Sunteți pe pagina 1din 5

1 Petru 1

(1:1) Petru, apostol al lui Isus Cristos, către cei aleşi – care trăiesc răspândiţi pretutindeni în
Pont, Galatia, Capadocia, Asia şi Bitinia –
(1:2) în conformitate cu ceea ce Dumnezeu Tatăl a cunoscut mai dinainte şi sfinţiţi de Duhul
pentru a asculta de Isus Cristos şi pentru a fi stropiţi cu sângele Lui: să aveţi din abundenţă
har şi pace!
(1:3) Lăudat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Cristos, care, prin marea Lui
îndurare, ne-a născut din nou pentru o speranţă vie, prin învierea lui Isus Cristos din morţi
(1:4) şi pentru o moştenire nepieritoare şi nepângărită, care nu-şi pierde strălucirea şi care este
păstrată în ceruri pentru voi!
(1:5) Voi sunteţi păziţi prin puterea lui Dumnezeu, prin credinţă, pentru salvarea care este gata
să fie revelată în timpul de pe urmă.
(1:6) În aceasta voi vă bucuraţi, chiar dacă acum, pentru puţin timp, sunteţi întristaţi de
diferite încercări,
(1:7) pentru dovedirea autenticităţii credinţei voastre (care este mult mai valoroasă decât
aurul, care, deşi pieritor, este testat prin foc), pentru ca astfel să aducă laudă, glorie şi onoare
atunci când Isus Cristos va fi revelat.
(1:8) Pe El voi Îl iubiţi fără să-L fi văzut, credeţi în El chiar dacă acum nu-L vedeţi şi vă
bucuraţi cu o bucurie glorioasă ce nu poate fi exprimată în cuvinte,
(1:9) pentru că voi primiţi ţinta credinţei voastre – salvarea sufletelor voastre.
(1:10) Cu privire la această salvare, profeţii care au profeţit despre harul care urma să fie al
vostru, au investigat şi au cercetat cu atenţie,
(1:11) încercând să afle cine va fi şi când va veni Cel care le-a fost arătat de către Duhul lui
Cristos din ei, atunci când a prezis suferinţele lui Cristos şi gloria care urma.
(1:12) Lor le-a fost revelat că nu slujeau pentru ei înşişi, ci pentru voi, cu privire la lucrurile
care v-au fost anunţate acum prin cei care v-au proclamat Evanghelia prin Duhul Sfânt trimis
din cer – lucruri despre care chiar îngerii doresc să afle.
(1:13) De aceea, pregătiţi-vă minţile pentru acţiune! Disciplinaţi-vă şi puneţi-vă toată speranţa
în harul pe care-l va aduce Isus Cristos atunci când Se va revela!
(1:14) Ca nişte copii ascultători, nu vă conformaţi poftelor pe care le aveaţi înainte, când eraţi
neştiutori,
(1:15) ci, aşa cum Cel care v-a chemat este sfânt, fiţi şi voi sfinţi în tot ceea ce faceţi –
(1:16) pentru că este scris: Fiţi sfinţi, pentru că Eu sunt sfânt!
(1:17) Dacă Îl invocaţi ca Tată pe Cel care-i judecă pe toţi cu nepărtinire, în conformitate cu
faptele fiecăruia, atunci trăiţi în reverenţă atâta vreme cât locuiţi ca străini,
(1:18) ştiind că nu cu lucruri care pier – argint sau aur – aţi fost răscumpăraţi din felul de viaţă
fără rost, moştenit de la strămoşii voştri,
(1:19) ci cu sângele preţios al lui Cristos, ca al unui miel fără cusur şi fără pată!
(1:20) El a fost cunoscut înainte de crearea lumii, dar a fost revelat numai la sfârşitul
veacurilor, pentru voi.
(1:21) Prin El aţi ajuns să vă încredeţi în Dumnezeu, care L-a înviat din morţi şi L-a glorificat,
şi astfel credinţa şi speranţa voastră sunt în Dumnezeu.
(1:22) Acum, că v-aţi curăţat sufletele prin ascultarea de adevăr, ca să aveţi o dragoste de fraţi
sinceră, iubiţi-vă unii pe alţii cu căldură, dintr-o inimă curată!
(1:23) Aţi fost născuţi din nou, nu dintr-o sămânţă muritoare, ci dintr-una nemuritoare – prin
Cuvântul viu care dăinuie al lui Dumnezeu,
(1:24) pentru căOrice om este ca iarba şi toată gloria lui este ca floarea ierbii: iarba se usucă,
iar floarea cade –
(1:25) însă Cuvântul Domnului rămâne pentru totdeauna! Acel Cuvânt este Evanghelia care v-
a fost proclamată.

1 Petru 2
(2:1) De aceea, daţi la o parte orice răutate, orice înşelare, nesinceritate, gelozie şi orice
vorbire de rău!
(2:2) Ca nişte copii nou-născuţi, să doriţi laptele spiritual curat, pentru ca prin el să creşteţi în
salvarea voastră –
(2:3) dacă într-adevăr aţi gustat că Domnul este bun.
(2:4) Veniţi la El – piatra vie, respinsă de oameni, dar aleasă de Dumnezeu ca fiind de preţ!
(2:5) Asemenea unor pietre vii, lăsaţi-vă zidiţi ca o casă spirituală, pentru a fi o preoţie sfântă,
ca să aduceţi jertfe spirituale plăcute lui Dumnezeu, prin Isus Cristos –
(2:6) pentru că în Scriptură spune:Iată, pun în Sion o piatră – o piatră unghiulară aleasă şi de
preţ. Oricine crede în El nu va fi făcut de ruşine.
(2:7) Aşadar, pentru voi, care credeţi, El este de preţ, dar pentru cei care nu cred…piatra
despre care constructorii au spus că nu este bună la nimic a ajuns să fie folosită în cel mai
important loc din clădire: în capul unghiului!
(2:8) şi…o piatră care-i face să se împiedice şi o stâncă ce-i face să cadă. Ei se împiedică
pentru că n-au ascultat Cuvântul – aşa cum erau destinaţi s-o facă.
(2:9) Însă voi, sunteţi un neam ales, o preoţie împărătească, o naţiune sfântă, un popor care a
devenit posesiunea lui Dumnezeu. Astfel, voi puteţi proclama lucrările minunate ale Celui
care v-a chemat din întuneric la lumina Sa uimitoare.
(2:10) Cândva nu eraţi un popor, dar acum sunteţi poporul lui Dumnezeu. Cândva nu
primiserăţi îndurare, dar acum aţi primit îndurare.
(2:11) Iubiţilor, vă îndemn – ca pe nişte străini şi locuitori temporari – să fugiţi de poftele
naturii păcătoase care se luptă împotriva sufletului!
(2:12) Să aveţi o purtare bună în mijlocul celor dintre naţiuni, pentru ca, deşi ei vă acuză ca
răufăcători, totuşi, văzând faptele voastre bune, să-L glorifice pe Dumnezeu în ziua venirii
Sale.
(2:13) Supuneţi-vă oricărei autorităţi omeneşti, pentru Domnul – fie împăratului, ca unul care
stăpâneşte,
(2:14) fie guvernatorilor, ca unii trimişi de el să-i pedepsească pe cei care fac răul şi să-i laude
pe cei care fac binele –
(2:15) pentru că este voia lui Dumnezeu ca prin lucrurile bune pe care le faceţi să opriţi
vorbirea în necunoştinţă a oamenilor fără minte!
(2:16) Ca nişte oameni liberi, să nu vă folosiţi libertatea ca un pretext pentru rău, ci trăiţi ca
nişte sclavi ai lui Dumnezeu!
(2:17) Daţi onoare tuturor oamenilor, iubiţi-i pe fraţi, trăiţi în reverenţă faţă de Dumnezeu,
daţi onoare împăratului!
(2:18) Sclavilor, supuneţi-vă în toate, cu frică, stăpânilor – nu doar celor care sunt buni şi
prietenoşi, ci şi celor care sunt aspri,
(2:19) pentru că este un har dacă, fiind conştienţi de Dumnezeu, răbdaţi atunci când suferiţi pe
nedrept!
(2:20) Ce onoare este să răbdaţi loviturile pe care le meritaţi pentru că aţi făcut ceva rău? Însă,
dacă răbdaţi suferinţa atunci când aţi făcut ceva bun, acesta este un har de la Dumnezeu!
(2:21) La aceasta aţi fost chemaţi – pentru că şi Cristos a suferit pentru voi, lăsându-vă un
exemplu, astfel ca voi să călcaţi pe urmele Lui.
(2:22) El n-a păcătuit şi în gura Lui n-a fost găsită nici o înşelare.
(2:23) Când a fost insultat, n-a insultat înapoi, când a suferit, n-a ameninţat, ci S-a dat Celui
care judecă drept.
(2:24) El însuşi a dus păcatele noastre, în trupul Său, pe cruce, pentru ca, murind faţă de
păcat, să trăim făcând ceea ce este drept. Pentru că El a fost rănit, voi aţi fost vindecaţi.
(2:25) Eraţi ca nişte oi rătăcite, dar acum v-aţi întors la Păstorul şi Episcopul sufletelor
voastre.

1 Petru 3
(3:1) La fel şi voi, soţiilor, supuneţi-vă soţilor voştri, chiar dacă unii dintre ei nu ascultă de
Cuvânt, pentru ca să poată fi câştigaţi fără cuvinte, prin comportamentul soţiilor lor,
(3:2) văzând curăţia şi reverenţa din vieţile voastre!
(3:3) Nu folosiţi podoabe exterioare pentru a vă înfrumuseţa – ca de exemplu aranjarea
părului, purtarea de bijuterii sau haine frumoase –
(3:4) ci podoaba voastră să fie înlăuntrul vostru, în caracterul nemuritor al unui duh blând şi
liniştit, care are mare valoare înaintea lui Dumnezeu!
(3:5) În acest fel s-au împodobit, cu mult timp în urmă, acele femei sfinte care şi-au pus
speranţa în Dumnezeu, supunându-se soţilor lor.
(3:6) Astfel, Sara a ascultat de Avraam şi l-a numit „domn”. Voi deveniţi fiicele ei atâta timp
cât faceţi ceea ce este bine şi nu lăsaţi niciodată ca frica să vă alarmeze.
(3:7) La fel şi voi, soţilor, arătaţi consideraţie soţiilor voastre în viaţa voastră împreună, dând
onoare soţiei ca unui partener mai slab, pentru că şi ele sunt moştenitoare, împreună cu voi,
ale darului vieţii – astfel ca nimic să nu vă împiedice rugăciunile!
(3:8) În cele din urmă – aveţi aceeaşi atitudine, aceleaşi sentimente, iubiţi-vă ca fraţi, fiţi plini
de compasiune, aveţi o minte umilă,
(3:9) nu întoarceţi rău pentru rău sau insultă pentru insultă, ci, din contră, binecuvântaţi,
pentru că la aceasta aţi fost chemaţi – să moşteniţi binecuvântarea!
(3:10) Cel care doreşte viaţa şi vrea să vadă zile bune să-şi păzească limba de vorbirea de rău
şi buzele de cuvinte înşelătoare!
(3:11) Să nu mai facă răul, ci să facă binele, să caute şi să urmărească pacea –
(3:12) pentru că ochii Domnului sunt peste cei drepţi şi urechile Lui sunt deschise la
rugăciunile lor, însă faţa Domnului este împotriva celor care fac răul!
(3:13) Cine vă va face rău, dacă voi sunteţi plini de zel pentru a face bine?
(3:14) Însă chiar dacă suferiţi pentru că faceţi ceea ce este drept, totuşi sunteţi fericiţi. Nu vă
fie frică de ei şi nu fiţi tulburaţi,
(3:15) ci sfinţiţi-L în inimile voastre pe Cristos ca Domn! Fiţi întotdeauna pregătiţi să
răspundeţi oricui vă întreabă despre motivul speranţei care este în voi!
(3:16) Dar s-o faceţi cu blândeţe şi cu reverenţă, având o conştiinţă bună, pentru ca, atunci
când sunteţi vorbiţi de rău, cei care vă fac rău să fie făcuţi de ruşine datorită
comportamentului vostru bun în Cristos.
(3:17) Este mai bine să suferiţi pentru că aţi făcut binele, dacă suferinţa este voia lui
Dumnezeu, decât să suferiţi pentru că aţi făcut răul.
(3:18) Şi Cristos a suferit o dată pentru totdeauna pentru păcate – Cel drept pentru cei nedrepţi
– ca să vă aducă la Dumnezeu. El a fost omorât în trup, dar a fost adus la viaţă prin Duhul –
(3:19) prin care, de asemenea, s-a dus şi le-a predicat duhurilor din închisoare,
(3:20) care nu ascultaseră când, cu mult timp în urmă, Dumnezeu aştepta cu răbdare, în zilele
când Noe construia o corabie. Numai puţini – doar opt persoane – au fost salvaţi prin apă –
(3:21) ceea ce corespunde botezului, care vă salvează acum; el nu este o îndepărtare a
murdăriei de pe trup, ci este o cerere făcută lui Dumnezeu pentru o conştiinţă curată, prin
învierea lui Isus Cristos.
(3:22) El s-a dus în cer, cu îngerii, autorităţile şi puterile care Îi sunt supuse.
1 Petru 4
(4:1) Aşadar, întrucât Cristos a suferit în trup, şi voi trebuie să vă înarmaţi cu acelaşi fel de
gândire – pentru că acela care a suferit în trup a rupt-o cu păcatul,
(4:2) ca să-şi trăiască restul vieţii pământeşti nu după poftele oamenilor, ci după voia lui
Dumnezeu.
(4:3) Aţi petrecut suficient timp făcând ceea ce păgânii doresc să facă, trăind în depravare,
pofte, beţii, petreceri cu băutură, în chefuri şi în idolatrie dezgustătoare.
(4:4) Ei sunt surprinşi că nu sunteţi împreună cu ei în acelaşi exces de nechibzuinţă şi vă
vorbesc de rău.
(4:5) Vor da socoteală Celui care este gata să-i judece pe cei vii şi pe cei morţi –
(4:6) pentru că de aceea le-a fost proclamată Evanghelia şi celor morţi: pentru ca, deşi au fost
judecaţi în trup, aşa cum este fiecare judecat, să trăiască în duh, ca Dumnezeu.
(4:7) Sfârşitul tuturor lucrurilor este aproape – de aceea, fiţi înţelepţi şi disciplinaţi-vă în
vederea rugăciunii!
(4:8) Înainte de toate, iubiţi-vă unii pe alţii cu seriozitate, pentru că dragostea acoperă o
mulţime de păcate!
(4:9) Fiţi ospitalieri unii cu alţii, fără să vă plângeţi!
(4:10) Ca nişte buni administratori ai harului de multe feluri al lui Dumnezeu, slujiţi-vă unii
pe alţii cu darul pe care l-a primit fiecare!
(4:11) Dacă cineva vorbeşte, s-o facă aşa ca unul care vorbeşte cuvintele lui Dumnezeu! Dacă
cineva slujeşte, s-o facă după puterea pe care o dă Dumnezeu, pentru ca Dumnezeu să fie
glorificat în toate, prin Isus Cristos, ale căruia sunt gloria şi puterea pentru totdeauna! Amin!
(4:12) Iubiţilor, nu fiţi surprinşi de încercarea dureroasă pe care o suferiţi, ca şi cum vi s-ar
întâmpla ceva neobişnuit,
(4:13) ci, în măsura în care aveţi parte de suferinţele lui Cristos, bucuraţi-vă, pentru ca şi la
revelarea gloriei Lui să vă bucuraţi foarte mult!
(4:14) Dacă sunteţi insultaţi din cauza Numelui lui Cristos, sunteţi fericiţi, pentru că Duhul
gloriei şi al lui Dumnezeu continuă să rămână peste voi.
(4:15) Nimeni dintre voi să nu sufere ca ucigaş, hoţ, răufăcător sau ca unul care încurcă
treburile altora!
(4:16) Însă dacă vreunul dintre voi suferă ca creştin, să nu-i fie ruşine, ci să-L glorifice pe
Dumnezeu pentru că poartă acest nume!
(4:17) A venit timpul ca judecata să înceapă de la casa lui Dumnezeu – şi, dacă începe cu voi,
care va fi sfârşitul celor care nu ascultă de Evanghelia lui Dumnezeu?!
(4:18) Dacă cel drept scapă cu greu, ce se va întâmpla cu cel lipsit de evlavie şi păcătos?!
(4:19) La fel, cei care suferă după voia lui Dumnezeu să se încreadă din tot sufletul în
Creatorul lor, făcând în continuare ce este bine!

1 Petru 5
(5:1) Aşadar, eu, ca un bătrân, martor al suferinţelor lui Cristos şi unul care are parte de gloria
care va fi revelată, îi îndemn pe cei bătrâni dintre voi:
(5:2) păstoriţi turma lui Dumnezeu! Aveţi grijă de ea nu din obligaţie, ci din toată inima, aşa
cum vrea Dumnezeu, nu lacomi după bani, ci dornici să slujiţi,
(5:3) nu stăpânind peste cei care v-au fost încredinţaţi, ci fiind exemple pentru turmă!
(5:4) Iar, când Se va arăta Marele Păstor, veţi primi o coroană glorioasă care nu-şi va pierde
strălucirea!
(5:5) La fel şi voi, tinerilor, supuneţi-vă celor bătrâni! Toţi trebuie să vă îmbrăcaţi cu umilinţă
unii faţă de alţii, pentru căDumnezeu este împotriva celor mândri, dar celor umili le dă har.
(5:6) Aşadar, umiliţi-vă sub mâna tare a lui Dumnezeu, pentru ca la timpul potrivit El să vă
înalţe!
(5:7) Aruncaţi toată îngrijorarea voastră asupra Lui, fiindcă Lui Îi pasă de voi!
(5:8) Disciplinaţi-vă! Vegheaţi! Duşmanul vostru, Diavolul, umblă încoace şi încolo, ca un leu
care rage, căutând pe cineva să înghită!
(5:9) Împotriviţi-vă lui fermi în credinţă, ştiind că fraţii voştri din toată lumea trec prin
aceleaşi suferinţe!
(5:10) După ce veţi fi suferit pentru puţin timp, Dumnezeul oricărui har, care v-a chemat la
gloria Lui eternă, în Cristos, vă va echipa El Însuşi pe deplin, vă va întări, vă va face mai
puternici, întemeindu-vă mai puternic în credinţă.
(5:11) A Lui să fie puterea pentru totdeauna! Amin!
(5:12) V-am scris pe scurt, prin Silvan, pe care-l consider un frate credincios, pentru a vă
încuraja şi pentru a depune mărturie că acesta este adevăratul har al lui Dumnezeu.
(5:13) Cea din Babilon, aleasă împreună cu voi, vă trimite salutări şi de asemenea Marcu, fiul
meu.
(5:14) Salutaţi-vă unii pe alţii cu un sărut al dragostei. Pace vouă tuturor care sunteţi în
Cristos.