Sunteți pe pagina 1din 109

Drept comercial – curs 1 October 5, 2016

Drept comercial – Curs 1

Prof. Andreea Stanescu

0723 678 495

Andreea.stanescu@drept.unibuc.ro

atstoica@yahoo.com

Nota finală - 100 de puncte:

- Seminar: 10 puncte
o Prezenta activa 50% + 1 = 10 puncte ; prezenta pasiva nu e punctata.
o Fise de seminar (grile deschise cu 4 variante + spete)
- ”Lucrărică”: 20 puncte (cu seria a 2a)
o 20 grilă -1grilă/punct (grile inchise cu 3 variante)
o Lucrarea și examenul vor fi fără materiale.
o Timp : 40 minute
- Examen : 70 puncte (se dă cu seria a 2a)
o Un subiect
o Speta complexa cu mai multe intrebari.
o Fără materiale
o Răspunsuri scurte și la obiect
o Timp: 1h 15 min
o Pentru a promova, rezultatul examenului se cumulează cu punctele de la test și seminar
pentru a rezulta 45 de puncte
o La restanta, pentru sesiunea din toamnă se recunosc punctele de seminar și test. Pentru
restanta din anul viitor, se ia de la 0 punctajul.

Bibliografie:

- Culegere de legislatie – Ed.Hamangiu 10.03.2016


- Cod civil
- Cursuri
- Legea societatilor. Comentarii pe articole. Ed CH Beck, 2014 – Staciu D Cărpenaru, Gheorghe
Piperea, Sorin David
- Drept comercial. Intreprinderea . CH Beck, 2012 – GH Piperea
- Tratat drept comercial roman. Universul Juridic, 2016 – Stanciu D Cărpenaru (semestrul 1 și 2)

1
Drept comercial – curs 1 October 5, 2016

Drept comercial .Notiune.Izvoare

I. Notiune

Dreptul comercial cuprinde un ansamblu de norme juridice, reglementand in principal doua


aspecte:

- Constituirea, functionarea, modificarea si desfiintarea formelor de organizare specifice


desfasurarii unei activitati economice cu scop lucrativ;
- Obligatiile nascute din exercitarea unei activitati economice cu scop lucrativ.

Cele doua aspecte formeaza obiectul de studiu pentru doua discipline: Drept comercial – intreprinderea
si Drept comercial –obligatiile.

Clarificari terminologice cu privire la conceptele specifice disciplinei Drept comercial – Intreprinderea.

A. Activitate economica are un sens generic rezultând din codul CAEN ( este un act normativ,
respectiv ordinul presedintelui institutului National de Statistica,nr 337/2007). Astfel, activitatea
economica reprezinta orice activitate inclusa in codul CAEN. Temeiul de drept este preambulul
acestui cod CAEN.

B. Scopul lucrativ reprezinta intentia de a obtine o suma de bani care sa exceada cheltuielilor
facute cu desfasurarea activitatii in vederea repartizarii acesteia persoanelor care sunt titulare
ale formelor de organizare fara personalitate juridica avand caracter individual sau persoanelor
care au calitatea de asociati in formele de organizare cu personalitate juridica sau in formele de
organizare fara personalitate juridica avand caracter asociativ.

Suma de bani care depaseste cheltuielile este denumita dpdv comercial ”profit”. Din punct de
vedere fiscal, insa, aceasta suma de bani este denumita ”venit” pentru forma de organizare fara
personalitate juridica sau ”profit” pentru fomele de organizare cu personalitate juridica.

Activitatile economice se pot clasifica in doua categorii, din perspectiva compatibilitatii lor cu
desfasurarea in scop lucrativ.

a. Activitati economice compatibile cu desfasurarea in scop lucrativ

In mod efectiv, in functie de celor care urmeaza sa le desfasoare, acestea pot fi


exercitate in scop lucrativ sau nu.

b. Activitati economice care nu sunt compatibile cu desfasurarea in scop lucrativ.


Exemplu: activitatile de aparare nationala, activitatile specifice relatiilor de afaceri
externe, activitatile specifice profesiei de avocat (potrivit statutului profesiei de
avocat, scopul exercitarii il constituie promovarea si apararea drepturilor,

2
Drept comercial – curs 1 October 5, 2016

libertatilor si intereselor legitime ale persoanelor fizice si juridice de drept public si


de drept privat; se observa, deci, ca scopul reglementat de lege al acestei profesii nu
are carater lucrativ; reglementarile legale permit, insa, formelor de organizare
specifice profesiei de avocat sa obtina sume de bani care sa depaseasca cheltuielile
si care sa fie, ulterior, distribuite catre titularii formelor de organizare cu carracter
individual sau asociativ)

C. Forme de organizare specifica desfasurarii de activitati economice cu scop lucrativ

In functie de existenta sau absenta personalitatii juridice, formele de organizare specifice desfasurarii de
activitati cu scop lucrativ se clasifica in doua categorii

a. Forme de organizare fara personalitate juridica .Sunt reglementate de OUG 44/2008


1. Societatea simpla reclementata de Codul civil
2. Persoana fizica autorizata
3. Intreprinderea individuala
4. Intreprinderea familiala
b. Forme de organizare cu personalitate juridica .Societatile reglementate de L31/1990:
1. Societate in nume colectiv (SNC)
2. Societate in comandita simpla (SCS)
3. Societate in comandita pe actiuni (SCA)
4. Societate pe actiuni (SA)
5. Societate cu raspundere limitata (SRL)
6. Societati cooperative de gradul I – L 1/2005
7. Societati infiintate pe baza L15/1990 (denumite societati pe actiuni si societati
cu raspundere limitata, altele decat cele din L31/1990)
8. Societati nationale si companii nationale reglementate de OUG 30/1997
9. Alte forme de organizare

Activitatile economice, atunci cand sunt desfasurate in scop lucrativ, ca regula, pot forma
obiectul de activitate al oricarei forme de organizare compatibile cu desfasurarea de activitati in scopul
obtinerii de profit. Prin exceptie, anumite activitati economice pot fi desfasurate doar in cadrul
anumitor forme de organizare, reglementate legal.

Exemplu: activitatea de creditare poate fi desfasurata doar in cadrul societatilor pe actiuni sau
cooperativelor de credit; activitatea de asigurare poate forma obiect al activitatii societatilor pe actiuni;
activitatea de transport feroviar poate constitui obiect de activitate doar al unor forme de organizar cu
personalitate juridica

3
Drept comercial – curs 1 October 5, 2016

II. Izvoarele Dreptului comercial

Anterior datei de 1 octombrie 2011, principalul izvor al Dreptului comercial era Codul comercial. Dupa
aceasta data, principal izvor este reprezentat de Codul civil.

Codul comercial nu a fost, insa, abrogat in totalitate, in prezent fiind in vigoare normele juridice
reglementate in materia Dreptului marin. In plus, partea abrogata a Codului comercial continua sa aiba
relevanta juridica in temeiul art. 102 – 103 din legea de punere in aplicare. Cele doua texte de lege
reglementeaza aspectele de drept tranzitoriu, astfel, potrivit art. 102, actele juridice sunt guvernate de
legea in vigoare la data incheierii lor, iar articolul 103 precizeaza faptul ca faptele juridice sunt guvernate
de legea in vigoare la momentul producerii sau savarsirii lor.

4
Drept comercial – Curs 2 October 12, 2016

Izvoarele Dreptului comercial

Enumerarea izvoarelor

Potrivit art.1 Cod Civil, izvoarele dreptului civil sunt:

1. Legea
2. Uzanțele
3. Principiile generale ale dreptului

Toate acestea sunt în egală măsură și izvoare ale Dreptului comercial.

Observații:

- Art. 1 NCC nu menționează printre izvoare jurisprudența, dar există alte acte normative care dau
valoare normativă hotărârilor judecătorești.De exemplu, au o astfel de valoare deciziile CCR,
deciziile ICCJ pronunțate în recursurile în interesul legii, deciziile instanțelor de contencios-
administrativ pronunțate în cadrul acțiunilor având ca obiect controlul de legalitate al unor acte
normative.
- Art. 1 se referă la dispozițiile legale care se aplică la situații asemănătoare. Acestea au fost
desemnate în doctrină prin sintagma „analogia legii”. Analogia legii nu este, însă, menționată explicit
în categoria izvoarelor dreptului.
- În afară de Codul Civil, mai există și alte acte normative care enumeră izvoare ale dreptului
comercial. Cu titlu de exemplu, menționăm Legea 11/1999 care se referă expres la uzanțe,
atribuindu-le calitatea de izvor de drept comercial chiar din perioada anterioară Noului Cod Civil.

1. Legea
Este vorba de lege în sens general , în materia Dreptului comercial existând act normativ
general, Codul Civil, dar și acte normative cu caracter special:
o Legea 31/1990 privind societățile;
o OUG 44/2008;
o Legea 93/2000;
o OUG 51/1997;
o OUG 52/1997;
o Etc.

2. Uzanțele
Potrivit articolului 1, uzanțele sunt izvoare de drept numai în măsura în care sunt conforme
ordinii publice și bunelor moravuri. Aplicarea uzanțelor indică încadrarea în unul dintre
următoarele categorii:

1
Drept comercial – Curs 2 October 12, 2016

o În cazurile reglementate de lege, uzanțele se aplică dacă se face trimitere la acestea (uzanța
se aplică, deci, în temeiul normei de trimitere). Exemplu: articolul 2010 în materie de
mandat, articolul 1494 în materie de plată.
o În cazurile nereglementate de lege, uzanțele se aplică în temeiul articolului 1 din Codul Civil.
În doctrină, s-a indicat semnificația sintagmei ”cazuri neprevăzute de lege” , opinia
majoritară fiind în sensul că este vorba despre situații care nu își găsesc reglementarea nici
în legea specială, nici în elgea generală, argumentul principal fiind acela că în Codul Civil
articolul 1 nu distinge între categoriile de legi.

Definirea uzanțelor

Uzanțele au două definiții – una legală și una doctrinară.


o Definiția legală a uzanțelor: potrivit art.1(6) NCC – prin uzanțe se înțelege obiceiul sau
cutuma și uzurile profesionale. Codul Civil nu a definit, însă, și aceste două concepte, motiv
pentru care a fost necesară intervenția doctrinei.
Astfel, la nivel doctrinar, s-a considerat că cele două concepte nu diferă pe
fond ci diferențele se regăsesc în sfera ariei în care s-au născut, respectiv
obiceiul sau cutuma se naște în afara desfășurării unei activități economice, în
timp ce uzurile profesionale se nasc în cadrul desfășurării activității
economice.
o Definiția doctrinară: potrivit doctrinei, suntem în prezența iunei uzante atunci când se
întrunesc cele două elemente:
• Elementul obiectiv: o practică generalizată, repetată, îndelungată și constantă adică
uniformă;
• Elementul subiectiv: constă în modul în care se raportează subiectele de drept la
practica reprezentând elementul obiectiv, astfel, pentru a fi în prezența unei uzanțe,
subiectele de drept trebuie să considere că practica are natura unei norme juridice.

Dovedirea uzanțelor

Spre deosebire de situația în care se invocă legea , în cazul invocării unei uzanțe, aceasta trebuie
dovedită. Astfel, cel care invocă incidența unei uzanțe, trebuie să probeze cele două elemente
alcătuind conținutul unei uzanțe, respectiv elementul obiectiv și elementul subiectiv. Mijloacele
de probă ce pot fi folosite sunt reglementate prin Codul de Procedură Civilă dar și prin Codul
civil. Potrivit Codului de Procedură Civilă, fiind vorba despre fapte juridice, poate fi folosit orice
mijloc de probă. Codul Civil face referire în articolul 1 la un mijloc de probă, respectiv prezumția
relativă. Astfel, potrivit art.1(5), uzanțele publicate în lege, elaborate de către entități sau
autorități organizate în domeniu, se prezumă că există până la proba contrarie. Cu titlu de
exemplu, sunt astfel de entități Camera de Comerț Internațional de la Paris sau Institutul
Internașional pentru Unificarea Dreptului Privat. Pe plan intern, Camera de Comerț și Industrie
a României este autorizată de lege să elibereze certificate privind uzanțele comerciale.

2
Drept comercial – Curs 2 October 12, 2016

Analogia legii

La nivel doctrinar, analogia legii a fost descrisă ca fiind aplicarea normelor juridice la situații care
exced ipotezei lor , dar sunt similare acesteia.

Aplicarea analogiei legii

Ca regulă,analogia se aplică dacă nu există acte normative aplicabile într-o anumită situație și
dacă nu există uzanțe aplicabile în acea situați. În excepție, în matrie contractuală, analogia legii
se aplică dacă nu există acte normative incidente într-o anumită situație.

Categoriile de norme juridice care se pot aplica prin analogie

Potrivit articolului 10, analogia nu poate să fie aplicabilă cu privire la normele juridice
reeglementând sancțiuni civile și cu privire la normele juridice care restrâng exercițiul unor
drepturi civile. Art.10 NCC face referire și la interzicerea analogiei cu privire la legile care
derogăde la o dispoziție generală. În legătură cu acest aspect, la nivel doctrinar, s-a arătat că art.
10 nu poate fi interpretat în sensul interzicerii analogiei legii speciale .un argument în acest sens
îl constituie posibilitatea expres prevăzută de Codul Civil de aplicare a analogiei legii speciale în
materie contractuală.

3. Principiile generale ale dreptului


La nivel doctrinar, nu beneficiază de o definiție sau enumerare, iar potrivit art.1 NCC, se aplică
atunci când într- o anumită situație nu sunt identificate acte normative, uzanțe sau dispoziții
asemănătoare ce se pot aplica prin analogie.

Profesionistul

Definiție

Potrivit art.3 NCC, profesionistul este persoana care exploatează o întreprindere, adică persoana
care exercită în mod sistematic o activitate organizată, ce constă în producerea, administrarea și
înstrăinarea de bunuri, ori prestaera de servicii, indiferent dacă are scop lucrativ sau nu.

Trăsături

Pentru ca o persoană să dobândească , potrivit art. 3, calitatea de profesionist, trebuie să fie


îndeplinite următoarele condiții:

1. Persoana să desfășoare din punct de vedere juridic o activitate economică. Această trăsătură
implică , pe de-o parte, să aibă loc desfășurarea fizică a unei activități economice, iar pe de altă

3
Drept comercial – Curs 2 October 12, 2016

parte, să existe o persoană sau mai multe care să își asume consecințele juridice ale desfășurării
fizice a activității.

Precizări:
o Desfășurarea fizică a activității implică următoarele:
• Să se realizeze operațiuni materiale și juridice alcătuind conținutul constitutiv al
activității economice;
• Operațiunile materiale și juridice să se realizeze cu caracter repetat ;
• Operațiunile materiale și juridice să se realizeze cu scopul de a se obține un rezultat
destinatat altor persoane.
o Desfășurarea fizică a activității poate fi făcută de către persoana care va dobândi calitatea
de profesionist sau de către alte persoane în numele și pe seama acesteia
o Art.3 face referire la desfășurarea activității de către una sau mai multe persoane, aspect ce
trebuie pus în legătură cu asumarea din punct de vedere juridic a consecințelor desfășurării
fizice a activității. Astfel, art.3 trebuie corelat cu posibilitatea de a desfășura o activitate în
mod individual când asumarea riscului se face de către o singură persoană sau în mod
asociativ (fără a da naștere la o persoană juridică), situație în care asumarea riscului se
realizează de către toți cei ce s-au asociat.
o Desfășurarea unei activități implică în mod necesar existența unei organizări, adică alocarea
de resurse și stabilirea modului de organizare a acestuia.

2. Activitatea să se desfășoare în mod sistemati

Întrucât sintagma nu este definită în Codul Civil, trebuie interpretată prin prisma sensului
obișnuit al termenului și în corerale cu celelalte condiții reglementate prin art.3. Astfel, în mod obișnuit,
caracterul sistematic implică repetarea unor acțiuni aspect care se regăsește și în caredescrierea primei
condiții impuse de Codul Civil pentru dobândirea calității de profesionist. Astfel, caracterul sistematic
(condiție de sine stătătoare) trebuie să fie diferit de caracterul repetat, trăsătură a primei condiții. De
aceea, exercitarea în mod sistematic a activității urmează a fi considerată ca implicând o repetare a
acțiunilor de o manieră care să creeze aparența de continuitate a desfășurării activității. Aparența de
continuitate trebuie analizată în funcție de specificul activității, ea putând caracteriza și acele activități
care, potrivit naturii lor, se desfășoară o perioadă restrânsă de timp.

3. Caracterul organizat

Interpretarea sintagmei „în mod organizat” trbuie realizată ținând seama de sensul obișnuit al
termenului și de corelarea cu celelalte condiții reglementate de art.3 pentru dobândirea calității de
profesionist. Potrivit sensului obișnuit, prin „organizare” se înțelege alocarea de resurse și stabilirea
modului de utilizare a acestora. Caracterul organizat este însă și o trăsătură a primei condiții impuse
de art.3, motiv pentru care trebuie realizată o delimitare între caracterul organizat, element
intrinsec al desfășurării unei activități, și caracterul organizat, condiție de sine stătătoare pentru

4
Drept comercial – Curs 2 October 12, 2016

dobândirea calității de profesionist. Din această perspectivă, pentru a se îndeplini caracterul


organizat ca o condiție de sine stătătoare , trebuie să se realizeze operațiuni de alocare de resurse și
de stabilire a modului lor de utilizare peste minimul material și legal impus de exercitarea unei
activități. Astfel, în doctrină s-a arătat că desfășurarea unei activități are caracter organizat (se
întrunesc condițiile 1 și 3) dacă desfășurarea activității are caracter complex.

4. Activitatea să constea în producerea, administrarea, înstrăinarea de bunuri sau prestarea de


servicii.

La nivel doctrinar, activitatea a fost considerată a putea îmbrăca forma a oricărei activități
economice , adică a oricărei activități incluse în Codul CAEN.

Scopul lucrativ sau nu a desfășurării activității nu reprezintă o condiție a dobândirii calității de


profesionist. Dreptul comercial este, însă, interesat în principal de profesioniștii cu scop lucrativ.

Proba calității de profesionist

Presupunem dovedirii îndedplinirii tuturor condițiilor care configurează conceptul de


profesionist. Întrucât este vorba despre dovedirea unor fapte juridice, poate fi folosit orice mijloc de
probă.

Importanța calificării unei persoane drept profesionist

Calitatea de profesionist generează efecte juridice pe mai multe planuri. Cu titlu de exemplu,
menționăm:

- Pe planul încheierii contractelor, art.2043 , contractul de comision va fi încheiat doar dacă


comisionarul este profesionist:
- Pe planul efectelor contractului, art. 2010 prezumția caracterului oneros în mandat, art.1785 – în
materie de locațiune
- … , art.1446, solidaritatea debitorului;art. 1523 (2) lit d)
- Aplicarea unor proceduri speciale: procedura insolvenței, legea 85/2014.

Corelarea conceptului de profesionist cu alte concepte

5
Drept comercial – Curs 3 October 19, 2016

Corelarea conceptului de profesionist cu alte concepte

1. Conceptul de profesionist cu cel de persoană care desfășoară activități economice


Persoanele care desfășoară activități economice se împart în două categorii:
- Profesioniști, dacă îndeplinesc toate condițiile din art.3 NCC;
- Persoane care nu au calitatea de profesionist, dacă cel puțin una din condițiile art.3 nu este
îndeplinită
2. Conceptul de profesionist corelat cu formele de organizare specifice desfășurării de activități
economice
- Formele de organizare cu personalitate juridică
Sunt profesioniști dacă îndeplinesc condițiile din art. 3. Nu sunt dacă nu îdenplinesc
condițiile din art.3.
- Formele de organizare fără personalitate juridică
Au calitatea de profesionist cei care au înființat forma de organizare (adică nu forma de
organizare). Cei care au înființat forma de organizare nu au calitatea de profesionist dacă nu
îndeplinesc toate condițiile din art.3.

Observație: Probleme în doctrină.Pot dobandi calitatea de profesionist și persoanele care nu au


înființat o formă de organizare, dar desfășoară activități economice, respectiv condițiile din art.3. În
articolul 3 nu scrie că este necesară o formă de organizare, ci caracterul organizat (care este o expresie
a caracterului complex a desfășurării activității).

În practică, se poate ca cineva să desfășoare o activitate, dar nu merge să își înregistreze o formă
deorganizare pentru acea activitate. Dacă desfășurăm activitate potrivit art.3, dar nu ne-am dus să
facem o formă de organizare pt ca nu știam că trebuie sau pentru că nu vrem ca statul să știe de noi, se
ridică problema dacă devenim profesoniști sau nu. Devenim profesioniști încălcând legea.

Nu am respectat OUG 44/2008, așa că trebuie să existe sancțiuni. Exista sancțiuni contravenționale sau
chiar penale pentru că nu am înregistrat o formă de organizare. Cu toate astea, îndeplinesc toate
condițiile art.3, deci devin profesionist.

Dacă nu aș fi luat în considerare ca și profesionist înseamnă că legea m-ar scuti de o răspundere mai
gravă. Răspunderea profesionistului este mai grava decât cea a căruia nu este profesionist

3. Conceptul de profesionist cu cel de comerciant

Codul civil a abrogat dispozițiile Codului comercial, care reglementa conceptul de comerciant. În
același timp, codul civil a reglementat coneptul de profesionist. Legea de punere în aplicare a Codului
civil a reglementat relația dintre conceptul de profesionist și cel de comerciant, ridicându-se sub acest
aspect două probleme:

- Problema interpretării art.8 din LPA. Toți cei care erau comercianți înainte sunt profesioniști
astăzi. Profesionistul include comercianții. Comerciantul din Codul comercial avea două
sensuri:

1
Drept comercial – Curs 3 October 19, 2016

o Persoane care exploatează o întreprindere (asociat cu conceptul de astăzi de


profesionist)
o Persoane care nu exploatează o întreprindere, dar săvârșea anumite fapte de
comerț (anumite lucruri menționate de Codul comercial, fără a avea o întreprindere;
de exemplu, cumpăra în scopul revânzării.

Art.8 din LPA lărgește sfera prezentată în art.3 NCC?

A.Stănescu: nu lărgește sfera. Nu trebuie să ne uităm doar la forța juridică actului normativ
(Cod civil și LPA sunt amândouă legi), ci la scopul ei. Prin art.8, legiuitorul nu a avut ca scop să modifice
dispozițiile Codului civil, ci să le pună în aplicare, ea trebuie să fie interpretată și aplicată în limitele legii.
Nu trebuie să se depășească sfera articolului 3. Astfel, scopul art.8 nu este de a lărgi sfera, ci de a pune
în aplicar.

Astfel, profesionistul include persoanele care au o întreprindere, dar nu ne oprim aici.

Art.8 precizează faptul că noțiunea de profesionist prevăzută în art.3 include mai mute categorii, printre
care și categoria comercianților. Privind art.8 din perspectiva noțiunii de comerciant, reglemntată prin
Codul comercial, observăm faptul că apare o problemă de interpretare a articolului 8 din Legea 71/2007.
Aceasta este generată de faptul că noțiunea de comerciant din Codul comercial acoperă atât persoanele
care desfășoară o activitate economică având organizată o întreprindere, dar și persoane care
desfășurau activitate economică, fără a avea organizată o întreprindere.

Din această perspectivă, cele două variante de interpretare a articolului 8, ar fi:

- Art.8 extinde sfera de aplicare a conceptului de profesionist, acesta urmând să acopere atât
persoanele care desfășoară o activitate economică având organizată o întreprindere, cât și
pe acelea care nu au organizată o întreprindere; în favoarea acestei opinii, principalul
argument este reprezentat de egalitatea de forță juridică a Codului civil și LPA, în condițiile
în care LPA este act normativ ulterior.
- Art 8. Nu lărgește sfera de aplicare a art.3, ci afirmă faptul că noțiunea de profesionist o
include pe cea de comerciant, dar în limita în care noțiunea de comerciant este compatibilă
cu noțiunea de profesionist din art.3; principalul argument pentru această opinie este faptul
că art.8 este inclus în categoria dispozițiilor de punere în aplicare a Codului civil, și nu în
categoria celor prin care au fost operate modificări ale Codului civil; astfel, art.8 trebuie
interpretat prin prisma scopului său, neputând, deci, să depășească limitele normei a cărei
punere în aplicare o reglementează.

Interpretarea normelor juridice referitoare la comercianți anterioare Codului civil

Cu privire la actele normaltive anterioare NCC, poate să apară o problemă de interpretare dacă
în cuprinsul acestora există referiri la comercianți. Problema apare întrucât astfel de acte normative

2
Drept comercial – Curs 3 October 19, 2016

reglementează instuind drepturi și obligații pentru o categorie de persoane desemnată printr-un


concept abrogat.

Cu privire la aceste categorii de acte normative, trebuie aplicat art.6 din LPA, articol ce prevede
următoarele:

În cuprinsul actelor normative anterioar NCC, urmează a se verifica dacă termenul „comerciant”
utilizat de acestea avea sensul general (reglementat prin Codul comercial) sau termenul „comerciant”
are o semnificație de sine stătătoare, specială, adică o semnificație aplicabilă doar pentru actul
normativ în care este inserat termenul. Din această perspectivă, rezultă două categorii de situații:

- În actele normative în care termenul „comerciant” era folosit în sensul general reglementat
în Codul comercial, acest element urmează a fi înlocuit cu sintagma „persoană supusă
înregistrării în Registrul Comerțului.
- În actele normative în care termenul „comerciant” are semnificație specială, acesta urmează
a rămâne nemodificat, cu excepția actelor normative din materia protecției consumatorului,
unde termenul va fi înlocuit cu cel de „profesionist”.

Patriomoiul pe afectațiune a profesionistului cu scop lucrativ

A. Principalele reglementări referitoare la patrimoniul de afectațiune sunt:


- Codul civil
- Legea de punere în aplicare
- Actele normative speciale.

1. Codul civil cuprinde două categorii de norme juridice:


a. Normele juridice referitoare la conceptul general de patrimoniu de afectațiune
o Articolele 31, 32 NCC
o Sunt aplicabile pentru orice patrimoniu de afectațiune, fiind norme generale în
această materie
b. Norme juridice referitoare la specii de patrimoniu de afectațiune
o Acestea sunt aplicabile cu privire la specia la care se referă
o Sunt norme speciale, prin raportare la normele generale în materie de patrimoniu
de afectațiune dar sunt și norme genrale pentru specia de patrimoniu de
afectațiune la care se referă. Avem două categorii:
 Norme referitoare la patrimoniul profesional individual (art.33, art.2324
NCC). Acoperă profesiile liberale. Sunt norme speciale privind art.31,32 dar
sunt norme generale privid anumite profesii individuale reglementate de egi
speciale.

3
Drept comercial – Curs 3 October 19, 2016

 Norme referitoare la masa patrimonială fiduciară (art. 771, art,786 NCC)

2. Legea 71/2011 – Legea de punere în aplicare a Codului civil


Găsim dispoziții cu caracter tranzitoriu cu privire la patrimoniul profesional individual.
Astfel de norme le găsim în articolul 151 care se referă la aplicarea articolului 2324 NCc. Astfel,
prevederile articolui din 2324 (4) se aplică profesionistului care și-a constituit un patrimoniu de
afectațiune, dar numai pentru drepturile și obligațiile născute după intrarea în vigoare a Codului
civil. Art 151 privește actele normative speciale anterioare Codului civil care reglementau
patrimoniul de afectațiune ale unor profesii liberale.

3. Actele normative speciale se referă la specii sau subspecii de patrimonii de afectațiune.

Exemple de subspecii de patrimoniu profesional individual sunt reglementate în OUG 85/2006,


care reglementează patrimoniul profesional individual al practicienilor în insolvență. Legea
95/2006 reglementează patrimoniul profesional individual al medicilor.

Exemple de specii de patrimoniu de afectațiune din acte normative speciale: patrimoniul de


afectațiune al persoanelor care desfășoară activități economice în formele de organizare
reglementate de OUG 44/2008, respectiv PFA, întreprindere individuală, întreprindere familială.

Importanța calificării de specie sau subspecie a patrimoniului de afectațiune se regăsește pe


planul stabilirii normelor juridice incidente.

Cu privire la subspecii, normele juridice referitoare la subspeciile patrimoniului profesional


individual se completează cu normele juridice referitoare la specia patrimoniului profesional
individual din Codul civil, iar apoi, cu normele generale referitoare la patrimoniul de afectațiune
din Codul civil.

Cu privire la specii, normele juridice se completează cu cele referitoare la patrimoniul de


afectațiune din Codul civil, și nu cu cele care se referă la alte specii ale patrimoniului de
afectațiune chiar dacă acestea sunt reglementate tot prin Codul civil.

Patrimoniul profesional individual se referă doar la profesii individuale, nu îl aplicăm peste tot.
În NCC se referă doar la patrimoniul profesional individual.

B. Normele juridice referitoare la conceptul general de patrimoniul de afectațiune

1. Relația dintre patrimoniu și patrimoniu de afectațiune

Din art 31, 32 rezultă că între cele două concepte există o relație de la întreg la parte. Cele două
articole reglementează posibilitatea constituirii în cadrul patrimoniului unei persoane a uneia sau mai
multor mase patrimoniale. Codul civil face referire la două categorii de mase patrimoniale, fiecare

4
Drept comercial – Curs 3 October 19, 2016

dintre ele având un regim juridic specific. Cele două mase patrimoniale sunt patrimoniile de
afectațiune și diviziunile patrimoniale.

Observație: regimul juridic diferit al celor două mase patrimoniale se observă, de regulă, pe planul
relației cu creditorii. Astfel, relația cu creditorii unei diviziuni patrimoniale este reglementată de
art.2324(3) iar relația cu creditorii unui patrimoniu profesional individual este reglementată de 2324 (4).

Creditorii având creanțe conexe unei diviziuni patrimoniale pot urmări bunurile din diviziune și, în
completare, bunurile din afara diviziunii.

Creditorii având creanțe conexe patrimoniului profesional individual pot urmări bunurile din
patrimoniul profesional individual.

Fieacre masa patrimonială are regim juridic specific relației cu creditorul. Dacă urmărește o
diviziune are acces la toate bunurile respectând ordinea. Dacă urmărește patrimoniul de afectațiune are
acces doar la acelea.

2. Natura juridică a patrimoniului de afectațiune este aceea de fracțiune de patrimoniu.

Consecințele acestei calificări sunt următoarele:


- Patrimoniul de afectațiune cuprinde drepturi și obligații evaluabile în bani;
- Prin includerea unor drepturi sau obligații în patrimoniu de afectațiune, acestea nu își
schimbă titularul;
- Transferul drepturilor sau obligațiilor dintr-o masă patrimonială în alta nu constituie
înstrăinare.

3. Constituirea patrimoniului de afectațiune după natura juridică și relația cu patrimoniul

Potrivit art 33(2), constituirea patrimoniului de afectațiune se face în cazurile și în condițiile


prevăzute de lege. Rezultă că dispozițiile Codului civil nu constituie un temei de drept pentru un
patrimoniu de afectațiune.

Temeiul unei persoane care vrea să aibă patrimoniu de afectațiune este alt act normativ. NCC
consacră posibilitatea existenței unui patrimoniu de afectațiune, dar nu consacră posibilitatea
constituirii unui patrim de afectațiune în temeiul său.

4. Efectele patrimoniului de afectațiune

Codul civil nu reglementează expres efectele generale ale constituirii unui patrimoniu de
afectațiune, dar din interpretarea art.32(1) rezultă că efectele se regăsesc pe planul relației titularului
patrimoniului de afectațiune cu creditorii săi.

5
Drept comercial – Curs 3 October 19, 2016

C. Patrimoniul de afectațiune reglementat de OUG 44/2008 (sunt necesare 3 articole din OUG,
coroborat cu NCC)

1. Definiție

Patrimoniul de afectațiune, potrivit art.2, lit.j din OUG 44/2008, cuprinde totalitatea bunurilor,
drepturilor și obligațiilor persoanelor fizice autorizate, titularul întreprinderii individuale, sau membrilor
întreprinderilor familiale, afectate scopului exercitării unei activități economice constituite ca o fracțiune
distinctă a patrimoniului persoanei fizice autorizate, titularului întreprinderii individuale sau membrilor
întreprinderii familiale, separată de gajul general al creditorilor personali ai acestora.

Legiuitorul prin „persoană fizică autorizată” înțelege și cel care înființează forma de organizare, și
forma de organizare numită PFA. La celelalte două, se face distincție între forma de organizare și
titularul care a constituit-o.

Pentru conturarea regimului juridic al patrimoniului de afectațiune, trebuie avute în vedere și


art.20(1), art.26 și art.31 din OUG 44/2008, precum și dispoziții din legea 26/1990 privind Registrul
Comerțului respectiv din ordinul ministrului justiției 2594/2008.

2. Titularii patrimoniului de afectațiune regementat prin OUG 44/2008

Generic, titularii sunt persoanele care desfășoară activități economice în mod independent în
formele de organizare reglementate de OUG 44/2008. Privind din perspectiva fiecărei forme de
organizare, titularii de patrimoniu de afectațiune sunt:

- Persoana fizică autorizată (OUG 44/2008 folosește această sintagmă atât pentru a desemna
form de organizare, cât și pentru a desemna persoana care a constituit-o);
- Întreprinzătorul titular al unei întreprinderi individuale;
- Membrii întreprinderii familiale.

Observație: întrucât formele de organizare reglementate de OUG 44/2008 nu au personalitate juridică,


acestea nu pot fi titulare ale unui patrimoniu de afectațiune.

3. Relația dintre patrimoniul de afectațiune și patrimoniul afacerii

Codul Fiscal utilizează noțiunea de patrimoniu al afacerii în legătură cu persoanele care desfășoară
activități economice în mod independent. Din această categorie, sunt incluse, printre altele, și
persoanele care desfășoară activități economice în formele de organizare reglementate de OUG
44/2008.

Observație: normele metodologice ale Codului fiscal definesc patrimoniul afacerii ca incluzând toate
bunurile și drepturile aferente desfășurării activității.

6
Drept comercial – Curs 3 October 19, 2016

Deși normele metodologice nu fac referire la obligații, fiind vorbe despre un patrimoniu, se subînțelege
că și acestea fac parte din patrimoniul de afaceri.

Din Codul fiscal, normele metodologice și iug 44/2008 rezultă două concluzie principale:

- Toate persoanele care desfășoară activități economice în formele de organizare


reglementate de OUG 44/2008 au un patrimomiu al afacerii. În anumite situații, patrimoniul
afacerii are și natura juridică a unui patrimoniu de afectațiune. Aceste situații vizează
cazurile în care persoanele ce desfășoară activități economice în formele de organizare
reglementate de OUG 44/2008 își exprimă voința în sensul constituiri unui patrimoniu de
afectațiune.

4. Constituirea patrimoniului de afectațiune reglementat de OUG 44/2008

7
Drept comercial – Curs 4 October 26, 2016

4. Constituirea patrimoniului de afectațiune reglementat de OUG 44/2008

Formele pe care le poate îmbrăca manifestarea de voință

Costituirea patrimoniului de afectațiune este efectul unui act juridic unilateral în cazul PFA și
întreprinderii individuale, respectiv bi/multilateral în cazul întreprinderii familile. Fiind un act juridic,
acesta trebuie să respecte pe de o parte condițiile de validitate de fond și de formă, iar pe de altă parte,
condițiile referitoare la opozabilitatea față de terți.

a. Condiții de validitate
Trebuie respectate condițiile generale, reglementate prin Codul civil (art.1179 și urm, art.1325)
și cele speciale, reglementate de OUG 44/2008.
Prin acest act normativ, sunt reglementate condiții speciale referitoare la contractul prin care se
constituie patrimoniul de afectațiune al membrilor întreprinderii familiale. Potrivit art.29 OUG
44/2008, forma scrisă este o condiție de validitate.

Din această perspectivă, trebuie analizate două situații:

- dacă patrimoniul de afectațiune se constituie odată cu întreprinderea familială, atunci


contractul prin care se înființează întreprinderea familială este și cel prin care se constituie
patrimoniul de afectațiune; pentru această situație, cerința formei scrise - condiție de
validitate- este reglementată expres prin art.29(1);
- dacă patrimoniul de afectațiune se constituie la un moment ulterior înființării întreprinderii
familiale, atunci contractul prin care se constituie patrimoniul de afectațiune este unul
distinct de cel prin care se înființează întreprinderea familială; apare, astfel, necesitatea
stabilirii naturii juridice a contractului prin care se constituie patrimoniul de afectațiune;
la nivel doctrinar, acesta a fost considerat a fi un act adițional la acordul de constituire;
ca urmare, îi sunt incidente prevederile art.1243 C.civ. ,potrivit cărora modificarea
contractului este supusă condițiilor de formă cerute de lege pentru încheierea sa.

Observație: în privința patrimoniului de afectațiune aferent persoanelor fizice autorizate, sau


titularilor întreprinderii individuale, OUG 44/2008 nu face referire la necesitatea întocmirii unui înscris.
Ordonanța trebuie coroborată, însă, cu prevederile ordinului ministrului justiției 2594/2008 care, în
art.72, face referire la necesitatea întocmirii unui document denumit „declarație de constituire a
patrimoniului de afectațiune”. În acet document urmează a fi menționate și bunurile care urmează a fi
incluse la momentul constituirii în patrimoniul de afectațiune.

b. Condițiile de opozabilitate
Opozabilitatea față de terți se asigură prin înregistrarea în Registrul Comerțului. Temeiul de
drept este art.5 din legea 26/1190. Înregistrarea în Registrul Comerțului se poate realiza în două
momente:
- Odată cu înregistrarea formei de organizare, atunci când patrimoniul de afectațiune se
constituie prin declarație de constituire sau acord de constituire;

1
Drept comercial – Curs 4 October 26, 2016

- La un moment ulterior înființării formei de organizare, pe baza declarației de constituire sau


a actului adițional la acordul de constituire.

Înregistrarea în Registrul Comerțului se realizează pe baza rezoluției directorului Oficiului


Registrului Comerțului.

5. Efectele constituirii patrimoniului de afectațiune

Se regăsesc pe planul relației titurlarului patrimoniului de afectațiune cu creditorii. Aceștia se împart în


două categorii denumite la nivel doctrinar creditorii afacerii, respectiv creditorii personali. Creditorii
afacerii pot urmării bunurile incluse în patrimoniul de afectațiune și bunurile din afara patrimoniului
personal.

OUG 44/2008 instituie o ordine de preferință, astfel vor fi urmărite mai întâi bunurile din patrimoniul de
afectațiune și în completare, bunurile din patrimoniul personal

Creditorii personali pot urmări bunurile din afara patrimoniului de afectațiune (bunurile din patrimoniul
personal).

Art.727 CPC – bunurile destinate exercitării ocupației sau profesiei debitorului

(1) – Bunurile mobile care fac obiectul unei diviziune a patrimoniului afectate exercițiunui unei
profesii autorizate nu pot fi urmărite decât de creditorii ale căror creanțe s-au născut în legătură
cu exercitarea profesiei respective. Dacă bunurile nu sunt afectate unui patrimoniu profesional
individual, însă servesc la exercitarea ocupației sau profesiei debitorului persoană fizică pot fi
supuse urmăririi silite numai dacă nu există alte bunuri urmărite și numai pentru obligații de
întreținere sau alte creanțe privilegiate asupra mobilelor.

C.Masa patrimonială fiduciară

1. Definiție

Masa patrimonială fiduciară este definită în art.773 ca fiind masă patrimonială autonomă,
constituită prin operațiunea juridică de fiducie. Operațiunea juridică de fiducie este acea operațiune
prin care unul sau mai mulți constituitori transferă drepturi reale, drepturi de creanță, garanții sau alte
drepturi patrimoniale, sau un ansamblu de asemenea drepturi prezente ori viitoare către unul sau mai
mulți fiduciari care le exercită în scop determinat în folosul unuia sau mai multor beneficiari.

2. Natura juridică

Masa patrimonială fiduciară are natura juridică a unui patrimoniu de afectațiune. Art.31 (3)
C.Civ.

2
Drept comercial – Curs 4 October 26, 2016

3. Titularii

Potrivit Art. 776, titularii ai patrimoniului de afectațiune pot fi persoanele juridice enumerate la
alin.2, precum si persoanele fizice, menționate la alin.3.

4. Constituirea masei patrimoniale fiduciare

Mecanismul de constituire rezultă din art.774. Potrivit acestui articol, masa patrimonială
fiduciară se poate constitui prin lege sau prin contract.

Atunci când se constituie prin contract, trebuie respectate condițiile de validitate și condițiile de
opozabilitate față de terți. Referitor la condițiile de validitate, trebuie respectate condițiile generale
reglementate de art.1179 C.civ. respectiv cele speciale decurgând din art.774 și art.780 C.civ.

Condițiile speciale sunt:

- Forma autentică
- Înregistrarea la organele fiscale

Condițiile de opozabilitate sunt reglementate de articolul 781, potrivit căruia opozabilitatea față de terți
este asigurată prin menționarea în arhiva electronică de garanții reale mobiliare. Este opozabilă de la
data menționării în această arhivă.

5.Efectele constituirii masei patrimoniale fiduciare

Efectele se găsesc pe planul relației cu creditorii, fiind necesar a se analiza trei categorii de
creditori:

- Creditorii masei fiduciare;


- Creditorii personali ai fiduciarului;
- Creditorii personali ai constituitorului.

Ca regulă, creditorii masei fiduciare pot urmări bunurile din masa patrimonială fiduciară - art.786(2)
C.civ. Ca excepție, pot urmării bunurile din masa patrimonială fiduciară și bunurile personale ale
constituitorului. S-a prevăzut expres prin contractul de fiducie faptul că fiduciarul va răspunde cu
patrimoniul personal.

Creditorii personali ai fiduciarului pot urmări doar bunurile din afara masei patrimoniale fiduciare – art.
785 C.civ.

Creditorii personali ai constituitorului pot urmări bunurile incluse în masa patrimonială fiduciară în două
situații, reglementate în art.786 C.civ:

3
Drept comercial – Curs 4 October 26, 2016

- Creditorii constituitorului au o garanție reală asupra bunurilor incluse în masa patrimonială


fiduciară (câtă vreme această masă există) , garanție a cărei opozabilitate este dobândită
anterior stabilirii fiduciei;
- Creditorii constituitorului pot umări bunurile care au făcut parte dintr-o masă patrimonială
fiduciară în cazul în care în temeiul unei hotărâri judecătorești definitive, a fost admisă o
acțiune prin care a fost desființat sau a devenit inopozabil cu efect retroactiv contractul de
fiducie.

4
Drept comercial – Curs 5 November 2, 2016

Fondul de comerț

1. Sediul materiei

Nu există un act normativ care să reglementeze regimul juridic al fondului de comerț. Există, însă,
acte normative care fac referire la fondul de comerț:

- Art. 41 din Legea 26/1990;


- Art. 21, lit.a) din Legea 26/1990;
- Art. 340, lit. c) C.Civ analizând bunurile propri ale unuia dintre soți, punându-le în legătură cu
fondul de comerț;
- Art 745 C.civ. reglementând uzufructul fondului de comerț.

Interpretarea acestor norme juridice urmează a se face după sensul obișnuit al termenului, sens
care a fost consacrat printr-o definiție legală, ce a existat în Legea 11/1991. Sensul din cest act normativ
urmează a fi reținut în continuare chir dacă în prezent definiția din Legea 11/1991 dată fondului de
comerț a fost abrogată. Argumente în acest sens sunt următoarele:

- Legea 11/1991 a fost singurul act normativ care a inclus o definiție a fondului de comerț.
Definiția era reglementată pentru scopurile Legii 11/1991 și a fost interpretată la nivel doctrinar
în mod extensiv, adică a fost considerată ca fiind o definiție generală a fondului de comerț.
- Definiția din Legea 11/1991 a preluat conceptul general de fond de comerț, configurat la nivel
doctrinar anterior existenței Legii 11/1991. Configurarea doctrinară a fost noțiunii de fond de
comerț a fost necesară întrucât, chiar înaintea Legii 11/1991, au existat acte normative ce
făceau trimitere la noțiunea de fond de comerț (ex: Legea 26/1990).

2. Definiția fondului de comerț

Fondul de comerț reprezintă ansamblul bunurilor mobile și imobile, corporale și necorporale


(mărci, firme, embleme, brevete de invenții, vad comercial – capacitatea unui fond de comerț de a
atrage clienți) utilizate de un comerciant (persoană supusă înregistrării în Registrul Comerțului) în
vederea desfășurării activității sale.

3. Elementele fondului de comerț

a. Bunurile corporale utilizate de o persoană supusă înregistrării în registrul comerțului pentru


desfășurarea activității sale;
b. Bunurile necorporale utilizate de o persoană supusă înregistrării în registrul comerțului
pentru desfășurarea activității sale.

Observații: Drepturile de creanță sunt bunuri necorporale, iar în definiție asupra bunurilor
necorporale există o enumerare limitativă. Doctrina a interpretat „paranteza” extensiv,
punând și alte drepturi de proprietate intelectuală, pentru că rațiunea legiuitoruli a fost să

1
Drept comercial – Curs 5 November 2, 2016

pună în fondul de comert elemente care duc la identificarea mai ușoară a fondului de
comerț.

Sunt incluse în fondul de comeț bunurile necoroporale expres menționate de Legea


11/1991. La acestea fiind,însă, adăugate pe cale de interpretare extensivă alte drepturi de
proprietate intelectuală (ex: drepturile de autor, indicațiile geografice).

Drepturile de creanță au fost considerate ca fiind excluse din fondul de commerț, cu


excepția situației în care acestea sunt atât de legate de fondul de comerț încât fondul de
comerț nu ar putea să își atingă scopul în absența lor.

La nivel doctrinar, cu titlu de exemplu, au fost considerate ca fiind incluse în fondul de


comerț drepturile de creanță decurgând din contractele de muncă și cele de furnizare de
utilități.

Firma

1. Sediul materiei

Regimul juridic al firmei rezulta din Legea 26/1990 (de la art. 30 urm) si ordinul minisstrului justitiei
2594 din 2008 (art. 28 urm)

2. Definiție

Potrivit art.30 din Legea26/1990, firma este numele sau denumirea sub care o persoană supusă
înregistrării în registrul comerțului își exercită activitatea și sub care semnează.

3. Rolul firmei

Firma identifică și individualizează o persoană ce are obligația de a se înregistra în registrul


Comerțului. Aceasta înseamnă că deosebește o astfel de persoană de o alta având o obligație de
înregistrare similară. Pentru a se realiza rolul firmei, legea 26/1990 instituie prin art. 29 obligația de a se
menționa ca regulă pe toate documentele întrebuințate de către titular. Acesta are un drept de folosință
exclusivă dobândit de la momentul înregistrării în Registrul Comerțului (art.30, alin. 4).

Observație: În cadrul firmei, înregistrarea în Registrul Comerțului este constitutivă de drepturi, situație
diferită prin raportare la regula în materie potrivit căruia înregistrarea în Registrul Comerțului se
realizează pentru opozabilitate față de părți (art. 5 Lege 26/1990).

Firma reprezintă un element obligatoriu pentru orice persoană supusă înregistrării în Registrul
Comerțului.

Prin „firmă” înțelegem „dreptul exclusiv de folosință”, nu „societate comercială”.

2
Drept comercial – Curs 5 November 2, 2016

4. Procedura de înregistrare în Registrul Comerțului

Trebuie parcurse două etape:

a. Rezervarea firmei (mai multe faze)


I. Depunerea cererii de verificare a disponibilității și/sau de rezervare a firmei
însoțită de documentele anexe (art.55 din ordinul ministrului 2594/2008)
Se rețin trei variante în ordinea preferinței, cererea se depune la oficiul
Registrului Comețului în care urmează a fi înregistrată entitatea titulară (în
fiecare județ există un Oficiu al Registrului Comețului). Cererea se soluționează
de către oficiul Registrului Comerțului teritorial, verificările implicate de cerere
urmând a fi făcute la nivel național (art.30 din ordinul 2594/2008).

II. Verificarea legalității alcătuirii firmei


În cadrul acestei faze, se vor face verificări referitoare la următoarele aspecte:
i. Cuprinsul firmei
Acesta trebuie să respecte structura generică și structură particulară a
unei firme.
• Structura generică: firma poate fi alcătuită din cuvinte și simboluri; ca
regulă, orice cuvinte sunt permise în structura firmei;
Prin excepție, anumite cuvinte nu sunt permise (ex: art.39, alin.2); prin
excepție, anumite cuvinte sunt permise condiționat de obținerea în
prealabil a acordului unor autorității ,respectiv Secretariatul General al
Guvernului sau prefectul (art. 39, alin.3 și 4);

• Structura particulară: este specifică entității titulare. Astfel, firma va


cuprinde numele sau denumirea și forma de organizare așa cum sunt
reglementate prin art.31 urm. Legea 26/1990.

ii. Limba în care este scrisă firma


Firma trebuie scrisă cu caractere latine în primul rând, în limba română
(art.30, alin.3 Legea 26/1990, art.28, alin 3. Ordinul ministrului
2594/2008)

III. Verificarea disponibilității firmei


Se verifică dacă firma este susceptibilă de apropriere. Regula este că firmele
sunt susceptibile de apropriere, excepția fiind firmele nu sunt susceptibile de
apropriere sau nu sunt disponibile.

Exemple de excepții:
• nu sunt disponibile firmele deja înregistrate la data solicitării
(caracterul indisponibil este, de principiu, nelimitat);

3
Drept comercial – Curs 5 November 2, 2016

• firmele rezervate sunt indisponibile pentru o perioadă de trei luni de la


data rezervării; trebuie, însă, observat că rezervarea poate fi prelungită
(art. 56 din ordinul ministrului 2594);
• firmele radiate; indisponibilitatea este limitată, termenul fiind de doi ani
de la data radierii
o excepție de la excepție: firmele radiate sunt, totuși, disponibile
imediat pentru două categorii de persoane: fostul titular și
dobânditorul unui fond de comerț, aflat în situațiile particulare
reglementate de art.53 din ordinul ministrului 2594/2008.

IV. Verificarea neproducerii vreunei confuzii


Sunt verificate două aspecte:
i. Se verifică dacă firma are caracter distinctiv.
Se verifică dacă firma are vocația de a individualiza și dacă se
deosebește de firmele indisponibile la data solicitării. Nu au vocația de
a individualiza, potrivit art. 29, alin.3 din ordinul 2594/2008, firmele
constând într-o denumire generică necesară sau uzuală.
Referitor la necesitatea ca firma să se deosebească de celelalte firme
indisponibile la data solicitării, ordinul 2594/2008 arată că nu
îndeplinește condiția o firmă identică sau similară cu cele indisponibile.
Prin același act normativ, sunt reglementate remedii care conduc la
obținerea caracterului distinctiv, dar și deosebiri care nu reprezintă
elemente ce asigură distinctivitatea firmei (art. 29, alin. 3, lit. a)-j) din
ordinul 2594/2008, art. 38, alin 2 din Legea 26/1990, OUG 44/2008, art.
31 din Legea 26/1990, art. 34 din ordinul 2594/2008).

ii. Firma nu este în discordanță cu activitatea ce urmează a fi desfășurată


de către titular
Este consacrată cu titlu particular cu privire la firma formelor de
organizare reglementate de OUG 44/2008. 31, alin.2 din legea
26/11990.

V. Rezervarea firmei
Este efectul admiterii cererii soclicitantului. Ca urmare a admiterii cererii, firma
este înregistrată în catalogul firmelor, iar solicitantului i se eliberează dovada
rezervării firmei, valabilă trei luni, cu posibilitatea prelungirii.

4
Drept comercial – Curs 5 November 2, 2016

b. Înregistrarea propriu-zisă în Registrul Comerțului

Se poate realiza odată cu înregistrarea formei de organizare în Registrul Comerțului sau


la un moment ulterior, în acest ultim caz fiind vorba despre o modificare a firmei pe
parcursul desfășurării activității. Din perspectiva procedurilor derulate la Registrul
Comerțului, înregistrarea unei firme noi pe parcursul desfășurării activității unei forme
de organizare implică parcurgerea procedurii de înregistrare de mențiuni (când
modificăm ceva în legătură cu forma de organizare deja înregistrată, urmăm procedura
aceasta). Înregistrarea firmei în Registrul Comerțului se face pe baza rezoluției
directorului Oficiului Registrului Comerțului teritorial de la sediul entității titulare
(directorul Oficiului Registrului Comerțului realizează controlul de legalitate cu privire la
firmă) art. 57 din ordinul ministrului justiției.

Emblema

1. Sediul materiei

Regimul juridic rezultă din Legea 26/1990 și ordinul 2594/2008.

2. Definiție

Definiție legală reglementată de art. 30 din Legea 26/1990.

Emblema reprezintă semnul sau denumirea sub care un comerciant își exercită comerțul deosebind
o persoană supusă înregistrării în registrul comerțului de o alta de același gen (genul este dat de
activitatea desfășurată). Emblema nu își propune să individualizeze persoana juridică, ci să
individualizeze comerțul, activitate și, deci, poate avea simultan mai multe embleme.

3. Rolul emblemei

Identifică și individualizează o persoană care are obligația de a se înregistra în registrul comerțului


din perspectiva activităților desfășurate. Astfel, emblema deosebește activitatea desfășurată de o
persoană supusă înregistrării în Registrul Comerțului de o activitate similară a altei persoane supuse
înregistrării în Registrul Comerțului. Tocmai de aceea, potrivit art.43, alin.2 din Legea 26/1990, atunci
când sunt folosite emblemele, trebuie însoțite în mod vizibil de firma persoanei supuse înregistrării în
Registrul Comerțului. Pentru a se realiza rolul emblemei, legea oferă titularului un drept exclusiv de
folosință dobândit de la momentul înregistrării în Registrul Comerțului.

Observație: Spre deosebire de firmă, emblema are caracter facultativ.

5
Drept comercial – Curs 5 November 2, 2016

4. Procedura de înregistrare în Registrul comerțului

Sunt parcurse două etape

a. Rezervarea emblemei
Cuprinde mai multe faze
I. Depunerea cererii de verificare și/sau rezervare a emblemei însoțită de macheta
emblemei (art. 64 din ordinul ministrului 2594/2008)
Cererea se depune la oficiul registrului comerțului teritorial unde este înregistrată
solicitarea. Verificările se fac la nivel teritorial (art.61 din ordinul 2594/2008). Spre
deosebire de firmă, verificările se fac la nivel teritorial, nu național

II. Verificarea legalității alcătuirii emblemei


În această fază se verifică următoarele:
i. Cuprinsul
Trebuie respectată structura generică potrivit legii emblema poate fi alcătuită din:
 cuvinte,
 reprezentări grafice și
 cuvinte și reprezentări grafice.

Regula este că orice cuvinte sau reprezentări grafice sunt permise înstructura
emblemei, excepția fiind că anumite cuvinte sau reprezentări grafice nu sunt permie
sau sunt permise condiționat în structura emblemei (art.62, alin.3 din ordinul
2594/2008).

ii. Limba
Emblema trebuie scrisă, în primul rând, în limba română (art.30, alin.3 din Legea
26/1990)

III. Verificarea disponibilității emblemei


Se verifică dacă emblema este susceptibilă de apropriere. Regula este că emblemele
sunt sussceptibile de apropriere, însușire, iar prin excepție nu sunt disponibile sau
susceptibile.
Exemplu de excepții:
 Nu sunt disponibile emblemele înregistrate la data solicitării, în principiu pe
termen nelimitat.
 Emblemele rezervate - indinsponibilitatea este, ca principiu, limitată la trei luni
de la data rezervării, exitând posibilitatea prelungirii (art. 65 din ordinul
2594/2008).
 Emblemele radiate - indisponibile pe termen limitat, 2 ani de la data radierii.

6
Drept comercial – Curs 5 November 2, 2016

IV. Verificarea neproducerii unei confuzii


Se verifică dacă emblema are caracter distinctiv , adică dacă are vocația de a
individualiza. Nu au această vocație emblemele necesare, generice ori uzuale. Pentru a
avea caracter distinctiv, emblema trebuie să se deosebească de emblemele indisponibile
la data solicitării. Ordinul 2594/2008 spune că o emblemă nu se deosebește de
emblemele indisponibile la data solicitării dacă este identică sau similară cu acestea.
Sunt reglementate elemente care nu reprezintă elemente de distinctivitate (art.62 din
ordinul 2594/2008).
Art.43 din Legea 26/1990 impune obligația ca emblema să se deosebească de
emblemele înscrise în același registru al comerțului, dar și de emblemele altor persoane
supuse înregistrării în registrul comerțului de pe piața unde activează solicitantul.

V. Rezervarea emblemei
Este efectul admiterii cererii solicitantului. Ca urmare, solicitantul primește dovada
rezervării emblemei valabilă pentru trei luni cu posibilitatea prelungirii, iar emblema
este înregistrată în catalogul emblemelor.

b. Înregistrarea în Registrul Comerțului

Se poate realiza odată cu înregistrarea formei de organizare sau ulterior pe parcursul derulării
activității, prin parcurgerea procedurii de înregistrare de mențiuni în Registrul Comerțului.
Înregistrarea se realizează pe baza rezoluției directorului Oficiului Registrului Comețului de la
sediul entității titulare, acesta realizând controlul de legalitate (art.57, alin.2 și 67.alin.2 din
ordinul ministrului)

7
Drept comercial – Curs 6 November 9, 2016

Vad comercial

Nu exista o reglementare care sa configureze regimul sau juridic. La nivel doctrinar, a fost
configurată o definiție a vadului comercial, aceasta reprezentând capacitatea fondului de comerț de a
atrage clientelă. Trebuie observat faptul că această capacitate este rezultatul acțiunii unor factori
diverși, precum locul unde este situat, sediul profesionistului, calitatea serviciilor, prețul practicat etc.

Fondul comercial (puterea financiara a elementelor componente dintr-un activ patrimonial


înregistrat la contabilitate valorează mai mult decât componentele lor luate individual ) nu se confundă
cu fondul de comerț. Fondul comercial din contabilitate se aseamnaă mult cu vadul comercial.

Marca

1. Sediul materiei

Legea 84/1998

2. Noțiune

Există o definiție legală. Marca este un semn susceptibil de reprezentare grafică, cum ar fi:
cuvinte, inclusiv nume de persoane, desene, litere, cifre, elemente figurative, forme tridimensionale și,
în special, forma produsului sau a ambalajului său, culori, combinații de culori, holograme, semnale
sonore, precum și orice combinație a acestora, cu condiția ca aceste semne să permită a distinge
produsele și serviciile unei întreprinderi de cele ale altei întreprinderi (întreprinderea este definită ca
fiind orice entitate implicată într-o activitate economică, indiferent de natura sa juridică sau de modul
de finanțare.

3. Rolul mărcii

Este acela de a identifica și individualiza produsele și serviciile unei întreprinderi. Pentru a se


realiza acest rol, titularul mărcii are un drept exclusiv de folosință dobândit prin înregistrarea la OSIM
(Oficiu de Stat pentru Invenții și Mărci). În plus, mărcile trebuie înregistrate și la Registrul Comerțului,
temeiul de drept fiind art. 21 din Legea 26/1990.

Marca are caracter facultativ.

Natura juridică a Fondului de Comerț

Fondul de comerț are natura juridică a unei unviersalități de fapt (art. 541 din C.Civ.).

1
Drept comercial – Curs 6 November 9, 2016

Relația dintre fondul de comerț, patrimoniul de afectațiune și patrimoniul afacerii

Fondul de comerț este o parte a activului patrimoniului de afectațiune sau a patrimoniului


afacerii.

Actele juridice având ca obiect fondul de comerț și elementele sale componente

Urmare a calificării fondului de comerț ca o universalitate de fapt, acesta poate face obiectul
unor acte juridice. Cu titlu de exemplu, pot fi menționate vânzarea, locațiunea, donația, instituirea unei
garanții asupra fondului de comerț. Actele juridice asupra fondului de comerț trebuie înregistrate în
Registrul Comerțului (art.21 din Legea 26/1990).

Potrivit art.541 C.Civ., și elementele unui fond de comerț pot face obiectul unor acte juridce. Cu
titlu de exemplu, pot fi înstrăinate bunuri folosite de către un profesionist ăn activitatea sa, mărci
folosite de profesionist, embleme folosite de profesionist etc. Implicit, și aceste acte juridice urmează a
se înscrie în Registrul Comerțului potrivit art. 21, lit c) din Legea 26/1990.

În măsura în care se înstrăinează un element al fondului de comerț la care se referă textul de


lege menționat, trebuie să intervină două operațiuni, respectiv radierea de pe numele titularului inițial și
înregistrarea pe numele noului titular.

Desfășurarea de activități economice cu scop lucrativ în formele de organizare fără personalitate


juridică reglementate OUG 44/2008 (persoană fizică autorizată, întreprindere individuală,
întreprindere familială)

1. Sediul materiei

OUG 44/2008 reglementează desfășurarea de activități economice în trei forme de organizare


fără personalitate juridică, situații în care se încadrează în conceptul desemnat prin sintagma
„desfășurarea de activități economice în mod independent”

2. Alegerea unei forme de organizare reglementate de OUG 44/2008

Presupune parcurgerea a trei etape:

a. Verificarea îndeplinirii condițiilor prevăzute de OUG 44/2008


Condițiile au fost grupate în două categorii:

I. Condiții referitoare la caracteristicile persoanei


i. Condiții referitoare la cetățenie

2
Drept comercial – Curs 6 November 9, 2016

Potrivit prevederilor exprese ale OUG 44/2008, pot desfășura activități


economice în formele de organizare reglementate de aceasta cetățenii români,
cetățenii statelor membre UE sau spațiului economic european. Pe cale de
interpretare se poate susține însă și ideea conform căreia cetățenia este, în
realitate, doar o condiție aparentă, respectiv și cetățenii care nu se încadrează în
categoriile expres menționate de OUG 44/2008, pot desfășura activități
economice în formele de organizare pe care aceasta le reglementează.
Ex: anumiți cetățeni au nevoie de viză pentru a veni în România, sau anumite
persoane au statut de regugiat sau statut de persoană pusă sub protecție
subsidiară; în actele normative se arată că, dacă îndeplinesc anumite condiții,
pot obține viza sau acel statut; atunci ei pot desfășura activități economice în
aceleași condiții ca și cetățenii român, adică în condițiile expuse de OUG
44/2008; astfel, se aplică OUG și altor cetățenii în afara celor din UE sau SEE;
dispozițiile legale trebuie privite împreună cu altele care trimit direct sau
indirect la OUG 44/2008.

ii. Condițiile referitoare la vârstă


Regulă: cel puțin 18 ani.
Excepție: cel puțin 16 ani, pentru membrii întreprinderii familiale.

iii. Condiții referitoare la capacitate


Nu sunt reglementate expres, dar, pe cale de interpretare, se poate deduce că
OUG 44/2008 impune regula existența capacității de exercițiu deplină și
excepția capacității de exercițiu restrânsă (pentru persoanele cu vârsta de
minim 16 ani).

iv. Reputația persoanei


Persoanele să nu fi săvârșit fapte sancționate de legile financiare, vamale,
precum și cele care privesc disciplina financiar-fiscală, de natura celor care se
înscriu în cazierul fiscal.
Observație: OUG 44/2008 trebuie corelată cu alte acte normativecare pot
reglementa restrângeri ale dreptului de a desfășura activități economice. Cu
titlu de exemplu, pate fi menționat Codul Penal care reglementează o măsură
de siguranță constând în interzicerea ocupării unei funcții sau exercitării unei
profesii.

v. Condiția referitoare la calificare


OUG 44/2008 arată faptul că persoanele trebuie să aibă pregătire sau
experiență profesională necesară pentru desfășurarea activității dorite.

vi. Calitatea de membru de familie

3
Drept comercial – Curs 6 November 9, 2016

Această condiție vizează doar persoanele care doresc să înființeze o


întreprindere familială, acestea trebuind să fie rude sau afini până la gradul IV
inclusiv.
Observație: persoanele care doresc să desfășoare activități economice în
formele de organizare reglementate de OUG 44/2008 trebuie să aibă în vedere
și respectarea reglementarilor care instituie incompatibilități. Acestea nu atrag
imposibilitatea constituirii unei forme de organizare reglementate de OUG
44/2008, ci atrag sancțiuni specifice profesiilor în legătură cu care sunt
reglementate incompatibilitățile.

II. Condiții referitoare la modul de desfășurare a activității


Aceste condiții sunt prevăzute generic , OUG 44/2008 menționând că trebuie să fie
respectate toate condițiile de funcționare prevăzute de legislația specifică în
domeniu sanitar, sanitar-veterinar, al protecției mediului și al protecției muncii.
Reglementările se pot găsi pe site-ul Registrului Comerțului.

b. Verificarea posibilității de a desfășura activitatea economică aleasă într-una din formele de


organizare reglementată de OUG 44/2008
Regula : orice activitate economică poate fi desfășurată în formele de organizare reglementate
de OUG 44/2008.
Excepție: anumite categorii de activități economice nu pot fi desfășurate în formele de
organizare reglemententate de OUG 44/2008.
Cu titlu de exemplu, activitățile specifice profesiilor liberale sunt expres excluse din sfera de
aplicare a OUG 44/2008.

c. Selectarea uneia dintre cele trei forme de organizare reglementată de OUG 44/2008
OUG 44/2008 stabilește principiul libertății de alegere. Astfel, persoanele interesate de
exercitarea unei activități economice în formele de organizare reglementate de OUG 44/2008 își
vor alege forma de organizare în funcție de propriile interese. Aceste persoane se vor ghida în
alegerea lor pe baza caracteristicilor fiecărei forme de organizare.

3. Constituirea formelor de organizare reglementate de OUG 44/2008

Trebuie parcurse două etape

a. Luarea deciziei de constituire

I. PFA și întreprinderea individuală


Luarea deciziei de constituire este exclisiv un proces intern, neexistând manifestări
externe din care persoanele menționate să arate decizia luată anterior parcurgerii
procedurii de înregistrare în Registrul Comerțului.

4
Drept comercial – Curs 6 November 9, 2016

II. Întreprinderea familială


Luarea deciziei de constituire presupune un proces decizional intern însoțit de o
modalitate de exteriorizare a deciziei luate. Astfel, potrivit OUG 44/2008, în vederea
înființării întreprinderii familiale trebuie încheiate două acte juridice:
- acordul de constituire - contractul prin care părțile își exprimă voința de a înființa o
întreprindere familială și stabilesc caracteristicile acesteia; fiind un act juridic, la
încheierea acordului de constituire trebuie respectate condițiile de validitate
generale și speciale; condițiile de fond sunt cele reglementate cu caracter general în
C.civ., art. 1178 urm; condițiile de formă sunt condiții speciale reglementate de art.
29, potrivit căruia contractul trebuie încheiat în formă scrisă și trebuie să cuprindă
anumite clauze sub sancțiunea nulității absolute;

- procura – este actul juridic prin care este împuternicit unul dintre membrii
întreprinderii familiale (denumit reprezentant) să încheie acte juridice; fiind vorba
de un act juridic, trebuie respectate condițiile de validitate generale și speciale;
condițiile de fond sunt cele generale din C.civ, art. 1178 urm.; în ceea ce privește
condițiile speciale, potrivit art. 29, procura urmează a fi semnată de către
reprezentanții legali ai persoanelor cu capacitate de exercițiu restrânsă;

condiții de formă – potrivit art.29, procura trebuie să îmbrace forma unui înscris sub
semnătură privată, situație care ridică problema calificării acestei cerințe drept o
condiție de validitate sau nu; deși există mai multe păreri, vom opta pentru
concluzia în sensul că cerința înscrisului sub semnătura privată nu poate fi reținută
ca o cerință de validitate întrucât nu este neîndoielnic faptul că procura nu poate fi
încheiată valabil cu nerespectarea acestei condiții.

b. Înregistrarea în Registrul Comerțului a formei de organizare


I. Precizări prealabile:
Art. 7 din OUG 44/2008 reglementează obligația de a solicita înregistrarea în Registrul
Comerțului și autorizarea funcționării înainte de începerea activității. Înregistrarea și
autorizarea funcționării se realizează simultan (art. 10 și 13 din OUG 44/2008 și Legea
359/2004)
II. Fazele înregistrării în Registrul comerțului

i. Depunerea cererii de înregistrare în Registrul Comerțului

a. Aspecte comune pentru toate formele de organizare


Cererea se depunde la oficiul Registrului Comerțului teritorial în raza căruia
a fost ales sediul profesional. Cererea trebuie însoțită de documentele
enumerate în anexa OUG 44/2008 și cele menționate în art.72 din ordinul

5
Drept comercial – Curs 6 November 9, 2016

nr. 2594/2008, de declarația pe propria răspundere referitoare la


îndeplinirea condițiilor de funcționare prevăzute de legislația specifică din
domeniu sanitar, sanitar-veterinar, al protecției muncii și al protecției
mediului, cererea de înregistrare fiscală.

b. Aspecte particulare incidente în cazul întreprinderii familiale


Cererea de înregistrare trebuie depusă în termen de 15 zile de la înceheirea
acordului de constituire. Sancțiunea nerespectării termenului este încetarea
efectelor acordului de constituire.
Obligația de a solicita înregistrarea în Registrul Comerțului aparține
reprezentantului, neexecutarea acestei obligații în termen de 7 zile de la
încheierea acordului de constituire dă dreptul oricărui membru de la
întreprinderea familială de a realiza acest lucru.

c. Soluționarea cererii de înregistrare în Registrul Comerțului


Cererea se soluționează de către directorul oficiului Registrului Comerțului
terotorial prin rezoluție motivată în caz de admitere dispunând:
- înregistrarea în Registrul Comerțului a formei de organizare – înscrierea în
acest Registru a tuturor datelor reglementate prin art. 5 din ordinului
ministrului 2594/2008
- autorizarea funcționării – înscrierea în Registrul Comerțului a declarației pe
propria răspundere privind respectarea condițiilor de funcționare.

După soluționarea cererii de înregistrare în Registrul Comerțului, se


soluționează și cererea de înregistrare fiscală. Aceasta este de competența
Ministerului Finanțelor, către care Oficiul Registrului Comerțului teritorial
transmite electronic datele din cererea de înregistrare în Registrul
Comerțului admisă și datele din cererea de înregistrare fiscală. În cazul
admiterii de către Ministerul Finanțelor, se atribuie codul unic de
înregistrare prescurtat CUI.

ii. Înregistrarea propriu-zisă în Registrul Comerțului

Aceasta presupune înscrierea efectivă în registrul comerțului a datelor la care face referire art. 5 din
ordinul ministrului. La momentul înscrierii, sunt dobândite ;

- numărul de ordine în Registrul Comerțului ( „J”-ul)


- data înregistrării în Registrul Comerțului.

După înregistrarea efectivă în Registrul Comerțului, se eliberează următoarele documente:

- certificatul de înregistrare cuprinzând CUI-ul și J-ul;


- rezoluția directorului Oficiului Registrului Comerțului;

6
Drept comercial – Curs 6 November 9, 2016

- certificatul constatator prin care se atestă depunerea declarației pe propria


răspundere privind au

7
Drept comercial – Curs 7 November 16, 2016

4. Luarea deciziilor ținând de exercitarea activității economice reprezentând obiectul de


activitate al formei de organizare
a. Persoana fizică autorizată și întreprinderea individuală
OUG 44/2008 nu reglementează niciun mecanism de luare a deciziilor întrucât aceste
forme de organizare au caracter individual

b. Întreprinderea familială
Pentru această formă de organizare este reglementat un mecanism de luare a deciziilor
care se bazează pe observația că există două categorii de decizii:
i. Decizii ținând de gestiunea curentă
Mecanismul de luare a deciziilor ținând de gestiunea curentă:
Deciziile ținând de gestiunea curentăAcestea sunt majoritatea deciziilor legate
de exercitarea activității economice . Aceste decizii sunt luate de către
reprezentantul întreprinderii familiale. Încheierea actelor juridice implicate de
deciziile luate este tot o atribuție a reprezentantului. Acesta acționează în
temeiul procurii speciale (deși denumirea este de procură specială, natura
juridică a acesteia este de mandat general).

ii. Decizii care exced gestiunii curente

Mecanismul de luare a deciziilor care exced gestiunii curente:


Luarea deciziilor este de competența membrilor întreprinderii familiale. Potrivit
OUG 44/2008, deciziile referitoare la încheierea unor acte de dispoziție cu
privire la bunurile afectate desfășurării activității se iau cu majoritatea simplă a
membrilor întreprinderii familiale, cu condiția ca această majoritate să includă și
acceptul proprietarului bunului, care va face obiectul actului.
Deciziile referitoare la încheierea unor acte de dispoziție prin care se dobândesc
bunuri pentru activitatea întreprinderii familiale, bunuri a căror valoare
depășește 50% din valoarea bunurilor care au fost afectate desfășurării
activității și a sumelor de bani aflate la dispoziția întreprinderii la data actului se
iau de către membrii întreprinderii familiale cu unanimitate.
Încheierea actelor juridice de dispoziție se realizează de către reprezentant, care
acționează în temeiul unui mandat special, dat de către asociații care au decis
încheierea actului de dispoziție – art. 32 din OUG 44/ 2008.

1
Drept comercial – Curs 7 November 16, 2016

5. Regimul actelor juridice încheiate pe parcursul desfășurării activității în formele de organizare


reglementate de OUG 44/2008

Titularii de drepturi și obligații derivând din actele juridice încheiate pe parcursul desfășurării activității
sunt persoana fizică autorizată (însăși persoana, nu forma de organizare), întreprinzătorul titular al
întreprinderii individuale respectiv membrii întreprinderii familiale. Rațiunea este aceea că formele de
organizare reglementate de OUG 44/2008 nu au personalitate juridică.

În privința întreprinderii familiale, membrii acesteia devin cotitulari în cotele de participare la


patrimoniul afacerii.

6. Răspunderea pentru neexecutarea obligațiilor derivând din actele juridice încheiate pe


parcursul desfășurării formelor de organizare reglementate de OUG 44/2008

Trebuie să distingem între două situații:

a. Nu a fost constituit patrimoniu de afectațiune


Titularii de obligații răspund cu întregul lor patrimoniu.

b. A fost constituit patrimoniu de afectațiune


Titularii de obligații răspund mai întâi cu bunurile din patrimoniul de afectațiune, iar în
completare, cu patrimoniul personal.

Membrii întreprinderii familiale sunt ținuți solidar și indivizibil față de creditori. În relațiile dintre
membrii întreprinderii familiale, aceștia sunt ținuți potrivit cotelor de participare la patrimoniul
întreprinderii familiale. Temeiul de drept este art. 31 din OUG 44/2008.

7. Aspecte de Dreptul muncii ținând de funcționarea formelor de organizare reglementate de


OUG 44/2008

Posibilitatea de a angaja există doar pentru persoana fizică autorizată și întreprinderea individuală.
Posibilitatea de a deveni salariat există pentru toți titularii formelor de organizare reglementate de OUG
44/2008. Aceștia pot deveni salariați în același domeniu sau în domenii diferite de cele în care activează
forma de rorganizare .

8. Aspecte de Drept fiscal ținând de funcționarea formelor de organizare reglementate de OUG


44/2008

Trebuie ținuta contabilitatea în partidă simplă (se ține un registru în care se scriu cheltuielile și
încasările). Persoanele care sunt titulare ale formelor de organizare reglementate de OUG 44/2008 au

2
Drept comercial – Curs 7 November 16, 2016

calitatea de asigurat în sistemele de asigurări sociale și calitatea de persoană supusă impozitului pe


venit.

9. Alte aspecte privind formele de organizare

Au posibilitatea de a înființa alte forme de organizare reglementate de OUG 44/2008 doar membrii
întreprinderii familiale.

Societatea simplă

1. Constituirea societății simple

Societatea simplă presupune din perspectiva constituirii parcurgerea unei etape unice constând în luarea
deciziei de înființare a societății simple. Procesul decizional intern trebuie însoțit de exteriorizarea
deciziei, adică de încheierea contractului de societate reglementat de C.civ. în art. 1890 și urm.

Constituirea societății simple nu presupune parcurgerea unei proceduri de înregistrare în Registrul


Comerțului. Trebuie, însă, parcursă procedura de înregistrare fiscală, aceasta neavând rol constitutiv, ci
doar rolul de a ține evidența persoanelor care obțin venituri din activități independente.

Ca efect al înregistrării fiscale, societatea simplă va dobândi un cont de înregistrare fiscală.

Observații: regimul juridic al societății simple se aplică nu numai în situația în care s-a dorit constituirea
acestei forme de societate, ci și în următoarele două situații:

- Societățile supuse condiției înmatriculării rămase însă neînmatriculate


- Societăților de fapt – nu există o definiție legală a societăților de fapt; la nivel doctrinar,
acestea au fost definite drept o construcție juridică voluntară în care lipsește intenția
de a îmbrăca raporturile juridice generate de această construcție în forma unui contract
de societate, dar nu lipsește afectio societatis; doctrina a exemplificat cu societățile
oculte și cu situația continuării activității după desființarea unei societăți reglementate
de Legea 31/1990.

Pentru nerespectarea condițiilor de formă sau a formalităților necesare pentru constituirea societății
simple răspund asociații fondatori și primii administratori în solida. Temeiul de drept este art. 1886
C.civ.

3
Drept comercial – Curs 7 November 16, 2016

2. Funcționarea societății simple

Presupune luarea deciziilor implicate de realizarea obiectului de activitate.

Mecanismul de luare a deciziilor în cadrul societății simple:

Luarea deciziilor poate intra în competența administratorilor sau a asociaților în funcție de tipul deciziei.
Există două categorii de decizii:

I. Decizii referitoare la administrarea societății


Sunt luate de către administratori, iar actele juridice aferente deciziilor referitoare la
administrarea societății sunt încheiate tot de către administratori.
Administratorii acționează în baza mandatului general conferit de actul de numire. Acesta
poate fi contractul de societate, un act adițional la contractul de societate sau chiar legea
(art. 1913, art. 1910 alin 1,3 C.civ).
II. Deciziile care exced administrării societății
Sunt luate de către asociați, iar actele juridice de dispoziție sunt încheiate de către
administrator. Administratorii acționeaăză în baza mandatului special dat de către asociați
prin hotărârile luate în cadrul adunării asociaților.

3. Administrarea societății simple


C.civ trimite în general la acordul de voință al părților. În absența acestuia, Codul
reglementeazaă reguli supletive referitoare la următoarele aspecte:

I. Persoanele care pot avea calitatea de administrator


Poate avea această calitate orice persoană fizică sau juridică, regula fiind aceea că
administrarea este realizată de către toți asociații. Prin excepție, administrarea este realizată
de către administratorii desemnați

II. Modul de lucru al administratorilor

Ca regulă, administratorii lucrează singuri. Prin excepție, adică prin clauză contractuală,
administratorii acționează împreună, luând deciziile cu unanimitate, sau în majoritate,
potrivit deciziei asociațiilor. În această situație, administratorii nu vor mai putea acționa
singuri decât în cazul în care, ca urmare a apariției unei situații de forță majoră, absența unei
decizii ar putea cauza o pagubă gravă societății

III. Puterile administratorilor


i. Categoriile de decizii ce pot fi luate de către administrator
Ca regulă, administratorii pot face orice fel de acte de administrare în interesul
societății
Excepții: administratorii nu pot încheia actele juridice ce le sunt interzise prin
actul constitutiv (în măsura în care în actul constitutiv sunt prevăzute limitări
care încalcă puterile administratorilor prevăzute de lege, acestea nu sunt

4
Drept comercial – Curs 7 November 16, 2016

opozabile față de terții de bună credință – art.1914 C.civ); administratorii nu pot


încheia actele juridice cu privire la care se formulează opoziție de către
asociație – art. 1913, 1914 C.civ).

ii. Dreptul de reprezentare


Ca regulă, administratorii au drept de reprezentare. Prin excepție, dreptul de
reprezentare a unora dintre administratori poate fi ridicat.

IV. Răspunderea administratorilor


Pentru încălcarea legii sau a mandatului, prin culpă în administrarea societății,
administratorii răspund solidar față de terți. Între ei, în măsura în care au lucrat
împreună, răspunderea poate fi proporțională cu culpa fiecăruia dintre ei la săvârșirea
faptei ilicite.

V. Răspunderea altor persoane care realizează acte de administrare


Dacă un asociat care nu are calitatea de administrator încheie acte juridice de
administrare, se nasc două consecințe juridice:
i. Drepturile terților de bună credință nu aunst afectate
ii. Asociatul va răspunde față de societate pentru daunele cauzate - art. 1918
C.civ.

4. Adunarea asociaților

C.civ trimte la acordul de voință. În lipsa acestuia, sunt reglementate reguli supletive cu privire la
următoarele aspecte:

I. Persoanele îndreptățite să participe la adunările asociaților

Potrivit art. 1910 C.civ toț asociatii au acest drept, orice clauza care ar lipsi un asociat de
dreptul de a participa la adunările asociaților fiind considerată nescrisă.

II. Competența adunărilor asociaților

Potrivit C.civ, adunarea asociaților ia hotărâri cu privire la societate. În afară de acest


concept generic,textele fac referire expresă la decizii precum încheierea unor acte de
dispoziție (art.1918), formularea de opoziții cu privire la încheierea anumitor acte de
administrare de către administrator (art.1914) sau modificarea contractului de societate
(art. 1910). La nivel doctrinar, au fost date și alte exemple, precum stabilirea strategiei
economice a societății, stabilirea bugetului de venituri și cheltuieli sau atragerea răspunderii
administratorilor.

5
Drept comercial – Curs 7 November 16, 2016

III. Convocarea și desfășurarea adunărilor asociațiilor

Regula este aceea că adoptarea deciziilor se face ca urmare a consultării scrise a asociaților.
Prin excepție, adică prin clauză contractuală expresă, adoptarea deciziilor se face prin
reunirea asociațiilor.

IV. Adoptarea hotărârilor

Cu privire la cvorum, nu există reguli reținute în Cod. Cu privire la majoritate, regula este
acea că hotărârea se iau cu majoritatea voturilor, prin excepție deciziile se pot lua cu
unanimitate în cazurile prevăzute la art. 1910, alin.3 C.civ.

V. Titularii dreptului de vot

Ca regulă, titularii de părți de interes care au efectuat vărsămintele integral. Prin excepție,
asociații pot atribui și altor persoane dreptul de vot. Codul civil face referire la persoanele
care au contribuit cu prestații în muncă sau cunoștințe specifice (art. 1894 C.civ).

VI. Contestarea hotărârilor

Pot să conteste hotărârile asociații nemulțumiți, adică asociații prezenți care au votat
împotrivă și asociații absenți (art. 1912). Termenul în care paote fi contestată hotărârea este
de 15 zile de la adoptarea hotărârii pentru asociații prezenți sau de la data comunicării
hotărârii, pentru asociații absenți. Dacă hotărârea nu a fost comunicată, termeul curge de la
data la care asociatul a luat cunoștință de hotărâre, dar nu mai târziu de 1 an de la data
adoptării acesteia. Termenul de 15 zile este un termen de decădere (art. 1915 C.civ).

5. Modificarea societății simple

Modificarea societății presupune modificarea contractului de societate. Actul de modificare trebuie să


respecte toate condițiile prevăzute pentru încheierea valabilă a contractului de societate (art.1891
C.civ)

6. Încetarea societății simple

Cauzele de încetare.Art. 1930 C.civ enumeră cu caracter exemplificativ cazurile de încetare a societății.

I. Împlinirea duratei societății

Ca regulă, împlinirea duratei societății conduce la încetarea acesteia. Prin excepție,


încetarea nu operează dacă are loc prelungirea tacită a contractului de societate. Are loc
prelungirea tacită dacă asociații continuă să desfășoare activitatea care intră în obiectul de
activitate a societății. Promogarea se realizează pentru o perioadă de un an, la finalul căreia
poate interveni o nouă prelungire tacită.

6
Drept comercial – Curs 7 November 16, 2016

II. Nulitatea societății


i. Cauzele de nulitate – Atrag nulitatea societății două cauze generale, respectiv:
1. Nerespectarea condițiilor de validitate specifice contractului de
societate
2. Nerespectarea dispozițiilor imperative din materia contractului de
societate , sancționate expres cu nulitatea. (art. 1932 C.civ).
ii. Termenul de prescripție al acțiunii în declararea sau constatarea nulității
Ca regulă, acesta este de 3 ani de la încheierea contractului de societate. Prin
excepție, acțiunea este imprescriptibilă dacă nulitatea este cerută pentru obiect
ilicit al societății.
iii. Efectele nulității
1. Încetarea contractului de nulitate de la data rămânerii definitive a
hotărârii judecătorești.
2. dizolvarea societăți
3. Lichidarea patrimoniului social

Observație: C.civ reglementează un mecanism de evitare a efectelor nulității


prin acoperirea cauzelor de nulitate. Potrivit art. 1933 și art.1934, provocarea
acoperirii cauzelor de nulitate se poate face de către două persoane:
1. Titularul dreptului la acțiune (persoana care ar putea introduce
acțiunea în declararea sau constatarea nulității).
Acesta va introduce acțiunea, iar instanța va pune în discuția părților
posibilitarea remedierii cauzelor de nulitate și va fixa un termen
pentru acoperirea acestora . În măsura în care părțile se învoiesc,
cauza de nulitate va fi acoperită, iar nulitatea societății va fi evitată.
2. O altă persoană diferită de titularul dreptului la acțiune
În acestă situație intervine mecanismul regularizării societății, care
presupune următoarele etape:
• Punerea în întârziere a titularului dreptului la acțiune de a face
regularizarea societății sau de a introduce acțiunea în
regularizare. În măsura în care acesta nu va introduce acțiunea
în termen de 6 luni de când a fost pus în întârziere, va opera
decăderea sa din dreptul de a introduce acțiunea în declararea
sau constatarea nulității
• În măsura în care, ca urmare a parcurgerii primei etape, s-a
ajuns la înlăturarea cauzei de nulitate printr-o înțelegere între
asociați, societatea se stabilizează și este evitată nulitatea
• Dacă nu se ajunge la o înțelegere între asociați și se introduce o
acțiune în anulare, aceasta se va solda fie cu înlăturarea cauzei
de nulitate în cadrul acțiunii în anulare, fie cu anularea

7
Drept comercial – Curs 7 November 16, 2016

contractului de societate dacă asociații nu acoperă cauza de


nulitate.
• Dacă asociații nu ajung la o înțelegere nici în afara acțiunii în
anulare și nici nu se introduce o acțiune în declararea sau
constatarea nulității, societatea se va stabiliza, întrucât va opera
decăderea din dreptul de a mai introduce acțiunea în anulare.

III. Pieirea bunurilor aduse ca aport


Regula este că pieirea bunurilor aduse ca aport este o cauză a încetării societății, iar
excepția este că societatea nu încetează dacă poate continua și fără asociatul care a
subscris bunul de a pierit.

IV. Moartea unuia dintre asociați


Regua este ca moartea unuia dintre asociați duce la încetarea societății, excepția, nu
conduce la încetare societății în măsura în care există o clauză de continuare a
societății cu moștenitorii sau o clauză de continuare a societății fără asociatul
decedat.

7. Lichidarea societății

Se realizează de către un lichidator numit de către asociați în unanimitate sau, în caz de neînțelegere, de
către instanță la cererea oricărui asociat.

Lichidatorul este reprezentantul societății, putând încheia orice acte juridice necesare lichidării,
nepuntând însă să inițieze vreo operațiune nouă.

Lichidarea presupune parcurgerea următoarelor etape:

I. Redarea bunurilor și documentelor de către administatori către lichidatori


II. Inventarul realizat de către lichidator
III. Stabilirea activului și a pasivului
IV. Plata datoriilor
V. Suportarea pierderilor de către asociați (dacă activul nu este suficient )
VI. Restituirea aporturilor în caz de excedent de activ
VII. Împărțirea excedentului de activ după acoperirea datoriilor și restituirea aporturilor ,
distribuirea excedentului către asociați

8
Contractul de societate
SEDIUL MATERIEI : art.1881 si urmatoarele din Codul Civil

CALIFICAREA UNUI CONTRACT DREPT CONTRACT DE SOCIETATE :

Definitia contractului de societate : Contractul are o definitie legala data prin art. 1881 C.Civil –
prin contractul societate, doua sau mai multe persoane se obliga reciproc sa coopereze pentru
desfasurarea unei activitati si sa contribuie la aceasta prin aporturi banesti, in bunuri, cunostinte
specifice sau prestatii cu scopul de a imparti beneficiile sau de a se folosi de economia ce ar putea
rezulta.

Obiectul contractului : pentru a fi in prezenta unui contract de societate, vointele concordante


ale partilor trebuie sa reflecte intentia lor de a coopera in vederea desfasurarii unei activitati.

PARTILE CONTRACTULUI DE SOCIETATE:

Persoanele care pot avea calitatea de parti : Potrivit art. 1882, ca regula orice persoana fizica sau
juridica poate avea calitatea de parte la contractul de societate. Textul de lege mentionat precizeaza
faptul ca pot exista prevederi legale care sa reglementeze exceptii de la regula mentionata. (exista
exceptii referitoare la anumite categorii de societati, nu a foost gasita o exceptie cu aplicabilitate
generala precum in codul civil).

Partile contractului de societate poarta denumirea de asociati, iar persoanele care sunt primii
asociati intr-un contract de societate poarta denumirea de fondatori. (art. 1886)

Dobandirea calitatii de asociat : se realizeaza prin dobandirea calitatii de parte in contractul de


societate.

Obs! -> Dobandirea calitatii de asociat nu trebuie confundata cu dobandirea calitatii de


persoana titulara a unor parti de interes. Aceasta din urma calitate este dobandita de acele persoane
care si-au dat acordul pentru incheierea contractului de societate si au contribuit la asociere cu acordul
in bani sau bunuri. Cei care au exclusiv contributii in munca vor dobandi calitatea de parte la contractul
de societate, dar nu vor fi titulare ale unor parti de interes.

Obs! -> Asociatii, intr-un contract de societate pot conveni cu terte persoane sa exercite
impreuna anumite drepturi derivand din contractul de societate. Ca efect al acestei asocieri, tertii nu vor
dobandi calitatea de asociat.

Pierderea calitatii de asociat: Aceasta are loc in masura in care intervin situatii reglementate in
art.1925 si urmatoarele. Pe baza acestora se poate observa ca pierderea calitatii de asociat poate fi
efectul unor cauze precum :

• Cauze tinand de capacitatea asociatilor


o Moartea
o Incetarea personalitatii juridice
o Falimentul
o Punerea sub interdictie
• Cauze tinand de vointa asociatului
o Retragerea din societate
o Instrainarea partilor de interes voluntara (prin cesiunea partilor de interes, ori silita=
executarea silita a partilor de interes)
• Cauze tinand de vointa celorlalti asociati
o Excluderea din societate
• Cauze tinand de contractul de societate
o Realizarea obiectului societatii
o Imposibilitatea neindoielnica de realizare a acestuia
o Consimtamantul tuturor asociatilor dat pentru incetarea contractului de societate
o Hotararea instantei de incetarea contractului de societate pentru motive legitime si
temeinice
o Implinirea duratei societatii
o Nulitatea contractului de societate
o Pieirea bunurilor subscrise ca aport

Obs! -> unele cauze de pierdere a calitatii de asociat pot determina pierderea calitatii
mentionate a tuturor asociatilor, altele pot conduce la pierderea calitatii de asociat doar a unora
dintre asociati.

INCHEIEREA CONTRACTULUI DE SOCIETATE :

La momentul incheierii contractului, trebuie sa fie indeplinite conditiile de validitate de fond si de forma,
cele referitoare la opozabilitate si cele referitoare la probe.

Conditiile de fond de validiate

• Referitoare la capacitate : in materia contractului de societate exista reglementari speciale


referitoare la capacitatea de folosinta. Astfel, potrvit art.1882 orice persoana fizica sau juridica
poate incheia un contract de societate. Se observa deci ca regula existentei capacitatii de
folosinta, reglementata in contextul teoriei generale a obligatiilor este preluata si ca o regula
speciala in materia contractului de societate.
• Obiectul contractului : Potrivit art. 1881, obiectul contractului este reprezentat de intentia de a
coopera in vederea desfasurarii unei activitati. In legatura cu obiectul contractului, sunt
reglementate mai multe conditii care au natura unor conditii de validitate.

Seturi de conditii :
i. Potrivit art.1882 alin(2), obiectul contractului trebuie sa fie determinat si licit in acord cu
ordinea publica si cu bunele moravuri.Pentru a determina daca se respecta aceste cerinte
legale, trebuie apreciat daca activitatea economica aleasa le indeplineste. Activitatea
economica aleasa nu trebuie confundata cu obiectul contractului (care consta in intentia de
a coopera), aceasta fiind denumita prin sintagma “obiect de activitate al societatii”.
ii. Obiectul contractului implica obligatia de a contribui cu mijloace materiale si/sau
intelectuale la desfasurarea activitatii. O parte a acestora vor constiui capitalul social.
Potrivit Codului Civil, conditia de validitate este asumarea obligatiei, si nu executarea
acesteia. Executarea obligatiei este reglementata in sectiunea referitoare la efectele
contractului de societate, de unde rezulta ca art. 1882 referitor la conditiile de validitate
vizeaza exclusiv asumarea obligatiei de a contribui cu mijloace materiale sau intelectuale.
La nivel doctrinar, legislativ se face o diferenta intre asumarea obligatiei denumita
”subscriere” si exeutarea acesteia denumita “varsare”.
Pornind de la tipurile de contributii, conditia de validitate are urmatoarea configuratie:
- pentru contributiile in bani, conditia de validitate consta in asumarea
obligatiei de a da o suma de bani.
-pentru contributiile in bunuri, trebuie operata o distinctie intre
bunurile corporale si cele corporale. Cu privire la bunurile corporale, conditia de
validiate consta in asumarea obligatiei de a transmite sau constitui un drept
asupra unui bun corporal si obligatia de a remite bunul corporal. In aceasta
materie, Codul Civil reglementeaza o serie de reguli, respectiv :

1. asociatul poate sa constituie sau sa transmita un drept real sau un drept de folosinta avand ca
principiu libertatea de alegere. Prin exceptie, aporturile in bunuri fungibile sau consumptibile constau in
asumarea obligatiei de transmitere a dreptului de proprietate.

2. in abseta unei prevederi exprese cu privire la dreptul transmis, se va transmite proprietatea asupra
bunurilor corporale.

3. cu privire la drepturile transmise, asociatii devin cotitulari.

Conditia actului de validitate in cazul bunurilor necorporale consta in


asumarea obligatiei de a transmite un drept de creanta avans ca obiect
o suma de bani.

-contributii in prestatii si/sau cunostinte specifice . Consta in asumarea


obligatiei de a desfasura anumite activitati concrete mentionate in
contractul de societate si/sau in obligatia de a pune la dispozitia
societatii a unor informatii considerate a fi necesare pentru realizarea
obiectului societatii.

Din ansamblul contributiilor asociatilor, doar doua fac parte din capitalul social prin propriu-zis acorduri.
Acestea sunt contributiile in bani si bunuri. Cea de a treia categorie de contrubutii, respectiv contributii
in cunostinte specifice, nu face parte din capitallul social, nereprezentand propriu-zis acorduri. Cu privire
la contributiile in prestatii si/sau cunostinte specifice se foloseste sintagma “contribuitii cu titlu de
acord”; reglementand asfel fapul ca aceste contributii nu fac parte din capitalul social, dar confera unele
dintre drepturile si obligatiil pe care le dobandesc asociatii care au contribuit la capitalul social cu
acordul propriu-zis.

Clasificare a capitalului social:

 Capital social subscris – cuprins in totalul obligatiilor de a acorda


 Capital social varsat – cuprins in totalitatea obligatiilor de a acorda executarea

Capitalul social subscris se imparte in parti egale denumite “parti de interes”, care se distribuie
asociatiilor proportional cu acordurile subscrise (Codul Civil permite derogarea de la regula
proportionalitatii). Vor primi parti de interes asociatii care au contribuit cu bani sau bunuri. Nu vor primi
parti de interes asociatii care au contribuit cu prestatii sau cunostinte specifice. Cu privire la partile de
interes, Codul Civil reglementeaza urmatoarele aspecte :

-natura juridica : este aceea de bunuri. Altfel spus, partile de interes se pot afla in proprietatea unei
persoane.In plus, se mentioneaa caracterul indivizibil al partilor de interes aspect ce atrage doua
consecinte juridice, respectiv: 1. Daca o parte de interes devine proprietatea comuna a mai multor
persoane, acestea trebuie sa isi desemneze un reprezentant unic pentru exercitarea drepturilor
conferite de partea sociala . 2partile de interes nu pot fi transmise fractionar

-drepturile si obligatiile titularilor. Acestea fiind generic drepturile si obligatiile derivand din contractul
de societatea si cele derivand din calitatea de proprietar asupra unui bun.

-transmiterea partilor de interes , lucru ce se realizeaza prin cesiune care poate fi de doua feluri: cu titlu
oneros sau cu titlu gratuit (in aceasta ultima situatie este necesara respectarea formei autentice ad
validitatem). De asemenea cesiunea poate fi : catre ceilalti asociati sau catre terte persoane ( in aceasta
ultima situatie ca regula este necesar acordul tuturor celorlalti asociati sub sanctiunea posibilitatii de a fi
rascumparate partile de interes cesionate fara acordul tuturor asociatilor de catre oricare dntre asociati.
!!prin exceptie nu este necesar acordul tuturor asociatilor, in caz de transmitere prin mostenire)

• Cauza contractului: este reprezentata de intentia de participare la rezultatele desfasurarii


activitatii. Aceasta inseamna atat participarea la beneficii potrivit art. 1889, dar si participarea la
pierderi potrivit art. 1902. Potrivit Codului Civil, in privinta cauzei sunt reglementate 3 reguli
principale:
 orice asociat trebuie sa participe atat la beneficii, cat si la pierderi. EXCEPTIA:
asociatii ale caror contributii constau in prestatii sau cunostinte specifice pot fi
scutiti in masura corespunzatoare acestui acord de participarea la pierderi, daca
exista o clauza in acest sens.

Obs!-> Codul Civil prevede o sanctiune speciala pentru siatuatia in care un


asociat nu participa atat la pierderi cat si la beneficii. Art.1902= o clauza care
tinde catre acest efect denumita la nivel doctrinar”clauza leonina” este
considerata nescrisa.

 Participarea la beneficii si pierderi este proportionala cu aportul la capitalul


social. Asociatii care au contribuit cu munca si/sau cunostinte specifice sunt
considerati a avea un aport egal cu cel mai mic dintre aporturile in bani sau
bunuri. EXCEPTIE: art.1902 prin clauzele expres prevazute in contractul de
societate pot fi prevazute exceptii de la regula proportionalitatii .
 Participarea la beneficii si pierderi este egala. EXCPETIE: prin prevederi exprese
sunt permise derogari rezonabile de la regula egalitatii.
Coditiile de forma ad validitate – regula este absenta acestora . EXCEPTIE: necesitatea formei ad
valididatem atunci cand aporturile includ bunuri imobile sau drepturi reale asupra acetei categorii de
bunuri.

Condtii referitoare la proba contractului de societate – Forma scrisa este necesara ad


probationem 1894.

Condtii de opozabilitate fata de terti – nu sunt reglementate cu caracter general.

EFECTELE CONTRACTULUI DE SOCIETATE

1. Constituirea unei forme de organizare denumita societatea simpla.


2. Drepturi si obligatii caracterizand relatiile reciproce dintre asociatii
3. Drepturi si obligatii caracterizand relatiile dintre asociati si terti

2. Drepturi si obligatii caracterizand relatiile reciproce dintre asociatii:

a) obligatia de a varsa aporturile: prin varsare se intelege executarea obligatiei de a participa cu


contributii. In functie de tipul de contributie, varsarea se efectueaza astfel:

-aporturile in bani-> varsarea se face prin plata efectiva, iar in caz de neexecutare
sanctiunea consta in obligatia la plata sumei de bani, dobanda legala de la scadenta si
acoperirea oricaror altor daune care ar rezulta din executare art.1898
(debitorul este de drept in intarziere)

-aporturile in bunuri corporale-> varsarea consta in transferul sau constituirea de


drepturi (acolo unde e cazul, insotita de respectarea formalitatilor de publicitate) si
predarea efectiva a bunului. In caz de neexecutare se aplica regulil referitoare la raspundere
in materia contractului de vanzare daca s-au transmis dreptul de proprietate sau alte
drepturi reale, respectiv regulile de la contractul de locatiune in masura in care s-a constituit
un drept de folosinta.

-aporturile in bunuri necorporale-> varsarea se face prin plata efectiva de catre


debitorul cedat. In caz de neexecutare de catre acesta, raspunderea este a asociatului care a
contribuit cu aportul in creante, acesta putand fi obligat la plata sumei de bani la care se
adauga dobanda legala de la scadenta si acoperirea oricaror alte daune. Art.1897

-titluri de aporturi in prestatii sau cunostinte spefice-> varsarea consta in efectuarea


activitatii in mod exclusiv pentru societate sau in transmiterea concreta a informatiilor .
OBS! Spre deosbire de celalalte categorii de aporturi in privinta contributilor in
munca si/sau cunostinte specifice, varsarea e o operatiune continua, activitatea
trebuind prestata pe intreaga durata a calitatii de asociat.
In caz de neexecutare,sanctiunea consta in excluderea asociatului si obligarea
acestuia la plata de daune interese.
In masura in care neexecutarea consta in desfasurarea activitatii in afara societatii,
codul evalueaza daunele interese, asociatul urmand a fi obligat sa plateasca societatii o
suma echivalenta cu toate castigurile obtinute.

Momentul efectuarii varsamintelor

Varsamintele pot fi facute odata cu incheierea contractului sau la un moment ulterior, in acest ultim caz
pana la varsare, drepturile care sunt dobandite in urma asumarii obligatiei de a contribui fiind
suspendate.

b) Obligatia de ceconcurenta: obligatia de a nu executa pe cont propriu sau al unui tert a activitatilor
constituind obiect al societatii sau a unor operatiuni pagubitoare pentru societate respectiv obligatia e
nu lua parte pe cont propriu sau al unui terbt la o activitate care ar conduce la privarea societatii de
bunurile , prestatiile sau cunostintele specifice la care asociatii s-au obligat.

Neexecutarea obligatiei se sactioneaza cu plata catre societate a beneficiilor obtinute de catre asociat
din activitatile desfasurate cu incalcarea obligatiei de neconcurenta si acoperirea oricaror alte daune ce
ar putea rezulta.

c) Obligatia de a folosi bunurile si fondurile sociale in interesul societatii:regula, bunurile si fondurile


sociale pot fi folosite exclusiv in interesul societatii, iar prin exceptie pot fi folosite si interesul particular
al asociatilor daca exista o clauza expresa in acest sens.

In caz de neexecutare, ca sanctiune se dispune restituirea bunurilor sau fondurilor folosite in interes
personal, predarea catre societate a eventualelor beneficii obtinute si acoperirea tutorr daunelor
cauzate societatii.

d) Obligatia de rambursarea a cheltuielilor facute in interesul societatii: Codul mentioneaza ca trebuie sa


existe o rambursare efectiva fiind astfel interzisa compensarea intre aceasta obligatie si eventuala
obligatie a asociatului fata e societate.

Nu sunt prevazute reguli speciale pentru situatia neexecutarii.

e) Obligatia de a indemniza un asociat pentru pierderile suferite atunci cand actioneaza cu buna-
credinta in interesul societatii: in cod se reglementeaza obligatia de executare efectiva, fiind interzisa
compensatia si nu sunt reguli speciale cu privire la neexecutare.

f) Dreptul de a participa la profit si obligatia de a particia la pierdere – a se vedea cauza

g) Dreptul la informare: consta in dr de a consulta orice document al societatii si dr de a-I fi comunicat


raportul anual cu privire la mersul societatii, raport intocmit de administrator. De asemenea presupune
posibilitatea de a cere ca raportul anual sa fie dezbatut de catre toti asociatii. In caz de delegare prin
clauza contractuala de la acest drept, clauza e considerata nescrisa.
3. Drepturile si obligatiile asociatilor fata de terti:

Tertii se impart in 2 categorii: creditori ai societatii si creditori ai asociatilor.

Creditorii societatii pot urmari bunurile comune ale asociatilor si in completare bunurile proprii.
Art.1920 fiecare asociat raspunde cu propriile sale bunuri proportional cu acordul sau la patrimoniul
social.

Creditorii personali ai asociatilor se pot indestula din bunurile proprii ale asociatilor in completare
putand cere inapoierea bunurilor date in folosinta societatii sau atribuirea catre asociatul debitor a
partii ce I se cuvine din bunurile comune.
Drept comercial –Curs 9 December 7, 2016

Societatile reglementate de legea 31/1990


Sediul materiei. principalele acte normative adoptate cu privire la societati reglem de legea 31/90
sunt:

- Legea 31/90 – legea societatilor (comerciale)


- Legea 26/90 privind registrul comertului
- Legea 359/2004 – vizeaza simplificarea formalitatilor la inregistrarea in reg comertului
- Ordinul min justitiei 2594/2008

Formele de societate consacrate de legea 31/90. Legea 31/90 consacra 5 forme de societate:

- Societatea in nume colectiv


- Societatea in comandita simpla
- Societatea in comandita pe actiuni
- Societatea pe actiuni
- Societatea cu raspundere limitata

Personalitatea juridica a societatilor reglem de legea 31/90. Existenta personalitatii juridice este
consacrata expres de art 1 alin 1 din legea 31/90. Ca urmare a personalitatii juridice cele 5 forme de
societate au capacitate juridica, patrimoniu propriu si participa in nume propriu la raporturile
juridice.

- Capacitatea juridica - societatile reglem de legea 31/90 au capac de folosinta si capac de


exercitiu.
Capacitatea de folosinta = este posibilitatea de a avea dr si obligatii civile.
Continutul capacitatii de folosinta = ca regula, societatile reglem de legea 31/90 pot avea
orice dr si obligatii (societatile reglem de legea 31/90 nu pot avea dr si obligatiile ce apartine
exclusiv persoanelor fizice).
Momentul dobandirii capacitatii de folosinta – ca regula, capac de folosinta se dobandeste
la mom inregistrarii in reg comertului, adica la mom infiintarii societatilor. Aceasta este
capacitatea generala. Avem si o exceptie: socitatile reglem de legea 31/90 dobandesc capac
de folosinta la mom incheierii contractului de societate. Aceasta este capacitatea anticipata si
speciala vizand posibilitatea de a avea dr si obligatii strans legate de infiintarea societatilor.
Capacitatea de exercitiu = posib de a exercita dr si de a executa obligatiile asumate.
Continutul capac de exercitiu este reprezentat de drepturile si obligatiile corespunzatoare
capacitatii de folosinta.
Mom dobandirii capac de exercitiu = odata cu dobandirea capac de folosinta => capac de
exercitiu generala si capac de exercitiu anticipata si speciala.
Persoanele prin care se realizeaza capacitatea de exercitiu. Regula: continutul capac de ex se
realizeaza prin organele de administrare. Exceptie: realizarea continutului capac de exercitiu
prin fondatori sau alte pers desemnate (atunci cand nu au fost numite organele de
administrare)
Temei de drept: art 205, 206, 209, 210 NCc.

1
Drept comercial –Curs 9 December 7, 2016

Patrim social: potrivit art 31 NCc orice pers este titulara a unui patrimoniu. In cadrul
patrimoniului unei societati reglem de legea 31/90 pot fi identificate mase patrimoniale
precum: capitalul social sau fondul de comert.

Socitatea participa in nume propriu la raporturile juridice – ca urmare capacitatii de


folosinta si exercitiu, societatea poate sa incheie acte juridice si sa savarseasca fapte juridice,
devenind titulara de drepturi si obligatii. Neexecutarea obligatiilor conduce la posibilitatea de
a fi angajata raspunderea societatii. In plus, legea 31/90 consacra cu titlu de exceptie
posibilitatea de a fi angajata si raspunderea asocitatiilor pentru datoriile sociale. Cu titlu de
exemplu sunt consacrate situatii in care asociatii raspund pentru datorii sociale in
urmatoarele articole: art 3 alin 2 si art 2371. Acestea consacra raspunderea asociatiilor din
societatea in nume colectiv si asociatiilor comanditati din societatile in comandita simpla si
pe actiuni in doua situatii:
1. Pe parcursul desfasurarii activitatii, daca societatea nu plateste.
2. In caz de lichidare, daca sunt fonduri insuficiente.
Raspunderea asociatiilor este subsidiara, solidara si nelimitata.

Art 2371 se refera la raspunderea asociatilor care abuzeaza de personalitatea juridica a societatii. Art
mentionat enumera cu titlu de exemplu fapte care constituie situatii de abuz de personalitate
juridica, respectiv un asociat dispune de bunurile societatii ca si cum ar fi ale sale sau un asociat
diminueaza activul societatii in beneficiul personal sau al unui tert cunoscand sau trebuind sa
cunoasca faptul ca in acest mod, societatea nu va mai fi in masura sa isi execute obligatia.

Asociatul care abuzeaza de personalitatea juridica a societatii va raspunde nelimitat (art 237 indice 1
este aplicabil cu privire la societatile aflate in dizolvare).

Art 89 – raspunderea asociatiilor comanditari care isi depasesc atributiile. Astfel, asociatii
comanditari care incheie acte juridice in absenta unei procuri speciale devin raspunzatori fata de terti
pentru toate obligatiile societatii contractate de la data incheierii operatiunii de catre acestia.
Raspuderea este nelimitata si solidara.

Art 3 alin 1 din legea 31/90 – obligatiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social.

Art 3 alin 2 din legea 31/90 - asociatii in societatea in nume colectiv si asociatii comanditati in
societatea in comandita simpla sau in comandita pe actiuni raspund nelimitat pentru obligatiile
sociale. Creditorii se vor indrepta mai intai impotriva acesteia pt obligatiile ei si numai daca
societatea nu le plateste in termen de cel mult 15 zile de la data punerii in intarziere se vor
indrepta impotriva acestor asociati.

Art 3 alin 3 – actionarii, asociatii comanditari, precum si asociatii din societatea cu raspundere
limitata raspund numai pana la concurenta capitalului social subscris.

2
Drept comercial –Curs 9 December 7, 2016

Societate – A,B,C,D =asociati. A si B sunt asociati comanditari si C si D sunt asociati comanditati.


Fiecare contrbuie cu 25.000 lei la aportul social. Fata de creditoru E se contracteaza o datorie de
200.000 lei. In societate mai apar alte elem de activ in valoare de 50.000 lei. La data la care creditorul
are de incasat 200.000 in activul societatii se gasesc 150.000 lei. Cum poate creditorul E sa isi
recupereze creanta de 200.000?

Punerea in intarziere pt obligatiile avand ca obiect o suma de bani se face de drept – in situatia in
care aveam un profesionist.

Alin 3 a fost interpret astfel: A si B nu au o rasp propriu zisa pt datoriile sociale, ci este un risc pe care
si-l asuma. Atunci cand actionarii comanditarii si asociatii pot pierde cel mult capitalul social subscris,
adica nu-l mai pot recupara la mom dizolvarii societatii, pt ca banii din capitalul social au fost folositi
pt achitarea creditorilor. Creditorii soc se pot indrepta impotriva societatii (pot executa 100.000 cap
social si 50.000 lei alte elem de activ; apoi mai raman 50.000 lei neachitati, pt ei raspund asociatii
comanditati –C si D, A si B nu raspund pt datoriile sociale. Daca C achita suma de 50.000 lei are drept
de regres impotriva societatii si impotriva lui D – asociat comanditat, care va raspunde, iar cand se
imbogateste societatea, se poate indrepta impotriva ei pt a-si putea sa isi recupereze cei 25.000.
Cand C se indreapta in regres, nu mai exista solidaritate in D si societate. Asociatii comanditari nu-si
pot risca niciodata patrim personal, creditorii nu pot lua din patrimoniul lor o suma echivalenta cu
cea cu care au contribuit ei la capitalul social. Mai intai trebuie sa treaca cele 15 zile in care
societatea se pune in intarziere.)

Constituirea societatilor reglem de legea 31/90

Modalitatile de constituire – in fctie de pers care participa la formarea capitalului social exista doua
modalitati de constituire a societatilor reglem de legea 31/90:

1. Prin subscriptie integrala si simultana – constituirea capitalului social se realizeaza exclusiv


prin aporturile celor care au initiativa constituirii. Aceasta metoda poate fi folosita pt toate
formele de societate (=toti asociatii subscriu in acelasi timp intregul capital social).

2. Prin subscriptie publica – constituirea capitalului social se realizeaza nu numai prin aporturi
ale pers care au initiativa constituirii, ci si prin aporturi ale altor persoane. Aceasta modalitate
este posibila doar pt constituirea societatilor pe actiuni. (=asociatii nu au intreaga suma pt a
constitui societatea; cei care au initiativa economica elaboreaza un prospect de emisiune, iar
cei interesati afla de invitatia de a constitui o societate pe actiuni si subscriu mai mult sau mai
putin la formarea capitalului social si devin asociati; cei care au avut initiativa economica se
numesc contractori).

Constituirea societatilor prin subscriptie integrala si simultana.

Etape:

3
Drept comercial –Curs 9 December 7, 2016

1. Incheierea actului constitutiv


Precizari terminologice. Actul constitutiv este actul juridic care sta la baza constituirii unei
societati. Acesta cunoaste o terminologie variata, fiind denumit: act constitutiv, contract de
societate sau statut. relatia dintre aceste concepte este reglem de art 5 alin 1-2. Astfel, in
fctie de formele de societate, actul juridic ce sta la baza constituirii societatii poarta urm
denumiri:
- societate in nume colectiv si societate in comandita simpla - actul juridic poate fi numit
contract de societate sau act constitutiv
- societatea pe actiuni, soc in comandita pe actiuni si SRL – se constituie prin contract de
societate si statut, daca se opteaza pt doua inscrisuri diferite, aceastea vor purta denumirea
contract de societate, respectiv statut. daca se opteaza pt un inscris unic, acesta va purta
denumirea de act constitutiv.
- Pt SRL cu asociat unic denumit si SRL unipersonal, actul juridic se numeste statut sau act
constitutiv.
Natura juridica a actului constitutiv. Regula: actul constitutiv este contractul de societate,
ceea ce conduce la consecinta ca i se aplica prevederile speciale din legea 31/90 si in
completare prevederile generale referitoare la contractul de societate din codul civil.
Exceptie: actul constitutiv este un act juridic unilateral, atunci cand avem SRL cu asociat unic.
Regulile aplicabile sunt aceleasi.

Conditiile ce trebuie respectate la incheierea actului constitutiv:


a. Conditiile de validitate de fond si de forma
b. Conditiile referitoare la proba
2. Inregistrarea in registrul comertului a formei de organizare

4
Drept comercial – Curs 10 December 14, 2016

Condiții de validitate

1. De fond - special reglementate în legea 31/1990


a. Consimțământ
Potrivit art.4 și 5, consimțământul trebuie să provină de la un număr minim de
persoane, regula fiind de la minim două persoane, excepția de la o persoană (societatea
cu răspundere limitată - atunci când are un asociat, societatea cu răspundere limitată
poartă denumirea SRL cu asociat unic sau SRL unipersonal). Persoanele care se asociază
în vederea constituiri unei societăți în baza legii 31/1990 poartă denumirea generică de
asociați.
Asociații din anumite societăți beneficiază și de anumite denumiri particulare, precum
acționari la societățile pe acțiuni, asociați comanditari la societățile în comandită simplă
și societățile în comandită pe acțiuni, respectiv asociați comanditați la societățile în
comandită simplă și la societățile în comandită pe acțiuni.
Legea 31/1990 reglementează sancțiunea nerespectării acestei condiții, astfel, potrivit
art.56, lit.h), nerespectarea numărului minim de asociați este un caz de nulitate a
societății.

b. Capacitate
Aspecte particulare sunt reglementate cu privire la capacitatea de folosință.
Rezultă din lege o regulă și mai multe excepții. Regula este reprezentată prin existența
capacității de folosință a oricărei persoane fizice sau juridice. Astfel, potrivit art.1 orice
persoană fizică sau juridică poate constitui o societate reglementată de Legea 31/1990.
Excepții:
Cu titlu exemplificativ, art.6 și 14 din Legea 31/1990 reglementează incapacități speciale
de folosință.
- Potrivit art.6, incapabilii și persoanele condamnate pentru infracțiunile menționate
în acest articol (infracțiuni economice) nu pot deveni fondatori. Deși art.6 nu
menționează explicit faptul că aceste persoane nu pot constitui o societate
reglementată de Legea 31/1990, acest lucru rezultă pe cale de interpretare.
Art.6, alin.1 definește fondatorii ca fiind, printre altele, persoanele care au semnat
actul constitutiv. Rezultă de aici că fondatorii sunt persoanele care își exprimă voința
de a constitui o societate. Legea 31/1990 reglementează în art.56 lit.b) o sancțiune
pentru nerespectarea incapacității de folosință reglementată prin art.6. Astfel,
constituie un caz de nulitate a societății situația în care toți fondatorii au fost
incapabili.
La nivel doctrinar, s-a analizat situația în care doar unul dintre fondatori era
incapabil la data constituirii societății, soluția pentru care s-a optat fiind nulitatea
parțială a contractului de societate.
- Potrivit art.14, o persoană fizică sau juridică care și-a constituit un SRL cu asociat
unic nu își mai poate constitui încă un SRL cu asociat unic. Cea de-a doua
incapacitate prevăzută de art.14 prevede că un SRL cu asociat unic nu își poate
constitui un SRL cu asociat unic.

1
Drept comercial – Curs 10 December 14, 2016

Legea prevede o sancțiune pentru nerespectarea acestei incapacități. Astfel, potrivit


art.14, alin.3, încălcarea incapacităților permite oricărei persoane interesate să
ceară dizolvarea societății pe cale judecătorească.

c. Obiect
I. Condiții de validitate ale obiectului societății
Acesta trebuie să fie licit și conform ordinii publice. Legea reglementează o
sancțiune specială pentru nerespectarea acestei condiții de validitate. Potrivit
art.56, lit.c), nerespectarea condiției reprezintă un caz de nulitate a societății.
II. Aportul
o Precizări terminologice
Legea 31/1990 face distincția între aporturi propriu-zise și contribuții cu titlu de
aport.
i. Aporturile propriu-zise rezultă din art.16 care se referă la aporturile în
numerar, aporturile în natură și aporturile în creanțe.
Coroborând art.16 cu art.84 rezultă că aporturile în creanțe sunt
aporturile având ca obiect un drept de creanță cu privire de bani. Se
observă că terminologia folosită de legea 31/1990 este diferită în parte
de cea folosită de Codul civil. Codul civil se referea la aporturile în bani și
acordurile în bunuri corporale sau necorporale.
(C.civ. – Legea 31/1990
„bani” – numerar;
„bunuri corporale” – natură;
„bunuri necorporale” – dar se referă doar la bani - creanțe.)

ii. Contribuții cu titlu de aport sunt contribuțiile în muncă. Astfel, art.16 se


referă la prestații în muncă sau servicii, precizând faptul că acestea nu
sunt aporturi propriu-zise.

Când calculăm capitalul social calculăm aporturile propriu-zise. Suma


aporturilor propriu-zise trebuie să fie cel puțin capitalul social minim.
Capitalul social există în scopul de a avea în patrimoniul societății o
valoare cel puțin egală cu capitalul social.
În capitalul social nu trebuie să am neapărat aporturile inițiale, ci ca
valoarea economică a capitalului să existe în orice formă în patrimoniu,
pentru ca creditorul societății să știe că în activul patrimonial în orice
moment se găsește acea valoare.
A.Stănescu: Doctrina vede capitalul social ca fiind intagibil.Bunurile din
capitalul social nu trebuie considerate intangibile. De exemplu, dacă
avem o firmă de curățenie și s-a adus capital social de 90 de lei din
detergent și 1000 de lei din bani și considerăm că bunurile sunt
intangibile nu ne-am putea folosi de detergenți. Scopul legii nu este
acesta. Scopul capitalului social este să ne ajutăm de el. Astfel, folosim
detergenții în materialitatea lor și primim bani pentru serviciu de la

2
Drept comercial – Curs 10 December 14, 2016

clienți, și activul patrimonial își păstrează valoarea. Folosim bunurile în


activitate și pot fi urmărite de creditori.
Privind Legea 31/1990 comparativ cu C.civ, contribuțiilor constând în
prestații muncă sau servicii din Legea 31 le corespund contribuțiile în
prestații sau cunoștințe specifice din Codul civil.
Aporturile pot avea caracter obligatoriu sau facultativ, respectiv
aporturile în numerar sunt obligatorii la toate tipurile de societate.
Aporturile în natură sunt posibile la toate formele de societate.
Aporturile în creanțe sunt posibile la anumite forme de societate,
respectiv la societățile în nume colectiv, la societățile în comandită
simplă și la societățile pe acțiuni constituite prin subscripție simultană.
Contribuțiile cu titlu de aport sunt posibile la societățile în nume colectiv
și la societățile în comandită simplă respectiv pe acțiuni, dar numai
pentru asociații comanditați.
În schimbul aporturilor, asociații primesc:
 părți de interes la societatea în nume colectiv și societatea în
comandită simplă;
 acțiuni la societatea pe acțiuni și în comandită pe acțiuni;
 părți sociale la societatea cu răspundere limitată.

De ce aș vrea să fiu comanditar?

Dacă cineva nu are bani sau bunuri și vrea să își facă o societate, varianta ar fi să își facă societate în
comandită; celălalt să vină cu partea materială, iar cel in discuție să fie asociat comanditar, cu aport de
muncă. Dacă societatea merge bine, primește bine, iar dacă nu, creditorii se îndreaptă împotriva
acestuia.

o Capitalul social
Este format din totalitatea aporturilor.
Legea 31/1990 reglementează un capital social minim pentru anumite
societăți, precum și aspecte referitoare la vărsarea capitalului social. Cu
privire la cuantumul minim al capitalului social, acesta este reglementat
pentru SRL, fiind de 200 de lei(art.11), respectiv pentru societatea pe acțiuni
și în comandită pe acțiuni, fiind de 90.000 lei (art. 10).
Legea reglementează o sancțiune specială pentru nerespectarea capitalului
social minim, subscris și vărsat, respectiv nulitatea societății (art.56, lit.g)
Cu privire la vărsarea capitalului social, trebuie avute în vedere art.9 și
art.91. Potrivit art.9, în cazul societății pe acțiuni, capitalul vărsat la
constituire trebuie să fie de cel puțin 30% din capitalul social subscris.
Diferența de capital social subscris va fi vărsată în funcție de tipul de aport
astfel:
 Pentru aporturile în numerar, în termen de 12 luni de la
înmatricularea societății;

3
Drept comercial – Curs 10 December 14, 2016

 Pentru aporturile în natură, în termen de 2 ani de la înmatricularea


societății;

Potrivit art. 91, capitalul social vărsat la constituire pentru societățile în


nume colectiv, în comandită simplă și cu răspundere limitată trebuie să fie
egal cu capitalul social subscris.

d. Cauza contractului de societate este reprezentată de participarea la profit și pierderi.


Potrivit art.67, alin.1 și alin.2, cota-parte din profit ce se plătește fiecărui asociat poartă
denumirea de dividend. Dividendele se distribuie asociaților proporțional cu cota de
participare a capitalul social vărsat.
Potrivit art.16, alin.5, asociații care s-au obligat la prestații în muncă cu titlu de aport
social au dreptul să participe potrivit actului constitutiv la împărțirea beneficiilor,
rezultate din desfășurarea activităților.

2. Condiții de formă
Legea 31/1990 reglementează condiții de formă în art.5. ca regulă, forma cerută pentru actul
constitutiv este cea a înscrisului sub semnătură privată. Prin excepție, forma cerută pentru actul
constitutiv este cea a înscrisului autentic.
Înscrisul autentic este obligatoriu la constituirea anumitor societăți, respectiv societățile în
nume colectiv, societățile în comandită simplă și societățile pe acțiuni constituite prin
subscripție publică. De asemenea, înscrisul autentic este obligatoriu indiferent de forma de
societate dacă printre bunurile subscrise ca aport la capitalul social se află un imobil.
Legea reglementează sancțiuni speciale pentru încălcarea condițiilor de formă. Astfel, potrivit
art.56, lipsa actului constitutiv reprezintă un caz de nulitate a societății (prevederea legală a fost
interpretată ca acoperind situația în care lipsește actul constitutiv în sens de instrumentum,
adică de înscris). De asemenea, art.56 prevede ca o cauză de nulitate a societății lipsa formei
autentice atunci când aceasta este obligatorie.
În plus, în privința condițiilor de formă, Legea 31/1990 reglementează obligativitatea includerii
în actele constitutive a anumitor clauze. Aceste clauze sunt menționate în art.7 pentru
societatea în nume colectiv, societatea în comandită simplă și societatea cu răspundere limitată,
respectiv art.8 pentru societățile pe acțiuni și societățile în comandită pe acțiuni.
Legea 31/1990 reglementează sancțiuni speciale pentru nerespectarea clauzelor reglementate
prin art.7 și 8. Astfel, absența clauzelor enumerate în art.56, lit.f) constituie un caz de nulitate a
societății iar absența celorlalte clauze reglementate în art.7 sau 8, dar nemenționate în art.56,
lit.f), constituie un motiv de respingere a cererii de înregistrare în Registrul Comerțului.

4
Drept comercial – Curs 10 December 14, 2016

Aplicație practică

Capital social Capital social Participarea la


subscris vărsat dividende
A 50 25 50%
B 25 20 40%
C 25 5 10%
TOTAL 100 50 100%

Trebuie să vedem dacă fiecare în parte a vărsat 30% din capitalul vărsat sau dacă capitalul social
vărsat total este de 30% din capitalul social subscris integral.

Art.9 alin.2 din Legea 31/1990 se stipulează că capitalul social vărsat la constituire nu va fi mai
mic decât 30%, dar capitalul social privit în integralitate; nu se specifică că în funcție de aportul fiecăruia.

Pentru a calcula participarea la dividende, se calculează cota capitalului vărsat de fiecare în


funcție de capitalul social total vărsat. ( ex: A-> 25*100/50 = 50%).

La societatea simplă nu se raportează la capitalul social vărsat.

Ce se întâmplă dacă D a adus aport muncă?

Art. 1902, alin.2 - D a contribuit la capitalul social subscris cu 25 conform art. 1902 C.civ și a
vărsat 25. Pentru a vedea participarea la dividende, avem un capital social vărsat de 75 (50 din aportul
lui A,B, C și 25 din aportul virtual al lui D).

- A = 25*100/75 = 33,33%;
- B = 20*100/75 = 26,67%
- C =5*100/75 = 6,67%
- D =25*100/75 = 33,33%
-
Capital social Capital social Participarea la
subscris vărsat dividende
A 50 25 33,33%
B 25 20 26,67%
C 25 5 6,67%
D 25 25 33,33
TOTAL 125 50 100%

5
Drept comercial – Curs 11 December 16, 2016

Constituirea societăților prin subscripție integrală și simultană


(continuare)
Înregistrarea în Registrul comerțului

Depunerea cererii de înmatriculare în Registrul comerțului


Odată cu cererea de înmatriculare se depun și declarația tip pe propria răspundere privind
îndeplinirea condițiilor de funcționare (pentru autorizarea funcționării) și cererea de înregistrare
fiscală (pentru înregistrarea fiscală).

Cererile sunt însoțite de documentele doveditoare menționate în Ordinul Ministrului Justiției nr.
2594/2008 (art. 69, 73).

Cererile și documentele se depun la Oficiul Registrului Comerțului teritorial, la biroul unic. Există o
excepție, atunci cand trebuie obținute avize de mediu.

Solicitarea înmatriculării trebuie realizată în termen de 15 zile de la data încheierii actului constitutiv.
Persoanele care pot solicita înmatrcularea societății sunt menționate în art. 36 din Legea societăților
(nr. 31/1990). În măsura în care aceste persoane nu solicită înmatricularea, oricare dintre asociați
poate realiza acest lucru după punerea în întârziere prealabilă a celor care aveau obligația solicitării
înmatriculării. Temeiul de drept este art. 47.

Dacă în termen de trei luni de la data încheierii actului constitutiv nu a fost solicitată înmatricularea,
asociații nu vor mai avea obligațiile decurgând din subscripțiile făcute.

Soluționarea cererii
Se realizează de către directorul Oficiului Registrului Comerțului, sau de către persoanele desemnate
de acesta, prin rezoluție executorie. În caz de admitere, se dispune înmatricularea societății în
registrul comerțului și autorizarea funcționării.

Înmatricularea în Registrul comerțului și înregistrarea fiscală


Înmatricularea presupune înscrierea în Registrul comerțului a datelor precizate în art. 7 din Ordinul
Ministrului Justiției nr. 2594/2008.

Ca urmare a înregistrării, societatea primește numărul de ordine în Registrul comerțului (adică "J-
ul"). De asemenea, la acest moment se stabilește și data înregistrării în registrul comerțului, care este
data înscrierii efective a datelor precizate în art. 7 din Ordin.

După admiterea cererii de înmatriculare urmează soluționarea cererii de înregistrare fiscală, în acest
scop Registrul comerțului transmițând, pe cale electronică, datele din cererea de înmatriculare
admisă, reglementate prin Legea nr. 359/2004. Ministerul Finanțelor soluționează cererea de
înregistrare fiscală și atribuie societății Codul Unic de Înregistrare (CUI). Temei de drept: art. 10 și
urm. din Legea nr. 359/2004.

După înmatricularea în Registrul comerțului și înregistrarea fiscală, Oficiul Registrului Comerțului


eliberează societății trei documente:
• Certificat de înregistrare în Registrul comerțului (cuprinzând, printre altele, CUI-ul și J-ul);
• Rezoluția directorului Oficiului Registrului Comerțului;

1
Drept comercial – Curs 11 December 16, 2016

• Un certificat constatator cu privire la îndeplinirea condițiilor de funcționare.

Constituirea societăților pe acțiuni prin subscripție publică


Această modalitate de constituire presupune parcurgerea etapelor specifice constituirii prin
subscripție integrală și simultană, la care se adaugă o etapă premergătoare, denumită etapa
prospectului de emisiune. Această etapă presupune parcurgerea mai multor faze, ce urmează a fi
sintetizate.

Întocmirea
Depunerea la Oficiul Registrului Comerțului de la viitorul sediu și publicarea în presă a prospectului
de emisiune de către persoanele care au inițiativa constituirii (aceste persoane poartă denumirea de
fondatori).

Fondatori sunt cei care realizază prospectul de emisiune, având inițiativa constituirii unei societăți
prin subscripție publică. Aceștia pot ajunge ulterior să subscrie capital social și să semneze actul
constittuvi, iar astfel vor deveni fondatori și în sensul de persoane care semnează actul constitutiv. S-
ar putea să nu semneze actul constitutiv și, deci, să nu subscrie la capitalul social, dar semnatarii
actului constitutiv să le recunoască importanța în vederea constituirii societatii si sa fie mentionati in
actul constituiv ca fondatori in sensul art. 6. Indiferent daca subscriu la capitalul social sau daca le
este sau nu recunoscuta calitatea de persoana care a contribuit la constituirea societatii, ei oricum
sunt fondatori in sensul de semnatari ai prospectului de emisiune.

Prospectul de emisiune trebuie să îndeplinească o serie de condiții de formă, reglementate cu titlu


de condiții ad validitatem de art. 18 din Legea societăților:
• Prospectul de emisiune trebuie să îmbrace forma autentică
• Prospectul de emisiune trebuie să includă clauzele specifice actului constitutiv al unei societăți
pe acțiuni reglementate prin art. 8, cu excepția celor privind administratorii și directorii,
respectiv membrii directoratului și consiliului de supraveghere, precum și a celor privind
cenzorii sau auditorii financiari.
• Prospectul de emisiune trebuie să includă data închiderii subscrierii.

Sancțiunea nerespectării condițiilor de formă este reglementată expres prin art. 18, respectiv
nulitatea prospectului de emisiune.

Subscrierea de acțiuni
Presupune înscrierea pe un exemplar al prospectului de emisiune a datelor reglementate prin art. 19.
Ele se referă la identificarea celui care dorește să subscrie, el trebuind să menționeze ce subscrie.

Validarea subscripției și aprobarea actului constitutiv de către adunarea constitutivă


Adunarea constitutivă este adunarea la care participă totți cei care au subscris acțiunii. Adunarea
este convocată de fondatori în termen de maximum două luni de la data închiderii subscripției.
Cvorumul adunării este reprezentat de majoritatea absolută a celor care au subscris acțiunii.

Luarea deciziilor în cadrul adunării se ia cu majoritatea simplă a celor care au subscris acțiunii, fiecare
dintre aceștia având un singur vot. Scopurile acestei adunări sunt reglementate prin art. 28 și 22, în
principal fiind vorba despre analizarea îndeplinirii condițiilor pentru constituirea societății. În măsura
în care se constată că aceste condiții sunt îndeplinite, adunarea constitutivă va decide aprobarea
actului constitutiv al societății și îi va desemna pe cei care se vor prezenta pentru autentificarea
actului constitutiv și îndeplinirea formalităților cerute pentru constituirea societății.

2
Drept comercial – Curs 11 December 16, 2016

Dacă s-a aprobat actul constitutiv urmează o altă fază.

Redactarea actelor constitutive


Actul constitutiv al societăților pe acțiuni înființate prin subscripție publică trebuie să îmbrace forma
autentică. La redactare și autentificare urmează să se prezinte persoanele desemnate în acest scop în
adunarea constitutivă.

Funcționarea societăților reglementate de Legea societăților


Precizări prealabile
Funcționarea societăților presupune luarea deciziilor necesare pentru realizarea obiectului de
activitate și implementarea acestora cu respectarea legii și a voinței asociaților, voință menționată în
actul constitutiv.

Luarea deciziei asociaților presupune formarea voinței societății și se realizează la nivelul adunărilor
asociaților, respectiv la nivelul organelor de administrare.

Implementarea deciziilor reprezintă manifestarea externă a voinței sociale și se realizează prin


organele de administrare având putere de reprezentare.

Controlul desfășurării activității pentru a se asigura respectarea legii și a actului constitutiv se


realizează prin intermediul organelor de control și auditori financiari.

Adunările asociaților reglementate de Legea societăților


Tipurile de adunări
Tipurile de adunări ale asociaților în cadrul societăților pe acțiuni (art. 110 și urm.)
Există două categorii de adunări ale acționarilor, respectiv:
• Adunări generale ale acționarilor (AGA)
Adunările generale reunesc ansamblul acționarilor, indiferent de tipul de acțiuni deținute. Din
această perspectivă, adunarea generală este un organ colectiv în care se formează voința
socială, adică voința societății.

Există o clasificare în funcție de atribuțiile conferite de lege:


o Adunări generale ordinare
o Adunări generale extraordinare

• Adunări speciale ale acționarilor


Aceste adunări reunesc acționari care dețin anumite tipuri sau categorii de acțiuni. Cu titlu de
exemplu, poate fi menționată adunarea deținătorilor de acțiuni preferențiale cu dividend
prioritar fără drept de vot. Acestea sunt reglementate în art. 95.

Criteriul este reprezentat de tipul de acțiuni deținute de persoanele care au dreptul să participe la
adunări.

Tipurile de adunări ale asociaților în cadrul societăților cu răspundere limitată (art. 191 și
urm.)
Se reglementează doar adunarea generală a asociaților, fără nicio distincție (nici între
ordinară/extraordinară).

3
Drept comercial – Curs 11 December 16, 2016

Alte tipuri de societăți


În SNC și SCS nu se reglementează expres existența unei Adunări generale a asociaților, însă această
existență rezultă implicit din articole care se referă la luarea unei decizii de către asociații acestor
societăți acționând colectiv.

Cu titlu de exemplu, menționăm art. 86 de la SNC și art. 90 de la SCS, care se referă la luarea cu
majoritatea capitalului social a deciziei privind tragerea la răspundere a administratorului societății.

La SCA, potrivit art. 187, sunt incidente regulile de la societatea pe acțiuni.

Atribuțiile adunărilor asociaților


În cadrul societăților pe acțiuni
Cu privire la adunările acționarilor, Legea societăților consacră două articole al căror scop principal
este enumerarea de atribuții (art. 111 și 113). Atribuțiile adunărilor generale pot rezulta și din alte
articole ale Legii nr. 31/1990, cu titlu de exemplu putând menționa art. 150, respectiv art. 15322.
Amândouă se referă la necesitatea de a lua decizii în cadrul adunărilor generale ale asociaților pentru
încheierea de anumite categorii de acte juridice.

• Atribuții: Adunarea generală ordinară


În adunarea generală ordinară pot fi adoptate hotărâri în orice materie. Temeiul este art. 111,
alin. (2) din LS. Textul de la art. 111, alin. (2) cuprinde și o enumerare a unor atribuții ale
adunării generale ordinare.
Excepție: Adunarea generală ordinară nu poate adopta hotărâri în materiile ce alcătuiesc
atribuțiile altor adunări.

• Atribuții: Adunarea generală extraordinară


Regula este că adunarea generală extraordinară adoptă hotărâri de modificare a actului
constitutiv. Temeiul de drept este art. 113, lit. m), Legea societăților. Acest text enumeră, cu
titlu de exemplu, atribuții ale adunării generale extraordinare.
Excepții:
o Anumite modificări ale actului constitutiv sunt incluse de Legea societăților în
competența altor adunări. Cu titlu de exemplu, modificarea membrilor consiliului de
administrație, ai consiliului de supraveghere și a cenzorilor intră în competența
adunărilor generale ordinare.
o Anumite hotărâri sunt de competența adunării generale extraordinare chiar dacă nu
reprezintă o modificare a actului constitutiv, dacă legea face trimitere expresă la
necesitatea adoptării unei hotărâri a adunării generale extraordinare.

• Atribuții: Adunările speciale


În cadrul acestora sunt adoptate hotărâri referioare la o anumită categorie de acțiuni. Temeiul
de drept este art. 116 din Legea societăților. Acest articol stabileste ca daca la nivelul societatii
s-ar dori sa se ia o decizie referitoare la o anumita categorie de actiuni, decizia aceea nu poate
sa fie luata decat daca este aprobata de adunarea speciala a acelor categorii de detinatori ai
acelor tipuri de actiuni. Spre exemplu, daca la nivelul societatii trebuie sa se ia o decizie cu
privire la actiunile preferentiale cu dividend prioritar, atunci trebuie sa aiba neaparat loc o
adunare a actionarilor detinatori de actiuni cu dividend prioritar, unde acestia sa discute ce
doreste societatea sa faca cu respectivele actiuni.

În cadrul societăților cu răspundere limitată


Ca regulă, adunările generale ale asociaților pot adopta hotărâri în orice materie, principalele
atribuții fiind enumerate în art. 194 din Legea societăților.

4
Drept comercial – Curs 11 December 16, 2016

În cadrul altor tipuri de societăți


În cadrul SNC și SCS trebuie să reținem că nu sunt reglementate liste de atribuții, dar din anumite
texte de lege rezultă necesitatea adoptării unor decizii colective. Ca exemplu, art. 86/90 din LS, cu
răspunderea adminsitratorilor/aprobarea situațiilor financiare.

La SCA, potrivit art. 187 din Legea societăților, se aplică regulile de la societățile pe acțiuni.

5
TEST-inclusiv din adunarile generale 15 ian

Convocarea adunarilor generale

a) In cadrul SA
REGULA: Desfasurarea adunarilor generale implica respectarea formalitatilor cerute pt
convocare -leaga 31/90 reglementeaza reguli comune pt toate tipurile de adunari, adica pt cele
generale si cele speciale
EXCEPTIA: Actionarii reprezentand intregul capital social pot tine o adunare generala daca
niciunul nu se opune fara respectarea formalitatilor cerute pt convocare

Regulile comune:
1) atributia de convocare
REGULA: Convocarea se realizeaza de catre Consiliul de administratie (in sistemul unitar) sau
de catre directorat in sistemul dualist
EXCEPTIA: Alte persoane pot realiza convocarea in situatii expres reglementate de lege, cu
titlu de exemplu, actionarii care au solicitat convocarea unei adunari generale, dar carora nu li s-a
respectat dreptul de a fi convocata o astfel de adunare, pot realiza convocarea daca sunt autorizati in
acest sens de catre instanta - temei de dr art.119

2)cand se convoaca Adunarea generala


Potrivit art.117, Adunarile generale sunt convocate ori de cate ori este necesar.
REGULA: Persoanele care au atributia de convocare au libertate de apreciere in privinta
necesitatii convocarii unei Adunari generale.
EXCEPTIE: Persoanele care au atributii de convocare sunt obligate sa convoace adunarile
generale, cu titul de exemplu, astfel de situatii se regasesc in art. 111 si 119.
a)Potrivit art.111, Adunarea generala ordinara trebuie convocata cel putin o data pe
an in cel mult 5 luni de la incheierea exercițiului financiar (pana in luna mai).
b)Potrivit art. 119, Adunarea generala trebuie convocata la solicitarea actionarilor
reprezentand individual sau impreuna cel putin 5% din capitalul social sau o cota mai mica daca in
actul constitutiv se prevede astfel.
Obligatia exista in masura in care cererea actionarilor de convocare a unei anumite adunari
cuprinde dispozitii care intra in atributiile adunarii solicitate.

3) modalitatile de convocare
Potrivit art 117 alin 3 si 4, ca regula convocarea se realizeaza prin convocator. Acesta trebuie
sa imbrace forma scrisa si sa fie publicat in Monitorul Ofical partea a 4-a si in presa, adica intr-un ziar
de larga raspandire din localitatea in care se afla sediul societatii sau in cea mai apropiata localitate.
Nu este suficient MO, trebuie sa publicam obligatoriu si in ziar. Ne putem alege unde il
publicam? Nu ne putem alege unde anume publicam, desi nu se scrie explicit - ajungem in ziar dintr-
o localitate apropiata numai cand localitatea respectiva nu are un astfel de ziar de larga raspandire -la
nivelul practicii
EXCEPTIE:
a) Convocarea se realizeaza prin scrisoare recomandata. Aceasta exceptie este
incidenta in cazul in care SA a emis actiuni nominative (au numele titularului pe ele =actiuni
nominative, nu au numele titularului= actiuni la purtator). Se transmit mai usor actiunile la purtator.
Cand se infiinteaza societatea actionarii pot decide ce act emit. Daca toate act sunt nominative
convocarea se poate face prin scrisoare recomandata pt ca ii cunoastem pe toti. Pe act la purtator
societatea nu cunoaste la momentul t0 cine este actionar.
b)Convocarea trimisa pe cale electronica, aceasta exceptie este incidenta in cazul in
care societatea a emis act nominative si prin actul constitutiv a fost expres permisa aceasta
modalitate de convocare.

4) cuprinsul convocarii
Art. 117 alin 6 , convocatorul trebuie sa curpinda informatii referitoare la urmatoarele
aspecte:
-locul adunarii
Acesta este sediul societatii daca in convocator nu se precizeaza nimic.

-data adunarii generale


Aceasta trebuie stabilita a.î. sa treaca cel putin 30 zile de la publicarea in Monitorul Oficial
sau de la expedierea scrisorii recomandate; prin convocator se poate stabili si data celei de-a doua
adunari generale corespunzatoare celei de-a doua convocari incidenta in cazul in care la prima
convocare nu sunt intrunite cerintele de cvorum.

-ordinea de zi
Trebuie mentionate explicit problemele ce urmeaza a fi dezbatute, precum si anumite
informatii suplimentare necesare in masura in care exista anumite probleme precizate pe ordinea de
zi.
Cu titlu de exemplu, potrivit art. 117 alin 6, in cazul in care pe ordinea de zi figureaza numirea
administratorilor, in convocare se vor mentiona si informatii precum numele,localitatea de domiciliu
si calificarea profesionala aferente persoanelor propuse pt functia de administrator.
Ordinea de zi poate sa fie completata in conformitate cu art. 117 *1 la cerea unuia sau mai
multor actionari, reprezentand individual sau impreuna cel putin 5% din capitalul social.

Nerespectarea vreunei reguli atrage nulitatea.

b) In cadrul SRL:

1) atributiile de convocare
Potrivit art 195, covocarea se realizeaza de catre administrator. In privinta existentei
posibilitatii de a convoca Adunarea generala si de catre alte persoane, se observa ca si la SRL si la SA
se reglementeaza expres posibilitatea asociatilor de a solicita covocarea Adunarii generale aratand
scopul acestei convocari (la SRL asociatii trebuie sa detina cel putin 1/4 din capitalul social, la SA
actionarii trebuie sa detina cel putin 5% din capitalul social).
Spre deosebire de situatia de la SA, la SRL art. 195 nu reglementeaza vreun drept al
asociatilor de a convoca ei insisi Adunarea generala in masura in care administratorii nu convoaca ei
isisi adunarea solicitata. Nu trebuie interpretata in sensul ca asociatii de la SRL, nu pot ajunge in
situatia SA, dar in conditiile C civl, nu in baza textului din Legea societatilor.

2) momentul covocarii -cand convoaca


Persoanele cu atributii de convocare au libertate de apreciere in privinta necesitatii intrunirii
in cadrul unei Adunari generale.
Prin exceptie, persoanele care au atributii de convocare sunt obligate sa convoace Adunarea
generala in anumite situatii, cu titlu de exemplu, exista o astfel de obligatie reglementata prin art.
195 alin 1, adica obligatia de a convoca Adunarea generala cel putin o data pe an. Un alt exemplu
este reglem de art. 195 alin 2, obligatia de a convoca Adunarea la solicitarea asociatilor detinand cel
putin 1/4 din capitalul social.

3) modalitatile de convocare - cum covoaca


REGULA: Potrivt art 195 alin 3, covocarea se realizeaza potrivit actului constitutiv, daca prin
actul constitutiv nu s-a prevazut nimic, convocarea se realizeaza prin scrisoare recomandata.

4) cuprinsul convocarii
Convocarea trebuie sa cuprinda inf referitoare la:
-locul convocarii
Convocarea se realizeaza la sediul societatii - art 195 alin 1

-data Adunarii generale


Trebuie fixata dupa trecerea unui termen de cel putin 10 zile de la convocare

-ordinea de zi
Legea 31/90 nu se refera la ordinea de zi in cadrul sectiunii destinata SRL-urilor.

c) Alte tipuri de societati:

La SNC si SCS nu sunt prevazute reguli speciale.


La societatea in comandita pe actiuni se aplica regulile de la SA - art 187

DESFASURAREA ADUNARILOR ASOCIATILOR

a) In cadrul SA:

1.Participantii:
i)-actionarii
Acestia au posibilitatea (dreptul) de a participa personal sau prin reprezentare - art. 125
REGULA: Reprezentantul poate fi orice persoana
EXCEPTIE: In anumite situatii, anumite persoane nu pot avea calitatea de reprezentant ex.
potrivit art. 125 alin 5, membrii Consiliului de administratie sau directorii in sistemul unitar, respectiv
membrii directoratului si Consiliului de supraveghere in sistemul dualist ori functionarii societatii nu ii
pot reprezenta pe actionari daca fara votul acestora nu s-ar fi obtinut majoritatea necesara.
SANCTIUNEA: Incidenta in caz de incalcare a normei este nulitatea hotararii, daca fara votul
lor nu s-ar fi putut obtine majoritatea ceruta

OBSERVATIE: In cazul participarii prin reprezentare, procura trebuie depusa in original cu 48 de ore
inaintea Adunarii, sanctiunea este pierderea exercitiului dreptului de vot in Adunarea generala cu
privire la care nu s-a respectat termenul de depundere - art. 125 alin 3

ii) membrii Consiliului de administratie sau directorii in sistemul unitar, respectiv membrii
directoratului si membrii Consiliului de supraveghere - au obligatia de a participa la Adunarile
generale
Absenta lor nu atrage nulitatea hotararilor Adunarilor generale, chiar daca sunt obligati sa
participe. Trebuie gasite sanctiuni pt cei care lipsesc, pt ca nu arata interes in realizarea scopurilor
societatii.

2. Persoanele cu drept de vot


REGULA: Actionarii au drept de vot. Legea 31/90 reglementeaza o serie de mecanisme prin
care se determina actionarii cu drept de vot in cadrul unei Adunari generale.
Cu privire la actiunile la purtator, potrivit art. 123 alin 1, au drept de vot actionarii care au
depus actiunile cu cel putin 5 zile inainte de Adunare la locurile mentionate in actul constitutiv sau in
convocator.
In cazul actiunilor nominative, potrivit art. 123 alin 2, au drept de vot persoanele care au
calitatea de actionar la data de referinta. Data de referinta este o data stabilita de Consiliul de
administratie sau de catre directorat tinand cont de urmatoarele coordonate:
-sa fie ulterioara publicarii convocatorului
-sa nu depaseasca 60 de zile inainte de data la care este convocata Adunarea generala pt prima data

OBSERVATIE: data de referinta este importanta si din perspectiva stabilirii persoanelor care au
dreptul de a incasa dividendele in cadrul societatii, astfel au acest drept persoanele care au calitatea
de actionar la data de referinta.
*speta

EXCEPTIA: a) Anumiti actionari nu au drept de vot sau au dreptul de vot suspendat, cu titlu
de exemplu, se afla in astfel de situatii actionari precum:
-actionarii detinatori ai actiunilor cu dividend prioritar - potrivit art. 95, detinatorii de actiuni cu
dividend prioritar nu au drept de vot, prin exceptie, detinatorii acestor actiuni dobandesc dreptul de
vot in doua situatii: i) societatea a intarziat plata dividendelor catre acestia sau ii) societatea decide
sa nu distribuie dividende

-actionarii care au calitatea de membri ai Consiliului de administratie, directoratului sau Consiliului


de supraveghere - potrivit art 126, acestia nu pot vota in baza actiunilor pe care le poseda
descarcarea gestiunii lor sau o problema in care persoana sau administratia lor ar fi in discutie.
Exceptie: persoanele respective pot vota situatia financiara anuala daca altfel nu poate fi obtinuta
majoritatea ceruta de lege sau de actul constitutiv

-actionarii care nu sunt la curent cu varsamintele - potrivit art. 101, orice actiune platita da dreptul
la 1 vot in Adunarea generala, exercitiul dreptului de vot fiind suspendat pt actionarii care nu sunt la
curent cu varsamintele ajunse la scadenta.
ex. Daca eu am subscris 100 actiuni si am varsat 50, iar pt celelalte s-a stabilit ca se
vor varsa la sf anului - eu am 50 de dr de vot pt ca 50 de actiuni am platit, dupa ce a tecut un an vars
si celalte 50, daca se convoaca o Adunare generala at voi avea 100 de voturi. Daca a trecut un an si
eu nu am varsat celelalte 50 de varsaminte eu am 0 voturi pt ca au ajuns la scadenta, iar eu nu am
platit restul de varsaminte.

OBSERVATIE: In anumite situatii, exercitiu dreptului de vot poate cunoaste unele limitari relative, cu
titlu de exemplu, poate fi mentionat art. 125 alin 5 referitor la imposibilitatea actionarilor de a fi
reprezentati de membri ai Consiliului de administartie, directori, membri ai Consiliului de
supraveghere sau membri ai directoratului, daca fara votul lor nu s-ar fi obtinut majoritatea ceruta pt
adoptarea hotararilor.

3.Organizarea sedintelor Adunarii generale- art 129


Sedinta se deschide de catre presedintele Consiliului de administratie sau al directoratului ori
de catre un imputernicit al acestora. Este numit un secretariat tehnic care se ocupa de redactarea
procesului verbal si de efectuarea altor operatiuni necesare.
In masura in care exista un interes in autentificarea actelor rezultate din Adunarea generala,
poate fi invitat sa participe un notar public.

4.Cvorumul
a)Adunarea generala ordinara
-prima convocare - potrivit art. 112, trebuie sa fie prezenti actionari care sa detina cel
putin 1/4 din nr total de drepturi de vot (actul constitutiv poate sa prevata cerinte mai ridicate de
cvorum)
-a doua convocare- nu sunt reglementate conditii de cvorum(prin actul constitutiv nu
pot fi prevazute conditii de cvorum)

b) Adunarea generala extraordinara


-prima convocare - actionarii trebuie sa fie prezenti, actionarii reprezentand cel putin
1/4 din nr total de drepturi de vot - art. 115(pot fi reglementate prin actul constitutiv cerinte mai
ridicate de cvorum)
-a doua convocare - trebuie sa fie prezenti actionarii reprezentand cel putin 1/5 din nr
total de dr de vot (pot fi reglementate prin actul constitutiv conditii de cvorum mai ridicate)
Scopul ei este sa se modifice actul constitutiv - din acest motiv avem nevoie de cvorum in ambele
convocari

5)Majoritatea de luare a deciziilor


a) Adunarea generala ordinara - potrivit art. 112, hotararile se iau cu majoritatea voturilor exprimate
(prin actul constitutiv pot fi prevazute cerinte mai ridicate de majoritate)

b)Adunarea generala extraordinara


-prima convocare - potrivit art 115, hotararile se iau cu majoritatea voturilor detinute de
actionarii prezenti sau reprezentati ori cu o majoritate anume reglementata de lege

6)Exercitarea dreptului de vot


Cu privire la aceasta, potrivit legii 31/90, rezulta urmatoarele reguli:
1.exercitarea se realizeaza proportional cu actiunile detinute, astfel o actiune platita da dreptul la 1
vot in Adunarea generala; prin actul constitutiv pot fi limitate dr de vot, dar numai pt pers care detin
mai mult de o actiune - art.101

2.drepturile de vot trebuie exercitate cu buna credinta - art. 136*1

3.dreptul de vot poate face obiectul unor conventii - art.128

7)Tipul de vot
Ca regula, votul este deschis, prin exceptie votul este secret.

Dreptul de vot nu poate fi cedat, daca se intampla intervine nulitatea.


Conf univ. Andeea -Teodora Stănescu – extras curs Funcționarea societăților reglementate de
Legea nr. 31/1990 – Adunările generale (continuare curs predat) - 2017
11.1.1.1 Desfăşurarea adunărilor asociaţilor

A) Societăţile pe acţiuni

Desfăşurarea adunărilor generale impune respectarea reglementărilor referitoare la:

- participanţii la adunările generale: în această categorie sunt incluşi acţionarii împreună


cu directorii şi membrii consiliului de administraţie, respectiv membrii directoratului şi
cei ai consiliului de supraveghere.

o în privinţa acţionarilor, aceştia pot participa la adunările generale.


Participarea poate fi personală sau prin reprezentant, aşa cum rezultă din art. 125
din Legea nr. 31/1990. Calitatea de reprezentant o poate avea, ca regulă, orice
persoană cu capacitate de exerciţiu deplină. Prin excepţie, membrii consiliului
de administraţie, directorii, respectiv membrii directoratului şi ai consiliului de
supraveghere, ori funcţionarii societăţii nu îi pot reprezenta pe acţionari.
Sancţiunea încălcării interdicţiei este nulitatea hotărârii, dacă, fără votul celor
reprezentaţi, nu s-ar fi obţinut majoritatea cerută. Procurile trebuie depuse în
original cu 48 de ore înainte de adunare, sub sancţiunea pierderii exerciţiului
dreptului de vot în acea adunare.

o în privinţa directorilor şi membrilor consiliului de administraţie, respectiv


membrilor directoratului şi cei ai consiliului de supraveghere, aceştia au
obligaţia de a participa la adunările generale (art. 15312 Legea nr. 31/1990).

- persoanele cu drept de vot în adunările generale: ca regulă, acţionarii au drept de vot


în adunările generale. Pornind de la premisa că acţionariatul se schimbă pe parcursul
derulării activităţii societăţii, Legea nr. 31/1990 reglementează două mecanisme de
determinare a acţionarilor cu drept de vot:

o în privinţa acţiunilor la purtător, au drept de vot acţionarii care le-au depus la


locurile arătate prin actul constitutiv sau prin înştiinţarea de convocare, cu cel
puţin 5 zile înainte de adunare (art. 123 alin. (1) din Legea nr. 31/1990).

o în privinţa acţiunilor nominative, au drept de vot acţionarii care aveau această


calitate la data de referinţă. Data de referinţă este data stabilită de către consiliul
de administraţie/directorat, ţinând cont că trebuie să fie ulterioară publicării
convocatorului şi să nu depăşească 60 de zile înainte de data la care adunarea
generală este convocată pentru prima oară (art. 123 alin. (2) din Legea nr.
31/1990).

Prin excepţie, anumiţi acţionari pot fi lipsiţi de dreptul de vot sau pot avea dreptul de
vot suspendat. Exemplificativ, se pot afla în astfel de situaţii:

o acţionarii, titulari ai unor acţiuni cu dividend prioritar, fără drept de vot


(art. 96 alin. (2) din Legea nr. 31/1990. Totuşi, în caz de întârziere a plăţii
dividendelor, acţiunile preferenţiale vor dobândi drept de vot, începând de la
data scadenţei obligaţiei de plată a dividendelor ce urmează a fi distribuite în
cursul anului următor sau, dacă în anul următor adunarea generală hotărăşte că
nu vor fi distribuite dividende, începând de la data publicării respectivei hotărâri
Conf univ. Andeea -Teodora Stănescu – extras curs Funcționarea societăților reglementate de
Legea nr. 31/1990 – Adunările generale (continuare curs predat) - 2017
a adunării generale, până la plata efectivă a dividendelor restante (art. 96 alin.
(4) din Legea nr. 31/1990).
o acţionarii care au calitatea de membri ai consiliului de administraţie,
directoratului sau consiliului de supraveghere nu pot vota, în baza acţiunilor
pe care le posedă, descărcarea gestiunii lor sau o problemă în care persoana sau
administraţia lor ar fi în discuţie (art. 96 alin. (4) din Legea nr. 31/1990). Totuşi,
persoanele respective pot vota însă situaţia financiară anuală, dacă nu se poate
forma majoritatea prevăzută de lege sau de actul constitutiv (art. 96 alin. (2) din
Legea nr. 31/1990).
o exerciţiul dreptului de vot este suspendat pentru acţionarii care nu sunt la
curent cu vărsămintele ajunse la scadenţă (art. 101 alin. (3) din Legea nr.
31/1990).

Situaţiile nu trebuie confundate cu acelea în care asociaţii au obligaţia de abţinere de la


vot, ca urmare a faptului că se află în anumite situaţii particulare. În astfel de situaţii
titularii nu sunt lipsiţi de dreptul de vot, iar acesta nu este nici suspendat.

o potrivit art. 125 alin. (5) din Legea nr. 31/1990, membrii consiliului de
administraţie, directorii, respectiv membrii directoratului şi ai consiliului de
supraveghere, ori funcţionarii societăţii nu îi pot reprezenta pe acţionari, sub
sancţiunea nulităţii hotărârii, dacă, fără votul acestora, nu s-ar fi obţinut
majoritatea cerută.
o potrivit art. 1443 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, acţionarul care, într-o anumită
operaţiune, are, fie personal, fie ca mandatar al unei alte persoane, un interes
contrar aceluia al societăţii, va trebui să se abţină de la deliberările privind acea
operaţiune. Acţionarul care contravine acestei dispoziţii este răspunzător de
daunele produse societăţii, dacă, fără votul său, nu s-ar fi obţinut majoritatea
cerută.

- organizarea şedinţelor adunărilor generale: şedinţa adunării generale se va deschide de


către preşedintele consiliului de administraţie, respectiv al directoratului, sau de către
acela care îi ţine locul. Adunarea generală implică şi numirea unui secretariat tehnic,
dintre acţionari sau dintre angajaţii societăţii, în vederea întocmirii procesului-verbal al
şedinţei şi a realizării altor operaţiuni implicate. De asemenea, operaţiunile specifice
secretariatului pot fi realizate sau supravegheate de un notar public (art. 129 din Legea
nr. 31/1990).

- cvorumul în cadrul adunărilor generale: diferă în funcţie de categoria de adunare


generală şi de convocare. Astfel, în absenţa unor reguli speciale în actul constitutiv:

o în adunările generale ordinare, potrivit art. 112 din Legea nr. 31/1990,
cvorumul diferă în funcţie de numărul convocării:
▪ la prima convocare, pentru validitatea deliberărilor adunării generale
ordinare este necesară prezenţa acţionarilor care să deţină cel puţin o
pătrime din numărul total de drepturi de vot.
▪ la a doua convocare, nu mai sunt reglementate condiţii de cvorum.

În actul constitutiv, pot fi reglementate cerinţe de cvorum mai ridicate, dar


exclusiv pentru prima convocare.
Conf univ. Andeea -Teodora Stănescu – extras curs Funcționarea societăților reglementate de
Legea nr. 31/1990 – Adunările generale (continuare curs predat) - 2017
o în adunările generale extraordinare, potrivit art. 115 din Legea nr. 31/1990,
cvorumul diferă în funcţie de numărul convocării:
▪ la prima convocare, pentru validitatea deliberărilor adunării generale
extraordinare este necesară prezenţa acţionarilor deţinând cel puţin o
pătrime din numărul total de drepturi de vot.
▪ la a doua convocare (şi la convocările ulterioare), pentru validitatea
deliberărilor adunării generale extraordinare este necesară prezenţa
acţionarilor reprezentând cel puţin o cincime din numărul total de
drepturi de vot.
În actul constitutiv, pot fi reglementate cerinţe de cvorum mai ridicate.

- majoritatea de luare a deciziilor în cadrul adunărilor generale: diferă în funcţie de


categoria de adunare generală. Astfel, în absenţa unor reguli speciale în actul constitutiv:

o în adunările generale ordinare: potrivit art. 112 din Legea nr. 31/1990,
deciziile se iau cu majoritatea voturilor exprimate.

În actul constitutiv, pot fi reglementate cerinţe de majoritate mai ridicate, dar


exclusiv pentru prima convocare.

o în adunările generale extraordinare, potrivit art. 115 din Legea nr. 31/1990, ca
regulă, deciziile se iau cu majoritatea voturilor deţinute de acţionarii prezenţi
sau reprezentaţi. Prin excepţie, în anumite materii sunt prevăzute ale majorităţi
de luare a deciziilor.

În actul constitutiv, pot fi reglementate cerinţe de majoritate mai ridicate.

- exercitarea dreptului de vot: în materia exercitării dreptului de vot trebuie avute în


vedere următoarele reguli:
o exercitarea dreptului de vot se realizează de către proprietarul acţiunilor.
Astfel, în măsura în care asupra acţiunilor sunt constituite garanţii reale
mobiliare, dreptul de vot aparţine titularului dreptului de proprietate (art. 124
din Legea nr. 31/1990).
o exercitarea dreptului de vot poate face obiectul unor convenţii. Ca principiu,
acestea sunt valabile. Prin excepţie, convenţiile referitoare la exercitarea
dreptului de vot sunt lovite de nulitate dacă acţionarul se obligă să exercite
dreptul de vot în conformitate cu instrucţiunile date sau propunerile formulate
de societate sau de persoanele cu atribuţii de reprezentare (art. 128 din Legea nr.
31/1990). Convenţiile referitoare la exercitarea dreptului de vot produc însă
efecte doar între părţile acestora, nu şi faţă de societate.
o dreptul de vot se exercită după regula 1 acţiune conferă 1 vot. Prin excepţie,
dreptul la vot poate fi limitat pentru titularii a mai mult decât 1 acţiune (art. 101
alin. (2) din Legea nr. 31/1990).

- tipul de vot în cadrul adunărilor generale: ca regulă, hotărârile adunărilor generale se


iau prin vot deschis. Prin excepţie, în cazurile prevăzute de lege, hotărârile se iau prin
vot secret.
Conf univ. Andeea -Teodora Stănescu – extras curs Funcționarea societăților reglementate de
Legea nr. 31/1990 – Adunările generale (continuare curs predat) - 2017

B) Societăţile cu răspundere limitată

Desfăşurarea adunărilor generale impune respectarea reglementărilor referitoare la:

- participanţii la adunările generale: la adunările generale au dreptul de a participa


asociaţii (art. 191 din Legea nr. 31/1990).

- persoanele cu drept de vot în adunările generale: ca regulă, asociaţii au drept de vot


în adunarea generală (art. 193 din Legea nr. 31/1990). Prin excepţie, un asociat nu
poate exercita dreptul la vot cu privire la propriile aporturi în natură sau la actele
juridice încheiate între asociat şi societate.

- organizarea şedinţelor adunărilor generale: nu există reglementări speciale

- cvorumul în cadrul adunărilor generale: nu sunt reglementate expres condiţii de cvorum.


Acestea rezultă pe cale de interpretare din art. 193 din Legea nr. 31/1990. Astfel, potrivit
textului de lege menţionat:
o la prima convocare,:
▪ pentru situaţia în care adunările au ca obiect modificarea actului
constitutiv - cvorumul este reprezentat de unanimitatea asociaţilor:
▪ pentru situaţia în care adunările au ca alt obiect decât modificarea actului
constitutiv - cvorumul este reprezentat de dubla majoritate - majoritatea
absolută a asociaţilor şi părţilor sociale
o la a doua convocare:
▪ pentru situaţia în care adunările au ca obiect modificarea actului
constitutiv cvorumul este reprezentat de unanimitatea asociaţilor
▪ pentru situaţia în care adunările au ca alt obiect decât modificarea actului
constitutiv nu mai sunt reglementate condiţii de cvorum:

- majoritatea de luare a deciziilor în cadrul adunărilor generale: în afara unor prevederi


speciale în actul constitutiv, majoritatea de decizie diferă în funcţie de obiectul
adunărilor generale:
o la prima convocare:
▪ dacă hotărârile au ca obiect modificarea actului constitutiv, este necesar
votul tuturor asociaţilor (art. 192 alin. (1) din Legea nr. 31/1990)
▪ dacă hotărârile au un alt obiect, este necesar votul majorităţii absolute a
asociaţilor şi părţilor sociale (art. 192 alin. (2) din Legea nr. 31/1990)
o la a doua convocare:
▪ dacă hotărârile au ca obiect modificarea actului constitutiv, este necesar
votul tuturor asociaţilor (art. 192 alin. (1) din Legea nr. 31/1990)
▪ pentru situaţia în care adunările au un alt obiect decât modificarea actului
constitutiv nu se prevede expres majoritatea de luare a deciziilor. La
nivel doctrinar s-a conturat opinia conform căreia majoritatea de luare a
deciziilor este dubla majoritate asociaţi şi părţi sociale raportată la
asociaţii prezenţi.

Legea nr. 31/1990 prevede posibilitatea de a fi prevăzute în actul constitutiv alte


majorităţi de luare a deciziilor. Nu sunt reglementate limitări în privinţa dreptului
asociaţilor de a dispune prin actul constitutiv.
Conf univ. Andeea -Teodora Stănescu – extras curs Funcționarea societăților reglementate de
Legea nr. 31/1990 – Adunările generale (continuare curs predat) - 2017

- exercitarea dreptului de vot: exercitarea dreptului de vot se realizează după regula 1


parte socială dă dreptul la un vot (art. 193 din Legea nr. 193/2000).

- tipul de vot în cadrul adunărilor generale: nu există reglementări speciale

C) Alte tipuri de societăţi

Nu sunt reglementate reguli speciale pentru societatea în nume colectiv și societatea în


comandită simplă. Pentru societatea în comandită pe acțiuni sunt aplicabile regulile de la
societatea pe acțiuni (art. 287 din Legea nr. 31/1990)

11.1.1.2 Hotărârile adunărilor asociaţilor

A) Societăţile pe acţiuni

În cadrul societăţilor pe acţiuni, hotărârile adoptate de adunările generale se includ în procesul-


verbal întocmit cu ocazia adunării şi semnat de către preşedinte şi secretar. Cuprinsul
procesului-verbal este reglementat prin art. 131 din Legea nr. 31/1990. De asemenea, hotărârile
adunărilor generale se includ şi în registrul adunărilor generale, precum şi pe pagina de
internet a societăţii (art. 131 alin. (3) şi (5)).

Hotărârile adunărilor generale luate cu respectarea legii şi a actului constitutiv sunt obligatorii
chiar şi pentru acţionarii care nu au luat parte la adunare sau au votat contra. Hotărârile
sunt executorii de la data adoptării. Pentru opozabilitate faţă de terţi, în termen de 15 zile de
la data adoptării, acestea se depun spre a fi menţionate în Registrul comerţului şi publicate în
Monitorul Oficial partea a IV-a (art. 131 şi 132 din Legea nr. 31/1990)1.

Hotărârile adoptate cu nerespectarea legii sau actului constitutiv pot face obiectul unei acţiuni
în anulare. Dacă sunt invocate motive de nulitate absolută, cererea poate fi formulată de către
orice persoană interesată şi este imprescriptibilă. Dacă sunt invocate motive de nulitate
relativă, cererea poate fi formulată de către acţionarii care au votat împotrivă şi au solicitat
să se menţioneze acest lucru în procesul-verbal sau de către acţionarii care au lipsit la adunarea
generală. Acţiunea poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data publicării în Monitorul
Oficial al României partea a IV-a. Indiferent de cauza de nulitate, membrii consiliului de
administraţie, respectiv ai consiliului de supraveghere, nu pot ataca hotărârea adunării generale
privitoare la revocarea lor din funcţie. Indiferent de cauza de nulitate, acţiunea se îndreaptă
împotriva societăţii. Hotărârea judecătorească este supusă apelului. După soluţionarea apelului,
când hotărârea devine definitivă, aceasta va fi menţionată în Registrul comerţului şi publicate
în Monitorul Oficial partea a IV-a. De la data publicării în Monitorul Oficial, hotărârea este
publicată tuturor acţionarilor. Odată cu acţiunea în a anulare poate fi solicitată şi suspendarea
executării hotărârii (art. 132 şi 133 din Legea nr. 31/1990)

B) Societăţile cu răspundere limitată

1
Textul de lege trebuie corelat cu art. 5 alin. (1) din Legea nr. 26/1990, potrivit căruia “Înmatricularea şi menţiunile
sunt opozabile terţilor de la data efectuării lor în registrul comerţului ori de la publicarea lor în Monitorul Oficial
al României, Partea a IV-a, sau în altă publicaţie, acolo unde legea dispune astfel.”
Conf univ. Andeea -Teodora Stănescu – extras curs Funcționarea societăților reglementate de
Legea nr. 31/1990 – Adunările generale (continuare curs predat) - 2017
Potrivit art. 196 din Legea nr. 31/1990, ca regulă, dispoziţiile prevăzute pentru societăţile pe
acţiuni în ceea ce priveşte dreptul de a ataca hotărârile adunărilor generale se aplică şi
societăţilor cu răspundere limitată. Prin excepţie, termenul de 15 zile în care trebuie introducă
acţiunea în anulare se calculează de la data la care asociatul a luat cunoştinţă de hotărârea
adunării generale pe care o atacă.

C) Alte tipuri de societăţi

Nu sunt reglementate reguli speciale pentru societatea în nume colectiv și societatea în


comandită simplă. Pentru societatea în comandită pe acțiuni sunt aplicabile regulile de la
societatea pe acțiuni (art. 287 din Legea nr. 31/1990)
10.01.2018

CURS 12

ADMINISTRAREA SOCIETATILOR REGLEMENTATE DE LG 31/1990

Precizari prealabile- cea mai ampla reglemntare a problemei adm societatilor se regaseste in
privinta societatilor pe actiuni.

Organele prin intermediul carora se realizeaza administrarea societatilor-

1. In cadrul Soc pe actiuni-


la soc pe actiuni exista 2 sist de adm: sistemul unitar, cu sau fara delegare de atributii
si sistemul dualist.
SISTEMUL UNITAR:
Organele de adm in sistemul unitar fara delegare dde atributii: acest sistem
presupune existenta unui administrator unic sau a mai multor administratori, acesti
alcatuind impreuna consiliul de administratie. Unul dintre adm ce alc consiliul de
administratie este presedintele consiliului de administratie. In cadrul sist unitar fara
delegare de atributii, adm se realizeaza efectiv de catre administrator.
 Sistemul unitar cu delegare de atributii- acesta presupune un administrator sau
mai multi administratori , grupati in consil de adm( unul di adm este presedintele
consiliului de adm) si un director numit director general sau mai multi directori ,
alcatuind un organ colectiv care nu are o denumire legala( unul dintre directorii ce
alcatuieste organu colectiv conduce acest organ si este denumit director general).
In cadrul sist unitar cu delegare de atributii, admiistrarea se realizeaza efectiv de
catre director. ADM supravegheaza activitatea desf de directori.
 Temei de drept 137, 1401; 143 pt directori.

Obs! CA regula, este permis cumulul de calitati adica o persoana poate fi in acelasi timp
administrator si director.-temei- art 143(2). Administratorii car au si calitatea de directori
poarta denumirea de administratori executivi . directorii care nu au calitatea de administratri
poarta denumirea de adm neexecutvi

Obs! Ca regula nu este permis cumulul intre calitatea de presedinte al consiliului de


administratie si cea de director general. Prin exceptie, este permis acest lucru doar daca este
inclusa o prevedere in acest sens in actul constitutiv sau daca este adoptata o hotararre a
adunarii generale care sa aprobe cumulul- temei art 143(3).

Obs! Denumirea de director poate sa fie si o denumire tehnica a unui post ocupat in cadrul
unei societati. Pt pers care ocupa posturile respective nu sunt aplicabile reglem. LG 31/1990
referitoare la directori, acestea fiind incidente doar cu privire la persoanele carora
administratorii le-a delegat atributii de conducere a soc- temei art 143(5)
Obs! Art 137(3), art 143(1)- nu este un text care sa pres cu necesitate pluralitate de adm-
poate exista adm unic si director.

SISTEMUL DUALIST

Org de amd: acest sistem presupune:

- Direcoratul- poate sa fie alcatuit dintr-o singura peroana care poarta denumirea de
director general unic.(difera de directorul general din sistemul unitar); sau din mai
multe persoane, numite membri ai directoratului, dintre acestea una fiind aleasa
presedintele directoratului.
- Consiliul de supraveghere- alcatuit din membri consiliului de supraveghere, unul din
acesti membri este presedinte al cons de supraveghere
Temei de drept art. 1531,2,6.

Obs! In priv cumulului de calitati , art 1538, interzice cumulul intre calitatea de membru al
directoratului si cea de membru al consiliului de supraveghere.

-principii care guvern alegerea sistemului de adm:

1. principiul lib de alegere intre sist unitar si sist dualist

2. principiul lb de alegere intre sisitunitar cu delegare sau fara deleg de atrib. EXCEPTIE-
Societatile ale caror sit financiare anuale fac ob unei obligatii legale de auditare
financiara(cifra de af f mare) este oblig delegarea de atributii.

*modificarea s incetarea societatilor reglem de lg 31/1990-le citim noi din lege

- in cadrul SRL

Potrivit art 197(1) administrarea se realizeaza efectiv de catre unul sau mai multi
administratori pentru pluralitatea de administratori, nefiind reglementat un organ colectiv.(at
cand se vor redacta acte constitutive p o soc ii stab un scop, il denumim cumva)

Obs! Art 197( 4) reglementeaza expres inaplicabilitatea regulilor referitoare la administrarea


societatilor pe actiuni in privinta SRL –urilor. Art 197( 3) trimite in privinta administrarii
societatilor la regulile din materia societatii in nume colectiv.

- Org de adm in alte societati:


1. La SNC , potrivit art 75, 77 pot exista unul sau mai multi administratori fara sa se
reglementeze un organ colectv
2. La scs , otrivit art 90- se face trimitere la SNC
3. SCA adminstrarea se popate face de catre 1 sau mai multi administrartori- art 187
facand rimitere la normele din materia societatilor pe actuni, cu exceptia celor
referitoare la sistemul dualist de administrare.
Conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca o persoana pentru a putea
participa la administrarea societatilor reglem de lg31/1990
1. In cadrul SA:
- Calitatea de persoana fizica sau juridica- potrivit art 153 indice 13, administratorul si
membri consiliului de supraveghere pot fi pf sau pj( pj trebuie sa si desemneze un
reprezentant permanent pf). Directorii si membrii directoratului pot fi numai persoane
fizice.
- Calitatea de asociat la societatea administrata- din interpretarea art 126 si art 138 indice
2 este permis cumulul calitatii de asociat si administrator. De asemenea, este permis si
ca o peroana ce nu are calitatea de asociat sa aiba calitatea de administrator. In plus,
prin actul constitutiv sau prin hotarare a AG a actionarilor poate fi prevazuta regula ca
unul sau mai multi membri ai Consiliului de Administratie sau al Consiliului de
Supraveghere sa fie admnistratori independenti. Aceasta insemna ca administratorii
respectivi nu pot avea calitatea de actionari semnificativi ai societatii. Temei art 138
indice 2 coroborat cu art 153 indice 8.
- Conditii referitoare la capacitatea de exercitiu- potrivit art 73 indice 1 coroborat cu ar
6, nu pot avea calitatea de administrator, director, membri ai directoratului sau membri
ai Consiliului de Supraveghere persoanele incapabile.sanctiune numirii unei astfel de
persoane este reglementata expres de art. 73 indice 1, respectiv decaderea din drept.
- Conditii referitoare la moralitate- potrivit art 73 indice 1 si 6 nu pot fi administratori
peroanele care au fost condamnate pt infractiunile reglementate in art 6-infr contra
patrim. Sanctiunea numiri in fct de adm, dir ,membru in cons de suprav sau ai
directoratului a unei astfel de pers este reglem expres de art 73 indice 1 , respectiv
decaderea din functie
- Numarul maxime de mandate detinute- potrivit art 153 indice 16 –adm sau membrii
consiliului de Supraveghere pot detne un nr maxim de 5 mandate, sanctiunea depasirii
acestui nr. Fiind incetarea de drept n termen de o luna de la momentul depasirii a
mandatelor suplimentare.
- Posibilitatea de a desfasura alte activitati- potrivit art 153 indice 15 ca regula,
directorii, membrii directoratului nu pot dsf comert concurent pe cont propriu sau pe
contul altei persoane, respectiv nu pot fi directori, administratori, membri ai cons de
supraveghere sau membri ai directoratului la o societate concurenta. Aceasta interdictie
se refera doar la directori si membrii directoratului.

Conditiile pt SRL:

In privinta SRL sun reglem conditii ref la

1. Calitatea de asociat- art 197 permite cumulul dintre calitatea de asociat si cea de
administrator. De asemenea, se permite si posibilitatea ca societatea sa aiba
administratori neasociati. Sunt aplicabile si in privinta SRL ului conditiile ref la
capacitatea de exercitiu si la modalitate prevazute de art 73 indice 1 si art 6.
2. Conditii referitoare la posibilitatea de a desfasura alte activitai- art 197 (2) potrivit
caruia, administratorii nu pot fi admiinistratori la alte societat concurente si nu pot
desfasura comert concurent pe cont propriu sau pe contul altei persoane.

La alte societati

SNC- potrivit art 77 pot fi administratori doar asociatii nefiind permisa desemnarea ca
administrator a unei persoane straine de societate. Se aplica regulile referitoare la cap de
exercitiu si moralitate, reglementate p-rin art 73 indice 1 si art 6.

SCS- art 88 se refera la conditia calitatii de asociat- pot fi administratori asociatii comanditati.
Se aplica reg ref la cap de exerciti s moralitate reglem de art 73 indice 1 si art. 6.

SCA- se reglementeaza cu priv la cond calitatii de asociat- pot avea calitatea de adm asociatii
comanditati –art 188. Se aplica regulile referitoare la cap de exercitiu si moralitate,
reglementate prin art 73 indice 1 si art 6 , precum s celelalte reguli reglem in materia SA,
intemeiul art 187.

Desemnarea pers care participa la administrarea societatii reglem de 31/1990

In cadrul SA-

1. Desemnarea persoanelor part la adm societati.


- Administratorii si membrii cons de supraveghere sunt desemnati prin actul constitutiv,
iar ulterior prin hot a AG ordinare.
- Preseditele consiliului de administratie este ales de catre consilul de administratie, iar
presedintele consilului de supraveghere este ales de catre Consilul de Supraveghere.

- Directorii simembrii directoratului sunt desemnati de catre celalalt for de administrare.(


cons de adm pe director sic de suprav pe membrii).

- Directorul general si presedintele directoratului sunt alesi de celalt for CA-


DIRECTORII si stab cine este seful lor .

2. DOBANDIREAcalitatii de adm, membrii direct, membrii consiliului de supr


ADMINISTRATORII, membri ai CS si membri ai directoratului trebuie sa accepte
expres dobandirea acesttei calitati dupa ce au fost desemnati. Adm,dir, membrii dir si
membrii CS incheie un contract denumit contract de administratie, care are natura
juridica a unui contract de mandat. Temei de dr -144 indice 1, la care adaugam art
152, 153 indice 2 si 153 indice 8 si art 72.
3. Durata mandatului- art 153 indice 12
- Pt adm si membri CS durata mandatului e prevazuta in actul constitutiv, neputand
depasi 2 ani pt primii adm, respectiv 4 ani pt urmatorii. Administratorii popt fi
realesi in aceste functie
- Directorii- nu se reglem durata manadatului,
- Membrii directoratului-este durata prevazuta in actul constituti , care nu poate depasi 4
ani.

In cadrul SRL.

1. Desemnarea adm- potriv art 197 sunt numiti prin actul constitutiv sau prin hot a AG
2. Dobandirea calitatii- nu se reglementeaza necesitatea unei acceptari exprese si nici n
este reglementata incheierea unui anumit contract.
3. Raporturile dintre adm si societatte- este incident art 72- potrivit caruia oblig si
raspunderea adm sunt reglem de dispozitiile referitoare la mandat si cele din legea 31
din 1990.
4. Durata mandatului- este cea fixata prin hot AG a asociatilor- temei art 197
coroborat cu art 77

Celelalte societati

SNC- sunt prev reguli ref la desemnarea adm- prin actul const sau hot AGA si cu privire la
durata madatului-ho aga-art 77

SCS- similar cu snc –art 90 si art 77

SCA- ca regula similar cu SA, si o particularitate –potriv art 189 alegerea unui
administrator se realizeaza cu o hot luata cu majorittaea specifica adunarii generale
extraordinare , fiind necesar si acordul celorlati administratori existenti.

REVOCARE
Conf univ. Andeea -Teodora Stănescu – extras curs Funcționarea societăților reglementate de
Legea nr. 31/1990 – Administratori si organe de control(continuare curs predat) - 2017

11.5.2.4. Revocarea persoanelor care participă la administrarea unei societăţi


reglementate de Legea nr. 31/1990

I. Societăţile pe acţiuni

350. Pornind de la prevederile Legii nr. 31/1990 trebuie operată o distincţie între:
1. revocarea administratorilor/membrilor consiliului de supraveghere;
2. revocarea directorilor/membrilor directoratului.

351. a. Revocarea administratorilor/membrilor consiliului de supraveghere

Potrivit art. 1371 alin. (4) coroborat cu art. 111 alin. (2) lit. b), respectiv art. 1536 alin. (4)
coroborat cu art. 111 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 31/1990, administratorii şi membrii consiliului
de supraveghere sunt revocaţi prin hotărâre a adunării generale ordinare a acţionarilor. Aceasta
poate interveni oricând, în caz de revocare fără justă cauză existând posibilitatea obligării societăţii
la plata de daune-interese (această posibilitate nu este expres consacrată pentru membrii consiliului
de supraveghere)

352. b. Revocarea directorilor/membrilor directoratului

Potrivit art. 1431 alin. (4), respectiv art. 1532 alin. (4) din Legea nr. 31/1990, directorii şi
membrii directoratului sunt revocaţi de către celălalt for administrativ (excepţie – membrii
directoratului pot fi revocaţi şi prin hotărâre a adunării generale ordinare a acţionarilor, dacă se
prevede prin actul constitutiv). Aceasta poate interveni oricând, în caz de revocare fără justă cauză
existând posibilitatea obligării societăţii la plata de daune-interese.

353. c. Pierderea calităţii de administrator/director/membru al consiliului de


supraveghere/membru al directoratului

Revocarea administratorilor/directorilor/membrilor consiliului de supraveghere/membrilor


directoratului se produce la data adoptării deciziei de revocare. Înregistrarea în registrul comerţului
are ca efect opozabilitatea faţă de terţi.

II. Societăţile cu răspundere limitată

354. Potrivit art. 194 din Legea nr. 31/1990 revocarea administratorilor este o operaţiune
simetrică desemnării. Competenţa aparţine adunării generale, care decide cu dubla majoritate
absolută a părţilor sociale şi asociaţilor.

III. Alte tipuri de societăţi

355. În ceea ce priveşte societatea în nume colectiv, potrivit art. 77 alin. (2) în privinţa
revocării administratorilor trebuie operată o distincţie:
1. revocarea administratorilor desemnaţi prin actul constitutiv – aceasta se realizează prin
hotărârea tuturor asociaţilor;
2. revocarea administratorilor desemnaţi prin hotărâre a adunării asociaţilor – aceasta se
realizează prin hotărârea majorităţii absolute a capitalului social.

356. În ceea ce priveşte societatea în comandită simplă, potrivit art. 90, revocarea
administratorilor urmează regimul revocării administratorilor societăţii în nume colectiv. Astfel,
art. 90 trimite la art. 77, care reglementează aceste aspecte în materia societăţii în nume colectiv.

357. În ceea ce priveşte societatea în comandită pe acţiuni, potrivit art. 187 din Legea
nr. 31/1990, dreptul comun îl reprezintă dispoziţiile din materia societăţilor pe acţiuni. Prevederi
speciale cu privire la revocarea administratorilor sunt reglementate prin art. 189 din Legea nr.
31/1990. Aceasta este realizată prin actul constitutiv sau prin hotărâre a adunării generale
extraordinare.

11.5.2.5. Atribuţiile organelor prin intermediul cărora se realizează administrarea


societăţilor reglementate de Legea nr. 31/1990

I. Societăţile pe acţiuni

358. Pornind de la prevederile Legii nr. 31/1990, pentru a stabili atribuţiile persoanelor
care participă la administrarea unei societăţi pe acţiuni trebuie să se distingă în funcţie de sistemul
de administrare, astfel:

1. Atribuţiile organelor prin intermediul cărora se realizează administrarea


societăţilor pe acţiuni în care a fost ales sistemul unitar fără delegare de atribuţii;
2. Atribuţiile organelor prin intermediul cărora se realizează administrarea
societăţilor pe acţiuni în care a fost ales sistemul unitar cu delegare de atribuţii;
3. Atribuţiile organelor prin intermediul cărora se realizează administrarea
societăţilor pe acţiuni în care a fost ales sistemul dualist.

359. 1. Atribuţiile organelor prin intermediul cărora se realizează administrarea


societăţilor pe acţiuni în care a fost ales sistemul unitar fără delegare de atribuţii

Administratorul unic/consiliul de administraţie este însărcinat cu îndeplinirea tuturor


operaţiunilor şi încheierea tuturor actelor juridice necesare şi utile pentru realizarea obiectului de
activitate al societăţii [art. 142 alin. (1) coroborat cu art. 137 alin. (3) şi cu art. 70 alin. (1) din
Legea nr. 31/1990].

În privinţa acestor acte juridice Legea nr. 31/1990 reglementează o derogare de la


condiţiile de formă. Astfel, actele de dispoziţie asupra bunurilor societăţii reglementate de Legea
nr. 31/1990 pot fi încheiate de reprezentanţii legali ai societăţii în temeiul puterilor conferite
acestora fără a fi necesară o procură specială şi autentică în acest scop, chiar dacă actele de
dispoziţie trebuie încheiate în formă autentică (art. 701 din Legea nr. 31/1990).

Legea nr. 31/1990 exclude din sfera de competenţă a administratorului unic/consiliului de


administraţie:
a. actele juridice al căror obiect exced unei anumite valori sau care sunt încheiate în
anumite circumstanţe. Exemplificativ pot fi enumerate:
1. actele juridice prin care administratorul înstrăinează sau dobândeşte bunuri către sau de
la societate având o valoare de peste 10% din valoarea activelor nete ale societăţii, precum şi alte
celelalte acte juridice la care se referă art. 150 din Legea nr. 31/19901;
2. actele juridice prin care se cumpără bunuri pentru societate ori prin care se înstrăinează,
închiriază, schimbă bunuri ori se constituie garanţii asupra bunurilor din patrimoniul societăţii,
dacă valoarea bunurilor ce formează obiectul contractului reprezintă mai mult decât jumătate din
valoarea contabilă a activelor societăţii la data încheierii actului juridic (art. 15322 din Legea nr.
31/1990)2;

b. atribuţiile ce configurează competenţa exclusivă a adunărilor generale ale acţionarilor


– art. 111 alin. (2) coroborat cu art. 1431 alin. (1) reglementează competenţa exclusivă a adunării
generale ordinare, iar art. 113 coroborat cu art. 114 şi cu art. 1431 alin. (1) configurează competenţa
exclusivă a adunării generale extraordinare.

Precizare: deşi, ca regulă, atribuţiile de mutare a sediului societăţii, de modificare a


obiectului de activitate (mai puţin domeniul şi activitatea principală) şi de majorare a capitalului
social aparţin adunării generale a acţionarilor, prin excepţie, acestea pot fi delegate consiliului de
administraţie (prin hotărâre a adunării generale extraordinare a acţionarilor sau prin actul
constitutiv).

Conex îndeplinirii atribuţiilor administratorului unic/consiliului de administraţie trebuie


analizată reprezentarea societăţii în raporturile cu terţii şi în justiţie. Potrivit art. 1432 din Legea
nr. 31/1990, în absenţa unor prevederi în actul constitutiv, dreptul de a reprezenta societatea în
raporturile cu terţii şi în justiţie aparţine administratorului unic sau preşedintelui consiliului de
administraţie.

1
Art. 150 „(1) Dacă prin actul constitutiv nu se dispune altfel şi sub rezerva dispoziţiilor art. 441,
sub sancţiunea nulităţii, administratorul va putea, în nume propriu, să înstrăineze, respectiv să dobândească,
bunuri către sau de la societate, având o valoare de peste 10% din valoarea activelor nete ale societăţii,
numai după obţinerea aprobării adunării generale extraordinare, în condiţiile prevăzute la art. 115.
(2) Prevederile alin. (1) se aplică şi operaţiunilor de închiriere sau leasing.
(3) Valoarea prevăzută la alin. (1) se va calcula prin raportare la situaţia financiară aprobată pentru
anul financiar precedent celui în care are loc operaţiunea ori, după caz, la valoarea capitalului social
subscris, dacă o asemenea situaţie financiară nu a fost încă prezentată şi aprobată.
(4) Prevederile prezentului articol sunt aplicabile şi operaţiunilor în care una dintre părţi este soţul
administratorului ori rudă sau afin, până la gradul al patrulea inclusiv, al acestuia; de asemenea, dacă
operaţiunea este încheiată cu o societate la care una dintre persoanele anterior menţionate este administrator
sau director ori deţine, singură sau împreună, o cotă de cel puţin 20% din valoarea capitalului social
subscris, cu excepţia cazului în care una dintre societăţile respective este filiala celeilalte”.
2
Art. 15322 „Consiliul de administraţie, respectiv directoratul, va putea să încheie acte juridice în
numele şi în contul societăţii, prin care să dobândească bunuri pentru aceasta sau să înstrăineze, să
închirieze, să schimbe ori să constituie în garanţie bunuri aflate în patrimoniul societăţii, a căror valoare
depăşeşte jumătate din valoarea contabilă a activelor societăţii la data încheierii actului juridic, numai cu
aprobarea adunării generale a acţionarilor, dată în condiţiile art. 115”.
Prin actul constitutiv, acţionarii pot să prevadă faptul că dreptul de a reprezenta societatea
aparţine preşedintelui consiliului de administraţie şi unuia sau mai multor administratori,
precizând dacă aceştia îşi exercită dreptul acţionând împreună sau separat. Dacă se prevede faptul
că acţionează împreună, administratorii pot, prin acordul unanim, să împuternicească pe unul
dintre ei să încheie anumite operaţiuni sau tipuri de operaţiuni.

360. 2. Atribuţiile organelor prin intermediul cărora se realizează administrarea


societăţilor pe acţiuni în care a fost ales sistemul unitar cu delegare de atribuţii

Administratorul unic/consiliul de administraţie este însărcinat cu realizarea


competenţelor sale de bază şi a atribuţiilor primite, prin delegare, de la adunarea generală
extraordinară a acţionarilor.

Potrivit art. 142 (2) din Legea nr. 31/1990, competenţe de bază sunt:
a) stabilirea principalelor direcţii de activitate şi dezvoltare ale societăţii;
b) stabilirea politicilor contabile, a sistemului de control financiar, aprobarea planificării
financiare;
c) numirea/revocarea, stabilirea remuneraţiei şi supravegherea directorilor;
d) introducerea cererii pentru deschiderea procedurii insolvenţei;
e) organizarea adunărilor generale ale acţionarilor şi implementarea hotărârilor acestora;
f) pregătirea raportului anual.

Potrivit art. 142 (2) coroborat cu art. 114 alin. (1) şi art. 113 din Legea nr. 31/1990,
competenţe delegate consiliului de administraţie de către adunarea generală a acţionarilor pot fi:
a) mutarea sediului societăţii;
b) modificarea obiectului de activitate (mai puţin domeniul şi activitatea principală);
c) majorarea capitalului social.

Directorul/directorii sunt responsabili cu luarea tuturor măsurilor aferente conducerii


societăţii, potrivit obiectului ei de activitate [art. 1431 alin. (1) din Legea nr. 31/1990].

În privinţa acestor acte juridice Legea nr. 31/1990 reglementează o derogare de la condiţiile
de formă. Astfel, actele de dispoziţie asupra bunurilor societăţii, reglementate de Legea nr.
31/1990, pot fi încheiate de reprezentanţii legali ai societăţii în temeiul puterilor conferite acestora
fără a fi necesară o procură specială şi autentică în acest scop, chiar dacă actele de dispoziţie trebuie
încheiate în formă autentică (art. 701 din Legea nr. 31/1990).

Legea nr. 31/1990 exclude din sfera de competenţă a directorilor:


a. atribuţiile excluse in sfera de competenţă a administratorilor (în sistemul unitar fără
delegare de atribuţii);
b. atribuţiile constituind competenţele exclusive ale administratorului unic/consiliului de
administraţie în sistemul unitar cu delegare de atribuţii.

În strânsă legătură cu îndeplinirea atribuţiilor administratorului unic/consiliului de


administraţie/directorului/directorilor trebuie analizată reprezentarea societăţii în raporturile cu
terţii şi în justiţie. De asemenea, trebuie analizată reprezentarea societăţii în raporturile cu
directorii.

Potrivit art. 1432 din Legea nr. 31/1990, în absenţa unor prevederi în actul constitutiv,
dreptul de a reprezenta societatea în raporturile cu terţii şi în justiţie aparţine directorului general
(ca unic director sau, în caz de pluralitate de directori, ca organ de conducere al acestora).

Prin actul constitutiv, acţionarii pot să prevadă faptul că dreptul de a reprezenta societatea
aparţine directorului-general şi unuia sau mai multor directori, precizând dacă aceştia îşi exercită
dreptul acţionând împreună sau separat. Dacă se prevede faptul că acţionează împreună, directorii
pot, prin acordul unanim, să împuternicească pe unul dintre ei să încheie anumite operaţiuni sau
tipuri de operaţiuni.

Reprezentarea societăţii în raporturile cu directorii aparţine administratorului


unic/consiliului de administraţie.

361. 3. Atribuţiile organelor prin intermediul cărora se realizează administrarea


societăţilor pe acţiuni în care a fost ales sistemul dualist

Potrivit art. 1539 din Legea nr. 31/1990, consiliul de supraveghere are următoarele
atribuţii principale:
a) exercită controlul asupra directoratului (verifică operaţiunile de conducere sub aspectul
conformităţii cu legea, actul constitutiv şi hotărârile adunării generale);
b) raportează adunării generale a acţionarilor cu privire la activitatea de supraveghere
efectuată (cel puţin o dată pe an);
c) numeşte şi revocă membrii directoratului;
d) convoacă adunarea generală a acţionarilor (în cazuri excepţionale).

Potrivit art. 1531 din Legea nr. 31/1990, directoratul este însărcinat cu îndeplinirea tuturor
actelor necesare şi utile pentru realizarea obiectului de activitate al societăţii.

În privinţa acestor acte juridice Legea nr. 31/1990 reglementează o derogare de la condiţiile
de formă. Astfel, actele de dispoziţie asupra bunurilor societăţii reglementate de Legea nr.
31/1990 pot fi încheiate de reprezentanţii legali ai societăţii în temeiul puterilor conferite acestora
fără a fi necesară o procură specială şi autentică în acest scop, chiar dacă actele de dispoziţie trebuie
încheiate în formă autentică (art. 701 din Legea nr. 31/1990).

Legea nr. 31/1990 exclude din sfera de competenţă a directoratului:


a. actele juridice al căror obiect exced unei anumite valori sau care sunt încheiate în
anumite circumstanţe. Exemplificativ pot fi enumerate:
1. actele juridice prin care administratorul înstrăinează sau dobândeşte bunuri către sau de
la societate având o valoare de peste 10% din valoarea activelor nete ale societăţii, precum şi alte
celelalte acte juridice la care se referă art. 150 din Legea nr. 31/19903;

3
Art. 150 „(1) Dacă prin actul constitutiv nu se dispune altfel şi sub rezerva dispoziţiilor art. 441,
sub sancţiunea nulităţii, administratorul va putea, în nume propriu, să înstrăineze, respectiv să dobândească,
2. actele juridice prin care se cumpără bunuri pentru societate ori prin care se înstrăinează,
închiriază, schimbă bunuri ori se constituie garanţii asupra bunurilor din patrimoniul societăţii,
dacă valoarea bunurilor ce formează obiectul contractului reprezintă mai mult decât jumătate din
valoarea contabilă a activelor societăţii la data încheierii actului juridic (art. 15322 din Legea nr.
31/1990)4;

b. atribuţiile ce configurează competenţa exclusivă a adunărilor generale ale acţionarilor


– art. 111 alin. (2) coroborat cu art. 1431 alin. (1) reglementează competenţa exclusivă a adunării
generale ordinare, iar art. 113 coroborat cu art. 114 şi cu art. 1431 alin. (1) configurează competenţa
exclusivă a adunării generale extraordinare.

362. Precizare: deşi, ca regulă, atribuţiile de mutare a sediului societăţii, de modificare a


obiectului de activitate (mai puţin domeniul şi activitatea principală) şi de majorare a capitalului
social aparţin adunării generale a acţionarilor, prin excepţie, acestea pot fi delegate consiliului de
administraţie (prin hotărâre a adunării generale extraordinare a acţionarilor sau prin actul
constitutiv).

c. atribuţiile constituind competenţele exclusive ale consiliului de supraveghere

Conex îndeplinirii atribuţiilor consiliului de supraveghere/directoratului trebuie analizată


reprezentarea societăţii comerciale în raporturile cu terţii şi în justiţie. De asemenea, trebuie
analizată şi reprezentarea societăţii în raporturile cu membrii directoratului.

Potrivit art. 1533 din Legea nr. 31/1990, în absenţa unor prevederi în actul constitutiv,
dreptul de a reprezenta societatea în raporturile cu terţii şi în justiţie aparţine membrilor
directoratului, acţionând împreună. În această situaţie, membrii directoratului pot prin acordul
unanim, să împuternicească pe unul dintre ei să încheie anumite operaţiuni sau tipuri de operaţiuni.
Legea nr. 31/1990 permite acţionarilor să insereze stipulaţii contrare în actul constitutiv, fără a
detalia, aşa cum se întâmplă în legătură cu sistemul unitar.

bunuri către sau de la societate, având o valoare de peste 10% din valoarea activelor nete ale societăţii,
numai după obţinerea aprobării adunării generale extraordinare, în condiţiile prevăzute la art. 115.
(2) Prevederile alin. (1) se aplică şi operaţiunilor de închiriere sau leasing.
(3) Valoarea prevăzută la alin. (1) se va calcula prin raportare la situaţia financiară aprobată pentru
anul financiar precedent celui în care are loc operaţiunea ori, după caz, la valoarea capitalului social
subscris, dacă o asemenea situaţie financiară nu a fost încă prezentată şi aprobată.
(4) Prevederile prezentului articol sunt aplicabile şi operaţiunilor în care una dintre părţi este soţul
administratorului ori rudă sau afin, până la gradul al patrulea inclusiv, al acestuia; de asemenea, dacă
operaţiunea este încheiată cu o societate la care una dintre persoanele anterior menţionate este administrator
sau director ori deţine, singură sau împreună, o cotă de cel puţin 20% din valoarea capitalului social
subscris, cu excepţia cazului în care una dintre societăţile respective este filiala celeilalte”.
4
Art. 15322 „Consiliul de administraţie, respectiv directoratul, va putea să încheie acte juridice în
numele şi în contul societăţii, prin care să dobândească bunuri pentru aceasta sau să înstrăineze, să
închirieze, să schimbe ori să constituie în garanţie bunuri aflate în patrimoniul societăţii, a căror valoare
depăşeşte jumătate din valoarea contabilă a activelor societăţii la data încheierii actului juridic, numai cu
aprobarea adunării generale a acţionarilor, dată în condiţiile art. 115”.
Reprezentarea societăţii în raporturile cu membrii directoratului aparţine consiliului
de supraveghere.

II. Societăţile cu răspundere limitată

363. Cu privire la atribuţiile administratorilor este incident art. 70 din Legea nr. 31/1990,
conform căruia administratorii pot face toate operaţiunile cerute pentru aducerea la îndeplinire a
obiectului de activitate al societăţii, afară de restricţiile arătate în actul constitutiv. Cu titlu
particular, art. 195 din Legea nr. 31/1990 face referire la obligaţia de a convoca adunarea
asociaţilor, iar art. 198 de a ţine un registru al asociaţilor. De asemenea, este incident art. 701,
conform căruia actele de dispoziţie asupra bunurilor unei societăţi pot fi încheiate în temeiul
puterilor conferite reprezentanţilor legali ai societăţii, nefiind necesară o procură specială şi în
formă autentică în acest scop, chiar dacă actele de dispoziţie trebuie încheiate în formă autentică.
Referitor la dreptul de a reprezenta societatea, potrivit art. 90 este aplicabil regimul societăţilor
în nume colectiv. Astfel, art. 90 face trimitere la art. 75 din materia societăţilor în nume colectiv.

III. Alte tipuri de societăţi

364. În privinţa societăţilor în nume colectiv, cu privire la atribuţiile administratorilor,


este incident art. 70 din Legea nr. 31/1990, conform căruia administratorii pot face toate
operaţiunile cerute pentru aducerea la îndeplinire a obiectului de activitate al societăţii, afară de
restricţiile arătate în actul constitutiv. De asemenea, este incident art. Art. 701. conform căruia
actele de dispoziţie asupra bunurilor unei societăţi pot fi încheiate în temeiul puterilor conferite
reprezentanţilor legali ai societăţii, nefiind necesară o procură specială şi în formă autentică în
acest scop, chiar dacă actele de dispoziţie trebuie încheiate în formă autentică. Referitor la dreptul
de a reprezenta societatea, potrivit art. 75 din Legea nr. 31/1990, acesta aparţine fiecărui
administrator, afară de stipulaţie contrară în actul constitutiv.

365. În privinţa societăţii în comandită simplă, cu privire la atribuţiile administratorilor


este incident art. 70 din Legea nr. 31/1990, conform căruia administratorii pot face toate
operaţiunile cerute pentru aducerea la îndeplinire a obiectului de activitate al societăţii, afară de
restricţiile arătate în actul constitutiv. De asemenea, este incident art. 701, conform căruia actele
de dispoziţie asupra bunurilor unei societăţi pot fi încheiate în temeiul puterilor conferite
reprezentanţilor legali ai societăţii, nefiind necesară o procură specială şi în formă autentică în
acest scop, chiar dacă actele de dispoziţie trebuie încheiate în formă autentică. Referitor la dreptul
de a reprezenta societatea, potrivit art. 90 este aplicabil regimul societăţilor în nume colectiv.
Astfel, art. 90 face trimitere la art. 75 din materia societăţilor în nume colectiv.

366. În privinţa societăţilor în comandită pe acţiuni, cu privire la atribuţiile


administratorilor, în temeiul art. 187 din Legea nr. 31/1990 este incident regimul specific
societăţilor pe acţiuni.

11.5.2.6 Desfăşurarea activităţii organelor prin intermediul cărora se realizează


administrarea societăţilor reglementate de Legea nr. 31/1990

I. Societăţile pe acţiuni
367. Din perspectiva modului de organizare a persoanelor care participă la administrarea
unei societăţi pe acţiuni, trebuie făcută distincţia între sistemul unitar şi sistemul dualist.

1. Desfăşurarea activităţii organelor prin intermediul cărora se realizează


administrarea societăţilor pe acţiuni în care a fost ales sistemul unitar

a. Desfăşurarea activităţii administratorului unic/consiliului de administraţie

Administrarea unei societăţi pe acţiuni poate să fie încredinţată unui administrator unic
sau mai multor administratori, organizaţi într-un consiliul de administraţie. Potrivit art. 137 alin.
(3) din Legea nr. 31/1990, reglementările privind consiliul de administraţie sunt aplicabile şi
administratorului unic, mai puţin cele care presupun pluralitatea administratorilor.

Desfăşurarea activităţii consiliului de administraţie face obiectul art. 141 şi art. 153 20 din
Legea nr. 31/1990. Potrivit acestora, întrunirile consiliului de administraţie trebuie să aibă loc cel
puţin o dată la 3 luni. Convocarea şi stabilirea ordinii de zi sunt realizate de către preşedintele
consiliului de administraţie (care acţionează din proprie iniţiativă sau la solicitarea persoanelor
stabilite expres în Legea nr. 31/1990). Cvorumul este de jumătate din numărul membrilor
consiliului de administraţie (legea permite expres posibilitatea stabilirii unui cvorum mai mare,
prin actul constitutiv). Luarea deciziilor se realizează, ca regulă, cu majoritatea membrilor
prezenţi. Prin excepţie, este necesară o altă majoritate.

b. Desfăşurarea activităţii directorilor

Potrivit art. 1431, modul de organizare a directorilor este stabilit prin actul constitutiv sau
prin decizie a consiliului de administraţie.

368 2 Desfăşurarea activităţii organelor prin intermediul cărora se realizează


administrarea societăţilor pe acţiuni în care a fost ales sistemul dualist

a. Desfăşurarea activităţii consiliului de supraveghere

Organizarea consiliului de supraveghere este similară celei a consiliului de administraţie


(art. 15320 coroborat cu art. 15311).

b. Desfăşurarea activităţii directoratului

De asemenea, organizarea directoratului este similară celei a consiliului de administraţie,


cu precizarea că Legea nr. 31/1990 nu reţine obligaţia întrunirii la un interval de cel puţin 3 luni şi
nici aplicabilitatea regulilor referitoare la directoratul pluripersonal şi în legătură cu directorul-
general unic.

II. Societăţile cu răspundere limitată


369. Cu privire la modul de lucru al administratorilor este aplicabil parţial regimul juridic
al societăţii în nume colectiv. Astfel, art. 90 trimite la art. 76. Acesta prevede regula ca
administratorii să lucreze separat şi excepţia potrivit căreia dacă în actul constitutiv se prevede ca
administratorii să lucreze împreună. În această situaţie, trebuie făcută o distincţie între următoarele
categorii de acte:
a) actele obişnuite – decizia trebuie luată în unanimitate; în caz de divergenţă între
administratori, vor decide asociaţii care reprezintă majoritatea absolută a capitalului social;
b) actele urgente a căror neîndeplinire ar cauza o pagubă mare societăţii – poate decide un
singur administrator în lipsa celorlalţi, care se găsesc în imposibilitate, chiar momentană, de a lua
parte la administraţie.

III. Alte tipuri de societăţi

370. Cu privire la societatea în nume colectiv sunt incidente art. 76 şi 78. Ca regulă,
administratorii lucrează separat. Totuşi, potrivit art. 78 din Legea nr. 31/1990, dacă un
administrator ia iniţiativa unei operaţiuni ce depăşeşte limitele operaţiunilor obişnuite comerţului
pe care îl exercită societatea, acesta trebuie să înştiinţeze pe ceilalţi administratori, înainte de a o
încheia, sub sancţiunea suportării pierderilor ce ar rezulta din aceasta. În caz de opoziţie a vreunuia
dintre ei, vor decide asociaţii care reprezintă majoritatea absolută a capitalului social.
Operaţiunea încheiată în contra opoziţiei făcute este valabilă faţă de terţii cărora nu li se va fi
comunicat această opoziţie.

În măsura în care în actul constitutiv se prevede ca administratorii să lucreze împreună,


pe baza textelor de lege menţionate trebuie făcută o distincţie între următoarele categorii de acte:
a. actele obişnuite – decizia trebuie luată în unanimitate; în caz de divergenţă între
administratori, vor decide asociaţii care reprezintă majoritatea absolută a capitalului social;
b. actele urgente a căror neîndeplinire ar cauza o pagubă mare societăţii – poate decide un
singur administrator în lipsa celorlalţi, care se găsesc în imposibilitate, chiar momentană, de a lua
parte la administraţie.

371. În ceea ce priveşte societatea în comandită simplă, cu privire la modul de lucru al


administratorilor este aplicabil parţial regimul juridic al societăţii în nume colectiv. Astfel, art. 90
trimite la art. 76 alin. (1). Acesta prevede regula ca administratorii să lucreze separat şi excepţia
potrivit căreia dacă în actul constitutiv se prevede ca administratorii să lucreze împreună, decizia
trebuie luată în unanimitate; în caz de divergenţă între administratori, vor decide asociaţii care
reprezintă majoritatea absolută a capitalului social.

372. În societatea în comandită pe acţiuni este aplicabil, în temeiul art. 187 din Legea nr.
31/1990, regimul juridic al societăţilor pe acţiuni.

11.5.2.7 Răspunderea persoanelor care participă la administrarea unei societăţi


reglementate de Legea nr. 31/1990
373. Articolul 72 din Legea nr. 31/1990 reglementează două aspecte generale cu privire la
răspunderea administratorilor5, respectiv fundamentul răspunderii şi titularii acţiunii în
răspundere6.

5
Cu privire la răspunderea administratorilor faţă de societate, a se vedea S.V. BODU, Răspunderea
administratorului faţă de societate, în R.R.D.A. nr. 4/2015.
6
Art. 1442 alin. (1) „Membrii consiliului de administraţie îşi vor exercita mandatul cu prudenţa şi
diligenţa unui bun administrator”.
Art. 72 „Obligaţiile şi răspunderea administratorilor sunt reglementate de dispoziţiile referitoare la
mandat şi de cele special prevăzute în această lege”.
Art. 73 (1) „Administratorii sunt solidar răspunzători faţă de societate pentru:
a) realitatea vărsămintelor efectuate de asociaţi;
b) existenţa reală a dividendelor plătite;
c) existenţa registrelor cerute de lege şi corecta lor ţinere;
d) exacta îndeplinire a hotărârilor adunărilor generale;
e) stricta îndeplinire a îndatoririlor pe care legea, actul constitutiv le impun.
(2) Acţiunea în răspundere împotriva administratorilor aparţine şi creditorilor societăţii, care o vor
putea exercita numai în caz de deschidere a procedurii reglementate de Legea nr. 64/1995 privind procedura
reorganizării judiciare şi a falimentului, republicată”.
Notă. Legea nr. 64/1995 a fost abrogată prin Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei (M.
Of. nr. 359 din 21 aprilie 2006), care a fost, la rândul ei, abrogată prin Legea nr. 85/2014 privind procedurile
de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă (M. Of. nr. 466 din 25 iunie 2014). Potrivit art. 340 din Legea
nr. 85/2014, în prezent trimiterea se consideră a fi făcută la această lege. În tot cuprinsul Legii nr. 31/1990,
acolo unde este cazul, trebuie avută în vedere această dispoziţie.
Art. 152 „ (1) Directorii sunt răspunzători pentru neîndeplinirea îndatoririlor lor. Prevederile art.
1371 alin. (3), ale art. 1441, 1443, 1444, 150 şi ale art. 15312 alin. (4) se aplică directorilor în aceleaşi condiţii
ca şi administratorilor.
(2) Remuneraţia directorilor, obţinută în temeiul contractului de mandat, este asimilată din punct
de vedere fiscal veniturilor din salarii şi se impozitează potrivit legislaţiei în materie.
(3) Prin derogare de la art. 5 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi
de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare, remuneraţia directorilor obţinută în temeiul
contractului de mandat este asimilată salariului, din punctul de vedere al obligaţiilor decurgând pentru
director şi societatea comercială din legislaţia privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări
sociale, inclusiv dreptul de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale, legislaţia privind
sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă, precum şi din legislaţia privind
asigurările de sănătate”.
Art. 1532 „ (1) Desemnarea membrilor directoratului revine consiliului de supraveghere, care
atribuie totodată unuia dintre ei funcţia de preşedinte al directoratului.
(2) Actul constitutiv determină durata mandatului directoratului, în limitele prevăzute la art. 15312.
(3) Membrii directoratului nu pot fi concomitent membri ai consiliului de supraveghere.
(4) Membrii directoratului pot fi revocaţi oricând de către consiliul de supraveghere. Actul
constitutiv poate prevedea că ei pot fi revocaţi şi de către adunarea generală ordinară a acţionarilor. Dacă
revocarea lor survine fără justă cauză, membrii directoratului sunt îndreptăţiţi la plata unor daune-interese.
(5) În caz de vacanţă a unui post de membru al directoratului, consiliul de supraveghere va proceda
fără întârziere la desemnarea unui nou membru, pe durata rămasă până la expirarea mandatului
directoratului”.
Art. 1442 alin. (1) „Membrii consiliului de administraţie îşi vor exercita mandatul cu prudenţa şi
diligenta unui bun administrator”.
Art. 72 „Obligaţiile şi răspunderea administratorilor sunt reglementate de dispoziţiile referitoare la
mandat şi de cele special prevăzute în această lege”.
Art. 73 (1) „Administratorii sunt solidar răspunzători faţă de societate pentru:
a) realitatea vărsămintelor efectuate de asociaţi;
b) existenţa reală a dividendelor plătite;
c) existenţa registrelor cerute de lege şi corecta lor ţinere;
d) exacta îndeplinire a hotărârilor adunărilor generale;
e) stricta îndeplinire a îndatoririlor pe care legea, actul constitutiv le impun.
(2) Acţiunea în răspundere împotriva administratorilor aparţine şi creditorilor societăţii, care o vor
putea exercita numai în caz de deschidere a procedurii reglementate de Legea nr. 64/1995 privind procedura
reorganizării judiciare şi a falimentului, republicată”.
Notă. Legea nr. 64/1995 a fost abrogată prin Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei (M.
Of. nr. 359 din 21 aprilie 2006), care a fost, la rândul ei, abrogată prin Legea nr. 85/2014 privind procedurile
de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă (M. Of. nr. 466 din 25 iunie 2014). Potrivit art. 340 din Legea
nr. 85/2014, în prezent trimiterea se consideră a fi făcută la această lege. În tot cuprinsul Legii nr. 31/1990,
acolo unde este cazul, trebuie avută în vedere această dispoziţie.
Art. 153 „(1) Prin actul constitutiv se poate stipula că societatea pe acţiuni este administrată de un
directorat şi de un consiliu de supraveghere, în conformitate cu prevederile prezentei subsecţiuni.
(2) Actul constitutiv poate fi modificat în cursul existenţei societăţii prin hotărâre a adunării
generale extraordinare a acţionarilor, în vederea introducerii sau a eliminării unei astfel de prevederi.
(3) Prevederile prezentei legi privitoare la cenzori nu sunt aplicabile societăţilor care optează pentru
sistemul dualist de administrare”.
Art. 1442 alin. (1) „Membrii consiliului de administraţie îşi vor exercita mandatul cu prudenţa şi
diligenţa unui bun administrator”.
Art. 72 „Obligaţiile şi răspunderea administratorilor sunt reglementate de dispoziţiile referitoare la
mandat şi de cele special prevăzute în această lege”.
Art. 73 „(1) Administratorii sunt solidar răspunzători faţă de societate pentru:
a) realitatea vărsămintelor efectuate de asociaţi;
b) existenţa reală a dividendelor plătite;
c) existenţa registrelor cerute de lege şi corecta lor ţinere;
d) exacta îndeplinire a hotărârilor adunărilor generale;
e) stricta îndeplinire a îndatoririlor pe care legea, actul constitutiv le impun.
(2) Acţiunea în răspundere împotriva administratorilor aparţine şi creditorilor societăţii, care o vor
putea exercita numai în caz de deschidere a procedurii reglementate de Legea nr. 64/1995 privind procedura
reorganizării judiciare şi a falimentului, republicată”.
Notă. Legea nr. 64/1995 a fost abrogată prin Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei (M.
Of. nr. 359 din 21 aprilie 2006), care a fost, la rândul ei, abrogată prin Legea nr. 85/2014 privind procedurile
de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă (M. Of. nr. 466 din 25 iunie 2014). Potrivit art. 340 din Legea
nr. 85/2014, în prezent trimiterea se consideră a fi făcută la această lege. În tot cuprinsul Legii nr. 31/1990,
acolo unde este cazul, trebuie avută în vedere această dispoziţie.
Art. 155 „(1) Acţiunea în răspundere contra fondatorilor, administratorilor, directorilor, respectiv a
membrilor directoratului şi consiliului de supraveghere, precum şi a cenzorilor sau auditorilor financiari,
pentru daune cauzate societăţii de aceştia prin încălcarea îndatoririlor lor faţă de societate, aparţine adunării
generale, care va decide cu majoritatea prevăzută la art. 112.
(2) Adunarea generală desemnează cu aceeaşi majoritate persoana însărcinată să exercite acţiunea
în justiţie.
(3) Când adunarea generală decide cu privire la situaţia financiară anuală, poate lua o hotărâre
referitoare la răspunderea administratorilor sau directorilor, respectiv a membrilor directoratului şi
consiliului de supraveghere, chiar dacă această problemă nu figurează pe ordinea de zi.
(4) Dacă adunarea generală decide să pornească acţiune în răspundere contra administratorilor,
respectiv a membrilor directoratului, mandatul acestora încetează de drept de la data adoptării hotărârii şi
adunarea generală, respectiv consiliul de supraveghere, va proceda la înlocuirea lor.
374. Cu privire la fundamentul răspunderii, trebuie observat faptul că art. 72
menţionează că răspunderea administratorilor este reglementată de dispoziţiile referitoare la
mandat şi cele rezultând din Legea nr. 31/1990. În consecinţă, răspunderea poate avea fundament
contractual – fiind astfel o răspundere contractuală sau fundament legal – fiind astfel o
răspundere extracontractuală (delictuală). Atunci când răspunderea este extracontractuală, aceasta
poate avea natură civilă sau penală. În plus, trebuie observat faptul că răspunderea
administratorilor poate fi reglementată şi de dispoziţiile altor acte normative. Astfel, chiar art. 72
73 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 face referire la răspunderea întemeiată pe Legea nr. 85/20147.

375. Cu privire la titularii acţiunii în răspundere potrivit art. 73 din Legea nr. 31/1990,
acţiunea în atragerea răspunderii poate să aparţină societăţii sau creditorilor. Titularul acţiunii în
răspundere sunt creditorii în cazul în care este angajată răspunderea administratorilor în temeiul
Legii nr. 85/2014. Fapta ilicită săvârşită este cauzarea stării de insolvenţă a societăţii. Titularul
acţiunii în răspundere este societatea în cazul în care este angajată răspunderea administratorilor
în temeiul contractului încheiat cu societatea sau în temeiul Legii nr. 31/1990. Generic, fapta ilicită
poate fi încălcarea unor obligaţii ţinând de constituirea sau funcţionarea societăţii

I. Societatea pe acţiuni

1. Fundamentul răspunderii

376. Cu privire la administratori, membrii directoratului şi membrii consiliului de


supraveghere se menţionează expres aplicabilitatea art. 72 şi art. 73 din Legea nr. 31/1990[art.
1442 alin. (1), art. 1532 şi art. 1538]. Rezultă deci că răspunderea acestora poate fi contractuală sau
delictuală, în funcţie de obligaţia încălcată.

377. Cu privire la directori, art. 152 afirmă faptul că şi aceştia sunt răspunzători pentru
neîndeplinirea îndatoririlor lor, nefăcându-se trimitere la art. 72 şi art. 73. Având în vedere faptul

(5) Dacă acţiunea se porneşte împotriva directorilor, aceştia sunt suspendaţi de drept din funcţie
până la rămânerea definitivă a hotărârii.
(6) Dacă adunarea generală decide să pornească acţiune în răspundere contra membrilor consiliului
de supraveghere cu majoritatea prevăzută la art. 115 alin. (1), mandatul membrilor respectivi ai consiliului
de supraveghere încetează de drept. Adunarea generală va proceda la înlocuirea lor.
(7) Acţiunea în răspundere împotriva membrilor directoratului poate fi exercitată şi de către
consiliul de supraveghere, în urma unei decizii a consiliului însuşi. Dacă decizia este luată cu o majoritate
de două treimi din numărul total de membri ai consiliului de supraveghere, mandatul membrilor respectivi
ai directoratului încetează de drept, consiliul de supraveghere procedând la înlocuirea lor”.
Art. 130 „(1) Hotărârile adunărilor generale se iau prin vot deschis.
(2) Votul secret este obligatoriu pentru numirea sau revocarea membrilor consiliului de
administraţie, respectiv a membrilor consiliului de supraveghere, pentru numirea, revocarea ori demiterea
cenzorilor sau auditorilor financiari şi pentru luarea hotărârilor referitoare la răspunderea membrilor
organelor de administrare, de conducere şi de control ale societăţii”.
7
Lega nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, publicată în M.
Of. nr. 466 din 25 iunie 2014, cu ultima modificare adusă prin Legea nr. 312/2015, publicată în M. Of. nr.
920 din 11 decembrie 2015.
că directorii încheie un contract de mandat şi că Legea nr. 31/1990 prevede obligaţii în sarcina
acestora, răspunderea directorilor poate avea natură contractuală sau delictuală

2. Condiţiile răspunderii

378. Fapta ilicită – ca regulă, persoanele care participă la administrarea societăţii răspund
pentru fapta proprie. Astfel, orice încălcare a obligaţiilor contractuale sau legale care incumbă
persoanelor care participă la administrarea societăţii constituie o faptă ilicită. Prin excepţie,
administratorii răspund şi pentru faptele altor persoane. Astfel, potrivit art. 1442 alin. (2) din
Legea nr. 31/1990, administratorii răspund faţă de societate pentru prejudiciile cauzate prin actele
îndeplinite de directori sau de personalul încadrat, când dauna nu s-ar fi produs dacă ei ar fi
exercitat supravegherea impusă de îndatoririle funcţiei lor. În plus, potrivit art. 1442 alin. (4) din
Legea nr. 31/1990, administratorii sunt solidar răspunzători cu predecesorii lor imediaţi dacă,
având cunoştinţă de neregulile săvârşite de aceştia, nu le comunică cenzorilor sau, după caz,
auditorilor interni şi auditorului financiar.

379. Vinovăţia – potrivit art. 1441 alin. (1) coroborat cu art. 152, art. 1532, art. 1538 din
Legea nr. 31/1990, persoanele care participă la administrarea societăţii îşi vor exercita mandatul
cu prudenţa şi diligenţa unui bun administrator. Potrivit art. 1441 alin. (2) şi (3), persoanele care
participă la administrarea societăţii acţionează cu prudenţa şi diligenţa unui bun administrator dacă
atunci când iau măsuri privind administrarea societăţii (denumite de Legea nr. 31/1990 decizii de
afaceri) sunt în mod rezonabil îndreptăţite să considere că acţionează în interesul societăţii şi pe
baza unor informaţii adecvate.

380. Exonerarea de răspundere este reglementată de art. 1442 alin. (5), art. 1532, art. 1538.
Astfel, administratorii, membrii directoratului şi membrii consiliului de supraveghere sunt
exoneraţi de răspundere dacă au făcut să se consemneze în registrul deciziilor organului de
administrare împotrivirea lor şi au încunoştinţat despre aceasta, în scris, pe cenzori sau auditorii
interni şi auditorul financiar. Cauza de exonerare de răspundere nu este expres reglementată şi
pentru directori.

3. Acţiunea în răspunderea persoanelor care participă la administrarea societăţii

381. Decizia cu privire la introducerea acţiunii în răspundere împotriva


administratorilor, directorilor, membrilor consiliului de supraveghere, directoratului aparţine
adunării generale, consiliului de supraveghere sau chiar acţionarilor, în condiţiile art. 155 şi art.
1551 din Legea nr. 31/1990.

Ca regulă, adoptarea acestei decizii produce consecinţe diferite, în funcţie de calitatea


persoanei la care se referă, respectiv:

a. dacă adunarea generală decide să pornească acţiune în răspundere contra


administratorilor, respectiv a membrilor directoratului, mandatul acestora încetează de drept
de la data adoptării hotărârii şi adunarea generală, respectiv consiliul de supraveghere, va proceda
la înlocuirea lor. [art. 155 alin. (4) din Legea nr. 31/1990];
b. dacă acţiunea se porneşte împotriva directorilor, aceştia sunt suspendaţi de drept din
funcţie până la rămânerea definitivă a hotărârii. [art. 155 alin. (5) din Legea nr. 31/1990];
c. dacă acţiunea se porneşte împotriva membrilor consiliului de supraveghere, mandatul
acestora încetează de drept. Adunarea generală va proceda la înlocuirea lor. [art. 155 alin. (6) din
Legea nr. 31/1990].

Prin excepţie, în cazul în care acţiunea este pornită la iniţiativa acţionarilor, după rămânerea
definitivă a hotărârii instanţei de admitere a acţiunii, adunarea generală a acţionarilor, respectiv
consiliul de supraveghere va putea decide încetarea mandatului administratorilor, directorilor şi
membrilor consiliului de supraveghere, respectiv al membrilor directoratului, şi înlocuirea
acestora.

II. Societatea cu răspundere limitată

382. În ceea ce priveşte societatea cu răspundere limitată sunt aplicabile dispoziţiile


generale ale art. 72 şi art. 73 din Legea nr. 31/1990. Nu sunt reglementate aspecte particulare
referitoare la răspunderea administratorilor.

III. Alte tipuri de societăţi

383. În ceea ce priveşte societatea în nume colectiv sunt aplicabile dispoziţiile generale ale
art. 72 şi art. 73 din Legea nr. 31/1990. În plus, potrivit art. 86 din Legea nr. 31/1990 pentru
deciziile referitoare la introducerea acţiunii în răspunderea administratorilor este necesar votul
asociaţilor reprezentând majoritatea capitalului social.

384. În ceea ce priveşte societatea în comandită simplă, art. 90 trimite la art. 86, deci la
regimul specific societăţilor în nume colectiv. De asemenea, sunt aplicabile reglementările
generale, respectiv art. 72 şi art. 73

385. În ceea ce priveşte societatea în comandită pe acţiuni, art. 187 face trimitere la regimul
specific societăţilor pe acţiuni.

11.5.3. Controlul gestiunii societăţilor reglementate de Legea nr. 31/1990

386. Legea nr. 31/1990 reglementează controlul gestiunii societăţii, ca activitate


desfăşurată de organe statutare specializate, cu privire la societatea pe acţiuni, societatea în
comandită pe acţiuni şi societatea cu răspundere limitată. În ceea ce priveşte societatea în nume
colectiv şi societatea în comandită simplă, la nivel doctrinar8 s-a arătat faptul că activitatea de
control al gestiunii societăţii se realizează de către asociaţi, neexistând deci organe statutare
specializate. Concluzia se bazează pe textul art. 199 alin. (5) din Legea nr. 31/1990, referitor la
societăţile cu răspundere limitată. Potrivit acestuia, „în lipsă de cenzori sau, după caz, de auditor

8
ST.D. CĂRPENARU, Tratat de drept comercial român. Procedurile de prevenire a insolvenţei şi
de insolvenţă, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2014, p. 235; S. POPA, Drept comercial, Ed. Universul
Juridic, Bucureşti, 2008, p. 175.
financiar, fiecare dintre asociaţi, care nu este administrator al societăţii, va exercita dreptul de
control pe care asociaţii îl au în societăţile în nume colectiv”. Deşi se referă la dreptul de control
al asociaţilor numai în societatea în nume colectiv şi în societatea cu răspundere limitată, articolul
menţionat a fost considerat a enunţa un principiu potrivit căruia atunci când nu există un organ
statutar specializat cu controlul gestiunii, acesta se realizează de către asociaţi. Astfel, cum nici
în societatea în comandită simplă nu sunt reglementate organe statutare de control al gestiunii, şi
în această societate asociaţii vor fi consideraţi a avea atribuţiile de control al gestiunii.

387. Pornind de la textele de lege care reglementează organe statutare de control al


gestiunii, regimul juridic al controlului gestiunii societăţilor reglementate de Legea nr. 31/1990 se
configurează prin:
a) Organele prin intermediul cărora se realizează controlul gestiunii societăţilor
reglementate de Legea nr. 31/1990;
b) Condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească o persoană pentru a putea participa la
activitatea de control al gestiunii societăţii;
c) Desemnarea persoanelor care participă la activitatea de control al gestiunii;
d) Revocarea persoanelor care participă la activitatea de control al gestiunii;
e) Atribuţiile organelor de control al gestiunii societăţilor reglementate de Legea nr.
31/1990;
f) Desfăşurarea activităţii organelor de control al gestiunii societăţilor reglementate de
Legea nr. 31/1990;
g) Răspunderea persoanelor care participă la activitatea de control al gestiunii.

11.5.4. Organele prin intermediul cărora se realizează controlul gestiunii societăţilor


reglementate de Legea nr. 31/1990

I. Societatea pe acţiuni

388. Potrivit art. 159 şi urm. din Legea nr. 31/1990, controlul gestiunii societăţii se poate
realiza prin cenzori sau auditori financiari.

389. Potrivit art. 160 din Legea nr. 31/1990, controlul gestiunii societăţii se realizează, în
mod obligatoriu, prin intermediul auditorilor financiari:
a) în cazul în care situaţiile financiare ale societăţii sunt supuse obligaţiei de auditare
potrivit legii;
b) în cazul în care situaţiile financiare ale societăţii sunt supuse auditării ca urmare a
opţiunii societăţii;
c) în cazul în care s-a optat pentru sistemul dualist de administrare.
În privinţa auditorilor financiari nu se reglementează numărul acestora.

390. Cu privire la societăţile pe acţiuni care nu au obligaţia desemnării auditorilor


financiari, acestea vor realiza controlul gestiunii prin intermediul cenzorilor. În privinţa acestora,
potrivit Legii nr. 31/1990 se prevede faptul că societatea trebuie să aibă cel puţin 3 cenzori şi un
supleant, fără a se reglementa un organ colegial de control. Prin actul constitutiv se poate deroga
în senul creşterii numărului de cenzori, cu condiţia ca numărul să fie întotdeauna impar (art. 159
din Legea nr. 31/1990).
II. Societatea cu răspundere limitată

391. Potrivit art. 199 şi urm. din Legea nr. 31/1990, controlul gestiunii societăţii se poate
realiza prin cenzori sau auditori financiari.

Potrivit art. 199 din Legea nr. 31/1990, controlul gestiunii se realizează, în mod obligatoriu,
prin intermediul auditorilor financiari:
a) în cazul în care situaţiile financiare ale societăţii sunt supuse obligaţiei de auditare
potrivit legii;
b) în cazul în care situaţiile financiare ale societăţii sunt supuse auditării ca urmare a
opţiunii societăţii.

392. În privinţa societăţilor care nu se încadrează în ipoteza obligaţiei de a realiza


controlul gestiunii prin intermediul auditorilor financiari, acestea se pot găsi în una dintre
următoarele situaţii:
a) să aibă obligaţia de a organiza controlul special al gestiunii societăţii – această situaţie
intervine atunci când societatea are mai mult de 15 asociaţi. Textul art. 199 alin. (3) din Legea nr.
31/1990 care menţionează obligaţia de a fi desemnaţi cenzori. Totuşi, articolul menţionat trebuie
să fie coroborat cu art. 199 alin. (2) potrivit căruia, atunci când situaţiile financiare ale societăţii
nu sunt supuse obligaţiei legale de auditare, adunarea asociaţilor poate numi unul sau mai mulţi
cenzori ori un auditor financiar. Ca urmare a coroborării rezultă că, în măsura în care societatea
are mai mult de 15 asociaţi, aceasta are obligaţia de a organiza controlul gestiunii prin organe
statutare specializate, acestea putând fi cenzorii sau auditorii financiari;
b) să nu aibă obligaţia de a organiza controlul special al gestiunii societăţii – această
situaţie intervine atunci când societatea are cel mult 15 asociaţi. În ipoteza menţionată se poate
face aplicarea art. 199 alin. (2), respectiv art. 199 alin. (5) din Legea nr. 31/1990. Potrivit art. 199
alin. (2) din Legea nr. 31/1990, deşi societatea nu are obligaţia de a organiza controlul specializat
al gestiunii societăţii, totuşi aceasta optează pentru o astfel de formă de control, alegând între
cenzori sau auditori. Potrivit art. 199 alin. (5) societatea nu optează pentru o formă specializată de
control, această operaţiune urmând a fi desfăşurată de asociaţi.

393. Cu privire la numărul cenzorilor/auditorilor financiari, societatea va avea unul sau


mai mulţi cenzori sau un auditor financiar [art. 199 alin. (2) din Legea nr. 31/1990].

III. Alte tipuri de societăţi

394. Cu privire la societatea în nume colectiv, în materia controlului gestiunii societăţii


este aplicabil art. 199 alin. (5) din Legea nr. 31/1990, potrivit căruia asociaţii exercită dreptul de
control în cadrul societăţii.

395. Cu privire la societatea în comandită simplă a fost aplicată aceeaşi regulă ca şi în


privinţa societăţii în nume colectiv. Astfel, textul art. 199 alin. (5) din Legea nr. 31/1990 a fost
interpretat în sensul că vizează toate societăţile cu privire la care nu este reglementată obligaţia de
control specializat.
396. Cu privire la societatea în comandită pe acţiuni, potrivit art. 187 din Legea nr.
31/1990, aceasta urmează regimul juridic al societăţii pe acţiuni.

11.5.5. Condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească o persoană pentru a putea participa


la activitatea de control al gestiunii societăţii

I. Societatea pe acţiuni

397. În privinţa cenzorilor, Legea nr. 31/1990 reglementează condiţiile pe care aceştia
trebuie să le îndeplinească Condiţiile sunt menţionate în art. 161 şi art. 166 din Legea nr. 31/1990
şi se referă la:
a) calitatea de acţionar la societatea a cărei gestiune va fi controlată;
b) gradul de rudenie;
c) capacitatea de exerciţiu;
d) moralitatea;
e) numărul de mandate exercitate concomitent;
f) alte activităţi desfăşurate concomitent.
În legătură cu încălcarea acestor condiţii este reglementată şi o sancţiune specială.

398. Cu privire la cerinţa referitoare la calitatea de asociat acţionar la societatea a


cărei gestiune va fi controlată, potrivit art. 161 alin. (1) permite cumulul cenzor acţionar. Poate
fi terţ de societate cenzorul expert contabil.

399. Cu privire la cerinţa gradului de rudenie, potrivit art. 161 alin. (2) lit. a), nu pot fi
cenzori rudele sau afinii până la al patrulea grad inclusiv sau soţii administratorilor.

400. Referitor la condiţia privind capacitatea de exerciţiu, potrivit art. 161 coroborat cu
art. 6 şi art. 731 din Legea nr. 31/1990, pentru a putea fi desemnate în calitate de cenzori persoanele
fizice trebuie să nu fie incapabile.

401. Referitor la condiţia privind moralitatea persoanei, potrivit art. 161 coroborat cu
art. 6 şi art. 731 din Legea nr. 31/1990, pentru a putea fi desemnate în calitate de cenzori persoanele
fizice trebuie să nu fi fost condamnate pentru infracţiuni contra patrimoniului prin nesocotirea
încrederii, infracţiuni de corupţie, delapidare, infracţiuni de fals în înscrisuri, evaziune fiscală,
infracţiuni prevăzute de Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor,
precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării actelor de terorism,
republicată, ori pentru infracţiunile prevăzute de Legea nr. 31/1990.

402. Referitor la condiţia privind alte activităţi desfăşurate concomitent, potrivit art.
161 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 31/1990, nu pot fi desemnate în calitate de cenzori persoanele
care primesc sub orice formă, pentru alte funcţii decât aceea de cenzor, un salariu sau o remuneraţie
de la administratori sau de la societate sau ai căror angajatori sunt în raporturi contractuale sau se
află în concurenţă cu aceasta;

403. Referitor la condiţia privind numărul de mandate exercitate concomitent, potrivit


art. 166 din Legea nr. 31/1990, ca regulă, persoana fizică având calitatea de cenzor trebuie să
nu cumuleze mai multe mandate decât numărul maxim prevăzut de lege (conform art. 153 16 din
Legea nr. 31/1990, numărul maxim de mandate este de 5)9. Prin excepţie, în condiţiile art. 15316
din Legea nr. 31/1990, numărul de 5 mandate poate fi depăşit10.

404. Referitor la sancţiunea specială reglementată pentru încălcarea condiţiilor


reglementate prin art. 161 din Legea nr. 31/1990, aceasta este decăderea din drepturile conferite
de mandatul acordat prin numirea lor [art. 161 alin. (2) din Legea nr. 31/1990].
În privinţa auditorilor financiari, Legea nr. 31/1990 nu reglementează, în mod direct,
condiţii pe care trebuie să le îndeplinească. Pentru dobândirea calităţii de auditor financiar o
persoană trebuie să respecte prevederile O.U.G. nr. 75/199911 privind activitatea de audit financiar.

Sancţiunea nerespectării condiţiei referitoare la numărul de mandate exercitate


concomitent de către o persoană fizică având calitatea de cenzor este încetarea de drept a
mandatului obţinut prin depăşirea acestui număr, în ordinea cronologică a numirilor. Această
încetare intervine la expirarea unui termen de 1 lună de la data apariţiei situaţiei de
incompatibilitate. Deliberările şi deciziile la care ea a luat parte în exercitarea mandatului respectiv
rămân valabile, dar persoana va avea obligaţia de restituire a remuneraţiei şi a alor beneficii primite
(art. 166 coroborat cu art. 15316 din Legea nr. 31/1990).

II. Societatea cu răspundere limitată

405. Potrivit art. 199 alin. (4) dispoziţiile prevăzute pentru cenzorii societăţilor pe acţiuni
se aplică şi cenzorilor din societăţile cu răspundere limitată. În consecinţă, toate condiţiile
enumerate în art. 161 şi sancţiunea incidentă în caz de nerespectare a lor sunt incidente cu privire
la societatea cu răspundere limitată.

III. Alte tipuri de societăţi

406. În privinţa societăţii în nume colectiv, Legea nr. 31/1990 nu cuprinde reglementări
speciale în materie de cenzori.

9
Art. 15316 „(1) O persoană fizică poate exercita concomitent cel mult 5 mandate de administrator
şi/sau de membru al consiliului de supraveghere în societăţi pe acţiuni al căror sediu se află pe teritoriul
României. Această prevedere se aplică în aceeaşi măsură persoanei fizice administrator sau membru al
consiliului de supraveghere, cât şi persoanei fizice reprezentant permanent al unei persoane juridice
administrator ori membru al consiliului de supraveghere.
(2) Interdicţia prevăzută la alin. (1) nu se referă la cazurile când cel ales în consiliul de administraţie
sau în consiliul de supraveghere este proprietar a cel puţin o pătrime din totalul acţiunilor societăţii sau este
membru în consiliul de administraţie ori în consiliul de supraveghere al unei societăţi pe acţiuni ce deţine
pătrimea arătată”.
10
Interdicţia prevăzută nu se referă la cazurile când cel ales în consiliul de administraţie sau în
consiliul de supraveghere este proprietar a cel puţin o pătrime din totalul acţiunilor societăţii sau este
membru în consiliul de administraţie ori în consiliul de supraveghere al unei societăţi pe acţiuni ce deţine
pătrimea arătată.
11
O.U.G. nr. 75/1999 privind activitatea de audit financiar, republicată în M. Of. nr. 598 din 22
august 2003, cu ultima modificare adusă prin Legea nr. 149/2013, publicată în M. Of. nr. 257 din 9 mai
2013.
407. În privinţa societăţii în comandită simplă, Legea nr. 31/1990 nu cuprinde reglementări
speciale în materie de cenzori.

408. În privinţa societăţii în comandită pe acţiuni, potrivit art. 187 dispoziţiile prevăzute
pentru cenzorii societăţilor pe acţiuni se aplică şi cenzorilor din societăţile cu răspundere limitată.
În consecinţă, toate condiţiile enumerate în art. 161 şi sancţiunea incidentă în caz de nerespectare
a lor sunt incidente cu privire la societatea cu răspundere limitată.

11.5.6. Desemnarea persoanelor care participă la activitatea de control al gestiunii

I. Societatea pe acţiuni

409. Potrivit art. 160 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, adunarea generală ordinară a
acţionarilor va hotărî contractarea auditului financiar sau numirea cenzorilor. Nu există
reglementări cu privire la exprimarea acordului în legătură cu desemnarea în calitate de cenzor sau
auditor financiar.

410. În plus, potrivit art. 1601 din Legea nr. 31/1990, consiliul de administraţie, respectiv
directoratul, înregistrează la registrul comerţului orice schimbare a cenzorilor, respectiv
auditorilor financiari.

II. Societatea cu răspundere limitată

411. Potrivit art. 199 alin. (4) dispoziţiile prevăzute pentru cenzorii societăţilor pe acţiuni
se aplică şi cenzorilor din societăţile cu răspundere limitată. Aspecte particulare sunt reglementate
privind desemnarea cenzorilor. Astfel, potrivit art. 199 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, cenzorii
sunt desemnaţi de adunarea asociaţilor. De asemenea, contractarea auditului financiar, atunci
când acesta nu este obligatoriu, este decisă tot prin hotărâre a adunării asociaţilor. Majoritatea de
decizie nu este expres prevăzută de lege. Totuşi, având în vedere faptul că desemnarea cenzorilor
este menţionată în art. 194 din Legea nr. 31/1990 ca o atribuţie distinctă de aceea a modificării
actului constitutiv, rezultă că este incidentă dubla majoritate absolută, a asociaţilor şi părţilor
sociale. Nu există reglementări cu privire la exprimarea acordului în legătură cu desemnarea în
calitate de cenzor sau auditor financiar.

III. Alte tipuri de societăţi

412. În privinţa societăţii în nume colectiv, Legea nr. 31/1990 nu cuprinde reglementări
speciale în materie de cenzori.

413. În privinţa societăţii în comandită simplă, Legea nr. 31/1990 nu cuprinde reglementări
speciale în materie de cenzori.

414. În privinţa societăţii în comandită pe acţiuni, potrivit art. 187, dispoziţiile prevăzute
pentru cenzorii societăţilor pe acţiuni se aplică şi cenzorilor din societăţile cu răspundere limitată.

11.5.7. Revocarea persoanelor care participă la activitatea de control al gestiunii


415. În toate tipurile de societăţi în care se reglementează în materie de cenzori, revocarea
cenzorilor este o operaţiune simetrică prin raportare la numirea acestora. Trebuie remarcată
totuşi o neconcordanţă legislativă. Astfel, potrivit art. 111 revocarea cenzorilor este de competenţa
adunării generale ordinare, în timp ce, potrivit art. 166, aceasta este de competenţa adunărilor
generale extraordinare.

11.5.8. Atribuţiile organelor de control al gestiunii societăţilor reglementate de Legea nr.


31/1990

I. Societatea pe acţiuni

416. Principalele atribuţii ale cenzorilor sunt reglementate prin art. 163 din Legea nr.
31/1990. Astfel, cenzorii sunt obligaţi:
a) să supravegheze gestiunea societăţii;
b) să verifice dacă situaţiile financiare sunt legal întocmite şi în concordanţă cu registrele;
c) să verifice dacă registrele sunt ţinute regulat;
d) să verifice dacă evaluarea elementelor patrimoniale s-a făcut conform regulilor stabilite
pentru întocmirea şi prezentarea situaţiilor financiare.

417. Principalele atribuţii ale auditorilor financiari sunt:


a) să realizeze auditarea situaţiilor financiare, adică să exprime o opinie cu privire la
situaţiile financiare (art. 2 din O.U.G. nr. 75/1999)
b) să realizeze auditul intern potrivit art. 160 alin. (2) din Legea nr. 31/199012, adică să
examineze ansamblul activităţii economice în scopul evaluării riscului, controlului şi proceselor
de conducere care au loc în cadrul entităţii auditate (art. 21 din O.U.G. nr. 75/1999).

II. Societatea cu răspundere limitată

418. Potrivit art. 199 alin. (4) dispoziţiile prevăzute pentru cenzorii societăţilor pe acţiuni
se aplică şi cenzorilor din societăţile cu răspundere limitată13.

III. Alte tipuri de societăţi

419. În privinţa societăţii în nume colectiv, Legea nr. 31/1990 nu cuprinde reglementări
speciale în materie de cenzori.

420. În privinţa societăţii în comandită simplă, Legea nr. 31/1990 nu cuprinde reglementări
speciale în materie de cenzori.

12
Art. 160 alin. (2) „Societăţile ale căror situaţii financiare anuale sunt supuse auditului financiar,
potrivit legii sau hotărârii acţionarilor, vor organiza auditul intern potrivit normelor elaborate de Camera
Auditorilor Financiari din România”.
13
A se vedea D. CĂLIN, Societatea cu răspundere limitată. Dreptul de informare al asociaţilor
exercitat prin posibilitatea consultării şi verificării documentelor contabile ale societăţii, în R.R.D.A. nr.
12/2014, p. 117-122.
421. În privinţa societăţii în comandită pe acţiuni, potrivit art. 187, dispoziţiile prevăzute
pentru cenzorii societăţilor pe acţiuni se aplică şi cenzorilor din societăţile cu răspundere limitată.

11.5.9. Desfăşurarea activităţii organelor de control al gestiunii societăţilor reglementate


de Legea nr. 31/1990

I. Societatea pe acţiuni

422. Legea nr. 31/1990 reglementează reguli cu privire la:

a) sesizarea cenzorilor sau auditorilor;


b) modul de lucru al cenzorilor.

Referitor la sesizarea cenzorilor sau auditorilor, Legea nr. 31/1990 face referire expresă
la sesizarea de către acţionari în art. 1641.

Referitor la modul de lucru al cenzorilor, ca regulă, potrivit art. 165 din Legea nr.
31/1990, cenzorii lucrează separat.

423. Prin excepţie, pentru exprimarea opiniei cu privire la situaţiile financiare şi


repartizarea profitului, cenzorii lucrează împreună în vederea depunerii unui raport pe baza
căruia să se poată lua o decizie în adunarea generală. Totuşi, în caz de divergenţă, Legea nr.
31/1990 reglementează posibilitatea de a depune rapoarte separate care vor fi avute în vedere în
adunarea generală.

424. Potrivit art. 165 (3) din Legea nr. 31/1990, cenzorii vor trece într-un registru special
deliberările lor, precum şi constatările făcute în exerciţiul mandatului lor.

II. Societatea cu răspundere limitată

425. Potrivit art. 199 alin. (4) dispoziţiile prevăzute pentru cenzorii societăţilor pe acţiuni
se aplică şi cenzorilor din societăţile cu răspundere limitată.

III. Alte tipuri de societăţi

426. În privinţa societăţii în nume colectiv, Legea nr. 31/1990 nu cuprinde reglementări
speciale în materie de cenzori.

427. În privinţa societăţii în comandită simplă, Legea nr. 31/1990 nu cuprinde reglementări
speciale în materie de cenzori.

428. În privinţa societăţii în comandită pe acţiuni, potrivit art. 187, dispoziţiile prevăzute
pentru cenzorii societăţilor pe acţiuni se aplică şi cenzorilor din societăţile cu răspundere limitată.

11.5.10. Răspunderea persoanelor care participă la activitatea de control al gestiunii


I. Societăţile pe acţiuni

429. Potrivit art. 166 din Legea nr. 31/1990 întinderea şi efectele răspunderii cenzorilor
sunt determinate de regulile mandatului. Textul de lege face referire la art. 73 care reglementează
persoanele care pot angaja răspunderea cenzorilor, respectiv:
a) societatea, în temeiul contractului şi Legii nr. 31/1990
b) creditorii, în temeiul Legii nr. 85/2014.
În privinţa acţiunii în atragerea răspunderii sunt incidente articolele 155 şi 1551, referitoare
şi la acţiunea în atragerea răspunderii a administratorilor.

II. Societatea cu răspundere limitată

430. Potrivit art. 199 alin. (4), dispoziţiile prevăzute pentru cenzorii societăţilor pe acţiuni
se aplică şi cenzorilor din societăţile cu răspundere limitată.

III. Alte tipuri de societăţi

431. În privinţa societăţii în nume colectiv, Legea nr. 31/1990 nu cuprinde reglementări
speciale în materie de cenzori.

432. În privinţa societăţii în comandită simplă, Legea nr. 31/1990 nu cuprinde reglementări
speciale în materie de cenzori.

433. În privinţa societăţii în comandită pe acţiuni, potrivit art. 187, dispoziţiile prevăzute
pentru cenzorii societăţilor pe acţiuni se aplică şi cenzorilor din societăţile cu răspundere limitată.
Drept comercial – curs suplimentar November 27, 2016

Curs insolventa

1. Sediu: Legea 85/2014

(trebuie citita cam toata)

Principalul act normativ este legea 85/2014, dar nu e singurul act normativ. Mai exista o lege pentru
persoane fizice, si o lege pentru unitatile administrativ teritoriale.

2. Situatia premisa pentru aplicarea legii 85/2014

Pentru a aplica procedura din aceasta lege trebuie sa avem persoana fizica/juridica, profesionist, care se
afla in insolventa.Sau insolventa iminenta.

(-persoana fizica/juridica profesionist+insolventa/insolventa iminenta)

Pentru calitatea de profesionist (este reluata teoria din primele cursuri pentru conceptul de
profesionist):

a. Sa desfasoare o activitate in mod sistematic si organizat. Desfasurarea unei activitati presupune


o activitate economica din punctul de vedere juridic. Efectuarea unor actiuni ce reprezinta
continutul constitutiv al activitatii economice, realizate in mod repetat .Rezultatul activitatii
trebuie sa fie destinat altor persoane. Este necesara de asemenea si organizarea acestei
activitati(stabilirea resurselor si stabilirea modului de utilizare a acestora). Pentru punctul de
vedere juridic avem in vedere asumarea riscurilor activitatii lor.
b. Caracterul sistematic. Aparenta de continuitate a desfasurarii activitatii pentru beneficiari.
c. Caracterul organizat. O organizare(stabilire a resurselor si a modului de utilizare a acestora)
suplimentara, peste minimum necesar. Este necesar un caracter complex pentru activitatea
economica.(exemplu florarul care face expozitie pentru florile sale, este peste minimul necesar
asadar).Existenta unui contabil este o cerinta legala ce intra in continutul inerent al desfasurarii
unei activitati.

Pentru Insolventa:

Exista insolventa instaurata si insolventa iminenta (care se va instaura).

Articolul 5 din Legea 85 defineste conceptele din mentionatul act. Articolul 5 are definitia starii
de insolventa la punctul 29. Trebuie comparate fondurile banesti cu datoriile certe lichide si exigibile,
insuficienta fondurilor banesti pentru stingerea datoriilor certe lichide si exigibile. La insolventa
comparam banii cu datoriile . La un moment dat in contabilitate se observa banii avuti efectiv(nu sumele
de bani ce trebuie primite in viitor in virtutea drepturilor de creanta), la insolvabilitate comparam activul
cu pasivul.

Insolventa instaurata presupune existenta situatiei descrise.

1
Drept comercial – curs suplimentar November 27, 2016

Insolventa iminenta presupune existenta situatiei mentionate in viitor( azi ai fonduri suficiente,
dar peste 2 luni vom avea o datorie insemnata, iar fata de momentul exigibilitatii acestei datorii nu vor
exista destule fonduri pentru stingerea sa).

Pentru aplicarea legii , daca exista insolventa instaurata trebuie ceruta deschiderea procedurii,
pentru iminenta poate sa fie ceruta. Creditorii intervin asadar doar la insolventa instaurata.

In caz de insolventa instaurata exista obligatia debitorului de a solicita deschiderea procedurii


insolventei. In caz de insolventa iminenta exista posibilitatea debitorului de a solicita deschiderea
procedurii insolventei.

Ilicit penal:

Articolul 66: debitorul aflat in starea de insolventa este obligat sa adreseze Tribunalului o cerere
pt a fi supus dispozitiilor prezentei legi in 30 de zile de la aparitia starii de insolventa. Asadar e o
obligatie legala. Exista infractiunea de bancruta simpla, savarsirea are loc nu dupa primele 30 de zile, ci
este necesar inca un termen de 6 luni de la implinirea primului termen. 30 zile + 6 luni=infractiunea de
bancruta simpla. In materia acestei infractiuni este sanctionat penal debitorul persoana fizica SAU
reprezentantul legal al persoanei juridice adica administratorul.

Dupa cele 6 luni=ilicit penal

Dar dupa doar primele 30 de zile? Poate exista raspundere civila delictuala, dar sunt evident necesare
toate conditiile.( decizia de intoducere a cererii apartine consiliului de administratie. In sistemul dualist
insa, directoratul are aceasta decizie.)

Exista doua proceduri, cea generala si cea simplificata. Prin exceptie pt simplificata e necesara si
aprobarea actionarilor.

3. Deschiderea procedurii insolventei.

Aspecte generale.

Instanta competenta in prima instanta este Tribunalul. La Tribunal exista posibilitatea existentei sectiilor
specializate pentru insolventa. Acestia sunt judecatorii sindici.

Din punctul de vedere al competentei teritoriale: Tribunalul de la sediul debitorului.

In apel avem Curtea de Apel. Insa nu mai sunt judecatori specializati, nu mai sunt judecatori sindici.

Exista un termen de 7 zile de la comunicarea hotararii ( termenul pentru intorducerea apelului).


Comunicarea se face prin publicare in Buletinul Procedurilor de Insolventa( nu vine hotararea prin posta
la sediu, trebuie cercetat buletinul mentionat). Prin exceptie se comunica la sediu, de exemplu pentru
tragerea la raspundere a administratorului va primi citatia conform codului de procedura civila. La fel
pntru parti cu domiciliul in strainatate , vor primi tot prin citatie.

2
Drept comercial – curs suplimentar November 27, 2016

(e important ca practician sa te uiti zilnic la buletin, exista termene scurte pentru atacarea actelor din
procedura insolventei )

Daca insa cererea s-a respins, nu vom avea legatura cu procedura insolventei si se atrage o hotarare
judecatoreasca normala. Respingerea cererii asadar vine la sediu NU prin BPI.

Cererea de deschidere a procedurii inolventei.

Trebuie respectate cerintele (342) pentru cererea de chemare in judecata. Trebuie respectate si
cerintele legii 85/2014. In legea in capitolul 6 ni se spune cine poate semna aceasta cerere de deschidere
a procedurii. Presedintele consiliului de administratie poate semna( in sistem unitar, se pot delega
anumite atributii catre Directorul General). Pt sistem dualist, decizia este la directorat, la semnat toti
membrii directoratului. Conteaza asadar reprezntantul debitorului pentru a semna.

In legea 85/2014 articolul 67 si 66 al 1 si 5 vorbesc despre anexele necesare acestei cereri.

4. Aspecte speciale pentru cazul in care cererea este depusa de catre Debitor.

Aspecte procedurale civile

Debitorul are calitate provesuala activa?( dar nu e in contradictoriu cu nimeni). Au obligatia de a cere
deschiderea procedurii judecatorului. Apoi judecatorul analizeaza prezenta calitatii procesuale active.
Dupa modificarea legii ( in prezent) debitorul are obligatia de a cere deschiderea, dar calitate procesuala
activa are atunci cand datoriile sale sunt de cel putin 40.000 de lei. Obligatia apare cand se constata
existenta starii de insolventa, dar dobandirea calitatii procesuale active apare doar cand se atinge pragul
mentionat. E o lipsa de corelare. Asadar poate exista starea de insolventa, dar calitatea procesual activa
e dobandita mai tarziu la atingerea pragului. Art 72: ne spune despre aceste praguri, 40 000 lei pentru
debitor si pentru creditor.

Judecatorul cand vede starea de insolventa, dar sa spunem doar 20 000 reprezinta datoriile , atunci nu e
respinsa ca nefondata, ci inadmisibila ( ca nu are calitate procesuala activa).

Profa, in opinia ei, spune ca pentru atragerea raspunderii penale pentru bancruta simpla, este necesara
si respectarea valorii prag( de 40.000 de lei) .

( ca idee pe unde vedem debitor in procedura insolventei, acesta este profesionistul)

3
Drept comercial – curs suplimentar November 27, 2016

Aspecte procedurale speciale

In prima instanta, apoi in apel.

Cererile de chemare in judecata duc la procese contencioase sau necontencioase. La depunerea


debitorului a cererii de deschidere avem o procedura necontencioasa.

Daca ulterior judecatorul constata indeplinirea conditiilor, se va admite cererea. Daca admite cererea, se
deschide procedura insolventei. La data pronuntarii hotararii se va deschide procedura insolventei (
aparitia starii de insolventa reprezinta asadar un moment anterior).

Exista doua proceduri de insolventa: generala sau simplificata, Art 38 ne spune limitativ cand se
deschide fiecare. Uneori judecatorul sindic isi da seama de la inceput de conditii si deschide procedura
simplificata ( de exemplu debitor persoana fizica, PFA IF II atrag asadar procedura simplificat, numita si
de faliment.)

Daca nu e cert pentru judecatorul sindic in ceea ce priveste conditiile pt simplificata, se deschide
procedura generala.

Procedura generala are doua faze. 1. perioada de observatie: se urmareste indepl a doua conditii,
indeplinirea conditiilor art 38, si apoi daca are vocatia sa se redreseze acest debitor. 2. procedura de
faliment,

Se numesc: lichidator judiciar(simplificata cred) sau administrator judiciar( pe generala), acestia au


obligatia notificarii creditorilor. Cand debitorul solicita deschiderea procedurii insolventei anexeaza o
lista cu creditorii. Creditorii afla astfel ca s-a deschis procedura, deci o pot ataca, sau pot participa in
procedura( inscriere la masa credala).

Daca este respinsa cererea , ca inadmisibila cand nu indeplinim conditiile actiunii civile ( profesionist ,
datorii de 40.000) sau ca nefondata ( ai profesionist, datorii de peste 40 000 neachitate, dar se poate
dovedi existenta banilor, atunci nu exista starea de insolventa).

Cai de atac.

Sunt relevante doua situatii.

Creditorii notificati , nefiind parti nu pot ataca hotararea. Ei fiind insa interesati de situatia debitorului,
creditorii pot face o cale de atac: OPOZITIE, pentru ca este procedura necontencioasa. Pentru alte
persoane interesate: APEL.

Tot apelul este si pentru debitorul nemultumit.

Referitor la opozitie, creditorii au un termen in care pot ataca hotararea. Judecatorul sindic se pronunta
asupra tuturor opozitiilor printr-o singura hotarare. Poate da doua solutii: mentinerea hotararii sau o
revoca. Dar NU o poate modifica, problema: oare interesul creditorilor ar fi revocarea procedurii? Nope,
interesul lor este sa fie deschisa, dar sa se modifice totusi ceva. De exemplu procedura simplificata e

4
Drept comercial – curs suplimentar November 27, 2016

deschisa gresit ( dar e in insolventa debitorul), se dorea alta procedura asadar. Opozitie nu pot face
creditorii( ca ori se revoca ori se mentine). Deci creditorii vor introduce APELUL ( ca sa obtina
modificari).

Prin opozitie devine contencioasa procedura.

5. Aspecte procedurale specifice pentru cererea introdusa de creditor.

La cererea creditorilor se poate deschide procedura insolventei. Aici e procedura CONTENCIOASA.

Art.5 ofera definitii (pct. 20). Creditorul a carui creanta asupra patrimoniului debitorului este exigibila de
mai mult de 60 de zile. Creditorii vor putea solicita deschiderea procedurii, daca creanta depaseste suma
prag ( de 40 000 de lei sau mai mare).

Daca sunt dovedite aceste conditii, creditorii au un alt text art 5 pct. 29, insolventa debitorului se
prezuma cand dupa 60 de zile de la scadenta nu a platit creditorului, e o prezumtie relativa.

Prezumtia se naste la dovedirea creantei lichide cert exigibile de mai mult de 60 de zile ( deja dovedesc
fondul cauzei: este in insolventa ! ramane ca debitorul sa demonstreze lipsa insolventei sale ).Debitorul
se poate apara asadar cum poate: nu e certa lichida exigibila, nu e de 40 000 de lei(aparari in virtutea
calitatii procesuale ACTIVE) si e INADMISIBILA sau aparari pe FOND: are destui bani si nu e in stare de
insolventa si e NEFONDATA.

Oare cand se indeplineste conditia de 40 000 ? Legea permite derogare: suma prag se apreciaza daca e
indeplinita la momentul pronuntarii hotararii. De exemplu la momentul introducerii cererii nu e
indeplinita conditia de 40 000, dar apoi este indeplinita la momentul pronuntarii . Se poate insa sa nu
pot dovedi ca creditor conditia de 40 000, dar pot sa apara ALTI creditori, iar impreuna vor indeplini
aceasta conditie prag si cererea devine admisibila.

Sau debitorul se confrunta cu cererile mai multor creditori. Exista stare de insolventa dar nu pronuntata.
E platit repede un creditor, desi e in insolventa si mai are putini bani si nu se mai indeplineste conditia
de 40 000, iar cererea devine inadmisibila. ( nu e plata partiala, ci se platesc integral creantele mai mici
pe care isi poate permite debitorul sa le stinga cu ce i-a ramas din bani).

Pentru a fi admisa, e necesar sa fie fondata. Daca a dovedit admisibilitatea exista si prezumtia relativa
referitoare la existenta fondului( prezumtia de mai sus referitoare la existenta starii de insolventa).

Cererea se comunica debitorului. Debitorul isi expune opinia, ca recunoaste sau ca nu recunoaste,
aratand dovezi. Judecatorul sindic va analiza si va pronunta o solutie:1. admitere si procedura
simplificata( lichidator) SAU procedura generala ( administrator) 2. respinge

In calea de atac: apel

Debitorul sau creditorii pot ataca( creditorii care au fost in proces evident).

5
Drept comercial – curs suplimentar November 27, 2016

6. Derularea procedurii insolventei.


a. Rapoartele administratorului judiciar( deci pe procedura generala). Acest administrator face 3
raporturi:
- raportul prin care se analizeaza daca debitorul se regaseste intr-o situatie de la art 38, pentru
incadrarea in procedura simplificata a debitorului. Propune intrarea in procedura simplifcata sau
prelungirea perioadei de observatie.Asadar se poate ajunge in procedura simplficata.
- raport de reorganizare in faliment si persoanele responsabile( art 97) daca nu suntem in
procedura simplificata . Analiza economica de revigorare a activitatii economice. Daca e posibila
reorganizarea judiciara sau intervine falimentul. In procedura insolventei se poate atrage
raspunderea pentru generarea starii de insolventa .Judecatorul sindic analizeaza legalitatea nu
oportunitatea. Nu poate apreacia daca pt debitor ce e mai bine reorganizare sau faliment. Insa
adunarea poate cere reorganizare, administratorul spune faliment, cam ramane reorganizare.
Daca ramane reorganizare, continua perioada de observatie.
- -rapoartele de activitate, administratorul judiciar il depunde cu titlu de concluzii a activitatii sale.

b. Inscrierea la masa credala

Creditorii fac o cerere. Declaratie de creanta este numele specific al cererii. Articolul 104 ne arata
cuprinsul cererii. Pe baza cererilor, administratorul face tabele. Trebuie sa fie creante ANTERIOARE
deschiderii procedurii. Cele ulterioare se achita la termenul lor dar nu participa la masa credala din
procedura insolventei. Se face asadar un tabel preliminar cu creantele eligibile pentru masa credala.Se
pot depune contestatii la acest tabel preliminar. Se judeca toata dintr-o data, apoi preia hotararea si se
introduce cu efectele modificatoare in tabel.

Tabelul definitv de creante cuprinde ansamblul de creditori ce pot participa la procedura insolventei.

Prima adunare a creditorilor se face dupa primul tabel preliminar.

Platile se fac insa in functie de tabelul definitiv.

7. Regimul actelor juridice ale debitorului.

Exista acte anterioare si acte ulterioare deschiderii procedurii insolventei. Exista texte in lege ce-i
permit administratorului judiciar sa puna capat contractelor aflate in derulare, evident sunt anterioare
deschiderii, dar se lungesc si dupa. Se pot denunta unilateral de administratorul judiciar. Alte acte pot fi
anulate ( tot acte anterioare deschiderii procedurii). Se anuleaza pentru ca exista ideea de frauda.
Aceasta perioada este perioada suspecta, in care se pot anula sau denunta actele.

Pentru perioada ulterioara deschiderii procedurii. In perioada de observatie debitorul poate


desfasura activitati curente, adica daca produce paine si are nevoie de 50 de tone de faina, le va

6
Drept comercial – curs suplimentar November 27, 2016

cumpara caci este activitatea sa curenta. Daca un act nu intra in acctivitati curente, dar tot se apreciaza
necesitatea, se poate aproba actul de catre judecatorul sindic.

Daca am ajuns in reorganizare, se pot incheia acte juridice in conformitate cu planul de reorganizare,

Cine incheie aceste acte? Administratorul cu putere de reprezentare. Odata deschisa procedura,
administratorul vechi devine administrator statutar, pe langa administratorul judiciar si administratorul
special( care ia locul celui statutar). Mandatul administratorului statutar subzista pana la numirea celui
special. Prin vointa adunarii creditorilor, pot alege administratorul special( care poate sa fie chiar
administratorul statutar ). Cat timp debitorul e in procedura generala si are drept de administrare(
dreptul de a-si conduce afacerea) . Daca e in faliment nu are acest drept( perioada de observatie/
reorganizare) .Daca s-a ridicat dreptul acesta total sau partial pentru partea ramasa fara drept de
administrare, atunci administrarea se face de administratorul judiciar.

Daca asociatii nu au numit administrator, raman fara el( ? )

8. Regimul actiunilor si executarilor silite .

Regula: actiunile si executarile silite in care debitorule parat se vor suspenda. ( prescriptie si dobanzi)

Regula2: debitorul e reclamant in actiune, atunci actiunea continua.

9. Regimul inscrisurilor emanand de la debitor.

Dupa ce s-a trecut si de calea de atac, se va scrie ca debitorul e in insolventa,sau in reorganizare,sau in


faliment pe toate actele, in romana engleza franceza, altfel se raspudne cu patrimoniul personal.

10. Atragerea raspunderii persoanelor ce au cauzat starea de insolventa.

169 din lege: Orice persoana care a cauzat cu intentie starea de iinsolventa poate sa fie trasa la
raspundere. E vorba de acoperirea datoriilor debitorului total sau partial, in functie de cu cat a
contribuit, care e gradul sau de culpa.

11. Constituirea organelor colective:

1. Adunarea creditorilor, cine are creante mai mare poate influenta deciziile.

2. Comitetul creditorilor ( facultativ) 3-5 creditori in functie de marimea creantelor( creantele mai
mari ).

12. Stabilirea tipului de procedura.

Daca nu exista plan de reorganizare, judecatorul sindic trimite in faliment.

Daca exista plan de reorganizare, e dezbatut de adunarea creditorilor si fie nu se aproba si intra in
faliment. Daca se aproba e trimis la judecatorul sindic, verifica legalitatea. Daca le refuza iarasi faliment.
Daca se confirma un plan incepe reorganizarea.

7
Drept comercial – curs suplimentar November 27, 2016

Daca debitorul nu respecta planul iarasi faliment. Daca produce efecte juridice negative pentru debitor
iarasi faliment.

13. Derularea procedurii generale de insolventa in faliment.

Daca s-a deschis faliment avem Lichidator. Cat timp a fost debitorul in perioada de observatie sau in
reorganizare , a incheiat noi acte juridice.

Lichidatorul judiciar notifica creditorii si depun declaratii de creanta pe baza carora se intocmeste un
tabel suplimentar. Poate fi contestat la judecatorul sindic. Apoi lichidatorul preia tabelul definitiv si
tabelul acesta suplimentar si face tabel definitiv consolidat ( care este actualizat asadar cu creditorii
aparuti in timpul procedurii insolventei).

Fiind in faliment, se lichideaza bunurile debitorului. Se fac masuri preliminare lichidarii, se identifica intai
bunurile debitorului si inventarierea lor, apoi se iau masurile de lichidare a bunurilor, le vinem adica.
Apoi se distribuie sumele.

Exista o ordine (161) in care se platesc creantele. Daca nu sunt destui bani se utilizeaza
proportionalitatea ( prin cote falimentare).( mai puteai fi obtinuti de la altcineva, a se vedea legea).

14. PLanul de reorganizare.

Se face prin prisma tabelului definitiv . Trebuie sa fie respectat, sa se obtina bani si sa fie repartizati pe
baza tabelului defintiv.

15. Inchiderea procedurii

- -pt reorganizare judiciara: debitorul e descarcat de toate obligatiile avute intre inceperea
procedurii si plata prin tabelul definitiv
- -faliment : incetarea personalitatii juridice, incetarea formei de organizare fara personalitate
juridica si descarcarea de obligatiile avute anterior

16. la simplificata e cam aceeasi. Dar nu va mai exista etapa cu administratorul general, nu va mai exista
tabel definitiv. Se stie deja tipul de procedura din start nu mai sunt alte creante de rezolvat.