densification process.
Due to this urban double situation, students are invited to evaluate (in the research led in each studio) the most
suited typology for inhabiting, given this site. In this context, the urban regulation is presented as an annex to this
brief; but the normative data that the city hall establishes in real life, are here, within the university, subject to
debate, meditation, part of each student’s study. Each project will have to take a stand in relation to: architectural
residential type (single block, more volumes, relationship to the exterior spaces, etc.), way of occupying the plot
(retreats, free spaces), density (number of apartments), height of the building, vertical structuring of the program
(from public to private), typological structure of the apartments (number of rooms, small or big surfaces), etc..
Of particular importance in the study unfolding will be establishing the study limit of the urban context; it will
be decided in each studio taking into account the above mentioned double situation of the plot within the city.
240
Debate Themes
a. The City
- Dâmbovița: its history, regularization of the riverbed, current use within the city and its potential
- The Neighborhood: the parcel system and the inhabiting typologies, density and real estate
pressure, streets, vegetation, etc.
- Scale of the intervention: Dâmbovița and the inner ring of Bucharest vs. The neighborhood
b. Inhabiting
- Defining the brief – determining the landscape of daily inhabitation and its imaginary: entrance,
common courtyard, staircase, postal mailboxes, interphone, notice board, place for bicycles and
baby strollers, waste bins, parking places, technical spaces (heating, water pump, etc.), common
spaces such as laundry room, common space to be used as meetings for the residents or private
small parties, etc..
- Flexibility of the architectural spaces. The balance between use and form. Permanence and
Temporary.
- Dwelling – between Private (intimate, hidden), Common (together), Public (representation, city)
c. Theory of Architecture
- The Integrity of Architecture: the discipline as a synthesis of its specific themes – orientation, space,
light, structure, material, order, type, etc.
- Contextual architecture vs. Non-referential architecture
- Sustainable architecture and the city: sustainability, energetic efficiency, optimized cost of the
investment
Project schedule
The project will be designed by 2 member teams. The project will imply 2 design phases.
Phase 1 – Collective Housing: Urban Study and Preliminary Design
This design phase will have a consultant specialist from the Faculty of Urbanism, one for each Design Studio.
4 credits, 6 weeks – critic inside the Design Studio // Deliverables, on white paper:
• photographs, sketches, explanation texts;
• conclusions regarding the double urban nature of the site;
• site plan with the surrounding context (1:500), plans, sections and facades, including the unfolded street
front, which are to illustrate the way the architecture project is connected with the city (1:500-1:2000);
• ground floor and typical floor, for better understanding the inceptive thinking of the project (1:200);
• individual team model (1:200) which will be integrated in the collective site model (1:200), one for each
Design Studio, which will have to include the surrounding context.
Phase 2 – Collective Housing: Detailed Study
8 credits, 8 weeks – grading Commission. // Deliverables, on white paper:
• site plan with surrounding context (1:500);
• all the plans above ground with furnishing indications (1:100);
• underground plan (1:200);
• all the facades, including surrounding context (1:100);
• 2 characteristic sections for the entire ensemble (1:100);
• a representation of one appartment interior, in any desirable technique (drawing, 3D, model, collage
and so on);
• synthetic text to catch the essence of the architectural proposal (~200words);
• any other supplementary material.
241
 Technical Project
(in collaboration with Technical Sciences Department) / 2 credits, 6 weeks - grading Commission
The Technical Project will consist in detailing the construction level of some constitutive elements of the
architectural project. The study will develop in the second part of the the architectural project (the last 6
weeks) and it will be guided with the support of Technical Sciences Department members. In these phase it
is necessary to understand the constructive logic of the constitutive elements of a building, starting from the
foundation to the exterior envelope, including mechanical and electrical engineering, and the way such a
logic is to be represented for the building site. The drawings will illustrate, count and explain the constructive
systems (layers) of planar elements (interior and exterior walls, floors, stairs and roofs), windows and doors
(interior / exterior), metallic confections or any other material or part of the construction, so that the building
would correspont the current comfort norms.
Deliverables:
• above ground levels for a representative segment of the building (1:50): horizontal section represented
for the building site, indicating only the fixed furniture as well [team].
• span detail (1:20): horizontal section for each level, vertical section, the resulting facade from the
foundation level to the roof; the precise zone will be selected toghether with the guiding team through
a relevant spot of the project [team].
• detail by choise (1:5 / 1:1): horizontal section, vertical section. Toghether with the guiding team, a
special detail will be selected, illustrating a particular way of understending the project by the author
[individual].
Criteria
• The relation between Architecture and The City
• The quality of Living
• The Integrity of Architecture
• The quality of representation
242
Bibliography: R egarding the Urban Regulations, the plot is situated in M2 Area, according to Zonal Urban Plan of Sector 3,
• Breitschmid, Markus – „Non-Referential Architecture”, (Ideated by Valerio Olgiati Bucharest.
• Written by Markus Breitschmid), Simonett&Baer Editions, 2018 Any other complementary functions will not surpass a 20% quote of the entire surface.
• Castex, Jean, Depaule, Jean-Charles - „Urban Forms: The Death and Life of The Urban Block”, Oxford, 2004
• Gausa, Manuel – „Housing: new alternatives - new systems”, Actar, Barcelona, 1998 Technical spaces and the required parcking plots will be desinged according the Romanian Legislation.
• Mozas, Javier & Fernándes Per, Aurora– „Nueva Vivenda Colectiva / New Collective Housing”, A+T
T he Law and Regulations which predicts the minimum required configurations or surfaces regarding the
Ediciones, Victoria-Gasteiz, 2006
• Frampton, Kenneth – „Modern architecture: a critical history”, Thames & Hudson, Londra, 1992 / living conditions will be respected, as well as those which impose hygiene, illumination or natural ventilation
capitolul despre „Regionalismul Critic” criteria, fire safety norms, civil protection or traffic circulation.
• Rossi, Aldo – „L’architettura della città”, CittàStudi Edizioni, Torino, (1966) 2008 Prepared by
• Suditu, Bogdan – „Bucurestiul in locuinte si locuitori de la inceputuri pana mai ieri”, Compania, Lect. phd. acrh. Ştefan Simion
Bucureşti, 2016 Assist. phd. arch. Emil Burbea-Milescu
Studies: Assist. phd. arch. Mihnea Simiraş-Babic
• *** - „Collective Housing”, Editorial Pencil, Valencia, 2006
• *** - Ponta, Radu Tudor & Popescu, Toader: „Dâmboviţa – date istorice şi sensibile”, în «stART
dâmboviţa», Bucureşti: Editura Universitară „Ion Mincu”, 2007 (pp.12-29)
• *** - Băncescu, Irina: „Reabilitarea frontului la apă”, în «stART dâmboviţa», Bucureşti: Editura
Universitară „Ion Mincu”, 2007 (pp.30-39)
• *** - Popescu, Toader: „Spaţiul public în secţiune verticală. Cazul Dâmboviţa”, în «ACUM. Dosare
Bucureştene - spaţiul public şi reinserţia socială a proiectului artistic şi arhitectural», Bucureşti: Editura
Universitară „Ion Mincu”, 2010 (pp.130-135)
• *** - Mortu, Petre: „Dâmboviţa. Locuri de petrecere în secolul al XIX-lea”, în «ACUM. Dosare Bucureştene
- spaţiul public şi reinserţia socială a proiectului artistic şi arhitectural», Bucureşti: Editura Universitară
„Ion Mincu”, 2010 (pp.120-129)
Web:
https://collectivehousingatlas.net/
http://www.europan-europe.eu
http://www.subtilitas.site
243
 TEORIA PROIECTULUI – ANUL 3
Conf. dr. arh. Cosmin Caciuc

O
biectivul esențial al anului III e constituit de investigarea surselor formelor arhitecturale și
metodelor de proiectare în cazul intervențiilor legate de spațiul public și locuirea colectivă în
favoarea orașului. Prin aprofundarea culturii teoretice profesionale după 1965 în mod aplicat,
vom încerca să evidențiem mijloacele conceptuale necesare argumentării critice a demersului
arhitectural irigat de un interes major pentru context. Articularea proiectării cu preocupările intelectuale
mai largi asupra orașului clarifică modul în care ideile de arhitectură pot fi exprimate coerent și responsabil
în sfera publică. Antologiile, istoriografiile, tratatele teoretice și revistele de arhitectură recunoscute în
școlile de arhitectură din întreaga lume, preocupate de producția arhitecturală din ultimele cinci decenii,
ne vor servi ca resurse fundamentale.

Structura prelegerilor de 2 ore, susținute la 2 săptămâni, câte 6 pentru fiecare semestru, se relaționează
cu cea a exercițiilor de proiectare. Înţelegerea prin proiect a sensului public al arhitecturii și a relaţiei
complexe dintre arhitectură şi oraş, în primul semestru, face necesară evidențierea metodologiilor
explicite sau implicite de abordare contextuală a spațiului public în cadrul proiectării arhitecturale legate
de următoarele teme: diferențierea spațiului public, contextualism, tipologie, program, monumentalitate,
reprezentare și percepție. În cel de al doilea semestru, conținutul prelegerilor vizează abordarea tipologică
a locuirii colective: recuperarea orașului, configurația spațială și configurația constructivă în relație cu
programul funcțional, tipologia ca metodă de proiectare în viziunea continental-europeană postbelică,
organizarea elementară constructivă și densificarea urbană, organizarea structurii pe principiile culturii
tectonice, în contextul teoretizării fenomenologice.

244 245
 Sem. 5: Sem. 6:
Abordarea contextuală a spațiului public Abordarea tipologică a locuirii colective

Modulul 3: C
 onfigurația spațială și referențialita-
Modulul 1: Program, context și tipologie
tea istorică
» 7 / Recuperarea orașului; tipologia - configurație
» 1 / Diferențierea spațiului public, program, formă
și metodă de proiectare urbană
și utilizare
» 8 / Neoraționalism, formalism și realism
» 2 / Contextualism
» 9 / Pièce urbain și regionalism critic; raționalism
» 3 / Tipologie, temporalitate și transformare
poetic, „orașul-în-oraș” și critica olandeză

Modulul 2: M
 onumentalitate, percepție,
reprezentare imaginația materială
» 4 / Recuperarea monumentalității
» 5 / Spațiul public perceptiv
» 6 / Imagine și reprezentare
Modulul 4: C
 onfigurația constructivă și
» 10 / Organizarea elementară constructivă;
tipologiile constructive ale densificării urbane
» 11 / Configurația constructivă, adaptarea la
amplasament și însușirea funcțională
» 12 / Definirea spațiilor individuale și colective în
sistemul constructiv. Organizarea structurii pe
principiile culturii tectonice

«««
Giorgio Grassi, Park-Kolon-
naden, Berlin (1993)

246 247

Bibliografie
de Solà-Morales, M. (1992).
Public Spaces, Collective Spac-
es. În T. Avermaete, K. Havik, H.
Teerds, (eds.), (2009), Archi-
tectural Positions. Architecture,
Modernity and the Public Sphere
(pp. 85-92). Amsterdam: SUN
Publishers.
Hertzberger, H. (2002). Collective
Space, Social Use. În T. Aver-
maete, K. Havik, H. Teerds (eds.),
(2009), Architectural Positions.
Architecture, Modernity and the
Public Sphere (pp. 93-100). Am-
sterdam: SUN Publishers.
Hertzberger, H. (2009), Lesson
for Students in Architecture. Rot-
terdam: 010 Publishers.
Jocher, T. & Loch, S. (2010).
Raumpilot. Grundlagen. Stutt-
gart: Wüstenrot Stiftung.
«««
Aiko Miyawaki, Utsuroski, Palau
Sant Jordi Sports Palace, Barce-
lona (1992)
248
Prelegerea nr. 1 / Diferențierea spațiului public, program, formă și utilizare
S
paţiul public este un loc fizic către care o persoană se îndreaptă conştient pentru a privi de jur împrejur şi pentru a fi privită,
în timp ce spațiul privat este locul fizic care se instituie în spaţiul public, nicidecum în opoziţie cu acesta, prin retragerea unei
persoane din sfera vederii exterioare, fără ca această retragere să însemne în acest caz intimitate, persoana păstrându-şi
privilegiul de a-i privi în exterior pe ceilalţi.
Conflictul ideologic al Mișcării Moderne cu orașul istoric a implicat această problemă a diferențierii spațiului public în termenii
percepției vizuale și corporale. Congresele CIAM (Congrès Internationaux d’Architecture Moderne) au consființit în edițiile II-IV
(1929-1933) modele urbanistice care au vizat distrugerea sistematică a tipologiilor premoderne ale orașului. La Bauhaus, Hannes
Meyer considera atunci că diagrama funcțională și programul economic sunt principiile determinante ale proiectului de construcție.
Dizolvarea CIAM în 1956 se leagă de contribuția semnificativă a echipei Team X (Aldo van Eyck, Jacob Bakema, Alison & Peter &
Smithson și Georges Candilis) care propun concepte reparative pentru spațiul public: Stem - centrul liniar ca alternativă la dispariția
străzii din urbanismul Cartei de la Atena; Streets in the air - cursiva ca stradă suspendată; Web - clădirea ca țesut urban - sistem
flexibil, stratificat și omogen, cu o mare varietate tipologică.
Clădirea ca țesut urban a fost dezvoltată la un nivel mai elaborat de olandezul Herman Hertzberger într-o serie amplă de proiecte
publice cu program educațional, în care activitatea socială se extinde în spațiul interior prin succesiunea bogată de spații semiprivate
și semipublice. O clădire poate fi concepută ca o continuare a experienței orașului chiar dacă nu este publică în întegime. Contactul
social transformă spațiul colectiv într-un spațiu social.
După mai mult de 60 de ani de la încheierea congreselor CIAM, prin filtrul concluziilor teoreticianului spaniol Manuel de Solà-
Morales, subliniem forma orașului ca o construcție concretă spațială care își valorizează istoria prin elementele sale tipologice
specifice și memoria colectivă. Acest principiu întărește ideea că spațiul colectiv poate combina aspectele publice cu cele private
fără să se suprapună cu noțiunea administrativă de spațiu public. Spațiul privat este parte a spațiului public. Bogăția morfologică
urbană și arhitecturală a tuturor spațiilor în care viața colectivă se dezvoltă implică o graniță difuză între privat și public. Spațiile
intermediare (semiprivate sau semipublice) pot să devină prin proiectare locuri capabile să stimuleze caracterul urban. Un oraș bun,
așa după cum subliniază Manuel de Solà-Morales, este acela în care clădirile private devin elemente publice într-o anumită măsură,
în mod intenționat sau neintenționat, iar semnificațiile sociale asociate acestora capătă dimensiune urbană. Spațiul colectiv este
spațiul experienței corporale și sociale.
249

Bibliografie
Schumacher, T. L. (1971). Con-
textualism: Urban Ideals and
Deformations. În K. Nesbitt (ed.),
(1996), Theorizing a New Agenda
for Architecture – An Anthology of
Architectural Theory 1965-1995
(pp. 296-307), New York: Prince-
ton Architectural Press.
Rowe, C. și Koetter, F. (2013
[1975]). Orașul Colaj. București:
Ed. Universitară Ion Mincu.
Peterson S. (1979). Urban Design
Tactics. Architectural Design 49,
3-4, pp. 76-81.
Jodidio, P. (2008). Richard Mei-
er & Partners: complete works
1963-2008. New York: Taschen
«««
Richard Meier, The Getty Center,
Los Angeles, California (1984 -
1997)
250
Prelegerea nr. 2 / Contextualism
C
ontextualismul este încercarea teoretică de a asigura modele reparatoare pentru forma urbană după 1970, în urma
eșecului aplicării principiilor urbanistice formulate în cadrul edițiilor interbelice CIAM. Popularizat prin articolul lui Thomas
L. Schumacher, „Contextualism: Urban Ideals and Deformations” (1971) și volumul teoreticianului britanic Colin Rowe în
colaborare cu Fred Koetter, Orașul colaj (1975), conceptul pornește de la premisa combinării ideii de oraş preindustrial
cu ideea modernistă de oraş-parc, prin critica acesteia din urmă. Cinci principii stau la baza contextualismului: 1) continuitatea
urbană la nivel formal; 2) colajul modern și referinţele istorice erudite; 3) implicarea teoretică psihologiei formei (relaţia figură-
fundal, Gestaltism); 4) suprapunerea „arheologică” / palimpsest; 5) amestecul funcțiunilor în aceeași formă arhitecturală. Strategia
se bazează pe substituţia progresivă, elementele noi relaţionându-se direct la elemente adiacente existente, dar nu prin mimetism,
ci prin interpretare şi negociere vizuală între nou și vechi. Principiul includerii implică arhitectura deopotrivă ca prezență pasivă
(prin discreţie vizuală) și afirmativă (ca declaraţie de intenţie), ca figură şi fundal (aplicând principiile psihologiei percepției, fundalul
putând deveni oricând figură), ca introvertire și extrovertire (prin diferențierea bogată între caracterul public și cel privat al spațiilor),
ca idealizare și deformare (prin adaptarea formei de arhitectură la amplasament și condițiile de mediu). Rowe și Koetter pledează
pentru coexistența celor două tipuri de morfologii urbane: morfologia tradițională (străzile și piețele devin formă pe fundalul
țesutului construit dens) și morfologia modernă (obiectul de arhitectură este o formă izolată sau indiferentă față de vecinătăți).
Astfel, orașul-colaj, în opoziție cu orașul ad-hoc al relativismului cultural și cu orașul-muzeu lipsit de atitudinea critică față de
modelele istorice pe care le copiază, presupune atitudinea prin care obiectul de arhitectură este „digerat” la nivel structural într-o
textură sau matrice predominantă, atât volumele construite cât și spațiile dintre acestea aflându-se pe același plan al dezbaterii.
Proiectul lui Gunnar Asplund pentru Cancelaria Regală din Stockholm (1922) devine exemplul fundamental al contextualismului.
Expoziția „Roma interotta” 1978, cu arhitecți invitați, precum James Stirling, Paolo Portoghesi, Robert Venturi, Michael Graves, Aldo
Rossi și frații Leon și Rob Krier, a fost un bun exemplu al testării ideilor din Orașul colaj, dar și al reevaluării teoretice postmoderne
a planului Romei antice realizat de Gianbattista Nolli în 1748 prin metoda poché - evidențierea ambivalentă a spațiilor publice și a
clădirilor la nivel de figură-fundal. Influența principiilor contextualismului asupra operei lui Richard Meier după 1975 este explicită
în schemele explicative asociate proiectelor sale.
251

Bibliografie
Alexander, C. (1977). The Time-
less Way of Building, New York:
Oxford University Press.
Ferlenga, A. (1988). Aldo Rossi.
Architectures 1959-1987, Milano:
Electa Moniteur.
Kieren M. (1994), Oswald Mathi-
as Ungers, Zurich: Artemis.
Krier R. (1988), Architectural
Composition, London: Academy
Editions.
Rossi, A. (1982 [1966]). The Ar-
chitecture of the City. Cambridge,
Mass.: MIT Press.
Ungers, O. M. (1979). Architec-
ture of the Collective Memory.
The Infinite Catalogue of Urban
Forms. În T. Avermaete, K. Havik,
H. Teerds, (eds.), (2009), Archi-
tectural Positions. Architecture,
Modernity and the Public Sphere
(pp. 265-272). Amsterdam: SUN
Publishers.
«««
Giorgio Grassi, Potsdamer Platz /
Park-Kolonnaden, Berlin (1993)
252
Prelegerea nr. 3 / Tipologie, temporalitate și transformare
P
rin publicarea tratatului The Architecture of the City [L’architettura della città], Aldo Rossi deschide la mijlocul anilor ‘60 un
nou capitol în teoria arhitecturii, în care orașul este înțeles tipologic ca sumă a arhitecturilor lui diferite, iar arhitectura ca o
construire a orașului în timp, ambele reflectând o continuitate structurală și o memorie colectivă. În abordarea tipologică,
interesul este centrat pe forma durabilă și pe coincidența dintre structura constructivă și formă, nicidecum pe efemeritatea
funcțiunii sau stilului. Se evidențiază o metodă a identificării artefactelor urbane semnificative / persistente și a transformării lor
istorice, pornind de la ipoteza că forma artefactului urban este un invariant, un element constitutiv fundamental de înțelegere a
orașului. Acest demers ne ajută să înțelegem exemplele de arhitectură publică realizate de Aldo Rossi între 1965-1995, precum
școlile din Fagnano și Broni, în Italia, sau muzeul Bonnefanten din Maastricht, Olanda.
Oswald Mattias Ungers adaugă la această preocupare critică pentru oraș încă un reper teoretic: noțiunea de oraș dezvoltat pe
fragmente („arhipelagul urban” / „orașul-în-oraș”). Referința antică fundamentală este Vila Tivoli a împăratului roman Hadrian: un
oraș în miniatură al juxtapunerilor care se completează reciproc. Proiectele pentru campusul studențesc TH Twente Enschede din
Olanda (1963) și manifestul „Berlin as a Green Archipelago” (1977) reflectă cu precizie la Ungers conceptul fragmentării articulat la
procese morfologice și sintactice de proiectare, în urma cărora amplasamentul se dezvoltă ca „oraș-în-oraș”.
Metodologia analogică și neoraționalistă susținută de Aldo Rossi și O. M. Ungers apropie limbajul arhitecturii moderniste de orașul
constituit în mod istoric. Rob Krier dezvoltă de asemenea o abordare tipologică în Architectural Composition (1988), reevaluând
însă dintr-o perspectivă neoconservatoare tradiția compoziției formale clasiciste și studiul precedentelor în modelul Beaux-Artes
de secol XIX pentru a oferi indicii grăitoare asupra prejudecăților, exceselor și limitărilor ideologice ale Mișcării Moderne cu privire
la forma urbană. Pe de altă parte, metodologia elaborată de Cristopher Alexander în The Timeless Way of Building (1977) tot ca o
critică la adresa modernismului insensibil la ideea continuității istorice, pretinde că dezvăluie un limbaj atemporal, non-modern și
netransformabil, menit să-i convingă pe arhitecți să-și umanizeze în mod autentic procesul de proiectare cu un set fix de principii
numite „tipare”.
253

Bibliografie
Krier, L. (1978). The Blind Spot. În
T. Avermaete, K. Havik, H. Teerds,
(eds.), (2009), Architectural Posi-
tions. Architecture, Modernity and
the Public Sphere (pp. 181-187).
Amsterdam: SUN Publishers.
Kollhoff, H. (1994). Architecture
Today. În T. Avermaete, K. Havik,
H. Teerds, (eds.), (2009), Archi-
tectural Positions. Architecture,
Modernity and the Public Sphere
(pp. 196-202). Amsterdam: SUN
Publishers.
McCarter, R. (2009). Louis I.
Kahn, New York: Phaidon.
Stirling, J. (1984). The Monumen-
tally Informal. În T. Avermaete, K.
Havik, H. Teerds, (eds.), (2009), Ar-
chitectural Positions. Architecture,
Modernity and the Public Sphere
(pp. 203-209). Amsterdam: SUN
Publishers.
Stirling, J. (1984). Buildings and
Projects. New York: Rizzoli.
«««
Louis I. Kahn, Institutul Salk, La
Jolla, California (1959-1965)
254
Prelegerea nr. 4 / Recuperarea monumentalității
L
ouis I. Kahn a avut un rol pivotal în recuperarea monumentalității, în discursul latemodernist de arhitectură, după 1943. A
considerat că monumentalitatea este o calitate spirituală și atemporală, inerentă în structură, capabilă să transmită ideea
continuității și neschimbării. Institutul Salk din La Jolla, California (1959-1965) și Muzeul Kimbell din Fort Worth, Texas (1966–
1972) sunt capodopere ale unei culturi tectonice a construirii, bazate pe ierarhizarea spațiului, emfaza structurală și relația
firească cu contextul. Sunt de asemenea modele pentru practica recentă prin universalitatea limbajului, elementarismul formelor,
folosirea poetică a luminii în spațiul arhitectural și interpretarea arhetipurilor și tipologiilor clasice prin filtrul tehnicilor constructive
contemporane.
Monumentalitatea a revenit în teoria arhitecturii după 1970 și prin recursul antimodernist sau tradiționalist la studiul tipologic al
precedentelor istorice. Denunțând ruptura în continuitatea culturală a orașului istoric european, Rob Krier, Leon Krier și Maurice
Culot înțeleg arhitectura ca pe disciplină intelectuală și artă a construirii bazată pe precedentele clasice, susținând chiar o rezistență
profesională împotriva industrializării constructive cu ajutorul artizanilor și meșteșugarilor, în care monumentalitatea clasică are un
rol ordonator.
Monumentalitatea deopotrivă formală și informală, articulată coerent cu principiile contextualismului, îl distinge pe James Stirling în
peisajul profesional postmodernist, de asemenea după 1970. Exemple precum Muzeul Universității St. Andrews, Scoția (1971), Derby
Civic Center (1970) și Staatsgalerie din Stuttgart (1977-1984) sunt remarcabile prin virtuozitatea împletirii aspectelor abstracte de
limbaj arhitectural modernist cu cele reprezentaționale care reevaluează precedente istorice. Această gândire angajează arhitectura
ca parte a unui context urban și a unei tradiții, nicidecum ca obiect iconic.
Modelul unei modernități critice, capabile să inițieze un dialog cu istoria fără să recurgă anacronic și arbitrar la un canon premodern,
ne este oferit de Hans Kollhoff. În proiecte berlineze precum Leipziger Strasse (1994) și Walter-Benjamin-Platz, Leibnizkolonnaden
(1997-2000), expresia monumentalității se susține printr-o cultivare sensului valorii comune și prin critica populismului, extremismului
progresist și istoricismului antimodern în arhitectură, oferind scenarii de mediere între provocările modernizării contemporane și
nevoia cultivării unor semnificații urbane durabile.
255

Bibliografie
Pallasmaa, J. (1986). The Geometry
of Feeling – A Look at the Phenom-
enology of Architecture. (1986). În
K. Nesbitt (ed.), (1996), Theorizing
a New Agenda for Architecture – An
Anthology of Architectural Theory
1965-1995 (pp. 448-453). New
York: Princeton Architectural Press.
Pallasmaa, J. (2007). Inhabiting
Space and Time - the Loss and
Recovery of Public Space. În T.
Avermaete, K. Havik, H. Teerds,
(eds.), (2009), Architectural
Positions. Architecture, Moder-
nity and the Public Sphere (pp.
125-133). Amsterdam: SUN
Publishers.
Pallasmaa, J. (1996). The Eyes of
the Skin – Architecture and the
Senses. London: Academy Editions.
Norberg-Schulz, C. (1971). Ex-
istence, Space and Architecture.
New York: Praeger.
Norberg-Schulz, C. (1975). Geni-
us Loci. New York: Rizzoli.
«««
Alvaro Siza, Pavilionul Național al Portu-
galiei la Expo ’98 Lisabona (1998)
256
Prelegerea nr. 5 / Spațiul public perceptiv
P
roblema percepției și a spațiului semnificativ își găsește cel mai de seamă reprezentant în teoreticianul Christian Norberg-
Schulz care realizează o sinteză între psihologia percepției și fenomenologie (studiu filosofic orientat către semnificaţiile
existențiale ale locuirii). Îi datorăm, prin volumul Existence, Space and Architecture (1971), conceptul „spațiului existențial”
definit ca localizare psihologică deopotrivă abstractă și concretă, ca schemă mentală şi loc particular. De asemenea, a
relaționat în discursul teoretic noțiunea de arhetip (structură elementară universală și invariabilă) cu topologia - studiul spaţiului
existenţial pe baza relaţiilor de proximitate privind formele și „forțele” vizuale din alcătuirea acestora, evidențiate de psihologia
percepției.
Spațiul arhitectural devine o concretizare a spațiului existențial. Volumul Genius Loci (1975) completează discursul fenomenologiei
în arhitectură cu încă două noțiuni fundamentale referitoare la legătura dintre arhitectură și amplasament: structura și spiritul
locului. Caracterul arhitectural apare ca rezultatat al articulării formale prin intermediul limbajului formelor simbolice. Genius Loci
presupune o cumulare a semnificaţiilor existențiale specifice unui loc și o relaționare a proprietăților lucrurilor artificiale și naturale
care îl definesc, astfel încât să genereze în final sentimentul apartenenței și deci o identitate a locului.
Juhani Pallasmaa dezvoltă o latură complementară a fenomenologiei arhitecturii, care valorizează imaginile poetice şi experienţele
existențiale introvertite astfel încât arhitectura să devină o expresie directă a corporalității umane. Interesul pentru experiența
multisenzorială izvorăște dintr-o critică a culturii dominante a vizualităţii și din identificarea unui simptom al alienării existenţiale
în arhitectura contemporană. În proiecte de clădiri publice precum Driveway Square în Cranbrook, New Haven, Connecticut (1993),
Muzeul și centrul turistic din Inari, Finlanda (1998) și Centrul Kampi din Helsinki (2006), Juhani Pallasmaa dovedește că arhitectura se
poate ridica prin caracterul ei multisenzorial la nivelul unei plenitudini materiale şi spirituale, ca răspuns la problema fundamentală
a înrădăcinării existențiale.
Noțiunea de „slowness” definește aici reabilitarea relației dintre experiența corporală a timpului și cea a spațiului public. Această
bază teoretică ne poate sprijini mai departe în interpretarea mai multor exemple contemporane de bună practică în proiectarea
spațiului public: Alvaro Siza, John Hejduk, Steven Holl, Jacques Herzog & Pierre de Meuron și Kengo Kuma.
257

Bibliografie
Moore, C. W. (1965). You Have
to Pay for the Public Life, În T.
Avermaete, K. Havik, H. Teerds,
(eds.), (2009), Architectural Po-
sitions. Architecture, Modernity
and the Public Sphere (pp.283-
290). Amsterdam: SUN Publish-
ers.
Venturi, R. (1966). Complexity
and Contradiction in Architec-
ture. New York: The Museum of
Modern Art.
Venturi, R., Scott Brown, D. &
Izenour, S. (2017 [1972]). Learn-
ing from Las Vegas, București: Ed.
Universitară Ion Mincu.
«««
Robert Venturi & Denise Scott
Brown, Seattle Art Museum, Se-
attle, Washington (1991)
258
Prelegerea nr. 6 / Imagine și reprezentare
P
entru a înțelege pe deplin critica limbajului modernist de arhitectură, este necesar să parcurgem tratatul teoretic
Complexity and Contradiction in Architecture publicat în 1966 de Robert Venturi. Complexitatea postmodernistă
se definea prin formalism, multiplicitatea semnificațiilor, contextualism, evocarea dislocată a referințelor istorice la
nivel vizual, decorativism, non-purism și o exagerată permisivitate stilistică. Contradicția presupunea, pe de altă parte,
slăbirea raționalității moderniste și a conceptului de ordine, acceptarea conflictelor circumstanţiale ale unei realităţi complexe,
suprapunerea de limbaje diferite într-un mod non-arbitrar la nivel teoretic, sublinierea contrastului dintre spațiul interior și cel
exterior al arhitecturii și ambiguitatea funcţională. Learning from Las Vegas (1972) cultiva o gândire permisivă (non-judgmental
thinking), acceptând categorii estetice diverse și ordinare, fără însă a disloca arhitectul de pe poziţia sa privilegiată, adăugate unui
apetit pentru ironie. Acesta este demersul conceptual al arhitectului american care își caracterizează cu modestie proiectele sale
publice drept „adăposturi decorate cu simboluri”, având ca surse de inspiraţie cotidianul, vernacularul și cultura populară modernă.
Charles Moore, colaborator cu Robert Venturi în cercetarea „Studio Las Vegas”, a încurajat arhitecții să dezvolte un vocabular de
forme capabil să răspundă diversificării societății și reabilitării urbane a spațiului public. A teoretizat arhitectura ca formă de
explorare a imaginilor sale poetice în contextul reinterpretării fenomenologice a istoriei. Maniera sa pedagogică numită image
gathering, opusă metodei analitice folosite de istoricul Vincent Scully, presupunea o selecție personală de imagini ale clădirilor
vizitate și reținute în memorie pentru calitățile lor perceptive. Cele 5000 de diapozitive folosite constant la prelegeri aveau ca scop
eliberarea imaginației studenților în locul predării informațiilor istorice specifice. Proiectele realizate de Charles Moore, precum
Kresge College, Santa Cruz, California (1973) și Piazza d’Italia, New Orleans (1978) se bazează pe eclectismul radical, reactualizarea
critică a istoriei și pe experiența corporală a arhitecturilor și locurilor.
Pornind din acest orizont teoretic, putem interpreta și alte modele contemporane legate de problemele imaginii, referințelor istorice
și semnificației în arhitectură: evocarea viitorului privind în istorie prin proiectarea exersată ca „matematică sculpturală” la echipa
Neutelings & Riedijk; dematerializarea arhitecturii la Jean Nouvel într-o cultură a simulacrului și seducției imaginilor; orașul ca teren
experimental pentru o arhitectură sculpturală neo-expresionistă și disonantă, ca în cazul lui Coop Himmelblau.
259

Bibliografie
Argan, G. C. (1963). On the Typol-
ogy of Architecture. În K. Nesbitt
(ed.), (1996), Theorizing a New
Agenda for Architecture – An
Anthology of Architectural Theory
1965-1995 (pp. 242-246). New
York: Princeton Architectural Press.
Colquhoun, A. (1967). Typology
and Design Method. În K. Nesbitt
(ed.), (1996), Theorizing a New
Agenda for Architecture – An
Anthology of Architectural Theory
1965-1995 (pp. 250-257). New
York: Princeton Architectural Press.
Kleihues, J. P. and Klotz H.
(eds.). (1986). Internationale
Bauausstellung Berlin 1987.
Beispiele einer neuen Architek-
tur. Stuttgart: Klett-Cotta.
Leupen, B. & Harald M. (2011).
Housing. A Design Manual (pp.
35-58). Rotterdam: NAi Publishers.
Moneo, R. (1978). On Typology.
Oppositions #13. pp. 22-43.
«««
O.M. Ungers, dezvoltarea rezidențială
Lützowplatz, Berlin (1981)
260
Prelegerea nr. 7 / Recuperarea orașului; tipologia - configurație și metodă de proiectare
urbană
P
rima ediție internațională a Bienalei de arhitectură de la Veneția în 1980, intitulată La presenza del passato (Prezența
trecutului), curatoriată de Paolo Portoghesi în colaborare cu Charles Jencks, Vincent Scully și Christian Norberg-Schulz,
producea controverse intense în comunitatea noastră profesională cu privire la modul în care trecutul poate fi interpretat
în creația de arhitectură.
Cu un an înainte, la Berlin, culminează protestele publice împotriva distrugerii zonelor istorice urbane prin dezvoltarea modernistă
de tip Neues Bauen și se pun bazele pentru organizarea Internationale Bauausstellung Berlin (IBA) 1987 sub conducerea lui Josef
Paul Kleihues. Obiectivele acestei agenții de dezvoltare urbană erau reînnoirea urbană prudentă și reconstrucția critică a orașului.
Pornind de la acest interes teoretic pentru precedentele istorice și pentru o modernitate critică în contextul locuirii colective, vom
diseca noțiunea de tipologie în calitatea de configurație analitică, structură fundamentală a formei și metodă de proiectare urbană
în siajul observațiilor teoretice articulate de Giulio Carlo Argan, Alan Colquhoun, Rafael Moneo, Bernard Leupen și Harald Mooij. Ne
vor servi ca exemple proiectele realizate în cadrul IBA 1987 de Rob Krier (ansamblul Rauchstrasse,1980), Aldo Rossi (Friedrichstadt
Sud, Blocul 10, Wilhelmstrasse / Kochstrasse, 1981-1988), Alvaro Siza (proiectul Frankelufer, Kreutzberg, 1979 și blocul „Bonjour
Tristesse” Schlesisches Strasse Kreutzberg, 1980-1988) și O.M. Ungers (Friedrichstadt, 1981; dezvoltarea rezidențială Lützowplatz,
1981; blocul de apartamente Kothener / Bernburger Strasse, 1987).
Recuperarea orașului în abordarea tipologică implică prin urmare necesitatea cunoașterii soluțiilor trecute în raport cu problemele
actuale, recunoașterea rolului precedentelor istorice în proiect și disponibilitatea acestora ca modele. Tipologia este un instrument
de activare a memoriei culturale, o condiție a semnificației arhitecturale înțeleasă în context. Tipurile arhitecturale se pot transforma
și implică deveniri formale, dar stabilesc pe de altă parte continuitatea cu istoria și legitimează cultural arhitectura.
261

Bibliografie
Scolari, M. (1973). The New
Architecture and the Avant-Gar-
de. În K. M. Hays (ed.), (1998),
Architecture Theory since 1968,
(pp.126-145). Cambridge, Mass.:
The MIT Press.
Grassi, G. (1995). L’architecture
comme metier. Paris: Ed. Mard-
aga.
Steinmann, M. (1976). Reality as
History: Notes for a Discussion of
Realism in Architecture. În K. M.
Hays (ed.), (1998), Architecture
Theory since 1968, (pp. 248-
253). Cambridge, Mass.: The MIT
Press.
Eisenman, P. (2006 [1963]).
The Formal Bases of Modern
Architecture. Baden: Lars Müller
Publishers.
«««
Aldo Rossi, Friedrichstadt Sud,
Blocul 10, Wilhelmstrasse /
Kochstrasse, Berlin (1981-1988)
262
Prelegerea nr. 8 / Neoraționalism, formalism și realism
A
ldo Rossi a dezvoltat o pedagogie de arhitectură radicală între 1963-1965, la Instituto Universitario di Architettura di
Venezia (IAUV). Atelierul de proiectare devenea un loc al cercetării prin proiect și explorării intelectuale critice față de
condițiile existente ale culturii de masă. Rezultatele acestor cercetări au fost publicate în volumul The Architecture of the
City [L’architettura della città] (1982 [1966]). Între 1965-71, Aldo Rossi s-a mutat de la IAUV și a predat la Politecnico di
Milano, formând un nou colectiv de cercetare. Proiectele studențești realizate în această perioadă sub îndrumarea lui Rossi au fost
expuse la Trienala de la Milano din 1973, sub titlul Arhitectura raţională, dobândind recunoașterea internațională.
În același an, teoreticianul Massimo Scolari interpreta acest succes în termenii dezbaterii intelectuale între două tabere profesionale
care experimentau „arhitectura autonomă” ca pe o formă de rezistenţă împotriva practicii profesionale necritice: pe de o parte,
neoraționalismul european sub eticheta „Tendenza“, preocupat de tipologie, oraș și istorie (Aldo Rossi, Giorgio Grassi, Vittorio
Gregotti, Leon Krier, Nino Dardi, Adolfo Natalini, Carlo Aymonino, Ludwig Leo), iar pe de altă parte, avangarda formaliștilor americani
susținuți de teoreticianul Colin Rowe în formula grupului New York Five (Peter Eisenman, John Hejduk, Michael Graves, Richard
Meier, Charles Gwathmey). În grupul american, formalismul exprima interesul critic pentru reinterpretarea limbajului arhitecturii
moderne interbelice la nivelul morfologiei și sintaxei compoziționale.
Elveția (în mod special regiunea Ticino) a fost cea mai fertilă zonă de dezvoltare a mişcării „Tendenza” în afara Italiei, Aldo Rossi
predând arhitectura între 1972-74 la Eidgenössische Technische Hochschule (ETH) Zürich. Cu ocazia expoziției dedicate unei tinere
generații de arhitecți în 1975 la ETH, Martin Steinmann teoretiza noțiunea de realism ca pe o critică a formalismului, susţinând că
practica de arhitectură este implicată în mod direct în faptul istoric și în înţelegerea istoriei, obiectul edificat producând realitatea
prin interferenţa cu condiţiile sociale, politice şi culturale, şi mai ales prin răspunsul concret dat unui context particular. Realismul,
împotrivindu-se utopiei Mișcării Moderne, dar și postmodernismului promovat de Robert Venturi și Charles Jencks, devine un mod
de a articula idealul unei practici profesionale cu producţia şi consumul ei concret, sprijinind intervenţiile pe fragmente urbane. În
lucrările echipei elvețiene Diener & Diener, Martin Steinmann recunoaște ideea unei arhitecturi raţionale, lipsite de excese estetice
sau funcţionaliste, care caută un sprijin etic în formula „arhitecturii pentru oraş”.
263

Bibliografie
Frampton, K. (1984). Martorell,
Bohigas Mackay. Trente ans
d’architecture, 1954-1984. Paris:
Electa Moniteur.
Frampton, K. (2000). Alvaro Siza
- Complete Works. New York:
Phaidon.
Institut Francaise d’Architecture
(1984). Henri Ciriani. Paris: Elec-
ta Moniteurs.
Kieren, M. (1994). Oswald
Mathias Ungers. Zurich: Artemis.
Lichtenstein, C. (1997). Luigi
Snozzi. Basel: Birkhauser.
Mesecke, A., T. Scheer (eds.)
(1996). Josef Paul Kleihues.
Themes and projects, Berlin:
Birkhauser.
MVRDV (1999). KM3 Excursion
on Capacities. Barcelona: Actar.
«««
J. P. Kleihues, Ansamblu de lo-
cuințe și birouri în blocul urban
#5 IBA 1987, Friedrichstrasse 45,
Zimmerstrasse 23, Charlotten-
strasse 81, Berlin (1994-1996)
264
Prelegerea nr. 9 / Pièce urbain și regionalism critic; raționalism poetic, „orașul-în-oraș” și
critica olandeză
H
enri Ciriani, grupul MBM (Josep Martorell, Oriol Bohigas, David Mackay), Alvaro Siza și Luigi Snozzi sunt arhitecți preocupați
de modernitatea critică, urbanitate, context și demers tipologic. I-a unit viziunea istoriografică a britanicului Kenneth
Frampton, sintetizată la începutul anilor ‘80 sub denumirea de regionalism critic - echivalentul unui model de practică
profesională autoreflexivă în care arhitectul este angajat și într-un discurs intelectual asupra urbanității. Locuirea colectivă
a exprimat din această perspectivă un realism capabil să adapteze prototipurile Mișcării Moderne la condițiile locale. Metodolgia
de proiectare investighează forma tipologică (premodernă şi modernă deopotrivă) împotriva ideologiei vulgare funcţionaliste,
căutând înalta disciplină formală, rigoarea geometrică, refuzul modei stilistice şi o cultură tectonică a construirii. Abordarea „lecturii
teritoriului“, sensibilă la ţesutul construit existent şi la topografia sitului, implică respectul pentru valoarea socială a arhitecturii,
înţelegerea acesteia ca instrument de cunoaştere a realității (prin influenţa internațională a mișcării „Tendenza”), folosirea critică a
vocabularului stilistic al arhitecturii moderne şi parcimonia mijloacelor de expresie.
„Raționalismul poetic” caracterizează abordarea arhitecturii ca practică artistică în cazul a a două mari personalități din spațiul german,
Josef Paul Kleihues și Oswald Mathias Ungers, care au apreciat depotrivă tradiția franceză Beaux-Arts și pe cea a raționalismului
modern, alături de contribuțiile critice postbelice ale mișcării „Tendenza” și interpretării fenomenologice în arhitectură. De numele
acestora se leagă și ideea „reconstrucției critice” a Berlinului după 1979. Kleihues interpreta „raționalismul poetic” ca pe o teorie
unificatoare între principiile moderniste și cele clasice ale compoziției urbane, iar O. M. Ungers a înțeles arhitectura ca artă autonomă
și idee construită. Proiectele sale pornesc de la un program conceptual, de la analiza și repararea țesutului urban, de la o „temă”
specifică arhitecturii și recognoscibilă într-o memorie colectivă.
Critica olandeză, cu predilecție prin biroul MVRDV (Winy Maas, Jacob van Rijs, Nathalie de Vries), a reproșat arhitecților neoraționaliști
și regionaliști rigiditatea la nivel estetic și emfaza excesivă asupra tipologiilor trecutului (moderniste sau preindustriale). Acest grup
propune prin cercetare digitalizată tipologii experimentale de locuire și volumetrii sculpturale motivate de schimbarea tiparelor de
viață ca o consecință a globalizării și perceperii unui nou „orizont informațional” urban.
265

Bibliografie
Leupen, B., H. Mooij (2011).
Housing. A Design Manual. Rot-
terdam: NAi Publishers.
Ebner P. et al. (2010). Typology +
/ Innovative Residential Architec-
ture. Basel: Birkhauser.
«««
John Hejduk, Ansamblul de
locuințe „Kreuzberg Tower and
Wings”, IBA 1987 Berlin
266
Prelegerea nr. 10 / Organizarea elementară constructivă; tipologiile constructive ale
densificării urbane
O
rganizarea tipologică a locuințelor colective poate fi urmărită de la simplu la complex, de la spațiul minimal al unei camere,
la ansamblul de clădiri cu apartamente care constituie un fragment de țesut urban. Unitățile spațiale elementare din
cadrul apartamentului nu se reduc în mod automat doar la camere: ele pot fi camere distincte, spații diferențiate pentru
o utilizare similară sau module care grupează spații servante, după caz, pentru a înțelege pe deplin logica arhitecturală
a unui partiu. Le vom numi „zone spațiale” în cadrul prelegerilor, ținând cont și că acestea nu coincid totdeauna cu structura sau
cu închiderile verticale. Bernard Leupen și Harald Mooij aduc lămuriri cuprinzătoare asupra logicii tipologice a unităților spațiale
elementare ale apartamentelor în Housing. A Design Manual (2011).
Apartamentele pot fi alcătuite la nivel sintactic din una sau mai multe astfel de zone spațiale, dezvoltându-se pe orizontală și/
sau verticală, în lungimea fațadei exterioare a clădirii și/sau în adâncimea acesteia. IBA Hansaviertel Berlin 1957 e un exemplu de
explorare morfologică și sintactică a locuirii colective, formulată ca o sinteză a paradigmei moderniste CIAM. Aici se pot compara
soluții foarte diferite de apartamente în adâncimea sau lungimea fațadelor, ori pe ambele direcții în mod simultan, atât pe orizontală,
cât și pe verticală, având zona centrală a apartamentului liberă sau ocupată de spații servante.
Accesul la locuință și circulația verticală ne ajută apoi să înțelegem configurațiile blocului de apartamente: liniare și orizontale
(tipologia volumelor cuplate / înșiruite), planare și orizontale (tipologia dezvoltării-covor), concentrate și verticale (tipologia vilei
urbane; inserția în frontul urban), concentrate și liniare (volumul-dală), planare și verticale (blocul compact), concentrate și verticale
(blocul-turn).
Următorul aspect în ordinea complexității privește densificarea în cadrul unui ansamblu urban de locuințe colective: dezvoltarea-
panglică, blocul urban închis / semideschis / deschis perimetral, șirurile paralele, compoziția liberă și blocul urban complex, cu
mai multe curți interioare publice sau semipublice. Recuperarea postmodernă a densificării prin modelul blocului urban închis /
semideschis perimetral, și în mod special prin blocul urban complex cu una sau mai multe curți interioare accesibile public, a fost
tema abordată cu precădere în cadrul IBA Berlin 1987, ca o critică a ediției din 1957.
267

Bibliografie
Leupen, B., H. Mooij (2011).
Housing. A Design Manual. Rot-
terdam: NAi Publishers.
Jocher, T. & Loch, S. (2010).
Raumpilot. Grundlagen. Stutt-
gart: Wüstenrot Stiftung.
«««
Vittorio Gregotti, Ansamblul de
locuințe „Esplanade” Bicocca,
Milano (1994-2001)
268
Prelegerea nr. 11 / Configurația constructivă, adaptarea la amplasament și însușirea
funcțională
C
onfigurația constructivă nu trebuie înțeleasă ca un produs intelectual generat în izolare și apoi „aplicat” la un amplasament,
ci rezultatul unei intenții fundamentale cu privire la loc, sprijinită de interpretarea prin mai multe filtre: textura urbanistică
(străzi, piețe și blocuri urbane, geometria, poziționarea și articularea volumelor construite, regulamente urbanistice),
funcționale (mărimea, organizarea, flexibilitatea și intimitatea locuințelor) și arhitecturale (articularea masei construite,
anvelopanta și detaliile care exprimă relația clădirii cu mediul fizic, cu istoria și cultura locului).
Sunt 5 instrumente de control urbanistic a intervenției arhitecturale: 1) edificabilul prin care se specifică doar funcțiunea și densitatea,
fără să se impună reguli formale (ex.: Cino Zucchi, ansamblul rezidențial Campo Junghans, Veneția,1998–2003); 2) aliniamentul care
reprezintă retragerile de la stradă / alinieri obligate (ex.: Geurst & Schulze, ansamblul Le Medi, Rotterdam, 2008); 3) zonificarea planară
prin care se specifică sectorul permis construirii, prin retrageri față de toate limitele amplasamentului (ex.: S333, Amplasamentul
Ciboga Schots 1 & Schots 2, Groningen, Olanda, 2002); 4) zonificarea tridimensională prin precizarea volumului construibil permis
(ex.: Badia Berger architectes, Logements PLUS, cartierul Massena - masterplan realizat de Christian de Portzamparc, Paris, 2008);
5) definirea precisă a volumului clădirii la nivel de detalii (ex.: Hans Kollhoff, ansamblul rezidențial Piraeus, Amsterdam, 1989–1994).
Conceptul spațial nu trebuie confundat cu compoziția sau partiul (cu soluția arhitecturală); el cuprinde o sumă de enunțuri
preliminare cu privire la caracterul și direcția posibilă de dezvoltare a soluțiilor propriu-zise, care implică, pe lângă strategiile cu
privire la amplasament, și o serie de metodologii legate de program și însușire funcțională: 1) metodologia funcționalistă (după
1950, această abordare axată exclusiv pe măsurători și standarde stabilite ideologic a atras critici substanțiale); 2) metodologia
criterială empirică (o reacție critică la funcționalism inițiată de Alison & Peter Smithson, care pornea de la criterii mult mai variate,
pe baza cărora proiectarea putea fi testată și reajustată progresiv); 3) metodologia tiparelor (o altă reacție critică la funcționalism
dezvoltată de Christopher Alexander începând cu Notes on the Synthesis of Form din 1964); 4) metodologia locurilor (o translatare
a principiilor fenomenologice în arhitectură de către Aldo van Eyck în 1961); 5) metodologia flexibilității în timp (cea mai recentă
critică a funcționalismului dezvoltată de Bernard Leupen, René Heijne și Jasper van Zwol în Time-Based Architecture, 2005).
269

Bibliografie
Deplazes, A. (ed.) (2005). Con-
structing Architecture – Materi-
als, Processes, Structures. Basel:
Birkhauser.
Ebner, P. et al. (2010). Typology +
/ Innovative Residential Architec-
ture, Basel: Birkhauser.
Frampton, K. (1995). Studies in
Tectonic Culture: The Poetics of
Construction in Nineteenth and
Twentieth Century Architecture.
Cambridge, Mass.: The MIT
Press.
Hertzberger, H. (2009). Lesson
for Students in Architecture, Rot-
terdam: 010 Publishers.
Leupen, B., H. Mooij (2011).
Housing. A Design Manual. Rot-
terdam: NAi Publishers.
Thiis - Evensen, T. (1991 [1982]).
Archetypes in Architecture. Oslo:
Norwegian University Press.
«««
Vittorio Gregotti, spațiu public și
locuințe colective în centrul zonei
Bicocca, Milano (1989-2015)
270
Prelegerea nr. 12 / Definirea spațiilor individuale și colective în sistemul constructiv.
Organizarea structurii pe principiile culturii tectonice
C
onceptele spațiului public și privat sunt abordate în termeni calitativi care se referă la accesibilitate, responsabilitatea
întreținerii și relația dintre proprietate și supraveghere. Diferențierea spațială presupune o evidențiere a gradelor de
accesibilitate publică ale diverselor zone din clădire și definirea responsabilității de administrare și de întreținere a spațiului.
Pragurile devin o condiție spațială a reconcilierii dintre pubic și privat; transformarea acestor limite în spații cu folosire
temporară este intens subliniată de Herman Hertzberger în Lesson for Students in Architecture (2009). Noțiunea de „spații
intermediare” (in-between spaces) este de introdusă în teoria arhitecturii după 1959 prin discursul grupului Team X, după dizolvarea
CIAM. Metodologia funcționalistă a reducere a spațiilor comune de circulație din rațiuni economice era amendată de critica
sociologică din anii ‘60: Jane Jacobs recomanda ca spațiile de acces (circulațiile comune verticale și orizontale) să devină locuri de
interacțiune socială. Ralph Erskine (Byker Wall, Newcastle, 1969-81) și Jean Nouvel (Nemausus I, Nîmes, 1986) oferă bune exemple
de reabilitare socială a cursivelor în cadrul locuirii colective.
Un alt palier al criticii îndreptate împotriva funcționalismului vizează reabilitarea construirii semnificative în cadrul unei culturi
tectonice. Tectonica arhitecturală definește calitatea arhitecturală și estetică a modului în care este alcătuită clădirea, rigoarea
organizării spațiale în raport cu scopul clădirii, expresia construirii în context și semnificația clădirii la nivelul cultural al locului /
regiunii din care face parte. Tectonica structurii diferențiază configurațiile constructive masive față de cele scheletale și detaliază
relația semnificativă dintre cele 4 straturi constitutive ale edificării: structura, anvelopanta, desfășuratele interioare și instalațiile
vizibile.
Kenneth Frampton și Thomas Thiis-Evensen sunt două repere pentru teoria inspirată de fenomenologie, critică față de
postmodernism, capabilă să investigheze fenomenul arhitecturii în toată completitudinea lui, în care forma și expresia sunt subiectul
principal, pornind de experienţa directă a spaţiului concret cu toate simţurile. Maturizarea oricărui proiect de arhitectură depinde
de interpretarea conceptelor esenţiale care asigură continuitatea în gândirea arhitecturală de-a lungul timpului: locul, tipologia și
materializarea tectonică.
271
272