Tema: Procesul de management în cadrul întreprinderii

1. Funcțiile managementului
2. Stilurile și metodele de conducere
3. Cultura organizațională
4. Managementul personalului

1. Funcțiile managementului
1. Planificarea
2. Organizarea
3. Motivarea
4. Controlul
Planificarea
Funcția de planificare :
 Funcţia de planificare: decizii referitor la obiectivele organizaţiei şi
acţiunile ce trebuie de întreprins pentru a atinge aceste scopuri.
 Planificarea este procesul de stabilire a obiectivelor şi a căilor de realizare
a acestora.

Caracteristicile obiectivelor :
 concrete şi măsurabile;
 orientate în timp;
 dificile dar accesibile – reale de realizat;
 să cuprindă toarte aspectele majore ale activităţii;
 legătura directă cu nivelul de recompensă.

Principiile planificării :
 Număr maxim de colaborator implicaţi în elaborare.
 Flexibilitate şi decentralizare.
 Continuitate.
 Coordonarea pe orizontală şi pe verticală.
 Economicitatea.
 Organizarea
 Organizarea structurală - gruparea funcţiilor, activităţilor, atribuţiilor şi
sarcinilor în funcţie de anumite criterii şi repartizarea acestora în scopul
realizării lor în subdiviziuni organizatorice pe grupuri de angajaţi.
 Structura organizatorică este ansamblul personalului, subdiviziunilor
organizatorice şi relaţiilor dintre ele.

Componentele de bază ale structurii organizatorice:

 postul
 funcţia
 compartimentul
 nivelul ierarhic
 sfera de autoritate
 relaţiile organizatorice

Motivarea
 Motivaţia reprezintă suma forţelor energiilor interne şi externe care iniţiază
şi dirijează comportamentul uman spre un scop anumit.
 Din punct de vedere al organizaţiei a motiva înseamnă a răsplăti sub
formă bănească şi/sau nebănească contribuţia oamenilor la prosperarea
firmei.

Factorii motivaționali:

Factori Comporta Recompensă

interni mentul (consecinţa)
individului
(motivat,
Factori direcţionat,
externi. iniţiat,
menţinut) Satisfacţia.
Recompense şi sancţiuni
Formal Formal Formal Informal Informal
economice moral- complexe economice moral-
spirituale spirituale
Salariul Ordine, Promovare Cadou Laudă
Prima medalii Suspendare Masă festivă Mulţumire
Automobil Titluri temporară Bacşiş Acordarea
de serv Avertisment Retrogradarea încrederii
Locuinţă scris din post Dispreţul
Penalizare Mustrare Destituire Critica
Amendă. scrisă

Teoria lui Herzberg

Factorii motivaționali
 recunoaşterea muncii prestate.
 realizarea şi succesul în muncă.
 responsabilitatea înaltă.
 munca prestată
 promovarea şi statutul.
Factorii igienici:
 condiţiile de muncă.
 plata şi securitatea muncii.
 nivelul de control.
 relaţiile interpersonale.
 politica de personal şi competenţa şefilor.

Controlul
 Funcţia de evaluare-control este ansamblul proceselor prin care
performanţele firmei sînt măsurate şi comparate cu obiectivele şi stndardele
stabilite iniţial, precum şi determinarea cauzelor ce generează abaterile de la
standarde.
 Rolul practic al controlului constă în contribuţia sa la constatarea şi
soluţionarea problemelor.
 Sarcina principală a controlului nu este de a corecta greşelile, dar de a le
preîntîmpina.

Recomandări :
 Să stabilim standarde percepute de angajaţi.
 Să stabilim legătura inversă pentru ca angajaţii să poată obţine toată
informaţia referitor la efectuarea controlului.
 Să evităm excesul de control pentru a evita iritarea şi stresul
subalternilor.
  Să stabilim standarde rigide, dar reale.
 Să recompensăm îndeplinirea standardelor pentru a motiva în
continuare salariaţii.

2. Stilurile și metodele de conducere

Conducere
 Influenţa-este un act intenţional prin care un individ încearcă să determine
alt individ să gândească sau să comită un alt lucru pe care acesta singur nu
l-ar gândi sau realiza. In sens negativ influenţa se manifesta prin
manipulare. In sens pozitiv ea este instrumentul care managerul
direcţionează activităţile subalternilor.
 Puterea - este capacitatea de a influenţa asupra altora, de a-i supune voinţei
proprii, ea poate fi formala sau reala.
 Autoritatea - dreptul de folosi puterea asupra comportamentului celorlalţi.
Autoritatea este puterea formala sau legitima ce decurge din rolul poziţiei
oficiale acordată cuiva si acceptată de subalterni şi considerată justă.

Sursele puterii :
Surse individuale ale puterii
1. puterea de expert
2. charisma (puterea exemplului)
3. dreptul la putere
4. puterea informaţiei
5. nevoia de putere
Surse organizaţionale ale puterii
1. adoptarea deciziilor
2. recompensa
3. constrângerea
4. controlul resurselor
5. puterea relaţiilor

Stilul de conducere :
 Modul de concepe şi realiza procesul de conducere variază de la o
conducător la altul şi este legat de calităţile şi personalitatea exercitantului şi
se exprimă prin stilul de conducere.
 Stilul este felul propriu de a se exprima al unei persoane, o manieră de lucru,
un mod sau altul de a fi , de a acţiona, de a se comporta.

Stiluri de conducere :
1. Stil autoritar- Refuză orice sugestie din partea subalternilor, Conducătorul
singur determină activitatea grupului, este un control şi supraveghere strictă.
Puterea managerului se bazează pe autoritate, constrângere, recompensă.
2. Stil democratic- Admite participarea subalternilor atât la stabilirea
obiectivelor, cât şi la distribuirea sarcinilor. Comunicarea este bilaterală. Climat
socio – afectiv plăcut. Influenţa se bazează pe puterea de expert şi carizmă.
3. Stil permisiv- Evitarea intervenţiilor în organizarea şi conducerea grupului.
Toleranţă exagerată faţă de subordonaţi, nu impune şi nu poate menţine disciplina.
Nu este clară poziţia sa.

După criteriul atitudinea faţă de responsabilitate:

1. Stil repulsiv- refuză promovarea în funcţii de conducere în baza unor complexe
şi o redusă încredere în forţele proprii.
2. Stil dominant- comportament orientat la ocuparea funcţiilor cât mai înalte în
ierarhie, corespunde persoanelor dinamice şi active care în adoptarea deciziilor
doresc să-şi impun părerea. Acţionează cu fermitate.
3. Stil indiferent- lipsa interesului pentru evoluţia pe scara ierarhică. Sunt pe
poziţii de egalitate cu colaboratorii.

Metode de conducere:
1. administrative
2. economice
3. psihologice

3. Cultura organizațională
Concept
 Cultura organizaţonală desemnează sistemul de valori, simboluri,
convingeri, aspiraţii, aşteptări, modalităţi de gândire şi comportamentul
acceptat de membrii organizaţiei ca bază comună de acţiune.
 Cultura organizaţională are elemente obiective şi subiective.
- Elementele obiective - aspectul material al vieţii organizaţiei şi se refera la
simbolica, culorile, confortul şi oformarea interiorului şi exteriorului
edificiilor, a mobilei şi utilajului.
- - Elementele subiective - aspectul nematerial al organizaţiei cum ar fi:
credinţele, valorile, ritualurile, normele de comportament etc.

Elementele culturii organizaționale:

- I. Grupa: produse artificiale - numele de firma, dimensiunile şi arhitectura

clădirilor, amplasarea şi mobilierul birourilor, amenajarea spatiilor,
facilităţile de confort, vestimentaţia, automobilele, drapelul organizaţiei;
obişnuinţele, tradiţiile şi regulile nescrise ale organizaţiei cum ar fi
ceremoniile, ritualurile; limbaje, sloganuri, povestiri, mituri şi legende.
- II. Grupa: actorii şi eroii.
- III. Grupa: credinţele, valorile şi normele.
 - IV. Grupa: perspectivele sunt performanţele aşteptate din partea angajaţilor,
criteriile şi modalităţile de selectare a noilor angajaţi, metodele de
perfecţionare.
- V. Grupa: concepţiile de bază – sunt exprimate prin părerea pe care
managerii o au despre ei, despre alţii, despre firmă, despre lume în general.

Tipuri de cultură de conducere :

 Cultura puterii –este bazata pe puterea personala a cărei origini este
proprietatea asupra resurselor. Pentru o astfel de cultura este caracteristica
structura rigida, puternic centralizata şi proceduri autoritare.
 Cultura rolului - la baza ei stă sistemul de reguli şi instrucţiuni stricte,
specializarea, respectarea rolurilor, drepturilor, responsabilităţilor. Succesul
organizaţiei este în funcţie de măsura în care a fost raţionalizată activitatea,
de divizarea lucrului între membri, de responsabilitatea şi drepturile
angajaţilor.
 Cultura sarcinii- spiritul de colectivism şi colaborare. Puterea se bazează pe
competenta, profesionalism şi informaţie.
 Cultura personalităţi - este legata de emoţii şi se bazează pe valorile
creative. Este orientata spre atingerea scopurilor individuale, deciziile se iau
colectiv, iar puterea poarta un caracter coordonator.

4. Managementul personalului
MRU
MRU include ansamblul de activităţi referitoare la asigurarea utilizării optime a
resurselor umane în beneficiul organizaţiei, a fiecărui individ în parte şi a
comunităţii în general.
Asigurarea Menţinerea Dezvoltarea
cu personal personalului personalului
1. Analiza 1. Retribuţia 1. Perfecţionarea
postului. muncii. 2. Evaluarea
2. 2. Sănătatea şi performanţelor
Planificarea securitatea. 3. Promovarea.
personalului. 3. Integrarea.
3. Recrutarea 4. Relaţiile de
4. Selectarea muncă
Elemente MRU
 Analiza postului - determinarea caracteristicilor principale a acestuia, adică
identificarea sarcinilor, obiectivelor şi responsabilităţilor ce revin angajatului
la un anumit post şi competenţelor necesare.
 Planificarea personalului - stabilirea numărului şi structurii optime de
angajaţi în organizaţie reieşind din planuri şi strategii. adoptate de către ea.
 Recrutarea - atragerea candidaţilor care au calificarea necesară.
 Selecţia constă în depistarea persoanelor care corespund cel mai bine
specificaţiilor postului.
 Retribuţia muncii presupune stabilirea formelor şi sistemelor optime de
remunerare a angajaţilor pentru munca depusă
 Sănătatea şi securitatea presupune activităţile legate problematica
condiţiilor de muncă, sănătăţii (fizice, psihice ), bolilor profesionale şi
protecţia muncii angajaţilor firmei.
 Integrarea este procesul de acomodare a noului angajat la condiţiile
specifice activităţii firmei.
 Relaţiile de muncă presupun setul de măsuri necesare la crearea unui climat
psihologic intern favorabil, activităţile de identificare a neînţelegerilor şi
soluţionarea lor.
 Perfecţionarea vizează creşterea capacităţilor angajaţilor prin învăţare în
scopul obţinerii unui nivel mai superior de performanţe, aptitudini şi
cunoştinţe.
 Evaluarea performanţelor ( atestarea) constă în activitatea de comensurare
şi comparare a rezultatelor obţinute, a potenţialului fizico-intelectual,
profesional şi managerial cu obiectivele şi cerinţele postului ocupat.
 Promovarea este definită ca ascensiunea pe posturi situate la niveluri
ierarhice superioare a persoanelor considerate corespunzătoare. Promovarea
este modalitatea principală de valorificare a rezultatelor evaluării
personalului.