Sunteți pe pagina 1din 3

2 Petru 1

(1:1) Simon Petru, sclav şi apostol al lui Isus Cristos, către cei care, prin dreptatea
Dumnezeului şi Salvatorului nostru, Isus Cristos, au primit o credinţă la fel de preţioasă ca a
noastră:
(1:2) să aveţi din abundenţă har şi pace, prin cunoaşterea lui Dumnezeu şi a lui Isus Cristos,
Domnul nostru!
(1:3) Puterea Lui divină ne-a dat tot ce avem nevoie pentru viaţă şi evlavie, prin cunoaşterea
Celui care ne-a chemat prin gloria şi bunătatea Lui.
(1:4) Astfel, prin aceste lucruri, El ne-a dat promisiunile Lui preţioase şi foarte mari, pentru
ca, prin ele, fugind de corupţia care este în lume din cauza poftelor, să deveniţi părtaşi ai
naturii divine.
(1:5) De aceea, faceţi tot ce puteţi ca să adăugaţi la credinţa voastră bunătatea, la bunătate –
cunoaşterea,
(1:6) la cunoaştere – autocontrolul, la autocontrol – răbdarea, la răbdare – evlavia,
(1:7) la evlavie – amabilitatea unii faţă de alţii, iar la amabilitatea unii faţă de alţii – dragostea.
(1:8) Dacă voi aveţi aceste lucruri din abundenţă, ele nu vă vor lăsa să fiţi ineficienţi şi
neroditori în ce priveşte cunoaşterea Domnului nostru Isus Cristos.
(1:9) Cine nu le are pe acestea nu înţelege şi are înţelegerea limitată; a uitat că vechile lui
păcate au fost curăţate.
(1:10) De aceea, fraţilor, faceţi tot ce puteţi ca să vă întăriţi chemarea şi alegerea, pentru că,
făcând aceste lucruri, nu veţi cădea niciodată!
(1:11) Vă va fi garantată astfel, din abundenţă, intrarea în Împărăţia veşnică a Domnului şi
Salvatorului nostru Isus Cristos!
(1:12) De aceea vă voi reaminti aceste lucruri, cu toate că ştiu că le cunoaşteţi şi sunteţi bine
fixaţi în adevărul pe care-l aveţi.
(1:13) Consider că este drept ca, atâta timp cât sunt în acest trup, să vă reîmprospătez
memoria,
(1:14) întrucât ştiu că în curând voi muri, aşa cum şi Domnul nostru Isus Cristos mi-a arătat
clar.
(1:15) Voi face tot ce pot pentru a vă ajuta să vă amintiţi aceste lucruri şi după moartea mea.
(1:16) Când v-am făcut cunoscută venirea puternică a Domnului nostru Isus Cristos, noi n-am
depins de mituri alcătuite cu îndemânare, ci am văzut cu ochii noştri măreţia Lui.
(1:17) El a primit onoare şi glorie de la Dumnezeu Tatăl, atunci când o voce deosebită a venit
la El din gloria sublimă: „Acesta este Fiul Meu, pe care Îl iubesc şi de care Îmi place!”
(1:18) Noi înşine am auzit această voce venind din cer, în timp ce eram cu El pe muntele cel
sfânt –
(1:19) şi astfel ne putem încrede şi mai mult în cuvântul predicat de profeţi. Şi veţi face bine
să-i daţi atenţie, pentru că este ca o lampă ce luminează într-un loc întunecat şi murdar, până
când zorii şi luceafărul de dimineaţă vor străluci în inimile voastre.
(1:20) Înainte de toate, trebuie să ştiţi că nici o profeţie din Scriptură nu se poate lămuri
singură –
(1:21) deoarece nici o profeţie n-a venit prin voia vreunui om, ci oamenii au vorbit de la
Dumnezeu, călăuziţi de Duhul Sfânt.

2 Petru 2
(2:1) Însă în popor se vor ridica profeţi falşi şi între voi vor veni învăţători falşi. Ei vor aduce
învăţături distrugătoare şi-L vor nega pe Stăpânul care i-a cumpărat, aducând astfel asupra lor
o distrugere neaşteptată.
(2:2) Mulţi îi vor urma în depravările lor şi din cauza acestor învăţători calea adevărului va fi
vorbită de rău.
(2:3) În lăcomia lor ei vă vor exploata, folosind cuvinte înşelătoare. Condamnarea lor, dată cu
mult timp în urmă, nu este fără putere, iar distrugerea lor este iminentă.
(2:4) Dacă Dumnezeu nu i-a cruţat pe îngeri atunci când au păcătuit, ci i-a aruncat în iad, în
adâncurile întunecoase, unde să fie ţinuţi până la judecată,
(2:5) dacă n-a cruţat lumea din vechime, ci a adus potopul peste lumea oamenilor lipsiţi de
evlavie, însă l-a păzit pe Noe – un predicator al dreptăţii – împreună cu alţi şapte,
(2:6) dacă cetăţile Sodoma şi Gomora le-a condamnat la o distrugere totală, transformându-le
în cenuşă, făcându-le astfel un exemplu cu privire la ce urmează pentru cei lipsiţi de evlavie,
(2:7) însă l-a scăpat pe Lot, un om drept, care era tulburat de depravarea celor nelegiuiţi –
(2:8) sufletul acestui om drept era chinuit de faptele nelegiuite pe care le-a văzut şi auzit,
trăind zi de zi între acei oameni –
(2:9) înseamnă că Dumnezeu ştie cum să-l scape pe cel evlavios din încercare şi cum să-i ţină
pe cei nedrepţi sub pedeapsă, până în ziua judecăţii
(2:10) (în special pe cei care-şi urmează poftele naturii lor păcătoase şi murdare şi
dispreţuiesc autoritatea).Ei sunt îndrăzneţi, aroganţi şi nu se tem să blasfemieze fiinţele
glorioase –
(2:11) pe când îngerii, deşi sunt mai mari şi mai puternici, nu aduc în prezenţa Domnului vreo
condamnare defăimătoare împotriva lor.
(2:12) Însă aceştia sunt ca nişte animale fără minte, care acţionează doar din instinct, născute
să fie prinse şi ucise. Ei vorbesc de rău ceea ce nu cunosc. Şi ca aceste animale, vor pieri şi ei,
(2:13) suferind răsplata pentru faptele nedrepte. Plăcerea lor este să-şi satisfacă dorinţele
trupului în plină zi, bucurându-se în căile lor înşelătoare; ei sunt ca nişte pete şi defecte atunci
când sunt cu voi la mesele voastre.
(2:14) Ochii lor caută întotdeauna adulterul, păcătuiesc fără încetare, îi duc în rătăcire pe
oamenii schimbători, sunt experţi în lăcomie, copii blestemaţi,
(2:15) au părăsit calea dreaptă şi s-au rătăcit urmând calea lui Balaam, fiul lui Beor, care a
iubit răsplata venită în urma nedreptăţii –
(2:16) dar a fost mustrat pentru fărădelegea lui: o măgăriţă fără grai i-a vorbit cu voce
omenească şi a împiedicat nebunia profetului.
(2:17) Ei sunt ca nişte izvoare secate, ca nişte ceţuri împinse de furtună. Pentru ei a fost
păstrat întunericul cel mai adânc.
(2:18) Vorbesc lăudându-se fără rost, îi atrag, cu poftele depravate ale naturii păcătoase, pe cei
care abia încep să scape dintre cei care trăiesc în rătăcire,
(2:19) le promit libertatea în timp ce ei înşişi sunt sclavi ai corupţiei – pentru că un om este
sclavul lucrului de care este stăpânit.
(2:20) După ce, prin cunoaşterea Domnului şi Salvatorului nostru Isus Cristos, au scăpat de
murdăria lumii, se încurcă din nou în ea şi sunt biruiţi. Starea lor din urmă este mai rea decât
prima –
(2:21) pentru că era mai bine pentru ei dacă n-ar fi cunoscut calea dreptăţii, decât, după ce au
cunoscut-o, să se întoarcă de la porunca sfântă care le-a fost dată.
(2:22) Ceea ce li s-a întâmplat lor arată că este adevărat proverbul care spune:Câinele se
întoarce la ceea ce a vărsat şi „Scroafa este spălată numai pentru a se tăvăli în noroi”.

2 Petru 3
(3:1) Iubiţilor, aceasta este a doua scrisoare pe care v-o scriu. În amândouă încerc să vă
trezesc, făcându-vă să vă amintiţi gândurile curate din mintea voastră,
(3:2) cuvintele spuse în trecut de sfinţii profeţi şi porunca Domnului şi Salvatorului, spusă
vouă prin apostoli.
(3:3) În primul rând, trebuie să ştiţi că în zilele de pe urmă vor veni batjocoritori, care vor
batjocori după poftele lor.
(3:4) Ei spun: „Unde este promisiunea venirii Lui? De când au murit strămoşii noştri, toate
sunt aşa cum au fost şi de la începutul creaţiei!”
(3:5) Ei ignoră în mod deliberat faptul că cerurile au existat cu mult timp în urmă, prin
Cuvântul lui Dumnezeu, iar pământul a fost format din apă şi prin ceea ce a făcut El cu apa –
(3:6) şi că tot prin apă (apa potopului) lumea veche a fost distrusă.
(3:7) Însă cerurile şi pământul care există acum sunt păstrate prin acelaşi Cuvânt pentru a fi
distruse prin foc, fiind ţinute până în ziua judecăţii şi a distrugerii oamenilor lipsiţi de evlavie.
(3:8) Iubiţilor, nu ignoraţi acest fapt – că, pentru Domnul, o zi este ca o mie de ani, iar o mie
de ani ca o zi!
(3:9) Domnul nu întârzie să facă ceea ce a promis – aşa cum consideră unii – ci are răbdare cu
voi, nu vrea să piară nimeni, ci toţi să ajungă la pocăinţă!
(3:10) Ziua Domnului va veni ca un hoţ. Cerurile vor trece cu mare trosnet, elementele din
care este făcută lumea vor fi topite prin ardere, iar pământul şi tot ce este pe el va dispărea.
(3:11) Având în vedere că toate aceste lucruri vor fi distruse astfel, ce fel de oameni ar trebui
să fiţi voi, trăind nişte vieţi sfinte şi evlavioase,
(3:12) aşteptând şi grăbind venirea zilei lui Dumnezeu?! Acea zi va aduce distrugerea cerului
prin foc şi elementele din care este făcută lumea vor fi topite prin ardere.
(3:13) În conformitate cu promisiunea Lui, aşteptăm ceruri noi şi un pământ nou, în care va
locui dreptatea.
(3:14) De aceea, iubiţilor, în timp ce aşteptaţi aceste lucruri, faceţi tot ce puteţi ca să fiţi găsiţi
de El în pace, fără pată şi fără vină!
(3:15) Consideraţi că răbdarea Domnului nostru înseamnă salvare – aşa cum v-a scris şi
iubitul nostru frate Pavel, potrivit cu înţelepciunea care i-a fost dată, vorbind despre aceasta,
(3:16) aşa cum face în toate scrisorile lui. În ele sunt lucruri greu de înţeles, pe care oamenii
neştiutori şi instabili le interpretează greşit, ca şi pe celelalte Scripturi, spre propria lor
distrugere.
(3:17) De aceea, voi, iubiţilor, întrucât aţi fost avertizaţi, păziţi-vă, să nu fiţi duşi de greşelile
acestor oameni şi să cădeţi din poziţia voastră sigură,
(3:18) ci creşteţi în harul şi în cunoaşterea Domnului şi Salvatorului nostru Isus Cristos! A Lui
să fie gloria acum şi pentru totdeauna! Amin!