Educația ecologică în cadrul jocurilor și activităților alese

Specialiştii şi cercetătorii din Uniunea Internaţională pentru Conservarea

Naturii au definit educaţia ecologică ca fiind: “... procesul prin care sunt
recunoscute valori şi clarificate concepte pentru a se putea dezvolta abilităţi şi
atitudini necesare înţelegerii şi aprecierii relaţiilor dintre om, cultura din care
face parte şi mediul biofizic. Educaţia ecologică include de asemenea, exersarea
luării unei decizii şi formularea unui cod propriu de conduită privind calitatea
mediului”.
La baza conceptul de educaţie ecologică se află două noţiuni fundamentale:
mediul natural, calitatea şi degradarea mediului.
Educaţia ecologică este un proces educaţional format din cinci elemente bazate pe
concepte individuale:
- Conştientizarea “să ajuţi oamenii să devină conştienţi de faptul că sunt alegeri pe
care ei le pot face în calitate de consumatori, dar aceste alegeri pot avea multiple
implicaţii asupra mediului înconjurător”;
- Cunoştinţele “ ajută la înţelegerea interrelaţiilor din lumea vie, astfel încât
oamenii să înţeleagă cum interacţionează cu mediul, ce probleme pot apărea
precum şi cum pot fi acestea rezolvate”;
- Atitudinile „tendinţe consistente de selectare preferenţială a unor alternative de
răspuns în situaţii specifice, pornind de la valori sau caracteristici personale
stabile”;
- Aptitudinile - abilităţi, talentele şi aptitudini - cu caracter individual “eficienţă şi
competenţe în efectuarea sau rezolvarea cu succes a unor sarcini sau activităţi
specifice”.
- Implicarea încurajează elevii să-şi aplice cunoştinţele dobândite, să participe
activ la luarea deciziilor, să-şi susţină propria opinie. Acest proces poate duce la
schimbarea comportamentului individual şi creşterea încrederii de sine.

Pentru dezvoltarea capacității de cunoaștere, întelegere si investigare copilul

preșcolar trebuie sa cunoască elemente ale lumii înconjurătoare prin studiul
mediului concret. Grădinița nu este doar un loc unde, dupa un anumit ritual
didactic, se tratează o anumită temă din programă. În conformitate cu
particularitățile de vîrstă individuale, se desfășoară o activitate de cunoaștere a
realității înconjurătoare, iar în paralel cu aceasta trebuie să se facă și educație
ecologică.
Printr-o maiestrie personală, copilului trebuie să-i trezim interesul de a cunoaște
universul care-l înconjoară si tototdată datoria pe care o are de a ocroti formele de
viață ale acestuia. El trebuie să știe că natura este un organism viu, care suferă în
evoluția sa în timp schimbări determinate de consecințele naturale și sociale. Fară o
îndrumare corespunzătoare, copilul în mijlocul naturii are tendințe distructive.
Ruperea florilor, lovirea câinilor întîlniți în cale, strivirea unui mușuroi de
furnici este considerat de copii o joacă. Ei nu stiu ca toate acestea au viață și suferă
când sunt chinuite sau omorîte. Copilului trebuie să i se explice greșelile făcute și

1
să fie pus în situația de a conștientiza faptele sale. Dar o simpla interdicție
nu este suficientă. Copilului trebuie să-i fie explicat minuțios de ce nu este bine să
comită aceste fapte. Educația ecologică în învățământul preșcolar se realizează
mai ales in cadrul activităților organizate de educatoare.
În grădiniţă putem realiza educaţia ecologică prin: activităţile de cunoaşterea
mediului (observări, lecturi după imagini, convorbiri, povestiri, jocuri didactice),
prin desene, prin plimbări şi vizite, prin discuţii libere, spontane, prin activităţi
practice în natură, prin dramatizări şi scenete.
În desfășurarea activităților de educație ecologică la preșcolari, s-a observat că
organizarea activităţilor pe arii diferite cât mai variate creează investigaţii,
descoperiri ale proprietăţilor unor obiecte şi fenomene din mediul înconjurător,
experienţe, etc.
Jocul este activitatea preferată şi dominantă a copilăriei.Valenţele educativ-
formative ale jocului sunt multiple. Prin joc copilul învaţă, cunoaşte, îşi dezvoltă
capacităţile intelectuale, învaţă să coopereze cu alţi copii, contribuie la exersarea
voinţei, a încrederii în sine, prin joc copilul socializează, transfigurând mental
realitatea, asumându-şi statusuri şi roluri potrivit dorinţelor sale
Astfel ,în jocurile de rol ,,De-a grădinarii şi ,,De-a florăresele’’etc,copii ajutaţi de
educatoare pot amenaja în curtea grădiniţei ronduri cu flori, straturi de legume ,etc.
Povestirile deasemenea transmit cunoştinţe despre natură şi educă în spirit
ecologic.
Memorizările sunt un mijloc de educare a limbajului şi un mod de cunoaştere a
naturii şi de formare a comportamentelor ecologice. De exemplu Poezia
,,Gândăcelul’’ de E.Farago are un profund mesaj ecologic care face să vibreze
sufletul sensibil al copiilor.
Contactul cu natura sporeşte eficienţa demersului specific al educaţiei ecologice.
Participarea la concursuri de creaţii literare şi artistico plastice (desene, colaje,
postere) pe teme ecologice, desfăşurarea unor activităţi atractive, prin
personalizarea spaţiului educaţional cu materiale destinate sărbătoririi
evenimentelor ecologice au stimulat interesul şi curiozitatea copiilor pentru
protecţia mediului.
Un mijloc atrăgător şi accesibil prin care copilul îşi înşuşeşte o serie de
cunoştinţe este jocul didactic:

 SĂCULEŢUL CU SURPIZE!
 SĂ PROTEJĂM NATURA (Micii ecologişti)
 UNDE TRĂIEŞTE FIECARE VIEŢUITOARE
 POŢI SĂ RASPUNZI CORECT?
 CERCUL NATURII
 USCAT, AER, APĂ
 CINE ŞTIE CÂŞTIGĂ
 POLUAREA RÂULUI
 COLECŢIONARII NATURALIŞTI
 ŞTAFETA GUNOIULUI
2
  ,,ÎNFIAZĂ’’ UN COPAC
 CEVA………….
Activităţile cu conţinut ecologic îşi găsesc finalitatea în comportamentele
dobândite de copii: de a fi mai buni, mai sensibili faţă de ambient, de a fi mai
protectori, mai plini de solicitudine, de a acţiona mai disciplinat, de a fi mai
responsabil, mai plin de iniţiativă şi mai prompţi în respectarea unor reguli.
Activităţile de educaţie ecologică ajută copiii să manifeste sensibilitate faţă de
întreg mediul şi problemele lui; ajută copiii să înţeleagă funcţionarea mediului,
interacţiunea oamenilor cu mediul şi despre cum pot fi rezolvate problemele legate
de mediu; copiii dobândesc valori şi sentimente de grijă faţă de mediu; să utilizeze
cunoştinţele şi abilităţile dobândite, în vederea unor acţiuni pozitive şi bine gândite
care vor conduce la rezolvarea problemelor mediului.
Contactul nemijlocit al copiilor cu aceste activităţi sporesc eficienţa demersului
educaţional, dat fiind cunoscută marea disponibilitate a celor mici de a descoperi şi
asimila tot ceea ce stârneşte curiozitatea lor vie.
Prin activităţile ecologice desfăşurate cu profesionalism copiii se dezvoltă
intelectual, emoţional, voliţional, moral. Prin observări concrete copiii evaluează
sănătatea mediului şi îndrumaţi de educatoare pot găsi măsuri de protecţie. Astfel,
se formează atitudini pozitive faţă de mediul degradat. Prin unele activităţi
desfăşurate cu preşcolarii, aceştia pot constitui model pentru adulţi, înfrânând
unele impulsuri ale adulţilor care distrug într-o clipă armonia naturii.
Dacă reuşim să sensibilizăm copilul la atingerea unei flori cu miros deosebit sau
putem picura puţină dragoste în sufletele lor pentru un animal sau dacă îl vedem că
adună din
proprie iniţiativă o hârtie de jos, atunci suntem pe drumul cel bun.
Prin multitudinea de activitati ecologice desfasurate putem urmari largirea sferei
cunostintelor in acest domeniu, cat si formarea unei atitudini corecte fata de acesta,
mediul natural fiind locul de viata al nostru, al tuturor.

3
 Comunicare

„Educația ecologică în cadrul jocurilor și activităților alese”

Către consiliul Nr.2

Noiembrie 2018
Educator : Dron Irina