1

Explorarea Secreţiilor Digestive. Tehnici De Ionometrie

1. Explorarea secretiilor digestive

Dozarea aciditatii gastrice (chimismul gastric) este una dintre cele mai des utilizate
tehnici de investigare a secretiilor digestive in vederea alcatuirii unor bilanturi
functionale. Acidul clorhidric este cel mai important compus care genereaza caracterul acid
al sucului gastric. Evaluarea cantitativa a secretiei de HCl se realizeaza de obicei prin metoda
titrimetrica, prin care se pot evidentia fractiunile de HCl:
 fractiunea libera (titrare la pH = 3,5, in prezenta reactivului Topffer)
 fractiunea combinata;
 fractiunea totala (titrare la pH = 8-10, in prezenta fenol ftaleinei).

Valori normale:
HCl liber = 0, 9- 1 g%0
HCl combinat = 1- 2, 5 g%0
HCl total = 2, 5- 3, 5 g%0 (sau 100- 120 mEq/ l).

Actualmente se prefera utilizarea altor parametri de secretie acida gastrica in locul celor
clasici:

a. puterea- tampon a secretiei gastrice : diferenta aciditate totala – aciditate libera.

Valori normale:
 < 20 mEq/ l in secretie bazala;
 < 10 mEq/ l in secretie stimulata.

b. debit de HCl sau debit acid orar (QH+ ):

debit acid orar (ml) x aciditatea titrabila (mEq/ l)

QH+ (mEq/ h) = 1000

Acest parametru poate fi calculat prin sumarea valorilor obtinute pe 4 esantioane de suc
gastric recoltate la 15 minute interval, in conditii bazale sau de stimulare a secretiei gastrice.
c. debit acid orar al secretiei bazale (DAB): reprezinta cantitatea totala de suc gastric recoltata
dimineata pe nemincate, timp de 1 ora (4 esantioane la 15 minute), in absenta oricarui
excitant gastric.
Valori normale:
 1, 5- 2, 5 mEq HCl/ h (corespunzând la un debit secretor de 60-80 ml suc gastric/ h).

d. debit acid orar maximal (DAM): reprezinta cel mai mare raspuns secretor dupa o doza
maximala de excitant gastric (de obicei histamina- testul Kay). Se determina in aceleasi
conditii ca si DAM, cu exceptia utilizarii excitantului gastric.
Valori normale:
 15- 30 mEq/ h (debit secretor gastric = 200- 250 ml / h).

2
e. vârf acid maximal (VAM): reprezinta cea mai mare valoare a HCl prezenta in unul din cele
4 esantioane de suc gastric recoltate dupa administrarea excitantului.

f. vârf acid orar (peak acid horaire- PAH): rezulta prin inmultirea cu 2 a celor doua
esantioane consecutive ale secretiei stimulate care au debitul acid cel mai mare.
Valori normale:
 20- 35 mEq/ h.

2.Tehnici de ionometrie / pH- metrie digestiva

Datorita caracterului acid (suc gastric) si alcalin (suc intestinal) al secretiilor digestive,
pH- ul acetor secretii poate fi utilizat ca parametru specific de bilant functional digestiv.
Determinarea pH- ului secretiilor digestive se realizeaza in clinica prin tehnici
electrochimice de ionometrie/ pH- metrie, care masoara diferenta de potential generata la
introducerea unui electrod metalic intr- o solutie apoasa care contine o sare a acelui
metal. Tehnica presupune utilizarea unei celule electrochimice, formate din 2 electrozi (unul
sensibil la ion si altul de referinta) conectati prin fire de Ag/ AgCl la bornele unui
galvanometru. Diferenta de potential culeasa este proportionala cu concentratia (activitatea
electrochimica) a acelui ion in solutie, in conformitate cu legile electrochimice (vezi legea
Nernst):
𝑅𝑇
E=E0+ 𝑧𝐹 𝑙𝑛𝑐

unde:
E este potentialul generat de celula electrochimica (si masurat de voltmetru);
E0 este constanta specifica fiecarei celule electrochimice;
R, F sint constantele fizico- chimice cunoscute;
T este temperatura absoluta
z, c sint valenta, respectiv concentratia ionului investigat

Dupa amplificarea si filtrarea corespunzatoare, semnalul este convertit numeric si afisat in

unitati conventionale de pH sau in mV.
Valori normale:
 pH esofagian = 7- 7, 5

 pH gastric = 1, 2- 2, 5

Utilitate clinica:

Tehnicile de pH – metrie esofagiana pot fi utilizate in clinica pentru identificarea si

cuantificarea refluxului acid gastro – esofagian (GERD = Gastro- Esophageal Reflux
Disease), aceasta investigatie reprezentind o metoda de electie pentru diagnosticul pozitiv si /
sau diferential al afectiunii ( cardiopatie ischemica , etc . )

3
 Pentru a creste disponibilitatea si utilitatea investigatiei , actualmente se utilizeaza o
varianta modificata a tehnicii de pH – metrie si anume , monitorizarea ambulatorie pe interval
de 24 de ore a variatiilor pH – ului esofagian . Tehnica presupune utilizarea unor electrozi
intraesofagieni din sticla sau antimoniu, conectati la un pH- metru portabil (Synetics
Medical, Sweden) Se poate identifica nu numai refluxul gastro- esofagian, dar si cel
duodeno- gastric (electrozi plasati intragastric).

Inregistrarea semnalului se realizeaza pe sisteme portabile digitale , care permit

stocarea semnalului util pe perioade de timp variabile , intre 12 si 96 de ore . Semnalul stocat
este apoi livrat unui computer si supus analizei computerizate prin soft- ware dedicat

Interpretarea rezultatelor se realizeaza cu ajutorul unor scoruri de diagnostic pozitiv si

predictiv (DeMeester, Boix- Ochoa, etc)

Ca o utilitate suplimentara a tehnicii de monitorizare a pH–ului esofagian mentionam

si posibilitatea verificarii eficientei unor terapii medicamentoase prokinetice, antireflux
(DOMPERIDOM, MOTILIN, REGLAN).

Electrogastrografia (EGG)

Reprezinta tehnica electrofiziologica de inregistrare a activitatii bioelectrice spontane

a musculaturii netede gastrice, considerata suport al activitatii contractile gastrice.

Similar pace- maker- ului cardiac, in zona marii curburi gastrice se descrie prezenta
unui generator de ritm electric gastric ("EGG = ECG a stomacului").

Actualmente, se utilizeaza o tehnica de inregistrare bipolara neinvaziva, in care o

pereche de electrozi adezivi de suprafata sint plasati pe o linie orizontala in regiunea epi- sau
hipogastrica.
Semnalul cules este prelucrat (amplificare, filtrare digitala) si inregistrat grafic la o
viteza mica de derulare a hirtiei corespunzatoare unui semnal biologic lent ( 90 mm / h ).
Aparatura moderna ofera posibilitatea monitorizarii in ambulator a traseului EGG, similar
traseului ECG, de unde si denumirea data de "investigatie Holter a stomacului".

Parametrii evaluati sint cei uzuali intr- o investigatie electrofiziologica: amplitudinea

si frecventa activitatii bioelectrice, atit in conditii bazale, cit si in conditii de provocare
(alimentatie, droguri activ pe musculatura gastrica, somn, etc.).

Valori normale: se descrie un pattern EGG fiziologic, disponibil in special pe

programele computerizate de analiza dedicate .
:
Explorarea EGG se poate utiliza in urmatoarele situatii:
– investigarea tulburarilor de motilitate gastrica, tip gastropareza (frecvente in
diabetul zaharat prin mecanism de neuropatie viscerala );

4
 – monitorizarea parezei digestive temporare post – interventii chirurgicale ;
– investigarea si monitorizarea post- terapeutica a substratului electrofiziologic al
unor variate suferinte digestive care implica musculatura gastrica (greturi, varsaturi,
dispepsie, etc.).
Utilitatea investigatiei consta in special din evidentierea substratului electrogenetic al
tulburarilor de motilitate.