ISTORIA DISERJCF.ASCA UNIVCRSAI.

DIBL I OGRAl'IE
Tertulian scrie ln cuvinte foarte frumoase despre solemnitatea \i\ur-
gic.i a cununiei (Ad uxorem, 11, 8). Fiind unit1i cu Euharistia, «păginiî " J ,P.K! r sch,op.cll., p.n5,i91-793,ll05--806i lnendclope<lllla artlco\clc
1m puteau să asiste la binccuvlnlarca nunţii creştine. Se recomanda
c<1s,,toria Intre soti creştini. rr,;1:~~r::!~~f.P·,r!~;,:;..:~:-~1:r~ro p11mo1d, .~lltropolla Moldovei ,1 Su-
Hiscrica oprea desfacerea c11siitorici, afară de caz de adulter; cevci;.:..x:~1~ ~Ic~~:.rc!kl~, f~:'r!"':îe har. •A lmanahul ortodox-, Sibiu pe 19.il,
Oj>rca chiar desfacerea logodnei (sinodul de la Elvira, canon 54). Dacă 76
p. J·~Îilmey e r•Tii c hl e -Dammc, op. cJI .• I, 1969. p. 110 ,.u. cu blbllogralle.
un sot p11răsea f1iră motiv pe celălalt şi şe clislitorca cu altă persoană,
p. 4381 ,u.
era exclus pentru lotdeauua din comunitatea creştină (acelaşi sinod.
canon 8). Prin asemenea m11suri, Biserica da familie i creştine o bază
rc!igios-moralli sacrli şi solidă c u consecinţe sociale şi juridice foarte Viaţ a mo ra l ăa creşlinllor. Disciplina.
irnpor tante. fnceputu rlle monahlsmulol •
." las/u/. Dintru lnceput lliscrica 11 stlvlrşi t rugăciuni pentru cei
ho!na\'l ş_i ungerea cu untdelemn, ln numele Do,mnulu i, cum 1 Con.sideral ii ge ne ra le. Unii apologeţi au lnfă \ işat viata crc_şti­
recomandase Sfinlul Iacob (5, 14). lngrijirca şi vi ndecarea bolnavilor ni!or ·ln tablou ri admirabile (Epistola către Di0<Jne\, V-VI 1 Tcrtuhan,
a fost una din griJi.le şi d11toril!c morale ale llisericii . lntre harîsmc Apo/ogclicum, XXX IX). Al\i scriitori creştini au \~udat-o de ~semcnea,
sint numite şl "harismelc , indecă ri\or ,, (z:ip,af'-a~a i2 f',i~w•), (I Cor. 2, 28 l n scop apologetic. Numeroase mărturii din Istoria persecuţiilor con-
şi 30). Vindec<'lrilc au avut ln primele tre i secole mai mult aces t ca - lirm11 imag inea prczcnlat.'idcei . •
racter ritual şi harismatic. Ele flkcau obiectul rugăci unilo.r preo\ilor, Se şlic însă, pc de alt1i parte, din critica f ăcu~li cr~ştmll~ r de 1c1n H
ale celor lnzestrati cu harul t11mtldui tor sau chi ar ale exorc i ştilor. e piscopi ş i scriitori, din hotăr!rile sinoadelor, dln istoria pen 1tc ~ţ e l, că
Practica aceasta este bazată pc conccp\ ia că de multe ori boala unii !lisau de dorit prin purtarea lor, fi e în timp de pace, fle ln \1111p de
se datoreşte p11catului, Iar uneori este cauzat/I de duhuri rele. Ea de-
vine as tfel·oblectuJ unui trnt11mcn t moral duho vnicesc ; vindecarea c i
devine rugăciune şi act ritual. Clitre s l hşitu l sec. nr şi la l nccputul ce-
pcrs;:u~:11 '~~:t:;:1~il:::~~1i a creşlinllor
era_ ln a_dcvăr
d_e un nlv~l
superior celei a "păginilor». Ea s-a impus ad1~1ratle1_ ~păg!mlo r " ;nşlş i~
lui următor se mal vorbea lndl de a num iti exorcişti, al Că ror da r era Convertirea la creştinism era un act foarte scn os, chibzuit, pregăt t. su
apreciat de credincioşi şi de clerici. Pe Novalia n l-a vindecat de boală pravcgheat. D\sciplina llisericii e ra severă, contrastul cu viaţa , pliglntl"
un exorcist {Eusebiu, Ist orici hisc riccască, VI, 43, 14). Sfintul Ciprian e ra un stimulent pentru creştin]. . .
m,irtur i scştc efectul harului lor (epistola 69, 15).
Astfel Tertulian flicea. deosebirea Intre ~ creştinul_ ca crcdmc1o_s
Se cunosc şi episcopi ş i prco\l cuc au avu t darul vindcc11 rilo r şi oslenllor.. _ miles, şi intre credinciosul pasiv ---: Inactivu\ ~ ~ar~ ii
al alung/Sri! duhurilor rele (Eusebiu, /stor/a bisericească, V, 19, 3; VII, asemăna cu , paganus» - păgin şi infidel, ca lnchmător la idoh ŞI 1mto-
32, 23; VIII, 13, 4). Cuvintele Sllntul ui Iacob despre Maslu nu erau logii (De corooo, l i). f'
scrise pentru rugliciunilc harismaticilor, ci ale preoţil or; ele au fost 1
Pericolele pentru via ta lor erau lns_ă ~uite._ Oriunde s-:r l':.:ic~:
deci valabile ln Blseric.'i totdeauna, nu numai ln epoca harismelor. Aşa to rs creştinul, găsca motive de scanda.I, 1sp1te, pnlcj de_p!ka.'
cum Biserica a lntocmlt rug.'iciuni pentru alte nevoi sufleteşti ş i trupeş ti, cile antice plUrunscscră fn toate laturile v ielii, şi creştlml mat plistrau
va fi lnlocmit şi pent ru vindecarea bolnavilor. Ungerea cu untdelemn lncă amintiri şi legătu ri de care nu se puteau desprinde uşor cu
sfinjit avea caracter sacramental {la botez se făcea «ln numele Domnu-
lul "J, iar ln ca:z de boalli era de uz medical (Luca 10, 34).
ISTORI A IJ/SERJCEASCA UN/V/:.'RSAI.A ERITll/1.E

Un mijloc eficace de a aduce mereu aminte crcţtinului că este

al· lui Hristos, era facerea seffinulul Sfintei Cruci. Insu~! Sfintul Jy na•
ţiu a defin it facerea acestui semn, precum şi sl111bolismu\ lui, preci:zind:
se lmprcunea:ză primele trei dege te ale mlinll drepte si111bo\izind Sfin-
ta Treime: ce\clallc dou11 se string ln palmă simUol\7-lnd unitatea
celor două firi ln Mlntuilorul; mina drea pt ă se duce la frunte: «ln
numele Tatălui», apoi la piept; • ŞI al Fiului ,, şi de la um ărul drept
SJ>re uml\ru\ stîng: • Şl al Sfintu lu l Duh», Amin. Apoi Tertutian ln·
demna pc c reştini ca sl\ fad\ acest semn al crucii la orice lnccput şi
slirşit de ac tivitate şl la orice hnprejurnre din viaţii, de di111inea\a
pină scara (Decoronr,, 111 , li}.
I. Viaţii m orală a c reşll n !lor. a ) Via/u de familie. Familia ln so-
c ietatea an \l că era \n d ecă der e. C11sătoria e ra discredîlaUi, di vo rţu l se
pronun\n u ~o r, adulterul şi concubina ju! erau tolerate legal pentru băr­
ba\L Co1>iii erau exJ>USi aruncării, ln caz de nerecunoaştere de către
tată, sau de sărăcie. Sotii nu erau egali ln fa la legii r sclavii, siliţi de
stllpîni şi Jlps itî de drepluri omeneşti , !ntre\lne au t:'irll volo lor imora -
litatea socie\ll\li. Celib11tarii se lnmulteau, natalitatea scădeti. Căslitoria
Intre soli de clase soci11le deosebite nu era leg11\ll.
Creştinismul a Uicut din cll.slltorie o Tai nli, s finţind-o cu binecu·
vln tarco lu i Dum ne.ccu. Ea a ctip11tat astfel in Uiscrîcă us1 cara cter
sarru, inv iola bil, indisolubil. Creş ti nii o lncheiau pe , •iatl! şi nu se
despăr \cau decit ln caz de <ulultcr, cinci inel\ se mal !nccrca lmp,ă carc11
sotilor. So\H erau egali, ca membri a i 13isericll, «mlidulare» deopotri vll
ale lui Iisus Hristos. El e rau fra te şi sorll de cred i nţă, de 11ădejdc, de
via \li ş i de su ferinţ ă creştin ă. El aveau aceleaşi dreptu ri morale. Co-
piii erc1u s f inţiţi prin creşti narea lor. Ei erau socoli\î nu o povar:i, d
o binecu vln tare dumn eze iască a fam iliei; nu puteau li uci ş i in pin•
tece (a\·o rt), nici arun cc1 \i.
Deşi era mult cinsti tli fecioria, starea civilii obi şnuilll era c.i~,,-
tori a. Nu 'Se admileau leg:i1uri ln a farli de dlsllto rie. A doua c:isiitorie
CTil permisii ln caz de vllduvie prin deces, dar era socotll:1 de mili pu·
\in ă cinste. Apologetu\ ALenagora ( ll p,~~,i1t ,:api n•~ţ,:t _,:... , 33), o 1n1-
meşteadu1tercuv iin ci os.
Căsll\o r ia se lncheia de regul li lntre solii neşt i n î care nu era u
rude ln grndc oprite de mser i că (sinodul de la Elvira, canon 61 1 Neo-
 lsrORIA 8/SCR/CEASCA UNIVERSAi.A
niz,ircea, canon 2 şi oltele}. Biserica rccuno11ştc· dlsătoriile mixte, dar
recomanda evitarea lor 1 ea permitea lnsli desfoccrea c1is1itorici, dacii
cm J)(!riclitatli mlntuirca sufletului creştin. Bi.serica a lnyliduil şi ctisli-
tori.i intre .soli de rang social deosebit, pe care legea n-o recunoştea 1
c<1 o f.'lcut aceasta şi pentru a evita căslitoriile mixte sau concubinajul
!>Olului care n-ar fi g!l.slt tovar1iş de viaţă potrivit. · ln scrierile !or asupra acestui lucru.
Adulterul şi alte păcate con tro dls1itoriei erau pedepsite de Bise-
ri c.'i (sinodul de la Elvira, canon 7, 12, 47, 64, 69, 70, 71, 72). lmpăraţii
romani n-au reuşit Să stăvilească pi-i.n legi adulterele şi alte păcale
contra căsătoriei. O lege a lui Septimiu Sever (!!l3-211) a provocat
intr-un singur an la Roma trei mii de procese de adulter, ceea ce a
Ilicul să se ren unţe la aplicarea ei. Un tablou al vieţii fa millale creş­
tine. de rară _ frumu sc ! e, dă contemporanul Tertu\ian (Ad uxorcm, li, 6) .
b) Viata public(, (spectacole, funcţii, meserii, JustÎ!ie). ln viaţa
publică, morala creştină intîrnpina mai multe ispite şi greutăţi dccit
ln cea de familie. ln societate, raporturile şi obligat[He erau mulliple
şf de altă naturli, ele erau uneori periculoase, creştinii riscau sli cadii
!n plicatsau slifiecondamna\i.
Creştini i evitau spectacolele şl erau recunoscuţi dupli aceas ta
(Tcrtu lian, De speclaculi11, 24) 1 ei Ic socoteau „pompa diabo\i>, : lupte de
gladiatori, lupte de fiare, a lerg.1ri, Jocuri scenice obsc(.'Jle şi altele,
ca şi diferite alte distrac\ii. Astrologia, magia, băile mixte, luxul, po-
11oaO(!le, parfumurile, cochetliria Jn general, actele cu semnificat[e pă­
ginil erau condamnate de cre ştini. Ei iubeau simplitatea, modestia, c um -
pătarea ln toate.
De obicei, creştinii lşi pJstrau meseria sau profesiunea, dadl ea
nu·l punea în contact cu «păg î ni!>mul-, sau dac.li nu era lnfamaută; alt-
fel, trebuiau să renunţ e la ca (!>I nodul de la Elvira, canon 62 1 Consti-
tut iunile apostolice, Vili, 31). !\lui 1>ericuloase erau profesoratul, sculp-
turu, pictu ra, arginUlria, acestei! slujind cultului mitologic. Ocu1n1 tille
legute de cultul acesta , de lcdlr:1 şi de! circ erau cu totul iucompati-
bile cu creştinismul. Dacă se converteau la creştinism, gladiatorii, ac-
torii, sau alţii trebuiau s1i lnvc\e o meserie nouli 1 dacă nu mai puteau
sll fac:! aceasta, Biserica preferi! s<1-i lntre\înli ca (Sfintul Ciprian,
lip/s/olu 2).
Deşi funcţiile pubHce, magistratura, serviciul milita r, ş.a. pre-
zentau greutăţi pentru creştini (Jurl:lmlnt, participare la ser~ări ş_t acte
de cult antice, condamn!i.ri la moarte, ucidere) vor avea l_n nndun le _l_o r
tot mai mulţi crcştiui. El erau buni cetl:l\enî şi -şi tndephneau dalomle
faţă de stat şi de societate, in spirilul credin\ei lor. Apologe\îi stă ru ie
Pentru neîn \clcgerile dintre el, se recomanda creş tini lo r , dupli
exemplul Slintului apostol Pavel (1 Cor. 6), s li se. impace ln dragoste
creştin ă.
tn loc de Jur ămin te, creştinii lntrebuinţau formule cu caracter
religios, Julnd martori pe Hristos şi pc lngeri, sau asigurlnd cli spun
adevlirul «pe trupul şi pc slngele lui Hristos».
c) c,eş lini~mu/ şi· bunurile materiale {bogăţia, munca, lr~bulntel~
trupeşii, luxul). ln comuni t ăţile c r eştine au iutrat şl oameni bogat1.
Faţă de bogli ţ ie s-a manifestat pe de o parte rezerva impus!! de M!n-
tuitorul pe ntru buriurlle pliml nleşti , pe de alta necesitatea practicli de
a o fo losi pentru binele obştii creştine"şi sociale. Creştinisrriul a rezol-
vat· problema grea a bunurilor materiale ln chip rcllgio5;-mo_ral, lm·:1-
tind c.'i ele sint p1im1n\eşti şi trecătoare şi cli nu trebuie să !te căut at e
sau preţuite ln sine, ţ>recum şi or9aniz!nd lntrebuîn\area lor ln chipul
cel mai folositor pentru societate, prin acte de carita te.
Boglitiei i s-a dat astfel un scop religios-moral, ea trebuind ~;i S(' f·
veascli pentru facerea de bine, ln numele lui Hristos. Propne tntea
11 supra bogliţici apar\ine lui Dumnezeu 1 omul este doar benericiarul şi
chivernisi torul ei. El trebuie s-o folosească in scopuri voite de Dumne-
zeu. Herma, Clement Alexandrinul, Origen, Sflntul Ciprian privesc bo-
g li ţia ca pc un mijloc al milosteniei crcştiue. Clement Alexandrinul.
care a tratat problema bogli\iei lntr-o scriere specială Care boyul se
m1nluieşle? cea mai lmportantli ln primele trei secole despre lolosirC'a
bunurilor ma teriale !n via ţ a creştină; rccomand!i lnlrebu in\.ircu lor
raţiona lă, p/istrlnd linia jusni Intre dispreţul bunurilor nrntcri..,le ~i
Intre folosirea lor egoist;! şi cvdemonistl:I.
Unii episcopi şi creşliu i bogatl au dăruit averea lor Bisericii,
pentru fapte de caritate şi pentru nevoile connmit:i\ii. Locaşurile de
cull, cimitire, ajutorarea săracilor, a străinilo r , a a!Lor cornunitllţi, rlis-
 ISTORIA BISERICEASCA UNIVERSALA
cumpărarea prizonier ilor se fiiceau prin contrîbutia credincioşilor, tn
frunt e cu cei lnsHiri ti.
Creştinii au prnclicat comerţul ln s11iritul moralei, ca şf mese-
riile potrivite: ei au 1,re\uit şi au recomandat munca în general ca
p e o datori e a tuturor oamenilor valizi şi ca pe singurul mijloc d,,
Lrai al acestora. Pe cind la cei vechi munca manuală era dispre \ uită ,
iar plata ci socotit.'\ ca un semn al servituţii, ucşlinismul a cinstit
n:unca dintru !ncC'put. a învilţat-o şi a pilduit-·o. F i ecărui c r cştit; î se
cereas/imunceascd,pentruaputea s.'i ajute pe cei inapti pentru
muncă. Munca deven~a astrei un mijloc de binefacere. Leneşul era
s.ocotit un parazit. Clericii înşişi munceau, pentru a-şi asigura întreti-
nerea, deoarece darurile credincioşilor nu erau de a ju_ns, ţrebuind să
fie aj ulali şi săracii. Comerţul li s-a interzis ca nepotri v it cu preoţia,
iar imprumutu! cu dobindă era oprit ş i clericilor şi la icilor (sinodul
de la Elvira, canon 20; Sinodul de la Are\ate, ca non 12; sinodu! 1
ecumenic.canon 17).
ln satisfacerea nevoilor lrupeşli, se recomanda creştinilor cumpă­
tare în toale. Ei !şi impuneau moderaţie şi buuăcuv i inţă în !mbrăcă­
minte, hrană, mobilă, podoabe, distracţii. Clemt>nl Alexandrinul stabi -
l eşte iii această privint/1 ull adcvilrat cod mora\ cre~lin, care prescrie
r~gu!il~ de urma t în toate actele vie ţ ii publice şi particulare (Pedago-
gul, c.":ir \i le li şi III ). Tertulian cere mai muli dctît cumpătare şi anume
abtincre de la tot ce f,kea pHicerea vie\ii ~păgîn e -, , chiar de la unele
lucruri indiferente. Cu toată severitatea Biserici i, ea nu clldea in exce-
se!e ascetice şi rigoriste a.le llnor secte (gnostici, marcioniţi, mon-
tanist iJ.
d) Cur/lalea creştinri este unu] din meritele morale ale Bisericii
din primele trei secole. Prin spiritul şi prin efectele c i, ca este o cu -
noscută operă filantropi că. Ideea despre om ca aproape, ca frate, ca
rn ftd ular al trupului lui Hristos. care este Biserica, sentimentul de dra-
goste şi de milă, concepţia despre bunurile materiale, datoria milos-
teniei ca manifesta.re a credinlci creştine, a.u !ticul ca şi credincioşii
şi comun ităţi le să contribuie c11 clan la opera moral-socta!/l a a juto -
rări! t11t11ror celor a!la\i [n lipsă ~i nevoie.
Biserica a căuta t să cunoasc ă pe to li cei aflaţi în lipsă şi ncputin\11,
întocmind lis te prin diaconi ş i diaconesc, ca re cercetau pc creştini
aca să , şi a cerut contribu tia tuturor creştinilor. Oricine putea să facă
un bine, ajutind fie şi cu pu\in pc altul mai lipsit declt el. Biserica nu
Incuraja nici lenea, nici v iciu! (cerşetoria profesională).
l'vli jloacete de ajutorare -se adunau de r egulă prin co\cctli Intre
crt>tHncioşi la cult (Iustin Martiriu]. Apologia !. 67, 6: Tertulîan, Apo/o-
geticum, 39, 5----7, 16). Darurile credincioşilor se !ntrebuintau de ase-
menea pentru ajutorarea sărac ilor, împărţindu-se pe loc sau fiind du se
acasă. Bisericile !şi fiiceau după putinţă rezerve de alimc11tc, de obiecte,
de !mbrăd'.iminle şi de încălţ.'lminte, pentru nevoile asistentei sociale.
Bolnavii erau cercetaţi şi !ngrijiti acasă. Unii clerici lnvătau pen-
tru ace.ista medicina . Străinii era\1 gii-.:clui ti şi ospătaţi, creştini i din
lnchisori erau Vizitaţi dup /i pullnţă. Erau ajutaţi chiar necreştinii. Cu
prilejul unor epidemii de c i umă la Cartagina şi Alexandria, în timpu l
Sfintu!ui Ciprian şi 111 lui Dionisie, creştinii au dat exemplul un ui
d evotament sublim, îngrijind pc bolnavi şi lngropind chiar pc morţii
p1lgîni, pă r /isiţi deai lor.
e) Creştinismu/ şi c/ose/e sociale; sclavia. Biserica_ n-a exclus în
recrutarea credincioşilor ei nic i un neam, nici o clasă socială, nici o
categoric de oam eni; criteriile alegerii ci erau numai de ordin ·niordl.
Deşi la creş\inlsm au ,·enit mai mult clasele de Jos, Biserica a avul
de foarte timpuriu !n rindurilc sale o.:i.meni de rang (proconsulul Sergius
Paulus în Cipru). La o jum ăta te de secol după ziua Cincizecimii, ed
număra crediRcioşi, ln rude nia împăratului Domitian (81 - 96). O mnc11i
de cultur,~ ale asă vin mai ales din secolul al Ii-lea.
Majoritatea credincioşilor erau oarneni simpli, din clasele {le jos.
Fată de ci, Biserica n-a as ig urat privilegii celor bogaţi. puternici ~"u
culţi. Creştinii de orice rang forma.u o cornunitate de crc<lin\,i ~i (Ic
dragoste. Ei se rugau imprcuml, participau la mese comune, se ;1ju\au
şi se respectau ca frati în Hristos.
Sclavia era cea mai grea problemti socială cc se punPd llisericii.
Tn condiţiil e economice ale socie\11\ii antice, ea nu pul.-,, s-o des-
.fiinţeze. Creştinismul a acordat însă sclavi lor creşti1rn\i r!emnila l<•a <Ic
oameni.
 ISTOR/,\ R1Si:H1CE,\SCA UNIVERS,\LA
Sclavii, primiţi ca to!i ceilalţi ln sinul Bisericii, au fost trataţi ca
frdli .şr s-au_bucurat de aceeaşi cinste de creştini. Con"diţiile morale, pe
care le găseau fn creştlnism, ii atrăgeau :ii !năl ţau . C r eşt i narea lor
cchiv.lla cu o eliberare moral:i. Sclavu\ imperial Evelpist, Judecat ş i
condamnat allituri de filozoful Ius ti n; r ăspun dea prefectului Rome i: "Şi
cu sint creştin, eliberat de Hristos, ş.i lmpăr t ăşesc aceeaşi nlidejde prin
h<1rul lui Hristos. (Actul martiric al SlinruJui Justin, IV, 3). Sclavul
fuseSe răscumpărat cu cel mai scump slnge, slngele lui Iisus Hristos
(Terlulian. De co, ono mllllis, 13). "Nu fiii mlndri fa ţ ă de sclavi ş i de
servitoare•, scria Sllntul l gnaţiu lui Policarp (4).
ln spiritu l c reşllnlsmuluî, Constantin cel Mare şi u r maşii lui, au
luat măsuri legale pentru uşurarea vie ţi i ş i liber ării sclavilor (Codex
1heodosin,1u~. IV, 7, !). Stllplnil creşt i ni şi,- au liberat sclavli sau i-au
tratat omen eşte r c lerul a obtinut dreptul 1le a fa.ce libe ră ri de sclavi
in adunarea c redincioşilor.
I) Creş tinismu/ şi cu l!uro. Antici i au imputa t c r eştinilor lipsă de
în \elegere ş i aversiune fa \ ă de cultura lor, Iar unli istorici i-au a tribuit
dedlderea !umil şi culturii greco-romane. ln măsura ln care cultura
lumii vechi era leg,lJă de mitologii ş i viciattl de /morali tate, c r eştinii
au evitat-o sa\.l au condarnnot-o. Biserica H ferea pc c r edincioşi de in-
fluen ţa ei tn sens religios-moral, nu cult ural sau estetic. Creştinii nu
urau cultura sau arta ln sine 1 e i c riticau pc cea imorall:I.
Dacă Tath1n, ş i Te rtulian critică pe filozofi şi ara t ă oarecare d îs-
pret c!c ~barbari~ (Ta lian ) fot<i de cultura greacă, J ustin Martirul,
alexandrinii şi mai t oţi scriltorii c r eşt i ni o apreciază ş i o pun in ser-
viciul Bisericii. Platon şi Virgllîu s-a u bucurat de cinste la c reştini ;
şcolile creştine dovedeau Interesul ş i capacitatea pentru cultură a
creştinismulu i.
Creştinismul lnsuş i şl-a creat cultura şi şi-a produs arta, şi lite-
ratura sa proprie. Mai mult, el c1 m6şlenil ş i a păstrat cultura weco-
romană prin prisma preocupărilor sale, transmitlnd-o prin Evul mediu
lumii moderne.
Creştinii au fost totuşi pcrsecula li ca • duşmani pubii~i», duşmani
al statului, ai societă\ii ,ai culturii, ca oameni inu tili (infructuoşi ne-
goliis Tertulian, Apo/ogeficum, 42, I). Ei au dovedit supunere, _1.ealî -
tate interc,s pent ru culturii, s-au adaptat, au f ăcui unele !=oncesu, au
avu~ chiar unele plicate. yia\a lor moiaHI ~ fost lnstl ln gei,eral fru-
moa~e:~~t1:::::· actiunii şi influellţeîmorale a creşll~is.m_uluisin\ cu
atll mai v rednice de apreciat, cu cil lnd reptarea Şl ridicarea sulle-
teasctl a lumii antice nu s-a flicut uşor. Dimpotri vă, ea II fost u~lt~
cu multe greutăli şi obţinu\li cu preţul unor sfor\tlri m~ra.le cont.inu'.
şi al unei discipline, căreia nu-i scăpa nici o la tură a v~e\.11. crc!tmc ·
disciplina peniten\ci. Organizarea e i_este una din caracter1st1c1le ş1 unul
din marile merite ale lliS('ricii primelor secole.
2 Disciplina (penitenta). Biserica a procedat dintru lnceput. cu
multtl. severitate contra p1lcatelor grave. Cu excepţ i a ci;l~r lmpo\TLva
Sfintu!~i Duh, care se puteau ierta nu mai printr-o grea peni ten ţtl, a cli-
re i disciplină Biserica a stabilit-o ln primele trei secole, .
Prin analog ie cu hoHîrîrea ApostoHJor şi presbiterilor ln «61nodu~ :'
ile la Ierusalim (Fapte 15, 20, 29), s-au socotit p11calc grove: a?osta111a
(idolat ria) uciderea şi adulterul. La acestea s-ou adăugat apoi altele.
Ele se nu;ncou plkatc ele moa rte (i1<1pn11'1 ~1 01,1t-.;;,Op1, />Cecalo ~10r-
/al/a, capilalia sau canonica I mor tal/a delie/a, crtmen mortal~, cr1111cn
rnorlis, crimcn capitale).
Asemenea păcate aduceau excluderea din Biseri cl'.1, pe care o pr~-
nunla episcopul. Unii credeau chia r că, fii~d .să~lrş il e_ dupl'i l>ot~z,
pentru ele nu mai există iertare. Biserica a mst1tu1t peni ten!a, num1t,1
şi dx>tez laborios», adic1i iertare obţ in.ută c~ greu~ate, atunci clnd nu-
ml'iru l credincioşilor şi deci al păditoş1lo r dmtre ei a crescut. ~
Penitentul era obligat să _mărturisească păcatele ~ub\i~i~!sir-:t:;,a:~
ln post, ruglkiuni, privegheri, tn acte de pocătntă şa de . .
poarte un costum de penitent, s!i implore in genunchi rugtlc,nmle crc-
dincioşllor pentru iertarea sa. .
Penitenta dura de regulă mulii ani , iar p('nlru păcalr-\c ~CIi' ma,
grele pln1i la sfirşi\ul vieliî. l n caz. de boall!,, pcnitcnla sc put<'a scurt~,
dar se completa după lnsănă loşi re r de asemenea l_n caz de c~l~tonc
lungă sau de persecu\ie. Dacli penitentul murea ma rt ir, era socotit iertat
şi Implicat cu Bise rica.
 ISTORIA 11/SERICEASC A UNIVERSAi. A
Dup,1 lncheien•a timpului penitcn tc-i, dac,l dovedise pl:lrerc de rllu
~i indrt' PliHe, penitl'n\uJ işi mil rturis,•a pă('atele şi l'Ta re prim it ln Bi-
!l.l't i• ,, de ct'it rc episrop cu rug /kîuni şi puncr('a miinilor. Ca şi bo te zul.
1•er11tcn)a se rllcea osingu r,t <lat ...
lu secolul II era lncă o practică pcnitent ia l ă uniformă . Aparqia mon-
lt.1n1!l.mulu i a lnăsprit pcn iteuia, ia r pcrsecu liile de la Jumătatea secolu-
lui 111, clnd au că2ut mulii creştini de la credin)IS, au necesitat organl-
'l.drt'il şi preciza rea f'î. Au fost supuse peniten!eî şi alte păcate {s inodu!
,leJa Elvira: sperj urul, r;1pi r ea,camăta).
ln organiza rea peniten te i se observ.'!, oa,ecare analogie cu cea a
( <1td1umena tului . ln Occident lndeosebi , penitenlii erau allllu rati catehu-
mt·nilor. 1n Orient s-au for mat mai mulle trepte. Grigoric Taumaturgu l,
(ţ c. 270) amin teşte do uă categorii ; auditor// (i~po.if,.ho1, auctientesJ ş i
l11ge1mnchelorii (ro,..~xl,i~o-,n;, prosternati , subs tratiJ 1 primii asistau la
li t urghia catehumenilor, ceilti lli !a tot serviciul divin , da r se rugau !n
genunchi sau prostcrnati. Sinodul de la Ancira (3 14) vorbeş te de a treia
r alC<JO rîe, Jmpreună-şczăto r/ {~·nd,~••, consistcntes), ca re participau la
lot cuHuJ şi se rugau fn picioare, da r nu puteau să aducă ofrande şi sff
primeascti Sfinta Euharistic /canon 5, 6, 8, 9). De la Sinodul I ecumenic,
Se cun oa şte o a patra categorie de pen itenji, p/lngălor/1 {::po,doiov~, ,,
1/enfes), ca re nu puteau să intre in biseridi, el implorau pe credincioşi
lliar.'I s/i se roage pentru ei ş i s/i intervină la episcop pentru uşurarea
.si tua tiei lor.
Dupii persecuua lui Deciu, au existat preoţi lns.'! rcinau anume cu
.supraveghere a penite nlei, nurni li pen//e n/ia ri (,:p1~~~T1po1 ii ::i l' Ulno(ai;).
Cieru! era supus penitcnic i ca ş i la icii i era u supuşi de asemenea
catehumenii.
Credin cioşi i sau clericii excomunicaţi di ntr-o Biseridi erau SOCO·
tit{ excluşi din toate. Creştin ii nu puteau fi primili dintr-o Bise ricii ln
alte Iliră scrisori de la episcopul lor (litterae formatoriac. seu formatee).
Problema penitentei a· provocat primele schisme ln Bisericli (lpo-
111, No\·a t-Nova jian. Meli tie ), pri n opoziţia a douff curente I unul rigo-
:rlst ş i altul mai indulgent.
Disciplina penit en ţei a avut ma re lnsemnff tate in v iaţa Bisericii
vechi. Ea se Ulcea c u fo rme s i cu o solemnltete care impresionau pe
c redincioşi. Pe nitenta a asigurat, lmprcunii cu educaţia creştint'i şi cu
c ultul, viata moral1i a Bisericii. Ea a meul să c r ească lncă putere a
episcopilor. . .
3 lm:e puturile mona his mului. Tn n ăzuinta lor de dcs/i vlrş1re, ~ni;
creşti~I trăiau ln feciorie sau nu se rccăs:ltoreau. Fec ioare~c (:2p&,~0.•
şi vti.duvele (z>;p2,) se liucu rau ln Biserici:! de cinste ş1 de unele pn·
1
vile~~:::;~te:: ~:r:~: =i~~~i!~ :d~:~::~: ~:,~~~•~,exercitare ln ."ir·
tule]. Cei dorn it:i de des/lv! rş ire t r ăia u ln cum pătar~, renu n_tau ,la ~\ere,
la lux, posteau, se abţi neau de ta uncie alimente ş i b~utu.n, staru 1au _tn
practici foarte aspre I cti ş i recioarele, asceţii erau \1nut1 ln deoSebi tă
cinst;i!e1~r~:~:1:::ş~e a se exercita şi desăv!rşi
!n virtute, fie_ din ne-
voia de a se sustrage persecutiilor, unii asce\i s-au relr~s- dm lm.n~,
stabi lindu-se ln locuri fe rite, unde trăiau lzota ti ca erem 1t1 ţu;tm~i)
sau aneho reti. Unii din el au aj uns celebri, ca Pau l Teb~u\ { e a ~
Egipt, t:. 234-347). Aşa a lnceput mona hismul, adică viata asce ic,
t
tră i tălnsingurătet e.
De la lnceputul secolului IV. monahism ul este o in_st i tuţic deja c_on-
sti tui tli El a c[şllg a t mult ca numl'lr de adep\i. ca aulontale morală Ş'. c~
influeniă fn Biserică. Episcopi i e rau de regull'i celibatari sau mo na~1 51
Inc urajau monahismu[. ln care g ăseau sprijin ln lupt a contra ercz11 lo_r.
Ascelii au !nceput să formeze grupuri mici, sub conducerca un111c1
ma i bl'itrln sau mai distins. Organ izatorul monahismuJ.ui a fost m_e i ale_s
Sflnt ul Antonie (25 1-356). Monahii s-au adunat apoi ln grupu n mari,
formlnd chinovii sau mlntisliri, cu via ţă comunii. Rol ln.semat a avut l n
organizarea lor ş i Slînt ul Pahomie (276-349). l n regi_m chi novial, 1_110-
nahii fticeau vot de asculta re, de castitate şi de să răcie. S-a u orgaiuzat
mlnlisllri de bărbaţi şi mină stirl de feme i 1 prima de acest fel a fost
condusli de Ma rie, sora lui Pahomie.
Vo t de castitate făceau şi fecioarele, vitgines consecra lac, sau ta•
nonicae ln fata episcopului, lndi din secolul III. Ele prim~au cu acest
prilej un v.'!J pentru a- ş i acoperi cepul. Este lnceputul unm costum as-
cetic special. Clllcarea ,•olului impunea peni\enţ!S. .
Practica ascezei era expusă unor exagerări ş i peri~ol~. Unu.I dm
acestea a -fost obiceiul de a locui lmpreuni! asccll bi!rbat1 şa leme,, sau
 ISTORIA /l/SERICEASCA UNIVERSALA

f,:-cioare pe lingă clerici, ln comuniune duhovnicească, un fel de «căsă ­ Pr. Gh. I. Soa r e. 8isc,ico şi nsis!cn/a soc/aJIJ. Doc/rina şi 01gan/.01eo ln
lo ri e i;1>i rîtuală ~ , cu obligatia p,lstrll rii castităfii. Asemenea fecioare se prlmc/l!Jasesecole, Uucurc,u. 19.$8.
Teodor M. Pop es c u , C<>rl!alc<> c,eşl/nd ln B/se1/c<> ••eche, ln • lll S. Ort.
oumeau «subint roduse» (virgiues subintroductae). Ace.st obicei a fost Ro m.•. LXUL (19~5), nr. 1- 2, p. 64-66.
mo li\• d ţ criticl'i şi a fost com b.ilut lndeosebi de Slintul Joau Gură de E, Popovlcl, op. c/1., 1. I, p. 405~.u.; 421 ş.u.
.\ur l f -107). i>enlru /1far/o monoh/1mu/u/
Monahismul a dat creş t in is mului multe personalită ţi religioase şi pe [u ·o1rire:
C<' i mai ma ri ierarhi din peri oa<l11 u r mătoare . El a ndicat idealul moral sa 1 n t nas 11 e.
Les ' "glei monos//<jues. lntra<tucUnn e t lrll'ducllon par U-on
creştin ta un nive l superior, a rc <1lizal mari vlrlu \i.
Ube.Parls, 1969.
li. W. F. M. ll appcnb r ouwcrs, IA plus anelenne verr/011 lal/ne de I<>
vie d e Sal/li Anio/~ par Alhanase. Etu<lc de crlllque textuctle. Utr~ht-Nlm~ ue.

lll ll L I OGRAFJE•
Vi<l /a mo,n/d a c,cs/111//0 , ln p1/m,:/a r,el secole. A. Ham man. Ul ••Ic quof/-
"'' r a l\adlus. Lei mo/ns du dCscrt. H/stolre /aus/oque. Texte el traduc lLon par

<l icnne des prc m/c,ic/r,~1/cns. Paris, 1971 .

J . Letp o ld, Dcr roi/u/e Gt•dnnkc /n det a/c/,r/rrl/clrcn Klrc/re, col. noull., 1970.
l-1. Slonneut, Tc lrul/lon ,·1 Ie s p1c m/cts mo,o//11c1 oit/co/ns. Par '-", 1969
J. Schmid t, Ch1<)/le ns dcsp1c m/ct1 1/k/cs,Parîs, 1!169,
A. Jaubc rt, Lesprc mlcrr c /11~!/c ns. Parls.1967
11..J. Marrou. lllslol1e <ic n ,luca/1011 dans /' ,\111/quit~. 4·e cd .• Paris. 1958.
_1'. Galtler, L'f:91/:,c ci Io H~mlnlo n des p(,clits oux premier, sU?clei. l'ar is,
1932
J. P. Klrsch. op.cir„ fld. I. p. 793-795 1 807---808.
A. Baudr!llart. La c/lluU<: uux prc m/ers sll:cc/c <lu c/,r/slit>nlsmc, 2 voi.,
Pari <,1929, 1936.
I de m. ,',1ocur1 pc,/cnncs c! mocursc/t1i:1/c nne,. 2 voi„ Paris. 1937.
Dom. H. Leclc r cq, I.o v ie c /11i: rienne p,im//lve, Pnis. 1928.
col. ~."'t. Cha r/li!, ln ol)lct . d ' Archi:ol. chrCI. et de Llh, 1. 111. J. Paris, 1913,
J. Mauquoy. Le ch1/sl{on i1111c ci /'eu:lavage 0111/quc, Lu!1lch (L!egel, 1927.
A. K a t z. Ch1/S1cnrum un<i Sk/u,.,,, c l, Wl en, 1925..
E. C h e non, Lc1Me 1oc/<Jl<lc //'gll:,c, Parls. 1924
P. Altard, Lc1csc/avcs c/1rNlcn1,G·e#!d„Parl s.1914.
ln limba r;,IOOnd. I.P.S. Mitro('l<>lll An t onie Pllmidealll., 8/rer/co slu/1-
loarc ln Sl!nta Scripturo. Jn Sllnln -r,adl l le ~I Jn Tea/oglo conlcmporand, ln .stud ii
tt-ologi c,:,•, XX IV (19n). nr. 5-8, p. 3 ~GZl.
Athid. Prof. I o an Za g r ,• a 11, /',ob /Cmc/c morale ln opera Sllntulu/ Vas ile
,:-c/ Mme. ln Sllnlu/ Vos /lc cel Mmc. ( nchlnare la 1000 de on/ de la Stlvlr4/rc11 ra.
llucu,.,,11, 1980, p. 206-217.
P. Pr e • cu r e. Docu/na mo,orn o N rlnf//or ap(n! Ollc/. ln • Stu<lll teologic&>,
;~::.:'.:::::::::: ~~~:: : ~:·:~; : ~: .'.: :,: ;~: :,: : ':::::
rk<Jn~::.d:~:-~~viee ~1~!1~
d \c!'~~:.:~~=.'~~v: : . ~;~e,f~;:;,~:;.'~~/:~r~s2~;;.
li. nacht, Ons Vc1n>ăCh/ni1 des Uupru11g1. S/ud/cn i um l1/lhc1> Nllnc hlums.
nd 1
. •~vu~:b;~!l~ :oi'~· Le ~ 1>tcm:cs des Pl::rcs du dtsc ,t. Nnuveau rccuell . Solesmc.
1970
·P. Deselllc. J."Espdt du manocldsmc pochumi<:n. s uh·I de la tradudion
franţe lse des Pach om ia na La tina p~r Ies moines do Solcsme Oellelontalne, 1968.
J . _ c. cu y. Le, Apaph!l::gmcs de l'"tcs du dCscrl. ~,ic alp/Klbl!rlque. ltnd.
lranc.ll,c llc lonta lnc. 1966.
I dem, Sa/1!1 Jean Cauian, Vie ci <ioc/f ine sp/r/luc Ue. ed. P. Lothlclleux,
Parls.rl::\ Evdoklmov, J..es ages de la v ie ,plrltucl/c. Oei Ne,c, du dC!fCII <I
rt01/QU11, Pu ls. L961.
P l a clde Oase I I le. L'Evang//coudtsc1t, Pa ris, 1964.
A. H a III m I n, VI<! de, /'eres du dCsct!. Paris, 1961.
p, E,· er g et î nos. CuJcgcrc de cuvinte P Jm•d/d!u,1 cr/e /'01/ntllw. ln
llm bagreacl, Alena,1957- 1!)66.

;:,-:t i~I::t i:It:;:~~:;:::~i.i:'~i.

XVf l963), nr.9---10, p.541 ş. u.
I. Cov e rci. Jude<:11/11 bll!Cfi«llscd Jn epoca veche, ln , Studii Teologice•, XIII
(1961),nr.\-2,p.66,.u.
Ooc1. N. Vor n Ic e s cu, P1 /1,c/p // pedagogice Jn pedagogia lui C/emcnl A/e-
u; r~: ; al:,::·;;:;:o'?f
1
p~:1~· .i~::
•o n<h inu/, ln •StudU Teolog lce,,. IX f l9:i7), nr. 9---IO. p. 726 $. U. t.owen. 1958, 1960.
Pr. Prof. l.lviu S t an . /nsf/ru//1/c da 01/11e n/d soc/<JIIJ ln Bi/fetica veche, ln
•Ortodoxi a, , IX (J!).';71, nr. 2, p. 2.J9..-.279.
Ord. Ste f lln Alexe, V/<J /a c,c~f/nO dup(J bdrba/il aposlollcf, t n •Studii Teo-
~: ~: ~: : ~n~ ·:~J\slc
; ; ~cl~d;z,::~':1s':"::i~7.~ ~~:;c
Pe1 r lstlc1•, ll (T.U.fi.l)Berlln. 1957, p.400------11 5. .
t-11,"'u"'··" ln • Studia
•
loglN: •, VU ( 1955). n r. 3-1, p. W ,.u .
I dem, Le '*9/e1 mo,a/cs de Sfi/ni BoM/e c i Ic Nou••cou r cs!Ullh'JI/, ln •SLudia
Pa tr is tica •, 1. ll ,j>llrt. li, Berlin, 1957, p.41 8 ,. u
 ISTORIA /J/SERICEASCA UNIVERSAL A

O. Chad w lck, John Casslan. , I 1/udy /11 primitive Mon<utic/tm.

C•mbrtflgc, 1950.
W. MaJ one, Thc monbond /he 11><11lyu, W ashington. 19.'iO.
P. Pcetc, .. O,kn/ ci ff)~o,,cc. l.e lrfc/ond otlcntol de /'Hogiograph ie b)'Zan .
PERIOADA A DOUA
ll11cjSubsidi1 hagiographka.26), IIJuxelles, 19.'iO.
D. Ar m an d. Saint &u/k, <1sc~sc mo1><1iliq oo. E,;...,.I hlstorlq uc Maredsous. \9~8.
!(ari llcussl. DerU1sp,u"!)"desM6nc/1/umi, T Ubingcn, 1936.
{325- 787)
ln limba ,om<inct: S I. V•~ 11 c, Reguklc mari, !rad. ln rom. de N. Coto:<, ln
~ ; ~ ; · ~11li 907J, p. 2~-30 ; lll - 881 14&-162: 21~- 230; 204--300; J.46- JS6:

A1h ld. Prof. I on Flo c•, Slln!ul \1<1sl/e cc/ Mo,e. organiuitor ,,, •·ie/li mon<l-
001<:. ln lucrarea cnlectlvl: S/1,i/uf \1<1s//c cel Mare. /nchln<1re i,, /600 dc on/ de /a
>dvl rflrcf1SCI.Bu cureş li.1980, p.J30-J5".
le,om. l o a •a l, P opa, Tcm.:lwi ,,.,, , 1,uce pcnlru vfo/o de ob}le -Avf1 Şenul e
BISERICA IN EPOCA
din Ali/pe (334--<152), ln •St udii te<,logk~. Vili p956), or. 1-2, p. 8 1- 108. S INOADELOR ECUMENICE
Arhim. E I r cm E n Ic e ~c u, l'rfrlrc gene,o/d asupm mon<1/,i$m!J/ul <lupd
dlic,1// <1U1or/. Pdrll!il l•il li ii H-a, IH,nnl~ul VlkU, 1933. 1934
Epi sco p Vl sa r Jo.n. Vcchl/c ,Indu/el/ ole v/c/11 monahale. N!ndstlren Polltlca a lmpăral ll or creşti ni dupJ
religioasă
Dobrufo·So,nco, 1929.
V I a d! m I r d e R t p ta. Vu•ll<i. orh/cp /SC:opu/ Cczo , e/J CoJl(1doclel. A-$<'"-<1·
Cons1aHt1 n cel Mare •
mln/u,Jcd/ugd reştl, Cernaut1 , 18911.

Constantin cel Mare, fiind convi ns că pilonul esen ţial al Imperiului

li formeazl:I tronul. a numit · «caesares„ pe fiii săi Constantin li, Con-
stan\iu şi Constans. Int re cei trei fii ai Jmpă ratului a lnceput o lu ptlt
d i sperată. Constanti n II a primit prefectura Galia. Britania şi Spania
cu Ma uretenia Tingitana, avind reşedi oţ a la Augusta Treverorum (Tre-
ve ri), ln nordul Galici; Con stan ţiu , diecezele Egipt, Orient, Asia şi
Pont, cu reşedinţa la Constantinopol, iar Constans, Italia, Africa, Pano-
nia, lllyricum ş i T racia, cu reşedinţa la Sirmium, la ca re s-a adăuga i,
după bătă lia de la Aqui leea (340), şi prefectura fratelui situ Constan-
tin II, cll:r.ul ln lupta cu e l. Deşi aut Cons tanţiu (337---361) c it ş i Constans
( t 350), au că utai sl:I urme:r:e politica tatălui lor, nici un ul n-a putut să
se ridice pln ă la glo ria a cestuia.
Atitudinea celor doi fa lă de p1iginism a fost cu totul diferit:! <le
cea a t atălu i lor. Crescu\î şi educaţi ln spiritul Evangh<'liri. au crewt
Ci'I trebuie să facll lot posibilul ca să triumfe creştinismul. Asele] Cons-
tanţiu a em is, la 341. o lege drastică Jmpolrl vu celor cc Jert /em, zei/o,.
1-lotllrlrea l ua l ă de Constan ţiu a fost adopta tă şi de Constans. La 346,