Sunteți pe pagina 1din 4

Fructoza Și Glucoza. Surse.

Rol Fiziologic

FRUCTOZA

Fructoza este un compus organic cu formula brută C6H12O6, aparținând clasei


zaharidelor, o monozaharidă de tipul cetohexozelor, epimer al glucozei.
După glucoză este cea mai răspândită monozaharidă.
Apare în stare liberă în fructele dulci și în miere sau combinată în di-, tri- și polizaharide.
Spre deosebire de glucoză,ficatul poate metaboliza fructoza,transformând-o în substanţe
nutritive pe care organismul le poate utiliza. Însă,cum ce este prea mult strică
întotdeauna,excesul de fructoză duce la formarea de celule grase la nivelul ficatului,ceea ce poate
provoca îmbolnăvirea lui.
Prea multă fructoză duce la scăderea colesterolului bun,LDL-ul şi stimulează producţia
de trigliceride,care se vor depune în timp pe vene şi artere,ceea ce creşte riscul de infarct sau de
accident vascular cerebral.

Structura

Deși are aceeași formulă chimică, glucoza este diferită față de fructoză prin modul de
legare a atomilor. Astfel, fructoza are două grupări de alcool primar, pe când glucoza are o
singură grupare de alcool primar.
În stare liberă fructoza are formă piranozică (formă ciclică de 6 atomi), în timp ce în
oligo- și polizaharide adoptă forma furanozică (formă ciclică de 5 atomi).
Este o substanța solidă, cristalizată în formă de ace, cu gust dulce (este cea mai dulce
monozaharidă), solubilă în apă și metanol

Ce este fructoza?

Fructoza este o moleculă de îndulcire, un zahăr simplu care se regăsește în fructe. În mod
natural, aceasta se găsește în cele dulci, precum strugurii, într-un procent de 5-10%, iar printre
cele mai bogate surse (cu un procent de peste 10%) sunt considerate a fi curmalele, smochinele și
stafidele. Cantitatea cea mai mică de fructoză se regăsește în lime – 0.4 grame per bucată.

Conform studiilor desfășurate la Universitatea din Canberra, Australia, consumul de


fructoză menține scăzut nivelul glicemiei, spre deosebire de alte tipuri de zahăr, precum sucroza
(zaharoza) sau glucoza. Acest fenomen este explicat de faptul că, structura chimică a fructozei
impune transformarea sa în glucoză de către ficat, anterior pătrunderii în sânge, explică autoarea
unui studiu publicat în American Jurnal of Clinical Nutrition. Căile metabolice prin care fructoza
se absoarbe diferă de cele ale glucozei, deși cele două au aceeași formulă chimică. Acest proces
se numește conversie și se desfășoară pe o perioadă mai lungă de timp, comparativ cu efectul
galopant pe care îl are sucroza.

Studiile asociază consumul excesiv de zahăr din fructe dulci și din sucuri naturale cu
distrugerea rinichilor și cu bolile cardiovasculare, precum hipertensiunea, cauzată de compușii
chimici pe care fructoza îi formează, atunci când ajunge în sânge. Abuzul de zaharuri, indiferent
de forma în care se găsesc, poate cauza probleme de sănătate, de aceea nu constituie o alternativă
sănătoasă într-un astfel de context. Sucurile naturale, deși par a fi o opțiune ce nu prezintă
riscuri, sunt la fel de periculoase ca sucroza. Consumul lipsit de moderație, poate duce la
multiplicarea numărului de trigliceride (grăsimi din sânge) asociată și cu creșterea masei de
grăsime corporală.

Rol biuologic

Frecvent întâlnite în natură în diferite fructe, fructoză monozaharide, are o importanță


biologică importantă în viața noastră. O parte din funcția sa este similară cu cea a funcțiilor de
glucoză - și anume, creierul este implicat în nutriție, de zahăr din sânge echilibru, formarea de
glicogen, locul de muncă musculare, și că rolul său nu se termina aici. Acesta este elementul
principal în sinteza trehalozei - rezerve de protecție și transport dizaharidă hemolimfa precum și
bogate în energie grăsime sub formă de triacilgliceroli. Mai mult, există diferențe în procesul de
asimilare a celor două monozaharide.

Deci, în unele boli cu valoare fructoză crește în mod semnificativ, din cauza procesului
de asimilare este diferit de asimilarea de aceeași glucoza. De exemplu, în diabetul zaharat rol
foarte important în reglarea concentrației de zahăr fructoză, deoarece 70% din acest material, o
dată în organism, absorbit în intestin. Apoi, intrând rapid sângele din ea deduce asimileze sau
țesuturi fără insulină sau stabilindu-se in ficat si transformata in glicogen, prin aceasta nu se
satureze de zahăr din sânge și, dacă este necesar, este convertit în glucoză.

Prin urmare, după creșterea ei de admitere în zahăr din sânge este aproape neobservată,
deoarece nu există nici o eliberare de hormoni intestinali care stimulează producția de insulină.
Acesta este motivul pentru produsele alimentare care conțin glucoză, sunt de o mare importanță
în dieta de diabetici, în absența unor boli concomitente. Cu toate acestea, funcția de fructoză
asociată cu asimilarea fără eliberarea de insulină și fără hormoni intestinali, face acest lucru un
monozaharid element de extrem de nedorit pentru pacientii obezi. Această categorie de persoane
trebuie să utilizeze produse care conțin alte monozaharide. În caz contrar, din cauza erorilor de
metabolism, fructoza joacă un rol negativ, catalizarea procesului de creștere a greutății corporale,
leptina este produsă ca nu pentru apariția care necesită insulină, ceea ce înseamnă că există o
proteină care restricționează furnizarea de petrol și de producție.

Un alt rol biologic al fructozei este formarea compușilor chelați (cu fier), care este mai
bine absorbit de către organism celălalt. Folosind această caracteristică a unui monozaharid, se

2
recomandă să se includă în produsele alimentare, care suferă de anemie, atât în formă pură (o
varietate de fructe, miere, pepeni verzi) și ca aditiv alimentar.

Surse de fructoza

Sucurile naturale si consumul de fructe

Deosebirea dintre sucurile naturale și consumul de fructe constă în cantitatea de fibre pe care
cele din urmă le conțin și datorită cărora se încadrează în categoria resurselor de fructoză mai
puțin dăunătoare. La Harvard Medical School, Boston, Massachusetts s-au efectuat cercetări care
au plasat în opoziție ingerarea de fructe versus sucuri naturale. În timp ce consumul zilnic
moderat de fructe ține organismul la distanță de diabet, un singur pahar de suc de fructe băut
zilnic, crește riscul îmbolnăvirii cu 24%.
Studiile efectuate în cadrul Bangor University din Marea Britanie conchid faptul că într-un pahar
cu suc natural din fructe se regăsește o cantitate de fructoză echivalentă cu 3 lingurițe de zahăr.
Ceea ce merită a fi menționat este faptul că, din punct de vedere biologic, organismul uman nu
are nevoie de fructoză, ea nefiind absorbită prin tractul gastrointestinal, ci supusă conversiei, cu
ajutorul funcției hepatice, după cum am menționat anterior. În cazul acumulării unui număr de
kilograme în plus, fructoza accelerează procesul, spre deosebire de glucoză sau sucroză
(zaharoză) în cazul căror grăsimea este produsă mult mai lent.
În prezent, fructoza este principala sursă de carbohidrați din alimentația populației, întrucât se
regăsește în siropul de amidon de porumb, ingredient folosit majoritatea produselor din comerț
(precum ketchup-ul, produsele de panificație, iaurtul, sosurile pentru salate sau pizza congelată).
Ceea ce este cu adevărat alarmat se reflectă în informațiile pe care le-a împărtășit doctorul
Joseph Mercola pentru www.medicaldaily.com. Acesta susține că ingerarea a 120 de calorii de
glucoză stochează mai puțin de un gram de grăsime, iar 120 de calorii de fructoză depozitează
sub formă de grăsime o treime dintre acestea.

Recomandari:
Așadar, consumul de fructe este recomandat de către specialiști deoarece asigură buna
funcționare a organismului și aduce aportul de vitamine și minerale necesar. Aspectele pe care
trebuie să le avem în vedere țin de diversificare și de consumul moderat, pentru că orice aliment
sănătos poate ajunge dăunător dacă este ingerat în exces. De asemenea, fructele consumate în
formă lichidă: suc proaspăt stors sau smoothie, nu sunt o opțiune viabilă în cadrul unu stil de
alimentație sănătos, după cum am văzut anterior.
GLUCOZA
Glucoza este compusul organic, aparținând clasei zaharidelor, care are formula chimică
C6H12O6. Deși are aceeași formulă chimică, fructoza este diferită față de glucoză prin modul de
legare a atomilor. Astfel, glucoza are o singură grupare de alcool primar (în imagine, la carbonul
cu numărul 6), pe când fructoza are două grupări de alcool primar .

Denumiere chimica 6-(hidroximetil)oxan-2,3,4,5-tetrol


3
Structura

Glucoza conține șase atomi de carbon și o grupă carbonil (specifică aldehidelor) și este
numită uneori aldohexoză. În natură, în unele plante, glucoza există sub formă de structură
aciclică; în altele, ea poate fi găsită sub formă ciclică. Teoretic, structura ciclică a glucozei apare
în urma interacțiunii dintre grupa carbonil și grupele hidroxil de la carbonii cu cifrele 4 și 5.
Aceste interacțiuni sunt reacții de adiție a grupelor hidroxil amintite la grupa carbonil. În soluție
apoasă, cele două forme se află în echilibru, și la un pH 7, forma ciclică este predominantă.

La formarea structurii ciclice a glucozei, apare la fosta grupă carbonil o nouă grupare
hidroxil, care se numește hidroxil glicozidic și care are o reactivitate mai mare decât celelalte
grupe hidroxil din moleculă. În acest caz, numerotarea carbonilor începe de la primul carbon de
după oxigenul din ciclu, în sens orar.

Rol biologic

Se poate specula asupra cărui fapt se datorează răspândirea atât de mare a glucozei, și nu a altor
monozaharide, precum fructoza. Glucoza se poate forma din formaldehidă în condiții abiotice, deci se poate ca
ea să fie fost disponibilă pentru sistemele biochimice primitive. Glucoza este foarte răspândită în regnul animal
și vegetal, și este principala oză din organismul uman.

Sursa de energie

Glucoza este un combustibil esențial în biologie. Carbohidrații reprezintă sursa principală


de energie pentru corpul uman, producând 4 kilocalorii (17 kilojouli) pe gram. Descompunerea
carbohidraților (amidonul, de exemplu) produce mono și dizaharide, iar o mare parte dintre
produși este glucoză.

Prin glicoliză și prin reacțiile ciclului acidului citric, glucoza este oxidată pentru a forma
dioxid de carbon și apă, rezultând și energie, în principal sub formă de ATP. Este
distribuită în toate celulele și fluidele organismului, cu excepția urinei. În ser, concentrația de
glucoză (glicemie) normală este de 80–110 mg/dl. Menținerea glicemiei în limite constante este
asigurată prin acțiunea antagonistă a doi hormoni ai pancreasului endocrin: insulină
(hipoglicemiant) și glucagon (hiperglicemiant).

Creșterea cantității de glucoză în sânge este specifică diabetului zaharat, iar în urină
(glicozurie) apare numai când glicemia depășește 160–180 mg/dl. Măsurarea concentrației
sanguine se poate realiza cu glucometrul.

S-ar putea să vă placă și