Metoda eliminarii complete

METODA ELIMINĂRII COMPLETE (Gauss-Jordan)

Fie A ∈ M m×n (R),

 a11 a12 ... a1 j ... a1n 
 
 ... ... ... ... ... ... 
 ain  , cu aij ≠ 0.
A =  ai1 ai 2 ... aij ...

 ... ... ... ... ... ... 
 
 am1 am 2 ... amj ... amn 

Un pivotaj pentru elementul aij (numit pivot) se realizează astfel:

- elementele liniei i se împart la pivot (prin aij);
- elementele coloanei j se fac zero, exceptând pivotul (ielementul din linia i);
- celelalte elemente (ce nu se află pe linia i şi coloana j) se transformă după regula
dreptunghiului, astfel că elementul de pe poziţia (k, l) devine:
akl ⋅ aij − a kj ⋅ ail
((vechea valoare*pivotul-produsul celorlalte colţuri)/pivot).
aij
(noua valoare se calculează la fel indiferent de poziţia elementul akl şi aij în dreptunghiul
ce-l formează:
akl akj akj akl aij ail ail aij
sau sau sau )
ail aij aij ail akj akl akl akj

Metoda eliminării complete constă în aplicarea repetate a unor pivotaje pe diagonala

principală a unei matrice. La baza metodei stă lema substituţiei.

APLICAŢII ALE METODEI ELIMINĂRII COMPLETE

1. Determinarea inversei unei matrice

Pentru A ∈ M n ( R) , (A | In) ~ (In | A–1) prin multiple pivotaje.

Exemplul 1: Să se calculeze inversa, dacă există, a următoarei matrice, folosind

metoda eliminării complete:
 2 −1 1 
 
A =  1 2 − 3
 3 1 − 1
 
Soluţie: Alăturăm matricei A matricea I3 şi aplicăm metoda eliminării complete:
 2 − 1 1 1 0 0
 
A =  1 2 − 3 0 1 0
 3 1 − 1 0 0 1
 
1
 Metoda eliminarii complete
Efectuăm pivotaj cu elementul de pe poziţia 1,1 şi se obţine următoarea matrice echivalentă:
 1 −1 / 2 1 / 2 1 / 2 0 0
 
 0 5 / 2 − 7 / 2 −1 / 2 1 0
0 5 / 2 − 5 / 2 − 3 / 2 0 1
 
Efectuăm pivotaj cu elementul de pe poziţia 2,2 şi se obţine următoarea matrice:
 1 0 − 1/ 5 2 / 5 1/ 5 0 
 
 0 1 − 7 / 5 − 1/ 5 2 / 5 0 
0 0 1 −1 − 1 1 

În final, efectuăm pivotaj cu elementul de pe poziţia 2,2 şi se obţine următoarea matrice
echivalentă:
 1 0 0 1/ 5 0 1/ 5 
 
0 1 0 − 8/ 5 −1 7 / 5
0 0 1 −1 −1 1 

În partea stângă a ultimei matrice echivalente figurând I3 rezultă că în partea dreaptă figurează
inversa matricei date:
 1/ 5 0 1/ 5 
−1  
A =  − 8 / 5 −1 7 / 5
 −1 −1 1 
 

Observaţie: Dacă pe poziţia (i, i) este element nul, atunci se caută pe coloana în jos element
nenul şi se inversează liniile matricei bordate.

2. Determinarea rangului unei matrice

Prin efectuarea unor multiple pivotaje pe diagonala principală a matricei (în cazul în
care pe diagonală este element nul se caută pe coloana în jos element nenul şi se inversează
liniile matricei) şi în rangul matricei este egal cu numărul de pivoţi nenuli.

Exemplul 2: Rang A = ?, pentru

1 2 1 −1 2 0
 
0 1 2 −1 3 1
A = 1 3 3 − 2 5 1 .
 
1 0 1 0 1 0
 1 1 3 − 1 4 2
 
Soluţie:
1 2 1 −1 2 0 1 2 1 −1 2 0  1 0 − 3 1 − 4 − 2
     
0 1 2 −1 3 1 0 1 2 −1 3 1  0 1 2 −1 3 1 
1 3 3 − 2 5 1 ~ 0 1 2 −1 3 1 ~  0 0 0 0 0 0 
     
1 0 1 0 1 0 0 − 2 0 1 −1 0  0 0 4 −1 5 2 
 1 1 3 − 1 4 2  0 − 1 2 0
   2 1   0 0 4 −1 5 2 

2
 Metoda eliminarii complete

 1 0 − 3 1 − 4 − 2  1 0 0 1/ 4 − 1/ 4 − 1/ 2
   
0 1 2 −1 3 1  0 1 0 −1/ 2 1/ 2 0 
~ 0 0 4 −1 5 2  ~ 0 0 1 −1/ 4 5 / 4 1/ 2 
   
0 0 0 0 0 0  0 0 0 0 0 0 

2   0 0 0
 
0 0 4 −1 5 0 0 0 
Astfel s-au putut efectua doar 3 pivotaje, ultimele două linii fiind nule. Deci rang A = 3.

3. Rezolvarea sistemelor liniare

În cazul sistemelor unic determinare, cu matricea sistemului A şi vectorul termenilor

liberi b, se porneşte de la matricea extinsă A = (A | b) şi prin pivotaje succesive se ajunge la
A ~(In | x), unde x este chiar soluţia sistemului.

Exemplul 3: Să se rezolve următorul sistem de ecuaţii liniare, folosind metoda

eliminării complete:
− x1 + 2 x 2 − 3 x3 = −2

2 x1 − 6 x 2 + 9 x3 = 3 .
− 3x1 + 2 x 2 + 2 x3 = −3
Soluţie: Matricea extinsă a sistemului este:
 −1 2 − 3 − 2
 2 −6 9 3 .
− 3 2 2 − 3 

Efectuăm pivotaj pentru elementul –1 de pe poziţia 1,1 si se obţine matricea echivalentă:
1 − 2 3 2 
 0 − 2 3 − 1 .
 
 0 − 4 11 3 
Continăm cu pivotaj pentru elementul –2 de pe poziţia 2,2 si se obţine forma echivalentă:
1 0 0 3 
 0 1 − 3 / 2 1/ 2 
0 0 5 
 5
Ultimul pivotaj se face pentru elementul 5, de pe poziţia 3,3:
1 0 0 3
0 1 1 2
0 0 0 1
 
Astfel sistemul echivalent obţinut este:
1 ⋅ x1 + 0 ⋅ x 2 + 0 ⋅ x3 = 3

0 ⋅ x1 + 1 ⋅ x 2 + 0 ⋅ x3 = 2 şi deci soluţia sistemului este (3,2,1).
 0 ⋅ x1 + 0 ⋅ x 2 + 1 ⋅ x3 = 1

Observaţie: În cazul altor sisteme, ca cele compatibil nedeterminate sau incompatibile,

aplicarea acestei metode este mai complicată.

Exemplul 4: Să se rezolve următorul sistem de ecuaţii liniare, folosind metoda

eliminării complete:

3
 Metoda eliminarii complete

− 2 x1 + 3x 2 − x3 = 3

5 x1 + 4 x2 + 2 x3 = 15 .
 x1 + 10 x2 = 21
Soluţie: Aplicând pivotaje pentru matricea extinsă a sistemului se obţine
 − 2 3 − 1 3  1 − 3 1 − 3   0 − 23 1 − 45 
 5 4 2 15  ~ 1 10 0 21  ~  1 10 0 21  .
 1 10 0 21    0 
  1 10 0 21   0 0 0
Astfel se obţin esistemul echivalent:
0 ⋅ x1 − 23 ⋅ x 2 + 1 ⋅ x3 = −45

 1 ⋅ x1 + 10 ⋅ x 2 + 0 ⋅ x3 = 21 , care este un sistem compatibil simplu nedeterminat,
 0 ⋅ x1 + 0 ⋅ x 2 + 0 ⋅ x3 = 0
având soluţia:
x2 = α

 x1 = 21 − 10α , cu α ∈R.
 x3 = −45 + 23α

Exemplul 5: Să se rezolve următorul sistem de ecuaţii liniare, folosind metoda

eliminării complete:
5 x1 − 3 x2 + 10 x3 = −10

3 x1 + 2 x 2 + 4 x3 = 1 .
− x1 − 7 x 2 + 2 x3 = 6
Soluţie: Aplicând pivotaje pentru matricea extinsă a sistemului se obţine
 5 − 3 10 − 10   0 − 38 20 20   0 0 0 − 18 
3 2 4 1  ~  0 − 19 10 19  ~  0 − 19 / 10 1 19 / 10  .
−1 − 7 2
 6   1 7

− 2 − 6   1 16 / 5 0 − 11 / 5 
Astfel se obţine sistemul echivalent:
0 ⋅ x1 + 0 ⋅ x 2 + 0 ⋅ x3 = −18

 ... , care este un sistem incompatibil, deci nu are soluţii.
 ...

4. Determinantul unei matrice

Prin efectuarea unor multiple pivotaje pe diagonala principală a matricei (în cazul în
care pe diagonală este element nul se caută pe coloana în jos element nenul şi se inversează
liniile matricei) şi determinantul matricei este egal cu produsul pivoţilor consideraţi şi dacă
s-au inversat linii se înmulţeşte de fiecare dată valoarea determinantului cu –1.

Exemplul 6: Să se calculeze valoarea determinantului matricei următoare folosind

metoda eliminării complete:
 2 −1 1 
 
A =  1 2 − 3
 3 1 − 1
 
Soluţie: Aplicăm metoda eliminării complete, încercând să găsim pivoţi pe diagonala
principală

4
 Metoda eliminarii complete

 2 − 1 1   1 − 1/ 2 1/ 2   1 0 − 1/ 5   1 0 0 
A =  1 2 − 3 ~  0 5 / 2 − 7 / 2  ~  0 1 − 7 / 5 ~  0 1 0 
 3 1 − 1    1   0 0 1 
  0 5/ 2 − 5/ 2 0 0
Rezultă că det A= 2 · 5/2 · 1 = 5.

Exemplul 7: Să se calculeze valoarea determinantului matricei următoare folosind

metoda eliminării complete:
 2 −1 1 
A =  − 2 1 − 3
 3 1 − 1 

Soluţie: Aplicăm metoda eliminării complete, încercând să găsim pivoţi pe diagonala
principală
 2 −1 1   1 − 1/ 2 1 / 2 
A =  − 2 1 − 3  pivotaj pentru 2 ~  0 0 2  inversăm liniile 2 cu 3 ~
 3 1 − 1   
  0 5 / 2 − 5 / 2
 1 − 1/ 2 1 / 2  1 0 0 1 0 0
 0 5 / 2 − 5 / 2  pivotaj pentru 5/2 ~  0 1 1  pivotaj pentru 2 ~  0 1 0 
  0 0 2 0 0 1
0 0 2     
Rezultă că det A= 2 · (-1) · 5/2 · 2 = 10.

Exemplul 8: Să se calculeze valoarea determinantului matricei următoare folosind

metoda eliminării complete:
 2 −1 1 
A =  − 2 1 − 3
 4 2 − 1 

Soluţie: Aplicăm metoda eliminării complete, încercând să găsim pivoţi pe diagonala
principală
 2 −1 1   1 − 1/ 2 1/ 2 
A =  − 2 1 − 3  pivotaj pentru 2 ~  0 0 2  , iar aici avem 0 pe diagonala
 4 2 − 1   − 3 
 0 0
pe poziţia 2,2 şi nu mai putem aduce de pe coloană în jos element nenul. Aşadar, det A = 0.

5. Coordonatelor unui vector într-o nouă bază

Exemplul 9: Folosind lema substituţiei, să se arate că S = {v1=(2, 2, 1), v2=(2,−1, 2),

v3=(−1, 2, 2)} este o bază a spaţiului vectorial R3/R şi să se determine coordonatele vectorului
x=(1,1,1) (scris în baza canonică) în baza S.
Soluţie: În tabelul de mai jos se pun pe coloane vectorii din S şi de asemenea vectorul
x.

B v1 v2 v3 x vectorii din S (noua bază)

e1 2 2 -1 1
e2 2 -1 2 1
e3 1 2 2 1 vectorii din vechea bază

Efectuând schimbări repetate ale vectorilor din S cu cei din baza canonică se obţine:

5
 Metoda eliminarii complete
B1 v1 v2 v3 x
v1 1 1 -1/2 1/2
e2 0 -3 3 0
e3 0 1 5/2 1/2

B2 v1 v2 v3 x
v1 1 0 1/2 1/2
v2 0 1 -1 0
e3 0 0 7/2 1/2

B3 v1 v2 v3 x
v1 1 0 0 3/7
v2 0 1 0 1/7
v3 0 0 1 1/7

Cum nu au fost probleme în schimbarea vectorilor ei cu vi (s-au găsit pivoţi – elemente

nenule) rezultă că vectorii din S pot forma o bază. În plus, coordonatele vectorului x=(1,1,1)
în baza S sunt (3/7, 1/7, 1/7).