CUPRINS

Introducere.................................................................................................. 2

Capitolul I "Acordul de recunoaștere a vinovăției, aspectele generale și

de drept comparat"
1.1 Definițiile acordului de recunoaștere a
vinovăției.................................................5

1.2 Premisele apariției instituției acordului de recunoaștere a vinovăției în Republica

Moldova și alte tări........................................................................................................7

1.3 Aspecte de drept comparat.....................................................................................9

1.4 Concluzia capitolului teoretic................................................................................13

Capitolul II “Aspectele practice ale acordului de recunoaștere a

vinovăției”

2.1 Procedura încheierii acordului de recunoaștere a vinovăției................................14

2.2 Date statistice privitor la acordul de recunoaștere a vinovăției............................18

2.3 Concluzia capitolului practic..................................................................................23

Concluzii generale și recomandări............................................................. 24

Referințe bibliografice............................................................................... 28
 Introducere

Structura tezei

Introducere, două capitole, concluzii generale și recomandări, referințe

bibliografice, 25 de pagini.

Actualitatea și importanța temei

Subiectul abordat este unul important, din punct de vedere a tendinței politicii
penale a Republicii Moldova direcționate spre atenuarea gravității unor pedepse și de
simplificare a procesului judiciar, ceea ce va permite economisirea resurselor
financiare și umane.

Subiectul devine extrem de important din momentul în care, Republica Moldova

duce o lipsă majoră de resursele sus menționate pentru o înfăptuire normală a
justiției.

În același timp, constatând devalorizarea instituției în ultimii ani, tema nu este doar
actuală, dar și importantă pentru elucidarea tuturor factorilor ce au adus la această
depreciere.

Această lucrare poate fi folosită la interpretarea art. 80 Cod Penal, dar și al

articolelor 504-509 Cod de Procedură Penală și nu în ultimul rând, repetându-mă, la
elucidarea tuturor circumstanțelor care au dus la devalorizarea critică a acestei
instituției.

Metodele și obiectul cercetării

Prezenta lucrare conține aspecte de drept comparat, fiind o metodă de cercetare a

acestui subiect.

Dar totuși cea mai importantă metodă de cercetare sunt datele statistice, aduse la
dispoziția cetățenilor Republicii Moldova de către organele procuraturii prin
2
raporturile sale de activitate.

Încă o metodă, la fel de importantă este cea de cercetare doctrinară. Lucrarea

menționată conține opiniile savanților atât autohtoni, cât și a savanților de peste
hotarele țării, care au viziuni diferite asupra instituției, o cauză fiind sistemele
judiciare diferite ale autorilor și diferența dintre normele procedurii penale ale
fiecărui stat aparte.

Metoda comparativă predomină în această teză de semestru, reflectându-se în

stabilirea asemănărilor și deosebirilor dintre instituția acordului de recunoaștere a
vinovăției în Republica Moldova și alte state.

De asemenea, această metodă s-a folosit și la formularea datelor statistice,

comparând datele diferitor ani.

Obiectivele cercetării

După cum am mai menționat, lucrarea este menită să elucideze deprecierea

instituției acordului de recunoaștere a vinovăției și să interpreteze corect art. 80 Cod
Penal, dar și de a reda viziunea a mai multor autori asupra acestui subiect.

Diagramele de la capitolul 2.2., conțin elucidarea succintă a premiselor devlorizării

instituției, în baza comparației și analizei fiecărui an aparte, s-a reușit acest lucru.

Caracteristica lucrării

Primul capitol este intitulat “Acordul de recunoaștere a vinovăției, aspectele

generale și de drept comparat” și conține opinia doctrinarilor asupra definiției acestei
instituții și aspecte de drept comparat față de procedura de încheiere a acordului de
recunoaștere a vinovăției în sisteme judiciare diferite.

Al doilea capitol este denumit “Aspectele practice ale acordului de recunoaștere a

vinovăției”, care conține aspecte practice despre procedura încheierii acordului și
date statistice cu privire la numărul cauzelor penale examinate în procedura specială
a acordului de recunoaștere a vinovăției.

3
 Concluziile generale și recomandările conțin aspecte practice ce țin de instituția
acordului, care în opinia autorului trebuiau menționate în această lucrare.

____________

În lucrarea de față s-a încercat să se dea răspuns la unele din problemele ce ar

putea apărea la aplicarea instituției acordului de recunoaștere a vinovăției, precum și
la aplicarea pedepsei în cazul încheierii acesteia.

În opinia autorului, procedura penală necesită o modificare, pentru a restabili

această instituție, prin înăsprirea condițiilor art. 3641 Cod de Procedură Penală.

Opiniile doctrinarilor sunt departe de situația practică, doctrinarii constatând

importanța incontestabilă a acestei instituții, însă, datele statistice oferite de
organele procuraturii stabilind o depreciere critică a acestei instituții începând din
anul 2013, când este introdusă și pusă în aplicarea instituția judecății pe baza
probelor administrate la faza urmăririi penale.

Așadar, în penultimul paragraf al capitolului doi și în concluzia acestui capitol, se

relatează despre cauzele devalorizării instituției acordului de recunoaștere a
vinovăției.

4
 Capitolul I "Acordul de recunoaștere a vinovăției, aspectele
generale și de drept comparat"

1.1. Definițiile acordului de recunoaștere a vinovăției

Datorită varietății sistemelor judiciare, în care fiecare proces de încheiere a

acordului de recunoaștere este diferit, se întâlnesc opinii diferite a doctrinarilor
asupra definirii acestei instituții.
Așadar, unii autori consideră că esența acordului de recunoaștere a vinovăției
constă în accea că învinuitul este de acord să pledeze vinovat în privința cel puțin a
unei învinuiri în schimbul unor concesii din partea procurorului.1 Prin urmare
înțelegem că la încheierea acordului de recunoaștere a vinovăției nu este suficientă
doar recunoașterea vinovăției de către învinuit, ci și oferirea unor concesii din partea
procurorului.
Într-o altă accepțiune acordul de recunoaștere a vinovăției, nu include concesiile
oficiale făcute în schimbul informației, declarațiilor testimoniale, restituirii bunurilor
ori a oricăror acțiuni din partea învinuitului, decât pledarea vinovat. Prin aceasta
rezultă că acordul de recunoaștere a vinovăției nu reprezintă altceva decât o
recunoaștere a vinovăției făcută în mod formal.

Conform opiniei altor autori, pledarea vinovat nu este un element esențial al

negocierii pledoariei, facând referire atât la unele state europene unde, deși există
unele echivalente ale negocierii pledoariei, nu există însăși instituția de a pleda
vinovat, cât și la unele state americane în care negocierea pledoariei înseamnă
acordul de a avea un proces judiciar simplificat.2 Această noțiune nu pune accentul
pe recunoașterea vinovăției de către învinuit/inculpat sau oferirea a careva concesii
din partea procurorului, ci prevede acordul învinuitului/inculpatului de a avea un
proces judiciar simplificat. Procesul judiciar simplificat reprezintă un proces din care
au fost omise unele cerințe procesuale, ca de exemplu ascultarea martorului,
expertului, părții vătămate etc., care des poartă un caracter formal, fără a aduce

1Махов В., Пешков М., Сделка о признании вины, Российская Юстиция, 7/1998, p.98.

2V.Rotaru, Conceptul acordului de recunoaștere a vinovăției, Revista Națională de Drept, nr.1/2003, p.27.
5
careva prejudiciu legalității și echității, temeiniciei și obiectivității hotărârii
definitorii.3

Alți doctrinari susțin că, acordul de recunoaștere a vinovăției reprezintă o înțelegere

între părți prin care acuzatorul merge la careva concesii în favoarea apărării în
schimbul recunoașterii vinovăției de către învinuit, în baza căruia instanța de judecată
emite o sentință.4 Din această definiție rezultă că acordul de recunoaștere a
vinovăției are natura juridică a unui contract, deoarece părțile își asumă obligații
corelative și au dreptul de a pretinde executarea acestora una față de alta.

Această noțiune estea cea mai apropiată de cea dată de Codul de Procedură
Penală a Republicii Moldova, care stipulează că:
“Acordul de recunoaștere a vinovăției este o tranzacție încheiată între procuror și
învinuit sau, după caz, inculpat, care și-a dat consimțământul de a-și recunoaște vina
în schimbul unei pedepse reduse5”
Deci numai în schimbul unei sentințe reduce, totodată, învinuitul pierde imunitatea
răspunderii penale pentru declarații false și dreptul de a ataca sentința în instanța
superioară pentru alte motive, decât dor pentru erorile procesuale și pedeapsa
stabilită.6

Un moment important în reglementarea acordului de recunoaștere a vinovăției

este reducerea pedepsei pe care o obține inculpatul pentru acceptarea de a încheia
un acord.7 În această privință ar fi necesară respectarea a două reguli principale.
Prima, reducerea acordată trebuie să fie stabilită de lege și a doua, mărimea
reducerii trebuie să fie una rezonabilă care ar permite materializarea la maxim a
avantajelor, pe care această instituție le poate oferi.

3Рыбалов К. А., Разумный компромисс в уголовном процессе, “Домашний Адвокат”, nr.2, 2005, p.20

4Калиновский К. Б., Уголовное судопроизводство как сфера использования конфликтологии, Санкт-Петербург,

2002, p. 111.

5Codul de procedură penală al RM, nr. 122 din 14.03.2003, art. 504 alin.1

6Victor Orindaș, Acordul de recunoaștere a vinovăției în procesul penal contradictorial, Revista Națională de Drept, nr.
1/2000, p. 32.

7V. Rotaru, Unele considerente privind aplicarea instituției acordului de recunoaștere a vinovăției, Revista Națională de
Drept, nr. 7/2003, p. 41.
6
 Doctrinarii sunt de părerea că o reducere fixată ar fi necesară și pentru a preveni
inegalitatea între acei învinuiți care pot să-și permită un apărător bun sau cu relații și
care ar putea să negocieze un acord mai bun și cei care nu pot.

Totodată, aceasta ar fi o piedică în calea dezvoltării unei coruperi și existenței

arbitrariului în procesul penal.8

1.2. Premisele apariției instituției acordului de recunoaștere a vinovăției

în Republica Moldova și alte tări

Înainte de a vorbi despre premisele apariției acestei instituții în Republica

Moldova, trebuie să înțelegem de unde aceasta a luat naștere în toată lumea.

Opiniile savanților sunt atât de diferite, incât chiar s-a afirmat că “istoria acordului
de recunoaștere a vinovăției este un capitol aproape alb în istoria justiției penale 9”.

Unii autori afirmă că instituția acordului de recunoaștere a vinovăției își are

originea în perioada societății tribale, în care se admitea răzbunarea pentru
vătămarea persoanei. Acordul de recunoaștere a vinovățieia fost introdus în
societățile primitive când s-a dovedit că un sistem de compensare era cu mult
superior răfuielii private.

Opțiunea ce stă la dispoziția părții vătămate era să accepte o recompensă monetară

în locul dreptului său de a se răzbuna.

În afară de aceasta în societatea tribală procesul de negociere a servit pentru a

proteja făptuitorul de asprimea răzbunării la care el ar fi astfel supus.10

8V. Rotaru, Unele considerente privind aplicarea instituției acordului de recunoaștere a vinovăției, Revista Națională de
Drept, nr. 7/2003, p.41.

9V. Rotaru, Originea și răspândirea acordului de recunoaștere a vinovăției, “Analele științifice ale Universității de Stat
din Moldova”, 2002, nr.6, pag. 355.
7
Dar totuși această formă de recunoaștere este diferită de cea pe care o avem astăzi,
iar din definiție înțelegem că în acea perioadă acordul de recunoaștere a vinovăției
era mai bine spus un drept al făptuitorului la o pedeapsă mai blândă în schimbul unei
recompense monetare și recunoașterii vinovăției, unde pe primul loc este însăși
recompensa.

Mai sunt multe afirmații asupra originii acordului de recunoaștere a vinovăției dar
cea mai credibilă estea aceea că această practică a apărut în SUA în secolul al XIX-lea,
care nu era recunoscută și avea loc pe ascuns sau în taină.11

Ulterior, cu trecerea timpului, această practică a obținut o răspândire tot mai largă.
Pe parcursul anilor ’20 ai sec. al XX-lea. În mai multe state și orașe din SUA au fost
organizate cercetări în domeniul jurisprudenței penale.

Acestea au indicat pentru prima dată în mod documentat dependența justiției penale
de pledoaria de vinovat. Dominarea aparentă a acestora a fost o surpriză. Cercetările
indicau că acordul de recunoaștere a vinovăției a devenit un lucru obișnuit în diferite
jurisdicții.

Sondajul efectuat în anii ’30 al sec. XX-lea, au documentat pentru prima dată
dependența enormă a sistemului judiciar american de acordul de recunoaștere a
vinovăției. Judecata cu jurați a fost pe larg înlocuită cu “justiția prin compromis” cum
i se mai spunea.
În Chicago, circa 85% din toate condamnările pe infracțiuni grave au fost bazate pe
pledoaria vinovat, în Detroit cifra a fost de 78%, în Minneapolis de 90%, iar în Los
Angeles de 81%.12

Ce ține de apariția în Republica Moldova, concomitent cu intrarea în vigoare a

Codului Penal și Codului de Procedură Penală, în legislația RM este introdusă, pentru
prima dată, instituția acordului de recunoaștere a vinovăției.
10V. Rotaru, Originea și răspândirea acordului de recunoaștere a vinovăției, “Analele științifice ale Universității de Stat
din Moldova”, 2002, nr.6, pag. 355.

11Петрухин. И., Сделки о признании вины чужды российскому менталитету, Российская Юстиция, nr. 5/2001,
p. 38.

12V. Rotaru, Originea și răspândirea acordului de recunoaștere a vinovăției. “Analele științifice ale Universității de Stat
din Moldova”, 2002, nr.6, pag. 356.
8
Potrivit definiției legale, acordul de recunoaștere a vinovăției este o tranzacție
încheiată între acuzatorul de stat și învinuit, sau după caz inculpat, care și-a dat
consimțământul de a-și recunoaște vina în schimbul unei sentințe reduse.

Potrivit art. 80 al Codului Penal, se stipulează obligativitatea reducerii cu o treime a

pedepsei în cazul încheierii de către persoana pusă sub învinuire a unui acord de
recunoaștere a vinovăției.

Un factor care a contribuit la apariția acordului de recunoaștere a vinovăției este

considerat rezultatul unui sistem penal adversarial în dezvoltare. De exemplu, în
Europa unde un număr mare de cazuri penale sunt soluționate prin judecata
tradițională, regulile despre probe sunt cu mult mai simple decât în SUA. În SUA
aceste adaptări au dus la apariția acordului de recunoaștere a vinovăției care este un
mod de soluționare a cauzelor fără a avea loc un proces judiciar.13

Un alt factor considerat că ar fi infuențat apariția acordului de recunoaștere a

vinovăției este libertarea de acțiune pe care o are tradițional procurorul. Legea
penală își are rădăcinile sale în dreptul revendicării, în mod particular, a prejudiciilor
de către partea vătămată.

Printre factorii de natură tehnică, ce nu țin de procedura penală, volumul mare de

lucru a fost menționat ca unul important ce a favorizat apariția și dezvoltarea
acordului de recunoaștere a vinovăției.

Explicațiile de mai sus sunt cel mai des menționate și sunt, desigur,
interdependente, deoarece este evident că o dată cu creșterea complexității
procesului crește și volumul de muncă și ar putea fi greu a discerne care este factorul
primar ce a stat la baza apariției acordului de recunoaștere a vinovăției.

În urma sondajelor efectuate, s-a constatat că mai mult de 55,76% din răspunsurile
date cu privire la factorii care împiedică investigarea rapidă și corectă a cauzelor
penale menționau volumul mare de muncă.

În tendința de a trece peste aceste greutăți și a soluționa efectiv astfel de

13V. Rotaru, Originea și răspândirea acordului de recunoaștere a vinovăției, “Analele științifice ale Universității de Stat
din Moldova”, 2002, nr.6, pag. 368.
9
probleme, în practică, deseori se folosesc diferite “scurtături” ilegale sau semilegale.

Astfel prin introducerea în sistemul de drept național a instituției de recunoaștere a

vinovăției, procesului penal de durată și procedură redusă i s-a conferit un statut
legal.

Totuși, din cele mai importante premise ale apariției instituției acordului de
recunoaștere a vinovăției în legislația Republicii Moldova sunt gradul extrem de
ocupare a instanțelor judecătorești și insuficiența de resurse.

1.3. Aspecte de drept comparat

Chiar dacă acordul de recunoaștere a vinovăției a apărut în SUA, această instituție

și-a făcut loc, mai ales în ultimul timp, și în legislația și practica altor țări, astfel în
formă identică, analogică sau foarte apropiată instituția există într-o mare parte a
sistemelor judiciare ale altor țări.
Irlanda
În legea penală a Irlandei, învinuitul poate oferi să pledeze vinovat în privința
anumitor învinuiri în schimbul retragerii altor învinuiri, mai serioase. Acest lucru este
posibil cu autorizarea directorului acuzării publice (o funcție analogică celei de
procuror general) care poate accepta propunerea fără a acorda asigurări în privința
pedepsei pentru învinuirile rămase. Se consideră impropriu pentru acuzator de a
avea inițiativa în aceste propuneri. Învinuitul nu trebuie să fie presat să accepte
acordul.

Judecătorul trebuie să fie circumspect în privința acordării anumitor indicații în avans

despre părerea lui asupra unei sentințe potrivite în cazul în care învinuitul pledează
vinovat.14

Japonia

În Japonia, după întocmirea rechizitoriului, învinuitul trebuie să facă o alegere între

14V. Rotaru, Originea și răspândirea acordului de recunoaștere a vinovăției, “Analele științifice ale Universității de Stat
din Moldova”, 2002, nr.6, p. 364.
10
procedura sumară (ryakushiki tetsuznki) și procesul obișnuit. Dacă învinuitul a
recunoscut vinovăția și este de acord cu recomandarea pe care procurorul o va face
judecătorului în privința pedepsei, cazul este supus, cu acordul învinuitului, unei
proceduri sumare. În acest caz, procurorul trimite judecătorului dosarul cu probele
acumulate, acordul învinuitului și recomandarea sa pentru pedeapsa care ar trebuie
să fie aplicată. Prezența învinuitului la proces nu este necesară. În mod obișnuit,
instanța poate aplica în aceste cazuri numai amenda, iar în cazuri excepționale poate
aplica privațiunea de libertare cu un maximum de trei ani. În 1986, 93% din toate
dosarele au fost soluționate prin intermediul procedurii sumare. Avantajul acestei
proceduri, atât pentru procuror, cât și pentru învinuit, este în termenele reduse de
soluționare a cazului.15

Judecătorul în asemenea cazuri examinează numai probele scrise și documentate

înaintate de către procuror. Rolul principal al judecătorului în astfel de cazuri este de
a proteja drepturile acuzatului prin examinarea tuturor probelor prezentate și prin
stabilirea unei pedepse potrivite.
Germania

În Germania, unde conceptul acuzării obligatorii a câștigat odată supremația, acum

este recunoscut conceptul libertății de acțiune a procurorului și sunt făcute eforturi
de a reglementa exercițiul acestei libertăți, acordul de recunoaștere a vinovăției
câștigând o aplicare limitată.

Neluând în considerație că în Codul de Procedură Penală german nu este prezentă

o instituție asemănătoare cu acordul de recunoaștere a vinovăției, aceasta a devenit
un fenomen obișnuit în Germania. În această privință mai mulți autori au menționat
că în Germania au loc negocieri neformale.

Astfel, dacă inculpatul oferă instanței o descriere credibilă și detaliată despre

comiterea infracțiunii și nici acuzarea, nici apărarea nu prezintă probe suplimentare,
instanța, de obicei, consideră declarația inculpatului ca fiind suficientă pentru
soluționarea cazului și se abține de la citarea unor martori suplimentari. De la
această posibilitate – de a limita rezonabil efortul de “a stabili adevărul, a apărut

15Л. Зайцева, В. Жигулич, Признание вины как основание для проведения судебного следствия в сокращенном
порядке, “Судовы вестнiк”, 2008, nr. 3, pag. 69.
11
echivalentul german al acordului de recunoașterea vinovăției. În cazurile complexe,
apărarea sugerează uneori instanței că inculpatul este gata de a face o declarație și
de a se abține de la cererea examinării unor alte probe, dacă ar putea fi sigur că
pedeapsa nu ar excede un anumit maxim. Instanța, după ce ascultă opinia
procurorului, indică la pedeapsa aproximativă stabilită în cazul cooperării
inculpatului. Dacă toate părțile cad de acord, inculpatul face o mărturisire în cadrul
unei ședințe publice, este condamnat în baza acesteia, aplicându-i-se pedeapsa la
care s-a convenit.16

Grecia

În Grecia acordul este de asemenea admis, dar numai în privința unui număr
limitat de infracțiuni (evaziune fiscală, contrabandă etc.)

Adică, pentru infracțiunile care trebuiesc studiate mai detaliat pentru a putea fi
prevenite pe viitor, iar inculpatul oferă posibilitatea aceasta.

Marea Britanie

În Marea Britanie, dat fiind faptul că specificul sistemului englez (lipsa procurorilor
publici, o structură mult mai flexibilă de stabilire a pedepselor etc.), este foarte dificil
ca negocierile să aibă loc. În loc de a se baza pe negocieri pentru a produce un
procentaj înalt al pledării vinovat, procurorii englezi se bazează mai mult pe ceea ce
poate fi denumit “înfrângerea învinuitului”, adică învinuitul care de acord să pledeze
vinovat prin presarea acestuia cu riscurile, neplăcerile și consecințele de ordin
negativ pe care le comportă un proces penal.

Franța

În legea franceză nu există procedura de pledare și respectiv, nu există nici

negocierea învinuirilor aduse sau a pedepsei ce urmează a fi aplicată. Cu toate
acestea, există anumite practici și proceduri, mai ales în curțile corecționale și de
poliție, care, ca și acordul de recunoaștere a vinovăției, sunt menite de a economisi
timpul și a descuraja litigarea inutilă.

16V. Rotaru, Originea și răspândirea acordului de recunoaștere a vinovăției, “Analele științifice ale Universității de Stat
din Moldova”, 2002, nr. 6, pag. 366.
12
 Astfel, legea permite încheierea acordurilor (tranzaction) în privința anumitor
infracțiuni.

Drept exemplu, în privința infracțiunilor fiscale, un acord poate fi propus înainte de

intentarea procedurii legale sau, în anumite condiții, înainte de soluționarea finală a
cazului. Autoritatea administrativă competentă poate propune învinuitului să accepte
faptele și să plătească o anumită sumă de bani în schimbul încetării cazului contra lui.
O diferență fundamentală dintre “tranzaction” și acordul de recunoaștere a vinovăției
este că în cazul primei, prezența învinuitului în instanță este eliminată, în timp ce
aceasta nu e posibil în cazul acordului de recunoaștere a vinovăției.

Un alt mijloc folosit este practica când procurorul și judecătorul de instrucție,

având consimțământul învinuitului și al părții vătămate, reîncadrează infracțiunea în
una mai puțin gravă, aceasta pentru a redirecționa cazul de la curtea cu jurați în
instanțele corecționale. Aceasta se face în cazul în care procurorul consideră că
procedura curții cu jurați și pedepsele aplicate în cadrul acesteia sunt excesive pentru
acest caz.17

Federația Rusă

În Rusia, conform art. 314 alin. 1 CPP, învinuitul este în drept, cu acordul
acuzatorului și al părții vătămate, să recunoască învinuirea ce îi este adusă și să ceară
prununțarea sentinței fără a avea loc ședința judiciară, dacă pedeapsa prevăzută
pentru infracțiunea de care este învinuit nu excede 5 ani. Conform art. 316 CPP, dacă
judecătorul cade de acord cu cererea învinuitului, trebuie să aplice o pedeapsă ce nu
depășește două treimi din maximul prevăzut de lege.18

Mai mult ca atât, în știința rusă s-a enunțat opinia că pentru examinarea cauzei în
procedura acordului e suficient chiar numai faptul că învinuitul/incupatul să fie de
acord cu învinuirea adusă de procuror, fără ca aceasta să fie recunoscută.19
17V. Rotaru, Originea și răspândirea acordului de recunoaștere a vinovăției, “Analele științifice ale Universității de Stat
din Moldova”, 2002, nr. 6, pag. 366.

18V. Rotaru, Originea și răspândirea acordului de recunoaștere a vinovăției, “Analele științifice ale Universității de Stat
din Moldova”, 2002, nr. 6, pag. 367.

19Н. Дубовик, Сделка о признании вины и особый порядок: сравнительный анализ, “Российская юстиция”, 2004,
nr. 4, pag. 55.
13
 În același timp, savanții din Belarus susțin necesitatea stringentă în modificarea
cadrului legislativ în sensul asigurării posibilității demarării procedurii speciale de
examinare a acordului doar în cazul, când vinovăția este recunoscută expres și
integral.20

Așadar, din cele expuse mai sus, înțelegem că instutuția recunoașterii vinovăției
este prezentă în majoritatea statelor, însă cu trăsături specifice fiecărui sistem de
drept național în parte.

1.4. Concluzia capitolului teoretic

În concluzionarea primului capitol, putem percepe varietatea instituției acordului

de recunoaștere a vinovăției în sistemele judiciare, cu opinii diferite ale doctrinarilor
asupra originii, definiției și procedurii acesteia, dar care au același scop, cel mai
important fiind simplificarea procesului penal.

Instituția acordului de recunoaștere a vinovăției este prezentă în majoritatea

statelor, însă cu trăsături specifice fiecărui sistem de drept național în parte.

Multe din problemele ce apar în aplicarea acordului de recunoaștere a vinovăției

sunt anume din cauza lipsei unei reglementări atotcuprinzătoare. Confuziile din
doctrină, care au fost descrise anterior, demonstrează că introducerea acestei
instituții în Republica Moldova trebuie să fie precedată nu numai de o definire clară a
acestiu conceăt, ci și de o descriere cât mai exhaustivă a condițiilor de încheiere ale
acordului și cerințelor față de validitatea acestuia.

Astfel ne va permite să evităm mai multe obstacole și probleme pe care instituția

respectivă le poate prezenta la aplicarea ei.21

Din cele expuse în capitolul I, mai putem deduce că, drept o categorie aparte de
circumstanțe cu caracter atenuant poate fi considerată și recunoașterea vinovăției în

20Л. Зайцева, В. Жигулич, Признание вины как основание для проведения судебного следствия в сокращенном
порядке, “Судовы вестнiк”, 2008, nr.3, pag. 69.

21V. Rotaru, Conceptul acordului de recunoaștere a vinovăției, Revista Națională de Drept, nr. 1/2003, p. 28.
14
cadrul urmăririi penale sau investigațiilor judiciare. Așadar, cu toate că
recunoașterea vinovăției nu este expres prevăzută în șirul de circumstanțe atenuante
specificate în Partea Generală a Codului penal al Republicii Moldova, aceasta
constituie o asemenea circumstanță datorită faptului că, pe de o parte, reprezintă un
semn al autoevaluării și autocondamnării de către infractor nemijlocit, iar, pe de altă
parte, implică un efort relativ redus din partea autorităților abilitate ale statului în
sensul investigației și acumulării probelor suplimentare privind vinovăția
infractorului.22

Capitolul II “Aspectele practice ale acordului de recunoaștere a

vinovăției”

2.1. Procedura încheierii acordului de recunoaștere a vinovăției.

După cum am menționat în primul capitol, acordul de recunoaștere a vinovăției

reprezintă o tranzacție încheiată între procuror și învinuit/inculpat. Așadar, acordul
de recunoaștere a vinovăției se întocmește în scris, cu participarea obligatorie a
apărătorului, învinuitului sau inculpatului în cazul infracțiunilor ușoare, mai puțin
grave și grave.23 Din prevederea menționată, deducem următoarele condiții care
trebuie obligatoriu respectate la încheierea acordului de recunoaștere a vinovăției și
anume:
- forma scrisă a acordului;
- participarea obligatorie a apărătorului, învinuitului sau inculpatului;
- infracțiunile în vederea cărora poate fi încheiat acordul și anume cele ușoare, mai
puțin grave și grave.

22M. Grama, Aplicarea pedepsei în cazul acordului de recunoaștere a vinovăției, Revista Studia Universitatis Moldaviae,
Seria Științe Sociale, Chișinău, 2014, nr. 3 (73), p. 141 - 149 (în coautorat: Dorina Cemîrtan).

23Codul de procedură penală al Republicii Moldova nr. 122 din 14.03.2003, publicat în Monitorul Oficial 104-110 din
07.06.2003, art. 504 alin. 2.
15
 Forma scrisă a acordului de recunoaștere a vinovăției

Acordul de recunoaștere a vinovăției este o tranzacție care urmează a fi întocmită

în formă scrisă. Acordul de recunoaștere a vinovăției trebuie să conțină răspuns la
toate întrebările specificate la art. 505 alin. 2 CPP, precum și cele enumerate la art.
506 alin. 3 CPP. Răspunsurile urmează a fi consemnate de învinuit, inculpat. Acordul
de recunoaștere a vinovăției se semnează de procuror, învinuit sau inculpat și
apărătorul acestuia, astfel ca semnăturile să fie pe fiecare pagină a acordului.24

Participarea apărătorului

Apărătorul are un rol primordial în asigurarea condițiilor de validare a acordului.

Participarea apărătorului la încheierea acordului de recunoaștere a vinovăției este
expres stabilită de lege, iar acuzatul nu poate renunța la serviciile apărătorului în
cadrul acestei proceduri. Asistența acordată de un apărător este frecvent considerată
ca un suport pentru prezumarea caracterului benevol al recunoașterii vinovăției. Din
aceste considerente, la acceptarea acordului instanța este obligată să stabilească
dacă inculpatul este satisfăcut de calitatea asistenței juridice acordate de apărătorul
său și dacă acesta a avut posibilitatea de a citi și discuta cu avocatul său acordul și
poziția sa până la semnarea acestuia. Prestația ineficientă a apărătorului este un
temei pentru instanță de a nu accepta acordul sau de a casa în recurs sentința
pronunțată în această procedură. Asistența apărătorului este ineficientă atunci când
prestația lui este sub limita standardului rezonabilității și există probabilitatea că dacă
apărătorul nu ar fi fost atât de ineficient, inculpatul nu ar fi încheiat un acord, dar ar
fi ales judecarea în cadrul unui proces obișnuit al cazului său. Drept exemplu de
asistență ineficientă poate fi informarea greșită a inculpatului despre legea ce se
aplică, consecințele recunoașterii vinovăției sau o posibilă hotărâre a instanței de
judecată. În afară de asistența juridică propriu zisă, avocatul urmează să anexeze la
acord un certificat separat, în scris, prin care declară că acordul de recunoaștere a
vinovăției de către învinuit, inculpat a fost examinat de el personal, că procedura de
încheiere a lui, prevăzută de art. 505 CPP, a fost respectată și că recunoașterea

24www.bizlaw.md/public/2016/11/22/acordul-de-recunoastere-a-vinovatiei-pledarea-vinovat / 11.11.2019, 00:08

16
vinovăției de către învinuit, inculpat rezultă din înțelegerea lor confidențială
anticipată.25

Infracțiunile în vederea cărora poate fi încheiat acordul

Acordul de recunoaștere a vinovăției poate fi încheiat odată ce persoana este pusă

sub învinuire și până la începerea cercetării judecătorești. Legea limitează încheierea
acordului la infracțiunile ușoare, mai puțin grave sau grave. În cazul în care persoana
este învinuită de mai multe infracțiuni unele dintre care nu cad sub incidența acestei
proceduri speciale deoarece sunt de o gravitate mai mare, cauza urmează a fi
disjunsă în privința acestor infracțiuni care vor fi examinate în procedura obișnuită.
Chiar dacă este posibilă o disjungere a cazurilor, încheierea acordului numai în
privința unor infracțiuni mai puțin grave nu ar putea avea o influență substanțială
atât asupra termenilor examinării, cât și a pedepsei finale, de aceea avocatul ar putea
recomanda abținerea de la încheierea unui acord în astfel de situații.26

Deoarece legea indică expres că participanți la încheierea acordului sunt persoana

acuzată, apărătorul și procurorul, interpretarea curentă a normei legale de către CSJ
este că consimțământul părții vătămate sau civile la încheierea și, respectiv,
acceptarea acordului nu se cere. Totuși, la încheierea acordului de recunoaștere a
vinovăției cu persoana minoră, aceasta trebuie să fie asistată de reprezentantul său
legal, recunoscut în această calitate în modul prevăzut de lege, precum și de pedagog
sau, după caz, de psiholog, care vor semna pe fiecare pagină a acordului și declarația
făcută de minor în ședința de judecată.27 Codul de procedură penală art. 504 alin. 3
interzice instanței de judecată să participe la discuții de recunoaștere a vinovăției.
Interdicția există pentru a evita riscul impunerii inculpatului de a accepta
recunoașterea vinovăției, de a proteja integritatea procesului judiciar, și de a păstra
imparțialitatea judecătorului după ce s-a încheiat un acord. Cu toate acestea,
instanța de judecată, odată cu verificarea faptului dacă inculpatului i-a fost înmânată
informația în scris privind drepturile și obligațiile sale sau în cadrul ședinței
25Ibidem

26Ibidem

27Hotărârea plenului Curții Supreme de Justiție nr.6, din 24.12.2010, “Privind judecarea cauzelor penale în procedura
acordului de recunoaștere a vinovăției”.
17
preliminare, este obligată să anunțe inculpatul despre dreptul de a încheia un acord
de recunoaștere a vinovăției. În așa fel se oferă garanții suplimentare pentru
realizarea dreptului inculpatului de a încheia un acord până la începerea cercetării
judecătorești. Inculpatul, în acest caz, trebuie să fie informat despre acest drept și să-
i fie puse la dispoziție mijloacele necesare pentru exercitarea deplină al acestuia.28

Rolul instanței de judecată la încheierea acordului de recunoaștere a vinovăției

este de supraveghere. Instanței de judecată îi este categoric interzisă participarea la
discuții de recunoaștere a vinovăției.29 Instanța de judecată are obligația de
constatare dacă acordul de recunoaștere a vinovăției a fost încheiat în condițiile legii,
în mod benevol, cu participarea apărătorului și dacă există suficiente probe care
confirmă condamnarea.

În ceea ce privește posibilitatea inițierii acordului de recunoaștere a vinovăției,

acesta poate fi inițiat atât de către procuror, cât și de către învinuit, inculpat și
apărătorul său.30

O altă condiție de încheiere a acordului de recunoaștere a vinovăției ar putea fi

momentul în care el poate fi încheiat și anume în orice moment după punerea sub
învinuire până la încetarea cercetării judecătorești.

Cu toate acestea, în legătură cu momentul încheierii unui acord de recunoaștere a

vinovăției, este de menționat că cu cât mai mult durează pentru învinuit să ajungă la
judecată, cu atât mai probabil e că el va fi determinat să pledeze vinovat și să accepte
încheierea unui acord de recunoaștere a vinovăției, chiar dacă ar putea avea o
apărare validă în favoarea sa, aceasta întâmplându-se simplu din cauza că, cu cât mai
mult este întârziată soluționarea cauzei, cu atât mai atractiv devine acordul de
recunoaștere a vinovăției.31

28www.bizlaw.md/public/2016/11/22/acordul-de-recunoastere-a-vinovatiei-pledarea-vinovat / 11.11.2019, 00:58

29Codul de procedură penală al Republicii Moldova nr. 122 din 14.03.2003, publicat în Monitorul Oficial 104-110 din
07.06.2003, art. 504, alin. 3.

30Codul de procedură penală al Republicii Moldova nr. 122 din 14.03.2003, publicat în Monitorul Oficial 104-110 din
07.06.2003, art. 504 alin. 5.

31V. Rotaru, Negocierea pledoariei: între lege și discreție,Revista Națională de Drept, nr. 8, 2003, p. 34.
18
 Luând în considerație cele enunțate, unii autori invocă că este mai preferată
varianta adoptată de legislația Federației Ruse care permite învinuitului de a se
adresa cu cerere privind acceptarea unui acord de recunoaștere a vinovăției
începând cu momentul când i-au fost prezentate materialele dosarului, adică, practic
la terminarea urmăririi penale, ceea ce reduce riscul ca învinuitul să accepte un acord
numai din motiv de a evita un proces lung.32

2.2. Date statistice privitor la acordul de recunoaștere a vinovăției.

Conform rapoartelor activității organelor procuraturii, instituția acordului de

recunoaștere a vinovăției se află pe o pantă descendentă în procedura penală, iar
pentru a depista cauzele care stau la baza devalorizării acestei instituții vom analiza
datele statistice și rapoartele ce vizează acordul de recunoaștere a vinovăției.

Așadar, vom începe cu datele statistice pentru anul 2012, când numarul cauzelor
penale examinate în procedura specială a acordului de recunoaștere a vinovăției erau
în creștere.

2012
În perioada anului 2012 a fost constatată o creștere a numărului cauzelor penale
examinate în procedură specială a acordului de recunoaștere a vinovăției. Astfel,
în procedura nominalizată, a fost finisată examinarea a 4287 cauze penale sau 44,7%
din numărul total al cauzelor penale soluționate cu sentință. Acest indice era relativ
constant pe parcursul ultimilor 3 ani. Aplicabilitatea institutului acordului de
recunoaștere a vinovăției, pentru perioada anului 2011 și perioada de 12 luni a
anului 2012, se prezintă după cum urmează:33

32Комментарий к уголовному процессуальному кодексу РФ, Москва, Газета “Юрист”, 2002, p. 542.

33Raportul activității organelor procuraturii pentru anul 2012, Chisinău, 2013, p.85.
19
 Organele procuraturii în 2012 aveau tendința de a menține examinarea cauzelor
penale în procedura specială a acordului de recunoaștere a vinovăției.

Urmare a modificărilor operate la Codul de procedură penală prin Legea nr.66 din
05.04.2012, au fost introduse noi institute procesual penale, menite să simplifice
procedura examinării cauzelor penale, reducerea termenului de examinare, în speță
procedura judecății pe baza probelor administrate la urmărirea penală34, ceea ce a
avut o influență considerabilă asupra instituției acordului de recunoaștere a
vinovăției în următorii ani.

2013

În perioada anului 2013 a fost constatată o descreștere considerabilă a numărului

cauzelor penale examinate în procedura specială a acordului de recunoaștere a
vinovăției. Astfel, în procedura specială a acordului de recunoaștere a vinovăției, s-au
examinat 1630 de cauze penale în privința a 1820 de persoane, sau 16,8% din
numărul total al cauzelor penale soluționate cu sentință. Acest fapt este explicabil, în
mare parte prin operarea modificărilor la Codul de Procedură Penală și introducerea
art.3641 – care prevede judecarea cauzelor în baza probelor administrate la urmărirea
penală.
34Raportul activității organelor procuraturii pentru anul 2012, Chișinău, 2013, p. 85.
20
 La acest capitol, constatăm că, aplicabilitatea prevederilor art.3641 Cod de
Procedură Penală a cunoscut o evoluție spectaculoasă pe parcursul anului 2013.

Astfel, în procedura prevăzută de art.3641, pe parcursul anului 2013, potrivit

datelor statistice prezentate de procurorii zonali, au fost examinate 3462 de cauze
penale sau 36% din numărul total de cauze.

Acest indicator adăugat la numărul cauzelor penale examinate în procedura

acordului de recunoaștere a vinovăției constituie o rată de 53% din numărul total de
cauze ce se judecă în procedură simplificată.

Aplicabilitatea instituției acordului de recunoaștere a vinovăției, precum și a judecării

cauzei în baza probelor administrate la urmărirea penală pentru perioada anului
2012 și perioada de 12 luni a anului 2013, se prezintă după cum urmează: 35

Prin urmare, conform acestor date constatăm că procedura de judecată pe baza

probelor administrate în faza de urmărite penală intră în putere și depreciază
considerabil instituția acordului de recunoaștere a vinovăției începând cu anul 2013.

2014

Ca urmare a modificărilor operate în Codul de Procedură Penală prin includerea

unui mecanism mai simplificat de examinare a cauzelor penale, considerabil s-a

35Raportul activității oraganelor procuraturii pentu anul 2013, Chișinău, 2014, p. 52.
21
micșorat numărul cauzelor penale examinate în procedura acordului de recunoaștere
a vinovăției. Astfel, în procedura specială a acordului de recunoaștere a vinovăției, pe
parcursul anului 2014 au fost examinate doar 811 cauze penale în privința a 887
persoane, sau 7,7% din numărul total al cauzelor penale soluționate cu sentințe.

La acest capitol însă, constatăm că, aplicabilitatea prevederilor art. 3641 Cod de
Procedură Penală, ca și în anul 2013 a cunoscut o evoluție spectaculoasă pe parcursul
anului 2014. Astfel, în procedura prevăzută de art. 3641, potrivit datelor statistice
prezentate, au fost examinate 5059 cauze penale sau 48% procente din numărul total
de cauze penale examintate.

Acest indicator adăugat la numărul cauzelor penale examinate în procedura acordului

de recunoaștere a vinovăției constituie o rată de 55,7% din numărul total de cauze
(se judecă în procedură simplificată).

Aplicabilitatea instituției acordului de recunoaștere a vinovăției, precum și a judecării

cauzei în baza probelor administrate la urmărirea penală pentru perioada anului
2012, 2013 și perioada de 12 luni a anului 2014, se prezintă după cum urmează:36

Așadar, pe parcursul anilor 2015-2017 instituția acordului de recunoaștere a

vinovăției este în continuă descreștere, iar procedura judecării cauzei în baza
probelor administrate la urmărirea penală într-o ascendență considerabilă.

2018

36Raportul activității organelor procuraturii pentru anul 2014, Chișinău, 2015, pag. 51.
22
 Prin Recomandarea nr.R (87)18 Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei a
încurajat statele membre să adopte măsuri care vizează simplificarea procedurilor
judiciare ordinare prin recurgerea la procese accelerate, care includ hotărâri sumare,
înțelegeri extrajudiciare, acorduri de recunoaștere a vinovăției și judecarea cauzei pe
baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

Astfel, în acord cu această din urmă recomandare, precum și cu politicile

promovate de Procuratura Generală, aplicabilitatea procedurii simplificate de
judecare a cauzelor penale în baza probelor administrate la faza urmăririi penale a
atins cota de peste 64% (8015 cauze penale din totalul de 12377 dosare).

Concomitent cu ascensiunea aplicabilității procedurii de judecare a cauzelor pe

baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe o pantă descendentă se
află cota institutului acordului de recunoaștere a vinovăției. În procedura menționată
supra, s-au examinat doar 266 cauze penale, sau 2,15 % din numărul total al cauzelor
penale soluționate cu sentință.37

Aplicabilitatea instituției acordului de recunoaștere a vinovăției, precum și a

judecării cauzei în baza probelor administrate la urmărirea penală pentru perioada
anului 2018, se prezintă după cum urmează:

37Raportul activității organelor procuraturii pentru anul 2018, Chișinău, 2019, pag. 114, 115.
23
 2.3 Concluzia capitolului practic

În concluzia capitolului II, putem menționa că, instituția acordului de recunoaștere a

vinovăției devine din ce în ce mai impopulară, totodată procedurile simplificate
acumulând tot un număr mai mare de executare.

Se datorează modificării legislației penale din 2012, care a adăugat la procedura

penală și alte modalități de simplificare a procesului judiciar.

Prin încheierea unui acord de recunoaștere a vinovăției, învinuitul refuză de a fi

judecat în cadrul unui proces judiciar deplin și se privează de benificierea unui șir
întreg de drepturi. Învinuitul trebuie să înțeleagă pe deplin și clar consecințele acestei
hotărâri. De aici putem conchide că apărătorul are un rol primordial.

Acesta este recunoscut de legea care stabilește obligația apărătorului de a avea

discuții cu clientul său în privința unor momente, odată ce a fost inițiat procesul de
încheiere a acordului de recunoaștere a vinovăției.

24
 La acceptarea acordului de recunoaștere a vinovăției, instanța este obligată să
stabilească dacă inculpatul este satisfăcut de calitatea asistenței juridice acordate de
apărătorul său și dacă acesta a avut posibilitatea de a citi și discuta cu avocatul său
acordul privitor la poziția sa până la semnarea acestuia.

La acest capitol, mai trebuie să menționăm că, rolul neutru al instanței ca fiind unul
corect și oportun. În sistemul de drept național, fiecare subiect participant la
examinarea cauzei penale dispune de rolul și împuternicirile sale. Astfel, orice
convingere și negociere urmează a fi dusă de partea apărării cu partea acuzării, fără
participarea instanței. Considerăm că orice participare a instanței în procesul
negocierii acordului, aduce atingere gravă principiului imparțialității instanței.

Luând în considerație cele expuse, considerăm rațională și necesară negocierea

acordului de către subiecții cărora aceste atribuții le-au fost încredințate prin lege.

25
 Concluzii generale și recomandări

În contextul subiectului lucrării, referindu-ne la cercul de subiecți față de care este

aplicabilă prevederea art. 80 Cod Penal, este necesar de menționat că acesta este
unul limitat, norma nefiind una de aplicabilitate generală pentru persoanele care au
comis fapte interzise de legea penală.

Art. 80 Cod Penal este aplicabil doar în cazul în care învinuitul/inculpatul a comis o
infracțiune ușoară, mai puțin gravă sau gravă.

Astfel, norma menționată permite reducerea pedepsei în funcție de caracterul și

gradul prejudiciabil al faptei comise, pentru următoarele fapte:

Infracțiuni ușoare – faptele pentru care legea penală prevede în calitate de

pedeapsă maximă pedeapsa închisorii pe un termen de până la 2 ani inclusiv.

Infracțiuni mai puțin grave – faptele pentru care legea penală prevede pedeapsa
maximă cu închisoare pe un termen de până la 5 ani inclusiv.

Infracțiuni grave – faptele pentru care legea penală prevede pedeapsa maximă cu
închisoare pe un termen de până la 12 ani inclusiv.38

Drept urmare, deducem că, față de persoanele care au comis infracțiuni care se
sancționează cu pedeapsa închisorii al cărei maxim depășește 12 ani, norma art. 80
Cod Penal nu se aplică.

Luând în considerație faptul că instanța de judecată poate considera drept

circumstanțe atenuante și alte circumstanțe, neprevăzute la art. 76 alin. 1 Cod
Penal39, Curtea Supremă de Justiție recomandă instanțelor inferioare ca prezența
acordului de recunoaștere a vinovăției să fie considerată ca și circumstanță
atenuantă.40

38Codul Penal al Republicii Moldova nr. 985 din 18.04.2002, republicat în Monitorul Oficial 72-74 din 14.04.2009, art.
16.

39Codul Penal al Republicii Moldova nr. 985 din 18.04.2002, republicat în Monitorul Oficial 72-74 din 14.04.2009, art.
76 alin. 2.
26
 Mai mult ca atât, instanța supremă susține că la aplicarea art. 80 Cod Penal, în
cazul în care instanța acceptă acordul de recunoaștere a vinovăției și pedeapsa
pentru infracțiunea imputată se reduce cu o treime din pedeapsa maximă prevăzută
pentru această infracțiune, legea nu interzice aplicarea concomitentă și a
prevederilor art. 79 și art. 90 Cod Penal.41 Așadar, dacă în cadrul procesului de
individualizare a pedepsei, instanța constată existența unor asemenea circumstanțe
excepționale care ar justifica aplicarea concomitentă a art. 79 și art. 90 Cod Penal,
instanța le poate aplica fără îndoială.

Analizând cele cercetate în prezenta lucrare, se poate de menționat cu certitudine

că acordul de recunoaștere a vinovăției este un subiect foarte complex și
controversat atât în sistemul de drept național, cât și în alte sisteme de drept.

Drept confirmarea celor spuse, avem datele statistice formate din raportul
activității organelor procuraturii pentru perioada 2012-2018, unde constatăm o
depreciere extremă a instituției, în favoarea judecății pe baza probelor administrate
în faza de urmărire penală, care prin procedura sa necesită acordul de recunoaștere a
săvârșirii faptelor indicate în rechizitoriu de către inculpat42, în shimbul reducerii cu o
treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare, cu
muncă neremunerată în folosul comunității și de reducerea cu o pătrime a limetelor
de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu amendă. Dacă pedeapsa
prevăzută de lege este detențiunea pe viață, se aplică pedeapsa închisorii de 30 de
ani43. – procedura dată având același scop ca și acordul de recunoaștere a vinovăției.

40Hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiție a Republicii Moldova privind judecarea cauzelor penale în procedura
acordului de recunoaștere a vinovăției nr. 6 din 24.12.2010, publicată în Buletinul Curții Supreme de Justiție a Republicii
Moldova, 2011, nr. 5, punctul 5.2.

41Hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiție a Republicii Moldova privind judecarea cauzelor penale în procedura
acordului de recunoaștere a vinovăției nr. 6 din 24.12.2010, publicată în Buletinul Curții Supreme de Justiție a Republicii
Moldova, 2011, nr. 5, punctul 22.

42Codul de procedură penală al Republicii Moldova nr. 122 din 14.03.2003, publicat în Monitorul Oficial 104-110 din
07.06.2003, art. 3641 alin. 1.

43Codul de procedură penală al Republicii Moldova nr. 122 din 14.03.2003, publicat în Monitorul Oficial 104-110 din
07.06.2003, art. 3641 alin. 8.

27
 În cadrul cercetării efectuate, am constatat că prin introducerea acestei instituții
procesual-penale, legiuitorul a urmărit rezolvarea următoarelor probleme: economia
de resurse umane și materiale a organelor justiției la cercetarea, examinarea și
soluționarea cauzelor penale ușoare, mai puțin grave și grave, de a

motiva învinuitul/inculpatul să colaboreze cu organele de urmărire penală, stabilirea

tuturor circumstanțelor cauzei penale, etc.

Avantajele oferite de acord determină ca acesta să fie un mijloc potrivit și eficient

de dispunere a cauzelor penale fără a recurge la judecată.

În condițiile unei reglementări judicioase și stabilirii unor garanții, această instituție

este o alternativă reală a procesului judiciar tradițional și consistentă cu cerințele
unei societăți democratice care aduce benificii atât inculpatului, cât și procesului
judiciar.

Pentru o percepere mai clară a evoluției acestei instituții, autorul recomandă

analiza rapoartelor activității organelor procuraturii, unde este stipulată informația
despre numărul acordurilor de recunoaștere a vinovăției în comparație cu totalul
sentințelor pronunțate, deasemenea, acolo se întâlnesc note explicative în care se
analizează cauzele creșterii sau a descreșterii acordurilor de recunoaștere a
vinovăției.

Asemenea instituții care simplifică procesul judiciar, ca acordul de recunoaștere a

vinovăției sunt extrem de necesare, în special în Republica Moldova, unde gradul de
ocupare a instanțelor judecătorești și insuficiența resurselor umane este foarte mare.

28
 Referințe bibliografice

1 – Codul de procedură penală al Republicii Moldova, nr. 122 din 14.03.2003, publicat
în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 104-110 din 07.06.2003, în vigoare din
12.06.2003.

2 – Codul Penal al Republicii Moldova nr. 985 din 18.04.2002, republicat în Monitorul
Oficial nr. 72-74 din 14.04.2009

3 – Hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiție a Republicii Moldova privind

judecarea cauzelor penale în procedura acordului de recunoaștere a vinovăției nr. 6
din 24.12.2010, publicată în Buletinul Curții Supreme de Justiție a Republicii
Moldova, 2011, nr. 5.

4 - Махов В., Пешков М., Сделка о признании вины, Российская Юстиция, 7/1998.

5 - V.Rotaru, Conceptul acordului de recunoaștere a vinovăției, Revista Națională de

Drept, nr.1/2003.

6 - Рыбалов К. А., Разумный компромисс в уголовном процессе, “Домашний

Адвокат”, nr.2, 2005.

7 - Калиновский К. Б., Уголовное судопроизводство как сфера использования

конфликтологии, Санкт-Петербург, 2002.

8 - Victor Orindaș, Acordul de recunoaștere a vinovăției în procesul penal

contradictorial, Revista Națională de Drept, nr. 1/2000.

9 - V. Rotaru, Unele considerente privind aplicarea instituției acordului de

recunoaștere a vinovăției, Revista Națională de Drept, nr. 7/2003.

10 - V. Rotaru, Originea și răspândirea acordului de recunoaștere a vinovăției,

“Analele științifice ale Universității de Stat din Moldova”, 2002, nr.6.

29
11 - Петрухин. И., Сделки о признании вины чужды российскому менталитету,
Российская Юстиция, nr. 5/2001.

12 - Л. Зайцева, В. Жигулич, Признание вины как основание для проведения

судебного следствия в сокращенном порядке, “Судовы вестнiк”, 2008, nr. 3.

13 - Н. Дубовик, Сделка о признании вины и особый порядок: сравнительный

анализ, “Российская юстиция”, 2004, nr. 4.

14 - V. Rotaru, Negocierea pledoariei: între lege și discreție,Revista Națională de

Drept, nr. 8, 2003.

15 - Комментарий к уголовному процессуальному кодексу РФ, Москва, Газета

“Юрист”, 2002.

16 - Raportul activității organelor procuraturii pentru anul 2012, Chisinău, 2013.

17 - Raportul activității oraganelor procuraturii pentu anul 2013, Chișinău, 2014.

18 - Raportul activității organelor procuraturii pentru anul 2014, Chișinău, 2015.

19 - Raportul activității organelor procuraturii pentru anul 2018, Chișinău, 2019.

Surse informaționale:
www.bizlaw.md/public/2016/11/22/acordul-de-recunoastere-a-vinovatiei-pledarea-
vinovat

https://dreptmd.wordpress.com/cursuri-universitare/drept-procesual-penal-partea-
speciala/procedura-privind-acordul-de-recunoastere-a-vinovatiei-in-instanta-de-
judecata/

https://ru.scribd.com/document/338044325/Acordul-de-Recunoastere-a-Vinovatiei

30