24 Iunie Ind Met An III I Sem Refacut 2019

MINISTERUL SĂNĂTĂŢII, MUNCII ŞI PROTECŢIEI SOCIALE AL
REPUBLICII MOLDOVA
UNIVERSITATEA DE STAT DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE
„NICOLAE TESTEMIŢANU”
CATEDRA FARMACOLOGIE ŞI FARMACOLOGIE CLINICĂ
Victor GHICAVÎI,
Nicolae BACINSCHI, Ecaterina STRATU, Ina POGONEA,
Ianoş COREŢCHI, Tatiana CHIRIAC, Ina GUŢU, Olesea POPOVICI,
Galina SPÎNOSU, Carolina CATCOV, Tatiana RAKOVSKAIA, Marin CHIANU
Indicaţii metodice
pentru lucrări de laborator la farmacologie
Chişinău
Centrul Editorial – Poligrafic Medicina
2019
CZU 6.15 (075.8)
M 30
Aprobat de Consiliul metodic central al

Universităţii de Stat de Medicină şi Farmacie
„Nicolae Testemiţanu”
Recenzenţi: Victor VOVC

doctor habilitat în ştiinţe medicale, profesor universitar
Vasile LUTAN
doctor habilitat în ştiinţe medicale, profesor universitar
Redactor:
Machetare computerizată:
Descrierea CIP a Camerei Naţionale a Cărţii

Indicaţii metodice pentru lucrările de laborator la farmacologie / Universitatea de Stat
de Medicină şi Framacie „Nicolae Testemiţanu”.Catedra Farmacologie şi Farmacologie
clinică; elab/Victor Ghicavîi, Nicolae Bacinschi, Ecaterina Stratu, Ina Pogonea, Ianoş Coreţchi, Tatiana
Chiriac, Ina Guţu, Olesea Popovici, Galina Spînosu, Carolina Catcov, Tatiana Rakovskaia, Marin
Chianu – Ed. II-a, Revăzută şi compl.- Ch: Centrul Ed.-Poligrr. Medicina, 2016, pag.
ISBN 9975-9588-8-5
1000
ex.
2
 CEP Medicina, 2019
ISBN 9975 – 907 – 350  V. Ghicavîi, N. Bacinschi ş.a., 2019
CUPRINS:
Cuvânt înainte….………………………………………………………………..…
Cronometrajul lucrării de laborator la farmacologie…………………………..…
RECEPTURA MEDICALĂ
Formele medicamentoase solide.
Formele medicamentoase semisolide (moi). Formele medicamentoase cu
distribuţie modificată.(parte I)
Formele medicamentoase lichide. Formele medicamentoase gazoase. Formele
medicamentoase cu distribuţie modificată.(parte II)
FARMACOLOGIA GENERALĂ
1. Farmacocinetica generală. Farmacogenetica.
2. Farmacodinamia generală.
Totalizare la tema: “Receptura medicală. Farmacologia generală”.

FARMACOLOGIA SPECIALĂ
I. MEDICAMENTE NEUROTROPE
1. Medicamente cu influenţă asupra sistemului nervos periferic
1.1. Medicamente cu influenţă asupra sistemului nervos periferic eferent
1.1.1. Medicamente cu acţiune asupra sinapselor colinergice
 Medicamente colinomimetice şi anticolinesterazice
 Medicamente colinoblocante
1.1.2. Medicamente cu acţiune asupra sinapselor adrenergice
 Medicamente adrenomimetice, dopaminomimetice. Adrenoblocante,
dopaminoblocante. Simpatolitice
1. 2. Medicamente cu influenţă asupra sistemului nervos periferic aferent
 Anestezice locale. Astringente. Mucilaginoase şi emoliente. Adsorbante.
Totalizare la tema: “Medicamente cu acţiune asupra inervaţiei periferice”.
2. Substanţe medicamentoase cu influenţă asupra SNC

A. 2.1. Anestezice generale.
2.2. Analgezice.
2.3. Alcoolul etilic. Medicaţia alcoolismului. Medicamente hipnotice.
Medicamente antiepileptice. Anticonvulsivante. Antiparkinsoniene
2.4. Antipsihotice. Normotimice. Anxiolitice. Sedative.
2.5. Antidepresive. Psihostimulante. Nootrope. Analepticele
3
Totalizare la tema: “Medicamente cu acţiune asupra sistemului nervos central”.
II. MEDICAMENTE CU ACŢIUNE ASUPRA FUNCŢIILOR ORGANELOR

EFECTOARE
1. Medicamente cu acţiune asupra funcţiilor aparatului respirator.
2. Medicamentele cu acюiune asupra funcюiilor sistemului cardiovascular

2.1. Glicozide tonicardiace şi medicamentele cardiostimulatoare.
2.2. Medicamente antiaritmice.
2.3. Medicaţia vasodilatatoare regională şi periferică
Vasodilatatoare cerebrale
Medicamente care ameliorează circulaţia sanguină şi metabolismul
miocardului. Medicamente antianginoase.
Medicamente venotrope.
2.4. Medicaţia vasodilatatoare şi vasoconstrictoare sistemică
3. Diuretice. Medicamente utilizate în gută şi nefrolitiază. Medicamente

utilizate în dereglările echilibrului acido-bazic şi echilibrului hidro-
electrolitic.
4. Medicamente care influenţează funcţiile organelor sistemului digestiv
5. Medicamente cu influenţă asupra tonusului şi activităţii contractile a

miometrului.
6. Medicamentele antispastice (spasmolitice musculotrope).
Totalizare la tema: “Substanţe medicamentoase cu acţiune asupra funcţiilor

aparatului respirator, cardiovascular, digestiv, urinar”.
III. MEDICAMENTE CU INFLUENŢĂ ASUPRA SÂNGELUI ŞI

ORGANELOR HEMATOPOETICE.
IV. MEDICAMENTE CE INFLUENŢEAZĂ PROCESELE METABOLICE.

4.1. Preparate hormonale şi antihormonale. Anticoncepţionale
4.2. Vitamine, enzime şi antienzime
4.3. Medicaţia utilizată în hiperlipidemie (antiaterosclerotice), tratamentul
obezităţii, tratamentul şi profilaxia osteoporozei.
V. MEDICAMENTE CU INFLUENŢĂ ASUPRA PROCESELOR ALERGICE,
INFLAMATOARE ŞI IMUNE.
Totalizare la tema: “Substanţe medicamentoase cu acţiune asupra proceselor

inflamatoare, metabolice şi imune. Medicamente cu influenţă asupra sângelui şi
organelor hematopoetice”.
4
VI. PREPARATELE ANTIMICROBIENE ŞI ANTIPARAZITARE.
1. Preparate antimicrobiene
 Antiseptice şi dezinfectante
 Antibiotice
 Sulfamide. Chimioterapicele antibacteriene cu structură chimică diversă
 Antituberculoase. Antileproase
3. Medicamente antivirale şi antispirochetoase
4. Medicamente antiprotozoice
5. Medicamente antimicotice
6. Medicamente antihelmintice
VII. MEDICAMENTE ANTINEOPLAZICE, RADIOPROTECTOARE,

RADIOOPACE ŞI RADIOSENSIBILIZANTE.
Totalizare la tema: ,,Substanţe chimioterapice. Antineoplazice, radioprotectoare,

radioopace şi radiosensibilizante”
VIII. INTERACŢIUNI MEDICAMENTOASE.
IX. COMPLICAŢIILE TRATAMENTULUI MEDICAMENTOS.
X. PRINCIPIILE DE BAZĂ ALE TRATAMENTULUI INTOXICAŢIILOR

ACUTE MEDICAMENTOASE.
Bibliografie
5
CUVÂNT ÎNAINTE
Indicaţiile metodice pentru lucrări de laborator corespunde ,, Programului de studii

la farmacologie pentru studenţii anului III, Universitatea de Stat de Medicină şi
Farmacie Nicolae Testemiţanu”, care urmăresc sistematizarea, unificarea şi profilarea
predării farmacologiei şi cuprind 3 compartimente convenţionale.
Primul relevă actualitatea temei, scopurile instruirii şi cele didactice, care au ca
punct final trezirea interesului şi motivarea necesităţii studierii temei respective. Al
doilea compartiment include bazele morfologice, fiziologice, biochimice,
fiziopatologice etc., necesare studentului pentru însuşirea cunoştinţelor farmacologice
propriu-zise. În cel de-al treilea sunt expuse întrebări pentru autoinstruire,
caracteristica medicamentelor din principalele grupe farmacologice, exerciţii de
receptură generală şi medicală.
Întrebările pentru autoinstruire sunt întocmite şi sistematizate în baza studiului
minuţios al literaturii didactice şi ştiinţifice în domeniu, cu orientare spre necesităţile
disciplinelor clinice şi ale medicinei practice. Ele corespund planului temei şi conţin
un anumit volum de informaţie concretă.
Caracteristica medicamentelor (sub formă de tabel) din fiecare grup farmacologic
va concentra atenţia studentului asupra reprezentanţilor tipici ai grupelor respective,
utilizaţi mai frecvent în activitatea profesională.
Exerciţiile de receptură medicală sunt destinate pentru formarea şi consolidarea
deprinderilor practice de prescriere a medicamentelor obligatorii în diferite forme
medicamentoase.
Receptura medicală tinde să formeze deprinderi de selectare a medicamentelor în
maladii şi stări patologice concrete. În majoritatea cazurilor se evidenţiază afecţiunile
de urgenţă sau cele mai tipice.
Scopul indicaţiilor metodice se rezumă la organizarea lucrului de sine stătător al
studenţilor în cadrul lucrărilor de laborator, formarea şi consolidarea deprinderilor
practice de receptură medicală şi de utilizare a literaturii de specialitate.
6
CRONOMETRAJUL LUCRĂRII DE LABORATOR LA FARMACOLOGIE
1. Moment organizatoric şi introducere 2 min.

2. Răspunsuri la întrebări 5 min
3. Determinarea nivelului iniţial al cunoştinţelor 15 min
4. Lucru de sine stătător 25 min
5. Film didactic experimental, virtual şi concluzii 20 min
6. Răspunsul la întrebările teoretice 45 min
7. Lucru interactiv (caz clinic, situaţii virtuale, tabele) 20 min
NOTĂ! După fiecare oră academică (45 min) pauză 10 min.
7
RECEPTURĂ GENERALĂ
FORME MEDICAMENTOASE SOLIDE
A. Actualitatea. Tratamentul bolnavului de orice profil necesită, în majoritatea

cazurilor, folosirea medicamentelor. De aici decurge necesitatea cunoaşterii
formularelor de reţete aprobate şi a metodelor de prescriere a diverselor forme
medicamentoase, folosite în practica medicală.
B. Scopul instruirii. Familiarizarea studenţilor cu formularele de reţete, cu
cerinţele Farmacopeei faţă de medicamente (puritatea, păstrarea şi posologia lor) şi cu
metodele de prescriere a formelor medicamentoase solide.
C. Scopuri didactice
a) Studentul trebuie să cunoască: structura reţetei, noţiunea de materie primă
medicamentoasă, substanţă medicamentoasă şi formă medicamentoasă; prescripţia
magistrală şi oficinală, conform nomenclaturii medicamentelor; denumirile chimice,
comerciale, comune internaţionale (DCI) şi oficinale (farmacopeice) ale
medicamentelor; abrevierile cuvintelor latine şi semnele folosite în reţete.
b) Studentul trebuie să poată: să prescrie corect formele medicamentoase
solide, să deosebească o prescriere corectă de una greşită.
D. Nivelul iniţial de cunoştinţe necesar pentru integrarea interdisciplinară
Limba latină. Declinarea substantivelor; prepoziţiile folosite în receptură;
principalele abrevieri şi semne.
E. Întrebări pentru autoinstruire
1. Receptura medicală. Reţeta şi formularele de reţetă. Reguli generale de
prescriere a reţetelor. Structura reţetei. Cuvinte şi semne auxiliare în reţetă.
Principalele abrevieri. Păstrarea formularelor de reţetă.
2. Farmacopeea de stat. Farmacopeea internaţională. Conţinutul şi importanţa lor.
3. Noţiunea de „remediu”, ,,drog”, de „principiu activ” (substanţă activă,
substanţă medicamentoasă), „medicament” şi „pro-medicament”. Părţile
componente ale medicamentului. Păstrarea medicamentelor.
4. Medicamente magistrale, oficinale, industriale. Medicamente: anodine, puternic
active, toxice şi stupefiante. Medicamente naturale, semisintetice, sintetice.
Medicamente esenţiale. Medicamente OTC.
5. Nomenclatura medicamentelor. Denumirea chimică, comună internaţională
(DCI), oficinală, comercială (de firmă).
6. Farmacografie. Prescripţii de medicamente. Noţiune de posologie (dozare a
medicamentelor). Doza şi tipurile de doză.
7. Materia primă medicamentoasă. Formele medicamentoase şi clasificarea lor
(după consistenţă, numărul de medicamente conţinute şi modul de
administrare).
8. Forme medicamentoase solide.
9. Pulberi pentru uz intern. Cerinţele pentru pulberile dozate. Granulate (granule).
Pulberi şi granule în plicuri (pachete).
10.Capsule.
11.Pulberi pentru uz extern (pudre), destinaţia lor.
12.Comprimate (tablete). Varietăţi de comprimate.
8
13.Drajeuri.
9
14.Pilule.
15.Pelicule (filme, plăcuţe).
16.Brichete.
17.Specii.
18.Alte forme medicamentoase solide: caramele, creioane.
F. Lucru de sine stătător (se realizează în scris în procesul pregătirii)

Exerciţii de receptură medicală
Prescrieţi preparatele recomandate în următoarele forme medicamentoase:
a) Pulberi pentru uz intern:
1 . 30 pulberi cu rifampicină a câte 150 mg. Intern. A se administra câte o
pulbere de 3 ori pe zi.
2. 20 pulberi cu acid acetilsalicilic a câte 250 mg. Intern. Câte o pulbere de 2 ori
pe săptămână.
3. Pulberi cu niclosamidă a câte 2 grame. Intern. Pentru o singură priză.
4. 10 pulberi cu acid ascorbic a câte 50 mg şi rutosidă a câte 20 mg. Intern. A se
administra câte o pulbere de 2 ori pe zi.
5. 10 pulberi cu acid nicotinic a câte 50 mg. Intern. A se administra câte o
pulbere de 3 ori pe zi.
6. 10 pachete cu magurlit a câte 2 g pulbere granulată. Intern. A se administra
câte un pachet la un pahar cu suc de fructe de 3 ori pe zi.
7. Granulate cu urodan a câte 100 g. Intern. Câte o linguriţă de granule la un
pahar cu apă de 3 ori pe zi.
b) Pulberi pentru uz extern (pudre):
1. "Galmanină" 50 g. A se aplica pe porţiunile lezate.
2. Sulfacetamidă – 20 g. A se aplica pe porţiunile lezate.
3. Etacridină lactat 2,5% -10 g. Pentru uz extern.
c) Capsule:
- opercu1ate
1. 10 capsule operculate cu loperamidă câte 2 mg. Intern. Câte o capsulă pe zi.
2. 20 capsule operculate cu doxiciclină clorhidrat a câte 50 mg. Intern. Câte 2
capsule de 2 ori pe zi.
3. 20 capsule operculate cu piracetam a câte 400 mg. Intern. A se administra
câte o capsulă de 3 ori pe zi.
- pentru inhalaţii
1. 10 capsule a câte 20 mg cromoglicat disodic. Câte o capsulă de 4 ori pe zi
pentru inhalaţii.
- elastice
1. 15 capsule cu ulei de ricin a câte 1 ml. Intern. A se administra 5 capsule
pentru o priză ca purgativ.
2. 10 capsule cu extract de ferigă a câte 500 mg. Intern. A se ingera 10 capsule
pentru o priză ca antihelmintic.
d) Comprimate:
1.15 comprimate cu isoniazidă a câte 300 mg. Intern. A se administra câte un
10
comprimat pe zi.
2. 20 comprimate cu difenhidramină a câte 10 mg. Intern. Câte un comprimat de
2 ori pe zi.
3. 30 comprimate cu clonidină clorhidrat a câte 75 mcg. Intern. Câte un
comprimat de 3 ori pe zi.
4. 10 comprimate cu “teofedrină”. Intern. Câte un comprimat de 3 ori pe zi.
5. 10 comprimate “tempalgină”. Intern. Câte un comprimat în cefalee.
e) Drajeuri:
1. 10 drajeuri cu clorpromazină a câte 25 mg. Intern. Câte un drajeu de 3 ori pe
zi.
2. 10 drajeuri cu retinol acetat a câte 1 mg. Intern. Câte un drajeu de 3 ori pe zi.
3. 21 drajeuri ,,non-ovlon”. Intern. Câte un drajeu pe zi.
f f) PiIule:
1. 30 pilule cu lactat feros a câte 500 mg. Intern. Câte o pilulă de 3 ori pe zi.
g) Pelicule (filme sau plăcuţe):
1. 10 pelicule cu pilocarpină clorhidrat a câte 25 dmg. Câte o peliculă de 3 ori
pe zi retropalpebral.
2. 10 pelicule cu ,,nonoxinol-9”. A se administra intravaginal cu scop de
contracepţie.
3.
Îndrumar pentru lucrări de laborator la farmacologie. Chişinău 2016, pag.7-9 .
11
FORME MEDICAMENTOASE SEMLSOLIDE (moi). FORMELE
MEDICAMENTOASE CU DISTRIBUŢIE MODIFICATĂ. (partea I)

B. Scopul instruirii. Familiarizarea studenţilor cu metodele de prescriere a
formelor medicamentoase semisolide şi cu forme medicamentoase cu distribuţie
modificată.
a) Studentul trebuie să cunoască: prescripţia magistrală şi oficinală a formelor
medicamentoase semisolide; abrevierile cuvintelor latine şi semnele folosite în reţete;
forme medicamentoase cu distribuţie modificată.
semisolide (moi), să deosebească o prescriere corectă de una greşită.
1. Forme medicamentoase semisolide (moi) şi folosirea lor.
2. Unguente. Excipienţi pentru unguente. Unguente oftalmice, nazale,
varietăţi mai rare de unguente: pomezi, creme, balsamuri, geluri.
3. Paste.
4. Supozitoare. Întrebuinţarea lor terapeutică.
5. Bujiuri.
6. Linimente.
7. Emplastre.
8. Cataplasme.
9. Săpunurile.
10.Sistemele terapeutice (farmaceutice). Caracteristica formelor
farmaceutice cu sisteme modificate de eliberare şi transportare a
preparatelor medicamentoase:
a) sisteme terapeutice cu eliberare controlată a substanţelor
medicamentoase (sisteme monolite, sisteme rezervor, sisteme
pompă);
b) sisteme medicamentoase de transport şi cedare în locurile ţintă
(sisteme vectorizate, transportori medicamentoşi).

a)Unguente:
1. Oxolină - 0,25% - l0g. Se aplică pe porţiunile lezate ale pielii.
2. Hidrocortizon -1% - l0g. Pentru aplicaţii pe porţiunile lezate ale pielii.
12
3. Ftorocort - 15 g. Pentru aplicaţii pe porţiunile lezate ale pielii.
b) Paste:
1. Oxid de zinc - 25% - 30 g. Se aplică pe porţiunile lezate ale pielii.
2. Dermatol -10% - 15 g. Se aplică pe porţiunile lezate ale pielii.
3. Nitrofural - 0,2% - 50 g. Pentru aplicaţii pe porţiunile lezate ale pielii.
c) Supozitoare:
1. 10 supozitoare rectale cu procaină a câte 100 mg. Câte un supozitor de 3 ori
pe zi.
2. 10 supozitoare “anusol”. Câte un supozitor de 2 ori pe zi per rectum.
3. 10 supozitoare vaginale cu metronidazol a câte 500 mg. Câte un supozitor de
2 ori pe zi.
d) Emplastre:
1. 10 emplastre cu tramadol 50 mg. A se aplica pe antebraţ câte un emplastru pe
zi.
2. 10 emplastre cu lidocaină 100 mg. A se aplica pe antebraţ câte un emplastru
pe zi.
Îndrumar pentru lucrări de laborator la farmacologie. Chişinău 2016, pag. 9-10.
13
FORME MEDICAMENTOASE LICHIDE ŞI GAZOASE. FORMELE
MEDICAMENTOASE CU DISTRIBUŢIE MODIFICATĂ. (partea II)
B. Scopul instruirii. Familiarizarea studenţilor cu metodele de prescriere a
formelor medicamentoase lichide şi gazoase şi cu forme medcamentoase cu distribuţie
modificată.
a) Studentul trebuie să cunoască: prescripţia magistrală şi oficinală a formelor
medicamentoase lichide şi gazoase; abrevierile cuvintelor latine şi semnele folosite în
reţete; forme medicamentoase cu distribuţie modificată.
lichide şi gazoase, să deosebească o prescriere corectă de una greşită.
1. Soluţii pentru uz intern (soluţii buvabile). Clasificare. Cerinţele.
Metode de dozare şi de calcul a concentraţiei lor.
2. Soluţii pentru uz extern. Clasificare. Metode de exprimare a
concentraţiei lor. Excipienţi pentru acest gen de soluţii.
3. Suspensii. Clasificare. Metode de pescriere. Deosebirea de soluţii.
4. Picături pentru uz intern. Cerinţele. Metodele de prescriere. Calculul
concentraţiei lor.
5. Picături pentru uz extern. Clasificare. Vehicule pentru ele.
6. Injecţii. Cerinţele faţă de formele injectabile.
7. Soluţii injectabile magistrale (pregătite ex tempore). Metode de
prescriere. Calcularea dozei pentru administrare.
8. Forme injectabile în ambalaje speciale: fiole, flacoane. Prescrierea lor
(soluţii, suspensii, pulberi liofilizate).
9. Preparatele injectabile cu denumiri speciale.
10. Soluţii extractive apoase (decoctul, infuzia), alcoolice (tincturi,
extracte), uleioase (uleiuri medicamentoase).
11. Medicamente tipizate. Prescrierea lor.
12. Emulsii, siropuri, ape aromatice, sucuri medicamentoase, mixturi,
aerosoli, organopreparate, seringi preumplute (sirete).
13. Forme medicamentoase cu sisteme modificate de eliberare şi
transportare a substanţelor medicamentoase (partea II):
a) Care sunt funcţiile de bază a sistemelor de transport cu eliberare
ţintită
b) Mecanismele şi factorii ce determină eliberarea substanţelor
medicamentoase din sistemele de transport
14
c) Caracteristica particulelor transportatoare
d) Utilizarea terapeutică a particulelor transportatoare
14. Forme medicamentoase gazoase. Aerosoli.

Soluţii pentru uz extern

- soluţii apoase
1. Prosalen 0,1% - 50 ml. Pentru badijonarea porţiunilor lezate ale pielii.
2. Nitrrofural 1:5000 - 500 ml. Extern. Pentru spălarea rănilor.
Soluţii pentru uz intern

1. Clorură de calciu. Doza pentru o priză - şaptezeci şi cinci centigrame. Intern.
Câte o lingură de 3 ori pe zi.
2. Orotat de potasiu. Doza pentru o priză - un gram şi jumătate. Intern. Câte o
lingură de 3 ori pe zi.
Suspensii pentru uz intern
1. Oxid de magneziu 20% - 150 ml. Intern. Câte o lingură de 3 ori pe zi. A se
agita înainte de întrebuinţare.
2. Co-trimoxazol 100 ml. Intern, câte 2 linguriţe de 2 ori pe zi.
Picături pentru uz intern
1. Iodură de potasiu, doza pentru o priză este de treizeci miligrame. Intern. Câte
20 picături de 3 ori pe zi.
2. Atropină sulfat, doza pentru o priză este de cinci decimiligrame. Intern. Câte
10 picături de 3 ori pe zi.
Picături pentru uz extern
- soluţii apoase
1. Pilocarpină clorhidrat 1% - 10 ml. În sacul conjunctival . Câte o picătură de
7 ori pe zi.
- soluţii alcoolice
1. Rezorcină 0,25% - 20 ml (în alcool etilic 25%). 100 ml. Extern.
Picături otice
- soluţii uleioase
1. Clofosfol 5% - 10 ml.
- soluţii glicerolice
1. Fenol 5% - 10 ml. Picături otice.
Soluţii injectabile magistrale
1. Salicilat de sodiu 15% - 50 ml. Intravenos, câte 10 ml

2. Procaină 0,25%- 500 ml. Pentru anestezie prin infiltraţie.
3. Glucoză 5% - 500 ml. Intravenos în perfuzie lentă timp de 3 ore.
Soluţii injectabile oficinale
15
Fiole
- soluţii injectabile apoase
1. Clorură de calciu 10% - 10 ml. Intravenos, câte 10 ml.
2. Lidocaină 10% - 2 ml. Intramuscular, câte 2 ml.
- soluţii injectabile uleioase
1. Hexestrol 0,1% -1 ml. Intramuscular , câte 1 ml.
2. Oxiprogesteron caproat 12,5% - 1 ml. Intramuscular, câte 1 ml o dată pe
săptămână.
- suspensii injectabile apoase
1. Dezoxicorticosteron trimetilacetat 2,5% - 1 ml. Intramuscular, câte 1 ml o
dată în 2 săptămâni.
- pulberi înfiolate
1. Acid etacrinic a câte 50 miligrame. A se dizolva în 1 ml de apă injectabilă
sterilă. . Intramuscular câte 1 ml.
2. Prednisolon hemisuccinat a câte 25 miligrame. A se dizolva în 5 ml apă
injectabilă şi a se introduce intravenos.
Flacoane
- soluţii apoase
1. Insulină 5 ml, 40 UA/ml. Subcutanat. Câte 5 UA de 3 ori pe zi.
- suspensii
1. Cortizon acetat 2,5 % - 10 ml. Intramuscular. Câte 1 ml pe zi.
- soluţii sterile
1. Acid aminocapronic 5% - 100 ml. Intravenos.
2. Manitol 15 % - 400 ml. Intravenos.
- pulberi liofilizate
1. Benzilpenicilină sodică - 250000 UA A se dizolva în 2 ml apă injectabilă.
Intramuscular, câte 250000 UA de 6 ori pe zi.
2. Vincristină a câte 5 decimiligrame. A se dizolva în 1 ml apă injectabilă.
Intravenos, câte 1 ml o dată pe săptămână.
Suspensii pentru uz extern
1. Dexametazonă 0,1% - 10 ml. În sacul conjunctival. Câte o picătură în fiecare
sac conjunctival de 2 ori pe zi.
Emulsii
1. Subnitrat de bismut 3 g în 250 ml de ulei de migdale. Intern. Câte o lingură
de 3 ori pe zi, 7 zile.
Mixtură
1. Benzoat de sodiu 1 g, bromhexină 1,5 g, sirop 45 ml - în volum de 250 ml.
Intern. Câte o lingură de 3 ori pe zi timp de 5 zile.
Siropuri
1. Amoxicilină 28g - 200 ml. Intern. Câte o linguriţă de sirop la fiecare 6 ore,
timp de 7 zile.
Decocturi
1. Decoct din coajă de stejar 20 g – 200 ml. Pentru gargare.
Infuzii
1. Infuzie din flori de muşeţel 2 g/zi timp de 4 zile. Intern.Câte o linguriţă de 4
16
ori pe zi.
Tincturi
1. Odolean (Valeriană) 30 ml. Intern. Câte 30 picături de 3 ori pe zi.
Extracte fluide
1. Traista-ciobanului 25 ml. Intern. Câte 25 picături de 3 ori pe zi.
Îndrumar pentru lucrări de laborator la farmacologie. Chişinău 2016, pag. 11-13.
17
FARMACOLOGIA GENERALĂ
1. Farmacocinetica generală. Farmacogenetica.
2. Farmacodinamia generală.
A. Actualitatea. Farmacologia generală studiază legităţile fundamentale ale

farmacocineticii şi farmacodinamiei medicamentelor, ale interacţiunii lor cu
organismul. Cunoaşterea acestora este necesară pentru însuşirea farmacologiei
speciale, în scopul alegerii cât mai reuşite a unei farmacoterapii raţionale cu risc
minim de reacţii adverse. Legităţile farmacocineticii şi farmacodinamiei stau la baza
cercetărilor experimentale şi clinice ale medicamentelor noi.
B. Scopul instruirii. Însuşirea legităţilor de bază ale farmacocineticii
(absorbţia, distribuţia, epurarea) şi farmacodinamiei (interacţiunea cu
farmacoreceptorii, principiile de dozare, dependenţa de particularităţile organismului,
interacţiunile medicamentoase şi efectele adverse) pentru a efectua o farmacoterapie
calitativă şi eficientă.
a) Studentul trebuie să cunoască: Legitaţiile generale ale farmacocineticii
(parametrii farmacocinetici, principiile generale de absorbţie, transport, distribuţie şi
epurare a medicamentelor), farmacogeneticii (enzimopatiile, inducţia şi supresia
enzimelor) şi farmacodinamiei (interacţiunea cu receptorii, tipurile de acţiune,
mecanismele tipice de acţiune, dozele şi principiile de dozare a medicamentelor,
fenomenele declanşate la administrarea asociată şi repetată a medicamentelor).
b) Studentul trebuie să poată: caracteriza parametrii farmacocinetici, căile de
administrare a medicamentului, mecanismele de absorbţie şi transport, căile de
metabolizare şi eliminare, tipurile de acţiune şi mecanismele tipice de acţiune ale
medicamentelor, fenomenele declanşate la administrarea asociată şi repetată a
medicamentului.
Chimie generală. Constanta de ionizare proprie moleculei (pKa). Calcularea
proporţiei formei ionizate pentru diferite valori ale pH-ului, folosind ecuaţia lui
Henderson-Hasselbach. Reacţiile chimice de oxidare, reducere, hidroliză şi de
conjugare. Noţiune despre substanţe tensioactive: ionogene, neionogene şi amfotere.
Chimie bioorganică. Aminoacizii. Proteinele. Mediatorii chimici. Enzimele.
Biologie moleculară şi genetica umană. Membranele celulare. Transportul
transmembranar. Mutaţiile genetice.
Anatomie. Aparatul digestiv. Stomacul şi funcţiile lui. Intestinul subţire şi
funcţiile lui. Ficatul şi procesele de biotransformare. Rinichii şi funcţiile lor de bază.
Histologie. Membranele celulare şi structura lor. Substratul receptiv de pe
membrana postsinaptică. Proprietăţile fizico-chimice şi structura moleculară a
membranei citoplasmatice. Noţiuni despre barierele fiziologice (hemato-encefalică
etc.).
Fiziologie. Biomembranele. Pompele electrolitice. Transportul prin membrana
celulară. Circulaţia sângelui. Tractul gastrointestinal. Digestia şi absorbţia. Funcţia
ficatului. Lichidele organismului şi rinichii. Receptorii. Ritmurile biologice.
18
Biochimie. Organizarea structurală a membranelor biologice. Biochimia
alimentaţiei şi digestiei. Transportul substanţelor în organism. Biochimia sângelui.
Biochimia funcţională a ficatului şi a rinichilor. Enzimele. Polarizarea statică de
repaus a membranei.
Fiziopatologie. Procesele membranare şi dereglările lor. Dereglările
transmisiunii sinaptice. Fiziopatologia aparatului digestiv, sângelui, insuficienţei
renale şi echilibrului acido-bazic.
1. Farmacologia, definiţia. Farmacologia ca disciplină. Relaţiile ei cu alte
discipline. Importanţa farmacologiei pentru medicina practică.
2. Noţiune de medicament, pro-medicament, remediu, placebo, drog.
Medicamente alopate şi homeopate, originale şi generice, orfane, esenţiale,
medicamente OTC (fără prescripţie medicală). Noţiune de principiu activ (substanţă
medicamentoasă). Clasificarea lor după origine şi principiul sistemic. Sursele de
obţinere a medicamentelor. Nomenclatura medicamentelor.
3. Etapele principale de elaborare a medicamentelor noi, evaluarea eficacităţii şi
inofensivităţii lor.
4. Subdiviziunile farmacologiei (generală şi specială). Ramurile fundamentale
şi aplicative ale farmacologiei.
5. Farmacocinetica. Parametrii farmacocinetici: biodisponibilitatea, concentraţia
plasmatică, volumul aparent de distribuţie (Vd), timpul de înjumătăţire biologică (T ½
), clearance-ul (Cl), constanta vitezei de eliminare (K.elim.). Importanţa lor.
6. Clasificarea căilor de administrare a medicamentelor. Particularităţile căilor
de administrare enterale (sublingvală, per os (internă), rectală). Particularităţile căilor
topice (cutanată, oculară, auriculară, electroforeză) şi intracavitare de administrare a
medicamentelor. Particularităţile căilor parenterale de administrare (subcutanată,
intramusculară, intravenoasă, etc.). Noţiune de sisteme terapeutice transdermice.
Particularităţile căilor de administrare la copii.
7. Absorbţia medicamentelor. Mecanismele de absorbţie. Factorii ce
influenţează absorbţia medicamentelor. Importanţa pH-ului şi constantei de ionizare
(pKa) pentru absorbţia medicamentelor. Ecuaţia Henderson-Hasselbach pentru
absorbţia medicamentelor cu caracter acid şi bazic. Influenţa alimentelor asupra
absorbţiei şi efectului medicamentelor. Interacţiunea medicamentelor cu componentele
produselor alimentare. P-glicoproteina şi alte sisteme implicate în absorbţia
medicamentului. Particularităţile absorbţiei medicamentelor la administrarea lor
asociată. Particularităţile absorbţiei medicamentelor la copii.
8. Penetrarea medicamentelor prin membranele şi barierele biologice. Factorii
ce influenţează permeabilitatea membranelor pentru medicamente. Caracteristica
barierelor biologice. Particularităţile penetrării medicamentelor prin bariera hemato-
encefalică şi placentară. Cumularea medicamentelor în ţesuturi.
9. Distribuţia medicamentelor în organism (transportul, distribuţia şi
depozitarea). Fracţia liberă şi legată a medicamentelor din sânge şi ţesuturi.
Particularităţile distribuţiei medicamentelor la copii.
10. Biotransformarea (metabolismul) medicamentelor în organism. Fazele
biotransformării şi importanţa lor. Noţiune de metabolizare presistemică (efectul
19
primului pasaj). Însemnătatea metabolizării presistemice. Particularităţile
biotransformării la copii.
11. Noţiune despre epurarea şi excreţia medicamentelor. Căile principale de
excreţie a medicamentelor. Excreţia renală, particularităţile ei la nou-născuţi.
Importanţa pH-ului urinei pentru eliminarea medicamentelor. Clearence-ul renal şi
hepatic. Eliminarea medicamentelor prin tubul digestiv, plămâni, piele, lapte. Modele
farmacocinetice de ordinul „0” şi „1”.
12. Farmacodinamia. Factorii care influenţează asupra farmacodinamiei
medicamentului. Acţiunea farmacodinamică primară a medicamentelor. Efectul
farmacologic global. Noţiune despre receptori. Interacţiunea medicamentelor cu
receptorii. Tipurile şi subtipurile de receptori. Mecanismele tipice de acţiune ale
medicamentelor (mimetic, litic şi alosteric). Modificarea structurii funcţionale a
macromoleculelor de ADN, ARN, permeabilităţii membranelor şi activităţii enzimelor
ca mecanisme tipice de acţiune a medicamentelor. Tipurile de acţiune a
medicamentelor: acţiune locală (topică) şi sistemică (resorbtivă), directă şi indirectă
(reflectorie), principală şi secundară, selectivă şi neselectivă, reversibilă şi ireversibilă
a medicamentelor.
13. Farmacogenetica. Implicarea factorilor genetici în efectele medicamentelor.
Polimorfismul genetic (tipul de metabolizatori). Enzimopatiile. Inducţia şi supresia
enzimelor microzomiale hepatice. Medicamentele cu efect de inducţie şi inhibiţie
enzimatică.
14. Farmacografie-definiţie. Posologie. Noţiune despre doză şi varietăţile ei.
Dozele terapeutice : minimă, medie şi maximă pentru o priză (unică) şi pentru 24 de
ore, doza de atac, doza de susţinere, doza pentru o cură de tratament. Doza toxică şi
letală. Parametrii de securitate (indicele terapeutic, limita de securitate, diapazonul
terapeutic) şi importanţa lor. Reprezentarea grafică a relaţiei doză-efect. Principiile de
dozare a medicamentelor la copii şi vârstnici. Standardizarea biologică. Reacţiile
adverse în supradozare.
15. Medicamentele şi factorii ce influenţează acţiunea lor: sexul, vârsta, starea
organismului, ereditatea, bioritmurile. Acţiunea medicamentului în timpul sarcinii
(embriotoxică, teratogenă, fetotoxică).
16. Noţiune despre cronofarmacologie. Cronofarmacocinetica.
Cronofarmacodinamia. Principiile administrării medicamentelor în funcţie de
ritmurile biologice.
17. Fenomenele declanşate la administrarea asociată a medicamentelor:
sinergism (direct, indirect, infraaditiv, sumar şi potenţat) şi antagonismul (direct,
indirect, unilateral şi bilateral, fiziologic, chimic, competitiv). Indiferenţa.
18. Fenomenele declanşate la administrarea repetată a medicamentelor:
sensibilizarea, toleranţa, sindromul de retragere, efectul Rebound, insuficienţa
funcţională, dependenţa medicamentoasă, tahifilaxia, cumulaţia şi varietăţile ei.
1.) Teste (Îndrumar pentru lucrări de laborator la farmacologie. Chişinău 2016,
pag.14-22).
2.) Caz clinic (Îndrumar pentru lucrări de laborator la farmacologie. Chişinău
2016, pag.17-26. ).
20
3.) Situaţii virtuale (Îndrumar pentru lucrări de laborator la farmacologie. Chişinău
2016, pag.20-27).
4.) Film didactic experimental şi virtual ( în timpil seminarului: protocol,
concluzii).
5.) Tabele (recapitularea cunoştinţelor)
Tabelul 1
Dependenţa vitezei de apariţie a efectului şi duratei lui de
calea de administrare a medicamentelor
Forma Calea de Începutul Durata efectului
Medicamentul
medicamentoasă administrare efectului (min) (min, ore)
Comprimate
sublingvale
Comprimate
Nitroglicerină
pentru uz intern
Soluţie injectabilă
Emplastru
Capsule
Tramadol Soluţie injectabilă
Supozitoare
Tabelul 2
Caracteristica comparativă a reacţiilor
de biotransformare a medicamentelor
Parametrii Reacţiile fazei I Reacţiile fazei II
(transformări metabolice) (conjugare)
Tipurile de reacţii chimice
Reacţii sintetice/nesintetice
Enzimele implicate în
catalizarea acestor reacţii
Cheltuielile energetice
(mari/mici)
Tabelul 3
Unele exemple de receptori şi localizarea lor
Fixaţi de Fixaţi de o Fixaţi de un
Tipul Fixaţi de ADN
proteina G enzimă canal ionic
Localizarea
(pe membrană
Receptori
sau
intracelular)
Exemple de
receptori
Tabelul 4
Alegeţi pentru fiecare noţiune cu cifrele de la 1 la 9 enunţurile potrivite
notate cu literele de la a la i.
Diapazonul dozelor Dozele Definiţia Răspuns
21
1. Minimă a) doza ce provoacă moartea la 10% din
animalele de experienţă
2. Medie b) cantitatea minimă de medicament ce
Terapeutică
provoacă efectul farmacologic
3. Maximă c) doza ce provoacă intoxicarea la 100% din
4. Minimă d) doza ce provoacă decesul la 100% din
5. Medie e) doza ce provoacă efectul terapeutic
Toxică
necesar la bolnav
6. Maximă f) cantitatea maximă de medicament care nu
provoacă intoxicarea organismului
7. Minimă g) doza ce provoacă intoxicarea la 10% din
8. Medie h) doza ce provoacă intoxicarea la 50% din
Letală
9. Maximă i) doza ce provoacă decesul la 50% din
6.) Problemă
Ce cantitate de medicament va fi în organism peste 1, 2, şi 3 minute, dacă este
cunoscut, că iniţial medicamentul a fost injectat intravenos în cantitate de 100 mg, iar
constanta vitezei de eliminare a medicamentului dat este de 0,1 mg/minut?
22
Totalizare la tema:
RECEPTURĂ GENERALĂ. FARMACOLOGIE GENERALĂ.

cazurilor, folosirea preparatelor medicamentoase. Exerciţiile de receptură
generală sunt destinate pentru formarea şi consolidarea deprinderilor practice
de prescriere a medicamentelor obligatorii în diferite forme medicamentoase.
Receptura medicală tinde să formeze deprinderi de selectare a preparatelor
medicamentoase în diverse malădii şi stări patologice concrete.
B. Scopul instruirii constă în conso1idarea cunoştinţelor studenţilor referitor la

formularele de reţete folosite în ţară, cu cerinţele Farmacopeei faţă de remediile medi-
camentoase (puritatea, păstrarea şi posologia lor).
a) Studentul trebuie să cunoască: structura reţetei, noţiunea de materie primă
medicamentoasă, substanţă medicamentoasă şi formă medicamentoasă; prescripţia
magistrală şi oficinală, conform nomenclaturii medicamentelor; denumirile chimice,
comerciale, comune internaţionale (DCI) şi oficinale (farmacopeice) ale
medicamentelor; abrevierile cuvintelor latine şi semnele folosite în reţete.
b) Studentul trebuie să poată: prescrie medicamentele în diverse forme, să
aplice cunoştinţele acumulate la rezolvarea problemelor de situaţii, să deosebească o
prescriere corectă de una greşită.


1. Clasificarea formelor medicamentoase după consistenţă.
2. Pulberile şi varietăţi1e lor (pentru uz intern, pentru uz extern).
3. Capsule.
4. Comprimatele, granulele, peliculile şi pilulele.
5. Drajeurile, caramelele, brichetele, creioanele şi speciile.
6. Unguentele şi varietăţile lor.
7. Supozitoarele şi alte forme medicamentoase semisolide.
8. Soluţiile şi varietăţile lor (pentru uz intern, pentru uz extern).
9. Suspensiile şi emulsiile.
10.Formele injectabile şi ambalajele speciale: fiole şi flacoane (soluţii, suspensii şi
pulberi liofilizate).
11. So1uţiile extractive (apoase şi uleioase). Derivaţi ai soluţiilor extractive.
12. Linimentele.
13. Forme medicamentoase gazoase. Aerosoli.
14. Preparate organice.
23
15.Noţiune de sisteme terapeutice transdermice.
16. Forme farmaceutice cu sisteme modificate de eliberare şi transport al
substanţelor medicamentoase.
17. Tipurile sistemelor de transport al substanţelor medicamentoase şi domeniile
lor de utilizare.
18. Clasificarea formelor farmaceutice (medicamentoase) după calea de
administrare.
19. Noţiune de fitoterapie şi aromoterapie.
20. Farmacologia, definiţia. Farmacologia ca disciplină. Relaţiile ei cu alte
discipline. Importanţa farmacologiei pentru medicina practică.
21. Noţiune de medicament, pro-medicament, remediu, placebo, drog.
Medicamente alopate şi homeopate, originale şi generice, orfane, esenţiale,
medicamente OTC (fără prescripţie medicală). Noţiune de principiu activ
(substanţă medicamentoasă). Clasificarea lor după origine şi principiul sistemic.
Sursele de obţinere a medicamentelor. Nomenclatura medicamentelor.
22. Etapele principale de elaborare a medicamentelor noi, evaluarea eficacităţii şi
inofensivităţii lor.
23. Subdiviziunile farmacologiei (generală şi specială). Ramurile fundamentale şi
aplicative ale farmacologiei.
24.Farmacocinetica. Parametrii farmacocinetici: biodisponibilitatea, concentraţia
plasmatică, volumul aparent de distribuţie (Vd), timpul de înjumătăţire
biologică (T ½ ), clearance-ul (Cl), constanta vitezei de eliminare (K.elim.).
Importanţa lor.
25.Clasificarea căilor de administrare a medicamentelor. Particularităţile căilor de
administrare enterale (sublingvală, per os (internă), rectală). Particularităţile
căilor topice (cutanată, oculară, auriculară, electroforeză) şi intracavitare de
administrare a medicamentelor. Particularităţile căilor parenterale de
administrare (subcutanată, intramusculară, intravenoasă, etc.). Noţiune de
sisteme terapeutice transdermice. Particularităţile căilor de administrare la
copii.
26.Absorbţia medicamentelor. Mecanismele de absorbţie. Factorii ce influenţează
absorbţia medicamentelor. Importanţa pH-ului şi constantei de ionizare (pKa)
pentru absorbţia medicamentelor. Ecuaţia Henderson-Hasselbach pentru
absorbţia medicamentelor cu caracter acid şi bazic. Influenţa alimentelor asupra
absorbţiei şi efectului medicamentelor. Interacţiunea medicamentelor cu
componentele produselor alimentare. P-glicoproteina şi alte sisteme implicate în
absorbţia medicamentului. Particularităţile absorbţiei medicamentelor la
administrarea lor asociată. Particularităţile absorbţiei medicamentelor la copii.
27.Penetrarea medicamentelor prin membranele şi barierele biologice. Factorii ce
influenţează permeabilitatea membranelor pentru medicamente. Caracteristica
barierelor biologice. Particularităţile penetrării medicamentelor prin bariera
hemato-encefalică şi placentară. Cumularea medicamentelor în ţesuturi.
28. Distribuţia medicamentelor în organism (transportul, distribuţia şi depozitarea).
Fracţia liberă şi legată a medicamentelor din sânge şi ţesuturi. Particularităţile
distribuţiei medicamentelor la copii.
24
29. Biotransformarea (metabolismul) medicamentelor în organism. Fazele
biotransformării şi importanţa lor. Noţiune de metabolizare presistemică
(efectul primului pasaj). Însemnătatea metabolizării presistemice.
Particularităţile biotransformării la copii.
30.Noţiune despre epurarea şi excreţia medicamentelor. Căile principale de
excreţie a medicamentelor. Excreţia renală, particularităţile ei la nou-născuţi.
Importanţa pH-ului urinei pentru eliminarea medicamentelor. Clearence-ul renal
şi hepatic. Eliminarea medicamentelor prin tubul digestiv, plămâni, piele, lapte.
Modele farmacocinetice de ordinul „0” şi „1”.
31.Farmacodinamia. Factorii care influenţează asupra farmacodinamiei
medicamentului. Acţiunea farmacodinamică primară a medicamentelor. Efectul
farmacologic global. Noţiune despre receptori. Interacţiunea medicamentelor cu
receptorii. Tipurile şi subtipurile de receptori. Mecanismele tipice de acţiune ale
medicamentelor (mimetic, litic şi alosteric). Modificarea structurii funcţionale a
macromoleculelor de ADN, ARN, permeabilităţii membranelor şi activităţii
enzimelor ca mecanisme tipice de acţiune a medicamentelor. Tipurile de acţiune
a medicamentelor: acţiune locală (topică) şi sistemică (resorbtivă), directă şi
indirectă (reflectorie), principală şi secundară, selectivă şi neselectivă,
reversibilă şi ireversibilă a medicamentelor.
32.Farmacogenetica. Implicarea factorilor genetici în efectele medicamentelor.
Polimorfismul genetic (tipul de metabolizatori). Enzimopatiile. Inducţia şi
supresia enzimelor microzomiale hepatice. Medicamentele cu efect de inducţie
şi inhibiţie enzimatică.
33.Noţiune de farmacografie, posologie. Noţiune despre doză şi varietăţile ei.
Dozele terapeutice: minimă, medie şi maximă pentru o priză (unică) şi pentru
24 de ore, doza de atac, doza de susţinere, doza pentru o cură de tratament.
Doza toxică şi letală. Parametrii de securitate (indicele terapeutic, limita de
securitate, diapazonul terapeutic) şi importanţa lor. Reprezentarea grafică a
relaţiei doză-efect. Principiile de dozare a medicamentelor la copii şi vârstnici.
Standardizarea biologică. Reacţiile adverse în supradozare.
34.Medicamentele şi factorii ce influenţează acţiunea lor: sexul, vârsta, starea
organismului, ereditatea, bioritmurile. Acţiunea medicamentului în timpul
sarcinii (embriotoxică, teratogenă, fetotoxică).
35.Noţiune despre cronofarmacologie. Cronofarmacocinetica.
Cronofarmacodinamia. Principiile administrării medicamentelor în funcţie de
ritmurile biologice.
36.Fenomenele declanşate la administrarea asociată a medicamentelor: sinergism
(direct, indirect, infraaditiv, sumar şi potenţat) şi antagonismul (direct, indirect,
unilateral şi bilateral, fiziologic, chimic, competitiv). Indiferenţa.
37.Fenomenele declanşate la administrarea repetată a medicamentelor:
sensibilizarea, toleranţa, sindromul de retragere, efectul Rebound, insuficienţa
38.funcţională, dependenţa medicamentoasă, tahifilaxia, cumulaţia şi varietăţile ei.
g F. Lucru de sine stătător (se realizează în scris în procesul pregătirii)
25
Exerciţii de receptură generală
Pulberi nedivizate simple
1. Urodan 70 g. A se administra oral câte o linguriţă de 3 ori pe zi. Se dizolvă
prealabil într-un pahar cu apă.
Pulberi nedivizate compuse
1. Carbonat de calciu 100 g. Oxid de magneziu 30 g. Intern. Câte o linguriţă de
3 ori pe zi.
Pulberi divizate simple
1. 15 pulberi paraaminosalicilat de natriu câte 1 g. A se administra oral câte 1
pulbere de 3 ori pe zi, timp de 4 zile.
Pulberi divizate compuse
1. 20 pulberi rifampicină a câte 150 mg. Intern câte o pulbere de 3 ori pe zi.
2. 10 pulberi rutină a câte 1 mg împreună cu 50 mg acid ascorbic. Intern câte o
pulbere de 3 ori pe zi timp de 5 zile.
Pulberi granulate
1. 0rază 100 g. Intern câte o linguriţă de 3 ori pe zi.
Pudre
1. Chinosol 2% - 15 g. Extern. A se pudra porţiunea lezată a pielii.
Capsule
1. Palină a câte 20 dg, Nr. 10. Intern câte o capsulă de 2 ori pe zi.
Comprimate
1. Metronidazol a câte 250 mg, Nr. 15. A se administra oral câte un comprimat de
trei pe zi.
2. ,, Nacom’’, N. 100. Oral câte 1 comprimat de 2 ori pe zi.
Drajeuri
1. 15 drajeuri bromhexină a câte 4 mg. Intern câte un drajeu de 3 ori pe zi.
Pilule
1. 30 de pilule ce conţin 1 miligram de anhidridă arsenioasă la o priză. Intern
cîte o pilulă de 2 ori pe zi, 5 zile.
Pelicule
1. 30 de pelicule oftalmice ce conţin 1 miligram de atropină sulfat.
Retropalpebral, cîte o peliculă o dată pe zi, 5 zile.
Caramele
1. 50 de caramele ce conţin 15 centimiligrame de decamină la o priză.
Intrabucal, cîte o caramelă de 6 ori pe zi, 5 zile.
Brichete
1. 6 brichete „regulax”. Intern cîte o brichetă de 2 ori pe zi, 3 zile.
Specii
1. Specie colagogă. Intern. Se pregăteşte infuzie, cîte o lingură la un păhar cu
apă, de 2 ori pe zi, 10 zile.
Unguente
1. Decamină 0,5% -30 g. Extern.
2. Viprosal 50 g. A se introduce în sacul conjunctival la fiecare 3-4 ore.
Pastă
1. Clindamicină 2 % - 25 g. Extern.
26
Gel
1. Diclofenac 1 % - 25 g. Extern
Cremă
1. Terbinafină 1 % - 15 g. A se aplica pe piele de 2-3 ori pe zi.
Supozitoare
- supozitoare rectale
1. 30 supozitoare benzocaină a câte 5 dg. Rectal câte un supozitor de 2 ori zi.
2. 15 supozitoare cefecon. Rectal câte un supozitor de 2 ori pe zi timp de 6 zile.
- supozitoare vaginale
1. 5 supozitoare clotrimazol a câte 1 cg. Intravaginal câte un supozitor de 2 ori
pe zi.
Bujiuri
1. 8 bujiuri cu xeroform a câte 25 centigrame cu lungimea de 2 cm şi grosimea de
0,5cm. În canalul colului uterin, o dată pe zi timp de 10 zile.
Emplastre
1. Emplastru adeziv cu lungimea de 500 cm şi lăţimea de 3 cm. Pentru fixarea
pansamentului.
Soluţii pentru uz intern
1. Tiosulfat de sodiu în doza pentru o priză egală cu 3 g. Câte o lingură de 3 ori
pe zi. Timp de 4 zile.
2. Acetat de potasiu doza la o priză de 1 g. Câte o lingură de 3 ori pe zi. Timp de
4 zile.
Soluţii pentru uz extern
- apoase
1. Rezorcină 2 %- 100 ml. Pentru comprese.
- alcoolice
1. Clorofilipt 1 % - 200 ml. Extern.
- uleioase
1. Vinilină 20 % - 100 ml. Pentru pansament.
Picături pentru uz intern
- apoase
1. Tilidină 5 % - 10 ml. Intern. Câte 10 picături de 2 ori pe zi.
- alcoolice
1. Mentol 15 % - 10 ml. Intern. Câte 5 picături la 1/4 pahar cu apă de 3 ori pe
zi.
Picături pentru uz extern
- apoase
1. Sulfatiazol 10 % -10 ml. Colir.
- uleioase
1. Benzocaină 10 % - 10 ml; Se aplică topic pentru anestezia mucoaselor.
- glicerolice
1. Fenol 5 % - 5 ml. Picături otice.
- alcoolice
1. Acid salicilic 2 % - 5 ml. Picături otice.
27
Emulsii
1. Ulei de migdale 20 ml. Intern. Câte o linguriţă de 3 ori pe zi.
2. Seminţe de dovleac 15 g. Intern. Câte o linguriţă de 3 ori pe zi.
Soluţii injectabile
1. Iodură sodică 10 % - 50 ml. Pentru anestezie trunculară.
2. 100 ml soluţie sterilă de 5% albumină. Pentru perfuzii intravenoase lent.
3. 200 ml soluţie sterilă de procaină 0,5% pregătită pe baza soluţiei 0,9% de
clorură sodică. A folosi soluţia pentru anestezie prin infiltraţie.
Forme medicamentoase injectabile în ambalaje speciale

- fiole
1. Oxibutirat sodic 20 % - 1 ml (10 fiole). Câte 1 ml intravenos.
2. Silabolin soluţie uleioasă 2,5 % - 1 ml (20 fiole). Câte 1 ml intramuscular.
3. Fotretamină 10 mg (10 fiole). A se dilua înainte de întrebuinţare într-un ml
apă injectabilă şi a se administra intramuscular.
- flacoane
1. Gentamicină 8 cg (10 flacoane). Câte 2,5 ml de 3 ori pe zi intramuscular.
2. Benzatin-benzinpenicilină 1200000 (10 flacoane). A se dilua conţinutul
flaconului în apă injectabilă şi a se administra intramuscular câte 500 000 UI de 6 ori
pe zi.
3. Albumină 5 % - 100 ml (5 flacoane). Intravenos în perfuzie a câte 40 picături
pe minut.
Soluţii extractive apoase
- infuzii
1. Mătase de porumb în doza pentru o priză egală cu 0,75 g. Intern. Câte o lin-
gură de 3 ori pe zi.
- decocturi
1. Fructe de afin 1,0, 180 ml. Pentru gargare.
Soluţii extractive alcoolice
- tincturi
1. Talpa gâştei. Intern. Câte 30 picături de 3 ori pe zi.
- extracte fluide
1. Piperul bălţii, 25 ml. Intern. Câte 25 picături de 3 ori pe zi.
Linimente
1. Liniment aloe 100 ml.
2. Sintomicină 1 % - 25 ml. A se aplica pe porţiunile lezate ale pielii.
Aerosoli
- dozaţi
1. Berodual 1 flacon (15 ml). Pentru inhalaţii câte un puf la nevoie în astm
bronşic, fără a se depăşi 3 doze pe zi.
- nedozaţi
1. Livian 1 flacon. Pentru pulverizarea plăgilor infectate.
Recapitularea cunoştinţelor
28
1. Selectaţi doza egală cu 3 mg: a) 3,0 b) 0,3 c) 0,03 d) 0,003 e) 0,0003.
2. Selectaţi doza egală cu 15 centigrame: a) 0,15 b) 0,015 c) 0,0015 d) 0,00015 e)
0,000015.
3. Selectaţi doza egală cu 15 decimiligrame: a) 0,15 b) 0,015 c) 0,0015 d)
0,00015 e) 0,000015.
4. Calculaţi ce cantitate de substanţă activă se conţine într-o lingură de masă cu
soluţie de 10 % clorură de calciu: a) 1,5 b) 0,15 c) 0,015 d) 0,1 e) 1,0.
5. Calculaţi ce cantitate de substanţă activă se conţine în 2 linguri de masă cu
soluţie de 3 % bromură de sodiu: a) 2,0 b) 0,45 c) 0,9 d) 0,03 e) 0,3.
6. Ce cantitate de substanţă activă se conţine în 1 ml soluţie de 0,05%
neostigmină: a) 5,0 b) 0,5 c) 0,05 d) 0,005 e) 0,0005.
7. Ce cantitate de substanţă activă se conţine în 10 picături soluţie de 1%
pilocarpină: a) 0,005 b) 0,0005 c) 0,05 d) 0,01 e) 0,0001.
8. Unui bolnav a fost indicat intern 30 picături soluţie de 0,1% atropină sulfat.
Doza maximă pentru o priză (DMP) fiind de 1mg. Calculaţi: a) DMP este
majorată b) DMP nu este majorată.
9. Unui bolnav a fost indicat subcutanat 1 ml soluţie de 5% efedrină. Doza
maximă pentru o priză (DMP) fiind de 5 centigrame. Calculaţi: a) DMP este
majorată b) DMP nu este majorată.
10.Unui bolnav a fost indicat 180 ml soluţie iodură de potasiu câte 1 lingură de
masă de 3 ori pe zi. Indicaţi concentraţia soluţiei, pentru ca bolnavul la o priză
să primească 0,45 iodură de potasiu: a) 3% b) 0,3% c) 0,03% d) 0,003% e)
0,0003%.
1.) Teste (Îndrumar pentru lucrări de laborator la farmacologie. Chişinău 2016, pag.
30-34).
2.) Caz clinic (Îndrumar pentru lucrări de laborator la farmacologie. Chişinău 2016,
pag. 34-35)
3.) Situaţii virtuale ( Îndrumar pentru lucrări de laborator la farmacologie. Chişinău
2016, pag. 38-39).
29
MEDICAMENTE COLINOMIMETICE ŞI ANTICOLINESTERAZICE
(parasimpatomimetice)
A. Actualitatea. Medicamentele acestor grupe au o largă întrebuinţare în

oftalmologie, neurologie, anesteziologie, gastroenterologie, urologie, etc.
B. Scopul instruirii constă în familiarizarea studentului cu principalele
preparate medicamentoase din aceste grupe, cu principiile de selectare a lor conform
indicaţiilor de bază, precum şi cu reacţiile adverse posibile şi măsurile de prevenire a
lor.
a) Studentul trebuie să cunoască: caracteristica colinomimeticelor şi
anticolinesterazicelor (clasificarea, mecanismul de acţiune, dozele,
indicaţiile, contraindicaţiile, reacţiile adverse, tabloul clinic al intoxicaţiei şi
tratamentul).
b) Studentul trebuie să poată: prescrie medicamentele obligatorii în diferite
forme medicamentoase şi să le indice în diverse maladii şi stări patologice.
D. Nivelul iniţial de cunoştinţe necesare pentru integrarea
interdisciplinară.
Fiziologia umană. Inervaţia eferentă. Calea eferentă vegetativă şi somatică de
transmitere a excitaţiei. Ultrastructura sinapsei colinergice. Mecanismul de transmitere
a impulsului nervos prin sinapsă. Rolul acetilcolinei în acest proces. Importanţa
acetilcolinesterazei în procesul de transmitere a impulsului nervos. Potenţialul
postsinaptic al plăcii terminale. Particularităţile structurale şi funcţionale ale
sistemului nervos vegetativ (parasimpatic). Influenţa sistemului nervos parasimpatic
asupra organelor inervate de el. Tipurile şi subtipurile de colino-receptori, localizarea
şi efectele la excitarea lor.
Biochimia. Mediatorii transmiterii impulsului nervos (acetilcolina,
noradrenalina).
Histologia. Structura şi caracteristica histochimică a sinapsei. Clasificarea
sinapselor.
1. Clasificarea medicamentelor colinomimetice (parasimpatomimetice) după tipul
acţiunei şi tipul receptorilor.
1. Farmacodinamia M-colinomimeticelor. Mecanismul de acţiune. Acţiunea lor la
nivelul ochiului (diametrul pupilei, tensiunea intraoculară, acomodarea), inimii,
musculaturii netede ale organelor interne (bronhiile, tubul digestiv, vezica urinară
etc.), secreţiei glandelor (stomacale, intestinale, sudoripare etc.).
2. Indicaţiile, contraindicaţiile şi reacţiile adverse ale M-colinomimeticelor.
3. Acţiunea toxică a muscarinei (tabloul intoxicaţiei cu bureţi pestriţi, măsurile de
prim ajutor).
4. N-colinomimeticele. Mecanismul de acţiune. Acţiunea asupra receptorilor sino-
carotidieni, ganglionilor vegetativi, musculaturii striate, medulosuprarenalelor,
organelor şi sistemelor. Indicaţiile. Contraindicaţiile. Reacţiile adverse.
Importanţa lor fiziologică şi acţiunea toxică.
30
5. Componentele principale ale fumului de ţigară. Maladiile provocate de fumat.
Folosirea N-colinomimeticelor în combaterea fumatului.
6. Medicamentele anticolinesterazice. Definiţia, clasificarea, mecanismul de
acţiune, efectele. Interacţiunea anticolinesterazicelor cu colinesteraza. Particularităţile
acţiunii compuşilor organofosforici.
7. Indicaţiile, contraindicaţiile şi reacţiile adverse ale medicamentelor
anticolinesterazice. Acţiunea toxică a compuşilor organofosforici. Reactivatorii
colinesterazei, mecanism de acţiune, indicaţii. Tabloul clinic al intoxicaţiei cu compuşi
organofosforici.
F. Lucrul de sinestătător (se realizează în scris în procesul pregătirii)
1) Caracteristica succintă a medicamentelor obligatorii.
Pe verticală. Denumirea medicamentului: 1. Pilocarpină clorhidrat.
2. Aceclidină. 3. Cititon. 4. Neostigmină. 5. Galantamină bromhidrat. 6. Fizostigmină
salicilat. 7. Trimedoxim.
Pe orizontală. 1. Forma medicamentoasă. 2. Modul de administrare. 3. Dozele
(maximă pentru o priză, pentru 24 ore, terapeutică). 4. Mecanismul de acţiune. 5.
Indicaţiile. 6. Contraindicaţiile. 7. Reacţiile adverse.
2) Exerciţii de receptură medicală
a) Să se prescrie următoarele medicamente în toate formele medicamentoase: 1.
Pilocarpină clorhidrat. 2. Aceclidină. 3. Cititon. 4. Neostigmină.5. Galantamină
bromhidrat. 6. Fizostigmină salicilat. 7. Trimedoxim.
b) Medicamente utilizate în (pentru): glaucom, atonia vezicii urinare, atonia
intestinală, stimularea respiraţiei, miastenia gravis, xerostomie, fenomene
reziduale ale traumei cerebrale şi ale sistemului nervos periferic, fenomenele
reziduale ale poliomielitei, boala Alzheimer, intoxicaţia cu compuşi
organofosforici, intoxicaţia cu bureţi pestriţi, combaterea fumatului.
3) Teste (Îndrumar pentru lucrări de laborator la farmacologie, Chişinău 2016,
pag. 42-46).
4) Caz clinic (Îndrumar pentru lucrări de laborator la farmacologie, Chişinău
2016, pag. 46-47).
5) Situaţii virtuale (Îndrumar pentru lucrări de laborator la farmacologie,
Chişinău 2016, pag. 47-51).
6) Film didactic experimental şi virtual (în timpul seminarului: protocol,
concluzii)
7) Tabele (recapitularea cunoştinţelor)
Tabelul 1
Indicaţi efectele farmacologice ale medicamentelor colinomimetice şi
anticolinesterazice
M şi N – colino- Anticolinesterazice
Sisteme şi organe Parametrii M- colinomimetice
mimetice colinesterazei
diametrul pupilei
acomodarea
Ochi
tensiunea
intraoculară
31
lacrimale
Glandele exocrine salivare
sudoripare
tonusul
Bronhii
secreţia
frecvenţa
Cord conductibilitate
A-V
Vase tonusul
tonusul
sfincterelor
TGI
peristaltismul
secreţia
tonusul
detusorului
Vezica urinară
tonusul
sfincterului
Miometrul tonusul
Musculatura transmiterea
striată neuro-musculară
Notă! Prezenţa efectului se indică cu semnul ↑ sau ↓
Tabelul 2
Specificaţi indicaţiile de utilizare a
medicamentelor colinomimetice şi anticolinesterazice
Indicaţiile pilocarpină aceclidină neostigmină galantamină fizostigmină paraoxon
Glaucom
Atonia TGI
Atonia vezicii urinare
Miastenia
Dereglări neurologice
Fenomene reziduale ale
poliomielitiei
Boala Alzheimer
Supradozarea
miorelaxantelor
antidepolarizante
Supradozarea M –
colinoblocantelor
Notă! Prezenţa indicaţiei se notează cu semnul ”+ „
8) Problemă
Pacietului cu atonia vezicii urinare i-a fost indicat un medicament, doza căruia
pacientul a majorat-o de sine stătător. Diureza s-a normalizat, dar au apărut:
transpiraţie, salivaţie intensă, scaun frecvent.
Ce medicament a fost administrat? Care a fost cauza complicaţiilor apărute?
Din ce grupă face parte?
32
MEDICAMENTELE COLINOBLOCANTE
(anticolinergice, colinolitice, parasimpatolitice)
A. Actualitatea. Sistemul nervos vegetativ intervine în reglarea proceselor

fiziologice fundamentale ale vieţii prin controlul funcţiilor diferitor organe şi al
proceselor metabolice. Medicamentele colinoblocante au o largă întrebuinţare în
oftalmologie, neurologie, anesteziologie, gastroenterologie, urologie, chirurgie etc.
Ele manifestă diverse acţiuni farmacodinamice asupra sistemului nervos vegetativ şi
au o utilizare farmacoterapeutică largă.
B. Scopul instruirii constă în familiarizarea studentului cu principalele
preparate medicamentoase din aceste grupe, cu principiile de selectare a lor conform
indicaţiilor de bază, precum şi cu reacţiile adverse posibile şi măsurile de prevenire a
lor.
1) Studentul trebuie să cunoască: colinoblocantele, caracteristica, clasificarea,
mecanismul de acţiune, formele medicamentoase şi căile de administrare, dozele,
indicaţiile, contraindicaţiile, reacţiile adverse, tabloul clinic al intoxicaţiilor şi
tratamentului.
2) Studentul trebuie să poată: prescrie preparatele în diferite forme
medicamentoase şi să le indice în diverse boli şi stări patologice.
D. Nivelul iniţial de cunoştinţe necesar pentru integrarea interdisciplinară.
Biochimia. Mediatorul impulsului nervos în sinapsa colinergică (acetilcolina).
Structura, reglarea biosintezei mediatorului şi inactivarea lui, acţiunea asupra
metabolismului lipidic, glucidic şi proteic.
Histologia. Sistemul vegetativ parasimpatic, particularităţile morfofuncţionale.
Structura sinapsei colinergice.
Fiziologia umană. Funcţiile sistemelor vegetative simpatic şi parasimpatic.
Acţiunea lor asupra funcţiilor organelor inervate.
Fiziopatologia. Dereglările excitabilităţii şi conductibilităţii neuronilor.
Dereglările conductibilităţii sinaptice. Patologia sistemului nervos vegetativ.
1. Clasificarea medicamentelor colinoblocante.
2. Sursele de obţinere a M-colinoblocantelor (antimuscarinicelor).
3. Clasificarea M-colinoblocantelor.
4. Acţiunea M-colinoblocantelor asupra sistemului cardiovascular şi sistemului
nervos central. Modificările funcţiilor ochiului la administrarea M-
colinoblocantelor.
5. Acţiunea M-colinoblocantelor asupra tonusului bronhiilor, tractului
gastrointestinal, căilor biliare şi urinare.
6. Acţiunea M-colinoblocantelor asupra secreţiei glandelor sudoripare, gastrice,
intestinale şi salivare.
7. Tabloul clinic în intoxicaţiile cu atropină şi cu plante, ce conţin acest alcaloid.
Măsurile de prim ajutor în aceste intoxicaţii.
8. Indicaţiile, contraindicaţiile şi reacţiile adverse a preparatelor medicamentoase
33
M-colinoblocante.
9. N-colinoblocantele (antinicotinicele). Clasificarea. Mecanismul de acţiune.
Indicaţii. Contraindicaţiile. Reacţiile adverse.
10. Ganglioblocantele. Clasificarea după structura chimică, durata de acţiune,
localizarea şi mecanismul de acţiune. Particularităţile absorbţiei în dependenţă de
structura chimică.
11. Acţiunea ganglioblocantelor asupra sistemului cardiovascular, tubului digestiv,
uterului.
12. Indicaţiile, contraindicaţiile şi reacţiile adverse ale ganglioblocantelor.
13. Miorelaxantele cu acţiune periferică. Clasificarea miorelaxantelor după durata de
acţiune şi după mecanismul de acţiune.
14. Mecanismul de acţiune al miorelaxantelor depolarizante, antidepolarizante şi
mixte. Indicaţiile, contraindicaţiile şi reacţiile adverse ale miorelaxantelor.
15. Antagoniştii miorelaxantelor şi principiile de decurarizare.
16. M- şi N- colinoliticele centrale. Mecanismul de acţiune. Indicaţiile,
contraindicaţiile şi reacţiile adverse.
17. M- şi N- colinoliticele periferice. Mecanismul de acţiune. Indicaţiile,
h F. Lucru de sine stătător (se realizează în scris în procesul pregătirii)
1.) Caracteristica succintă a medicamentelor obligatorii
Pe verticală. Denumirea medicamentului. 1. Atropină sulfat. 2. Scopolamină
bromhidrat. 3. Platifilină hidrotartrat. 4. Hexametoniu. 5. Trepiriu iodid. 6.
Suxametoniu. 7. Melictină. 8. Pirenzepină. 9. Tubocurarină clorid. 10. Ipratropiu
bromid. 11. Trihexifenidil clorhidrat. 12. Adifenină. 13. Tropicamid.
2.) Exerciţii de receptură medicală
Să se prescrie următoarele medicamente în toate formele medicamentoase: 1.
Atropină sulfat. 2. Scopolamină bromhidrat. 3. Tropicamid. 4. Platifilină hidrotartrat.
5. Hexametoniu. 6. Trepiriu iodid. 7. Suxametoniu. 8. Melictină. 9. Pirenzepină.
10. Tubocurarină clorid. 11. Ipratropiu bromid. 12. Trihexifenidil clorhidrat.
13. Adifenină.
Medicamente utilizate în (pentru): intoxicaţie cu plante ce conțin atropină,
spasmul intestinal, boala ulceroasă cu hipersecreţie, cercetarea fundului ochiului,
premedicaţie, hipersalivaţie, profilaxia cinetozelor, relaxarea muşchilor scheletici,
intubarea traheei, repoziţia oaselor, crize hipertensive, hipotensiune dirijată, astm
bronşic.
3.) Teste (Îndrumar pentru lucrări de laborator la farmacologie, Chişinău, 2016,
pag.54-57.).
4.) Caz clinic (Îndrumar pentru lucrări de laborator la farmacologie, Chişinău 2016,
pag. 57-58.).
5.) Situaţii virtuale (Îndrumar pentru lucrări de laborator la farmacologie, Chişinău
2016, pag. 59-62).
34
6.) Film didactic experimental şi virtuale (în timpul seminarului: protocol,
concluzii)
Tabelul 1
Efectele farmacologice, indicaţiile şi reacţiile adverse ale M - colinoblocantelor
Organe şi sisteme Parametrii Efectul Indicaţii Efecte adverse
Ochiul diametrul pupilei
acomodarea
presiunea
intraoculară
TGI tonusul
Vezica urinară tonusul
Bronhiile tonusul
Glandele
exocrine:
salivare secreţia
digestive
bronhiale
sudoripare
Cordul FCC
conductibilitatea
– AV
Vasele tonusul
Musculatura transmiterea
striată neuro-musculară
Tabelul 2
Caracteristica comparativă a unor M-colinoblocante, utilizate în oftalmologie
Preparatul Durata midriazei (ore, zile) Durata paraliziei de acomodare
(cicloplegiei) (ore, zile)
Atropină sulfat
Homatropină bromhidrat
Tropicamid
Tabelul 3
Indicaţiile M-colinoblocantelor
Indicaţiile Atropină Scopola- Homatro- Tropica- Metociniu Ipratro- Pirenze-
mină pină mid iodid piu pină
Irite, iridociclite
Cercetarea
fundului ochiului
Determinarea
refracţiei veridice a
ochilor
Spasmul
musculaturii
netede a organelor
interne
Astm bronşic
Hipersalivaţie
35
Boala ulceroasă
Bradicardie şi bloc
AV
Premedicaţie
(pregătirea către
anestezie)
Cinetoze
Supradozarea
M-colinomimeticelor
şi
anticolinesterazicelor
Tabelul 4
Efectele farmacologice, indicaţiile şi reacţiile adverse ale ganglioblocantelor
Organe şi sisteme Parametrii Efectul Indicaţii Reacţiile adverse
Ochiul Diametrul pupilei
Acomodarea
Presiunea
intraoculară
Tubul digestiv Tonusul
Vezica urinară Tonusul
Bronhii Tonusul
Glandele exocrine
:
salivare Secreţia
digestive
bronhiale
sudoripare
Cordul FCC
Conductibilitatea
AV
Vasele Tonusul
Tabelul 5
Caracteristica comparativă a miorelaxantelor antidepolarizante şi depolarizante
Parametrii Miorelaxant periferic Miorelaxan periferic
antidepolarizant (pe exemplul depolarizant (pe exemplul
tubocurarinei) suxametoniului)
Influenţa asupra membranei
celulare (stabilizarea sau
depolarizarea stabilă)
Durata acţiunii (min)
Fasciculările musculare (+/-)
Inrteracţiunea cu preparatele
anticolinesterazice
8.) Problemă
Unui pacient cu ulcer gastric i-a fost indicat un tratament medicamentos. Dar
îndată după dispariţia pirozisului şi durerilor abdominale la pacient au apărut
xerostomia, palpitaţii cardiace, scăderea acuităţii vizuale.
36
Ce preparat a fost indiat pacientului? Care a fost cauza complicaţiilor apărute?
Care preparate pot fi utilizate fără a provoca aceste efecte nedorite?
37
MEDICAMENTE ADRENOMIMETICE, DOPAMINOMIMETICE.
ADRENOBLOCANTE, DOPAMINOBLOCANTE ŞI
SIMPATOLITICE
A. Actualitatea. Sistemul nervos vegetativ simpatic intervine în reglarea
funcţiilor organelor interne şi al proceselor metabolice.
Preparatele cu acţiune asupra sistemului simpatic manifestă diverse acţiuni
farmacodinamice şi au o utilizare farmacoterapeutică largă.
B. Scopul instruirii constă în familiarizarea studenţilor cu proprietăţile
farmacologice ale adrenomimeticelor, dopaminomimeticelor, adrenoblocantelor,
dopaminoblocantelor şi simpatoliticelor.
i a) Studentul trebuie să cunoască: caracteristica generală a adrenomimeticelor,
dopaminomimeticelor, adrenoblocantelor, simpatoliticelor şi dopaminoliticelor;
principiile clasificării, mecanismul acţiunii, indicaţiile, contraindicaţiile, reacţiile
adverse, tabloul intoxicaţiilor acute şi cronice cu unele medicamente din aceste grupe
şi asistenţa acestora.
b) Studentul trebuie să poată: a prescrie preparetele medicamentoase în diferite
forme farmaceutice şi să le indice în stări de urgenţă.
Biochimia. Mediatorii impulsului nervos în sinapsele adrenergice şi
dopaminergice (noradrenalina, dopamina). Structura, biosinteza mediatorilor şi
inactivarea lor, acţiunea asupra metabolismului lipidic, glucidic şi proteic.
Histologia. Sistemul vegetativ simpatic, particularităţile morfofuncţionale.
Structura sinapsei adrenergice.
Fiziologia umană. Sinapsa adrenergică. Tipurile şi subtipurile receptorilor
adrenergici. Localizarea lor. Efectele activării receptorilor adrenergici în ţesuturile
inervate şi neinervate de SNV.
Fiziopatologia. Dereglările excitabilităţii şi conductibilităţii neuronilor.
Dereglările conductibilităţii sinaptice. Patologia sistemului nervos vegetativ.
1. Principiile de clasificare ale medicamentelor adrenergice: după mecanismul
de acţiune, structura chimică, tipul acţiunii predominante.
2. -Adrenomimeticele. Clasificarea. Farmacodinamia (mecanismul de
acţiune, efectele farmacologice). Indicaţiile şi contraindicaţiile. Reacţiile adverse.
3. -Adrenomimeticele. Clasificarea. Farmacodinamia (mecanismul de
acţiune, efectele farmacologice). Indicaţiile. Contraindicaţiile. Reacţiile adverse.
4. , -Adrenomimeticele. Farmacodinamia (mecanismul de acţiune, efectele
farmacologice). Indicaţiile, contraindicaţiile, reacţiile adverse.
5. Blocantele -adrenergice. Clasificarea. Farmacodinamia (mecanismul de
6. Blocantele -adrenergice. Clasificarea. Farmacodinamia (mecanismul de
38
7. Blocantele , -adrenergice. Farmacodinamia (mecanismul de acţiune,
efectele farmacologice). Indicaţiile şi contraindicaţiile. Reacţiile adverse.
8. Simpatoliticele. Clasificare, mecanismele de acţiune, efectele
farmacologice. Indicaţiile, contraindicaţiile şi reacţiile adverse.
9. Preparatele cu influenţă asupra sistemului dopaminergic. Clasificarea.
Farmacodinamia (mecanismul de acţiune, efectele farmacologice). Indicaţiile,
1.) Caracteristica succintă a medicamentelor adrenergice obligatorii
Pe verticală. Denumirea medicamentului. 1. Norepinefrină hidrotartrat. 2.
Epinefrină clorhidrat. 3. Izoprenalină. 4. Salbutamol. 5. Dopamină. 6. Dobutamină. 7.
Fenilefrină. 8. Efedrină clorhidrat. 9. Nafazolină. 10. Fentolamină. 11. Prazosină. 12.
Propranolol. 13. Atenolol. 14. Nebivolol. 15. Carvedilol.16. Rezerpină. 17.
Guanetidină. 18. Dihidroergotoxină.
Să se prescrie următoarele medicamente în toate formele medicamentoase:
1. Norepinefrină hidrotartrat. 2. Epinefrină clorhidrat. 3. Izoprenalină. 4.
Salbutamol. 5. Dopamină. 6. Dobutamină. 7. Fenilefrină. 8. Efedrină clorhidrat. 9.
Nafazolină. 10. Fentolamină. 11. Prazosină. 12. Propranolol. 13. Atenolol. 14.
Nebivolol. 15. Carvedilol.16. Rezerpină. 17. Guanetidină. 18. Dihidroergotoxină.
Medicamente utilizate în (pentru): hipotensiune arterială acută, şoc
anafilactic, accese de astm bronşic, criză hipertensivă, insuficienţă cardiacă, ulcere
trofice ale gambei, adenom de prostată, rinite, şoc cardiogen, infarct miocardic,
migrenă, metroragii, insuficienţă circulatorie cerebrală, feocromocitom, spasme
vasculare, hipertensiune arterială, angină pectorală, aritmii cardiace, hipertiroidism,
endarterite, comă hipoglicemică, conjunctivită, infecţii respiratorii acute.
pag.64-69)
4.) Caz clinic (Îndrumar pentru lucrări de laborator la farmacologie, Chişinău,
2016, pag. 69-71).
5.) Situaţii virtuale (Îndrumar pentru lucrări de laborator la farmacologie,
Chişinău, 2016, pag. 72-74).
6.) Film didactic experimental şi virtual (în timpul seminarului: protocol,
concluzii)
Tabelul 1
Indicaţi afinitatea receptorilor faţă de epinefrină şi norepinefrină
Tipul receptorilor Epinefrină Norepinefrină
Alfa 1
Alfa 2
Beta 1
Beta 2
39
Notă! Prezenţa efectului se notează cu semnul „+”
Tabelul 2
Caracteristica comparativă a efedrinei şi epinefrinei
Parametrii Efedrină Epinefrină
Stabilitatea la
administrarea per os (+/-)
Durata acţiunii (min., ore)
Localizarea acţiunii
(presinaptic/postsinaptic)
Influenţă asupra SNC
Influenţă asupra tensiunii
arteriale după denervare
Tahifilaxie (+/-)
Dependenţă
medicamentoasă (+/-)
Tabelul 3
Indicaţiile medicamentelor adrenomimetice
Indicaţii Fenilef- Nafazoli- Izoprena- Dopamină Fenoterol Epinefri- Norepi- Efedri-nă
rină nă lină nă nefrină
Stop cardiac
Şoc cardiogen
Insuficienţă
cardiacă acută
Bloc AV
Soc anafilactic
Astm bronşic
Conjunctiviă
Rinită
Glaucom cu
unghi închis
Comă
hipoglicemică
Prolongarea
acţiunii
anestezicelor
locale
Hipotensiune
arterială acută
Iminenţă de
avort
Insuficienţă
renală acută
Accese de
astmă bronşic
Tabelul 4
Indicaţiile alfa – adrenoblocantelor
Indicaţii Fentolamină Dihidroergoto- Prazosin Tamsulosin
40
xină
Criză hipertensivă
Hipertensiune
arterială
Feocromocitom
Migrenă
Spasmul vaselor
periferice
Insuficienţă
cardiacă
Dereglări de
micţiune în
adenom de
prostată
Tabelul 5
Mecanismul acţiunii guanetidinei şi rezerpinei
Mecanismul de acţiune Guanetidină Rezerpină
Dereglează eliminarea NA din terminaţiunile simpatice
presinaptice
Concurent dereglează recaptarea NA de către terminaţiunile
presinaptice
Se cumulează în vezicule, expulzând NA
Dereglează captarea veziculară a dopaminei, NA, serotoninei
Notă! Prezenţa efectului se notează cu semnul ”+ „
Tabelul 6
Caracterizarea comparativă a guanetidinei şi rezerpinei
Parametrii Guanetidină Rezerpină
Efectul sedativ (+/-)
Sindrom parkinsonian
medicamentos (+/-)
Depresie (+/-)
Influenţa asupra
medulosuprarenalei (nu
influenţează / scade conţinutul de
catecolamine)
Hipotensiune ortostatică (+/-)
8.) Problemă
Pacientului cu acuze de accese periodice de tahicardie şi cu predispoziţie la
astm bronşic a fost indicat un preparat. Tahicardia a dispărut, dar au apărut accesele de
sufocare.
Ce medicament a fost indicat?
Care a fost cauza sufocării?
41
ANESTEZICE LOCALE.
ASTRINGENTE. MUCILAGINOASE ŞI EMOLIENTE.
ADSORBANTE ŞI IRITANTE
A. Actualitatea. Anestezicele locale sunt utilizate pe larg pentru prevenirea şi
calmarea durerii (în chirurgie, stomatologie, urologie, gastroenterologie, oftalmologie
etc.). Mucilaginoasele şi astringentele asigură protecţia receptorilor senzitivi contra
agenţilor iritanţi. Adsorbantele preântâmpină sau reţin absorbţia substanţelor toxice în
organism (intoxicaţiile acute, astmul bronşic, diabetul zaharat, hemo- şi limfosorbţia
etc.). Medicamentele iritante prin efectul revulsiv, ameliorează troficitatea ţesuturilor.
B. Scopul instruirii. Familiarizarea studenţilor cu proprietăţile farmacologice
şi principiile de utilizare a preparatelor astringente, anestezicelor locale,
astringentelor, mucilaginoaselor, emolientelor, adsorbantelor şi iritantelor.
a) Studentul trebuie să cunoască: definiţia, principiile de clasificare,
mecanismul de acţiune, efectele şi indicaţiile anestezicelor locale, medicamentelor
mucilaginoase, emoliente, astringente, adsorbante şi iritante.
b) Studentul trebuie să poată: prescrie medicamentele obligatorii din acest grup
în formele medicamentoase existente şi să le indice în maladiile şi stările patologice.
Chirurgia generală. Anestezia locală. Tipurile de anestezie locală (anestezie de
suprafaţă, prin infiltraţie, de conducere sau regională, spinală). Mecanismul acţiunii
revulsive.
1. Anestezicele locale. Clasificarea după structura chimică, tipurile anesteziei
locale, activitate, toxicitate, latenţa şi durata acţiunii.
2. Farmacocinetica anestezicelor locale
3. Mecanismul de acţiune şi efectele anestezicelor locale.
4. Indicaţiile anestezicelor locale. Reacţiile adverse. Intoxicaţia acută şi cronică
cu cocaină.
5. Caracteristica comparativă după solubilitate, potenţă şi durata de acţiune,
toxicitate. Principiul de alegere a anestezicelor pentru diferite tipuri de anestezie
locală. Cerinţele faţă de anestezicele locale.
6. Medicamente astringente. Clasificarea. Mecanismul de acţiune şi efectele
farmacologice. Indicaţiile.
7. Medicamente mucilaginoase şi emoliente. Mecanismul de acţiune şi efectele
8. Medicamente adsorbante. Mecanismul de acţiune şi efectele farmacologice.
Indicaţiile. Noţiune despre hemosorbenţi.
9. Medicamente iritante. Mecanismul de acţiune şi efectele farmacologice.
Indicaţiile.
1) Caracteristica succintă a medicamentelor anestezice locale obligatorii
Pe verticală. Denumirea medicamentului. 1. Procaină. 2. Lidocaină.
3. Benzocaină. 4. Tetracaină. 5. Cărbune medicinal. 6. Sinapisme. 7. Articaină. 8.
42
Trimecaină 9. Bupivacaină.
2). Exerciţii de receptură medicală
Să se prescrie următoarele medicamentele în toate formele medicamentoase: 1.
Procaină. 2. Lidocaină. 3. Benzocaină. 4. Sinapisme. 5. Cărbune medicinal. 6.
Tetracaină. 7. Articaina. 8. Trimecaina. 9. Bupivacaină. .
Medicamente utilizate în (pentru): anestezia de suprafaţă, anestezia rahidiană,
anestezia epidurală, anestezia prin infiltraţie, anestezia de conducere, prelucrarea
plăgilor şi combustiilor, clisma medicamentoasă cu substanţă mucilaginoasă,
tratamentul miozitelor, intoxicaţii acute.
3). Teste (Îndrumar pentru lucrări de laborator la farmacologie, Chişinău, 2016,
pag.76-78)
4). Caz clinic (Îndrumar pentru lucrări de laborator la farmacologie, Chişinău,
2016, pag. 78).
5). Situaţii virtuale (Îndrumar pentru lucrări de laborator la farmacologie,
Chişinău, 2016, pag. 79-80).
6). Film didactic experimental şi virtual (în timpul seminarului: protocol,
concluzii)
7). Tabele (recapitularea cunoştinţelor)
Tabelul 1
Selectaţi medicamentele pentru diverse tipuri de anestezie
Anestezie de
Medicamentele Anestezie superficială Anestezie infiltrativă
conducere
Benzocaină
(anestezină)
Tetracaină
Procaină
Lidocaină
Articaină
Notă: indicaţi diapazonul concentraţiilor şi volumul medicamentelor utilizate în
tipurile de anestezie menţionate. Dacă medicamentul nu se utilizează în anestezia
respectivă se indică semnul “-”.
Tabelul 2
Caracteristica comparativă a anestezicelor locale
Structura Solubilitatea Activitatea Durata de Toxicitat Eliberarea
Medicamentele chimică în apă anestezică acţiune ea acidului p-
amino benzoic
Benzocaină
(anestezină)
Tetracaină
Procaină
Trimecaină
Lidocaină
Articaină
Notă: (folosiţi simbolurile)
43
“++” – importanţa maximă a efectului
“+” – importanţă mai mica a efectului
8) Problemă
Unui pacient a fost efectuată anestezia epidurală şi iniţiată intervanţia
chirurgicală la organele bazinului mic. Prin surprindere brusc a căzut tensiunea
arterială. Intervenţia chirurgicală a fost întreruptă.
Ce medicament a fost folosit pentru anestezie?
Care a fost cauza căderii tensiunii arteriale?
Ce măsuri necesare ar preîntâmpina complicaţia apărută?
Care sunt măsurile de urgenţă în situaţia dată pentru prelungirea intervenţiei?
44
Totalizare la tema:
MEDICAMENTE CU ACŢIUNE ASUPRA INERVAŢIEI PERIFERICE
A. Actualitatea. Medicamentele acestor grupe au o largă întrebuinţare în

oftalmologie, neurologie, anesteziologie, gastroenterologie, urologie, etc.
B. Scopul instruirii constă în consolidarea cunoştinţelor studenţilor despre
farmacodinamia medicamentelor cu acţiune asupra inervaţiei periferice, selectarea lor
conform indicaţiilor, cunoaşterea reacţiilor adverse şi a măsurilor de prim ajutor în caz
de supradozare.
C. Scopuri didactice:
a) Studentul trebuie să cunoască: caracteristica farmacologică a acestor grupe
de preparate (farmacocinetica şi farmacodinamia), principalele indicaţii pentru
administrare, reacţiile adverse şi măsurile de prim ajutor în supradozarea
medicamentelor.
b) Studentul trebuie să poată: prescrie medicamentele obligatorii din acest
grup, să le indice în diverse boli şi stări patologice şi, în primul rând, în stările de
urgenţă.
D. Întrebări pentru autoinstruire
1. Clasificarea substanţelor medicamentoase cu influenţă asupra sinapselor
colinergice.
2. M-colinomimeticele. Mecanismul de acţiune. Influenţa asupra ochiului,
inimii, musculaturii netede ale organelor interne, secreţiei glandelor exocrine.
Indicaţiile. Contraindicaţiile. Reacţiile adverse. Intoxicaţia cu muscarină, tabloul
clinic şi tratamentul.
3. N-colinomimeticele. Mecanismul de acţiune. Influenţa N-colinomimeticelor
asupra chemoreceptorilor sino-carotidieni, ganglionilor vegetativi, musculaturii
striate, medulosuprarenalei, organelor şi sistemelor. Indicaţiile. Acţiunea toxică a
nicotinei. Folosirea N-colinomimeticelor în combaterea fumatului.
4. Medicamentele anticolinesterazice. Clasificarea şi mecanismul de acţiune.
Caracteristica interacţiunii cu colinesteraza. Efectele. Indicaţiile. Contraindicaţiile şi
reacţiile adverse. Particularităţile acţiunii compuşilor organofosforici. Tabloul clinic al
intoxicaţiilor cu compuşii organofosforici şi măsurile de prim ajutor. Particularităţile
folosirii atropinei. Reactivatorii colinesterazei: mecanismul de acţiune, indicaţiile.
5. Clasificarea colinoblocantelor. M-colinoblocantele. Clasificarea,
mecanismul de acţiune. Influenţa ei asupra SNC, ochiului, sistemului cardiovascular,
tonusului bronhiilor, musculaturii netede a tubului digestiv, căilor biliare şi urinare,
detrusorului şi sfincterului vezicii urinare, secreţiei glandelor (gastrice etc.).
Particularităţile acţiunii M-colinoblocantelor. Indicaţiile. Contraindicaţiile şi reacţiile
adverse.Tabloul clinic al intoxicaţiei cu plante, ce conţin atropină şi tratamentul
acesteia.
6. Clasificarea N-colinoblocantelor. Ganglioblocantele. Clasificarea după
localizare, durata de acţiune, mecanismul de acţiune şi structura chimică. Influenţa
asupra sistemului cardiovascular, tubului digestiv, miometrului.
Indicaţiile, contraindicaţiile şi reacţiile adverse.
45
7. Miorelaxantele cu acţiune periferică. Clasificarea după durata şi mecanismul
de acţiune. Indicaţii, contraindicaţii şi reacţii adverse. Antagoniştii miorelaxantelor şi
principiile de decurarizare.
8. Adrenomimeticele ce stimulează preponderent -, şi -adrenoreceptorii
periferici. Influenţa lor asupra sistemului cardiovascular, microcirculaţiei, organelor
cu musculatură netedă, metabolismului. Indicaţiile, contraindicaţiile şi reacţiile
adverse.
9. Adrenomimeticele ce stimulează preponderent -adrenoreceptorii periferici.
Clasificarea. Influenţa lor asupra sistemului cardiovascular, microcirculaţiei.
Indicaţiile. Contraindicaţiile. Reacţiile adverse.
10. Adrenomimeticele cu influenţă asupra -adrenoreceptorilor. Clasificarea.
Influenţa lor asupra tonusului bronhiilor, miometrului, vaselor şi activităţii inimii.
Indicaţii, contarindicaţii şi efectele adverse.
11.Alfa-adrenoblocantele. Clasificarea. Farmacodinamia. Proprietăţile
principale, indicaţiile şi contraindicaţiile. Reacţiile adverse.
12. Beta-adrenoblocantele. Clasificarea. Mecanismul de acţiune. Efectele.
13. Alfa- şi beta-adrenoblocantele. Efectele. Indicaţiile. Contraindicaţiile.
14. Clasificarea preparatelor cu influenţă asupra sistemului dopaminergic.
Dopaminomimeticele, dopaminoblocantele: mecanismul de acţiune, efectele,
indicaţiile.
15. Simpatoliticele. Clasificare, mecanismul de acţiune, efectele. Influenţa lor
asupra sistemului cardiovascular, tractului gastrointestinal, SNC şi conţinutului
catecolaminelor. Indicaţiile. Contraindicaţii. Efecte adverse.
16. Anestezicele locale. Clasificarea după mecanismul de acţiune. Efectele.
Caracteristica comparativă a medicamentelor. Indicaţiile. Reacţiile adverse.
Farmacocinetica.
17. Medicamentele astringente. Clasificarea. Mecanismul de acţiune, efectele
18. Medicamentele adsorbante. Mecanismele de acţiune, efectele
19. Medicamentele iritante. Mecanismele de acţiune, efectele. Indicaţiile.
20. Medicamentele mucilaginoase. Mecanismul de acţiune, efectele
E. Lucru de sine stătător
Să se prescrie următoarele preparate în toate formele medicamentoase: 1.
Pilocarpină clorhidrat. 2. Aceclidină. 3. Cititon. 4. Neostigmină. 5. Galantamină
bromhidrat. 6. Fizostigmină salicilat. 7. Trimedoxim. 8. Atropină sulfat. 9.
Scopolamină bromhidrat. 10. Platifilină hidrotartrat. 11. Hexametoniu. 12. Trepiriu
iodid. 13. Suxametoniu. 14. Melictină. 15. Metociniu iodid. 16. Pirenzepină. 17.
Tubocurarină clorid. 18. Ipratropiu bromid. 19. Trihexifenidil clorhidrat. 20.
Adifenină. 21. Tropicamidă. 22. Norepinefrină hidrotartrat. 23. Epinefrină clorhidrat.
24. Izoprenalină. 25. Salbutamol. 26. Dopamină. 27. Fentolamină. 28. Propranolol. 29.
Rezerpină. 30. Guanetidină. 31. Dihidroergotoxină. 32. Dobutamină. 33. Fenilefrină.
46
34. Prazosin. 35. Efedrină clorhidrat. 36. Nafazolină. 37. Atenolol. 38. Nebivolol. 39.
Procaină. 40. Lidocaină. 41. Benzocaină. 42. Tetracaină. 43. Cărbune medicinal. 44.
Articaină. 45. Trimecaină. 46. Bupivacaină. 47. Carvedilol.
Medicamente utilizate în (pentru): glaucom, atonia intestinului şi vezicii
urinare, inhibiţia centrului respirator, fenomene reziduale ale poliomielitei, ulcer
gastric, acces de astm bronşic, intoxicaţie cu bureţi pestriţi, cercetarea fundului
ochiului, relaxarea musculaturii în timpul intubaţiei, premedicaţie, colică biliară, criză
hipertensivă, hipotensiune arterială acută, aritmii cardiace, comă hipoglicemică,
hipertensiune arterială, şoc anafilactic, angină pectorală, feocromocitom, spasme
vasculare, anestezie infiltrativă, anestezie de suprafaţă, anestezie de conducere,
endarterite, rinite, iminenţa avortului spontan, hipotensiune dirijată, diagnosticul
radiologic al tractului gastrointestinal, conjunctivită, intoxicaţii acute, şoc cardiogen,
insuficienţă cardiacă acută, intoxicaţia cu compuşi organofosforici, fenomene
reziduale ale traumei SNC şi nervilor periferici.
pag.83-86)
2016, pag. 86-87).
Chişinău, 2016, pag. 89-92).
Tabelul 1
Efectele farmacologice la stimularea sistemului simpatic şi parasimpatic
Organele şi sistemele Parametrii Efectele la stimularea Efectele la stimularea
sistemului simpatic sistemului
parasimpatic
Ochiul diametrul pupilei
Acomodarea
Cord FCC
puterea de contracţie a
miocardului
conductibilitatea AV
Automatismul
Musculatura netedă a Tonusul
vaselor
Musculatura netedă a tonusul
organelor interne
(bronhii, TGI, vezica
urinară)
Glandele exocrine secreţia
(salivare, sudoripare,
bronhiale, digestive)
Tabelul 2
Mediatorii şi receptorii inervaţiei eferente
Tipul fibrelor nervoase Mediatorul eliberat Receptorii
perceptibili
47
Parasimpatice preganglionare
Parasimpatice postganglionare
Somatice
Simpatice preganglionare
Simpatice postganglionare
Fibrele simpatice ce inervează celulele cromafine a
medulosuprarenalelor
Notă! Prezenţa se notează cu semnul ”+ „
Tabelul 3
Tipurile, localizarea colinoreceptorilor şi efectele, la stimularea lor
Tipul colinoreceptorului localizarea Efectele la stimulare
Nn 1. neuronii ganglionari
2. neuronii SNC
3. celulele cromafine ale
medulosuprarenalelor
4. zona sinocarotidiană
Nm Celulele muşchilor striaţi
M1 1. SNC
2. Celulele parietale a
stomacului
M2 1. Cord
2. membrana presinaptică
M3 1. musculatura netedă a
organelor interne
2. celulele exocrine
3. endoteliul vaselor sangvine
Notă! Prezenţa se notează cu semnul ”+ „
Tabelul 4
Tipurile, localizarea adrenoreceptorilor şi efectele, la stimularea lor
Tipul adrenoreceptorului localizarea Efectele la stimulare
Alfa 1 1. muşchiul radial al ochiului
2. vasele
Alfa 2 1. vasele
Beta 1 1. cord
2. celulele zonei juxta-
glomerulare
Beta 2 1. bronhii
2. miometrul
3. vasele
4. ficatul
Beta 3 Adipocite
6) Problemă:
Un pacient cu HTA, după tratamentul îndelungat cu un medicament, s-a adresat
la medic cu acuze de dureri în regiunea epigastrică, hipersalivaţie, congestia mucoasei
nazale. După investigarea pacientului s-a stabilit diagnosticul de ulcer gastric.
Determinaţi grupa şi medicamentul posibil care l-a folosit pacientul?
48
Care este mecanismul şi cauza complicaţiei apărute?
Ce grupe şi medicamente ar putea fi folosite pentru evitarea complicaţiei date?
49
ANALGEZICE
A. Actualitatea. Durerea este cauza principală de adresare la medic. Senzaţia
de durere însoţeşte majoritatea proceselor şi stărilor patologice. În unele cazuri ea este
suportabilă, în altele cauzează bolnavului disconfort, suferinţe sau chiar tulburări
patologice şi în aceste cazuri trebuie jugulată. Tratamentul durerii presupune, pe lângă
măsuri de înlăturare a cauzei acesteia, anihilarea simptomatică prin analgezice, care
pot atenua sau suprima această senzaţie.
B. Scopul instruirii constă în familiarizarea studenţilor cu grupele de
analgezice, principiile şi posibilităţile de jugulare sau atenuare a durerii de diferită
geneză.
a) Studentul trebuie să cunoască: caracteristice generală a analgezicelor,
provenienţa şi structura lor chimică, principiile de clasificare, formele
medicamentoase şi căile de administrare a principalelor preparate din acest grup,
mecanismul acţiunii analgezice, indicaţiile şi contraindicaţiile, reacţiile adverse,
simptoamele intoxicaţiilor acute şi cronice cu analgezice opioide şi neopioide, precum
şi asistenţa acestora.
b) Studentul trebuie să poată: prescrie analgezicele în diferite forme
medicamentoase şi să le indice în diferite maladii şi stări patologice însoţite de durere.
Fiziologia umană. Importanţa biologică a durerii. Durerea ca reacţie integrală a
organismului. Concepţii contemporane despre nocicepţie. Receptorii opioizi – tipurile,
localizarea şi efectele la excitarea lor. Mediatorii chimici ai durerii şi ai sistemului
antinociceptiv. Liganzii endogeni şi exogeni ai receptorilor opioizi: enkefalinele,
endorfinele şi dinorfinele. Căile de conducere ale excitaţiei de durere. Mecanismele
centrale ale durerii. Rolul scoarţei, formaţiunilor subcorticale, factorilor umorali în
formarea reacţiilor dolore.
Fiziopatologie. Rolul sindromului de durere în dezvoltarea şi evoluţia
procesului patologic. Rolul mecanismelor centrale şi periferice în formarea senzaţiei
de durere.
1. Analgezicele. Clasificarea.
2. Analgezicele opioide. Mecanismul acţiunii analgezice. Influenţa analgezicelor
opioide asupra SNC, sistemului respirator, sistemului cardiovascular, tractului
gastrointestinal şi urinar. Indicaţiile, reacţiile adverse şi contraindicaţiile.
3. Caracteristica comparativă a morfinei şi analgezicelor opioide sintetice. Noţiune
despre neuroleptanalgezie. Indicaţiile neuroleptanalgeziei.
4. Intoxicaţia acută cu analgezice opioide şi măsurile de prim ajutor.
Farmacodependenţa, narcomania, toleranţa. Căile de profilaxie şi principiile de
tratament.
5. Agonişti-antagonişti, agonişti parţiali şi antagonişti ai receptorilor opioizi.
Principiile de acţiune. Indicaţiile, reacţiile adverse şi contraindicaţiile.
6. Analgezice centrale cu mecanism mixt de acţiune (opioid-neopioid).
Mecanismele de acţiune. Indicaţiile, reacţiile adverse şi contraindicaţiile.
50
7. Analgezice neopioide cu acţiune centrală. Mecanismele de acţiune şi efectele.
Indicaţiile, reacţiile adverse şi contraindicaţiile.
8. Analgezice neopioide cu acţiune periferică. Mecanismul acţiunii analgezice.
Efectele. Indicaţiile, reacţiile adverse şi contraindicaţiile.
9. Particularităţile acţiunii antipiretice a analgezicelor neopioide. Indicaţii
10.Particularităţile acţiunii şi utilizării analgezicelor opioide şi neopioide la copii.

1) Caracteristica succintă a medicamentelor obligatorii
Pe verticală: Denumirea medicamentului. 1. Morfină clorhidrat. 2. Omnopon.
3. Trimeperidină. 4. Fentanil. 5. Tilidină. 6. Naloxonă. 7. Naltrexonă. 8. Tramadol. 9.
Paracetamol. 10. Acid acetilsalicilic. 11. Ketorolac. 12. Dexketoprofen trometamol.
13. Baralgină. 14. Pentazocină.
Morfină clorhidrat. 2. Omnopon. 3. Trimeperidină. 4. Fentanil. 5. Tilidină. 6.
Naloxonă. 7. Naltrexonă. 8. Tramadol. 9. Paracetamol. 10. Acid acetilsalicilic. 11.
Ketorolac. 12. Dexketoprofen trometamol. 13. Baralgină. 14. Pentazocină.
Medicamente utilizate în (pentru): infarct miocardic, traumă, cefalee, colică
biliară şi renală, febră, neuralgie, miozite, calmarea durerii dentare acute,
premedicaţie, dureri postoperatorii, analgezia naşterii, neuroleptanalgezie,
algodismenoree, cancer inoperabil.
3) Teste (Îndrumar pentru lucrări de laborator la farmacologie, Chişinău, 2016,
pag. 103-110).
4) Caz clinic (Îndrumar pentru lucrări de laborator la farmacologie, Chişinău,
2016, pag. 110-111).
Chişinău, 2016, pag. 111-113).
6). Film didactic experimental şi virtual (în timpul seminarului: protocol,
concluzii)
Tabelul 1
Tipurile de receptori opioizi şi efectele la stimularea lor
Receptorul opioid Efecte la stimulare
Tabelul 2
Spectrul de interacţiune
51
a analgezicelor opioide şi antagoniştilor lor cu receptorii
Tipul de Tipurile receptorilor opioizi
interacţiune cu Substanţa
μ δ κ
receptorul
Morfină
Agonişti Trimeperidină
Fentanil
Agonişti- Pentazocină
antagonişti şi Butorfanol
agoniştii parţiali Buprenorfină
Antagonişti Naloxonă
Tabelul 3
Efectele farmacologice a analgezicelor opioide (pe exemplul morfinei)
Importanţa clinică a
Localizarea acţiunii Efectul
efectului
Centrul respirator
Centrul tusei
Centrul termoreglării
Centrul nervului
oculomotor
Centrul nervului vag
Centrul vomei
Scoarţa cerebrală
Musculatura netedă a
tractului gastrointestinal
căilor urinare şi biliare
bronhiilor
Tabelul 4
Caracteristica comparativă a analgezicelor din grupele
agoniştilor şi agonişti-antagonişti ai receptorilor opioizi.
Parametrii Agoniştii Agonişti-antagoniştii
Gradul de exprimare a
efectului analgezic
Inhibiţia centrului
respirator
Farmacodependenţa
Toleranţa
Capacitatea de a produce
euforie
8). Problemă
Unui pacient cu diagnosticul de cancer pulmonar inoperabil i s-a indicat
morfină injectabil. Peste o perioadă scurtă de timp la bolnav s-a constatat constipaţie.
52
Radiologic a fost determinată o stază a substanţei de contrast la nivelul primei curburi
a colonului. Bolnavului i s-a efectuat laparotomia, formaţiuni tumorale nu au fost
depistate.
Care a fost cauza şi mecanismele de dezvoltare a constipaţiei?
Care sunt măsurile posibile de profilaxie a complicaţiei intervenite?
53
ANESTEZICELE GENERALE
A. Actualitatea. Problema combaterii durerii în diverse intervenţii chirurgicale

preocupă medicii încă din timpurile străvechi. Descoperirea anestezicelor generale a
permis de a efectua operaţii complicate şi de a salva viaţa multor pacienţi. În pofida
rezultatelor obţinute, acest domeniu al medicinii necesită studii minuţioase şi intense
ale anestezicelor generale noi, care trebuie să corespundă cerinţelor actuale ale
chirurgiei şi anesteziologiei.
B. Scopul instruirii constă în studierea proprietăţilor farmacologice ale
anestezicelor generale, posibilităţilor utilizării lor în practica medicală.
j 1) Studentul trebuie să cunoască: definiţia, clasificarea, mecanismul de acţiune,
caracteristica comparativă, indicaţiile, contraindicaţiile şi reacţiile adverse ale
anestezicelor generale.
k 2) Studentul trebuie să poată: prescrie în reţete principalele anestezice generale
în toate formele medicamentoase posibile, indica anestezicele generale în funcţie de
intervenţiile chirurgicale.
Anatomia omului. Căile ascendente (aferente) de transmisie a impulsurilor
nervoase (exteroceptive, proprioceptive, interoceptive) şi destinaţiile lor. Laringele,
traheia, bronhiile, plămânii. Structura lor.
Fiziologia umană. Fiziologia SNC. Mediatorii SNC. Mecanismul transmiterii
impulsurilor nervoase. Procesele de excitare şi inhibare în SNC. Activitatea reflectorie
a SNC.
l Chirurgia generală. Istoricul anesteziei generale. Teoriile anesteziei generale.
Fazele anesteziei generale.
m E. Întrebări pentru autoinstruire
1. Definiţia şi clasificarea anestezicelor generale.
2. Mecanismul de acţiune al anestezicelor generale.
3. Anestezicele generale inhalatorii. Clasificarea. Proprietăţile fizico-chimice şi
farmacologice ale lichidelor volatile şi gazelor cu acţiune anestezică. Indicele
anestezic.
4. Influenţa anestezicelor generale inhalatorii asupra fazelor şi nivelurilor
anesteziei generale. Efectele adverse ale anestezicelor generale inhalatorii.
5. Farmacocinetica anestezicelor generale inhalatorii.
6. Anestezicele generale intravenoase. Clasificarea.
7. Influenţa anestezicelor generale intravenoase asupra fazelor şi nivelurilor
anesteziei generale. Indicaţiile. Reacţiile adverse. Farmacocinetica.
8. Utilizarea concomitentă a anestezicelor generale.
n F. Lucru de sine stătător (se realizează în scris în procesul pregătirii)
54
Pe verticală. Denumirea medicamentului. 1. Halotan. 2. Eter dietilic. 3.
Tiopental de sodiu. 4. Ketamină. 5. Oxibutirat de sodiu. 6. Enfluran. 3. lsofluran. 8.
Protoxid de azot. 9. Propanidid.
Să se prescrie următoarele medicamente în toate formele medicamentoase: l.
Halotan. 2. Eter dietilic. 3. Tiopental de sodiu. 4.Ketamină. 5. Oxibutirat de sodiu. 6.
Enfluran. 7. Isofluran. 8. Propanidid.
Medicamente utilizate în (pentru): intervenţiile chirurgicale majore de lungă
durată, intervenţiile chirurgicale de scurtă durată, infarctul acut de miocard, iniţierea
anesteziei, convulsii, analgezia travaliului.
3) Teste (Îndrumar pentru lucrări de laborator la farmacologie, Chişinău, 2016, pag.
93-98).
4) Caz clinic (Îndrumar pentru lucrări de laborator la farmacologie, Chişinău, 2016,
pag. 98-99).
5) Situaţii virtuale (Îndrumar pentru lucrări de laborator la farmacologie, Chişinău,
2016, pag. 100-101).
6) Film didactic experimental şi virtual (în timpul seminarului: protocol, concluzii)
Tabelul 1
Caracteristica comparativă a anestezicelor administrate inhalator
Clorură de
Medicamente Eter Oxid de azot Halotan
etil
Capacitatea anesteziei
(mare, medie, mică)
stadiului de excitare
(evidenţiat /neevidenţiat)
Diapazonul acţiunii
anestezice (mare / mic)
Efect de iritare (caracteristic /
necaracteristic)
Inflamabil (da / nu)
Alte particularităţi
Tabelul 2
Caracteristica comparativă a anestezicelor administrate neinhalator
Parametrii Propanidid Ketamin Tiopental de Oxibutirat de
(Sombrevin) (Calipsol) sodiu sodiu
proprietăţii anestezice
(mare / medie / mică)
55
Viteza de apariţie a
anesteziei la
administrarea i/v
(min)
Durata efectului (min)
Influenţa asupra
sistemului CV
Alte particularităţi
8) Problemă
Unui pacient cu infarct miocardic pentru jugularea durerii a fost indicat
inspirarea unui amestec gazos cu anestezic inhalator. După câteva inspiraţii cu
amestecul dat, bolnavul a comunicat că senzaţiile dureroase la nivelul cordului
aproape au dispărut.
Ce anestezic inhalator a fost indicat?
Care a fost mecanismul acţiunii analgezice?
56
MEDICAMENTE HIPNOTICE, ANTICONVULSIVANTE SIMPTOMATICE,
ANTIEPILEPTICE, ANTIPARKINSONIENE. MIORELAXANTELE
CENTRALE.
ALCOOLUL ETILIC.
A. Actualitatea. Aspectele medicale şi sociale de utilizare a alcoolului etilic
necesită un studiu aprofundat al farmacocineticii şi efectelor lui asupra organismului.
O problemă aparte o constituie interacţiunea dintre alcoolul etilic şi medicamente.
Medicamentele hipnotice necesită un studiu aprofundat al mecanismelor de
acţiune şi influenţei asupra structurii somnului în vederea selectării raţionale pentru
corecţia tulburărlor de somn, precum şi pentru prevenirea reacţiilor adverse abuzului
de preparate medicamentoase hipnotice.
Combaterea convulsiilor de geneză necunoscută, simptomatice necesită
asistenţa medicală urgentă şi cunoaşterea profundă a proprietăţilor farmacocinetice şi
farmacodinamice a acestor grupe de medicamente.
Epilepsia, ca o maladie medico-socială, necesită o cunoaştere detaliată a
propietăţilor farmacocinetice şi farmacodinamice ale medicamentelor antiepileptice
pentru asigurarea unui tratament eficace şi inofensiv.
Tratamentul bolii Parkinson sau sindromului parkinson se va baza pe cunoştinţe
profunde ale proprietăţilor farmacologice ale medicamentelor antiparkinsoniene.
Stările spastice ale musculaturii striate reprezintă o problemă dificilă pentru
medicul practician, din care considerente necesită cunoştinţe vaste în domeniul
farmacologiei miorelaxantelor centrale.
ale medicamentelor hipnotice, anticonvulsivante simptomatice, antiepileptice,
antiparkinsoniene şi ale alcoolului etilic.
1. Studentul trebuie să cunoască:
a) medicamentele hipnotice: clasificarea, mecanismele de acţiune, influenţa asupra
sturcturii somnului, indicaţiile, reacţiile adverse şi farmacocinetica;
b) medicamentele anticonvulsivante simptomatice: clasificarea, caracteristica
grupelor;
c) medicamentele antiepileptice: clasificarea, mecanismele de acţiune, indicaţiile,
reacţiile adverse şi farmacocinetica;
d) medicamentele antiparkinsoniene: clasificarea, mecanismele acţiunii lor,
indicaţiile, reacţiile adverse şi farmacocinetica;
e) antispasticele musculaturii striate: clasificarea, mecanismele de acţiune,
indicaţiile;
f) absorbţia, distribuţia, metabolismul alcoolului etilic şi acţiunea lui asupra
organelor şi sistemelor organismului; utilizarea alcoolului etilic în medicină;
principiile tratamentului intoxicaţiei acute şi cronice cu alcool etilic;
2. Studentul trebuie să poată:
a) prescrie medicamentele obligatorii din aceste grupe în diverse forme
medicamentoase;
57
b) indica preparatele medicamentoase din grupele respective în diferite maladii şi
stări patologice.
Fiziologia umană. Somnul ca proces fiziologic: fazele şi nivelurile lui. Teoriile
somnului. Interacţiunea dintre scoarţa cerebrală, hipotalamus şi formaţiunea reticulată
în timpul somnului şi stărilor de veghe.
1. Medicamentele hipnotice. Principiile de clasificare (după structură şi durata
acţiunii).
2. Barbituricele. Clasificarea după durata acţiunii. Farmacocinetica.
Mecanismul de acţiune, influenţa asupra structurii somnului, indicaţiile, reacţiile
adverse. Toleranţa, dependenţa medicamentoasă. Intoxicaţia acută cu barbiturice:
tabloul clinic, tratamentul. Particularităţile utilizării barbituricelor la copii.
Particuarităţile intoxicaţiei cu hipnotice la copii.
3. Benzodiazepinele. Clasificarea după durata acţiunii. Farmacocinetica
Mecanismul de acţiune, influenţa asupra structurii somnului, indicaţiile, reacţiile
adverse. Antagoniştii benzodiazepinelor. Dependenţa medicamentoasă.
4. Hipnoticele nebenzodiazepinice: mecanismul de acţiune, influenţa asupra
structurii somnului, indicaţiile, reacţiile adverse, farmacocinetica.
5. Agoniştii receptorilor melatoninei: mecanismul de acţiune, influenţa asupra
structurii somnului, indicaţiile, reacţiile adverse.
6. Alte grupe de medicamente cu acţiune hipnotică (antidepresivele, H 1-
antihistaminicele, anxioliticele, antipsihoticele, antagoniştii orexinei, sedativele).
Particularităţile de acţiune şi utilizare.
7. Medicamentele anticonvulsivante simptomatice (de profil larg). Clasificarea
după apartenenţa de grup şi influenţa asupra centrului respirator. Caracteristica
grupelor. Particularităţile utilizării la copii.
8. Medicamentele antiepileptice: clasificarea, mecanismele de acţiune,
indicaţiile, reacţiile adverse, farmacocinetica.
9. Medicamentele antiparkinsoniene: clasificarea, mecanismele de acţiune,
indicaţiile, reacţiile adverse, farmacocinetica.
10.Antispasticele musculaturii striate (miorelaxantele centrale): clasificarea,
mecanismele de acţiune, indicaţiile.
11.Farmacocinetica alcoolului etilic (etanolului) (absorbţia, distribuţia,
metabolismul şi eliminarea).
12.Farmacodinamia alcoolului etilic (etanolului) (influenţa asupra sistemului
nervos central, sistemului cardiovascular, organelor tubului digestiv, acţiunea locală,
reflexă, antiseptică şi energetică). Indicaţiile.
13.Principiile de tratament ale intoxicaţiilor acute cu alcool etilic şi a
alcoolismului. Interacţiunea alcoolului etilic cu alte medicamente.
F. Lucrul de sine stătător (se realizează în scris în procesul pregătirii)
Pe verticală. Denumirea medicamentului. 1. Fenobarbital 2. Tiopental sodic 3.
Oxazepam 4. Nitrazepam 5. Zopiclon 6. Diazepam 7. Levodopă 8. Selegilină 9.
Trihexifenidil 10. Amantadină 11. Bromocriptină 12. Fenitoină 13. Carbamazepină 14.
58
Valproat de sodiu 15. Etosuximidă 16. Lamotrigină 17. Tolperison 18. Tizanidina. 19
Alcoolul etilic 20. Disulfiram.
Fenobarbital 2. Tiopental sodic. 3. Oxazepam 4. Nitrazepam 5. Zopiclon 6.
Diazepam 7. Levodopă 8. Trihexifenidil 9. Selegilină 10. Amantadină 11.
Fenitoină 12. Bromocriptină 13. Carbamazepină 14. Valproat de sodiu 15.
Etosuximidă 16. Lamotrigină 17. Tolperison 18. Tizanidina. 19 Alcoolul etilic 20.
Disulfiram. 21. „Nakom”.
Medicamente utilizate în (pentru): dereglarea instalării somnului (hiposomnie
iniţială), trezirea precoce (hiposomnia terminală), treziri nocturne frecvente
(hiposomnia intermitentă), micşorarea duratei somnului, somn superficial, convulsii
de geneză necunoscută, accese majore de epilepsie, accese minore de epilepsie, crize
mioclonice, forme parţiale (focale) de epilepsie, stare de rău epileptic, boala
Parkinson, alcoolism, intoxicaţia acută cu alcool etilic, antagonistul
benzodiazepinelor, stări spastice ale musculaturii striate (rigiditate).
pag.116-117, 118-120, 124-127).
2016, pag.117, 120-122,127).
Chişinău, 2016, pag.118, 122-123, 128-129).
6.) Film didactic experimental şi virtual (în timpul seminarului: protocol, concluzii)
Tabelul 1
Caracteristica comparativă a medicamentelor hipnotice
Nebenzodiaze
Parametrii Barbituricele Benzodiazepinele
pinele
Medicamente de scurtă durată
Medicamente de durată medie
Medicamente de durată lungă
Influenţa asupra fazei somnului lent
Influenţa asupra fazei somnului
rapid
Influenţa asupra instalării somnului
Influenţa asupra duratei somnului
Influenţa asupra numărului trezirilor
nocturne
Gradul de exprimare a sindromului
postacţiune (marcat /redus)
Alte efecte farmacologice
Fenomenul de inducţie enzimatică
59
(marcat/redus)
Toleranţa
(caracteristică / ne caracteristică)
Dependenţa medicamentoasă
(psihică, fizică)
Inhibiţia centrului respirator
(marcată/redusă)
Numiţi antagoniştii specifici
Tabelul 2
Caracteristica comparativă a medicamentelor antiepileptice
Preparatul Utilizarea în epilepsie Crize Inducţia Formarea
Crize Crize Crize Status parţiale enzimelor de
majore minore psihomo- epileptic microso- metaboliţi
torii miale activi
Fenobarbital
Fenitoină
Carbamazepi
nă
Clonazepam
Diazepam
Valproat de
sodiu
Etosuximidă
Lamotrigină
Notă! prezenţa efectului se indică cu semnul “+”
8.) Probleme:
Problema 1
Un pacient cu acuze la dereglarea procesului de instalare a somnului (adormea
peste 1-1,5 ore) a folosit de sinestătător un medicament hipnotic, pe care l-a
administrat cu 10 minute înainte de somn. Somnul s-a instalat peste 45 minute, iar
dimineaţa la trezire pacientul a remarcat prezenţa somnolenţei, micşorarea atenţiei şi
capacităţii de muncă.
Ce medicamente hipnotice a putut utiliza pacientul?
Ce fenomen s-a manifestat a doua zi?
Care pot fi cauzele acestui fenomen?
Care medicamente hipnotice aţi recomanda pacientului?
Problema 2
În secţia de internare au fost aduşi de echipa de urgenţă 2 pacienţi cu sindrom
convulsiv cărora la etapa de transportare medicul le-a administrat parenteral
medicamentul A. Convulsiile s-au jugulat. În secţia de internare la examinare la
bolnavul M s-a constatat că suferă de epilepsie, iar pacientul N a ingerat accidental un
compus chimic.
Care medicament a administrat medicul echipei de urgenţă?
Care este grupa farmacologică?
Care este mecanismul de acţiune al medicamentului?
60
Care ar fi căile de administrare parenterală a medicamentului şi particularităţile
de dezvoltare a efectului şi reacţiilor adverse?
Prescrieţi reţeta.
9.) Integrame
Determinaţi medicamentele hipnotice
1. medicament nebenzodiazepinic
2. medicament benzodiazepinic cu durată lungă de acţiune
3. medicament barbituric cu durată scurtă de acţiune
4. medicament nebenzodiazepinic
5. medicament H1-antihistaminic
7. medicament barbituric cu durată lungă de acţiune
9. antagonist al benzodiazepinelor
61
PSIHOTROPELE
I. PSIHOLEPTICELE: Antipsihotice (neuroleptice). Anxiolitice (tranchilizante).
Sedative. Normotimice.
A. Actualitatea. Remediile psiholeptice reunesc substanţe medicamentoase, ce

manifestă următoarele proprietăţi farmacodinamice: acţiune antipsihotică, sedativ-
hipnotică, anxiolitică, normotimică etc. Aceste preparate au sporit considerabil
eficacitatea tratamentului psihiatric şi şi-au găsit o utilizare largă în terapeutică,
anesteziologie, neurologie etc.
B. Scopul instruirii constă în familiarizarea studenţilor cu posibilităţile
medicaţiei psihotrope.
1) Studentul trebuie să cunoască: caracteristica generală a remediilor
psiholeptice, provenienţa şi structura lor chimică, principiile de clasificăare,
denumirea medicamentelor, formele medicamentoase şi căile de administrare a
principalelor preparate din această grupă, mecanismul de acţiune, indicaţiile şi
contraindicaţiile, reacţiile adverse, tabloul clinic al intoxicaţiilor acute şi
cronice cu unele preparate psihotrope şi tratamentul lor.
2) Studentul trebuie să poată: să prescrie preparatele psihotrope obligatorii în
formele medicamentoase existente şi să indice remediile psihosedative în
maladii şi stări patologice concrete.
Fiziologia umană. Principiul reflex de activitate al SNC. Structura neuronilor
SNC, proprietăţile de bază ale neuronilor. Talamusul, hipotalamusul, rolul lor în
reglarea funcţiilor sistemului vegetativ al omului. Participarea sistemului limbic la
reglarea activităţii organelor interne. Mediatorii SNC (acetilcolina, noradrenalina,
serotonina, glutamina, GABA, glicina).
Histologia. Noţiune despre cito- şi mieloarhitectonica scoarţei cerebrale.
Activitatea analitică şi de sinteză a creierului. Substanţa cenuşie a trunchiului cerebral.
Structura formaţiunii reticulate.
Biochimia. Componenţa chimică a ţesutului nervos. Particularităţile
metabolismului energetic, importanţa glicolizei aerobe. Mediatorii transmisiunii
influxului nervos: acetilcolina, adrenalina, noradrenalina. Importanţa transformării în
ţesutul nervos a glutaminei, acidului glutamic şi GABA.
Fiziopatologia. Fiziopatologia centrilor subcorticali ai trunchiului cerebral.
Particularităţile patologiei sistemului limbic.
1. Medicamente psihotrope. Clasificarea. Psiholepticele, psihoanalepticele,
psihodislepticele.
2. Antipsihotice (neuroleptice). Clasificarea. Proprietăţile farmacocinetice şi
farmacodinamice. Caracteristica comparativă a neurolepticelor. Indicaţiile,
contraindicaţiile, reacţiile adverse. Particularităţile utilizării la copii.
62
3. Anxiolitice (tranchilizante). Definiţia. Clasificarea. Farmacodinamia.
Farmacocinetica. Indicaţii, contraindicaţii, reacţii adverse. Particularităţile utilizării la
copii.
4. Sedative. Definiţia. Clasificarea. Farmacocinetica, Farmacodinamia.
Indicaţii, contraindicaţii, reacţii adverse.
5. Normotimice. Clasificarea. Farmacocinetica. Mecanismul şi spectrul de
acţiune. Indicaţii, contraindicaţii, reacţii adverse.
1 ) Caracteristica succintă a medicamentelor obligatorii.
Pe verticală. Denumirea medicamentului. 1. Clorpromazină. 2.
Levomepromazină. 3. Perfenazină. 4. Droperidol. 5. Haloperidol. 6. Clozapină. 7.
Sulpirid. 8. Diazepam. 9. Fenazepam. 10. Flumazenil. 11. Buspiron. 12. Bromură de
sodiu. 13. Extract de valeriană. 14. Litiu carbonat, 15. Risperidonă, 16. Alprazolam.
2) . Exerciţii de receptură medicală
1. Clorpromazină. 2. Levomepromazină. 3. Perfenazină. 4. Droperidol. 5. Haloperidol.
6. Clozapină. 7. Sulpirid. 8. Diazepam. 9. Fenazepam. 10. Flumazenil. 11. Buspiron.
12. Bromură de sodiu. 13. Extract de valeriană. 14. Litiu carbonat, 15. Risperidonă,
16. Alprazolam.
Medicamente utilizate în (pentru): schizofrenie, agitaţie psihomotorie, manie
acută, neuroleptanalgezie, dezechilibru neuro-vegetativ, vomă, stări de anxietate,
convulsii, stări spastice ale muşchilor striaţi, insomnie, neuroze, potenţarea
analgezicelor.
3.) Teste (Îndrumar pentru lucrările de laborator la farmacologie, Chişinău, 2016, pag
130-136).
4.) Caz clinic (Îndrumar pentru lucrările de laborator la farmacologie, Chişinău, 2016,
pag.136-137.).
5.) Situaţii virtuale (Îndrumar pentru lucrările de laborator la farmacologie, Chişinău,
2016, pag.138).
6.) Film didactic experimental şi virtual(în timpul seminarului: protocol, concluzii)
Tabelul 1
Caracteristica comparativă a neurolepticelor din diverse grupe chimice
Grupa Clorpromazină Perfenazină Clorprotixen Haloperidol Clozapină Sulpirid
Efecte
Antipsihotic
Psihosedativ
Psihoenergizant
Antivomitiv
α-adrenoblocant
M-colinoblocant
63
Dereglări
extrapiramidale
Activitate
gastrochinetică
Notă! Exprimarea efectelor se indică prin semnele:
“++” efect maxim, “+” efect mediu, “-“ lipsa efectului.
Tabelul 2
Caracteristica comparativă a neurolepticelor şi tranchilizantelor
Grupa Neuroleptice Tranchilizante
Efecte
Antipsihotic
Tranchilizant
Antivomitiv
Potenţarea acţiunii
remediilor ce inhibă SNC
Dereglări extrapiramidale
Dependenţa
medicamentoasă
Notă! Prezenţa efectului se exprimă cu semnul “+”.
9.) Problemă
În rezultatul folosirii îndelungate a unui medicament pentru înlăturarea
iritabilităţii mărite, la pacient, pe fonul efectului terapeutic pozitiv, au apărut rinita,
tusea, conjunctivita şi erupţiile cutanate. Suplimentar s-a determinat o slăbiciune
generală şi micşorarea procesului de memorizare.
Ce medicament a folosit bolnavul?
Care sunt măsurile de înlăturare a complicaţiilor apărute?
64
PSIHOTROPELE (continuare)
II. PSIHOANALEPTICELE: Antidepresivele, psihostimulatoarele, nootropele,
tonizantele generale, adaptogenele, analepticele.
A. Actualitatea. Remediile psihoanaleptice reprezintă diverse grupe de

medicamente cu un spectru larg de efecte farmacodinamice (acţiune timoleptică,
timoretică, regeneratoare a metabolismului cerebral, funcţiilor sistemului endocrin,
adaptării mai uşoare şi mai adecvate a organismului la factorii nocivi etc.).
B. Întrebări pentru autoinstruire
1. Antidepresivele. Clasificarea. Farmacocinetica. Mecanismul şi spectrul de
acţiune. Indicaţiile, contraindicaţiile. Reacţiile adverse. Tabloul clinic şi tratamentul
intoxicaţiilor acute cu antidepresive.
2. Psihostimulatoarele (excitantele SNC). Clasificarea. Mecanismul şi spectrul
de acţiune farmacologic. Indicaţiile, contraindicaţiile. Reacţiile adverse.
Farmacocinetica. Tabloul clinic şi tratamentul intoxicaţiilor acute cu
psihostimulatoare.
3. Nootropele. Clasificarea. Mecanismul de acţiune. Efectele. Indicaţiile.
Reacţiile adverse. Farmacocinetica.
4. Tonizantele generale şi adaptogenele. Clasificarea. Mecanismul de acţine.
Efectele. Indicaţiile. Contraindicaţiile. Reacţiile adverse. Farmacocinetica.
5. Analepticele medulare şi bulbare. Clasificarea. Caracteristica grupelor.
6. Particularităţile farmacodinamiei şi farmacocineticii remediilor
psihoanaleptice la copii.
C. Lucru de sine stătător (se realizează în scris în procesul pregătirii)
1) Caracteristica succintă a preparatelor obligatorii
Pe verticală. Denumirea preparatului. 1. Imipramină. 2. Amitriptilină. 3.
Fenelzină. 4. Pirlindol. 5. Moclobemidă. 6. Cafeină. 7. Piracetam. 8. Acid hopantenic.
9. Ginseng. 10. Pantocrină. 11. Piritinol. 12. Maprotilină. 13. Niketamidă. 14.
Fluoxetină. 15. Metilfenidat.
(maximă pentru o priză şi pentru 24 ore, terapeutică). 4. Mecanismul de acţiune. 5.
1.Imipramină. 2. Amitriptilină. 3. Fenelzină. 4. Pirlindol. 5. Moclobemidă. 6.Cafeină.
7. Piracetam. 8. Acid hopantenic. 9. Ginseng. 10. Pantocrin. 11. Piritinol. 12.
Maprotilină. 13. Niketamidă. 14. Fluoxetină. 15. Metilfenidat.
Medicamente utilizate în (pentru): stări depresive, enurezis nocturn,
hipotensiune arterială cronică, astenie, surmenaj psihic, oligofrenie, tulburări cerebrale
acute, alcoolism, migrenă, creşterea capacităţii de muncă, insuficienţa
cerebrovasculară cronică, retard mintal la copii, consecinţele traumei cerebrale.
pag. 140-145).
65
2016, pag.145).
Chişinău, 2016, pag.146-147).
concluzii)
Tabelul 1
Spectrul activităţii psihotrope a antidepresivelor
Componentele acţiunii
Psihosedativ Echilibrat Psihostimulant
psihotrope
Nialamidă
Moclobemidă
Amitriptilină
Imipramină
Fluoxetină
Maprotilină
Mianserină
Notă! Prezenţa efectului se notează cu semnul “+”.
Tabelul 2
Reacţiile adverse ale antidepresivelor
Efecte M- H1- α- Hepato Sindromul Sindrom Alte
colinobl histamino adrenoblo toxicitate “tiraminic” serotoninic particulari-
ocant blocant cant tăţi
Nialamidă
Moclobemidă
Amitriptilină
Fluoxetină
Mirtazapină
Tabelul 3
Caracteristica comparativă a stimulatoarelor psihotrope şi nootropelor
Parametrii comparativi Psihostimulatoare Nootrope
Modificarea activităţii
bioelectrice a creierului
Accelerarea proceselor de
gândire
Ameliorarea proceselor de
gândire (memorizare, studiere)
Creşterea activităţii fizice şi
performanţelor de muncă
Reducerea necesităţii de somn
Dependenţă medicamentoasă
66
Tabelul 4
Indicaţiile la administrarea analepticelor
Cafeină
Stricnină
Niketamidă benzoat de Bemegrid Citizină
Indicaţii nitrat
sodiu
Şoc cardiogen
Colaps
Intoxicaţie cu CO
Asfixia nou-născuţilor
Pareze şi paralizii
Intoxicaţie cu barbiturice
Notă! Existenţa indicaţiei se notează cu semnul “+”.
8) Problemă
Unui pacient cu sindrom asteno-depresiv însoţit de inhibiţie motorie a fost
efectuată o cură de tratament. În rezultatul tratamentului efectuat la pacient s-a
ameliorat dispoziţia, a apărut voinţa, s-a micşorat inhibiţia motorie.
Determinaţi grupa şi preparatele posibile ce puteau fi indicate.
Care efecte au stat la baza eficacităţii tratamentului?
67
Totalizare la tema:
MEDICAMENTE CU ACŢIUNE ASUPRA SISTEMULUI NERVOS CENTRAL
A. Întrebări pentru autoinstruire

1. Medicamentele hipnotice. Principiile de clasificare (după structură şi durata
acţiunii). Mecanismul de acţiune. Acţiunea asupra structurii somnului. Indicaţiile.
Contraindicaţiile. Reacţiile adverse. Farmacocinetica. Intoxicaţia acută cu
medicamente hipnotice. Principii de tratament.
2. Anticonvulsivantele cu spectrul larg de acţiune (simptomatice). Clasificarea.
Caracteristica grupelor.
3. Alcoolul etilic. Farmacocinetica: absorbţia, distribuţia, epurarea. Acţiunea asupra
SNC, SNV, organelor tubului digestiv. Utilizarea în medicină. Intoxicaţia acută cu
alcool etilic. Tratamentul. Alcoolismul cronic. Principiile de tratament.
4. Antipsihoticele (Neurolepticele). Clasificarea, mecanismul şi spectrul de acţiune,
efectele farmacologice, indicaţiile, contraindicaţiile, reacţiile adverse.
Farmacocinetica.
5. Anxioliticele (Tranchilizantele). Clasificarea, mecanismul şi spectrul de acţiune.
Indicaţiile, contraindicaţiile, reacţiile adverse. Farmacocinetica.
6. Medicamentele nootrope. Mecanismul de acţiune, efectele farmacologice,
indicaţiile. contraindicaţiile, reacţiile adverse. Farmacocinetica.
7. Analgezicele opioide. Clasificarea, mecanismul acţiunii. Influenţa analgezicelor
opioide asupra SNC şi organelor interne (sistemul respirator, SNV, tubul digestiv),
indicaţiile, contraindicaţiile, reacţiile adverse. Farmacocinetica.
8. Analgezice cu acţiune mixtă. Mecanismul de acţiune. Indicaţii. Reacţii adverse.
9. Intoxicaţia acută cu morfină. Tratamentul. Antagoniştii analgezicelor opioide şi
principiul lor de acţiune. Dependenţa medicamentoasă.
10. Analgezicele neopioide din diverse grupe farmacologice cu component analgezic
central. Clasificarea, mecanismul de acţiune, efectele farmacologice, indicaţiile,
contraindicaţiile, reacţiile adverse.
11. Derivaţii paraaminofenolului. Mecanismul de acţiune, efectele, indicaţiile, reacţiile
adverse.
12. Analgezicele neopioide cu acţiune periferică. Clasificare, mecanism de acţiune,
efectele, indicaţiile, reacţiile adverse.
13. Antidepresivele. Clasificarea, mecanismul şi spectrul de acţiune, efectele
farmacologice, indicaţiile, contraindicaţiile, reacţiile adverse. Farmacocinetica.
14. Excitantele SNC. Clasificarea, mecanismul şi spectrul de acţiune, efectele
farmacologice, indicaţiile, contraindicaţiile, reacţiile adverse. Farmacocinetica.
15. Substanţele medicamentoase tonizante şi adaptogene. Clasificarea. Mecanismul de
acţiune, efectele farmacologice, indicaţiile, contraindicaţiile, reacţiile adverse.
16. Anestezicele generale. Clasificarea.
17. Anestezicele generale inhalatorii. Clasificarea. Mecanismul de acţiune. Influenţa
asupra fazelor şi nivelurilor anesteziei generale, indicaţiile, contraindicaţiile,
reacţiile adverse. Farmacocinetica.
18. Anestezicele generale intravenoase. Clasificarea. Mecanismul de acţiune.
Influenţa asupra fazelor şi nivelurilor anesteziei generale. Indicaţiile.
68
Contraindicaţiile. Reacţiile adverse. Farmacocinetica.
19. Sedativele. Clasificarea, principiul de acţiune, efectele farmacologice, indicaţiile,
20. Antiepilepticele. Clasificarea, mecanismul de acţiune, efectele farmacologice,
21. Antiparkinsonienele. Clasificarea, mecanismul de acţiune, efectele farmacologice,
22. Timoizolepticele: clasificarea, mecanismul de acţiune, efectele farmacologice,
B. Exerciţii de receptură medicală

1. Să se prescrie următoarele medicamente în toate formele medicamentoase:
1. Fenobarbital. 2. Diazepam. 3. Nitrazepam. 4. Fenitoină. 5. Levodopă. 6.
Fenazepam. 7. Morfină. 8. Trimeperidină. 9. Ketorolac. 10. Acid acetilsalicilic. 11.
Baralgină. 12. Clorpromazină. 13. Droperidol. 14. Piracetam. 15. Amitriptilină. 16.
Cafeină. 17. Tiopental sodic. 18. Ketamină. 19. Oxibutirat de sodiu. 20. Imipramină.
21. Moclobernidă. 22. Fluoxetină. 23. Ginseng. 24. Niketamidă. 25. Piritinol. 26.
Tolperizon. 27. Propanididă. 28. Oxazepam 29. Flumazenil. 30. Valproat de sodiu. 31.
Carbamazepină. 32. Zopiclonă. 33. Etosuximidă. 34. Amantadină. 35. Trihexifenidil.
36. Lamotrigină. 37. Selegilină. 38. Clozapină. 39. Levomepromazină. 40.
Perfenazină. 41. Bromocriptină. 42. Sulpirid. 43. Buspiron. 44. Litiu carbonat. 45.
Bromură de sodiu. 46. Fentanil. 47. Tramadol. 48. Tilidină. 49. Paracetamol. 50.
Naloxonă. 51. Naltrexonă. 52. Fenelzină. 53. Disulfiram. 54. Pentazocină.
2. Medicamente utilizate în (pentru): somnul superficial, trezire precoce,
abolirea convulsiilor (preparate medicamentoase simptomatice), febră, potenţarea
anesteziei generale, diminuarea performanţelor psihice şi fizice, cefalee, colică biliară,
intoxicaţie cu analgezice opioide, infarct miocardic, algodismenoree, cancer
inoperabil, starea de neuroză cu anxietate, excitaţia maniacală, starea de rău epileptic,
abstinenţa alcoolică, vomă, starea depresivă, parkinsonism, schizofrenie, oligofrenie,
dereglarea instalării somnului, reducerea duratei somnului, alcoolism, tratamentul
intoxicaţiei cu hipnotice, stări spastice ale musculaturii striate.
3. Teste (Îndrumar pentru lucrări de laborator la farmacologie. Chişinau, 2016,
pag.148-153).
4. Caz clinic (Îndrumar pentru lucrări de laborator la farmacologie. Chişinau,
2016, pag. 153-154).
5. Situaţii virtuale (Îndrumar pentru lucrări de laborator la farmacologie.
Chişinau, 2016, pag. 155-156).
6. Tabele (recapitularea cunoştinţelor)
Tabelul 1
Determinaţi medicamentele antiparkinsoniene

Formele
Mecanismul de
Medicamente Efectul farmacologic medicamentoase şi
acţiune
doza
Restabileşte fondalul Comprimate 0,25;
de dopamină 0,5
69
Blochează catechol- 200 mg combinat cu
o-metiltransferaza Levodopa
Creşte 25 mg sau 50 mg
biodsponibiitatea în componenţa
L-dopei Sinementului
Inhibă acţiunea Comprimate şi
glutamatergică; capsule 100mg; sol.
intensifică eliberarea
injectabilă în fiole
dopaminei şi inhibă
recaptarea ei 1%-5ml
Inhibitor colinergic
central
Inhibitor selectiv
al MAO-B
Tabelul 2
Determinaţi medicamentele A-D (etosuximid, fenitoin,
litiu carbonat, fenobarbital) folosind tabelul
Epilepsie Epilepsie
Medicamente Excitaţie maniacală
Crize majore Crize minore
A +++ – –
B +++ – ++
C – – +++
D – +++ –
7.) Problemă
În timpul intrvenţiei chirurgicale, la un pacient anesteziat cu barbiturice au apărut
semne de inhibiţie respiratorie.
Ce medicament este raţional de indicat pentru restabilirea respiraţiei?
70
MEDICAMENTELE CU ACŢIUNE ASUPRA FUNCŢIILOR
APARATULUI RESPIRATOR
A. Actualitatea. Conform statisticii OMS, afecţiunile organelor respiratorii se
întâlnesc la fiecare al 3-4 bolnav, care se adresează la medic. De aceea medicaţia
multor maladii acute şi cronice ale sistemului respirator ocupă un loc important în
practica de ambulator şi clinică. Tratamentul medicamentos al diferitelor stări
patologice ale organelor respiratorii este complex şi presupune utilizarea
medicamentelor din diverse grupe farmacologice (bronholitice, expectorante,
mucolitice, antitusive, antialergice etc.).
B. Scopul instruirii. Studentul trebuie să capete cunoştinţe fundamentale în
domeniul medicaţiei celor mai răspândite boli ale sistemului respirator, să cunoască
remediile medicamentoase folosite în asistenţa medicală de urgenţă – accese de astm
bronşic, diferite forme de asfixii, edem pulmonar, hemoragii pulmonare.
1) Studentul trebuie să cunoască: definiţia, clasificarea, mecanismele de
acţiune ale medicamentelor antitusive, expectorante, mucolitice, bronhodilatatoare şi
medicamentelor folosite în edemul pulmonar.
2) Studentul trebuie să poată: prescrie în toate formele medicamentoase
medicamentele obligatorii din această grupă şi să le indice în maladiile şi stările
patologice respective.
Fiziologie umană. Automatismul centrului respirator. Influenţa neurohumorală
asupra centrului respirator. Importanţa chemoreceptorilor vasculari în reglarea
respiraţiei.
Fiziopatologia. Cauzele principale ale insuficienţei respiratorii. Obturarea
bronhiilor, mecanismul.
Boli interne. Noţiune de asfixie, obstrucţie bronşică, bronhospasm. Clasificarea
şi caracteristica tusei. Astmul bronşic. Simptomele astmului bronşic.
1. Stimulatorii respiraţiei. Clasificarea. Mecanismul acţiunii. Caracteristica
comparativă a stimulatorilor respiraţiei din grupa analepticelor şi N-
colinomimeticelor. Particularităţile etimizolului. Deosebirile în durata acţiunii. Căile
de administrare. Indicaţiile, contraindicaţiile şi reacţiile adverse.
2. Antitusivele. Definiţia şi clasificarea. Mecanismul acţiunii. Caracteristica
medicamentelor antitusive din diverse grupe. Indicaţiile, contraindicaţiile şi reacţiile
adverse. Pericolul dezvoltării toleranţei şi dependenţei medicamentoase faţă de
substanţele cu acţiune centrală stupefiantă.
3. Clasificarea preparatelor utilizate în astmul bronşic (antiastmatice).
4. Expectorantele. Clasificarea. Medicamente cu acţiune directă şi reflexă.
Mecanismul acţiunii expectorante. Indicaţiile, contraindicaţiile şi reacţiile adverse.
Asocierea medicamentelor expectorante şi antitusive.
5. Mucoliticele. Clasificarea. Mecanismul şi particularităţile acţiunii
bromhexinei, acetilcisteinei, enzimelor proteolitice. Indicaţiile, contraindicaţiile şi
reacţiile adverse.
6. Bronhodilatatoarele. Clasificarea. Particularităţile mecanismului de acţiune
71
al bronhodilatatoarelor din grupa ,-adrenaomimeticelor, 1,2 - şi 2-adre-
nomimeticelor, xantinelor, M-colinoblocantelor, glucocorticoizilor, inhibitorilor
degranulării mastocitelor şi antagoniştii leucotrienelor. Indicaţiile, contraindicaţiile şi
reacţiile adverse.
7. Grupele de medicamente utilizate în tratamentul edemului pulmonar.
Mecanismul acţiunii antispumante a alcoolului etilic. Particularităţile de acţiune şi
utilizarea analgezicelor opioide, antihipertensivelor, glucocorticoizilor, diureticelor şi
glicozidelor cardiace. Oxigenoterapia. Tranchilizante.
Pe verticală. Denumirea medicamentului. 1. Niketamidă. 2. Cititon. 3.
Epinefrină. 4. Ipratropiu bromid. 5. Aminofilină. 6. Salbutamol. 7. Cromoglicat
disodic.8. Codeină. 9. Ketotifen. 10. Etimizol. 11. Prenoxdiazină. 12. Bromhexină. 13.
Dextrometorfan. 14. Acetilcisteină. 15. Benzoat de sodiu.
1. Niketamidă. 2. Cititon. 3. Epinefrină. 4. Ipratropiu bromid. 5. Aminofilină. 6.
Salbutamol. 7. Cromoglicat disodic. 8. Codeină. 9. Ketotifen. 10. Etimizol. 11.
Prenoxdiazină. 12. Bromhexină. 13. Acetilcisteină. 14. Benzoat de sodiu.
Medicamente utilizate în (pentru): asfixia nou-născuţilor, tusa seacă,
deshidratarea în edemul pulmonar, facilitarea expectoraţiei pe cale reflexă,
dezagregarea glicoproteidelor mucusului bronşic, stimularea activităţii cardiace în
edemul pulmonar, micşorarea tensiunii arteriale în edemul pulmonar, accese de astm
bronşic, tratamentul sistemic al astmului bronşic, bronşitei obstructive, starea de rău
astmatic (status asthmaticus), tusea de diversă geneză, inhibiţia reflectorie a
respiraţiei.
3. Teste (Îndrumar pentru lucrări de laborator la farmacologie, Chişinău, 2016,
pag.158-162).
2016, pag.162).
Chişinău, 2016, pag.163-164).
concluzii)
Tabelul 1
Caracteristica medicamentelor utilizate în astmul bronşic
Indicaţii
Grupa Calea de Mecanismul de (prevenirea sau
Medicamentele
farmacologică administrare acţiune jugularea
acceselor)
Beta -
72
adrenomimeticele
M – colinoblocantele
Spasmoliticele
musculotrope
(metilxantinele)
Glucocorticoste-
roizii
Stabilizatorii
membtranelor
mastocitare
Blocantele H1-
histaminorecep-
torilor
8.) Problemă
Unui pacient cu tuse iritantă şi chinuitoare i-a fost indicat un medicament
antitusiv în comprimate. Pentru instalarea mai rapidă a efectului, pacientul
desinestătător a rumegat comprimatul şi l-a înghiţi. Însă din momentul folosirii
comprimatului, pacientul a simţit o amorţire în cavitatea bucală.
Despre ce particularităţi a medicamentului a fost necesar de explicat pacientului
pentru a evita complicaţia apărută?
73
GLICOZIDE TONICARDIACE ŞI MEDICAMENTE
CARDIOSTIMULATOARE
A. Actualitatea. Insuficienţa cardiacă acută şi cronică constituie o cauză

frecventă a stărilor de urgenţă şi a letalităţii pacienţilor cu maladii cardiovasculare,
pulmonare, neurologice etc. Patogeneza insuficienţei cardiace este complexă, ceea ce
necesită utilizarea unei game variate de medicamente inotrop-pozitive,
vasodilatatoare, diuretice etc.
B. Scopul instruirii: familiarizarea studenţilor cu grupele de medicamente
inotrop-pozitive, vasodilatatoare şi diuretice, folosite în tratamentul insuficienţei
cardiace.
C. Scopuri didactice.
1) Studentul trebuie să cunoască: clasificarea, mecanismul de acţiune, efectele,
indicaţiile, contraindicaţiile şi reacţiile adverse ale medicamentelor inotrop-pozitive.
2) Studentul trebuie să poată: prescrie medicamentele tonicardiace şi
cardiostimulatoare obligatorii în toate formele medicamentoase şi să le indice în
maladiile şi stările patologice.
Fiziologie umană. Proprietăţile fiziologice ale miocardului (automatismul,
excitabilitatea, contractilitatea, conductibilitatea). Sistemul excito-conductor al inimii.
Caracterizarea acţiunilor inotrop-pozitivă, cronotrop-negativă, batmotrop-pozitivă,
dromotrop-negativă şi tonotrop-pozitivă. Influenţa sistemului nervos vegetativ
simpatic şi parasimpatic asupra activităţii inimii.
Fiziopatologia. Indicii insuficienţei cardiace. Dilatarea tonogenă şi miogenă a
cordului. Dereglarea ritmului cardiac (automatismul, excitabilitatea, contractilitatea şi
conductibilitatea). Hipertrofia miocardului, tipurile şi mecanismul evoluţiei.
1. Clasificarea medicamentelor utilizate în insuficienţa cardiacă.
2. Glicozidele tonicardiace. Sursele de obţinere. Clasificarea glicozidelor
cardiace după solubilitate şi durata acţiunii.
3. Influenţa glicozidelor tonicardiace asupra principalilor indici funcţionali ai
inimii (acţiunea inotrop-pozitivă, batmotrop-pozitivă, dromotrop-negativă, cronotrop-
negativă, tonotrop-pozitivă şi mecanismele acestor fenomene). Efectele sistolice şi
diastolice. Modificările ECG la utilizarea glicozidelor cardiace.
4. Mecanismul acţiunii cardiotonice a glicozidelor cardiace. Modificările
metabolice din miocard, provocate de glicozidele cardiace. Compararea cu acţiunea
cardiostimulantă a ,- şi -adrenomimeticelor.
5. Acţiunile terapeutice ale glicozidelor cardiace în decompensarea activităţii
cardiace. Influenţa asupra hemodinamicii sistemice şi regionale, SNC, rinichilor,
sistemului respirator şi tractului gastrointestinal.
6. Particularităţile farmacodinamiei şi farmacocineticii digitoxinei, digoxinei şi
strofantinei. Modificarea farmacodinamiei glicozidelor tonicardiace în administrarea
concomitentă cu alte remedii. Principiile de dozare a glicozidelor, faza de saturare şi
menţinere. Modalităţile de saturare. Noţiunea de coeficient de eliminare.
7. Indicaţiile glicozidelor cardiace. Principiile de selecţie în tratamentul
74
insuficienţei cardiace acute şi cronice, fluterului şi fibrilaţiei atriale.
8. Intoxicaţia cu glicozide tonicardiace. Patogeneza şi simptomatologia.
Rezistenţa la glicozidele tonicardiace şi principiile depăşirii ei.
9. Cardiostimulatoarele. Clasificarea, mecanismele de acţiune, efectele,
indicaţiile, contraindicaţiile şi reacţiile adverse.
10. Particularităţile acţiunii glicozidelor tonicardiace la copii.
11. Cardiotonicele neglicozidice (sintetice, nesteroidiene). Clasificarea,
mecanismele de acţiune, efectele, indicaţiile, contraindicaţiile şi reacţiile adverse.
12. Caracterizarea comparativă a remediilor cardiotonice steroide, nesteroide şi
cardiostimulatoarelor.
13. Medicamentele ce măresc sensibilitatea proteinelor contractile (troponinei
C) la ionii de calciu. Mecanismele de acţiune, efectele, indicaţiile, contraindicaţiile şi
reacţiile adverse.
14. Cardiotonicele indirecte (vasodilatatoarele şi diureticele utilizate în
insuficienţa cardiacă). Clasificarea. Principiul de acţiune.
Pe verticală: 1. Denumirea medicamentului: 1. Strofantină. 2. Digitoxină. 3.
Digoxină. 4. Adonizid. 5. Corglicon. 6. Amrinonă. 7. Levosimendan.
Pe orizontală: Forma medicamentoasă. 2. Modul de administrare. 3. Dozele
(maximă pentru o priză şi pentru 24 de ore, terapeutică). 4. Mecanismul de acţiune. 5.
Strofantină. 2. Digitoxină. 3. Digoxină. 4. Corglicon. 5. Adonizid. 6. Amrinonă. 7.
Levosimendan.
Medicamente utilizate în (pentru): insuficienţă cardiacă acută; insuficienţă
cardiacă cronică; decompensarea activităţii cardiace, fibrilaţie atrială, fluter atrial,
intoxicaţie cu glicozide tonicardiace, infarct acut de miocard, stop cardiac, tahicardie
paroxistică supraventriculară.
pag. 165-169).
2016, pag.170).
Chişinău, 2016, pag. 171-172).
concluzii)
Tabelul 1
Acţiunea glicozidelor tonicardiace asupra cardiomiocitelor
Modificările provocate de
Parametrii
glicozidele cardiace
+ +
Activitatea Na /K -ATP-azei membranare
Ioni de Na+
75
Cantitatea în Ioni de K+
cardiomiocite Ioni de Ca2+
Formarea complexului actino-miozinic
Tabelul 2
Efectele farmacologice ale glicozidelor tonicardiace
Consecvenţele Importanţa clinică a
Mecanismul efectului efectului
Efectele apariţiei (modificarea Pozitivă Negativă
efectului indicilor
hemodinamici)
Inotrop pozitiv
Cronotrop
negativ
Dromotrop
negativ
Batmotrop
pozitiv
Tonotrop pozitiv
Diuretic
Tabelul 3
Caracteristica comparativă a glicozidelor cardiace
Începu-
Liposolu-
tul Acţiu-
bilitatea Legarea Calea Post- Căile
(laten- nea
Parametrii (L) şi de de acţiu- de
ţa) maximă
Hidroso- proteine adminis nea elimi-
acţiunii (ore,
lubilitatea (%) -trare (durata) nare
(min., zile)
(H)
ore)
Digitoxină
Digoxină
Lanatozidă C
Strofantină K
Corglicon
Tabelul 4
Terapia medicamentoasă a intoxicaţiilor cu glicozide tonicardiace
Grupa de medicamente Medicamentele Principii de acţiune
Anticorpi anti-digoxină
Medicamente adsorbante
Compuşi chelatoformatori
Preparate de K+
Medicamente antiaritmice
76
M-colinoblocante
β-adrenomimetice
Donatori de grupe sulfhidrice
8) Problemă
Un pacient cu insuficienţă cardiacă cronică şi edeme pronunţate se trata cu
medicamente din grupul digitalicelor. Pentru accelerarea înlăturării edemelor
bolnavului i-a fost indicat hidroclorotiazidă (medicament diuretic), după care la
pacient au apărut simptomele de supradozare cu glicozide tonicardiace.
Explicaţi cauza supradozării şi numiţi măsurile de preîntâmpinare a ei.
77
MEDICAMENTE ANTIARITMICE
A. Actualitatea. Aritmiile cardiace sunt unele din cele mai frecvente simptome
ale maladiilor cardiovascu1are, ale unor intoxicaţii acute etc., care la rândul lor pot
cauza tulburări severe ale cardiodinamicii şi hemodinamicii sistemice, deseori factor
major al letalităţii. Farmacoterapiei acestor dereglări îi revine rol important în
reducerea letalităţii printre pacienţii cu aritmii cardiace. Din aceste considerente,
cunoaşterea aspectelor farmacocinetice şi farmacodinamice ale medicaţiei
antiaritmice, precum şi elaborarea unor medicamente noi, constituie o problemă de
importanţă majoră pentru practica medicală.
B. Scopul instruirii: studentul trebuie să capete cunoştinţe fundamentale în
domeniul medicaţiei antiaritmice, problemelor de asistenţă medicală urgentă
(combaterea dereglărilor de ritm).
1) Studentul trebuie să cunoască: denumirea principalelor medicamente
antiaritmice, principiile de clasificare, aspectele farmacocinetice, mecanismul de
acţiune şi efectele farmacologice, indicaţiile şi contraindicaţiile, reacţiile adverse, căile
optime de administrare şi principiile de selectare şi dozare a antiaritmicelor în funcţie
de situaţie, substituirea unui medicament cu altul analogic după proprietăţile
farmacologice.
2) Studentul trebuie să poată: prescrie antiaritmicele în toate formele
medicamentoase, să indice medicamente în diferite dereglări de ritm, aplica
cunoştinţele căpătate la rezolvarea situaţiilor de problemă.
Anatomia omului. Cordul. Sistemul conductibil al cordului.
Histologia. Inima. Dezvoltarea. Structura sistemului conductibil al inimii şi
caracteristica citochimică. Inervaţia cordului. Modificările de vârstă ale cordului.
Regenerarea. Particularităţile citochimice şi funcţionale ale miocardului.
Biofizica. Bioelectrogeneza. Înregistrarea biopotenţialilor. Transmiterea
informaţiei prin canalele biologice de comunicaţie.
Biochimia. Organizarea structurală a membranelor biologice.
Fiziologia. Proprietăţile fiziologice ale miocardului (automatism, excitabilitate,
conductibilitate, contractilitate). Rolul nodului sinusal şi atrio-ventricular, fascicolului
Hiss şi fibrelor Purkinje. Electrocardiograma şi interpretarea electrocardiografică a
anomaliilor cardiace.
Toxicologia. Toxice şi medicamente care cauzează aritmii cardiace.
Fiziopatologia. Dereglările automatismului, excitabilitătii, conductibilităţii şi
contractilităţii inimii. Cauzele aritmiilor la copii.
Semiologia. Tahiaritmiile supraventriculare, ventriculare. Bradiaritmiile şi
blocul atrioventricular.
1. Definiţia şi clasificarea antiaritmicelor.
2. Medicamentele cu acţiune asupra cardiomiocitelor (sistemului conductor şi
contractil al miocardului). Blocantele canalelor de sodiu (clasa Ia). Farmacocinetica şi
farmacodinamia (mecanismul de acţiune, influenţa asupra conductibilităţii,
78
contractilităţii, excitabilităţii, automatismului şi frecvenţei contracţiilor cardiace).
Indicaţiile. Contraindicaţiile Reacţiile adverse.
3. Blocantele canalelor de sodiu (clasa Ib.). Farmacocinetica şi farmacodinamia.
4. Farmacodinamia preparatelor din clasa Ic. Mecanismul şi particularităţile de
acţiune. Indicaţiile. Reacţiile adverse.
5. Remediile cu acţiune asupra inervaţiei eferente a cordului. -
adrenoblocantele (clasa II). Clasificarea. Mecanismul de acţiune. Influenţa asupra
proprietăţilor funcţionale ale cordului. Indicaţiile. Contraindicaţiile. Reacţiile adverse.
6. Antagoniştii canalelor calciului (clasa IV). Mecanismul de acţiune. Efectele
farmacologice. Indicaţiile. Contraindicaţiile. Reacţiile adverse.
7. Medicamentele care măresc preponderent perioada refractară efectivă (clasa
III). Mecanismul şi particularităţile de acţiune. Indicaţiile. Contraindicaţiile. Reacţiile
adverse.
8. Caracteristica succintă a substanţelor medicamentoase folosite în bradiaritmii
şi tulburările conductibilităţii.
9. Alte preparate cu proprietăţi antiaritmice (glicozidele cardiace,
preparatele de potasiu, adenozina, preparatele de Mg etc.)
10. Particularităţile acţiunii medicamentelor antiaritmice la copii.
Pe verticală: Denumirea medicamentelor. 1. Chinidină. 2. Procainamidă. 3.
Lidocaină. 4. Mexiletină. 5. Flecainidă. 6. Metoprolol. 7. Bretiliu tosilat. 8.
Amiodaronă. 9. Verapamil. 10. Clorură de potasiu. 11. Propranolol. 12. Sotalol.
Pe orizontală: 1. Forma medicamentoasă. 2. Modul de administrare. 3. Dozele
Chinidină. 2. Procainamidă. 3. Lidocaină. 4. Mexiletină. 5. Flecainidă. 6. Metoprolol.
7. Bretiliu tosilat. 8. Amiodaronă. 9. Verapamil. 10. Clorură de potasiu. 11.
Propranolol. 12. Sotalol.
Medicamente utilizate în (pentru): extrasistolii şi tahicardii paroxistice
supraventriculare, extrasistolii atriale şi ventriculare de tip simpatoadrenal (neurogen),
bloc atrio-ventricular, fluter şi fibrilaţie atrială, fibrilaţii ventriculare, tahicardie
paroxistică ventriculară, aritmii cauzate de supradozarea glicozidelor cardiace,
fibrilaţie atrială, bradicardie sinusală, extrasistolii şi tahicardii ventriculare după
infarct miocardic acut.
pag. 174-176).
2016, pag.176-177).
Chişinău, 2016, pag.177).
79
6) Film didactic experimental şi virtual(în timpul seminarului: protocol,
concluzii)
Tabelul 1
Caracteristica comparativă a medicamentelor antiaritmice
Grupa preparatelor antiaritmice
Parametrii IA IB IC III IV
canalelor de Na
Blocarea canalelor de K
canalelor de Ca
Influenţa asupra faza 0
potenţialului de faza 1
acţiune a fibrelor faza 2
Purkinje faza 3
faza 4
durata potenţialului
de acţiune
Influenţa asupra automatismul
parametrilor excitabilitatea
cordului conductibilitatea
contractilitatea
durata perioadei
refractere efective
Eficacitatea în supraventriculare
aritmii ventriculare
Notă! Pentru completarea tabelului utilizaţi următoarele semne:
“↑” – majorare, “↓” – micşorare, “-“ – lipsa efectului, “+” – prezenţa.
Tabelul 2
Reacţiile adverse ale medicamentelor antiaritmice
Lidoca- Propafe- Propra- Amioda- Vera-
Reacţii adverse Chinidină
ină nonă nolol ronă pamil
Micşorarea contractilităţii
miocardului
Dereglarea
conductibilităţii AV
Hipotensiune
Cefalee
Bronhospasm
Hematotoxicitate
Hipo- / hipertirioză
Depunerea
microcristalelor pe retină
Alveolită
Acţiune aritmogenă
(proaritmică)
8) Problemă
80
La un pacient cu infarct miocardic a apărut fibrilaţie ventriculară. Pentru
salvarea veţii lui este necesar de a restabili ritmul cardiac.
Ce medicamente antiaritmice veţi indica cu acest scop?
81
MEDICAMENTE VASODILATATOARE ȘI VASOCONSTRICTOARE
SISTEMICE
(antihipertensive, antihipotensive)
A. Actualitatea. Conform datelor OMS, hipertensiunea arterială ocupă un loc

primordial printre maladiile ce duc la invaliditate şi deces. Pentru tratamentul acestei
patologii sunt folosite o gamă variată de medicamente ce necesită cunoştinţe profunde
despre proprietăţile farmacologice ale medicamentelor antihipertensive.
O deosebită atenţie necesită și tratamentul hipotensiunii arteriale acute şi
cronice, stări patologice frecvent întâlnite în practica terapeutică, chirurgicală etc. şi
care solicită un tratament complex şi de urgenţă. Astfel, se impune o cercetare mai
minuţioasă a preparatelor medicamentoase existente, precum şi elaborarea de
medicamente noi, mai eficiente şi acceptabile în medicaţia stărilor hipotensive.
ale medicamentelor antihipertensive, antihipotensive cu formarea deprinderilor de
selectare a celor mai eficiente preparate în tratamentul diferitelor forme ale dereglării
tensiunii arteriale.
a) Studentul trebuie să cunoască: principalele substanţe medicamentoase
antihipertensive și antihipotensive, caracteristica lor generală, clasificarea,
mecanismul de acţiune, formele medicamentoase şi căile de administrare, doze1e, in-
dicaţiile, contraindicaţiile și reacţiile adverse.
b) Studentul trebuie să poată: prescrie medicamentul necesar şi înlocuirea lui în
caz de necesitate cu altul; să indice preparatele medicamentoase vasodilatatoare sau
vasoconstrictoare în diferite forme ale dereglarii tensiunii arteriale și stărilor de
urgenţă.
Anatomia omului. Sistemul cardiovascular (inima, arterele, venele şi
capilarele). Particularităţile structurale ale vaselor sangvine. Arterele şi venele
circuitului mare şi mic. Malformaţiile congenitale ale vaselor sangvine magistrale.
Histologia. Structura arterelor de tip muscular, musculo-elastic şi elastic.
Importanţa funcţională a venelor de tip muscular şi fibros (amuscular).
Fiziologia umană. Hemodinamica. Viteza de circulaţie a sângelui. Circulaţia
laminară şi turbulentă.Tensiunea arterială ca o constantă fiziologică a organismului.
Sistemul funcţional de autoreglare a tensiunii arteriale (analiza componentelor
centrale şi periferice). Influenţa aferentă şi efectoare a centrilor vasomotori. Nervii
vasomotori (constrictorii şi dilatatorii vaselor sanguine). Caracteristica şi
particularităţile baroreceptorilor sistemului vascular. Influenţa umorală asupra
tonusului vascular (adrenalina, vasopresina, renina, angiotensina, histamina şi
kininele).
Biochimia. Particularităţile metabolismului muşchilor netezi.
Fiziopatologia. Dereglarea tensiunii sanguine în cazul lezării receptorilor,
centrelor şi proprietăţilor peretelui vascular. Patogenia hipertensiunii esenţiale,
hipertensiunii simptomatice.
Insuficienţa circulatorie acută şi cronică. Sistemul renină-angiotensină-
82
aldosteron. Hipotensiunea.
Semiologia bolilor interne. Hipertensiunea arterială. Noţiune despre
hipertensiunea circuitului mic. Clasificarea HTA, formele clinice ale HTA. Principii
generale de tratament.
1. Clasificarea antihipertensivelor (medicamente neurotrope, musculotrope,
preparatele medicamentoase ce reg1ează metabolismul hidrosalin, inhibitorii
sistemului renin-angiotensină-aldosteron).
2. Clasificarea preparatelor medicamentoase antihipertensive neurotrope ce
micşorează tonusul simpatic.
a) Preparatele medicamentoase antihipertensive cu acţiune centrală.
Mecanismele de acţiune şi efectele farmacologice. Indicaţiile. Reacţiile adverse.
b) Ganglioplegicele. Clasificarea. Mecanismul de acţiune şi efectele. Indicaţiile.
Complicaţiile şi profilaxia lor. Reacţiile adverse.
c) Simpatoliticele: Mecanismul de acţiune. Efectele. Indicaţiile.
Contraindicaţiile. Reacţiile adverse şi profilaxia lor.
d) -adrenoblocantele: Clasificarea, mecanismul de acţiune, efectele.
Indicaţiile. Reacţiile adverse.
e) -adrenoblocantele: Clasificarea, mecanismul de acţiune, efectele. Indicaţiile.
Reacţiile adverse şi profilaxia lor.
f) , - adrenoblocantele. Mecanismul de acţiune, efectele. Indicaţiile. Reacţiile
adverse.
3. Preparatele antihipertensive musculotrope. Clasificarea.
a) Activatorii canalelor de potasiu. Mecanismul de acţiune. Efectele. Indicaţiile.
Reacţiile adverse.
b) Donatori ai oxidului nitric: mecanismul de acţiune. Efectele. Indicaţiile.
Reacţiile adverse.
c) Antagoniştii calciului. Mecanismul de acţiune. Efectele. Indicaţiile. Reacţiile
adverse.
4. Diureticele ca antihipertensive. Mecanismul de acţiune. Indicaţiile. Reacţiile
adverse.
5. Preparatele antihipertensive cu influenţă asupra sistemului renină-
angiotensin-aldosteron. Clasificarea vasopeptidazelor. Mecanismul de acţiune.
a) Inhibitorii enzimei de conversie. Clasificarea. Mecanismul de acţiune.
Efectele. Indicaţiile. Reacţiile adverse.
b) Blocantele receptorilor angiotensinici. Mecanismul de acţiune. Efectele.
c) Inhibitorii vasopeptidazelor. Mecanismul de acţiune. Efectele. Indicaţiile.
Reacţiile adverse.
d) Antagoniştii reninei: mecanismul de acţiune. Efectele. Indicaţiile. Reacţiile
adverse.
6. Preparatele medicamentoase folosite în jugularea crizelor hipertensive.
Caracteristica lor.
7. Principiile generale de tratament al hipertensiunii arteriale.
83
8. Principiile de clasificare ale preparatelor antihipotensive (hipertensive).
9. Vasoconstrictoarele:
a) Simpatomimeticele. Clasificarea. Farmacocinetica.Mecanismul de
acţiune. Efectele. Indicaţiile, contraindicaţiile, reacţiile adverse.
Caracteristica comparativă.
b) Alcaloizii din ergot şi derivaţii acestora. Farmacocinetica. Mecanismul
de acţiune. Efectele. Indicaţiile, contraindicaţiile. Reacţiile adverse.
c) Compuşii izotioureici. Mecanismul de acţiune. Efectele. Indicaţiile,
contraindicaţiile. Reacţiile adverse.
d) Vasoconstrictoarele musculotrope. Farmacocinetica. Mecanismul de
acţiune. Efectele. Indicaţiile, contraindicaţiile. Reacţiile adverse.
e) Psihostimulatoarele. Analepticele. Farmacocinetica. Mecanismul de
acţiune. Efectele. Indicaţiile, contraindicaţiile. Reacţiile adverse.
f) Tonizantele generale. Mecanismul de acţiune. Indicaţiile,
g) Particularităţi de acţiune și utilizare locală a vasoconstrictoarelor
10. Antihipotensive cu mecanism complex. Farmacocinetica.Farmacodinamia.
11. Antihipotensive cu acţiune permisivă. Particularităţile acţiunii.
12. Medicamentele antihipotensive care cresc debitul cardiac. Farmacocinetica.
Mecanismul de acţiune. Efectele. Indicaţiile, contraindicaţiile. Reacţiile
adverse.
13. Substituenţii de volum plasmatic. Mecanismul de acţiune. Efectele.
Indicaţiile.

1.) Caracteristica succintă a medicamentelor obligatorii.
Pe verticală: Denumirea preparatului. 1. Hidroclorotiazidă. 2. Captopril. 3.
Diazoxid. 4. Hidralazină. 5. Nitroprusiat de sodiu. 6. Losartan. 7. Moxonidină. 8.
Enalapril. 9. Dextran-70. 10. Dezoxicorticosteron acetat. 11. Angiotensinamidă. 12.
Izoturon.
Medicamentele cu acțiune referitoare la temă, să fie revăzute în compartimentele
anterioare: 1. Clonidină. 2. Metildopa. 3. Rezerpină. 4. Prazosin. 5. Propranolol. 6.
Atenolol. 7. Nifedipină 8. Azametoniu. 9. Nebivolol. 10. Labetalol. 11. Cafeină
benzoat de sodiu. 12. Epinefrină. 13. Norepinefrină. 14. Fenilefrină. 15. Carvedilol.
16. Dopamină.17. Ergotamină. 18. Pantocrină.
(maximă pentru o priză şi pentru 24 de ore, terapeutică). 4. Mecanismul de acţiune: 5.
Să se prescrie următoarele medicamente în toate formele medicamentoase
posibile. 1. Clonidină. 2. Metildopa. 3. Rezerpină. 4. Azametoniu. 5. Propranolol. 6.
Hidroclorotiazidă. 7. Atenolol. 8. Captopril. 9. Diazoxid. 10. Hidralazină. 11.
Nifedipină. 12. Nitroprusiat de sodiu. 13. Losartan. 14. Prazosin. 15. Nebivolol. 16.
Enalapril. 17. Moxonidină. 18. Labetalol. 19. Carvedilol. 20. Epinefrină. 21.
Norepinefrină. 22. Fenilefrină. 23. Ergotamină. 24. Cafeină benzoat de sodiu. 25. Do-
84
pamină. 26. Pantocrină. 27. Dextran-70. 28. Dezoxicorticosteron acetat. 29. Izoturon.
30. Angiotensinamidă.
Medicamente utilizate în (pentru): criză hipertensivă, diagnosticul
feocromocitomului, tratamentul feocromocitomului, hipertensiune arterială uşoară,
hipertensiune arterială severă, hipertensiune arterială cu aritmii, hipertensiunea
arterială cu hiperaldosteronism, hipertensiunea arterială cu hiperreninemie,
hipotensiune arterială hemoragică, hipotensiune la supradozarea deprimantelor SNC,
şoc cardiogen cu hipotensiune arterială, migrenă, distonii neurovegetative,
hipotensiune arterială rezistentă la simpatomimetice, hipotensiune ortostatică, rinite
acute, şoc hipovolemic, hipotensiune arterială cronică.
pag.190-195)
2016, pag.197-198)
5.) Situații virtuale (Îndrumar pentru lucrări de laborator la farmacologie,
Chişinău, 2016, pag.190-195)
concluzii)
Tabelul 1
Influenţa preparatelor medicamentoase hipotensive asupra tonusului vascular,
debitului cardiac şi secreţiei de renină
Tonus vascular
Parametrii Debitul cardiac Secreţia de renină
Arterial Venos
Clonidină
Azametoniu
Bromid
Rezerpină
Doxazosin
Propranolol
Hidralazină
Minoxidil
Nifedipină
Verapamil
Nitroprusiat de
sodiu
Notă: pentru completarea tabelului utilizaţi următoarele semne:
“↑” – majorare, “↓” – micşirare, “-“ – lipsa efectului.
Tabelul 2
Reacţiile adverse ale hipotensivelor miotrope
Reacţii adverse Hidralazină Minoxidil Nitroprusiat Nifedipină Verapamil
de sodiu
Cefalee
Hiperemia pielii
Tahicardie
Bradicardie
Hipotensiune ortostatică
Edemul membrelor
85
inferioare
Constipaţii
Sindrom reumatoid acut
Hiperglicemie
Sindrom "de suspendare"
Notă: prezenţa efectului indicaţi prin semnul “+”.
Tabelul 3
Caracteristica comparativă a clonidinei şi moxonidinei
Parametrii comparativi Clonidina Moxonidina
Stimularea α2-adrenoreceptorilor
Mecanismul centrali
acţiunii Stimularea receptorilor
imidazolinici -I1centrali
Cuparea crizelor hipertensive
Utilizarea
Terapia sistematică a HTA
Efect sedativ-hipnotic evident
Reacţii adverse Xerostomie
Sindrom "de suspendare"
Notă: prezenţa efectului notaţi cu semnul “+”
Tabelul 4
Caracteristica comparativă a inhibitorilor enzimei de conversie a angiotensinei
(IEC) şi blocantelor receptorilor angiotenzinici
Blocantele receptorilor
Parametri comparativi IEC
angiotenzinici
Angiotensina II
Conţinutul în sânge Aldosteronul
Noradrenalina
Bradikinina
Prostaglandina E2
Utilizare Tratarea HTA
Tratarea IC
Reacţiile adverse Tuse uscată
Erupţii cutanate
Edem angioneurotic
(Quinke)
Vertij
Notă: pentru completarea tabelului utilizaţi următoarele semne:
“↑” – majorare, “↓” – micşorare, “-“ – lipsa efectului, “+” – prezenţa.
Tabelul 5
Medicamente utilizate în hipotensiunea arterială. Mecanismul lor de acţiune
Medicamente Hipotensiune Hipotensiune Şoc Mecanismul
arterială acută arterială cardiogen de acţiune
cronică
Cafeină benzoat de
sodiu
Izoturon
Dopamină
Angiotensinamidă
86
Dezoxicorticosteron
acetat
Epinefrină
Notă: prezenţa utilizării preparatului indicaţi prin semnul “+”.
8.) Probleme:
În condiţii experimentale s-au modelat următoarele variante ale hipertensiunii
arteriale:
a) Imobilizarea animalelor cu dezvoltarea unui stress
b) Stimularea nervilor simpatici cu vasoconstricţie periferică şi tahicardie
c) Producerea unei vasoconstricţi prin administrarea substanţelor cu acţiune
asupra musculaturii netede
d) Prin stimularea aparatului juxtaglomerular al rinichilor
e) Dezvoltarea unei tumori a medulosuprarenalelor
f) Administrarea angiotensinei II
Ce grupe şi preparate veţi selecta pentru tratamentul hipertensiunii arteriale
produse?
Care este mecanismul de acţiune al acestor preparate?
Un pacient ce a suportat un accident rutier a fost internat de urgenţă în secţia

terapie intensivă. Tensiunea arterială era 60/20 mmHg, frecvenţa contracţiilor cardiace
– 140 bătăi/minut, pO2 – 75%.
Indicaţi pacientului medicamentele posibile pentru mărirea valorilor tensiunii
arteriele.
Explicaţi mecanismele de acţiune ale medicamentelor selectate.
87
MEDICAŢIA VASODILATATOARE REGIONALĂ ŞI PERIFERICĂ
 Medicametele care ameliorează circulaţia coronariană (antianginoase).
 Vasodilatatoare cerebrale. Vasodilatatoare periferice.
 Medicamentele venotrope.
A. Actualitatea. Cardiopatia ischemică (angina pectorală, infarctul acut de mio-
card) este una din cele mai frecvente cauze ale invalidităţii şi letalităţii pacienţilor.
Pentru tratamentul acestei patologii se folosesc medicamente care ameliorează
circulaţia coronariană, coagulabilitatea sîngelui şi metabolismul miocardului. De
asemenea, dereglările circulaţiei cerebrale şi periferice constituie o pondere
considerabilă în practica medicală, iar pentru tratarea lor se folosesc grupe multiple de
medicamente cu influenţă asupra tonusului vascular, coagulabilităţii sîngelui,
proceselor metabolice şi energetice .
B. Scopul instruirii. Studentul trebuie să obţină cunoştinţe fundamentale în
domeniul medicamentelor antianginoase, problemelor de asistenţă medicală de
urgenţă (jugularea acceselor anginoase, principiile tratamentului medicamentos al
infarctului acut de miocard). Familiarizarea studentului cu farmacologia
medicamentelor vasodilatatoare cerebrale şi venotrope.
a) Studentul trebuie să cunoască: definiţia, clasificarea, mecanismul de acţiune,
efectele, indicaţiile, contraindicaţiile şi reacţiile adverse ale medicamentelor
antianginoase, vasodilatatoare cerebrale, periferice şi venotrope, principiile
tratamentului în infarct acut de miocard, căile optime de administrare şi principiile de
dozare în funcţie de situaţie.
b) Studentul trebuie să poată: prescrie principalele medicamente obligatorii în
formele medicamentoase posibile, selecta medicamentele în funcţie de maladie şi
stările patologice.
Anatomia omului. Arterele, venele, capilarele, anastomozele vaselor cordului.
Circuitul mare şi mic. Particularităţile de vârstă ale cordului şi circulaţiei coronariene.
Arterele şi venele creierului. Structura şi inervaţia creierului.
Histologia. Particularităţile citochimice şi funcţionale ale miocardului.
Fiziologia umană. Volumul sângelui circulant, volumul sistolic şi minut-
volumul, aportul venos către cord (presarcina), presiunea diastolică din ventriculul
stâng, rezistenţa periferică (postsarcina). Fiziologia circulaţiei cerebrale şi periferice.
Fiziopatologia. Parametrii insuficienţei cardiace: modificările volumului
sistolic, minut volumului, frecvenţei şi contracţiilor cardiace, activităţii cordului.
Boli interne. Noţiune despre cardiopatia ischemică. Factorii de risc ai
cardiopatiei ischemice. Principalele forme clinice ale anginei pectorale (angina stabilă
şi instabilă). Infarct acut de miocard. Actualitatea problemei.
1. Definiţia şi clasificarea medicamentelor antianginoase care ameliorează
circulaţia coronariană, coagulabilitatea sîngelui şi metabolismul miocardului.
2. Nitraţii organici. Farmacocinetica. Mecanismul de acţiune. Influenţa asupra
inimii şi hemodinamicii. Indicaţiile. Reacţiile adverse. Contraindicaţiile.
88
3. Particularităţile molsidominei. Caracteristica comparativă a nitraţilor şi
molsidominei.
4. Blocantele canalelor calciului. Clasificarea. Farmacocinetica. Mecanismul
acţiunii antianginoase. Influenţa asupra cordului şi hemodinamicii. Indicaţiile.
Reacţiile adverse. Contraindicaţiile.
5. Blocantele -adrenergice ca antianginoase şi medicamentele bradicardice.
Clasificarea. Mecanismul acţiunii antianginoase, efectele. Indicaţiile şi reacţiile
adverse. Contraindicaţiile.
6. Coronarodilatatoarele musculotrope. Mecanismul de acţiune, efectele.
7. Medicamentele ce ameliorează metabolismul miocardului (cardioprotectoare).
Mecanismul de acţiune, efectele. Indicaţiile. Reacţiile adverse.
8. Medicamentele folosite pentru jugularea acceselor angioase.
9. Grupele de medicamente utilizate în tratamentul infarctului acut de miocard.
Principiile de acţiune.
10. Clasificarea medicamentelor utilizate în dereglările circulaţiei cerebrale,
periferice şi venotrope.
11.Vasodilatatoarele periferice. Clasificarea. Mecanismul de acţiune, efectele,
indicaţiile şi reacţiile adverse.
12. Clasificarea vasodilatatoarelor cerebrale antiischemice.
13.Vasodilatatoarele miotrope. Alcaloizii din Vinca minor. Mecanismul de acţiune,
efectele, indicaţiile şi reacţiile adverse.
14. Derivaţii xantinici. Mecanismul de acţiune, efectele, indicaţiile şi reacţiile
adverse.
15. Blocantele canalelor calciului utilizate ca antiischemice cerebrale. Mecanismul
de acţiune, efectele, indicaţiile şi reacţiile adverse.
16. Spasmoliticele miotrope cu spectru larg de acţiune. Mecanismul de acţiune,
efectele, indicaţiile şi reacţiile adverse.
17.Vasodilatatoarele neurotrope:
a) Alcaloizii de ergot. Mecanismul de acţiune, efectele, indicaţiile şi reacţiile
adverse.
b) -adrenoblocante. Mecanismul de acţiune, efectele, indicaţiile şi reacţiile
adverse.
c) -adrenomimeticele. Mecanismul de acţiune, efectele, indicaţiile şi reacţiile
d) Antiserotonicele. Mecanismul de acţiune, efectele, indicaţiile şi reacţiile
18. Clasificarea medicamentelor ce modifică proprietăţile reologice ale sângelui
utilizate în dereglările circulaţiei cerebrale. Mecanismul de acţiune, efectele,
indicaţiile şi reacţiile adverse.
19. Medicamentele cu influenţă asupra metabolismului cerebral, utilizate în
dereglările circulaţiei cerebrale. Mecanismul de acţiune, efectele, indicaţiile şi
reacţiile adverse.
20. Clasificarea medicamentelor antimigrenoase. Caracteristica medicamentelor
utilizate în jugularea accesului de migrenă şi tratamentul migrenei.
89
21. Principiile tratamentului medicamentos al ictusului cerebral (hemoragic şi
ischemic).
22. Clasificarea angioprotectoarelor. Mecanismul de acţiune, efectele, indicaţiile
medicamentelor de origine vegetală, animaliere şi sintetice.
23. Medicamentele venotrope.
a) Medicamente venodilatatoare
b) Medicamente venoconstrictoare (venotonizante) şi venoprotectoare.
Mecanismul de acţiune, efectele, indicaţiile.
c) Medicamentele urilizate în profilaxia şi tratamentul trombozei venoase.
d) Venoscleroterapia. Principiile tratamentului medicamentos.
F. Lucru de sine stătător (se realizează în scris în procesul pregătirii).
Pe verticală: Denumirea medicamentului. 1. Nitroglicerină. 2. Dipiridamol. 3.
Izosorbid dinitrat. 4. Molsidomină. 5. Vinpocetină. 6. Pentoxifilină. 7. Cinarizină. 8.
Nicergolină. 9. Xantinol nicotinat. 10. Piricarbat. 11. Sumatriptan. 12. Ravimig. 13.
Troxerutină. Medicamentele cu acțiune referitoare la temă, să fie revăzute în
compartimentele anterioare: 1. Propranolol. 2. Verapamil, 3 Nifedipină. 4. Nebivolol.
5. Fentolamină. 6. Piracetam.
1. Nitroglicerină. 2. Dipiridamol. 3. Izosorbid dinitrat. 4. Molsidomină.
5. Vinpocetină. 6. Pentoxifilină. 7. Cinarizină. 8. Nicergolină. 9. Xantinol nicotinat.
10. Piricarbat. 11. Sumatriptan. 12. Ravimig. 13. Troxerutină.
14. Propranolol. 15. Verapamil. 16 Nifedipină. 17. Nebivolol. 18. Fentolamină.
19. Piracetam.
Medicamente utilizate în (pentru): infarctul acut de miocard, combaterea
durerilor în infarctul acut de miocard, profilaxia trombozelor în infarctul acut de
miocard, jugularea acceselor de angină pectorală, profilaxia acceselor de angină
pectorală, accese de migrenă, tratamentul migrenei, encefalopatie hipertensivă,
dereglări vestibulo-cohleare, ictus ischemic, insuficienţă circulatorie cerebrală cronică,
sechelele traumei cerebrale, sindrom Raynaud, endarteriită obliterantă, ateroscleroză
cerebrală, tulburari oftalmologice ischemice.
3) Teste. Îndrumar pentru lucrări de laborator la farmacologie, Chişinău, 2016,
pag. 181-184, 178-179 şi 189-190.
4) Caz clinic. Îndrumar pentru lucrări de laborator la farmacologie, Chişinău,
2016, pag.184-185, 180 .
5) Situaţii virtuale. Îndrumar pentru lucrări de laborator la farmacologie,
Chişinău, 2016, pag. 186-187, 180.
6) Film didactic experimental şi virtual „Langerdorff Heart”. (în timpul
seminarului: protocol, concluzii)
90
Tabelul 1
Mecanismul de acţiune a diverselor grupe de medicamente antianginoase
Principiile de tratament a Blocantele
cardiopatiei ischemice Efectele Nitraţii β-AB canalelor Dipiridamol
a miocardului de Ca
Micşorarea necesităţii micşorarea
miocardului în O2 prin: presarcinii
micşorarea
postsarcinii
micşorarea FCC
Creşterea aportului de O2 dilatarea vaselor
către miocard prin: coronariene de
calibru mare
dilaterea vaselor
coronariene de
calibru mic
ameliorarea
circulaţiei
subendocardiace
blocarea nivelelor
centrale a reflexelor
coronaroconstric-
toare
Notă! Prezenţa efectului indicaţi prin semnul “+”
Tabelul 2
Reacţiile adverse ale medicamentelor antianginoase
Reacţii adverse Nitrogli- Propranolol Nifedipina Verapamil Dipiridamol
cerina
Cefalee
Ameţeli
Tahicardie
Bradicardie
Hipotensiune arterială
Bronhospasm
Edem maleolar
Hiperemia pielii feţei
Fenomenul "de furt"
Fenomenul "de sus-
pendare"
Notă! Prezenţa efectului se notează cu semnul“+”.
Tabelul 3
Grupele de medicamente utilizate în tratamentul infarctului acut de miocard
Grupa preparatelor
Scopurile farmacoterapiei Medicamentele
medicamentoase
Jugularea sindromului algic
Înlăturarea aritmiilor
Profilaxia şi tratamentul trombozelor
Stimularea funcţiei contractile a miocardului
Ameliorarea circulaţiei cardiace
Terapia edemului pulmonar
91
Tabelul 4
Caracteristica comparativă a nitraţilor organici
Forma Calea de Începutul Durata
Parametri medicamen- adminis- acţiunii acţiunii
Indicaţii
toasă trare (sec,min) (min,ore)
Medicamente Nitroglicerină
cu Nitromint
nitroglicerină Trinitrolong
Sustac-forte
Nitrong-forte
Nitrogranulong
Nitro
Nitrodisc
Medicamente Nitrosorbit
cu isosorbit Cardichet
dinitrat Isochet-retard
Isomac-retard
Medicamente Monosan
cu isosorbit Olicard-retard
mononitrat
Tabelul 5
Selectivitatea tisulară a blocanţilor canalelor de calciu
Structura chimică Medicamentele Blocarea preponderentă a canalelor de calciu
Cardiomiocitelor Vaselor Vaselor
arteriale arteriale
periferice cerebrale
Derivaţii-
dihidropiridinei
Derivaţii
fenilalchilaminei
Derivaţii
benzotiazepinei
Derivaţii
difenilpiperazinei
Notă! Prezenţa efectului se notează cu semnul „++” – efect maxim; „+” – efect mai mic decât maxim.
8) Probleme:
Un pacient a sesizat o durere acută în regiunea cordului. A folosit un
medicament. Accesul de durere a dispărut, dar imediat au apărut vertijul, slăbiciunea,
bolnavul a pierdut cunoştinţa. La examenul obiectiv s-a determinat o hipotensiune
arterială acută.
Care este cauza hipotensiunii arteriale acute?
În staţionar a fost internat un pacient cu simptome de dereglări circulatorii

cerebrale şi acuze de o cefalee pronunţată şi frecventă. În rezultatul examinării a fost
92
stabilit o stare migrenoasă.
Ce medicamente veţi utiliza pentru jugularea accesului de cefalee şi tratamentul
sistematic al migrenei?
93
DIURETICELE
PREPARATELE ANTIGUTOASE ŞI UTILIZATE ÎN UROLITIAZĂ
PREPARATELE UTILIZATE ÎN DEREGLĂRILE ECHILIBRULUI HIDRO-
ELECTROLITIC ŞI ACIDO-BAZIC. SUBSTITUIENŢII DE VOLUM
PLASMATIC
A. Actualitatea. Retenţia sărurilor şi apei în organism este responsabilă de
hidratarea ţesuturilor cu formarea edemelor ce însoţesc maladiile renale, insuficienţa
cardiovasculară, unele forme de patologie a ficatului şi stările de urgenţă (intoxicaţii
acute, crize hipertensive, edem cerebral etc.). Pentru rezolvarea situaţiilor respective
este necesară selectarea adecvată a diureticelor în funcţie de mecanismul lor de
acţiune, farmacodinamie şi farmacocinetică. Guta şi stările de urolitiază necesită un
tratament de durată pentru prevenirea acceselor şi formarea de calculi renali.
Dereglările echilibrului hidro-electrolitic şi acido-bazic, prezente în diverse patologii
şi stări patologice necesită corecţia adecvată. Stările de hipovolemie, însoţesc o gamă
variată de patologii (şocuri, hipotensiuni arteriale, deshidratări, intoxicaţii etc.) şi
reprezintă o stare de urgenţă cu selectarea adecvată a substituienţilor de volum
plasmatic în funcţie de efectele farmacologice şi reacţiile adverse.
B. Scopul instruirii constă în cunoaşterea de către studenţi a farmacologiei
diureticelor, preparatelor antigutoase şi utilizate în urolitiază, a dereglărilor
echilibrului hidro-electrolitic şi acido-bazic, substituienţilor de volum plasmatic,
precum şi în formarea deprinderilor de prescriere a reţetelor şi de selectare a medica-
mentelor în funcţie de patologie.
a) Studentul trebuie să cunoască: definiţia, clasificarea, mecanismul de acţiune,
efectele farmacologice, indicaţiile, contraindicaţiile, reacţiile adverse şi
farmacocinetica diureticelor, preparatelor antigutoase, celor utilizate în urolitiază,
dereglările echilibrului hidro-electrolitic şi acido-bazic, substituienţilor de volum
plasmatic
b) Studentul trebuie să poată: prescrie preparatele din grupele respective în
diverse forme medicamentoase şi să le indice în funcţie de maladie şi stările
patologice.
Anatomia umană. Anatomia rinichilor.
Histologia. Structura nefronului.
Fiziologia umană. Mecanismele principale ale excreţiei (formării) urinei.
Starea acido-bazică şi echilibrul hidro-electrolitic.
Biochimia. Biochimia formării urinei. Calcu1ii renali, structura lor,
mecanismul de formare.
Fiziopatologia. Dereglarea echilibrului hidro-electrolitic şi acido-bazic.
Patogeneza edemelor şi hipovolemiei.
1. Diureticele. Noţiune de diuretice şi saluretice.
2. Clasificarea diureticelor după mecanismul acţiunii, locul acţiunii în nefron,
viteza apariţiei şi durata efectului, intensitatea acţiunii.
94
3. Diureticele cu influenţă predominantă asupra glomerulului. Caracterizarea
acţiunii diuretice a glicozidelor cardiace, xantinelor şi vasodilatatoarelor. Indicaţiile.
4. Diureticele cu influenţă predominantă asupra tubului contort proximal.
Inhibitorii carboanhidrazei. Mecanismul de acţiune. Efectele farmacologice, influenţa
asupra eliminării apei şi electroliţilor. Indicaţiile. Contraindicaţiile. Reacţiile adverse.
5. Diureticele osmotice - cu acţiune pe parcursul întregului nefron, dar
preponderent în tubii proximali. Mecanismul acţiunii. Efectele farmacologice,
influenţa asupra eliminării apei şi electroliţilor. Indicaţiile. Contraindicaţiile. Reacţiile
adverse.Farmacocinetica.
6. Diureticele cu influenţă predominantă asupra porţiunii ascendente a ansei
Henle (saluretice). Mecanismul acţiunii. Efectele farmacologice, influenţa asupra
eliminării apei şi electroliţilor. Indicaţiile. Contraindicaţiile. Reacţiile adverse.
Farmacocinetica.
7. Preparatele cu influenţă asupra segmentului cortical al ansei Henle şi tubului
contort distal. Diureticele tiazidice şi înrudite (netiazidice). Mecanismul de acţiune.
Efectele farmacologice, influenţa asupra eliminării apei şi electroliţilor. Indicaţiile.
Contraindicaţiile. Reacţiile adverse. Farmacocinetica.
8. Diureticele cu influenţă predominantă asupra segmentului terminal al tubului
contort distal şi tubului colector. Clasificarea. Antagoniştii competitivi şi
necompetitivi ai aldosteronului: mecanismul acţiunii, efectele farmacologice, influenţa
asupra eliminării apei şi electroliţilor. Indicaţiile. Contraindicaţiile. Reacţiile adverse.
Farmacocinetica.
9.Preparatele antigutoase. Clasificarea. Caracteristica preparatelor cu acţiune
specifică utilizate în criza de gută. Preparatele utilizate în profilaxia (tratamentul)
gutei: clasificarea, mecanismul de acţiune, efectele, indicaţiile şi reacţiile adverse ale
uricoinhibitorilor, uricozuricelor şi uricoliticelor.
10. Preparatele utilizate în urolitiază: clasificarea, caracteristica medicamentelor
ce modifică pH-ul urinei şi spasmoliticelor vegetale.
11. Clasificarea preparatelor utilizate în dereglările echilibrului hidro-electrolitic.
Soluţiile cristaloizilor utilizate în deshidratările izotone, hipotone şi hipertone:
proprietăţile farmacologice, indicaţiile, contraindicaţiile, reacţiile adverse. Preparatele
utilizate pentru corecţia hipokaliemiei, hipomagniemiei şi hipocalciemiei.
12. Preparatele folosite în dereglările echilibrului acido-bazic. Clasificarea.
Caracteristica preparatelor utilizate în tratamentul acidozelor şi alcalozelor.
13. Substituenţii de volum plasmatic. Clasificarea.
14. Dextranii ca substituienţi de volum plasmatic: clasificarea, mecanismul de
acţiune, efectele, indicaţiile, contrindicaţiile, reacţiile adverse.
15. Preparatele hidroxietilamidonului ca substituienţi de volum plasmatic:
clasificarea, mecanismul de acţiune, efectele, indicaţiile, contrindicaţiile, reacţiile
adverse.
16. Preparatele polimerilor polipeptidici ca substituienţi de volum plasmatic:
mecanismul de acţiune, efectele, indicaţiile, contrindicaţiile, reacţiile adverse.
17. Preparatele sângelui ca substituienţi de volum plasmatic: mecanismul de
acţiune, efectele, indicaţiile, contrindicaţiile, reacţiile adverse.
F. Lucrul de sine stătător (se realizează în scris în procesul pregătirii)
95
Pe verticală: Denumirea preparatului. 1. Manitol. 2. Furosemid. 3. Torasemid.
4. Hidroclorotiazidă. 5. Indapamid. 6. Spironolactonă. 7. Triamteren. 8. Colchicina. 9.
Etebenicidă. 10. Alopurinol. 11. Cistenal. 12. Clorură de amoniu. 13. Hidrocarbonat
de sodiu. 14. Dextran-40. 15. Polivinilpolividon (povidon). 16. Clorură de sodiu. 17.
Clorură de potasiu. 18. Clorură de calciu. 19. Rehidron. 20. Hidroxietilamidon
(refortan). 21. Trometamol. 23.Sulfinpirazonă
Medicamentele cu acțiune referitoare la temă, să fie revăzute în
compartimentele anterioare: 1. Dextran-70.
(terapeutică, maximă pentru o priză şi pentru 24 ore). 4. Mecanismul de acţiune. 5.
Indicaţiile. 6.Contraindicaţiile. 7. Reacţiile adverse.
posibile: 1. Manitol. 2. Furosemid. 3 Torasemid. 4. Hidroclorotiazidă. 5. Indapamid.
6. Spironolactonă. 7.Triamteren. 8 Colchicina. 9. Etebenicidă. 10. Alopurinol. 11.
Cistenal. 12. Clorură de amoniu. 13. Hidrocarbonat de sodiu. 14. Dextran-40. 15.
Dextran-70. 16. Polivinilpolividon (povidon). 17. Natriu clorid. 18. Clorură de
potasiu. 19. Clorură de calciu. 20. Rehidron. 21. Hidroxietilamidon (refortan). 22.
Trometamol. 23.Sulfinpirazonă.
Medicamente utilizate în (pentru): edem cerebral, edem pulmonar, insuficienţă
renală acută, insuficienţă renală cronică, intoxicaţie acută, diureză forţată,
hipertensiune arterială esenţială, hipertensiune cu hiperaldosteronism, glaucom,
insuficienţa cardiacă acută, insuficienţa cardiacă congestivă cronică, acces de gută,
profilaxia (tratamentul) gutei, uricoinhibitor în gută, uricozurice în gută, alcalinizarea
urinei în urolitiază, acidificarea urinei în urolitiază, colica renală în urolitiază, în starea
de acidoză, în starea de alcaloză, deshidratarea izotonă, deshidratarea hipotonă,
deshidratarea hipertonă, şocul hipovolemic, detoxicarea organismului în peritonite,
detoxicarea organismului în toxicoinfecţiile alimentare, hipotensiune arterială acută,
profilaxia şi tratamentul trombozelor, hipokaliemie, hipocalciemie.
3) Teste. Îndrumar pentru lucrările de laborator la farmacologie. Chişinău, 2016.
pag. 199-203, 275-276.
4) Caz clinic. Îndrumar pentru lucrările de laborator la farmacologie. Chişinău,
2016. pag. 203, 277.
5) Situaţii virtuale. Îndrumar pentru lucrările de laborator la farmacologie.
Chişinău, 2016. p. 204, 277.
6) Film didactic experimental şi virtual. (în timpul seminarului: protocol,
concluzii).
7. Tabele (recapitularea cunoştinţelor)
Tabelul 1
Localizarea acţiunii predominante a diureticelor şi eficacitatea lor clinică
Localizarea acţiunii Medicamente Eficacitatea (mare, medie, mică)
Tubii proximali a)…
Partea ascendentă a ansei a)…
Henle b)…
c)…
96
Segmentul cortical al ansei a)…
Henle şi tubii distali b)…
c)…
d)…
e)…
Segmentul terminal al a)..
tubiclor distali şi tubii b)…
colectori c)…
Pe parcursul întregului a)…
nefron b)…
Tabelul 2
Influenţa diureticelor asupra eliminării ionilor şi acidului uric
Acid
Grupa diureticelor Na+ K+ Ca2+ Mg2+ Cl- HCO3-
uric
Tiazidele şi preparatele înrudite
Diureticele de ansă
Inhibitorii carboanhidrazei
Antagoniştii competitivi ai
aldosteronului
Antagoniştii necompetitivi ai
aldosteronului
Diureticele osmotice
Tabelul 3
Caracteristica farmacologică a medicamentelor diuretice
Calea de Începutul acţiunii
Medicamentul Durata acţiunii (min, ore)
administrare (min, ore)
Hidroclorotiazidă
Indapamid
Clortalidon
Furosemid
Torasemid
Spironolactonă
Triamteren
Manitol
Tabelul 4
Selectaţi indicaţiile principale de administrare ale diureticelor
Indicaţii Tiazidele şi Diureticele Diureticele Inhibitorii Antagoniştii
înrudite "De ansă" osmotice carboanhidrazei concurenţi ai
aldosteronului
Insuficienţa cardiacă
cronică
Hipertensiunea
arterială
Edem pulmonar
Edem cerebral
Insuficienţa renală
acută
Insuficienţa cardiacă
97
acută
Hiperaldosteronism
secundar
Glaucom
Intoxicaţii acute
Tabelul 5
Reacţiile adverse ale diureticelor
Reacţii Hidroclor- Spirono-
Furosemid Acetazolamidă Triamteren
adverse tiazidă lactonă
Hipopotasemie
Hiperpotasemie
Hiperuricemie
Hiperglicemie
Ototoxicitate
Hematotoxicitate
Ginecomastie
Hipotensiune
Hepatotoxicitate
Acidoză
Alcaloză
Tabelul 6
Substituenţii de volum plasmatic: efectele şi mecanisme lor
Grupa de substituient Efectul farmacologic Mecanismul efectului
Soluţia izotonă natriu clor
Dextran 40
Hidroxietilamidon (refortan)
Albumina
Preparatele poligelinei
Tabelul 7
Indicaţiile substituenţilor de volum plasmatic
Indicaţiile Dextran 40 Dextran 70 Polividon Gelatinol Trisol
Şoc hipovolemic
Hipotensiunea arterială acută
Intoxicaţie acută
Patologii cu dereglări ale
microcirculaţiei
Profilaxia şi tratamentul
trombozelor şi
tromboemboliilor
Deshidratarea organismului
8) Probleme:
1. În condiţii experimentale s-a modelat edem cerebral. Pentru înlăturarea
edemului la animalul A s-a folosit manitolul, iar la B – ureea. Peste o oră edemul
cerebral s-a corectat. La supravegherea ulterioară peste 6 ore s-a constatat o revenire a
edemului cerebral la animalul B.
Care este cauza efectelor observate?
98
Explicaţi mecanismele fenomenelor observate.
2. La care grupe de preparate va recurge medicul pentru corecţia stărilor de

hipovolemie în caz de: a) deshidratare izotonă; b) deshidratare hipotonă; c) şoc
hemoragic; d) şoc endotoxic; e) ciroză cu scită.
Argumentaţi selectarea grupelor şi principiile de utilizare.
3. În condiţii experimentale s-a modelat o stare de acidoză. Pentru corecţia
acesteia a fost administrată soluţia de 4% hidrocarbonat de sodiu. La examinare pH-
ulsangvin s-a normalizat, dar se constata o hipernatriemie relativă şi acidoză
intracelulară.
Care a fost cauza hipernatriemiei relative şi persistenţei acidozei intracelulare?
Ce veţi recomanda pentru corecţia acidozei intracelulare?
99
MEDICAMENTE CARE INFLUENŢEAZĂ FUNCŢIILE ORGANELOR
SISTEMULUI DIGESTIV
A. Actualitatea. Patologiile aparatului digestiv se întâlnesc destul de frecvent.
Terapia medicamentoasă a acestora prezintă unele priorităţi faţă de alte metode de
tratament, datorită acţiunii directe asupra organului bolnav şi comodităţii în
administrare.
B. Scopul instruirii. Familiarizarea studenţilor cu medicamentele de bază, care
influenţează funcţiile aparatului digestiv şi cu principiile de selectare corectă a
medicamentului în fiecare caz concret.
a) Studentul trebuie să cunoască: denumirea comună internaţională a
medicamentelor care acţionează asupra funcţiilor aparatului digestiv, clasificarea,
mecanismul acţiunii, indicaţiile, contraindicaţiile, reacţiile adverse.
b) Studentul trebuie să poată: prescrie medicamentele cu influenţă asupra
funcţiilor sistemului digestiv, selecta medicamente în patologia concretă.
Histologie. Caracteristica morfologică şi funcţională a diferitelor regiuni ale
aparatului digestiv. Principiile generale ale structurii tubului digestiv: mucoasa,
submucoasa, stratul muscular, seroasa. Caracteristica generală a mucoasei, structura
ei. Particularităţile mucoasei în diferite regiuni ale tubului digestiv. Pancreasul.
Caracteristica morfofuncţională. Structura pancreasului exocrin şi endocrin,
vascularizarea şi inervaţia. Ficatul. Caracteristica morfofuncţională. Lobul hepatic ca
unitate structurală a ficatului. Structura hepatocitelor. Particularităţile vascularizării.
Posibilităţile regeneratoare ale ficatului. Vezica biliară, căile biliare, structura lor.
Regenerarea mucoasei căilor biliare.
Fiziologie. Importanţa digestiei pentru organism. Bazele fiziologice ale foamei,
apetitului şi saţietăţii. Centrul alimentar. Digestia în cavitatea bucală. Compoziţia şi
proprietăţile salivei, enzimele ei. Digestia gastrică. Compoziţia şi proprietăţile sucului
gastric, importanţa lui. Enzimele sucului gastric şi acţiunea lor. Mecanismul secreţii
gastrice, reglarea ei. Fazele secreţiei sucului gastric. Influenţa factorilor umorali
asupra glandelor stomacale. Enterogastrina, enterogastrona. Digestia duodenală. Rolul
duodenului în digestie. Compoziţia şi proprietăţile sucului pancreatic, acţiunea lui
asupra proteinelor, glucidelor, lipidelor, acizilor nucleici. Enterokinaza. Rolul bilei în
digestie. Mecanismul formării bilei în ficat. Eliminarea bilei în duoden. Stimulenţii
secreţiei biliare. Digestia în intestinul subţire şi gros. Sucul intestinal. Absorbţia
substanţelor în tubul digestiv. Motilitatea tubului digestiv. Mişcările antiperistaltice,
voma.
Biochimie. Substanţele nutritive de bază. Digerarea glucidelor, proteinelor,
lipidelor. Absorbţia. Putrefacţia în intestin. Mecanismele biochimice de reglare a
digestiei. Alimentaţia parenterală.
Fiziopatologie. Insuficienţa digestivă, cauzele ei. Tulburările apetitului,
digestiei stomacale (secreţiei, motilităţii, absorbţiei şi excreţiei). Dereglarea funcţiei
digestive în duoden din cauza insuficienţei sucului pancreatic şi bilei. Dereglările
100
digestiei în intestinul subţire şi gros. Diareea, constipaţia. Autointoxicaţia intensivă,
impractibilitatea intestinală.
1. Clasificarea medicamentelor cu influenţă asupra funcţiilor tubului digestiv.
2. Medicamentele stimulatoare ale apetitului (orexigene) şi funcţiilor digestive.
Clasificarea. Mecanismul acţiunii. Indicaţii.
3. Medicamentele inhibitoare ale apetitului (anorexigene). Clasificarea.
Mecanismul acţiunii. Indicaţii. Contraindicaţii. Reacţii adverse.
4. Medicamentele ce stimulează secreţia de suc gastric (M-colinomimetice, ape
minerale) şi cele de substituţie în hipofuncţia glandelor tubului digestiv. Caracteristica
comparativă a sucului gastric, pepsinei, acidinpepsinei, abominei, pansinormului,
festalului, orazei, mexazei. Folosirea cu scop diagnostic a medicamentelor
stimulatoare ale glandelor stomacale.
5. Medicamentele, care inhibă. secreţia glandelor stomacale şi capacitatea
digestivă a sucului gastric. Clasificarea. Principiile acţiunii.
6. Caracteristica comparativă a acţiunii M-colinoblocantelor şi H2-
histaminoblocantelor în hipersecreţia gastrică.
7. Caracteristica medicamentelor cu acţiune antigastrinică, inhibitorilor pompei
protonice, analogilor prostaglandinelor şi derivaţilor lor sintetici.
8. Antiacidele. Clasificarea. Particularităţile acţiunii.
9. Gastroduodenoprotectoarele şi medicamentele ce contribuie la regenerarea
mucoasei stomacale şi duodenale. Sucralfatul. Medicamentele de bismut.
Prostaglandinele. Medicamentele anabolice. Vitaminele: E, U, P. Medicamentele de
origine vegetală. Medicamentele sintetice. Medicamentele antibacteriene.
10. Grupele de medicamente antiulceroase. Eradicarea infecţiei cu Helicobacter
Pylori.
11. Medicamentele cu acţiune asupra funcţiei excretoare a pancreasului.
12. Clasificarea medicamentelor ce intensifică peristaltismul tubului digestiv
(prochineticele).
13. Agoniştii motilinici.
14. Vomitivele. Clasificarea. Mecanismul acţiunii. Indicaţiile.
15. Laxativele şi purgativele. Clasificarea. Purgativele stimulatoare ale
motilităţii intestinale (purgative iritante), medicamentele sintetice. Purgativele
osmotice şi de volum. Indicaţiile.
16. Medicamentele ce inhibă motilitatea tubului digestiv. Clasificarea.
17. Antivomitivele. Clasificarea. Principiile acţiunii. Indicaţiile antivomitivelor.
18. Antidiareicele. Clasificarea. Mecanismele de acţiune. Caracteristica.
Preparatele medicamentoase bacteriene. Enterolul.
19. Antiflatulentele. Clasificarea. Principiile de acţiune. Utilizarea.
20. Medicamentele hepatotrope. Clasificarea. Medicamentele ce modifică
secreţia şi excreţia bilei. Clasificarea. Principiul acţiunii. Indicaţiile,
21. Hepatoprotectoarele. Clasificarea. Particularităţile acţiunii asupra
hepatocitelor. Utilizarea.
22.Colelitoliticele.
F. Lucru de sine stătător (se îndeplineşte în scris în procesul pregătirii)
101
Pe verticală: Denumirea medicamentului. 1. Ciproheptadină. 2. Amfepramon.
3. Suc gastric natural. 4. Atropină sulfat. 5. Pirenzepină. 6. Ranitidină. 7. Famotidină.
8. Almagel. 9. Hidroxid de magneziu. 10. Omeprazol. 11. Sucralfat. 12. Subcitrat de
bismut coloidal. 13. Regesan. 14. Panzinorm. 15. Pancreatină. 16. Festal. 17.
Aprotinină.
18. Apomorfină. 19. Metoclopramidă. 20. Ondansetron. 21 Tietilperazină. 22.
Loperamid. 23. Bisacodil. 24. Simeticon. 25. Magneziu sulfat. 26. Enterol. 27.
Bactisubtil. 28. Esenţiale. 29. Ademetionină. 30. Colosas. 31. Silibinină. 32. Acid
urzodezoxicolic.
(terapeutică, maximă pentru o priză şi pentru 24 de ore). 4. Mecanismul de acţiune. 5.
1. Ciproheptadină. 2. Amfepramon. 3. Suc gastric natural. 4. Atropină sulfat. 5.
Pirenzepină. 6. Ranitidină. 7. Famotidină. 8. Almagel. 9. Hidroxid de magneziu. 10.
Omeprazol. 11. Sucralfat. 12. Subcitrat de bismut coloidal. 13. Regesan. 14.
Panzinorm. 15. Pancreatină. 16. Festal. 17. Aprotinină.
18. Apomorfină. 19. Metoclopramidă. 20. Ondansetron. 21 Tietilperazină. 22.
Loperamid. 23. Bisacodil. 24. Simeticon. 25. Magneziu sulfat. 26. Enterol. 27.
Bactisubtil. 28. Esenţiale. 29. Ademetionină. 30. Colosas. 31. Silibinină. 32. Acid
urzodezoxicolic.
Medicamente utilizate în (pentru): anorexie, obezitatea alimentară,
hiposecreţia digestivă, aclorhidrie, ahilie gastrică, hiperaciditate gastrică, ulcerul
gastric, pancreatita acută, pancreatita cronică,
intoxicaţii acute, pregătirea bolnavului pentru operaţie, constipaţia acută,
constipaţia cronică, pregătirea către examenul radiologic al tubului digestiv şi
aparatului excretor, diaree acută, meteorism. cinetoze, pentru a suprima voma în
timpul sarcinii, hepatite, dereglările secreţiei şi eliminării bilei, colelitiază,
3.) Teste (Îndrumar pentru lucrări de laborator la farmacologie vezi pag. 205.).
4.) Caz clinic (Îndrumar pentru lucrări de laborator la farmacologie vezi pag.213.).
5.) Situaţii virtuale (Îndrumar pentru lucrări de laborator la farmacologie vezi
pag.214.).
6.) Film didactic experimental şi virtual
7.) Lucru experimental (Îndrumar pentru lucrări de laborator la farmacologie vezi
pag.219.).
8.) Tabele
Tabelul N1
Caracteristica comparativă a medicamentelor anorexigene
Paramatrii Amfetami- Amfepra- Mazindol Dexfenflu-
nă mon ramin
Meca- intensifică eliminarea dopaminei
nismul de şi noradrenalinei
102
blochează recaptarea neuronală
a dopaminei şi noradrenalinei
intensifică eliberarea serotoninei
acţiune blochează recaptarea neuronală
a serotoninei
stimulează alfa- şi beta-
adrenoreceptorii
Influenţa stimulatoare
asupra SNC inhibitoare
Efecte hipertensiune arterială
periferice tahicardie
simpatomim
etice
Dependenţa psihică
medicamen- fizică
toasă
Notă. La completarea tabelului utilizaţi următoarele semne:
“++” – aprecierea maximă a efectului,
“+” – aprecierea minimă a efectului.
Tabelul N2
Caracteristica comparativă a H2 – histaminoblocantelor
Blocarea Blocarea
Durata acţiunii Doza medie
Preparatele fermenţilor receptorilor
(ore) terapeutică (mg)
microsomali (+/-) androgenici (+/-)
Cimetidină
Ranitidină
Famotidină
Nizatidină
Tabelul N3
Caracteristica comparativă a medicamentelor laxative
Medicamente Timpul de Localizarea acţiunii Indicaţiile
apariţie a Intestinul Pe tot Constipaţiile Constipaţiile Intoxicaţii
efectului gros traseul cronice acute
(ore) intestinal
Tisasen
Bisacodil
Ulei de ricin
Sulfat de
sodiu
Tabelul N4
Indicaţiile medicamentelor antivomitive
Medicamente Cinetoze (voma Vomă în perioada Voma în boala Voma în terapia
călătorilor) postoperatorie actinică cu citostatice
Aeron
Difenhidramină
Metoclopramidă
Perfenazină
Ondansetron
Notă. Notaţi prezenţa efectului cu semnul “+”.
Tabelul N5
103
Mecanismul de acţiune al medicamentelor coleretice
Mecanismele de acţiune Colereticele Hidrocoleretice Hiperchinetice Hipochinetice
veridice (colespasmolitice)
Stimularea funcţiei secretorii a
parenchimului hepatic
(hepatocitelor)
Majorarea volumului de bilă pe
contul componentului hidric
(dizolvarea bilei)
Majorarea tonusului vezicii biliare
Micşorarea tonusului căilor biliare
Micşorarea tonusului sfincterului
Oddi
Notă. Notaţi prezenţa efectului cu semnul “+”.
9.) Problemă
Unei femei gravide cu acuze la dereglări intestinale (constipaţie), a fost indicat
un laxativ. După folosirea lui la pacientă au apărut semnele naşterii premature.
Ce laxativ a folosit gravida?
Care a fost cauza travaliului precoce?
104
MEDICAMENTE ANTISPASTICE
(Spasmolitice musculotrope)
A. Actualitatea. Spasmele musculaturii netede a organelor interne (bronhiilor,

intestinului, vezicii biliare şi urinare, miometrului) sunt manifestările multor maladii
acute şi cronice de origine inflamatorie, alergică, nervoasă (dischinezii) şi metabolică
(formarea calculilor). In astfel de cazuri sunt necesare acţiuni energice şi concrete ale
medicului de orice specialitate. Pentru aceasta se cer cunoştinţe fundamentale în
domeniul medicamentelor cu proprietăţi spasmolitice.
medicamentelor spasmolitice din diverse grupe.
a) Studentul trebuie să cunoască: definiţia, denumirea comună internaţională a
medicamentelor antispastice, clasificarea, mecanismul, particularităţile acţiunii,
indicaţiile, reacţiile adverse.
b) Studentul trebuie să poată: prescrie antispasticele de bază în toate formele
medicamentoase posibile, indica medicamente spasmolitice în maladii şi stări
patologice concrete.
Biochimie. Biochimia contracţiilor musculaturii netede. Adenilatciclaza,
AMPc. Fosfodiesteraza.
Fiziologie. Mecanismul contracţiilor muşchilor netezi. Fiziologia sistemului
nervos vegetativ (simpatic şi parasimpatic). Reglarea tonusului şi motilităţii organelor
interne (bronhiilor, stomacului, intestinului, vezicii biliare şi căilor biliare, ureterelor
şi vezicii urinare).
1. Medicamente antispastice. Clasificarea.
2. Spasmoliticele neurotrope. Clasificarea. Mecanismul de acţiune.
Caracteristica comparativă. Indicaţiile. Reacţiile adverse.
3. Antispasticele musculotrope. Clasificarea. Mecanismul de acţiune.
4. Caracteristica comparativă a spasmoliticelor musculotrope. Indicaţiile.
5. Caracteristica comparativă a spasmoliticelor neurotrope şi musculotrope.
Spasmoliticele combinate. Caracteristica lor.
6. Spasmoliticele de provenienţă vegetală. Particularităţile acţiunii. Indicaţiile.
Pe verticală: Denumirea medicamentului. 1. Atropină sulfat. 2. Papaverină
clorhidrat. 3. Platifilină hidrotartrat. 4. Aminofilină. 5. Drotaverină. 6. Baralgină. 7.
Mebeverină.
Indicaţiile.6. Contraindicaţiile. 7. Reacţiile adverse.
posibile: 1. Atropină sulfat. 2. Papaverină clorhidrat. 3. Platifilină hidrotartrat. 4.
105
Aminofilină. 5. Drotaverină. 6. Baralgină.7. Mebeverină.
Medicamente utilizate în (pentru): colelitiază, spasme intestinale, accese de
astm bronşic, angină pectorală, pancreatită acută, colecistită cronică, endarterite,
cistite, calculoză urinară.
4.) Tabele
Tabelul N1
Utilizarea medicamentelor antispastice
Hiperten- În Accese Algodisme- Colici spastice Spasmul
siune practica de astm noree intestinale, vaselor
arterială oftalmo- bronşic spastică renale şi biliare periferice şi
logică cerebrale
Papaverină
clorhidrat
Platifilină
hidrotartrat
Aminofilină
Atropină
sulfat
Drotaverină
Baralgină
Notă. La completarea tabelului utilizaţi următoarele semne:
“++” – aprecierea maximă a efectului,
“+” – aprecierea minimă a efectului.
Tabelul N2
Identificarea medicamentelor antispastice
Medicament Calea de Timpul acţiunii Mecanismul Apartenenţa
e administrare Începutul Durata de acţiune chimică
(ore) (ore)
A Intern, 0,5 – 1 4-6 musculotrop Derivaţi purinici
i/venos, 15 min
i/muscular,
rectal
B Intern, 0,5 10 – 12 musculotrop Medicamente
i/venos, 5-8 combinate
i/muscular
C Intern, musculotrop Derivaţi ai
i/venos, 20 – 30 6-7 izochinolinei
i/muscular, minute
rectal
D Intern, 15 – 30 4-6 neurotrop Derivaţi ai
subcutanat, minute metipirolizidinei
rectal
9.) Problemă
La un pacient cu ulcer gastric s-au acutizat durerile. A fost indicat un
medicament. Durerile considerabil s-au atenuat, dar au apărut xerostomie, palpitaţii,
dereglări vizuale.
Ce medicament a fost indicat pacientului?
106
Totalizare la tema: «SUBSTANŢE MEDICAMENTOASE CU ACŢIUNE
ASUPRA FUNCŢIILOR APARATULUI RESPIRATOR, CARDIOVASCULAR,
DIGESTIV ŞI URINAR»
A.Actualitatea. Medicaţia maladiilor organelor interne ocupă un loc aparte în

activitatea practică a medicului de familie. În majoritatea cazurilor, tratamentul
acestor organe este de durată şi necesită remedii medicamentoase din diverse grupe
farmacologice (mai ales, la bolnavii de vârstă înaintată). Toate acestea implică
necesitatea studierii profunde a medicamentelor din această grupă.
B. Scopul instruirii constă în conso1idarea cunoştinţelor studenţilor referitor la
tratamentul afecţiunilor organelor sistemelor: respirator, cardiovascular şi digestiv,
sistematizarea materialului pe aceste teme şi formarea concepţiei generale despre
medicaţia bolilor somatice.
o 1) Studentul trebuie să cunoască: caracteristica farmacologică a grupelor de
medicamente (farmacodinamia şi farmacocinetica) utilizate în afecţiunile organelor
interne, principiile generale de tratament ale bolilor organelor interne, asistenta
medicală de urgenţă.
p 2) Studentul trebuie să poată: prescrie medicamentele obligatorii, să indice
remediile medicamentoase în diverse boli somatice, în special, în cele ce necesită
ajutor medical urgent, să aplice cunoştinţele acumulate la rezolvarea situaţiilor de
problemă.
1. Clasificarea medicamentelor folosite în insuficienţa cardiacă.
2. Glicozidele cardiace. Definiţia, mecanismul de acţiune, influenţa asupra
parametrilor funcţionali ai inimii, eficacitatea tonicardiacelor în insuficienţa
cardiacă.
3. Indicaţiile glicozidelor cardiace, principiile de dozare. Intoxicaţia cu tonicardiace,
clinica şi tratamentul.
4. Caracteristica tonicardiacelor nesteroidiene.
5. Medicamentele ce intensifică sensibilitatea miofibrilelor la ionii de calciu.
6. Clasificarea medicamentelor antihipertensive.
q a) Inhibitorii tonusului simpatic la diferite niveluri (remediile neurotrope).
Clasificarea şi caracteristica lor.
r b) Clasificarea şi caracteristica vasodilatatoarelor musculotrope.
s c) Caracteristica medicamentelor ce reglează metabolismul hidrosalin şi sistemul
renină-angiotensină-aldosteron.
t d) Caracteristica medicamentelor folosite în combaterea crizelor hipertensive.
7. Medicamentele antihipotensive: clasificarea şi caracteristica grupelor.
8. Clasificarea medicamentelor anitiaritmice, caracteristica grupelor.
9. Clasificarea medicamentelor cu influenţă asupra circulaţiei periferice.
107
Caracteristica grupelor.
10.Clasificarea medicamentelor medicamentoase antianginoase.
u a) Caracteristica nitraţilor organici.
v b) Caracteristica -adrenoblocantelor şi antagoniştilor calciului.
w c) Clasificarea şi caracteristica coronarodilatatoarelor.
x d) Principiile de bază ale farmacoterapiei infarctului acut de miocard.
11. Clasificarea medicamentului cu influenţă asupra circulaţiei cerebrale.
Caracteristica antiischemicelor cerebrale şi a preparatelor cu influenţă asupra
metabolismului cerebral şi proceselor de coagulare a sângelui.
12.Medicamentele venotrope.
e) Medicamente venodilatatoare
f) Medicamente venoconstrictoare (venotonizante) şi venoprotectoare. Utilizarea
lor.
g) Venoscleroterapia.
h) Tratamentul local al dilatării varicoase a venelor membrelor inferioare.
i) Medicamentele urilizate în profilaxia şi tratamentul trombozei venelor.
13.Clasificarea diureticelor după locul acţiunii în nefron, durata şi intensitatea acţiunii.
a) Diureticele cu acţiune asupra tubului contort proximal; mecanismul de acţiune,
b) Diureticele cu acţiune asupra ansei Henle: mecanismul de acţiune, indicaţiile,
reacţiile adverse.
c) Diureticele cu acţiune asupra tubului con tort dista1: mecanismul de acţiune,
d) Antigutoasele, remediile utilizate în urolitiază
14.Clasificarea remediilor utilizate în dereglările echilibrului hidro-salin.
15. Soluţiile saline utilizate în deshidratarea izotonă, hipotonă, hipertonă.
16. Substituienţii plasmatici. Clasificarea. Farmacodinamia, reacţiile adverse.
17. Remediile cu acţiune alcalinizantă. Particularităţile de acţiune. Utilizarea în
terapeutică.
18. Remediile cu acţiune acidifiantă. Particularităţile de acţiune. Utilizarea.
19. Antitusivele: clasificarea, mecanismul de acţiune, indicaţiile.
20. Expectorantele şi mucoliticele: clasificarea, mecanismul de acţiune, indicaţiile.
21. Medicamentele folosite în astmul bronşic: clasificarea, mecanismul de acţiune,
indicaţiile. Medicamentele folosite în combaterea acceselor de astm bronşic.
22. Principiile farmacoterapiei edemului pulmonar.
23. Clasificarea şi caracteristica medicametelor cu acţiune asupra apetitului.
24. Orexigenele. Mecanismul de acţiune, Indicaţiile.
25. Clasificarea medicamentelor anorexigene. Mecanismul de acţiune. Indicaţiile.
Reacţiile adverse.
26. Clasificarea şi caracteristica medicamentelor utilizate în hiposecreţia glandelor
tubului digestiv. Stimulantele şi substituenţii secreţiei digestive. Caracteristica.
27. Clasificarea medicamentelor utilizate în hipersecreţia glandelor tubului digestiv.
y a) Antiacidele: clasificarea, mecanismul de acţiune, proprietăţile, indicaţiile.
z b) Medicamentele colinoblocante ce micşorează secreţia gastrointestinală.
Proprietăţile. Indicaţiile.
108
aa c) Medicamentele histaminoblocante, utilizate în hipersecreţia glandelor
gastrice. Proprietăţile. Indicaţiile.
bb d) Medicamentele cu acţiune antigastrinică. Caracteristica.
cc e) Inhibitorii pompei protonice. Caracteristica.
28. Gastroprotectoarele şi medicamentele ce contribuie la regenerarea mucoasei
stomacului şi duodenului. Clasificarea, mecanismul de acţiune, indicaţiile.
29. Eradicarea infecţiei cauzate de H. pylori.
30. Clasificarea medicamentele ce sporesc motilitatea tubului digestiv.
31. Medicamentele vomitive şi antivomitive. Clasificarea, mecanismul de acţiune,
indicaţiile.
32. Medicamentele laxative şi purgative: clasificarea, mecanismul de acţiune,
indicaţiile.
33. Medicamentele antiflatulente: clasificarea, principiul de acţiune, indicaţiile.
34. Clasificarea medicamentelor ce diminuează motilitatea tubului digestiv.
35. Medicamentele antispastice. Clasificarea.
36. Spasmoliticele miotrope: clasificarea, mecanismul de acţiune, proprietăţile,
indicaţiile.
37. Medicamentele antidiareice: clasificarea, principiul de acţiune, indicaţiile.
Caracteristica remediilor sintetice.
38. Medicamentele hepatotrope. Clasificarea.
39. Medicamentele ce modifică secreţia şi excreţia bilei: clasificarea, principiul de
acţiune, indicaţiile.
40. Medicamentele hepatoprotectoare. Clasificarea, caracteristica grupelor.
dd E. Lucru de sine stătător
strofantină, digoxină, corglicon, levosimendan, clonidină, rezerpină, guanetidină,
hidralazină, verapamil, nifedipină, furosemid, indapamidă, hidroclortiazidă, captopril,
enalapril, raviten, nitroglicerină, dipiridamol, procainamidă, lidocaină, manitol,
etebenicidă, triamteren, spironolactonă, tinctură de pelin, suc gastric natural,
pirenzepină, famotidină, almagel, subcitrat de bismut coloidal, panzinorm, magneziu
sulfat, esenţiale, silibinină, niketamidă, prenoxidiazină, salbutamol, cromoglicat
disodic, ketotifen, aminofilină, hexametoniu, epinefrină, ipratropiu, etimizol, ace-
tilcisteină, bromhexină, vinpocetină, pentoxifilină, cinarizină, nicergolină, piracetam,
sumatriptan, ravimig, losartan, diazoxid, aprotinină, izosorbid dinitrat, propranolol,
chinidină, flecainidă, mexiletină, metoprolol, amiodaronă, bretiliu tosilat, etacizină,
norepinefrină, fenilefrină, dopamină, izoturon, atenolol, prazosină, azametoniu,
nitroprusiat de sodiu, moracizină, pentetrazol, omeprazol, nebivolol, ondansetron,
tietilpirazină, acid ursodezoxicholic, cistenal, regesan, simeticonă, mebeverină.
Medicamente utilizate în (pentru):
- edem pulmonar;
- edem cerebral;
- intoxicaţii acute;
109
- insuficienţă renală acută;
- hipertensiune (cu hiperaldosteronism);
- enureza nocturnă;
- diabetul insipid;
- insuficienţă cardiacă acută;
- insuficienţă cardiacă cronică;
- insuficienţă cardiacă cronică în caz de ineficacitate a glicozidelor cardiace;
- criză hipertensivă;
- intoxicaţii cu glicozide cardiace;
- hipertensiune arterială de gradele I-II;
- hipertensiune arterială (gradul III);
- extrasistoliile şi tahicardiile supraventriculare;
- extrasistoliile şi tahicardiile ventriculare;
- accese de angină pectorală;
- angină pectorală de efort;
- infarct acut de miocard;
- asfixia nou-născuţilor;
- accese de astm bronşic;
- tratamentul simptomatic al astmului bronşic;
- stimularea apetitului;
- hiposecreţie gastrică;
- pancreatită acută;
- pancreatită cronică;
- regenerarea mucoasei stomacului şi duodenului;
- boală ulceroasă;
- litiază biliară;
- hepatite, diaree acută;
- constipaţie cronică;
- eliminarea toxicului din stomac;
- hipotensiune arterială acută;
- hipotensiune arterială cronică;
- tusea sacă (uscată), tusea în bronşite, bronhopneumonii;
- inhibiţia reflectorie a respiraţiei;
- asfixia nou-născuţilor.
2) Teste (Îndrumar pentru lucrări de laborator la farmacologie vezi pag. 227 ).
3) Caz clinic (Îndrumar pentru lucrări de laborator la farmacologie vezi pag. 231 ).
4) Situaţii virtuale (Îndrumar pentru lucrări de laborator la farmacologie vezi pag.
232).
5) Lucru experimental (Îndrumar pentru lucrări de laborator la farmacologie vezi
pag. 235).
6) Tabele
Tabelul N1
Determinarea medicamentelor diuretice
110
Timpul de
acţiune
C M A
M î d
alea de ecanismul de ctivitate în caz
edicamentele nceputul (ore) urata
administrare acţiune de acidoză
(
ore)
i 2 3 I
ntern 0 – 30 minute –4 nhibarea
directă a
A +
i 2 1 reabsorbţiei
ntravenos – 5 minute ,5 – 2 ionilor de Na,
Cl şi K
B i 1 2 I +
ntern 2 – 48 – 5 zile nhibă
concurent
111
receptorii
aldosteronici
i 1 6 nhibarea
C -
ntern –2 –8 activităţii
carboanhidrazei
nhibă
reabsorbţia
i 1 8 ionilor de Na,
D -
ntern –2 – 12 Cl, şi
favorizează
reabsorbţia
ionilor de Ca
Tabelul N 2
Determinarea medicamentelor antihipertensive
112
M C Tim Mecanis Co
edicamentele alea de pul acţiunii mul de acţiune mplicaţiile
adminisrare Î D
nceputul urata
(ore) (
ore)
A i 2 6 Neurotro Som
ntern –3 –8 p: provoacă iepuizarea nolenţă, frînare
mediatorului în psihică, congestie
terminaţiunile nervoase nazală, impotenţă
B i 1 8 Neurotro Bra
ntern –2 – 10 p: diminuarea acţiunii dicardie,
simpatice prin diminuarea
intermediul receptorilor activităţii cardiace,
beta-adrenergici bronhospasm
113
C i 2 1 Neurotro Som
ntern –4 2 – 16 p: deprimarea centrului nolenţă,
i 3 3 vasomotor la nivelul xerostomie,
ntramuscular 0-60 –6 bulbului rahidian constipaţii, retenţie
minute de sodiu în
i 2 1 organism, sindrom
ntravenos 0 – 30 –2 de suspendare
minute
D i 3 3 musculot Dep
ntramuscular 0-60 –5 rop rimarea activităţii
minute cardiace
i 1 2
ntravenos 5 – 20 –3
minute
Tabelul N3
Determinarea medicamentelor coleretice
114
Me Cal Efectul coleretic For
dicamentele ea de Gr Du ma de livrare
administrare adul (%) rata de acţiune
(ore)
A int 20 1,5 Co
ern –2 mprimate N50
B int 20 3– Co
ern – 86 4 mprimate 0,2 g
C int 20 2– Co
ern 3 mprimate obducte
N10 şi N50
D int 27 6 Co
ern - 35 şi mai mault mprimate
0,
25 g
115
9) Problema
Unui pacient cu ulcer duodenal pe fundalul diabetului zaharat, pentru tratament
antihelicobacter i s-a prescris un antobiotic cu efect bacteriostatic. Pe parcursul
tratamentului pacientul a constatat o accelerare a peristaltismului stomacului şi
intestinului subţire cu ameliorarea simptomelor atoniei intestinale.
Care grupă de medicamente a fost prescrisă?
Prin ce se explică efectul benefic în atonie intestinală?
116
MEDICAŢIA ANTIINFLAMATOARE
A. Actualitatea Inflamaţia este o reacţie complexă neurotropă, vasculară şi
metabolică, declanşată de pătrunderea unor agenţi patogeni în ţesuturile sănătoase ale
organismului. Este o reacţie de apărare şi are unele mecanisme comune cu infecţia şi
cu alergia. In unele cazuri, fenomenele inflamatoare devin o boală, în care se stabileşte
un ciclu continuu: inflamaţie - distrucţie tisulară - inflamaţie. În acest caz o importanţă
deosebită au medicamentele cu acţiune antiinflamatoare, utilizate larg în terapeutică.
B. Scopul instruirii constă în cunoaşterea de către studenţi a posibilităţilor
medicaţiei antiinflamatorii.
1) Studentul trebuie să cunoască: caracteristica generală a antiinflamatoarelor,
provenienţa şi structura chimică, principiile clasificării, formele medicamentoase şi
căile de administrare a principalelor medicamente, mecanismul acţiunii
antiinflamatoare, principalele indicaţii şi contraindicaţii pentru administrare, reacţiile
adverse, simptomatologia intoxicaţiilor acute şi cronice cu unele preparate
antiinflamatoare şi asistenţa acestora.
2) Studentul trebuie să poată: prescrie medicamentele antiinflamatoare în
diferite forme medicamentoase, să le indice în funcţie de patologia şi vârsta
bolnavului.
Fiziopatologia. Inflamaţia. Definiţia. Etiologia. Alteraţia. Tulburări metabolice,
patochimice şi fizico-chimice în focarul inflamaţiei. Mediatorii inflamaţiei.
Particularităţile microcirculaţiei în focarul inf1amaţlei. Tulburări ale permeabilităţii
capilare. Exudaţia leucocitelor, mecanismul ei. Fagocitoza în focarul inflamaţiei.
Proliferaţia. Consecinţele inflamaţiei.
1. Medicamentele antiinflamatoare. Clasificarea. Caracteristica grupelor.
2. Medicamentele antiinflamatoare cu efect imediat. Clasificarea.
3. Medicamentele antiinflamatoare steroidiene. Clasificarea. Mecanismul
acţiunii antiinflamatoare. Indicaţiile şi contraindicaţiile. Reacţiile adverse.
4. Antiinflamatoare nesteroidiene. Clasificarea. Derivaţii acidului salicilic,
derivaţii acidului fenilacetic, derivaţii acizilor carbociclici şi heterociclici acetici, deri-
vaţii acidului fenilpropionic, derivaţii acidului naftilpropionic, derivaţii acidului
antranilic, derivaţii pirazolonei, oxicamii.
5.Inhibitorii selectivi ai ciclooxigenazei. Mecanismul acţiunii antiinflamatoare.
Utilizarea în terapeutică. Contraindicaţiile, reacţiile adverse.
6. Medicamentele antiinflamatoare de bază. Clasificarea. Mecanismul de
acţiune. Indicaţiile şi contraindicaţiile. Reacţiile adverse.
7. Antimalaricele de sinteză sau derivaţii 4-aminochinolinici.
8. Compuşii aurului. Caracteristica. Utilizarea în terapeutică. Reacţii adverse.
9. Derivatii tiolici. Caracteristica. Mecanismul de acţiune. Indicaţii şi reacţii
adverse.
10. Sulfasalazina. Mecanismul de acţiune.
11.Alte antiinflamatoare. Caracteristica. Indicaţii. Contraindicaţii.
12. Antireumatismale adjuvante (analgezice, miorelaxante, tranchilizante).
117
Caracteristica. Indicaţiile şi contraindicaţiile.
Pe verticală: Denumirea medicamentului. 1. Prednisolon. 2. Diclofenac. 3.
Indometacină. 4. Ibuprofen. 5. Naproxen. 6. Fenilbutazonă. 7. Clorochină. 8.
Nimesulid. 9.Acid mefenamic. 10. Auranofină. 11. Aurotiomalat 12. Piroxicam. 13.
Meloxicam.
Indicaţiile şi contraindicaţiile. 6. Reacţiile adverse.
Să se prescrie următoarele medicamente în toate formele medicamentoase. 1.
Prednisolon. 2. Diclofenac. 3. Indometacină. 4. Ibuprofen. 5. Naproxen. 6.
Fenilbutazonă. 7. Clorochină. 8. Nimesulid. 9.Acid mefenamic. 10. Auranofină. 11.
Aurotiomalat 12. Piroxicam. 13. Meloxicam.
Medicamente utilizate în (pentru): poliatrită reumatică, spondiloartrită
ankilopoietică, gută acută lombosciatică, afecţiuni articulare degenerative, formele
lupoide de poliartrită cronică, miozite.
3.) Teste (Îndrumar pentru lucrări de laborator la farmacologie vezi pag.278).
4.) Caz clinic (Îndrumar pentru lucrări de laborator la farmacologie vezi
pag.281).
pag.282).
6.)Film didactic experimental şi virtuale
7.) Lucru experimental (Îndrumar pentru lucrări de laborator la farmacologie
vezi pag.283).
8.) Tabele
Tabelul N1
Acţiunea selectivă a inhibitorilor COX
Inhibitorii ciclooxigenazei Ciclooxigenaza I Ciclooxigenaza II
Acid acetilsalicilic în doze mici
(0,1 – 0,125)
Acid acetilsalicilic în doze
medii
Indometacină
Diclofenac sodic
Ibuprofen
Meloxicam
Celecoxib
Notă. prezenţa efectului notaţi cu semnul “+”.
Tabelul N2
Efectele de bază a antiinflamatoarelor nesteroidiene
şi mecanismele apariţiei lor
Efectele Mecanismele de acţiune
a) Analgezic 1. Blocarea sintezei prostoglandinelor grupei E din hipotalamus.
118
2. Blocarea sintezei prostoglandinelor în focarul inflamaţiei şi
preîntâmpinarea hiperalgeziei.
3. Stabilizarea membranei lizosomale şi prevenirea eliberării
b) Antipiretic fermenţilor hidrolitici: proteaze, lipaze, hidralaze ş.a.
4. Acţiune antioxidantă.
5. Dereglarea producerii ATP – ului în focarul de inflamaţie
6. Acţiune antiproliferativă în focarul de inflamaţie (scăderea activităţii
c) Antiinflamator fibroblaştilor).
7. Blocarea formării prostoglandinelor grupei E în structurile
cerebrale, participante la propagarea impulsului durerii.
8. Blocarea sintezei prostoglandinelor şi a altor mediatori ai
inflamaţiei.
9. Blocarea adeziunii neutrofilelor şi monocitelor la celulele
endoteliului.
Notă. Întruniţi cifrele mecanismelor de acţiune la efectele corespunzătoare.
Tabelul N3
Caracteristica comparativă a antiinflamatoarelor nesteroidiene
din diverse grupe chimice
Efectele Paraceta- Fenilbutazo- Acid Indometaci- Diclofenac Meloxicam
mol nă acetilsalicilic nă sodic
Analgezic
Antipiretic
Antiinflamator
Antiagregant
Ulcerogen
Notă. gradul de exprimare a efectului marcaţi cu următoarele simboluri:
“++” – efect maxim
“+” – efect mai mic decât maxim
“-“ – lipsa efectului.
Tabelul N4
Efectele farmacologice ale glucocorticoizilor şi mecanismele de apariţie a lor
Efectele Mecanismele de apariţie
farmacologice
Antiinflamator 1. Micşorarea formării mediatorilor inflamaţiei (prostoglandinelor şi
leucotrienelor) pe contul blocării COX II
2. Micşorarea proliferării şi diminuarea activităţii T – limfocitelor pe contul
Imunodepresiv
inhibării expresiei receptorilor interleukinici –1 şi 2
3. Blocarea adeziunii neutrofilelor pe contul micşorării selectinelor din
Antialergic
endoteliu
Antişoc 4. Inhibarea activităţii macrofagilor şi neutrofilelor pe contul diminuării
formării interleukinelor (în primul rând 1), factorului adeziunii celulare,
factorului necrozei tumorale.
5. Diminuarea activităţii fibroblaştilor
6. Sensibilizarea adrenoreceptorilor faţă de catecolamine
7. Micşorarea formării mediatorilor inflamaţiei (prostoglandinelor şi
leucotrienelor) pe contul blocării fosfolipazei A2.
8. Micşorarea formării imunoglobulinelor pe contul diminuării activităţii B –
limfocitelor (în doze mari).
119
9. Scăderea eliberării histaminei pe contul stabilizării membranelor
mastocitare.
Notă: Întruniţi indicii notaţi cu litere, cu cei notaţi cu cifre, după principiul “efect – mecanism de
acţiune”.
Tabelul N5
Efectele adverse ale antiinflamatoarelor steroidiene
Profilaxia şi corecţia
Efecte adverse Manifestările Mecanismul apariţiei
complicaţiilor
Sindromul Cuşing
Diabetul steroidian
Retenţia sodiului şi
apei
Osteoporoza
Ulcer steroidian
Scăderea imunităţii
Intensificarea
coagulabilităţii
sangvine
Încetinirea proceselor
de regenerare
Dereglări psihice
Hipertensiune arterială
Cataractă
Dereglări
hematologice
Miopatia
Atrofia scoarţei
suprarenale la
administrarea
îndelungată
Tabelul N6
Indicaţiile glucocorticoizilor
Indicaţii Efectele Formele
glucocorticoizilor Medicamentele medicamen-
toase
Afecţiuni sistemice autoimune cu component
inflamator marcat (reumatism, artrita
reumatoidă, glomerulonefrită, sclerodermia,
lupusul eritematos, anemia hemolitică)
Afecţiuni cutanate cu componenţi marcaţi
inflamator şi alergic (psoriazis, eczemă,
neurodermită)
Reacţii alergice sistemice (urticarie, boala
serului etc.)
Reacţii alergice locale (rinita alergică,
conjunctivita alergică)
Afecţiunile organelor respiratorii cu
componenţi marcaţi inflamator şi alergic
(astmul bronşic)
Şoc de diversă geneză
120
Reacţie de incompatibilitate a transplantului
Hemoblastoze (leucoză acută limfo- şi
mieloblastică)
Insuficienţa corticosuprarenalei de orice
etiologie
Sindrom adrenogenital (hiperplazia
congenitală a corticosuprarenalei)
Notă. La completarea tabelului folosiţi următoarea listă de medicamente: Hidrocortizon, prednisolon,
dexametazon, budesonid, betametazon, fluocinolon acetonid, beclometazon dipropionat, fluticazon propionat
9.) Probleme
Doi pacienţi cu miocardită reumatoidă au fost trataţi cu medicamentele A şi B,
cu proprietăţi antipiretice. După 1,5 luni de tratament la un pacient, care a folosit
medicamentul A s-a semnalat o anemie, leucopenie şi trombocitopenie, iar la pacientul
care a folosit medicamentul B au apărut hemoragiile, hematuria şi s-a mărit durata
timpului de coagulare.
Determinaţi medicamentele şi indicaţi cauza complicaţiilor apărute.
121
MEDICAŢIA ANTIALERGICĂ ŞI CU INFLUIENŢĂ ASUPRA
PROCESELOR IMUNE
A. Actualitatea. Manifestările alergice sunt diverse, frecvente şi deseori foarte

grave. De aceea tratamentul afecţiunilor alergice este complex, farmacoterapiei
revenindu-i un rol aparte.
B. Scopul instruirii constă în studierea farmacologiei medicamentelor
antialergice, selectarea medicamentelor în funcţie de patologie şi prescrierea corectă a
reţetelor, conform indicaţiilor.
1) Studentul trebuie să cunoască: definiţia şi clasificarea grupei date de
medicamente, farmacocinetica şi farmacodinamia lor, denumirea latină, formele de
livrare şi căile de administrare a principalelor medicamente, indicaţiile şi
contraindicaţiile pentru administrare, reacţiile adverse.
2) Studentul trebuie să poată: prescrie medicamentele antialergice în diferite
forme medicamentoase în funcţie de starea patologică şi vârsta bolnavului.
Histologia. Organele de protecţie imunologică. Sistemul imun şi interacţiunile
celulare în reacţiile imune.
Biochimia. Particularităţile biochimice ale celulelor sângelui. Structura şi
funcţia imunoglobulinelor.
Fiziologie umană. Imunitatea. Alergia. Rolul limfocitelor, imunoglobulinelor.
Fiziopatologia. Noţiuni despre alergie. Exoalergia. Sensibilizarea,
hiposensibilizarea. Reacţii alergice de tip imediat. Mecanismele dezvoltării lor. Faza
imunologică. Mediatorii reacţiilor alergice. Anafilaxia. Boala serului. Reacţii alergice
de tip întârziat. Alergia bacteriană. Autoalergia. Fiziopatologia reacţiilor
imunopatologice. Imunodificienţele. Tipurile de reacţii hiperergice.
Microbiologia, virusologia şi imunologia. Imunologia. Reacţiile imune.
Noţiune de alergeni şi anticorpi. Sensibilizarea organismului. Simptomele de bază ale
şocului anafilactic. Mecanismele anafilaxiei. Manifestările locale ale anafilaxiei.
Noţiuni despre imunitatea transplantologică. Boli alergice. Particularităţile şi
mecanismele reacţiilor de hipersensibilizare de tip întârziat.
1. Tipurile de reacţii alergice şi medicamentele ce pot, declanşa astfel de
reacţii. Imunofarmacologia.
2. Medicaţia reacţiilor alergice de tip imediat. Clasificarea medicamentelor
utilizate în acest scop.
3. Antihistaminicele. Clasificarea. Mecanismul de acţiune. Caracteristica
comparativă şi avantajele H1-antihistaminicelor de prima generaţie şi a celor de
generaţia a doua.
4. Intoxicaţia acută cu H1-antihistaminice. Tabloul clinic. Tratamentul.
Particularităţile intoxicaţiei la copii.
5. Inhibitoarele degranulării mastocitelor. Clasificarea. Mecanismul de acţiune.
Farmacocinetica. Indicaţiile. Contraindicaţiile. Reacţiile adverse.
122
6. Particularităţile farmacodinamice ale glucocorticoizilor, -
adrenomimeticelor, xantinelor, cromoglicatului disodic, ketotifenului, m-coli-
noblocantelor. Indicaţiile, contraindicaţiile, reacţiile adverse.
7. Medicamentele ce influenţează manifestările generale ale reacţiilor alergice
de tipul şocului anafilactic, astmului bronşic etc. Caracteristica bronhodilatatoarelor
simpatomimetice, parasimpatoliticelor şi musculotropelor.
8. Medicaţia ce atenuează reacţiile citotoxice şi formarea complexelor imune
circulante. Caracteristica glucocorticoizilor şi inhibitorilor complimentui. Indicaţiile.
Reacţiile adverse.
9. Medicaţia reacţiilor alergice de tip întârziat. Clasificarea medicamentelor
utilizate în acest scop. Caracteristica generală.
10. Noţiuni generale despre imunomodulatoare. Clasificarea. Caracteristica.
11. Imunodepresivele minore. Clasificarea. Mecanismul de acţiune. Indicaţiile.
Contraindicaţiile. Reacţiile adverse.
12.Derivaţii chinolinici.
13. Sărurile de aur.
14. Derivaţii tiolici.
15. Imunodepresivele majore. Clasificarea. Mecanismul de acţiune. Indicaţiile,
contraindicaţiile, reacţiile adverse. Caracteristica glucocorticoizilor şi citostaticelor.
16. Imunostimulatoarele. Clasificarea. Mecanismul de acţiune. Indicaţiile.
Pe verticală: Denumirea medicamentului. 1. Difenhidramină. 2. Cloropiramină.
3. Clemastină. 4. Quifenadină. 5. Cromoglicat disodic. 6. Ketotifen. 7. Interferon. 8.
Terfenadină. 9. Levamizol. 10. Cetirizină. 11. Azatioprină. 12. Mebhidrolină. 13.
Loratidină. 14. Imupurin.
(terapeutică, maximă pentru o priză şi pentru 24 ore). 4. Mecanismul de acţiune. 5.
posibile. 1. Difenhidramină. 2. Cloropiramină. 3. Clemastină. 4. Quifenadină. 5.
Cromoglicat disodic. 6. Ketotifen. 7. Interferon. 8. Terfenadină. 9. Levamizol. 10.
Cetirizină. 11. Azatioprină. 12. Mebhidrolină. 13. Loratidină. 14. Imupurin.
Medicamente utilizate în (pentru): polinoze, urticarie, vomă
postoperatorie, rău de mişcare, preanestezie, sindrom Parkinson, artrită reumatoidă,
astm bronşic, şoc anafilactic, dermatită de contact, bronşită astmatiformă, infecţii
cronice, SIDA, transplant de organe sau ţesuturi, cancer.
pag.289).
pag.290).
123
7.)Lucru experimental (Îndrumar pentru lucrări de laborator la farmacologie
vezi pag.291).
8.) Tabele
Tabelul N1
Caracteristica comparativă a stabilizatoarelor membranei mastocitare
Parametrii comparativi Cromoglicat de sodiu Nedocromil sodic Ketotifen
Biodisponibilitatea la
administrarea per orală
(mare / mică)
Blocarea H1-
histaminoreceptorilor
Acţiune sedativă
Doza nictimerală
(24 ore)
Notă. Prezenţa efectului notaţi cu semnul “+”.
Tabelul N2
Caracteristica comparativă a blocantelor H1 histaminoreceptorilor
de prima generaţie
Parametrii Difenhidra- Cloropira- Prometa- Quifena- Mebhidro- Clemasti-
comparativi mină mină zină dină lină nă
Doza terapeutică
medie (mg)
Durata de acţiune
(ore)
Efectul sedativ
(exprimat/redus)
Acţiunea M-colino-
blocantă
Acţiunea
ganglioblocantă
Acţiunea alfa-
adrenoblocantă
Acţiunea iritantă
Notă. Prezenţa efectului notaţi cu semnul “+”
Tabelul N3
Caracteristica comparativă a blocantelor H1 histaminoreceptorilor de generaţia II-a.
Parametrii Astemizol Terfenadină Ebastină Cetirizină Loratidină Fexofenadină
comparativi
Doza terapeutică
medie (mg)
Durata de acţiune
(ore)
Efectul sedativ (+/-)
Acţiunea M-colino-
blocantă (+/-)
Acţiunea cardiotoxică
124
(+/-)
Tabelul N4
Mecanismul de acţiune al imunodepresantelor
Ciclo- Azatio- Predni- Ciclo- Timoglo-
Mecanismele de acţiune
fosfamidă prină solon sporină bulină
Dereglarea structurii ADN
Dereglarea sintezei ADN
Inhibarea transcrierii
genomului interleuchinei -1
Scăderea expresiei
receptorilor interleuchinei -2
Formarea complexului “T-
limfocit-anticorp”
Tabelul N5
Indicaţiile medicamentelor imunostimulatoare
Prodigio- Ribomu- Levami- Molgramos-
Indicaţii Timalin
zan nil zol tim
Profilaxia infecţiilor virale
Tratamentul infecţiilor virale
Tratamentul proceselor
cronice infecţios-
inflamatoare
Tratamentul infecţiilor
respiratorii cronice
Afecţiunile autoimune
Leucopenia, cauzată de
chimioterapia antitumorală
Leucopenia în sindromul
HIV
Stimularea leucopoezei în
transplantarea măduvei
osoase
Notă. Prezenţa efectului semnaţi cu semnul “+”
Tabelul N6
Efectele adverse ale imunodepresantelor
Ciclofosfa- Predniso- Ciclospo-
Efectele adverse Azatioprin
mid lon rin
Greaţă, vomă
Dereglarea hematopoezei
Infecţii secundare
Sindromul Cuşing
Hepatotoxicitate
Nefrotoxicitate
9.) Probleme
La medic s-a adresat un conducător auto cu fenomene de urticarie. După
examinare, medicul i-a indicat ambulator un medicament. Pe fondalul micşorării
fenomenelor de urticarie, pacientul a semnalat o slăbiciune, somnolenţă, necesitate în
125
atenţie mărită în timpul lucrului.
Ce preparat a indicat medicul?
Care a fost cauza complicaţiilor evidenţiate mai sus?
126
MEDICAMENTE CU INFLUENŢĂ ASUPRA SÂNGELUI ŞI ORGANELOR
HEMATOPOETICE
1. Antitrombotice şi antihemoragice
2. Medicamente cu influenţă asupra hematopoezei
A. Actualitatea. Dereglările coagulabilităţii, fibrinolizei şi hematopoezei sunt
frecvente, adeseori grave (hemoragii acute, intervenţii chirurgicale), sau mortale
(tromboza arterei pulmonare, vaselor cerebrale, coagularea intravasculară).
B. Scopul instruirii. A cunoaşte principiile de bază ale medicaţiei stărilor de
hiper- şi hipocoagulabilitate, ale dereglărilor fibrinolizei şi hematopoezei.
a) Studentul trebuie să cunoască: definiţia, denumirea comună internaţională,
clasificarea, mecanismul de acţiune, indicaţiile, contraindicaţiile şi reacţiile adverse
ale medicamentelor antitrombotice, hemostatice şi substanţelor medicamentoase
utilizate în dereglările hematopoezei.
b) Studentul trebuie să poată: prescrie medicamente cu influenţă asupra
sistemului sanguin în diferite forme medicamentoase, indica medicamente din această
grupă în diferite forme de patologie a sistemului sanguin.
Fiziologie. Coagularea sângelui. Schema contemporană de coagulare a
sângelui. Originea şi rolul fiziologic al heparinei.
Biochimie. Mecanismele în cascadă de acţiune a enzimelor ce contribuie la
coagularea sângelui. Funcţiile metabolice ale cianocobalaminei şi acidului folic.
Fiziopatologie. Sistemul anticoagulant al sângelui. Patologia coagulării
sângelui şi fibrinolizei. Anemiile, leucopeniile, trombocitopeniile. Formele, cauzele şi
mecanismele dezvoltării lor. Leucemiile, trombocitopeniile. Cauzele şi mecanismele
dezvoltării.
Hematologie. Principalele tipuri de anemii (feriprivă, hemolitică, aplastică,
megaloblastică).
1. Definiţia şi clasificarea medicamentelor antitrombotice.
2. Anticoagulantele cu acţiune directă. Farmacocinetica. Mecanismul de
acţiune. Indicaţiile. Contraindicaţiile. Antagoniştii anticoagulantelor directe.
3. Anticoagulantele cu acţiune indirectă. Mecanismul de acţiune. Indicaţiile.
Reacţiile adverse. Contraindicaţiile. Caracterizarea comparativă cu heparina.
Antagoniştii anticoagulantelor indirecte.
4. Antiagregantele. Clasificarea. Particularităţile mecanismului de acţiune.
5. Fibrinoliticele. Clasificarea. Particularităţile mecanismului de acţiune al
fibrinolizinei şi streptokinazei. Biopreparatele imobilizante (streptodecază).
Indicaţiile. Reacţiile adverse. Contraindicaţiile.
6. Definiţia şi clasificarea medicamentelor hemostatice.
7. Coagulantele directe şi indirecte. Mecanismul de acţiune. Indicaţiile.
Reacţiile adverse.
8. Antifibrinoliticele sintetice şi de provenienţă animalieră. Mecanismul de
127
9. Agregantele. Mecanismul de acţiune. Indicaţiile.
10. Hemostaticele de provenienţă vegetală. Medicamente care micşorează
permeabilitatea peretelui vascular. Indicaţiile.
11. Întrebuinţarea medicamentelor care modifică coagulabilitatea şi fibrinoliza
în coagulopatia intravasculară.
12. Antianemicele. Clasificarea. Medicamentele folosite în anemii feriprive,
BI2-deficitare, aplastice şi hemolitice.
13. Rolul cobaltului şi cuprului în hematopoeză.
14. Importanţa medicamentelor antianemice în pediatrie.
15. Stimulatoarele leucopoiezei. Mecanismul de acţiune. Indicaţiile. Reacţiile
adverse.
16. Inhibitorii leucopoiezei. Principiile de clasificare. Particularităţile,
mecanismul de acţiune. Indicaţiile. Reacţiile adverse.
Pe verticală: Denumirea medicamentului. 1.Heparină. 2. Biscumacetat de etil.
3. Menadionă. 4. Streptokinază. 5. Acid acetilsalicilic. 6. Fercoven. 7. Sulfat feros. 8.
Nucleinat de sodiu. 9. Fibrinogen. 10. Acid aminocaproic. 11. Cianocobalamină
(vitB12). 12. Nadroparină. 13. Protamină sulfat 14. Carbazocromă. 15. Acenocumarol.
16. Ticlopidină. 17. Alteplază. 18. Aprotinină.
posibile: 1.Heparină. 2. Biscumacetat de etil. 3. Menadionă. 4. Streptokinază. 5. Acid
acetilsalicilic. 6. Fercoven. 7. Sulfat feros. 8. Nucleinat de sodiu. 9. Fibrinogen. 10.
Acid aminocaproic. 11. Cianocobalamină (vitB12). 12. Nadroparină. 13. Protamină
sulfat 14. Carbazocromă. 15. Acenocumarol. 16. Ticlopidină. 17. Alteplază. 18.
Aprotinină.
Medicamente utilizate în (pentru): supradozarea anticoagulantelor cu acţiune
indirectă, supradozarea anticoagulantelor directe, stoparea hemoragiei
parenchimatoase şi capilare, tratarea trombozelor venoase profunde, prevenirea
tromboemboliilor postoperatorii, profilaxia trombozelor arteriale, embolia arterelor
pulmonare, hemoragiile cauzate de hiperfibrinoliză, anemia feriprivă, leucopenie,
coagulopatia intravasculară, anemia aplastică, anemia hemolitică, anemia B 12-
deficitară, hemofilie.
3.) Teste (Îndrumar pentru lucrări de laborator la farmacologie vezi pag.236, 248.).
4.) Caz clinic (Îndrumar pentru lucrări de laborator la farmacologie vezi pag.245,
252.).
pag.246, 252.).
128
pag.247, ).
8.) Tabele
Tabelul N1
Caracteristica comparativă a grupelor de medicamente anticoagulante
Anticoagulante cu Anticoagulante cu
Parametrii
acţiune directă acţiune indirectă
Mecanismul de acţiune inactivarea factorilor
de coagulare
dereglarea sintezei
factorilor de coagulare
Activitatea "in vivo"
"in vitro"
Prezenţa perioadei de latenţă în acţiune
Prezenţa proprietăţilor cumulative
Durata acţiunii după suspendarea
medicamentelor (ore)
Antagoniştii specifici
Notă. Indicaţi prezenţa efectului prin semnul “+”.
Tabelul N2
Caracteristica comparativă a heparinei standard
şi celor cu masă moleculară mică
Heparinele cu masă
Parametrii Heparina standard
moleculară mică
Masa moleculară kDA
Inactivarea factorului IIa (trombinei)
(-/+)
Inactivarea factorului Xa (protrombinei III)
(-/+)
Biodisponibilitatea la administrarea
subcutanată (%)
Durata acţiunii (ore)
Frecvenţa riscului de hemoragii (des/rar)
Capacitatea de a provoca
trombocitopenie (mai mult/mai puţin
caracteristic)
Tabelul N3
Caracteristica comparativă a medicamentelor fibrinolitice
Parametrii Streptochinaza Streptodecaza Urochinaza Alteplaza
Activarea prepon-
transformării derent
profibrinolizinei în în
fibrinolizină tromb
în
plasmă
Durata acţiunii (ore)
Riscul apariţie hemoragiilor
(des/rar)
129
Prezenţa reacţiilor pirogene şi
alergice
Tabelul N4
Indicaţiile medicamentelor hemostatice
Acid Protamină
Indicaţii Trombină Fibrinogen Menadionă
aminocaproic sulfat
Hemoragii din vasele
mici
Hemoragii cauzate de
hiperfibrinoliză
Hemoragii cauzate de
hipofibrinogenemie
Supradozarea
anticoagulantelor
directe
Supradozarea
anticoagulantelor
indirecte
Tratamentul dilatării
varicoase a venelor
extremităţilor
inferioare
Tabelul N5
Caracteristica comparativă a medicamentelor ce conţin fier
Medicamente Componenţa Calea de administrare Durata acţiunii
Feroplex
Conferon
Sulfat feros
Tardiferon
Ferum-lec
Tabelul N6
Caracteristica comparativă a medicamentelor
ce reglează eritro- şi leucopoeza
Calea de
Factorii de creştere Medicamente Indicaţii Efecte adverse
administrare
Eritropoetină
Factorul granulocitar
macrofagal
coloniustimulant
Factorul granulocitar
coloniustimulant
9.) Problemă
În staţionar au fost internaţi doi pacienţi cu tromboembolii. Pacientul A – cu
tromboembolia arterei pulmonare a fost internat peste 1,5 ore de la acces, pacientul B
– cu tomboembolia vaselor extremităţilor inferioare, a fost internat peste 48 de ore.
Ce medicamente veţi indica pentru resorbţia trombilor în primul şi al doilea caz?
PREPARATELE HORMONALE ŞI ANTIHORMONALE.

130
CONTRACEPTIVELE
A. Actualitatea. În clinică se întâlnesc afecţiuni patologice provocate de
insuficienţa sau hiperfuncţia glandelor endocrine. Este evident că în primul caz
hormonii se administrează ca terapie de substituţie, iar în al doilea caz sunt indicate
preparatele antihormonale. Medicamentele hormonale se folosesc, de asemenea, şi în
tratamentul unor maladii neendocrine, ca terapie patogenică.
hormonale şi antihormonale, a principiilor de selectare a medicamentelor în funcţie de
patologie şi de prescrierea corectă a reţetelor, conform indicaţiilor.
1) Studentul trebuie să cunoască: definiţia şi clasificarea medicamentelor
hormonale şi antihormonale, farmacocinetica şi farmacodinamia lor, denumirea, forma
de livrare şi căile de administrare a principalelor medicamente, indicaţiile de bază şi
2) Studentul trebuie să poată: prescrie medicamentele hormonale şi
antihormonale în diferite forme medicamentoase, să le indice în funcţie de afecţiunea
patologică şi vârsta bolnavului.
B. D. Nivelul iniţial de cunoştinţe necesar pentru integrarea
interdisciplinară
Anatomia omului. Glandele endocrine.
Fiziologia umană. Caracteristica generală a glandelor endocrine. Hormonii.
Participarea factorilor humorali la reacţiile integrale ale organismului. Hipofiza.
Legătura dintre hipofiză şi hipotalamus. Neurosecreţia. Glanda tiroidă. Glandele
paratiroide. Pancreasul. Corticosuprarenalele. Importanţa steroizilor în organism.
Glandele sexuale. Hormonii sexuali şi importanţa lor pentru organism.
Histologia. Sistemul endocrin. Structura glandelor endocrine. Formaţiunile de
reglare centrală ale sistemului endocrin. Hipotalamusul. Hipofiza. Epifiza. Glandele
endocrine periferice. Tiroida. Glandele paratiroide. Suprarenalele. Celulele izolate
hormon-producătoare. Sistemul genital masculin şi feminin.
Biochimia Reglarea medicamentoasă a metabolismului. AMP ciclic ca
mediator secund. Structura, influenţa asupra metabolismului şi mecanismul de acţiune
al principalilor hormoni. Liberinele, statinele şi hormonii adenohipofizari.
Somatotropina, vasopresina, tiroxina, parathormonul, calcitonina, insulina,
glucagonul. Glucocorticoizii, mineralocorticoizii, reglarea biosintezei şi secreţiei lor.
Influenţa asupra metabolismului glucidic, proteic, lipidic şi hidrosalin. Hormonii
sexuali: structura, influenţa asupra metabolismului şi funcţiei organelor sexuale.
Fiziopatologia. Patologia hipofizei. Patologia glandei tiroide. Hiperfuncţia şi
hipofuncţia. Guşa endemică, etiologia şi patogenia ei. Patologia glandelor paratiroide.
Mecanismul tetaniei în hipoparatiroidie. Hipofuncţia glandelor paratiroide. Patologia
pancreasului. Patologia suprarenalelor. Insuficienţa acută şi cronică a
corticosuprarenalelor. Hiperproducţia aldosteronului, glucocorticoizilor. Sindromul
adrenogenital la copii şi adulţi. Patologia glandelor sexuale. Modificările funcţiilor or-
ganismului în dereglările activităţii glandelor sexuale masculine şi feminine.
Morfopatologia. Modificările morfologice în patologia endocrină.
131
1. Noţiuni de hormon, medicament hormonal şi medicament antihormonal.
2. Clasificarea, sursele de obţinere şi principiile generale de standardizare
biologică a medicamentelor hormonale.
3. Mecanismul de acţiune al hormonilor polipeptidici şi steroidieni la nivel
celular.
4. Hormonii hipotalamusului şi rolul lor în reglarea activităţii glandelor
endocrine. Medicamentele hormonale ale hipotalamusului. Utilizarea.
5. Medicamentele hormonilor hipofizari. Influenţa hormonilor adenohipofizari
asupra activităţii glandelor endocrine. Hormonul lobului intermediar al hipofizei.
Influenţa hormonilor neurohipofizei asupra tonusului miometrului, intestinului şi
vaselor sanguine, diurezei. Întrebuinţarea medicamentelor hormonilor hipofizari.
6. Medicamentele hormonale ale glandei tiroide. Influenţa levotiroxinei şi
liotironinei asupra funcţiilor organelor şi metabolismului. Întrebuinţarea terapeutică.
Particularităţile acţiunii şi dozării levotiroxinei la copii. Clasificarea medicamentelor
antitiroidiene. Farmacodinamia tiamazolului. Mecanismul acţiunii antitiroide a
preparatelor iodului. Întrebuinţarea. Efectele adverse.
7. Medicamentele glandelor paratiroide. Influenţa asupra metabolismului
fosforului şi calciului. Întrebuinţarea.
8. Calcitonina. Indicaţiile pentru administrare. Reacţiile adverse.
Contraindicaţii.
9. Medicamentele pancreasului. Clasificarea medicamentelor insulinei. Influ-
enţa insulinei asupra metabolismului glucidic, lipidic, proteic. Caracteristica
comparativă a medicamentelor insulinei. Indicaţiile pentru administrare. Reacţiile
adverse. Asistenţa medicamentoasă de urgenţă în coma hiperglicemică şi
hipoglicemică. Glucagonul, mecanismul de acţiune. Indicaţiile.
10. Clasificarea antidiabeticelor orale. Mecanismul de acţiune. Caracteristica
comparativă a derivaţilor sulfonilureei şi biguanidelor. Particularităţile
medicamentelor de generaţia a doua. Indicaţiile, contraindicaţiile. Reacţiile adverse.
11. Medicamentele hormonilor ovarieni. Clasificarea. Mecanismul de
acţiune. Efectele. Indicaţiile.
12. Antiestrogenii. Mecanismul de acţiune. Întrebuinţarea.
13.Utilizarea estrogenilor şi progestativelor în calitate de anticoncepţionale.
Clasificarea. Mecanismul de acţiune. Complicaţiile. Contraindicaţiile.
14. Medicamentele androgenilor. Influenţa androgenilor asupra organismului.
Mecanismul de acţiune. Întrebuinţarea. Reacţiile adverse.
15. Antagoniştii androgenilor (antiandrogenii). Mecanismul de acţiune.
Indicaţiile.
16. Medicamentele anabolizante. Clasificarea. Anabolizante steroidiene.
Influenţa asupra metabolismului proteic. Indicaţiile şi contraindicaţiile. Reacţiile
adverse. Particularităţile folosirii anabolizantelor steroidiene la copii.
17. Anabolizantele nesteroidiene. Clasificarea. Mecanismul de acţiune. Efectele
farmacologice. Indicaţiile. Reacţiile adverse.
18. Medicamentele mineralocorticoizilor. Influenţa asupra organismului.
Mecanismul de acţiune. Indicaţiile.
132
19. Medicamentele glucocorticoizilor. Clasificarea. Influenţa asupra
metabolismului glucidic, proteic, lipidic şi hidrosalin, asupra ţesutului mezenchimal,
sistemului cardiovascular, SNC, muşchilor şi sângelui. Mecanismul de acţiune.
Acţiunile antiinflamatoare, antialergică, imunodepresivă şi antişoc ale
glucocorticoizilor. .
20. Întrebuinţarea terapeutică a glucocorticoizilor. Principiile de administrare.
Glucocorticoizii sintetici pentru uz extern. Reacţiile adverse.
ee F. Lucru de sine stătător (se îndeplineşte în scris în procesul pregătirii)
Pe verticală: Denumirea medicamentului. 1. Corticotropină. 2. Oxitocină. 3.
Desmopresină 4. Levotiroxină. 5. Liotironină 6. Tiamazol. 7. Paratiroidină. 8.
Insulină. 9. Glibenclamidă. 10. Metformină. 11. Estradiol. 12. Progesteron. 13.
Metiltestosteron. 14. Nandrolon. 15. Hidrocortizon acetat. 16. Prednisolon. 17.
Dezoxicorticosteron acetat. 18. Ciproteron 19. Clomifen citrat. 20. Triziston. 21.
Finasterid. 22. Calcitonină. 23. Hexestrol. 24. Etisteron. 25. Glucagon.
26.Gonadotropină corionică.
Pe orizontală: 1. Forma medicamentoasă. 2. Modul de administrare. 3.Dozele.
4. Mecanismul de acţiune. 5. Indicaţii. 6. Contraindicaţii. 7. Reacţii adverse.
1.Corticotropină. 2. Oxitocină. 3. Desmopresină 4. Levotiroxină. 5.Liotironină. 6.
Tiamazol. 7. Paratiroidină. 8. Insulină. 9. Glibenclamidă. 10. Metformină. 11.
Estradiol. 12. Progesteron. 13. Metiltestosteron. 14. Nandrolon. 15. Hidrocortizon
acetat. 16. Prednisolon. 17. Dezoxicorticosteron acetat. 18. Ciproteron 19. Clomifen
citrat. 20. Triziston. 21. Finasterid. 22. Calcitonin. 23. Hexestrol. 24. Etisteron. 25.
Glucagon. 26. Gonadotropină corionică.
Medicamentele utilizate în (pentru): diabet zaharat tip I, diabet zaharat tip II,
diabet insipid, comă diabetică, mixedem, hipertiroidism, comă hipoglicemică,
hipofuncţia ovarelor, cancerul prostatei, hipoplazie genitală masculină, infarct
miocardic, distrofie alimentaro-infecţioasă la copii, boala Addison, reumatism,
eczemă, stimularea naşterii, prevenirea gravidităţii nedorite.
3) Teste (Îndrumar pentru lucrări de laborator la farmacologie vezi pag. 254).
4) Caz clinic (Îndrumar pentru lucrări de laborator la farmacologie vezi
pag.258).
5) Situaţii virtuale (Îndrumar pentru lucrări de laborator la farmacologie vezi
pag.260).
6) Film didactic experimental şi virtuale “Intoxicaţia acută cu insulină şi
măsurile de prim ajutor”
7) Lucru experimental (Îndrumar pentru lucrări de laborator la farmacologie
vezi pag.260).
8) Tabele
Tabelul N1
133
Caracteristica preparatelor hormonilor hipofizari
Lobii Hormonii Preparatele Organele şi Efectele Indicaţiile
hipofizei hipofizei ţesuturile ţintă
Anterior Somatotrop
(adenohipo- Adenocortico-
fiza) trop
Tireotrop
Foliculosti-
mulant
Luteinizant
Prolactină
Mediu Melanotropină
Posterior Vasopresină
(neurohipo- Oxitocină
fiza)
Tabelul N2
Indicaţiile medicamentelor antitiroidiene
Stări de
Guşă toxică
hipotiroidism
Medicamentele difuză Guşă endemică Cancer tiroidian
(cretinismul şi
(tireotoxicoza)
mixedemul)
Hormoni
tiroidieni
Tiamazol
Preparatele de iod
Percloratul de
potasiu
Iod radioactiv
Notă. prezenţa efectului indicaţi cu semnul “+”
Tabelul N3
Efectele şi indicaţiile parathormonului şi calcitoninei
Efectele
Reabsorbţia
Absorbţia Conţinutul
Hormonul Preparatele ++ Nivelul Ca+ Ca++la Indica-
Ca din + de Ca++ în
în plasmă nivelul ţiile
TGI ţesutul osos
rinichilor
Parathormon
Calcitonina
Notă. prezenţa efectului notaţi prin:
“↑” - majorarea efectului; “↓”- micşorarea efectului.
Tabelul N4
Efectele metabolice ale insulinei
Tipul metabolismului Celulele hepatice Celulele ţesutului Celulele musculare
lipidic
Glucidic Gluconeogeneza ( ) Captarea glucozei ( ) Captarea glucozei ( )
Glicoliza ( ) Glicoliza ( )
Glicogeneza ( )
Glicogenoliza ( )
Lipidic Lipogeneza ( ) Sinteza -
134
Lipoliza ( ) trigliceridelor ( )
Proteic Dezagregarea Captarea
proteinelor ( ) aminoacizilor ( )
Sinteza proteinelor ( )
Notă. prezenţa efectului notaţi prin:
“↑” - majorarea efectului; “↓”- micşorarea efectului.
Tabelul N5
Caracteristica comparativă a derivaţilor sulfonureici
Doza medie Durata de acţiune Alte
Medicamentele Generaţia
terapeutică (mg) (ore) particularităţi
Tolbutamida
Clorpropamida
Glibenclamida
Gliclazida
Tabelul N6
Caracteristica comparativă a medicamentelor hipoglicemice perorale
Parametrii comparabili Derivaţii Bigua- Tiazolidin-
sulfonureici nidele dionele
Majorarea densităţii şi sensibilităţii
receptorilor insulinici
Majorarea proceselor de utilizare a
glucozei de către ţesuturile periferice
Mecanismul de Micşorarea absorbţiei glucozei la
acţiune nivelul TGI
Blocarea gluconeogenezei la nivelul
ficatului
Blocarea alfa - glucozidazei
Inhibarea insulinazei
Influenţa asupra apetitului
(stimulează / inhibă / nu influenţează)
Influenţa asupra masei corporale
Efectele adverse (măreşte / scade / nu influenţează)
Hipoglicemie marcată
Lactatacidoza
Meteorism
Tabelul N7
Efectele fiziologice ale glucocorticoizilor
Organele şi ţesuturile ţintă Efectul Mecanismul efectului
Metabolismul glucidic
Efectele metabolice Metabolismul proteic
Metabolismul lipidic
conţinutul în organism:
H2O
Metabolismul hidro-
Na+
electrolitic
K+
Ca++
Sistemul sangvin Conţinutul în sânge de:
Eritrocite
Trombocite
135
Neutrofile
Eozinofile
T - limfocite
Sistemul nervos central
Sistemul cardio- Tensiunea arterială
vascular
Sistemul hipotalamo-hipofizo-suprarenal
Tabelul N8
Indicaţiile hormonilor estrogeni
Etinil-
Indicaţiile Estronă Estradiol Hexestrol Fosfestrol
estradiol
Hipofuncţie ovariană (hipogonadism
primar şi secundar)
Dismenorea (dereglarea ciclului
menstrual)
Insuficienţa activităţii contractile a
miometrului în perioda natală
Terapia de substituţie în menopauza
naturală sau chirurgicală
Contracepţia perorală (în combinare cu
progestagenele)
Cancer de prostată
Tabelul N9
Indicaţiile progestagenelor
Hidroxi- Medroxi-
Indicaţiile Progesteron progesteron progesteron Noretisteron
capronat acetat
Dismenorea (dereglarea
ciclului menstrual)
Iminenţă de avort spontan
(cauzat de insuficienţa
corpului galben)
Endometrioză
Contracepţia perorală (în
combinare cu estrogenii)
Contracepţia parenterală
(injectabilă)
Terapia de substituţie în
menopauza naturală sau
chirurgicală (în combinare
cu estrogenii)
Cancer al endometriului şi
glandei mamare
Tabelul N10
Indicaţiile contraceptivelor hormonale la diferite grupe de femei
Grupa de Femei până la 40 ani, Femei până la 40 ani, Femei Femei Femei în
preparate fără contraindicaţii la cu contraindicaţii fumătoare în vârstă de peste
136
contracepţia hormonală pentru utilizarea în vârstă de perioada perioada
estrogenilor peste 35 ani lactaţiei reproductivă
Contraceptive
orale
combinate
Contraceptive
cu conţinut
numai de
progestative
9) Problemă
Pacienta acuză iritabilitate, excitabilitate mărită, transpiraţii, tahicardie,
dereglarea somnului şi o scădere progresivă în greutate. Medicul, după o examinare
minuţioasă, a indicat un medicament pacientei. Toate semnele patologiei s-au micşorat
vădit, dar pacienta a semnalat mărirea în volum a regiunii anterioare a gâtului. La
examinarea repetată a pacientei s-a depistat leucopenie.
Ce medicament a fost indicat pacientei?
Care a fost cauza măriri în volum a gâtului?
Care a fost cauza apariţiei leucopeniei?
Ce este necesar de indicat pacientei suplimentar pentru profilaxia complicaţiilor
depistate?
137
MEDICAMENTE CU INFLUENŢĂ ASUPRA TONUSULUI ŞI ACTIVITĂŢII
CONTRACTILE A MIOMETRULUI
A. Actualitatea. Ocitocicele ca medicamente, care stimulează musculatura
uterină netedă, sunt utilizate pe larg în obstetrică şi ginecologie pentru inducerea şi
susţinerea travaliului, eventual pentru provocarea avortului, precum şi pentru
prevenirea sau stoparea metroragiilor postpartum. Tocoliticele sunt utile pentru
profilaxia şi tratamentul iminenţei de avort şi a naşterii premature.
B. Scopul instruirii. Familiarizarea studenţilor cu principalele medicamente ce
acţionează asupra activităţii contractile a miometrului şi tonusului colului uterin.
a) Studentul trebuie să cunoască: definiţia, denumirea comună internaţională a
medicamentelor, clasificarea, aspectele farmacocinetice, mecanismul de acţiune,
efectele farmacologice, indicaţiile, contraindicaţiile şi reacţiile adverse.
b) Studentul trebuie să poată: selecta medicamentele în funcţie de utilizarea lor
terapeutică în diferite afecţiuni, substitui un medicament cu altul analog după
proprietăţile farmacologice, prescrie preparatele necesare în diferite stări patologice.
Anatomia omului. Structura uterului. Modificările funcţionale ale uterului.
Vasele şi nervii uterului.
Histologie. Uterul. Dezvoltarea. Structura. Vascularizarea şi inervaţia uterului.
Biochimie. Prostaglandinele. Structura şi nomenclatura. Biosinteza şi
metabolismul. Acţiunea biologică.
Fiziologie. Parturiţia. Contractilitatea uterină crescută înainte de declanşarea
naşterii. Efectul oxitocinei asupra uterului. Întinderea musculaturii uterine. Începutul
travaliului - teoria de iniţiere a acestuia prin feed-back pozitiv. Mecanica parturiţiei.
Separarea şi expulzarea placentei. Involuţia uterului.
Fiziopatologie. Patologia uterului. Anatomia uterului. Rolul prostaglandinelor
în patologia uterului.
Morfopatologie. Modificări morfopatologice ale uterului.
1. Clasificarea medicamentelor ce influenţează tonusul şi activitatea contractilă
a miometrului.
2. Medicamentele ce influenţează activitatea contractilă a uterului:
a) Ocitocicele (medicamente care intensifică activitatea contractilă a
miometrului). Farmacocinetica. Farmacodinamia. Indicaţiile. Contraindicaţiile şi
reacţiile adverse.
b) Tocoliticele (medicamente care scad activitatea contractilă a miometrului)..
Clasificarea. Farmacocinetica. Farmacodinamia. Indicaţiile. Contraindicaţiile.
Reacţiile adverse.
3. Medicamente care măresc tonusul miometrului (alcaloizii de ergot).
Farmacocinetica. Farmacodinamia. Indicaţiile. Contraindicaţiile şi reacţiile adverse.
4. Medicamente care micşorează tonusul colului uterin. Caracteristica
farmacologică comparativă a acestor medicamente.
138
Pe verticală: Denumirea medicamentului. 1. Oxitocină. 2. Dinoprost. 3.
Dinoproston. 4. Ergotamină. 5. Metilergometrină. 6. Fenoterol. 7. Ritodrină.
posibile. 1. Oxitocină. 2. Dinoprost. 3. Dinoproston. 4. Ergotamină. 5.
Metilergometrină. 6. Fenoterol. 7. Ritodrină.
Medicamente utilizate în (pentru): inducerea travaliului uterin; stimularea
naşterii; atonia uterină în perioada postpartum; metroragii; pentru relaxarea colului
uterin; pentru provocarea avortului; hemoragii rebele postpartum, profilaxia şi
tratamentul iminenţei de avort şi a naşterii premature.
3.) Teste (Îndrumar pentru lucrări de laborator la farmacologie vezi pag.220.).
pag.225.).
pag.226.). .
8.) Tabele
Tabelul N1
Reglarea activităţii contractile a miometrului
Receptorii miometrului Efect stimulant Efect deprimant
Stimularea alfa – adrenoreceptorilor
Stimularea beta 2 - adrenoreceptorilor
Stimularea M - colinoreceptorilor
Stimularea H2 – histaminoreceptorilor
Stimularea receptorilor oxitocinici
Stimularea receptorilor prostaglandinici
Notă: Notaţi prezenţa efectului cu semnul “+”.
Tabelul N2
Indicaţiile medicamentelor ocitocice
Oxitocina şi Prostaglan- Alcaloizii de
Indicaţiile
analogii ei dinele ergot
Stimularea activităţii de naştere
Întreruperea artificială a sarcinii în diverse
perioade ale ei
Întreruperea artificială a sarcinii în perioada
tardivă
Accelerarea involuţiei uterului în perioada
postpartum
Hemostaza postnatală
139
Tabelul N3
Caracteristica comparativă a inductorilor ovulaţiei
Hormonul
Clomifen
Parametrii Gonadotropine gonadotrop
citrat
eliberator
Efect inductor direct al ovulaţiei (+/-)
Eficient în afectarea hipotalamică (+/-)
Eficient în afectarea hipofizei (+/-)
Efect antiestrogenic în privinţa endometrului (+/-)
Probabilitatea unei sarcini multifetale (+/-)
Sindromul hiperstimulării ovariene (+/-)
Tabelul N4
Medicamentele indicate în sterilitate
Indicaţiile Estrogeni Progestative Androgeni
Sterilitate cauzată de infantilitatea uterului în
urma hipogonadismului
Sterilitate cauzată de insuficienţa fazei
proliferative a uterului
Sterilitate cauzată de insuficienţa fazei secretorii
a uterului
Sterilitate cauzată de insuficienţa activităţii
corpului galben (în consecinţă - avort spontan)
Notă: Notaţi prezenţa efectului cu semnul “+”.
9.) Problemă
Pentru jugularea hemoragiilor cauzate de atonia uterină postpartum, parturientei
i-a fost prescris un medicament de 2 ori pe zi timp de 3 zile. Contrar indicaţiilor,
pacienta a folosit medicamentul de 4 ori pe zi timp de o săptămână. Hemoragiile au
încetat, dar au apărut dureri în extremităţi.
Ce medicament a fost prescris pacientei?
Care este cauza complicaţiilor apărute?
140
VITAMINELE ŞI VITAMINOIDELE
A. Actualitatea. Vitaminele sunt substanţe organice de origine exogenă,

indispensabile în cantităţi mici pentru desfăşurarea normală a proceselor metabolice
din organism. Împreună cu enzimele şi hormonii, acţionează ca biocatalizatori.
Deficitul de vitamine provoacă stări patologice caracteristice, care pot fi combătute
prin administrarea vitaminei respective ca medicament.
B. Scopul instruirii constă în familiarizarea studenţilor cu posibilităţile
utilizării vitaminelor în scopuri profilactice şi pentru tratarea unor suferinţe cu şi fără
deficit de vitamine.
1) Studentul trebuie să cunoască: caracteristica generală a medicamentelor
vitaminice, provenienţa, principiile clasificării, denumirea internaţională, formele
medicamentoase şi căile de administrare ale medicamentelor obligatorii, mecanismul
acţiunii, principalele indicaţii şi contraindicaţii, reacţiile adverse, simptomatica
intoxicaţiilor acute şi asistenţa acestora.
2) Studentul trebuie să poată: prescrie medicamentele vitaminice, în diferite
forme medicamentoase, să le indice în funcţie de patologie şi vârsta bolnavului.
Biochimia. Vitaminele A, D, K, B1, B2, B6, B12, C, PP, biotina, acidul
pantotenic, acidul folic: structura, sursele alimentare, necesarul zilnic, simptomele
avitaminozelor, proprietăţile biologice.
Fiziopatologia. Hiper-, hipo- şi avitaminozele, Hipovitaminozele exogene
(primare). Hipovitaminozele endogene (secundare) cauzate de aport insuficient,
tulburări de absorbţie, depozitare, utilizare şi metabolism, ale preparate lor vitaminice.
Simptomele hipo- şi hipervitaminozelor.
1. Scurt istoric al dezvoltării ştiinţei despre vitamine. Importanţa biologică a
vitaminelor. Noţiuni despre hipo- şi hipervitaminoze. Produsele alimentare ce conţin
vitamina respectivă. Cauzele hipovitaminozelor. Principiile de clasificare a
medicamentelor vitaminice.
2. Farmacocinetica, farmacodinamia, indicaţiile, contraindicaţiile, reacţiile
adverse ale medicamentelor vitaminelor hidrosolubile.
3. Farmacocinetica, farmacodinamia, indicaţiile, contraindicaţiile, reacţiile
adverse ale medicamentelor vitaminelor liposolubile. .
4. Preparatele polivitaminice.
5. Vitaminoidele. Caracteristica. Utilizarea.
6. Caracteristica clinico-fiziologică, indicaţiile, reacţiile adverse ale:
a) medicamentelor vitaminice ce influenţează reactivitatea generală a
organismului;
b) medicamentelor vitaminice ce protejează mucoasele şi tegumentele;
c) medicamentelor vitaminice antitoxice şi antiinfecţioase;
d) medicamentelor vitaminice ce influenţează hematopoieza şi coagulabilitatea
sângelui;
e) medicamentelor vitaminice ce influenţează metabolismul în ţesuturile osos şi
141
dentar;
f) medicamentelor vitaminice ce reglează văzul.
7. Interacţiunile medicamentelor vitaminice.
ff F. Lucru de sine stătător (se îndeplineşte în scris în procesul pregătirii)
Pe verticală: Denumirea preparatului.
1. Piridoxină clorhidrat. 2. Cianocobalamină. 3. Menadionă. 4. Riboflavină. 5.
Acid folic. 6. Acid ascorbic. 7. Retinol acetat. 8. Ergocalciferol. 9. Acid nicotinic. 10.
Kvadevit. 11. Tiamină clorhidrat. 12. Nicotinamidă. 13. Calciu pantotenat 14. Rutină.
15. Fitomenadionă. 16. Panhexavit. 17. Decamevit.
Pe orizontală: 1. Forma medicamentoasă. 2. Modul de administrare. 3. Dozele.
4. Mecanismul de acţiune. 5. Indicaţiile şi contraindicaţiile. 6. Reacţiile adverse.
1.Piridoxină clorhidrat. 2. Cianocobalamină. 3. Menadionă. 4. Riboflavină. 5. Acid
folic. 6. Acid ascorbic. 7. Retinol acetat. 8. Ergocalciferol. 9. Acid nicotinic. 10.
Kvadevit. 11. Tiamină clorhidrat. 12. Nicotinamidă. 13. Calciu pantotenat 14. Rutină.
15. Fitomenadionă. 16. Panhexavit. 17. Decamevit.
Medicamente utilizate în (pentru): alcoolism, nevrite, keratite, pelagră,
anemii, afecţiuni ale pielii şi mucoaselor, diateze hemoragice, boli infecţioase şi
inflamatorii ale căilor respiratorii superioare, rahitism carenţial, sterilitate.
3) Teste (Îndrumar pentru lucrări de laborator la farmacologie vezi pag.261).
pag.263).
pag.266).
6) Film didactic experimental şi virtuale
vezi pag.267).
8) Tabele
Tabelul N1
Determinaţi vitaminele
Medica Solubilitatea Sensibile la Funcţiile de bază Particularităţi de
mentele în apă în lipide hipovitaminoze utilizare
A + - sistemul nervos şi reglarea metabolismului anemie pernicioasă,
hematopoetic bazal, sinteza acizilor gastrită atrofică,
nucleici, stimularea paralizii, neurite, în
eritropoezei rezecţii gastrice
B - + retina ochilor, sinteza dereglarea vederii în
celulele epiteliale mucopolisaharidelor, perioada de seară,
fosfolipidelor, ichtioza
glicoproteinelor şi
pigmenţilor vizuali
C + - ţesutul conjunctiv reglarea proceselor de infecţii acute şi
oxido-reducere, sinteza cronice, diateză
142
colagenului hemoragică,
hemoragii,
ateroscleroză,
scorbut
D - + ţesutul osos reglarea schimbului de profilaxia şi
calciu şi fosfor tratamentul
rahitizmului
E + - Sistemul nervos Reglarea Parkinsonism,
metabolismului plastic, nevrite, radiculite,
decarboxilării, hepatite
dezaminării
aminoacizilor.
9) Problemă
Pacientul s-a adresat la medic în legătură cu prezenţa durerilor puternice în
regiunile parietale, maxilei superioare şi inferioare care nu se jugulau cu preparatele
analgezice obişnuite. A fost stabilită o nevrită a nervului trigemen şi indicate 3
medicamente vitaminice. Pacientul a simţit o ameliorare, dar peste puţin timp au
apărut urticaria, hiperemia tegumentelor, hipersecreţiile nazale, faringiene şi
lacrimale, cefaleea.
Ce medicamente au fost indicate?
Care a fost cauza complicaţiilor apărute?
Ce este necesat de folosit pentru a jugula complicaţiile apărute?
143
ENZIMELE UTILIZATE CA MEDICAMENTE.
ANTIENZIMELE
A. Actualitatea. Aceste remedii manifestă diverse acţiuni în funcţie de natura

enzimei sau antienzimei. Ele pot fi utilizate în diferite afecţiuni în scopuri atât
preventive, cât şi curative.
B. Scopul instruirii constă în cunoaşterea de către studenţi a posibilităţilor
utilizării enzimelor şi antienzimelor în terapeutică.
C. C. Scopuri didactice
1) Studentul trebuie să cunoască: caracteristica generală a enzimelor şi
antienzimelor, provenienţa şi structura chimică, principiile clasificării, denumirea
internaţională, formele medicamentoase şi căile de administrare, mecanismul acţiunii,
principalele indicaţii şi contraindicaţii pentru administrare, reacţiile adverse.
2) Studentul trebuie să poată: prescrie enzimele şi antienzimele, să indice
aceste remedii, conform patologiei.
Biochimia. Istoricul descoperirii şi studierii enzimelor. Clasificarea.
Izoenzimele. Dependenţa reacţiilor enzimatice de temperatură, pH, concentraţia
enzimei şi a substratului. Unităţile de măsură a activităţii şi cantităţii enzimelor.
Cofactorii enzimelor: ionii metalelor şi coenzimele. Vitaminele cu funcţii de
coenzime. Inhibitorii enzimelor: reversibili, ireversibili. Remediile medicamentoase
cu proprietăţi de antienzime. Reglarea acţiunii enzimelor.
1. Noţiuni despre enzime, antienzime. Importanţa lor biologică.
2. Enzimele utilizate ca medicament. Clasificarea în funcţie de scopul utilizării.
3.Enzimele proteolitice (utilizate în supuraţii şi gangrene). Farmacodinamia.
Farmacoterapia.
4.Enzimele fibrinolitice. Farmacodinamia. Noţiuni despre enzime imobilizate.
5. Enzimele digestive. Farmacodinamia. Utilizarea.
6. Enzimele cu proprietăţi diverse. Farmacodinamia. Utilizarea.
7. Noţiuni despre preparate de provenienţă microbiană cu proprietăţi enzimatice.
Utilizarea în terapeutică.
8. Antienzimele. Definiţia. Clasificarea după mecanismul de acţiune.
9. Antiproteazele. Farmacodinamia. Utilizarea.
10.Antifibrinolitice. Farmacodinamia. Indicaţiile.
11.Preparate medicamentoase din diverse grupe, utilizate ca antienzime.
Caracteristica:
a) anticolinesterazicele;
b) inhibitoare ale monoaminooxidazei;
c) inhibitoare ale carboanhidrazei;
d) inhibitoare ale xantinoxidazei.
Pe verticală: Denumirea medicamentului: 1. Terilitină. 2. Streptokinază. 3.
Pepsină. 4.Festal. 5. Hialuronidază. 6. Aprotinină. 7. Acid aminocapronic. 8.
144
Neostigmină. 9.Nialamidă. 10. Acetazolamidă. 11. Alopurinol.
Pe orizontală: 1. Forma medicamentoasă. 2. Modul de administrare. 3. Dozele.
4. Mecanismul de acţiune. 5. Indicaţiile şi contraindicaţiile. 6. Reacţiile adverse.
Să se prescrie următoarele preparate în toate formele medicamentoase posibile.
1. Terilitină. 2. Streptokinază. 3. Pepsină. 4. Festal. 5. Hialuronidază. 6. Aprotinină. 7.
Acid aminocapronic. 8. Neostigmină. 9. Nialamidă. 10. Acetazolamidă. 11.
Alopurinol.
Medicamente utilizate în (pentru): pancreatită acută, bronşiectazii, embolii
pulmonare, hemoragii, hemoragii prin creşterea fibrinolizei, achilia gastrică,
intoxicaţiile cu compuşi organofosforici, epilepsie.
pag.263).
pag.266).
vezi pag.267).
8) Tabele
Tabelul N1
Indicaţi preparatele folosite în pancreatita acută şi cronică
Indicaţiile Grupele de preparate
Pancreatita cronică Preparatele de substituţie (fermenţii)
a) ... b) ... c) ... d) ...
Pancreatita acută Inhibitorii fermenţilor proteolitici
a) ...
Antacidele
M-colinoblocantele
Antibiotice
9) Problemă
Unui pacient cu boala bronşectazică, pentru micşorarea viscozităţii sputei şi
ameliorarea eliminării ei, a fost indicat un ferment inhalator. Eliminarea sputei s-a
ameliorat, însă la pacient s-au îndesit accesele de astm bronşic. După stoparea
inhalării medicamentului accesele s-au înlăturat.
Care a fost cauza apariţiie complicaţiilor date?
145
MEDICAŢIA UTILIZATĂ ÎN HIPERLIPIDEMIE
(ANTIATEROSCLEROTICE), TRATAMENTUL OBEZITĂŢII,
TRATAMENTUL ŞI PROFILAXIA OSTEOPOROZEI.
A. Actualitatea. Lipoproteidele exogene şi îndeosebi cele endogene intervin în
procesul de aterogeneză, care însoţeşte în majoritatea cazurilor maladiile
cardiovasculare. Reducerea hiperlipoproteidemiilor prin diverse căi constituie unul din
principiile profilaxiei secundare a multor boli mai ales la pacienţii de vârstă înaintată.
Utilizarea medicamentelor hipolipidemiante constituie una din metodele de tratament
a aterosclerozei şi a maladiilor cu caracter ischemic.
antiaterosclerotice, posibilităţilor profilaxiei şi tratamentului aterosclerozei.
1) Studentul trebuie să cunoască: definiţia, clasificarea, mecanismul şi
particularităţile acţiunii, indicaţiile, reacţiile adverse ale preparatelor hipolipidemiante.
2) Studentul trebuie să poată: prescrie preparatele hipolipidemiante obligatorii
în formele medicamentoase posibile, să indice substanţele respective în funcţie de
patologie.
Biochimia. Colesterolul, trigliceridele şi lipoproteidele. Fracţiile şi funcţiile lor
în procesele energetice şi plastice ale organismului.
Anatomia patologică. Procesele de aterogeneză. Factorii de risc. Rolul
lipoproteidelor exo- si endogene în ateroscleroză. Ateroscleroza vaselor cerebrale,
coronariene şi periferice. Particularităţile de structură.
1.Clasificarea medicamentelor antiaterosclerotice.
2. Medicamentele hipolipidemiante. Clasificarea.
3. Medicamentele ce reţin absorbţia colesterolului. Mecanismul şi
particularităţile de acţiune. Indicaţiile.
4.Medicamentele ce favorizează excreţia şi catabolismul colesterolului.
Mecanismul de acţiune.
5.Acidul nicotinic. Mecanismul de acţiune. Efectele. Indicaţiile. Reacţiile
adverse.
6. Fibraţii. Mecanismul de acţiune. Efectele. Indicaţiile. Reacţiile adverse.
7. Probucolul. Farmacodinamia. Indicaţiile.
8.Statinele. Caracteristica.
9. Medicamentele endoteliotrope şi antioxidante. Particularităţile acţiunii.
Utilizarea.
10. Medicamentele cu acţiune lipotropă. Caracteristica.
11. Medicamentele utilizate în tratamentul obezităţii. Clasificare. Mecanismul şi
particularităţile de acţiune. Indicaţiile.
12. Medicamentele utilizate în tratamentul osteoporozei. Clasificare. Meca-
nismul şi particularităţile de acţiune. Indicaţiile.
gg F. Lucru de sine stătător (se îndeplineşte în scris în procesul pregătirii)

146
Pe verticală: Denumirea preparatului. 1. Clofibrat. 2. Acid nicotinic. 3.
Colestiramină. 4. Piricarbat. 5. Lovastatină. 6. Lipostabil. 7. Probucol.
Pe orizontală: Forma medicamentoasă. 2: Modul de administrare. 3. Dozele. 4.
Mecanismul de acţiune. 5. Indicaţiile. 6. Contraindicaţiile. 7. Reacţiile adverse.
2) Exerciţii de receptură medicală.
Clofibrat. 2. Acid nicotinic. 3. Colestiramină. 4. .Piricarbat. 5. Lovastatină. 6.
Lipostabil. 7. Probucol.
Medicamente utilizate în (pentru): disbetalipoproteinemie,
hipertrigliceridemie, hipercolesterolemie, combaterea pruritului în icterul mecanic,
intoxicaţii cu medicamente.
Medicamente utilizate în (pentru):
3) Teste (Îndrumar pentru lucrări de laborator la farmacologie vezi pag.267).
pag.269).
pag.269).
vezi pag.270).
8) Tabele
Tabelul N1
Efectele adverse ale medicamentelor antiaterosclerotice
Efectele adverse Clofibrat Acid nicotinic Lovastatin Colestiramină
Dereglări gastrointestinale
Formarea calculilor biliari
Dereglarea funcţiilor hepatice
Miopatii
Urticarie
Hiperemia pielii
Hiperglicemie
Hiperuricemie
Dereglarea absorbţiei
vitaminelor liposolubile
Tumori ale tractului digestiv
Reacţii alergice
Notă: prezenţa efectului notaţi cu semnul „+”
9) Problemă
Unui pacient a fost indicat un medicament din grupul vitaminelor. Posedă
acţiune hipolipidemiantă ce nu este determinată de activitatea vitaminică. În calitate
de hipolipidemiant se indică în doze de 1,5 – 6 g pe zi.
TOTALIZARE LA TEMA:
147
Medicamente cu acţiune asupra proceselor inflamatoare, metabolice şi imune.
Medicamente cu influenţă asupra sângelui şi organelor hematopoetice
A. Scopul instruirii constă în consolidarea cunoştinţelor studenţilor despre
farmacodinamia acestor grupe de medicamente, alegerea lor conform indicaţiilor,
reacţiile adverse şi măsurile de prim ajutor în caz de supradozare cu medicamente din
grupele enumerate.
B. Scopuri didactice
a) Studentul trebuie să cunoască: caracteristica farmacologică a acestor grupe
de medicamente (farmacocinetica şi farmacodinamia), principalele indicaţii pentru
administrare, reacţiile adverse şi măsurile de prim ajutor în supradozare.
b) Studentul trebuie să poată: prescrie medicementele obligatorii din aceste
grupe, indica medicamente în diverse boli, stări patologice şi stări de urgenţă.
C. Întrebări pentru autoinstruire
1. Clasificarea medicamentelor antiinflamatoare.
2. Medicamentele antiinflamatoare steroidiene. Clasificarea. Mecanismul
acţiunii antiinflamatoare. Indicaţiile şi contraindicaţiile. Reacţiile adverse.
3. Medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene. Clasificarea după structură şi
durata acţiunii. Mecanismul acţiunii antiinflamatoare şi antipiretice. Indicaţiile şi
4. Medicamentele antireumatice de bază. Clasificarea. Mecanismele de acţiune
ale compuşilor aurului, D-penicilaminei, derivaţilor 4-aminochinolinici. Indicaţiile.
Reacţiile adverse.
5. Imunodepresivele majore. Clasificarea. Glucocorticoizii şi citostaticele.
6. Clasificarea medicamentelor antialergice.
7. Clasificarea medicamentelor utilizate în reacţii alergice de tip imediat.
8. Medicamentele antihistaminice. Clasificarea. Efectele H1-antihistaminicelor.
Mecanismul şi particularităţile de acţiune. Indicaţiile şi reacţiile adverse. Tabloul
clinic şi tratamentul intoxicaţiei cu antihistaminice.
9. Inhibitoarii degranulării mastocitelor. Clasificarea. Mecanismul de acţiune.
10.Caracteristica medicamentelor utilizate în şocul anafilactic, edemul Quincke.
11. Clasificarea medicamentelor utilizate în reacţii alergice de tip întîrziat.
12. Imunodepresivele minore. Clasificarea. Mecanismul de acţiune. Indicaţiile.
13. Imunostimulatoarele. Clasificarea. Mecanismul de acţiune. Indicaţiile.
Reacţiile adverse.
14. Clasificarea medicamentelor hormonale după structură şi mecanismul de
acţiune.
15. Mecanismul de acţiune a hormonilor polipeptidici şi steroidieni la nivel
celular.
16. Medicamentele hormonale ale hipotalamusului şi utilizarea lor.
17. Medicamentele hormonale ale adenohipofizei. Utilizarea.
18. Medicamentele hormonale ale neurohipofizei. Efectele. Utilizarea.
148
19. Medicamentele hormonale ale glandei tiroide. Influenţa lor asupra funcţiilor
organelor şi metabolismului. Mecanismul de acţiune. Indicaţiile. Reacţiile adverse.
20. Medicamentele antitiroidiene. Clasificarea. Mecanismul de acţiune.
21. Influenţa paratiroidinei şi calcitoninei asupra metabolismului fosforului şi
calciului. Indicaţiile.
22. Medicamentele insulinei. Clasificarea. Mecanismul de acţiune. Influenţa
insulinei asupra metabolismului glucidic, lipidic, proteic şi hidrosalin. Principiile de
dozare ale insulinei în diabetul zaharat. Indicaţiile pentru administrare. Reacţiile
adverse. Medicamentele utilizate în coma hiper - şi hipoglicemică. Glucagonul,
mecanismul de acţiune. Indicaţiile.
23. Antidiabeticele orale. Clasificarea. Mecanismele de acţiune. Indicaţiile,
24. Medicamentele hormonilor ovarieni (estrogenii şi progestativele).
Clasificarea. Mecanismul de acţiune. Efectele. Indicaţiile. Reacţiile adverse.
25. Antiestrogenii. Mecanismul de acţiune. Indicaţiile.
26. Medicamentele anticoncepţionale. Clasificarea. Mecanismul de acţiune.
Complicaţiile. Contraindicaţiile. Reacţiile adverse.
27. Androgenii. Clasificarea. Mecanismul de acţiune. Efectele. Indicaţiile.
Reacţiile adverse.
28. Antiandrogenii. Mecanismul de acţiune. Indicaţiile.
29. Medicamentele anabolizante. Clasificarea. Anabolizante steroidiene.
Mecanismul de acţiune. Influenţa asupra metabolismului proteic. Indicaţiile şi
contraindicaţiile. Reacţiile adverse. Particularităţile utilizării anabolizantelor
steroidiene la copii.
30. Anabolizantele nesteroidiene. Clasificarea. Mecanismul de acţiune. Efectele
farmacologice. Indicaţiile. Reacţiile adverse.
31. Medicamentele mineralocorticoizilor. Influenţa asupra organismului.
32. Medicamentele glucocorticoizilor. Clasificarea. Influenţa asupra me-
tabolismului glucidic, proteic, lipidic şi hidrosalin, ţesutului mezenchimal, sistemului
cardiovascular, SNC, muşchilor şi sângelui. Mecanismul de acţiune. Acţiunea
antiinflamatoare, antialergică, imunodepresivă şi antişoc a glucocorticoizilor.
33. Clasificarea medicamentelor cu influenţă asupra miometrului.
34. Medicamentele cu influenţă asupra activităţii contractile a miometrului.
Clasificarea. Particularităţile de acţiune. Indicaţiile.
35. Medicamentele cu influenţă asupra tonusului miometrului. Clasificarea.
Efectele. Indicaţiile.
36. Clasificarea vitaminelor după solubilitate şi utilizarea terapeutică.
37. Farmacologia preparatelor medicamentoase a vitaminelor: A, K, D, E, B, C.
38. Clasificarea preparatelor medicamentoase enzimatice. Caracteristica grupelor.
39. Clasificarea preparatelor medicamentoase antienzimatice. Caracteristica
grupelor.
40. Clasificarea medicamentelor antiaterosclerotice.
149
41. Clasificarea medicamentelor hipolipidemiante.
42. Fibraţii. Mecanismul de acţiune. Efectele. Indicaţiile şi principiile de
utilizare. Reacţiile adverse.
43. Acidul nicotinic. Mecanismul de acţiune. Efectele. Indicaţiile şi principiile
de dozare. Reacţiile adverse.
44. Statinele. Mecanismul de acţiune. Indicaţiile.
45. Medicamentele ce favorizează excreţia şi catabolismul colesterolului.
Mecanismele de acţiune şi utilizarea colesteraminei, neomicinei, betasitosterolului.
46. Medicamentele endoteliotrope. Efectele. Indicaţiile.
47. Clasificarea medicamentelor antitrombotice.
48. Anticoagulantele cu acţiune directă. Farmacocinetica. Mecanismul de acţiune.
Indicaţiile. Contraindicaţiile. Antagoniştii anticoagulantelor directe.
49. Anticoagulantele cu acţiune indirectă. Mecanismul de acţiune. Indicaţiile.
Reacţiile adverse. Contraindicaţiile. Caracterizarea comparativă cu heparina.
Antagoniştii anticoagulantelor indirecte.
50. Antiagregantele. Clasificarea. Mecanismul de acţiune. Indicaţiile. Contra-
indicaţiile. Reacţiile adverse.
51. Fibrinoliticele. Clasificarea. Mecanismul de acţiune. Indicaţiile. Contraindicaţiile.
Reacţiile adverse.
52. Clasificarea medicamentelor hemostatice.
53. Coagulantele directe şi indirecte. Mecanismul de acţiune. Indicaţiile. Reacţiile
adverse.
54. Antifibrinoliticele sintetice şi de provenienţă animalieră. Mecanismul de acţiune.
55. Agregantele. Mecanismul de acţiune. Indicaţiile.
56. Hemostaticele. Mecanismul de acţiune. Indicaţiile.
57. Antianemicele. Clasificarea. Caracteristica medicamentelor folosite în anemii
feriprive, BI2-deficitare, aplastice şi hemolitice.
58. Medicamente cu influenţă asupra leucopoiezei. Clasificare. Mecanismul de
59. Medicamente utilizate în tratamentul şi profilaxia obezităţii. Clasificare.
Caracteristica.
60. Medicamente utilizate în tratamentul osteoporozei. Clasificare. Caracteristica.
D. Lucru de sine stătător
posibile: diclofenac, indometacină, ibuprofen, naproxen, fenilbutazonă, clorochină,
nimesulid, acid mefenamic, auranofină, aurotiomalat de sodiu, piroxicam, meloxicam,
difenhidramină, cloropiramină, clemastină, quifenadină, cromoglicat disodic,
ketotifen, interferon, terfenadină, levamizol, cetirizină, azatioprină, mebhidrolină,
loratadină, imupurin, corticotropină, oxitocină, desmopresină, levotiroxină, tiamazol,
paratiroidină, insulină, glibenclamidă, metformină, estradiol, progesteron,
metiltestosteron, nandrolonă, hidrocortizon acetat, prednisolon, dezoxicorticosteron
acetat, ciproteron, clomifen citrat, triziston, finasterid, calcitonină, hexestrol, etisteron,
glucagon, calcitrină, gonadotropină corionică, dinoprost, dinoproston, ergotamină,
150
metilergometrină, fenoterol, ritodrină, piridoxină clorhidrat, cianocobalamină,
menadionă, riboflavină, acid folic, acid ascorbic, retinol acetat, ergocalciferol, acid
nicotinic, tiamină clorhidrat, nicotinamidă, calciu pantotenat, fitomenadionă, rutozid,
terilitină, streptokinază, pepsină, festal, hialuronidază, aprotinină, acid aminocaproic,
neostigmină, acetazolamidă, alopurinol, clofibrat, colestiramină, piricarbat,
lovastatină, lipostabil, probucol, heparină, biscumacetat de etil, acid acetilsalicilic, fer-
coven, sulfat feros, nucleinat de sodiu, fibrinogen, acid aminocaproic, nadroparină,
protamină sulfat, carbazocrom, acenocumarol, ticlopidină, alteplază, aprotinină.
Medicamente utilizate în (pentru): poliartrită reumatoidă, spondiloartrită
ankilopoietică, gută acută, afecţiuni articulare degenerative, miozite, polinoze,
urticarie, vomă postoperatorie, cinetoze, preanestezie, sindrom Parkinson, artrită
reumatoidă, astm bronşic, şoc anafilactic, dermatită de contact, bronşită astmatiformă,
infecţii cronice, SIDA, transplant de organe sau ţesuturi, cancer, diabet zaharat, diabet
insipid, coma diabetică, mixedem, hipertiroidism, comă hipoglicemică, hipofuncţia
ovarelor, cancerul prostatei, hipoplazie genitală masculină, infarct miocardic, distrofie
alimentaro-infecţioasă la copii, boala Addison, reumatism, eczemă, stimularea
naşterii, prevenirea sarcinii nedorite, inducerea travaliului, profilaxia iminenţei de
avort, pentru provocarea avortului; atonia uterină în perioada postpartum, pentru
relaxarea colului uterin, hemoragii rebele postpartum, alcoolism, nevrite, keratite,
pelagră, anemii, diateze hemoragice, rahitism carenţial, sterilitate, pancreatită acută,
bronşiectazie, embolii pulmonare, hemoragii, hemoragii prin hiperfibrinoliză, achilia
gastrică, intoxicaţiile cu compuşi organofosforici, epilepsie, disbetalipoproteinemie,
hipertrigliceridemie, hipercolesterolemie, supradozarea anticoagulantelor cu acţiune
indirectă, supradozarea anticoagulantelor directe, stoparea hemoragiei
parenchimatoase şi capilare, tratarea trombozelor venoase profunde, prevenirea
tromboemboliilor postoperatorii, profilaxia trombozelor arteriale, embolia arterelor
pulmonare, hemoragiile cauzate de hiperfibrinoliză, anemia feriprivă, leucopenie,
coagulopatia intravasculară, anemia aplastică, anemia hemolitică, anemia B 12-
deficitară, hemofilie.
2.) Teste (Îndrumar pentru lucrări de laborator la farmacologie vezi pag.292.).
pag.296.).
151
ANTISEPTICELE ŞI DEZINFECTANTELE
A. Actualitatea. Aproximativ 50% din maladiile omului sunt provocate de diverşi agenţi
patogeni: bacterii, spirochete, rickettsii, chlamidii, protozoare, fungi, virusuri, etc. În lupta cu agenţii
patogeni, aflaţi pe un ţesut viu (piele, mucoase, cavităţi naturale şi patologice, plăgi) sau în mediul
extern (diverse obiecte, instrumente etc.), se folosesc medicamente, care pot împiedica multiplicarea
acestora sau provoca pieirea lor – antisepticele şi, respectiv, dezinfectantele. Aceste medicamente
sunt utilizate pe scară largă în instituţiile medico-sanitare. În special, ele reprezintă o parte esenţială
a practicilor de control al infecţiilor şi ajută la prevenirea infecţiilor nosocomiale.
B. Scopul instruirii constă în studierea farmacologiei antisepticelor şi dezinfectantelor, în
formarea deprinderilor de selectare a lor în funcţie de localizarea microorganismelor patogene
în medii biologice sau pe diverse obiecte, de prescrierea corectă a reţetelor, conform indicaţiilor
respective.
1) Studentul trebuie să cunoască: definiţia, clasificarea şi principalele caracteristici ale
medicamentelor antiseptice şi dezinfectante, denumirea, formele medicamentoase şi căile de
administrare a principalelor medicamente, mecanismul de acţiune, principalele indicaţii şi
contraindicaţii, reacţiile adverse.
2) Studentul trebuie să poată: selecta şi prescrie principalele medicamente antiseptice şi
dezinfectante în funcţie de localizarea microorganismelor patogene în medii biologice sau pe diverse
obiecte.
Bazele microbiologiei. Taxonomia şi clasificarea microorganismelor. Răspândirea
microorganismelor în natură. Influenţa factorilor mediului înconjurător asupra microbilor. Noţiune
despre infecţii. Bacteriile, virusurile, fungii patogeni, protozoarele şi maladiile omului, provocate de
ele.
1. Antisepticele şi dezinfectantele. Istoricul folosirii antisepticelor.
2. Clasificarea antisepticelor şi dezinfectantelor după structura chimică. Cerinţele de bază pentru
antiseptice şi dezinfectante. Principalele mecanisme de acţiune asupra microorganismelor.
Factorii care determină activitatea antimicrobiană şi selecţia medicamentului (sensibilitatea
agentului patogen, gradul de disociere, concentraţia, lipofilitatea, proprietăţile obiectelor şi
proceselor patologice).
3. Compuşii metalelor. Acţiunea locală (astringentă, iritantă şi cauterizantă). Particularităţile
acţiunii medicamentelor. Caracteristica de bază a acţiunii resorbtive. Intoxicaţia. Asistenţa
necesară. Compuşii halogenaţi. Particularităţile acţiunii şi întrebuinţării compuşilor de clor şi
iod.
4. Oxidanţii. Principiul de acţiune. Întrebuinţarea.
5. Detergenţii (anionici şi cationici). Proprietăţile antimicrobiene ale detergenţilor. Întrebuinţarea.
6. Antisepticele şirului aromatic şi alifatic. Particularităţile acţiunii şi întrebuinţării. Intoxicaţiile,
asistenţa acestora.
7. Coloranţii. Derivaţii nitrofuranului. Acizii şi bazele. Uleiurile volatile. Particularităţile
antimicrobiene. Întrebuinţarea.
8. Medicamentele sulfului. Diverse medicamente antimicrobiene şi antiparazitare de origine
naturală.
9. Derivaţii tiosemicarbazonei. Nucina. Mecanismul de acţiune. Efectele. Indicaţiile.
10. Principiile de elecţie şi indicaţiile pentru administrarea antisepticelor.
F. Lucru de sine stătător (se îndeplineşte în scris în procesul de pregătire)
1) Caracteristica succintă a principalelor medicamente
Pe verticală: Denumirea medicamentului. 1. Nitrofural. 2. Nitrat de argint. 3. Sulfat de zinc. 4.
Cloramină B. 5. Soluţie alcoolică de iod de 5%. 6. Soluţia peroxidului de hidrogen. 7. Permanganat
de potasiu. 8. Alcool etilic. 9. Acid boric. 10. Soluţie de amoniac. 11. Verde de briliant. 12.
Clorhexidină. 13. Citilpiridiniu. 14. Etacridină lactat. 15. Hexametilentetramină.
152
Pe orizontală: 1. Forma medicamentoasă. 2. Modul de administrare. 3. Dozele (terapeutică,
maximă pentru o priză şi pentru 24 de ore). 4. Mecanismul de acţiune. 5. Indicaţiile şi
contraindicaţiile. 6. Reacţiile adverse.
Să se prescrie următoarele medicamente în toate formele medicamentoase posibile. 1.
Nitrofural. 2. Nitrat de argint. 3. Sulfat de zinc. 4. Cloramină B. 5. Soluţie alcoolică de iod de 5%. 6.
Soluţia peroxidului de hidrogen. 7. Permanganat de potasiu. 8. Alcool etilic. 9. Acid boric. 10.
Soluţie de amoniac. 11. Verde de briliant. 12. Clorhexidină. 13. Citilpiridiniu. 14. Etacridină lactat.
15. Hexametilentetramină.
Medicamente utilizate pentru (în): dezinfectarea sputei, dezinfectarea instrumentelor,
potabilizarea apei, prelucrarea mâinilor, spălarea rănilor, prelucrarea câmpului operator, tratamentul
conjunctivitei, hiperhidroză, prelucrarea primară a plăgilor, profilaxia blenoreei nou-născuţilor.
4) Caz clinic (Îndrumar pentru lucrări de laborator la farmacologie vezi pag. 301).
5) Situaţii virtuale (Îndrumar pentru lucrări de laborator la farmacologie vezi pag. 302).
7) Lucru experimental (Îndrumar pentru lucrări de laborator la farmacologie vezi pag. 302).
8) Tabele
Tabelul N1
Indicaţiile medicamentelor antiseptice şi dezinfectante
Indicaţiile Medicamentele şi concentraţiile lor
Dezinfecţia mîinelor
Dezinfecţia câmpului operator
Prelucrarea mucoaselor, plăgilor purulente,
suprafeţelor combustionate şi ulcerelor trofice
Conjunctivite, cheratite, blefarite
Prelucrarea instrumentelor medicale şi
obiectelor de îngrijire a bolnavilor
Dezinfectarea eliminărilor patologice
Prelucrarea cavităţii bucale şi mucoasei
laringiene în diverse infecţii
Dezinfectarea apei
9) Probleme
Rezolvaţi problema:
Un pacient s-a adresat la medic în legătură cu afecţiuni multiple purulente a tegumentelor feţei
şi buzelor. La examenul bacteriologic al maselor purulente s – a determinat stafilococul auriu.
Ce antiseptic veţi indica?
153
ANTIBIOTICELE
A. Actualitatea. Medicamentele cele mai eficiente în lupta cu bolile infecţioase sunt

antibioticele. În prezent sunt cunoscute circa 3500 de antibiotice. Multe dintre ele sunt folosite pe
larg în clinicele de boli contagioase, terapie, chirurgie etc.
B. Scopul instruirii. Cunoaşterea de către studenţi a principiilor de clasificare a antibioticelor şi
de administrare asociată a acestora, a mecanismului şi spectrului de acţiune, a indicaţiilor şi reacţiilor
adverse.
1) Studentul trebuie să cunoască: reprezentanţii de bază din diferite grupe de antibiotice,
spectrul şi mecanismul de acţiune, structura chimică, clasificarea, principiile de dozare, căile de
administrare, indicaţiile, contraindicaţiile, efectele adverse.
2) Studentul trebuie să poată: prescrie corect antibioticele în formele medicamentoase
existente, substitui un antibiotic cu altul în cazul ineficienţii acestuia, reacţiile adverse.
Microbiologia. Noţiuni despre chimioterapie. Indicele chimioterapeutic. Concepţiile
contemporane despre mecanismul de acţiune a medicamentelor chimioterapeutice. Efectele
bactericid şi bacteriostatic. Rezistenţa microbilor la medicamente şi mecanismul apariţiei. Modalităţi
de combatere a rezistenţei microorganismelor la antibacteriene. Antibioticele ca variantă a
medicamentelor chimioterapeutice. Unitatea de măsură a activităţii principalelor antibiotice.
Metodele de bază de determinare a sensibilităţii microbilor la antibiotice şi interpretarea rezultatelor
acestora.
1. Chimioterapia. Principiile de bază. Meritele lui L. Pasteur, I. Mecinikov, P. Ehrlich în acest
domeniu. Cerinţele fată de antibiotice.
2. Istoricul obţinerii şi utilizării antibioticelor. Principiile de clasificare (după structura chimică,
mecanismul de acţiune, spectrul de acţiune, tipul acţiunii antibacteriene). Antibiotice principale (de
prima linie sau de elecţie) şi de rezervă.
3. Clasificarea antibioticelor după structura chimică. Caracteristica succintă a fiecărui grup.
4. Clasificarea antibioticelor după mecanismul de acţiune şi spectrul de acţiune. Caracteristica
succintă. Antibioticele cu acţiune bacteriostatică şi bactericidă.
5. Antibioticele beta-lactamice. Clasificarea. Grupul penicilinei. Clasificarea, spectrul şi
mecanismul de acţiune. Penicilinele semisintetice. Clasificarea. Principiul de dozare. Indicaţiile.
Complicaţiile. Particularităţile folosirii penicilinelor la copii.
6. Antibioticele beta-lactamice. Cefalosporinele, carbapenemele şi monobactamii. Clasificarea.
Spectrul şi mecanismul de acţiune. Indicaţiile. Farmacocinetica. Inhibitorii beta-lactamazelor.
7. Macrolidele şi lincozamidele. Spectrul şi mecanismul de acţiune. Indicaţiile. Reacţiile
adverse.
8. Aminoglicozidele. Clasificarea. Spectrul şi mecanismul de acţiune. Indicaţiile. Complicaţiile.
Folosirea aminoglicozidelor în pediatrie.
10. Tetraciclinele. Clasificarea. Spectrul şi mecanismul de acţiune. Indicaţiile. Complicaţiile.
Particularităţile folosirii la copii.
11. Derivaţii de amfenicol. Spectrul şi mecanismul de acţiune. Indicaţiile. Complicaţiile.
Particularităţile folosirii la copii.
12. Glicopeptidele, lipoglicopeptidele şi polipeptidele. Clasificarea. Spectrul şi mecanismul de
acţiuneIndicaţiile. Reacţiile adverse.
13. Polimixinele. Spectrul şi mecanismul de acţiune. Indicaţiile. Reacţiile adverse.
14. Ansamicinele. Spectrul şi mecanismul de acţiune. Indicaţiile. Reacţiile adverse.
15. Alte antibiotice (fusidină de sodiu, fuzafungină).
16. Antibioticele antistafilococice. Caracteristica.
17. Antibioticele folosite în bolile provocate de bacilii gram negativi.
18. Antibioticele folosite în bolile provocate de bacterii anaerobe gram-negative (Bacteroides
154
fragilis etc).
19. Rezistenţa bacteriilor la antibiotice. Formele de rezistenţă. Mecanismele de apariţie şi căile
de combatere.
20. Principiile asocierii antibioticelor. Antagonismul şi sinergismul. Indicaţiile de bază pentru
asocierea antibioticelor.
21. Factorii care influenţează activitatea antibioticelor, interacţiunea cu alte substanţe.
Pe verticală: Denumirea medicamentului. 1. Benzilpenicilină de sodiu. 2.
Benzatinbenzilpenicilină. 3. Ampicilină. 4. Carbenicilină. 5. Azitromicină. 6. Lincomicină. 7.
Clindamicină. 8. Gentamicină. 9. Cefotaximă. 10. Cefuroxim. 11. Cefepim. 12. Cefixim. 13.
Meropenem. 14. Aztreonam. 15. Claritromicină. 16. Amicacină. 17. Fenoximetilpenicilină. 18.
Augmentin. 19. Amoxicilină. 20. Tetraciclină. 21. Doxiciclină. 22. Cloramfenicol. 23. Polimixină-M
sulfat. 24. Rifampicină. 25. Fuzidină. 26. Vancomicină.
Să se prescrie următoarele medicamente în diferite forme medicamentoase posibile: 1.
Benzilpenicilină de sodiu. 2. Benzatinbenzilpenicilină. 3. Ampicilină. 4. Carbenicilină. 5.
Azitromicină. 6. Lincomicină. 7. Clindamicină. 8. Gentamicină. 9. Cefotaximă. 10. Cefuroxim.
11. Cefepim. 12. Cefixim. 13. Meropenem. 14. Aztreonam. 15. Claritromicină. 16. Amicacină.
17. Fenoximetilpenicilină. 18. Augmentin. 19. Amoxicilină. 20. Tetraciclină. 21. Doxiciclină. 22.
Cloramfenicol. 23. Polimixină-M sulfat. 24. Rifampicină. 25. Fuzidină. 26. Vancomicină.
Medicamente utilizate în (pentru): profilaxia reumatismului, pneumonie, gangrenă
gazoasă, antrax, tetanos, sifilis, meningite provocate de H. influenzae, infecţii provocate de P.
aeruginosa, infecţii provocate de B. fragilis, osteomielite, infecţii provocate de protei, infecţii
stafilococice rezistente la benzilpenicilină, infecţii stafilococice meticilinrezistente, salmoneloze,
colita pseudomembranoasă, tifos abdominal, meningite bacteriene, tuberculoză, infecţii
urinare, tifos exantematic, dizenterie bacteriană, infecţii provocate de Chlamidii, infecţii
provocate de enterococi.
8) Tabele
Tabelul N1
Caracteristica comparativă a medicamentelor din grupul penicilinelor
Medicamentel Calea de Acidorezis- Spectrul de Rezistenţa faţă Activitatea faţă de
e adminis- tenţa (+/-) acţiune (larg / de penicilinaze pseudomonas
trare îngust) (+/-) aeruginosa (+/-)
Benzilpeni-
cilină sodică
Fenoximetil-
penicilină
Oxacilină
Ampicilină
Ampiox
Augmentin
Azlocilină
155
Unazin
Tabelul N2
Caracteristica medicamentelor din grupul cefalosporinelor
Medica- Genera- Calea de Rezistenţa faţă de Rezistenţa faţă de Activitate
mentele ţia administ- betalactamazele betalactamazele faţă de
rare microorganismelor microorganismelor pseudomo-
gram “+” gram “-” nas
aeruginosa
Cefazolină
Cefuroxim
Cefixim
Cefepim
Tabelul N3
Selectaţi antibioticele de elecţie şi de rezervă în tratamentul bolilor infecţioase
Bolile infecţioase Medicamentele de elecţie Medicamentele de rezervă
Pesta
Holera
Dizenterie bacteriană
Tifos abdominal
Meningită
Difterie
Tetanos
Lues
Chlamidioză
Septicemie cu Pseudomonas
aeruginosa
9) Probleme
Problema 1
Pacienta cu tifos abdominal a folosit un antibiotic. A survenit însănătoşirea clinică, însă la a 10-a
zi au debutat angină cu febră înaltă, erupţii pe mucoasă buzelor şi meaturilor nazale. La examenul
hematologic s-a determinat leucopenie şi agranulocitoză.
Ce medicament a folosit pacienta?
Care a fost originea complicaţiilor apărute în timpul tratamentului?
Problema 2
Unui pacient cu o plagă masivă infectată în regiunea maxilo-facială de câteva zile i se efectua
prelucrarea plăgii cu un medicament care conţinea un antibiotic. Peste o perioadă scurtă de timp
starea pacientului s-a ameliorat, dar în urma tratamentului s-au dezvoltat hipoacuzie şi dereglarea
funcţiilor renale.
Ce antibiotic a putut cauza aceste complicaţii?
156
SULFAMIDELE ŞI MEDICAMENTELE ANTIMICROBIENE SINTETICE
CU DIVERSĂ STRUCTURĂ CHIMICĂ
A. Actualitatea. Tratamentul infecţiilor nu se reduce numai la prescrierea antibioticelor. În

multiple maladii infecţioase este mai eficace administrarea sulfamidelor şi altor chimioterapice cu
structură chimică diversă.
B. Scopul instruirii constă în studierea bazelor farmacologice ale sulfamidelor,
chimioterapicelor antibacteriene cu structură chimică diversă şi elucidarea rolului acestor
medicamente în practica medicală.
1) Studentul trebuie să cunoască: clasificarea substanţelor medicamentoase antimicrobiene,
spectrul şi mecanismul lor de acţiune, căile de administrare, principiile de dozare, indicaţiile şi
reacţiile adverse.
2) Studentul trebuie să poată: prescrie medicamentele obligatorii din această grupă; enumera
conform indicaţiilor medicamentele eficiente în aceste cazuri.
Chimia organică. Structura sulfamidelor.
Biochimia. Noţiune de antimetaboliţi.
Biologia moleculară. Transcripţia şi translaţia.
Microbiologia. Nutriţia şi metabolismul celulei microbiene. Diviziunea bacteriilor.
1. Istoricul sulfamidelor antibacteriene. Meritele lui Domagk în acest domeniu.
2. Clasificarea sulfamidelor antibacteriene.
3. Spectrul şi mecanismul de acţiune al sulfamidelor antibacteriene.
4. Farmacocinetica sulfamidelor şi principiile de dozare. Rolul structurii chimice în
farmacocinetica diferitelor sulfamide.
5. Indicaţiile, contraindicaţiile şi reacţiile adverse ale sulfamidelor antibacteriene. Rezistenţa
bacteriană.
6. Sulfamidele combinate. Componenţa. Spectrul şi mecanismul de acţiune. Farmacocinetica.
Indicaţiile şi contraindicaţiile. Reacţiile adverse.
7. Salazosulfamidele. Componenţa şi mecanismul de acţiune. Utilizarea. Particularităţile
mesalazinei.
8. Particularităţile farmacocineticii şi farmacodinamiei sulfamidelor la copii.
9. Derivaţii nitrofuranului. Spectrul şi mecanismul de acţiune. Indicaţiile şi reacţiile adverse.
10. Derivaţii naftidrinei. Chinolonele nefluorate şi fluorochinolonele. Clasificarea, spectrul şi
mecanismul de acţiune. Indicaţiile şi reacţiile adverse.
11. Derivaţii nitroimidazolului. Spectrul şi mecanismul de acţiune. Indicaţiile şi reacţiile
adverse.
12. Derivaţii 8-oxichinolinei. Spectrul şi mecanismul de acţiune. Indicaţiile şi reacţiile adverse.
13. Derivaţii chinoxalinei. Spectrul şi mecanismul de acţiune. Indicaţiile şi reacţiile adverse.
Pe verticală: Denumirea medicamentului. 1. Sulfaetidol. 2. Sulfadimetoximă. 3. Sulfalen. 4.
Co-trimoxazol. 5. Furazolidon. 6. Acid nalidixic. 7. Ofloxacină. 8. Metronidazol. 9. Nitroxolină. 10.
Linesolid. 11. Ciprofloxacină. 12. Sulfasalazină. 13. Ftalilsulfatiazol. 14. Nitrofurantoină. 15.
Mesalazină. 16. Sulfacetamidă.
Să se prescrie următoarele medicamente în toate formele medicamentoase cunoscute. 1.
Sulfaetidol. 2. Sulfadimetoxim. 3. Sulfalen. 4. Co-trimoxazol. 5. Furazolidon. 6. Acid nalidixic. 7.
157
Ofloxacină. 8. Metronidazol. 9. Nitroxolină. 10. Linesolid. 11. Ciprofloxacină. 12. Sulfasalazină. 13.
Ftalilsulfatiazol. 14. Nitrofurantoină. 15. Mesalazină. 16. Sulfacetamidă.
Medicamente utilizate în (pentru): pneumonie, dizenterie, conjunctivită, infecţiile căilor
urinare, infecţii provocate de P. aeruginosa, infecţii provocate de B. fragilis, enterocolita ulceroasă
nespecifică, tricomoniază, infecţii purulente grave, infecţii provocate de actinomicete, infecţii
provocate de pneumocişti, nocardioză.
8) Tabele
Tabelul N1
Caracteristica comparativă a derivaţilor nitrofuranului
Medicamentele Calea de administrare Indicaţiile
Nitrofural
Furadonină
Furazolidon
Furagină
9) Probleme
Rezolvaţi problema:
Pacientului cu pneumonie i-a fost indicat un medicament antimicrobian. Peste 7 zile de
tratament starea s-a ameliorat, dar în scurt timp pacientul a prezentat acuze la dureri în regiunea
lombară şi dereglarea micţiunilor. La examenul urinei s-au determinat cristalurie, cilindrurie,
albuminurie, hematurie.
Ce medicament a fost cauza complicaţilor apărute?
Care vor fi măsurile de profilaxie a lor?
158
MEDICAMENTELE ANTITUBERCULOASE ŞI ANTILEPROASE
A. Actualitatea. Medicaţia antituberculoasă specifică cuprinde chimioterapice

de sinteză şi antibiotice. Tratamentul tuberculozei este complex şi de durată şi necesită
cunoştinţe profunde despre grupele de medicamente utilizate în această afecţiune şi
principiile asocierii lor.
antituberculoase şi antileproase, a posibilităţilor utilizării combinaţiilor raţionale de
chimioterapice, ţinându-se cont de formele şi evoluţia maladie de durata
tratamentului.
1) Studentul trebuie să cunoască: clasificarea şi denumirea medicamentelor,
farmacocinetica şi farmacodinamia medicamentelor antituberculoase şi antileproase,
principiile farmacoterapiei tuberculozei.
2) Studentul trebuie să poată: prescrie medicamentele antituberculoase de bază
şi să le indice în funcţie de forma maladiei.
Chimia organică. Structura substanţelor medicamentoase antituberculoase.
Microbiologia. Bacilul tuberculos. Dezvoltarea rezistenţei. Chimioprofilaxia şi
imunoprofilaxia tuberculozei.
1. Definiţia şi principiile de clasificare ale medicamentelor antituberculoase:
a) hidrazida acidului izonicotinic, derivaţii ei şi preparatele analoage;
b) derivaţii acidului paraaminosalicilic;
c) antibioticele şi chimioterapicele ca antituberculoase;
d) remedii antituberculoase din diverse grupe chimice.
2. Chimioterapicele majore sau foarte eficiente, de prima alegere. Spectrul şi
mecanismul de acţiune. Farmacocinetica, farmacodinamia. Aspectele utilizării lor în
terapeutică. Reacţiile adverse.
3. Izoniazida. Absorbţia, distribuţia, biotransformarea şi excreţia. Acetilatorii
rapizi şi lenţi ai izoniazidei.
4. Chimioterapicele minore sau eficiente, de rezervă. Particularităţile
farmacocineticii. Farmacodinamia. Indicaţiile. Reacţiile adverse. .
5. Chimioterapicele antituberculoase puţin eficiente. Farmacocinetica,
farmacodinamia. Indicaţiile. Contraindicaţiile. Reacţiile adverse.
6. Medicamentele terapiei combinate a tuberculozei.
7. Medicamentele antileproase. Caracteristica farmacocinetică.
Farmacodinamia. Indicaţiile. Contraindicaţiile. Reacţiile adverse.
8. Medicamente antituberculoase şi antileproase folosite în rezistenţa
medicamentoasă.
9. Antituberculoase şi antileproase noi.
Pe verticală: Denumirea medicamentului. 1. Izoniazidă. 2. Etambutol. 3.
Rifampicină. 4. Streptomicină. 5. Aminosalicilat de sodiu. 6. Florimicină sulfat. 7.
159
Difenilsulfon. 8. Solasulfon.
2.) Exerciţii de receptură medicală.
Să se prescrie în toate formele medicamentoase cunoscute: 1. Izoniazidă. 2.
Etambutol. 3. Rifampicină. 4. Streptomicină. 5. Aminosalicilat de sodiu. 6.
Florimicină sulfat. 7. Diafenilsulfonă. 8. Solasulfon.
Medicamente utilizate în (pentru): meningita tuberculoasă, profilaxia
tuberculozei, tuberculoză pulmonară activă, tuberculoză rezistentă la streptomicină,
lepră.
3.) Teste (Îndrumar pentru lucrări de laborator la farmacologie vezi pag. 325 ).
4.) Caz clinic (Îndrumar pentru lucrări de laborator la farmacologie vezi pag. 329).
5.) Situaţii virtuale (Îndrumar pentru lucrări de laborator la farmacologie vezi pag.
330).
pag…).
8.) Tabele
Tabelul N1
Determinaţi preparatele antituberculoase
Preparatele Calea de Mecanismul Perioada de Dereglări Supra- Dereglarea
adminisrare de acţiune înjumătăţire dispeptice infecţiile auzului
A parenteral inhibarea 2–3 - + +
sintezei
proteice
B intern Antagonism 2–3 + - -
concurent cu
acidul para -
aminobenzoic
C intern Inhibarea 2–5 + + -
sintezei
ARN-lui
D intern Inhibarea La acetilatori - - -
sintezei rapizi 0,5 – 1,6
acizilor lenţi: 2 – 4
micolici
9.) Probleme
În perioada sarcinii la o pacientă cu tuberculoză pulmonară s-a efectuat terapia
antituberculoasă. Ulterior a fost determinat, că copilul născut slab aude.
Ce medicamentt antituberculos poate fi cauza complicaţiilor apărute la nou-născut?
160
10.) Integrame
A→B Componentul principal de rezistenţă a bacilului tuberculos.
A
1 R I F A M P I C I N A
2 O F L O X A C I N A
3 I Z O N I A Z I D A
4 P I R A Z I N A M I D A
5 A M I C A C I N A
6 P I R I D O X I N A
7 C I C L O S E R I N A
8 S T R E P T O M I C I N A
9 L A C R I M I L E
10 E T I O N A M I D A
11 K O C H
B
1. Antibiotic bacteriosatatic care colorează secreţiile în culoarea roşie.
2. Fluorchinolona folosită ca antituberculos.
3. Chimioterapic selective doar pentru bacilul Koch.
4. Derivat al nicotinemidei.
5. Antibiotic aminoglicozidic folosi ca medicament antituberculos.
6. Vitamină folosită pentru prevenirea reacţiile adverse a izoniazidei.
7. Medicament antituberculos care are ca mecanism inhibarea peretelui celular.
8. Antibiotic antituberculos cu provenienţă specifică bacteriană.
9. Ce colorează rifampicina în roşu.
10. Derivat al nicotinamidei ce se absoarbe incomplete în tubul digestiv.
11. Robert...
161
MEDICAMENTELE ANTIPROTOZOICE
A. Actualitatea. Protozoarele reprezintă agenţi patogeni ce provoacă o gamă de

maladii cu un tablou clinic mai mult sau mai puţin specific. medicamentele
antiprotozoice formează un grup numeros de substanţe cu acţiune specifică asupra
parazitului în funcţie de localizarea lui şi forma maladiei provocate de el. Pentru
realizarea unui tratament eficient este necesară cunoaşterea profundă a farmacologiei
medicamentelor din această grupă.
B. Scopul instruirii constă în studierea medicamentelor chimioterapice active
în malarie, amibiază, trichomonoză, giardoză, toxoplasmoză, leişmanioză,
balantidiază prin evidenţierea proprietăţilor generale şi specifice ale acestora faţă de
agentul parazitar.
1) Studentul trebuie să cunoască: clasificarea, spectrul şi mecanismul de
acţiune, indicaţiile, reacţiile adverse, principiile de profilaxie a manifestărilor clinice
ale medicamentelor antiprotozoice, precum şi preîntâmpinarea contaminării cu agenţii
respectivi.
2) Studentul trebuie să poată: prescrie medicamentele antiprotozoice
obligatorii, indica medicamentele respective în funcţie de forma maladiei şi
localizarea parazitului, precum şi medicamentele utilizate în chimioprofilaxia bolilor
parazitare.
Biologia. Parazitismul. Specificul mediului de viaţă al paraziţilor. Clasificarea.
Tipul protozoare. Caracteristica. Clasa sarcodelor. Amiba dizenterică, amiba
intestinală. Clasa flagelatelor. Leişmaniile. Trichomonadele. Lambliile.
Tripanosomele. Clasa sporozoarelor. Toxoplasmele. Speciile plasmodiului. Clasa
infuzoriilor. Balantidiile. Caracteristica morfofuncţională a protozoarelor, ciclul de
dezvoltare, acţiunea patogenă.
1. Clasificarea medicamentelor antiprotozoice.
2. Chimioterapicele antimalarice. Clasificarea. Caracteristica grupelor.
3. Medicamentele utilizate pentru profilaxia individuală şi socială, profilaxia
recidivelor maladiei. Medicamentele folosite în coma malarică.
4. Chimioterapicele active în amibiază. Clasificarea. Caracteristica grupelor.
5. Medicamentele antitrihomonazice. Spectrul şi mecanismul de acţiune.
Indicaţiile Reacţiile adverse.
6. Chimioterapicele active în lamblioză. Particularităţile de acţiune.
7. Medicamentele utilizate în tratamentul toxoplasmozei, tripanosomiazei şi
pneumocistodozei. Particularităţile de acţiune.
8. Medicamentele folosite în tratamentul balantidiazei şi leishmaniozelor.
Particularităţile de acţiune.
hh 1.) Caracteristica succintă a medicamentelor obligatorii
Pe verticală: Denumirea medicamentului. 1. Clorochină. 2. Metronidazol. 3.
Trichomonacidă. 4. Furazolidonă. 5. Pirimetamină. 6. Tetraciclină. 7. Pentamidină. 8.
162
Solusurmină. 9. Claritromicină.
(terapeutică, maximă pentru o dată şi pentru 24 de ore). 4. Mecanismul de acţiune. 5.
Să se prescrie următoarele medicamente în toate formele posibile: 1.
Clorochină. 2. Metronidazol. 3. Trichomonacidă. 4. Furazolidonă. 5. Pirimetamină. 6.
Tetraciclină. 7. Pentamidina. 8. Solusurmină. 9. Claritromicină.
Medicamente utilizate în (pentru): coma malarică, profilaxia individuală a
malariei, profilaxia socială a malariei, profilaxia recidivelor malariei, amibiază de
orice localizare, amibiază în lumenul şi peretele intestinal, amibiază tisulară,
lamblioză, trichomonază, toxoplasmoză, balantidiază, leishmanioză tripanosomiază şi
pneumocistodoză.
4.) Caz clinic (Îndrumar pentru lucrări de laborator la farmacologie vezi pag. 345 ).
346).
pag. 347).
8.) Tabele
Tabelul N1
Spectrul de acţiune al unor medicamente antimalarice
Sânge Ficat Sânge Sânge
Preparatele Forme Forme Formele Formele
Sporozoizi
paraeritrocitare preeritrocitare eritrocitare sexuate
Clorochină
Chinină
Primachină
Pirimetamină
Sulfanilamide
Tabelul N2
Indicaţiile preparatelor antimalarice
Indicaţiile Clorochină Chinină Primachină Pirimetamină
Chimioprofilaxia individuală
Chimioprofilaxia socială
Tratamentul malariei
Profilaxia recedivelor
Notă: prezenţa efectului notaţi cu semnul “+”.
163
Tabelul N3
Selectaţi direcţiile de acţiune a remediilor antiamebiene
Preparatele Preparatele utilizate în amebiaza intestinală Preparatele utilizate
în formele
extraintestinale
Cu acţiune la Cu acţiune la nivelul Ce deprimă flora
nivelul lumenului stratului mucoasei intestinală normală
intestinal intestinale
Metronidazol
Emetină
Chiniofon
Clorochină
Tetraciclină
9.) Probleme
Unui pacient de malarie a fost prescris un medicament câte 1 comprimată de 3
ori pe zi. Pentru accelerarea efectul convalescenţei pacientul desinestătător a început
să folosească medicamentul câte 2 comprimate de 3 ori pe zi. La a 4 zi de tratament la
pacient au apărut fenomene de dereglări psihice: excitabilitate verbală şi motorie,
acţiuni nemotivate, halucinaţii. Se determina o colorare gălbuie a pielii şi
tegumentelor.
Care a fost cauza dereglărilor psihice?
164
10.) Integrame
A→B Infecţie protozoică care se transmite preponderant de la pisici.

A
1 M E T R O N I D A Z O L
2 A N O F I L I S
3 H I D R O X I C L O R I C H I N A
4 O C H I I
5 P N E U M O C I S T I S C A R I I
6 T E T R A C I C L I N E L E
7 A U T O I M U N A
8 T I N I D A Z O L
9 P R I M A C H I N A
10 M E F L O C H I N A
11 C O T R I M O X A Z O L
12 M A C R O L I D E L E
B
1. Cel mai utilazat medicament antiprotozoic.
2. Specie de ţînţar care răspîndeşte malaria.
3. Antimalaric care inhibă sinteza acizilor nucleic.
4. Cel mai afectatat organ de antimalarice.
5. Specie de protozor ce afectează pulmonii.
6. Grup de antibiotice cu spectru larg utilizat ca antiprotozoic cu efecte grave
teratogene.
7. Antimalaricele mai sunt utilizate în patologia ...?
8. Din familia metronidazolului.
9. Schizontocid tisular.
10. Derivat chinolinic.
11. Trimetoprim+sulfametoxazol=.
12. Grupă de antibiotice analogi ai motilinei utilizate ca antiprotozoice.
165
MEDICAMENTEE ANTIHELMINTICE
A. Actualitatea. Helmintiazele, bolile provocate de viermii paraziţi, sunt destul
de frecvente, mai ales la copii şi deseori decurg fără simptome clinice. Tratamentul
lor, în majoritatea cazurilor, este empiric din cauza dificultăţilor de diagnosticare.
Întrucât elecţia medicamentelor antihelmintice depinde de tipul agentului parazit şi
localizarea lui, se impune cunoaşterea profundă a spectrului de acţiune şi a principiilor
de dozare ale acestora.
medicamentelor antihelmintice, ţinându-se cont de tipul agentului parazit asupra
cărora acţionează.
1) Studentul trebuie să cunoască: principiile de clasificare, spectrul şi
mecanismul de acţiune, indicaţiile, reacţiile adverse şi particularităţile de dozare ale
medicamentelor antihelmintice.
2) Studentul trebuie să poată: prescrie în reţete medicamentele antihelmintice
obligatorii, să indice remediile respective în diferite helmintiaze.
Biologia. Noţiune de helminţi. Tipurile helminţilor. Viermii plaţi. Trematodele.
Fasciola hepatica, distomul pisicilor, trematodul lanceolat, trematodul pulmonar. Clasa
cestodelor: tenia bovină, tenia porcină, tenia mică. Ciclul de dezvoltare. Viermii
cilindrici. Ascaridele, ciclul de dezvoltare.
1. Definiţia şi principiile de clasificare ale medicamentelor antihelmintice.
2. Medicamentele utilizate în nematodoze, spectrul şi mecanismele de acţiune.
Indicaţiile.
3. Caracteristica medicamentelor active în cestodoze.
4. Caracteristica medicamentelor utilizate în helmintiazele extraintestinale.
1.) Caracteristica succintă a preparatelor obligatorii
Pe verticală: Denumirea medicamentului. 1. Levamizol. 2. Mebendazol. 3.
Pirantel. 4. Niclosamidă. 5. Dietilcarbamazină. 6. Praziquantel. 7. Niridazol. 8.
Emetină clorhidrat. 9. Pirviniu pamoat. 10. Ivemectină. 11. Aminoacrihină.
Levamizol. 2. Mebendazol. 3. Pirantel. 4. Niclosamidă. 5. Dietilcarbamazină. 6.
Praziquantel. 7. Niridazol. 8. Emetină clorhidrat. 9. Pirviniu pamoat. 10. Ivemectină.
11. Aminoacrihină.
Medicamente utilizate în (pentru): ascaridoză, enterobioză, tricocefaloză,
anchilostomidoză, strongiloidoză, teniază, botriocefaloză, teniarinchoză, helmintiaze
extraintestinale.
166
355).
pag…).
8.) Tabele
Tabelul N1
Mecanismul de acţiune al medicamentelor antihelmintice
Mecanismul de acţiune Mebenda- Levami- Niclosa- Praziquan- Piperazină Pirantel
(asupra helminţilor) zol zol mid tel adipinat
Dereglarea funcţiei
sistemului neuro-
muscular
Dereglarea proceselor
energetice
Distrugerea invelişului
tisular
9.) Probleme
Unui pacient pentru tratamentul ascaridozei a fost indicat un medicament. De
obicei medicamentul este indicat pentru dehelmintizarea în masă. Mecanismul de
acţiune constă în paralizia aparatului neuro – muscular al helminţilor. Se prescrie fără
utilizarea laxativelor şi respectarea unei diete speciale.
Determinaţi medicamentul prescris pacientului.
167
10.) Integrame
A→B Medicament antihelmintic care se absoarbe puţin în intestine, avînd o
biodisponibilitate de 10%.
A
1 M E P A C R I N
2 P I R A N T E L
3 E N T E R O B I O Z A
4 P A R A L I Z I E
5 N I C L O S A M I D A
6 M E T R O N I D A Z O L
7 A L B E D A Z O L
8 P I P E R A Z I N A
9 E C H I N O C O C C U S
10 L E V A M I Z O L
B
1. Antihelmintic activ faţă de cestode.
2. Antihelmintic activ faţă de nematode.
3. Cea mai frecventă helmintiază.

4. Ce provoacă pirantelul helminţilor.
5. Inhibă fosforilarea oxidativă şi stimulează ATP-aza helminţilor.
6. Antiprotozoic folosit ca antihelmintic.
7. Antihelmintic care poate fi folosit în doză unică.
8. Se absoarbe repede în tubul digestiv.
9. Parazitoză ce afectează preponderent organele parenchimatoase.
10. Se absoarbe complet în tubul digestiv.Se metabolizează în cea mai
mare parte în ficat.
MEDICAMENTELE ANTISPIROCHETOASE ŞI ANTIVIRALE
A. Actualitatea studierii acestor medicamente este absolut evidentă din cauza

că numărul bolnavilor de lues şi infecţii virale este destul de mare.
antispirochetoase şi antivirale, necesare pentru profilaxia şi tratamentul diferenţiat al
168
maladiilor provocate de agenţii patogeni respectivi.
acţiune, indicaţiile, reacţiile adverse şi proprietăţile farmacocinetice.
2) Studentul trebuie să poată: prescrie medicamentele antispirochetoase şi
antivirale obligatorii; să indice medicamentele în funcţie de agenţii patogeni.
Microbiologia. Treponema palidă. Mecanismele de transmisie şi manifestările
clinice. Clasificarea leptospirelor. Căile de transmisie a leptospirelor. Agenţii patogeni
ai tifosului recurent. Virusurile. Clasificarea şi caracteristica generală.
E. Întrebări pentru autoinstruire .
1 . Clasificarea medicamentelor antispirochetoase.
2. Medicamentele antiluetice. Clasificarea. Mecanismul de acţiune. Utilizarea.
Reacţiile adverse.
3. Medicamentele utilizate în tratamentul leptospirozei şi tifosului recurent.
Particularităţile utilizării.
4. Medicamentele antivirale. Principiile de clasificare.
5. Spectrul şi mecanismul de acţiune a medicamentelor antivirale. Rezistenţa
virală.
6. Particularităţile farmacologice ale remediilor antivirale sintetice.
7. Antiviralele active faţă de virusul gripal.
8. Antiviralele active faţă de virusul herpetic.
9. Antiviralele active faţă de virusul imunodeficienţei umane (antiretrovirale).
10. Interferonii. Proprietăţile farmacologice şi utilizarea terapeutică. Inductorii
interferonului (interferonogenii). Interferonii recombinaţi.
11. Antivirale efective în infecţiile citomegalovirotice.
Antiviralele active în infecţiile cu picornoviruşi (rinoviruşi).
12. Diverse antivirale.
1.) Caracteristica succintă a preparatelor obligatorii
Pe verticală: Denumirea medicamentului. 1. Benzilpenicilină de sodiu. 2.
Biiochinol. 3. Eritromicină. 4. Rimantadină. 5. Aciclovir. 6. Vidarabină. 7.
Zidovudină. 8. Amantadină. 9. Interferon. 10. Benzatinbenzilpenicilină. 11. Foscarnet.

Să se prescrie următoarele medicamente în toate formele posibile:
1. Benzilpenicilină de sodiu. 2. Biiochinol. 3. Eritromicină. 4. Remantadină. 5.
Aciclovir. 6. Vidarabină. 7. Zidovudină. 8. Amantadină. 9. Interferon. 10.
Benzatinbenzilpenicilină. 11. Foscarnet.
Medicamente utilizate în (pentru): tratamentul luesului, profilaxia recidivelor
luesului, profilaxia gripei, keratite virale, variolă, boli virale cutanate, encefalită
herpetică.
169
3.) Teste (Îndrumar pentru lucrări de laborator la farmacologie vezi pag. 331/334 ).
4.) Caz clinic (Îndrumar pentru lucrări de laborator la farmacologie vezi pag.
334/338).
339).
pag. 339).
8.) Tabele
Tabelul N1
Spectrul de acţiune al unor preparate antivirotice
Virusul Remantadină Ribavirină Aciclovir Ganciclovir Zidovudină
Gripei tip A2
Gripei tip B
Rugeolei
Rubeolei
Herpes
Hepatitei B
HIV SIDA
Variolă
9.) Probleme
La a 3 zi a maladiei, cu scop de tratament a gripei, unui copil a fost indicat un
medicament antiviral. Modul de utilizare: căte 3 – 5 picături în fiecare miat nazal cu
interval de 2 – 3 ore nu mai puţin de 5 ori pe zi. Peste 3 zile starea copilului s-a
ameliorat neesenţial.
Ce medicamentt a fost indicat?
Care este cauza eficacităţii neesenţiale a lui?
10.) Integrame
A→B Medicament antiviral care inhibă neuraminidaza.
A
1 A C I C L O V I R
2 F O S C A R N E T
170
3 P L E C O N A R I L
4 L A M I V U D I N A
5 T E T R A C I C L I N A
6 P A L I D U M
7 R I M A N T A D I N A
8 A O R T I T A
9 B I S M O V E R O L
10 I N T E R F E R O N
11 R I B A V I R I N A
B
1. Medicament folosit pentru tratamentul infecţiilor cu herpersvirusuri.
2. Inhibitor al reverstranscriptazei.
3. Medicament antiviral inhibitor al decapsidării virale.
4. Medicament anti-HIV.
5. Antispirochetos cu efect bacteriostatic.
6. Treponema...
7. Medicament antiviral efectiv în parkinson.
8. Complicaţie a luesului terţiar.
9. Medicament antispirichetos care conţine bismut.
10. Medicament antiviral echivalent celui endogen.
11. Inhibă bazele azotate.
MEDICAMENTELE ANTIMICOTICE
A. Actualitatea. Fungii patogeni şi convenţional patogeni provoacă micoze
locale şi sistemice, tratamentul cărora este dificil. Eficacitatea medicamentelor
antimicotice depinde de spectrul de acţiune al acestora, particularităţile lor
farmacocinetice şi localizarea fungilor.
medicamentelor antimicotice, în formarea deprinderilor şi perceperii de selectare a
medicamentelor în funcţie de forma şi localizarea fungilor.
171
acţiune, indicaţiile şi reacţiile adverse, particularităţile farmacocinetice ale
medicamentelor antimicotice.
2) Studentul trebuie să poată: prescrie medicamentele antimicotice obligatorii;
indica medicamentele respective în diferite micoze.
D. D. Nivelul iniţial de cunoştinţe necesar pentru integrarea in-
terdisciplinară
Microbiologia. Fungii patogeni - agenţii dermatomicozelor, micozelor
sistemice, candidomicozelor.
E. E. Întrebări pentru autoinstruire
1. Medicamentele antimicotice. Principiile de clasificare.
2. Antibioticele antimicotice. Spectrul şi mecanismul de acţiune. Indicaţiile.
Reacţiile adverse. Farmacocinetica.
3. Derivaţii imidazolului. Spectrul şi mecanismul de acţiune.
Farmacocinetica. .Indicaţiile. Reacţiile adverse.
4. Derivaţii acizilor graşi. Caracteristica medicamentelor.
5. Medicamentele antimicotice din diverse grupe. Caracteristica
medicamentelor.
Pe verticală: Denumirea medicamentului. 1. Amfotericină B. 2. Nistatină. 3.
Clotrimazol. 4. Acid undecilenic. 5. Nitrofungină. 6. Miconazol. 7. Terbinafină
clorhidrat. 8. Decvaliniu clorid. 9. Fluconazol.
Amfotericină B. 2. Nistatină. 3. Clotrimazol. 4. Acid undecilenic. 5. Nitrofungină. 6.
Miconazol. 7. Terbinafină clorhidrat. 8. Decvaliniu clorid. 9. Fluconazol.
Medicamente utilizate în (pentru): micoze sistemice, candidoze,
dermatomicoze, meningită micotică, micoza fanerelor (onicomicoza, tinea capitis ,
tinea pedis).
350).
pag…).
8.) Tabele
Tabelul N1
Spectrul de acţiune al unor medicamentete antimicotice
172
Preparatele Candidomicoze Dermatomicoze Micoze sistemice
Amfotericină B
Nistatină
Griseofulvină
Ketoconazol
Clotrimazol
Itraconazol
Terbinafină
Fluconazol
9.) Probleme
Unui pacient cu micoza căilor pulmonare, inhalator a fost indicat un
medicament antimicotic. După o perioadă scurtă de timp bolnavul a prezentat acuze
de iritare a laringelui, tuse, rinită şi febră.
Ce medicamentt a fost indicat pacientului?
Care vor fi măsurile de prevenire a complicaţiilor apărute?
10.) Integrame
A→B este întâlnit în membrana celulară la fungi şi protozoare,
A
1 A M F O T E R I C I N A
2 M U C O R
3 G L U C O R T I C O S T E R O I Z I I
4 O N I C O M I C O Z A
5 S I D A
6 N I S T A T I N A
7 U R E I A
8 T E R B I N A F I N A
9 S U L C O N A Z O L U L
10 J U G L O N A
B
1. Antimicotic ce poate fi utilizat în formă inhalatorie la pacienţii cu
micoză pulmonară.
2. Specie de fung la care sunt predispuşi pacienţii cu diabet.
3. Folosirea acestor medicamente determină candidoza orofaringiană.
4. Tip de micoză în care sunt afectate unghiile.
5. Pacienţii cu ce patologie le este caracteristic micoza sistemică.
6. Antimicotic utilizat în candidoza orală.
7. Medicament antimicotic/cheratolitic.
173
8. Alilamină.
9. Derivat de imidazol.
10. Nucina este derivat al...
MEDICAMENTE ANTINEOPLAZICE, RADIOPROTECTOARE,

RADIOOPACE ŞI RADIOSENSIBILIZANTE
A. Actualitatea. Tumorile maligne şi hemoblastozele constituie o traumă
psihică gravă pentru pacienţi, deoarece ele sunt incurabile, iar tratamentul este doar
paliativ. De aceea studiul insistent şi consecvent al remediilor citotoxice preocupă
ştiinţa medicală.
medicamentelor antitumorale din diverse grupe.
C. Scopurile didactice
1) Studentul trebuie să cunoască: clasificarea, mecanismele de acţiune,
efectele, indicaţiile, reacţiile adverse, farmacocinetica medicamentelor anticanceroase.
2) Studentul trebuie să poată: prescrie principalele medicamente anti-
canceroase în toate formele medicamentoase.
Morfopatologia. Clasificarea tumorilor. Structura lor.
174
Fiziopatologia. Hemoblastozele. Clasificarea. Leucemiile. Clasificarea. Tabloul
sângelui.
1. Definiţia şi clasificarea medicamentelor antitumorale.
2. Agenţii alchilanţi. Clasificarea. Mecanismul de acţiune. Indicaţiile. Reacţiile
adverse.
3. Antimetaboliţii. Clasificarea. Mecanismul de acţiune. Indicaţiile. Reacţiile
adverse.
4. Antibioticele citostatice. Mecanismul de acţiune. Indicaţiile. Reacţiile
adverse.
5. Medicamentele antitumorale de provenienţă vegetală. Mecanismul de
6. Medicamentele hormonale şi antagoniştii lor utilizaţi în bolile tumorale.
Mecanismul de acţiune.
a) Androgenii. Efectele şi utilizarea lor.
b) Estrogenii. Efectele şi utilizarea lor. Antiestrogenii. Particularităţile şi
indicaţiile.
c) Progestativele. Indicaţiile.
d) Glucocorticoizii. Particularităţile acţiunii citostatice. Indicaţiile.
7. Enzimele citotoxice. Mecanismul de acţiune. Indicaţiile.
8. Diverse medicamente cu acţiune antitumorală.
9. Izotopii radioactivi (citochine, anticorpi monoclonali). Utilizarea.
10.Clasificarea radioprotectoarelor şi radioopacelor.
Pe verticală: Denumirea medicamentului. 1. Ciclofosfamidă. 2. Clorambucil.
3. L-asparaginază. 4. Metotrexat. 5. Mercaptopurină. 6. Fluoruracil. 7. Prospidină. 8.
Doxorubicină. 9. Colhamină. 10. Vincristină. 11. Gherceptina.
Ciclofosfamidă. 2. Clorambucil. 3. Asparaginază. 4. Metotrexat. 5. Mercaptopurină. 6.
Fluoruracil. 7. Prospidină. 8. Adriamicină. 9. Colcamină. 10. Vincristină.
Medicamentele utilizate în (pentru): leucemie cronică, limfogranulomatoză,
limfo- şi reticulosarcoame, cancerul ovarian, cancerul mamar, tumorile cerebrale,
tumorile colonului şi rectului, leucemiile acute, cancerul laringelui, cancerul stomacal,
cancerul endometrului, tumorile testiculare, sarcomurile osteogene, cancerul pielii,
cancerul de prostată, tumorile estrogenodependente, cancerul tiroidian.
pag.362).
pag.363).
175
7.) Tabele
Tabelul N1
Selectaţi indicaţiile de bază ale unor medicamente citostatice
Indicaţiile Ciclo- Mielosan Meto- Mercap- Fluor- Doxo- Vinblastină Citara-
fosfamidă trexat topurină uracil rubicină bină
Leucoză
Limfosarcom
Limfogra-
nulomatoză
Cancer mamar
Cancer ovarian
Cancer pulmonar
Cancerul vezicii
urinare
Cancer de colon
Cancer gastric
Corionepitelioma
uterină
Tumori ale
capului şi gâtului
Tumori cerebrale
Notă: prezenţa efectului notaţi cu semnul “+”
Tabelul N2
Efectele adverse ale citostaticelor şi măsurile de prevenire a lor
Grupele de citostatice Măsurile
Efectele Cloretilamine Compuşii Antagoniştii Antagoniştii Antagoniştii Antibiotice
de
adverse din purinici pirimidinici acidului antraciclinice
platină folic corecţie
Greaţă,
vomă
Leucopenie
Trombocito-
penie
Anemie
Afectarea
mucoaselor
Alopeţia
Deprimarea
activităţii
reproductive
Cardio-
toxicitate
Neuro-
toxicitate
Nefro-
toxicitate
Hepato-
toxicitate
Efect
mutagen
Cancerigeni
tate (tumori
secundare)
Reacţii
alergice
176
Tabelul N3
Indicaţiile medicamentele hormonale şi antihormonale utilizate în tumorile maligne
Grupa de Indicaţiile
medicamente Cancer mamar Cancer uterin Cancer de Leucoze
prostată
Androgenii
Estrogenii
Progestativele
Clucocorticoizii
Antiandrogenii
Antiestrogenii
Inhibitorii
aromatazelor
Antagoniştii
glucocorticos-
teroizilor
Notă: prezenţa efectului notaţi prin semnul “+”.
9.) Probleme
Unui pacient cu limfosarcom i-a fost indicat un medicament cu proprietăţi
specifice antileucemice. După mecanismul de acţiune se deosebeşte de alte
medicamente antitumorale – inhibă metabolismul unui aminoacid specific. După o
perioadă de tratament la pacient a apărut o predispoziţie la hemoragii.
Ce medicament a fost prescris pacientului?
177
Totalizare la tema:
SUBSTANŢE CHIMIOTERAPICE, ANTINEOPLAZICE,
RADIOPROTECTOARE, RADIOOPACE ŞI RADIOSENSIBILIZANTE
A. Întrebări pentru autoinstruire

1. Definiţia medicamentelor antiseptice; dezinfectante şi chimioterapice.
Principiile de bază ale chimioterapiei.
2. Clasificarea antisepticelor şi dezinfectantelor.
3. Caracterizarea antisepticelor din grupul oxidanţilor, coloranţilor şi sărurilor
metalelor grele.
4. Caracteristica antisepticelor din grupul detergenţilor şi uleiurilor volatile.
5. Definiţia şi principiile de clasificare a antibioticelor (după structură,
mecanismul şi spectrul de acţiune).
6. Clasificarea antibioticelor beta-lactamice.
7. Penicilinele: clasificarea, spectrul şi mecanismul de acţiune, indicaţiile,
reacţiile adverse, principiile de dozare. Particularităţile penicilinelor semisintetice.
8. Cefalosporinele: clasificarea, spectrul şi mecanismul de acţiune, indicaţiile,
reacţiile adverse. Particularităţile cefalosporinelor de generaţiile a II şi a III.
9. Aminoglicozidete: clasificarea, spectrul şi mecanismul de acţiune, indicaţiile,
reacţiile adverse.
I0. Macrolidele şi lincozamidele: spectrul şi mecanismul de acţiune, indicaţiile,
reacţiile adverse. Particularităţile lincomicinei şi clindamicinei.
11. Tetraciclinele: clasificarea, spectrul şi mecanismul de acţiune, indicaţiile,
reacţiile adverse.
12.CloramfenicoluI: spectrul şi mecanismul de acţiune, indicaţiile, reacţiile
adverse.
13.Antibioticele din grupa peptidelor: clasificarea, spectrul şi mecanismul
de acţiune, indicaţiile, reacţiile adverse.
14.Rifampicinele: spectrul şi mecanismul de acţiune, indicaţiile, reacţiile
adverse. Ansamicinile.
15 .Antibioticele antistafilococice. Clasificarea şi caracteristica lor.
16. Rezistenţa bacteriană: formele, mecanismele biochimice şi genetice, căile
de combatere.
17.Principiile asocierii antibioticelor. Indicaţiile.
18.Sulfamidele: clasificarea, spectrul şi mecanismul de acţiune, principiile de
dozare, indicaţiile, reacţiile adverse.
19. Sulfamidele combinate: componenţa, spectrul şi mecanismul de acţiune,
20.Derivaţii nitrofuranului şi 8-oxichinolinei, caracteristica.
21. Clasificarea şi caracteristica derivaţilor chinolinei (fluochinolonele).
22. Caracteristica derivaţilor chinoxalinei şi nitroimidazolului.
23.Medicamente antituberculoase: clasificarea, caracteristica grupelor.
24. Antiviroticele: clasificarea, mecanismul de acţiune, indicaţiile.
25. Clasificarea şi caracteristica medicaţiei antispirochetoase.
26.Antimicoticele: clasificarea, caracteristica grupelor.
178
27.Clasificarea medicamentelor chimioterapice active în bolile protozoice.
28.Antimalaricele: clasificarea, caracteristica grupelor.
29.Antiamibienele: clasificarea, caracteristica.
30.Chimioterapicele active în trichomonadoză şi giardioză. Metronidazolul
caracteristica lui.
31.Antihelminticele: clasificarea, caracteristica lor.
32.Caracteristica antihelminticelor active în nematodoze.
33.Antihelminticele active în cestodoze. Caracteristica.
34.Chimioteiapicele active în bolile provocate de bacilii gram-negativi şi
anaerobii asporogeni (Bacteroides ftagilis).
35.Clasificarea radioopacelor şi antineoplazice.
B.Lucru de sine stătător (se îndeplineşte în scris în procesul pregătirii)
benzilpenicilină de sodiu, benzatinbenzilpenicilină, ampiox, carbenicilină, cefalexină,
cefazolină, cefotaxim, eritromicină, lincomicină, gentamicină, sisomicină,
metaciclină, cloramfenicol, rifampicină, ristomicină, fusidină, sulfacetamidă, sulfalen,
co-trimoxazol, nitrofural, furazolidon, metronidazol, nitroxolină, ofloxacină,
izoniazidă, clorochină, interferon, mebendazol, levamizol, nistatină, cefuroxim,
polimixină-M-sulfat, vancomicină, sulfaetidol, sulfadimetoxină, ftalilsulfatiazol, acid
nalidixic, nitrofurantoină, ciproflaxacină, dioxidină, furazolidonă, cefepim, cefixim,
tetraciclină, verde de briliant, clorhexidină, cloramină B, etacridină lactat, soluţie
formaldehidă, bicilină-5, clindamicină, carfecilină, doxiciclină, aztreonam, nitrat de
argint, permanganat de potasiu, soluţie alcoolică de iod de 5%, sulfat de zinc, fenol,
peroxid de hidrogen, alcool etilic, amicacină, vidarabină, acidovir, amantadină,
zidovudină, clotrimazol, miconazol, terbinafină, amfotericină B, pirantel, pirviniu
pamoat, niclosamidă, percloretilen, fluconazol, foscarnet, sulfasalazin,
fenoximetilpenicilină, citilpiridiniu, augmentin.
Medicamente utilizate în (pentru): gargrena gazoasă; infecţii stafilococice;
profilaxia reumatismului; bolile provocate de H. influenzae; bolile provocate de
Pseudomonas; bolile provocate de Bacteriodes fragilis; bolile provocat de Proteus;
bolile provocate de E. coli; bolile provocate de Salmonella tiphi; bolile provocate de
Clebsiella; bolile provocate de Shigella; infecţiile urinare; conjunctivite; colitele
nespecifice ulceroase; sifilis; trichomonadoză; amibiază; malarie; candidomicoză;
dermatomicoză, micozele sistemice; ascaridoză; enterobioză; strongiloidoză;
tricocefaloză; cestodoze; tuberculoză; infecţii virotice.
3.) Tabele
Tabelul N1
Determinaţi medicamentele antimalarice
Stadiul de dezvoltare a plasmodiului A B C
malariei
preeritrocitar - + -
paraeritrocitar - - +
eritrocitar + + -
179
formele sexuate + + +
sporogonii - + -
Tabelul N2
Determinaţi grupul de antibioticele
Medicamentele Mecanismul de Reacţii Efect Efect Efect Dismicrobism
acţiune alergice nefrotoxic hepatotoxic ototoxic intestinal
A dereglarea + +
sintezei
peretelui
celular
B dereglarea + + +
sintezei
peretelui
celular
C dereglarea ± + +
permiabilităţii
membranare
D dereglarea + + + +
sintezei
proteice
E dereglarea + + +
sintezei
proteice
4.) Probleme
Unui pacient cu pneumonie cronică în acutizare, în baza rezultatelor
antibioticogramei i-a fost indicat pentru tratament un medicament din grupul
tetraciclinelor. Peste 5 zile febra s-a micşorat dar nu s-a stabilit.
Ce antibiotice veţi indica pentru pentru majorarea eficacităţii terapiei cu
tetracicline? Argumentaţi avantajul combinării lor.
180
INTERACŢIUNEA REMEDIILOR MEDICAMENTOASE
A. Actualitatea. Farmacologia contemporană permite administrarea
concomitentă a câtorva medicamente, ceea ce face posibile unele interacţiuni dintre
aceste substanţe. De aceea e absolut necesară cunoaşterea acestor interacţiuni pentru a
evita reacţiile adverse posibile şi a intensifica efectele terapeutice ale medicamentelor
administrate.
B. Scopul instruirii constă în evidenţierea tipurilor şi principiilor
interacţiunilor medicamentoase şi importanţa lor pentru terapeutică.
1) Studentul trebuie să cunoască: principiile de clasificare ale interacţiunilor
medicamentoase, evoluţia lor şi posibilităţile utilizării în practica medicală.
2) Studentul trebuie să poată: analiza şi pronostica rezultatele posibile la
administrarea concomitentă a două sau mai multe medicamente, ţinând cont de
proprietăţile lor farmacocinetice şi farmacodinamice.
1. Principiile de clasificare ale interacţiunilor medicamentoase: după locul
acţiunii, mecanismul şi importanţa clinică.
2. Interacţiunea farmacologică şi farmaceutică.
3. Interacţiuni medicamentoase de ordin farmacocinetic şi farmacodinamic.
4. Interacţiunea medicamentelor în faza absorbţiei - sporirea sau reducerea
absorbţiei (schimbarea acidităţii mediului, sporirea şi modificarea peristaltismului
tubului digestiv etc.).
5. Interacţiunea în faza distribuirii medicamentelor în organism.
6. Interacţiunea în faza metabolizării remediilor medicamentoase. Inducţia şi
supresia enzimelor microzomiale hepatice.
7. Interacţiunea în faza de eliminare a substanţelor medicamentoase.
8. Interacţiunea farmacodinamică a substanţelor medicamentoase.
9. Importanţa clinică a efectului final, obţinut ca urmare a interacţiunii
medicamentoase - mărirea sau micşorarea efectelor terapeutice şi adverse.
E. Sunt posibile interacţiuni medicamentoase (să fie indicat modul de
modificare a efectelor şi tipul de interacţiune)
Acid acetilsalicilic + antidiabetice sulfamide (efectul hipoglicemiant);
Aminoglicozide + curarizante antidepolarizante (efectul miorelaxant);
Antihistaminice + deprimante centrale (efectul deprimant);
Insulină + amfetamină (blocantele B-adrenergice, tetraciclină), (efectul
insulinei);
Nifedipină + cimetidină (hipotensivele), (efectul hipotensiv);
Streptochinază + acidul acetilsalicilic (anticoagulantele orale), (efectul
fibrinolitic);
Penicilinele + inhibitorii penicilinazei (impenemi), (efectul antibacterian);
Simpatomimeticele + aminofilină, (efectul asupra bronhiilor, inimii);
Porpranololul + diureticele (efectul hipotensiv şi reacţiile adverse).
f F. Lucru de sine stătător (se îndeplineşte în scris în procesul pregătirii)
181
g 1) Teste (Îndrumar pentru lucrări de laborator la farmacologie vezi
pag.370).
pag.377).
h 3) Situaţii virtuale (Îndrumar pentru lucrări de laborator la farmacologie
vezi pag.378).
i 4) Film didactic experimental şi virtuale
j 5) Lucru experimental (Îndrumar pentru lucrări de laborator la
farmacologie vezi pag.382).
k 6) Tabele
Tabelul N1
Interacţiunile medicamentelor la nivelul absorbţiei intestinale
Tipurile de Medicament 1 Medicament 2 Mecanismul de Rezultatul
interacţiuni interacţiune interacţiunii
Barbiturice Antacide
Modificarea pH Anticoagulante Antacide
în lumenul gastric indirecte
şi intestinal Salicilaţi Antacide
Tetracicline Cimetidină
Modificarea Paracetamol Metoclopramid
motilităţii gastrice Digoxină Metoclopramid
şi intestinale Acid Atropină
acetilsalicilic
Digoxină Atropină
Influenţa asupra Acid folic Fenitoină
sistemelor
transportoare ale
intestinului
Tabelul N2
Interacţiunea medicamentelor în procesul de distribuţie în organism
Tipul de Medicament 1 Medicament 2 Mecanismul Rezultatul
interacţiune interacţiunii interacţiunii
Concurenţa la Anticoagulante cu Fenilbutazonă
nivelul cuplării cu acţiune indirectă
proteinele Anticoagulante cu Acid
plasmatice acţiune indirectă acetilsalicilic
Derivaţii Fenilbutazonă
sulfonilureici
Derivaţii Acid
sulfonilureici acetilsalicilic
Tabelul N3
Interacţiunea medicamentelor în procesul de biotransformare
Tipul de Mecanismul Rezultatul
Medicament 1 Medicament 2
Modificarea Paracetamol Fenobarbital
182
Marvelor Fenitoină
activităţii
Verapamil Cimetidină
fermenţilor
Codeină Cloramfenicol
microsomali şi
Alcool etilic Teturam
nemicrosomali
Mercaptopurin Alopurinol
Tabelul N4
Interacţiunea medicamentelor în procesul de eliminare
Sulfamide Acid
Modificarea ascorbinic
reabsorbţiei Carbonat de Furosemid
litiu
Probenecid Benzilpenici-
Deprimarea lină
secreţiei Spironolactonă Digoxină
Fenilbutazonă Butamid
Tabelul N5
Interacţiunea medicamentelor la nivel de receptori
Mecanismul Rezultatul
Tipul de interacţiune Medicament 1 Medicament 2
interacţiunii interacţiunii
Modificarea distribuirii Norepinefrină Antidepresivele
medicamentelor la locul de triciclice
acţiune datorită modificării Guanetidină Antidepresivele
transportorilor locali triciclice
Modificarea conţinutului Simpatomi- simpatolitice
mediatorului, participant la metice
realizarea efectului altui Suxametoniu Inhibitorii
preparat colinesterazei
Rezerpina Inhibitorii MAO
Modificarea sensibilităţii Simpatomi- Glucocorticoizi
receptorilor faţă de mediatorul metice
participant la realizarea efectului Barbiturice Benzodiazepine
altui preparat
Adrenomime- Ganglioblocante
tice
Modificarea sensibilităţii Alfa- , beta Halotan
receptorilor faţă de medicament adrenomi-
metice
Oxitocină Estrogeni
Analgezice Naltrexon,
opioide Naloxon
Relaţii concurente la nivel de
M-colinomi- M-
receptori
metice colinoblocante
Clorpromazina Epinefrina
183
Tabelul N6
Interacţiunea medicamentelor la nivelul sistemelor efector şi transductor.
Modificarea Beta 2 - Teofilină
concentraţiei adrenomi-
mesagerilor metice
secundari
Tabelul N7
Interacţiunea medicamentelor în limitele unui proces biochimic
Sinergism Sulfamide Trimetoprim
Sulfamide Compuşii
acidului
Antagonism
paraaminoben
zoic
Tabelul N8
Interacţiunea medicamentelor la nivel celular
Beta –
M-
adrenomi-
colinoblocante
metice
Sinergism
Miorelaxante Aminoglico-
periferice zide
Tetracicline,
Antagonism Peniciline
cloramfenicol
Tabelul N9
Interacţiunea medicamentelor la nivelul organului
Aminoglico-
Furosemid
zide
Alcool etilic Psiholeptice
Sinergism Cafeină Diuretice
Beta –
M-colinoblo-
adrenomi-
cante
metice
Beta –
M-
Antagonism adrenoblo-
colinoblocante
cante
184
Beta –
Oxitocină adrenomi-
metice
8) Problemă
Un pacient cu epilepsie, cu scop de tratament utiliza fenitoina. La examenul
hematologic a fost depistată anemie megaloblastică. Pentru înlăturarea anemiei
pacientului concomiment a fost indicată o cură de tratament cu acid folic şi vitaminele
grupei B. După o perioadă de tratament, la examenul hematologic repetat nu s-au
depistat semne de ameliorarea a hemogramei pacientului.
Care a fost cauza ineficacităţii tratamentului antianemic şi de ce?
185
COMPLICAŢIILE TRATAMENTULUI MEDICAMENTOS
A. Actualitatea. Răspândirea largă a medicamentelor în ultimele decenii a dus
la apariţia bolii medicamentoase, la baza căreia stau reacţiile adverse ale
farmacoterapiei. Complicaţiile apărute ca urmare a tratamentului necesită o atitudine
corespunzătoare în administrarea substanţelor medicamentoase.
B. Scopul instruirii constă în familiarizarea studentului cu complicaţiile de
bază, apărute ca urmare a tratamentului medicamentos şi profilaxia lor.
a) Studentul trebuie să cunoască: clasificarea şi caracteristica generală a
complicaţiilor farmacoterapiei, sistemul de supraveghere şi farmacovigilenţă a
medicamentelor din ţară.
b) Studentul trebuie să poată: evidenţia şi grupa preparatele medicamentoase
după complicaţiile posibile.
1. Clasificarea complicaţiilor farmacoterapiei.
2. Complicaţiile terapiei medicamentoase provocate de supradozarea absolută şi
relativă a medicamentelor. Efectele observate ca urmare a interacţiunii la nivelul
absorbţiei, distribuţiei, metabolizării şi eliminării. Principiile de profilaxie şi terapie a
acestor complicaţii.
3. Complicaţiile terapiei medicamentoase legate de toxicitatea şi reacţiile
adverse ale medicamentelor. Acţiunea neurotoxică, hepatotoxică, hematotoxică,
ulcerogenă, teratogenă etc. Psihozele medicamentoase. Profilaxia.
4. Reacţiile alergice de tip imediat (şocul anafilactic, urticaria, edemul
angioneurotic, astmul bronşic, rinitele, conjunctivitele alergice etc.). Profilaxia şi
tratamentul lor.
5. Reacţiile alergice citotoxice (granu1ocitopeniile, anemiile hemolitice).
6. Reacţiile alergice cu participarea complexelor imune. (boala serului,
periartereita nodulară etc.).
7. Reacţiile alergice de tip tardiv.
8. Complicaţiile tratamentului medicamentos condiţionat de factorii genetici.
9. Complicaţiile terapiei medicamentoase condiţionate de dereglările
imunobiologice ale organismului (diminuarea reacţiilor imune, manifestate prin
superinfecţie, mărirea frecvenţei recidivelor bolilor infecţioase, disbacterioză,
candidomicoză, aspergiloză). Profilaxia şi tratamentul lor.
10. Complicaţiile farmacoterapiei apărute ca rezultat al suspendării
tratamentului. Rebound-sindrom (după cura cu -adrenoblocante, clonidină,
cimetidină, anticoagulante indirecte), fenomenul de lipsă după cura cu glucocorticoizi.
Profilaxia şi tratamentul lor.
11. Dependenţa medicamentoasă psihică şi fizică - rezultat al folosirii
îndelungate a analgezicelor opioide, tranchilizantelor, excitantelor SNC, alcoolului
etilic.
12. Sistemul de supraveghere şi farmacovigilenţă a medicamentelor.
13. Principiile de bază ale utilizării raţionale a medicamentelor.
186
E. Lucru de sine stătător (se îndeplinesc în scris în procesul de pregătire)
1.) Teste (Îndrumar pentru lucrări de laborator la farmacologie, vezi pag.383)
2.) Caz clinic (Îndrumar pentru lucrări de laborator la farmacologie, vezi
pag. 384).
3.) Tabele (
)
4.) Integrame (Îndrumar pentru lucrări de laborator la farmacologie,
vezi pag. 385).
187
PRINCIPIILE DE BAZĂ ALE TRATAMENTULUI INTOXICAŢIILOR
ACUTE MEDICAMENTOASE
A. Actualitatea. Dozarea corectă a substanţelor medicamentoase are o

importanţă deosebită, deoarece greşelile posologice pot duce la intoxicaţii cu
medicamente. Combaterea acestora necesită cunoaşterea măsurilor de prim ajutor.
B. Scopul instruirii constă în familiarizarea studentului cu măsurile de prim
ajutor în intoxicaţiile acute cu medicamente şi alte xenobiotice.
a) Studentul trebuie să cunoască: incidenţa intoxicaţiilor acute cu
medicamente, cauzele lor, consecutivitatea măsurilor de prim ajutor în dependenţă de
simptomele dominante.
b) Studentul trebuie să poată: prescrie substanţe medicamentoase obligatorii în
intoxicaţii cu medicamente şi să le indice în funcţie de simptomele intoxicaţiei.
1. Noţiune dialectică despre medicament şi toxic. Dependenţa dintre acţiunea
biologică, doză, structura chimică, particularităţile fizico-chimice ale medicamentului
şi reactivitatea organismului.
2. Răspândirea intoxicaţiilor acute cu medicamente, cauzele lor, structura,
consecinţele.
3. Măsurile principale în intoxicaţia cu medicamente şi toxice. Metodele de
stopare a pătrunderii toxicului în organism (din tubul digestiv, de pe suprafaţa pielii şi
mucoaselor, prin plămâni). Metodele înlăturării mecanice, inactivării chimice,
neutralizării fizico-chimice a toxicului din tubul digestiv. Lavaj gastric. Folosirea
substanţelor emetice pentru înlăturarea toxicului din stomac.
4. Metodele de neutralizare a toxicului absorbit în organism şi corijarea
funcţiilor dereglate (terapia antidot, antagonismul funcţional), stimularea funcţiilor
fiziologice (transfuzia de sânge şi a substituenţilor acestuia). Antidoţii tiolici,
indicaţiile, mecanismul de acţiune.
5. Methemoglobinizantele (sodiu nitrit, albastrul de metilen) în intoxicaţia cu
cianuri, dozarea şi administrarea. Demethemoglobinizantele.
6. Complexonii. Folosirea în intoxicaţiile cu metale, glicozide cardiace şi în
supradozarea sărurilor de calciu. .
7. Importanţa antagoniştilor funcţionali în terapia intoxicaţiilor cu inhibante şi
excitante ale SNC, colinomimeticele, şi substanţelor convulsivante.
8. Recuperarea (reanimarea) şi menţinerea (terapia intensivă) funcţiilor
fiziologice ale organismului în intoxicaţii. Preparatele medicamentoase normalizante
ale echilibrului acido-bazic şi importanţa lor.
9. Metodele de intensificare a eliminării toxinelor din organism (hemodiluţia,
diureza forţată, alcalinizarea şi acidifierea urinei, hemotransfuzia, hemodializa, dializa
peritonială, hemosorbţia).
10.Maladiile şi sindroamele ce necesită terapie intensivă şi reanimare.
Principalele grupe de substanţe folosite în asemenea stări.
11.Măsurile folosite în şocul anafilactic, coma hipo- şi hiperglicemică, edemul
pulmonar şi cerebral, bronhospasm.
188
12.Intoxicaţia cu medicamente ce provoacă retenţia urinară. Măsurile de prim
ajutor.
13.Medicamente folosite în agitaţia psihomotorie şi convulsii.
14. Tratamentul hipotensiunii arteriale acute şi a crizei hipertensive.
E. Lucru de sine stătător (se îndeplinesc în scris în procesul de pregătire)
Pe verticală. Denumirea preparatului medicamentos. 1. Dimercaptol. 2. Furose-
mid. 3. Epinefrină clorhidrat. 4. Prednisolon. 5. Strofantină. 6. Clonidină. 7. Insulina.
8. Glucoză. 9. Trimeperidină. 10. Diazepam; 11. Magneziu sulfat.
Să se prescrie următoarele substanţe medicamentoase în toate formele posibile.
1. Dimercaptol. 2. Furosemid. 3. Epinefrină clorhidrat. 4. Prednisolon. 5. Strofantină.
6. Clonidină. 7. Insulină. 8. Glucoză. 9. Trimeperidină. 10. Diazepam. 11. Magneziu
sulfat.
Medicamente utilizate în (pentru):intoxicaţiile cu acizi, abolirea
bronhospasmului provocat de substanţe anticolinesterazice, abolirea convulsiilor,
intoxicaţia cu analgezice opioide, stimularea activităţii inimii, edemul pulmonar şi
cerebral, accelerarea eliminării toxinelor din organism prin rinichi, excitaţia
psihomotorie, hipotensiunea acută, criza hipertensivă, coma hipoglicemică, coma
hiperglicemică, intoxicaţia cu glicozide cardiace.
3.) Teste (Îndrumar pentru lucrări de laborator la farmacologie, vezi pag.388)
4.) Caz clinic (Îndrumar pentru lucrări de laborator la farmacologie, vezi
pag. 392).
5.) Situații virtuale (Îndrumar pentru lucrări de laborator la farmacologie,
vezi pag. 393).
7.) Lucru experimental (Îndrumar pentru lucrări de laborator la farmacologie,
vezi pag. 394).
8.) Tabele
Tabelul N1
Selectaţi indicaţiile de utilizare a substiuienţilor plasmatici
şi medicamentelor dezintoxicante
Indicaţiile Dextran 40 Dextran 70 Hemodez Gelatinol Sol. „Tisol”
Stare de şoc de orice geneză
Intoxicări ale organismului
Utilizarea aparatului de
respiraţie artificială
Dereglări circulatorii arteriale şi
venoase (tromboze,
tromboflebite, endoarteriite)
Stări de deshidratare a
organismului
189
9.) Probleme
Unui pacient cu simptome de intoxicaţie acută a fost indicat intern cărbune
medicinal şi un antidot specific pentru inactivarea chimică a toxicului. Conform
recomandărilor medicului ambele preparate au fost folosite concomitent. Peste o
perioadă de timp starea pacientului nu s-a modificat.
Care a fost eroarea medicului şi de ce?
10.) Integrame ((Îndrumar pentru lucrări de laborator la farmacologie, vezi
pag. 393).
190
BIBLIOGRAFIA SELECTIVĂ
1. Ghicavîi V, Îndrumar pentru lucrări de laborator la farmacologie. Chişinău,

2016.
2. Ghicavîi V, E. Stratu, L. Ţurcan, V. Gavriluţa, I. Pogonea, T. Chiriac, I.
Coreţchi, Manual de receptură, Ediţia IV, Chişinău 2015.
3. Ghicavîi V, Medicamentele-baza farmacoterapiei raţionale. Chişinău 2013.
4. Ghicavîi V, Bacinschi N., Guşuilă Gh., Farmacologie. Chişinău 2012.
5. Harchevici D.A. Farmacologie. Ediţia IX. Chişinău „Medicina” 2008.
6. Cristea A. „Tratat de Farmacologie”. Bucureşti. Ediţia Medicală, 2005.
7. Nichifor M., Scutariu M. „Farmacologia şi farmacoterapia sinapsei periferice”,
Iaşi, 2005.
8. Fulga I. „Farmacologie”, Bucureşti 2004.
9. Patraş X., Mungiu O. „Miorelaxantele”, Iaşi, 2003.
10.Stroescu V. „Farmacologie”, ed V-a, Bucureşti 2002.
11.Stroescu V. Bazele farmacologice ale pacticii medicale. „Editura medicală”.
Bucureşti, 1995, 1999, 2000.
12.Cristea A. „Farmacologie generală”. Bucureşti, 1999.
13.Guţu N. Farmacotoxicologie. Chişinău, 1998.
14.Ghicavîi V., Gonciar V., Bacinschi N., Gasnaş V. Farmacologia. Chişinău,
„Ştiinţa”, 1993.
15.Marcova I., Saleaev V. Farmacologie. Chişinău. „Lumina”, 1992.
16.Gonciar V. şi coautorii. Scurt dicţionar explicativ de termeni farmacologici.
Chişinău, 1991.
17.Харкевич Д.А. Фармакология. М., Москва, 2005.
18.Харкевич Д.А. Руководство к лабораторным занятиям по фармакологии.
М., Москва, 2004.
19.Бачинский Н.Г. и др. Фармакология (Методические рекомендации для
самостоятельной работы студентов). Кишинёв, 1989.
20. Гикавый В.И., Бачинский Н.Г. Справочник симптоматических
лекарственных средств. Кишинэу, 1995.
21.Каркищенко Н.Н. Фармакологические основы терапии. Москва, 1996.
22.Катцун Б.Г. Базисная и клиническая фармакология. Т I, II, Санкт-
Петербург, 1998.
23.Маркова И.В., Калиничева В.И. Педиатрическая фармакология. М.,
«Медицина», 1987.
24.Маркова И.В., Саляев В.Н. Фармакология. Москва, «Медицина», 1988.
25.Машковский М.Д. Лекарственные средства (в 2-х томах) М., «Медицина»,
1998.
26.Мухин Е.А. и др. Методические рекомендации к лабораторным занятиям
по фармакологии. (части I, II, III), 1987.
191

24 Iunie Ind Met An III I Sem Refacut 2019

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

24 Iunie Ind Met An III I Sem Refacut 2019

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

MINISTERUL SĂNĂTĂŢII, MUNCII ŞI PROTECŢIEI SOCIALE AL

CATEDRA FARMACOLOGIE ŞI FARMACOLOGIE CLINICĂ

Aprobat de Consiliul metodic central al

Recenzenţi: Victor VOVC

Descrierea CIP a Camerei Naţionale a Cărţii

Totalizare la tema: “Receptura medicală. Farmacologia generală”.

Totalizare la tema: “Medicamente cu acţiune asupra inervaţiei periferice”.

2. Substanţe medicamentoase cu influenţă asupra SNC

II. MEDICAMENTE CU ACŢIUNE ASUPRA FUNCŢIILOR ORGANELOR

2. Medicamentele cu acюiune asupra funcюiilor sistemului cardiovascular

3. Diuretice. Medicamente utilizate în gută şi nefrolitiază. Medicamente

4. Medicamente care influenţează funcţiile organelor sistemului digestiv

5. Medicamente cu influenţă asupra tonusului şi activităţii contractile a

Totalizare la tema: “Substanţe medicamentoase cu acţiune asupra funcţiilor

III. MEDICAMENTE CU INFLUENŢĂ ASUPRA SÂNGELUI ŞI

IV. MEDICAMENTE CE INFLUENŢEAZĂ PROCESELE METABOLICE.

Totalizare la tema: “Substanţe medicamentoase cu acţiune asupra proceselor

3. Medicamente antivirale şi antispirochetoase

VII. MEDICAMENTE ANTINEOPLAZICE, RADIOPROTECTOARE,

Totalizare la tema: ,,Substanţe chimioterapice. Antineoplazice, radioprotectoare,

VIII. INTERACŢIUNI MEDICAMENTOASE.

IX. COMPLICAŢIILE TRATAMENTULUI MEDICAMENTOS.

X. PRINCIPIILE DE BAZĂ ALE TRATAMENTULUI INTOXICAŢIILOR

Indicaţiile metodice pentru lucrări de laborator corespunde ,, Programului de studii

1. Moment organizatoric şi introducere 2 min.

NOTĂ! După fiecare oră academică (45 min) pauză 10 min.

A. Actualitatea. Tratamentul bolnavului de orice profil necesită, în majoritatea

F. Lucru de sine stătător (se realizează în scris în procesul pregătirii)

A. Actualitatea. Tratamentul bolnavului de orice profil necesită, în majoritatea

F. Lucru de sine stătător (se realizează în scris în procesul pregătirii)

Îndrumar pentru lucrări de laborator la farmacologie. Chişinău 2016, pag. 9-10.

F. Lucru de sine stătător (se realizează în scris în procesul pregătirii)

Soluţii pentru uz extern

Soluţii pentru uz intern

Soluţii injectabile magistrale

1. Salicilat de sodiu 15% - 50 ml. Intravenos, câte 10 ml

Îndrumar pentru lucrări de laborator la farmacologie. Chişinău 2016, pag. 11-13.

A. Actualitatea. Farmacologia generală studiază legităţile fundamentale ale

A. Actualitatea. Tratamentul bolnavului de orice profil necesită, în majoritatea

B. Scopul instruirii constă în conso1idarea cunoştinţelor studenţilor referitor la

D. Nivelul iniţial de cunoştinţe necesar pentru integrarea interdisciplinară

E. Întrebări pentru autoinstruire

Forme medicamentoase injectabile în ambalaje speciale

A. Actualitatea. Medicamentele acestor grupe au o largă întrebuinţare în

A. Actualitatea. Sistemul nervos vegetativ intervine în reglarea proceselor

A. Actualitatea. Medicamentele acestor grupe au o largă întrebuinţare în

F. Lucru de sine stătător (se realizează în scris în procesul pregătirii)

A. Actualitatea. Problema combaterii durerii în diverse intervenţii chirurgicale

A. Actualitatea. Remediile psiholeptice reunesc substanţe medicamentoase, ce

A. Actualitatea. Remediile psihoanaleptice reprezintă diverse grupe de

A. Întrebări pentru autoinstruire

B. Exerciţii de receptură medicală

Determinaţi medicamentele antiparkinsoniene

A. Actualitatea. Insuficienţa cardiacă acută şi cronică constituie o cauză

A. Actualitatea. Conform datelor OMS, hipertensiunea arterială ocupă un loc

F. Lucru de sine stătător (se realizează în scris în procesul pregătirii)

Un pacient ce a suportat un accident rutier a fost internat de urgenţă în secţia

În staţionar a fost internat un pacient cu simptome de dereglări circulatorii

2. La care grupe de preparate va recurge medicul pentru corecţia stărilor de

A. Actualitatea. Spasmele musculaturii netede a organelor interne (bronhiilor,

A.Actualitatea. Medicaţia maladiilor organelor interne ocupă un loc aparte în

ntern 0 – 30 minute –4 nhibarea

ntravenos – 5 minute ,5 – 2 ionilor de Na,