ȘCOALA DOCTORALĂ

Rolul nutraceuticelor în obezitate și

expresia genică

` Drd Maria Vrânceanu

2019

1
 CUPRINS

INTRODUCERE ............................................................................................................ 3
1. L-CARNITINA ........................................................................................................... 4
2. TAURINA ................................................................................................................... 5
3. CEAIUL VERDE ....................................................................................................... 5
4. CAFEINA .................................................................................................................... 7
5. SINEFRINA SAU EXTRACTUL DE PORTOCALE AMARE ( CITRUS
AURANTIUM L.) ........................................................................................................... 8
CONCLUZII ................................................................................................................. 10
BIBLIOGRAFIE ............................................................. Error! Bookmark not defined.

2
 Introducere

Obezitatea este o boala cronică, multifactorială ale căror cauze trebuiesc căutate în stilul
de viață, statusul nutrițional al individului, comportamentul alimentar, precum și în interacțiunile
dintre factorii genetici și mediu (Manna and Jain 2015). În momentul actual, în lume, conform
Organizatiei Mondiale a Sanatatii( WHO) obezitatea este practic epidemică și datele statistice
arată că numărul adulților obezi și supraponderali depășește 1.9 miliarde. Mai mult decât atât se
estimează că în lume există circa 41 milioane de de copii sub 5 ani și 340 milioane copii și
adolescenți cu vârste între 5 și 18 ani supraponderali și obezi (Katzmarzyk PT et al.2019).
Obezitatea, se știe, este corelată cu o serie de comorbidități care pot afecta dramatic
sănătatea și calitatea vieții (Busutil et al. 2017). Riscurile corelate cu obezitatea includ
dislipidemia, hiperinsulinemia, diabetul zaharat de tip 2, sindromul metabolic (Gurka, Filipp and
DeBoer 2018; Singh et al. 2014) cancerul și patologiile cardiovasculare (Vucenik and Pete
2012). Strategiile privind gestionarea obezității cuprind o serie întreagă de recomandări printre
care, cele mai pertinente și comune sunt: schimbarea stilului de viață, dieta și exercițiile fizice
(Villareal et al. 2011). În momentul de față, în lume, obezitatea, pentru mulți oameni nu
reprezintă o problemă de sănătate ci mai curând, una estetică și cosmetică, motiv pentru care
industria slăbitului, cu diete dintre cele mai neașteptate, cluburi de slăbit și suplimente, a devenit
multimiliardară. Ca să exemplificăm, în USA, 40% din populație dorește să slăbească din motive
estetice și două treimi dintre americani, adică 138 milioane de adulți, au apelat la diferite metode
de slăbit, inclusiv suplimente alimentare (Mara J. 2015). Organizații precum Weight Watchers
emfatizează că ar fi ajutat treizeci de milioane de englezi să slăbească. Suplimentele alimentare
pentru pierderea în greutate sunt multe și promit rezultate uimitoare în timp scurt. Lipsa
reglementărilor precise în acest domeniu, precum și dorința oamenilor de a parcurge drumul spre
slăbire pe scurtătură, sunt elemente care au permis creșterea rapidă a acestui sector.
În ultima vreme se vorbește mult despre nutraceutice și putem afirma că această piață este în
continuă expansiune, dar rămâne de lămurit consumatorului diferența dintre nutraceutic și
supliment alimentar.
Termenul de nutraceutic a fost lansat de către Stephen DeFelice, plecând de la cuvintele
nutrient și farmaceutic și este definit ca aliment sau parte dintr-un aliment cu proprietăți benefice
aupra sănătății și cu rol de prevenție și/sau tratare a unor boli (DeFelice SL. 1995).
Suplimentul alimentar este definit ca un produs menit să furnizeze nutrienți care să
completeze dieta și conține compuși provenind din alimente sau sinteză. Un supliment poate
conține un compus sau mai mulți și de multe ori poate să conțină substanțe care nu au fost
confirmate ca esențiale pentru viață dar pot avea efecte benefice, cum ar fi de exemplu
colagenul, polifenolii.

3
 Dacă ne uităm la aceste două definiții, vedem că într-o oarecare măsură ele se suprapun.
Ceea ce delimitează nutraceuticul de supliment, este aspectul preventiv și de tratare a unor
patologii, subliniat de DeFelice. Referitor la acest aspect, este necesară definirea corectă a
nutraceuticului, dat fiind că acesta reprezintă un instrument capabil să prevină sau să întârzie
apariția unor patologii (hipercolesterolemia, hipertrigliceridemia etc.). O nouă formulare a
nutraceuticului trebuie să înceapă cu identificarea stării patologice țintă, într-un mod similar cu
ceea ce se întâmplă pentru medicamente.
Multe dintre nutraceuticele destinate pierderii în greutate și aflate în prezent pe piață au fost
subietul unor cercetări medicale și științifice. În lucrarea de față am ales să studiem cinci dintre
acestea: L-carnitina, taurina, ceaiul verde, cafeina, sinefrina.

1. L-CARNITINA

L-carnitina este un aminoacid neesențial sintetizat la nivel renal și hepatic din lizină și
metionină, proces care implică mai multe etape. A fost izolată pentru prima dată în anul 1905 din
carnea roșie (carnis) de unde și numele de carnitină.
Este un cofactor în procesul de oxidare a grăsimilor pentru producerea de energie celulară
(Kelly GS. 1998). În obezitate, procesul de oxidare a grăsimilor în țesutul muscular scheletic este
redus (Kim JY. et al.2000). L- carnitina, poate crește cheltuiala energetică, motiv pentru care este
propusă persoanelor obeze ca un arzător de grăsimi, presupunând că acestea ar putea obține
beneficii prin creșterea ratei oxidării grăsimilor (Dyck DJ. 2000). În realitate, eficiența și
siguranța administrării de L-carnitina pe termen lung nu a fost testată. Un studiu pe șoareci a
concluzionat că suplimentarea cu L-carnitină, asociată cu o dietă hipocalorică a avut aceleași
rezultate prinvind pierderea în greutate ca și grupul control. Ambele grupuri au pierdut mult în
greutate, cu o marcată reducere a grăsimii corporale, dar fără evidente diferențe între grupuri
(Brandsch C, Eder K. 2002).
Un alt studiu, realizat pe un grup de basketbaliști profesioniști, a concluzionat că L-carnitina
reduce drastic grăsimea corporală fără a determina o reducere semnificativă a masei corporale.
Studiul a analizat L-carnitina ca un ajutor ergogenic pentru reducerea grăsimii corporale la atleți
deja slabi (Zajac A et al. 2001). Timp de 8 săptămâni, 12 jucători profesioniști de basket, au
primit L- carnitină, în timp ce grupul control, nu. În grupul de studiu s-a observat o îmbunătățire
semnificativă a vitezei, săriturii, capacității aerobice maxime sau volumul maxim de oxigen (
VO2 max ) și o scădere a grăsimii corporale cu 21%. Reducerea masei corporale între grupuri nu
a fost semnificativă.
Într-o meta-analiză recentă (Pooyandjoo M. et al. 2016) autorii concluzionează că efectele
antiobezitate ale L-carnitinei sunt neconcludente, impactul privind reducerea greutății fiind
nesemnificativ.

4
 O altă problemă constă în faptul că nu există suficiente analize prinvind cel mai bun dozaj al
L-carnitinei, doza de siguranță fiind considerată 4g e zi.
În concluzie nici un studiu clinic nu a putut demonstra eficacitatea L-carnitinei în slăbire.
Chiar dacă nu au fost semnalate efecte adverse, recomandările privind utilizarea acestui
supliment, ar trebui făcute doar de specialiști și administrarea monitorizată.

2. TAURINA

A devenit foarte populară o dată cu introducerea băuturilor energizante. Deși prezentată cel
mai adesea ca un aminoacid, taurina este de fapt un acid amino-sulfonic considerată nutrient
esențial pentru multe specii (Knopf K. 1978). Este un compus omniprezent, care se găsește în
concentrații foarte mari în inimă și mușchi. Gruparea amino a taurinei poate neutraliza acidul
hipocloros, una dintre speciile reactive generate de neutrofile. În această reacție, taurina este
transformată în taurin cloramina,Tau-Cl (Grimble RF. 2006) care este mai puțin toxică decât
acidul hipocloros și servește ca un modulator al sistemului imunitar. Taurina modulează procese
de bază, cum ar fi presiunea osmotică, homeostazia cationică, activitatea enzimelor, reglarea
receptorilor, dezvoltarea celulelor și semnalizarea celulară.
În ce privește pierderea în greutate, mai multe studii au concluzionat că taurina poate să aibă
un efect antiobesitate. Astfel taurina poate avea un efect supresor asupra speciilor reactive ale
oxigenului ( ROS ) și a citochinelor proinflamatorii (Schuller-Levis and Park, 2004). De
asemenea suplimentarea cu taurină afectează aportul alimentar și activitatea locomotorie la
șobolani, acționând ca un agonist al receptorilor acidului gamma-aminobutiric și sistemului
glicinergic ( Albrecht and Schousboe 2005). Aceasta poate explica parțial mecanismul efectului
anti-obezitate al taurinei. Mai multe studii au demonstrat că suplimentarea cu taurină inhibă
adipogeneza în țesutul adipos alb ( WAT ) dar nu și în țesutul adipos brun ( BAT) (Lin et al.
2013, Kim KS et al. 2019). În concluzie, toate datele sugerează indirect că suplimentarea pe
termen lung cu taurină, la animalele de laborator, poate contribui la pierderea în greutate prin
inhibarea specifică a adipogenezei în țesutul adipos alb, dar nu în tesutul adipos brun și mușchi
și nu prin creșterea cheltuielilor de energie. Rezultatele sugerează că este posibilă administrarea
pe termen lung a taurinei în viața normală, ajutând la reducerea greutății corporale în subiecții
ușor obezi. În orice caz, sunt necesare studii clinice pentru a determina dacă efectul anti-
obezitate al taurinei este prezent și la om.

3. CEAIUL VERDE

Ceaiul verde, originar din China si India, a fost consumat de secole la nivel mondial pentru
beneficiile sale, datorate concentrației mari de antioxidanți și polifenoli. Ceaiul verde este
preparat din frunzele uscate de Camellia sinensis (Rains et al. 2011). Datele epidemiologice

5
sugerează că consumul zilnic de ceai verde ar trebui să fie parte integrantă într-un stil de viață
sănătos și longeviv (Sueoka et al. 2001; Zhang et al.2004). Flavonoidele sunt principala clasă de
microconstituenți din ceaiul verde și corespund la 35% din greutatea uscată a frunzelor
proaspete. Între 60 și 80% din flavonoidele din ceaiul verde sunt reprezentate de catechine
(Cooper et al. 2005 ). Epicatechina (EC), epigalocatechina (EGC), epicatechin galatul (ECG), și
epigalocatechin galatul (EGCG) sunt cele mai abundente catechine din ceaiul verde. EGCG este
polifenolul bioactiv major în ceaiul verde reprezentând 50–80% din catechinele totale (Hasler
2002; Khan and Mukhtar 2007).
Printre cele mai ovaționate proprietăți ale ceaiului verde, se numără, îmbunătățirea funcțiilor
cerebrale, captarea radicalilor liberi, protecția cardiovasculară, reducerea nivelurilor de glucoză
și nu în ultimul rând, slăbirea.
În ceea ce privește pierderea în greutate, catechinele pot inhiba catecol-O-metiltransferaza (
COMT ) o enzimă responsabilă de degradarea noradrenalinei, cu rol important în controlul
termogenezei și al metobalismului grăsimilor (Dulloo A. et al. 1999).
Catechinele, s-a demonstrat, provoacă o reducere a apetitului care poate implica neuropetide,
altele decât leptina, din moment ce EGCG este eficient în reducerea greutății corporale, atât în
șoarecii slabi cât și obezi (leptin receptor negativi). Totuși pierderea în greutate a fost reversibilă,
animalele redobândind greutate când administrarea de EGCG a încetat (Kao YH et al. 2000).
Un alt studiu a analizat menținerea greutății, prin administrarea de ceai verde. Subiecții
pierduseră 7.5% din greutatea corporală și administrarea de ceai verde, timp de 13 săptămâni, cu
scopul menținerii greutății, nu a avut efect. Redobândirea în greutate nu a prezentat diferențe
semnificative cu grupul placebo, foamea și sațietatea au fost la fel în ambele grupuri și nu au
existat diferențe metabolice (Kovacs E. et al. 2004).
O meta-analiză din anulu 2014 (Baladia et al. 2014) arată că administrarea de extract de ceai
(catechine și cafeină) sau consumul de ceai, nu afectează semnificativ, statistic și clinic,
greutatea și compoziția corporală în adulții supraponderali sau obezi, cu vârsta între 18 și 60 de
ani.
Totuși alte studii, au concluzionat că extractele de ceai verde sau mixturi de catechine și
cafeină, reduc greutatea corporală ( Wang et al. 2010; Janssens et al. 2016). Aceste rezultate
contradictorii ar putea fi explicate prin faptul că EGCG poate influența măsurile antropometrice
într-o manieră doză-dependentă.
Astfel, HSU et.al (2008), demonstrează că suplimentarea cu 377 mg EGCG la femeile
obeze, pe o perioadă de 12 săptămâni, nu determină nici reducerea indicelui de masă corporală
(IMC) și nici a circumferinței taliei. Cu toate acestea, aceste variabile au scăzut atunci când
aceleași grupul testat a primit 856,8 mg de EGCG (Chen et al.2016).
Se pare că unele diferențe etnice pot explica, de asemenea, o serie de rezultate contradictorii.
Studiile efectuate pe populații asiatice au arătat, că administrarea pe termen lung a catechinelor
din ceaiul verde, are ca efect reducerea greutății corporale (Hase et al. 2001; Wang et al.2010) în
timp ce la populațiile caucaziene, suplimentarea similară nu a determinat o scădere în greutate (
Diepvens et al. 2006). Aceste descoperiri au fost atribuite diferențelor de obiceiuri alimentare,
profil genetic și compoziție corporală diferită între cele două populații: astfel asiaticii au un
procent de grăsime superior, comparativ cu caucazienii, la același IMC (Wulan et al. 2010;
Janssens et al. 2016). Biodisponibilitatea polifenolilor alimentari variază considerabil în rândul

6
indivizilor fiind influențată nu numai de factori genetici și comportament alimentar, dar și de
microbiota intestinului întrucât polifenolii trebuie hidrolizați de microflora colonică înainte de
absorbție ( Rechner et al. 2004; Cermak and Wolffram 2006).
Un studiu publicat în anul 2018 (Quinhoneiro et al. 2018) s-a concentrat pe modificarea
expresiei genice în cazul suplimentării cu catechine. Rezultatele au arătat că suplimentarea, timp
de 8 săptămâni, cu 450 mg EGCG la femei cu obezitate clasa 3, nu a modificat expresia genelor
UCP1, PLIN1, PPARG sau ADRB3, dar gena UCP3 a fost supraexprimată. Gena UCP3 este
implicată în controlul greutății și modularea metabolismul lipidelor și glucozei. Cu toate acestea,
măsurile antropometrice ale participanților, au rămas neschimbate. Comparând cu un alt studiu
(Millet et al.1997) care raportează că la subiecți normopnderali și obezi, puși timp de cinci zile la
o dietă cu 1045 kcal pe zi, a avut loc o creștere de 2-2.5 ori a expresiei genice pentru UCP3,
putem considera că gena este implicată în adaptarea metabolică la lipsa de hrană.

4. CAFEINA

Metilxantinele sunt substanțe alcaloide cu effect stimulant și excitant asupra sistemului

nervos, relaxant pentru musculatura netede, analgezic și diuretic și care sunt consumate pe scară
largă prin băuturi de diferite tipuri: cafea, cola, ceai, cacao. Încă din anul 1915 se știe că ingestia
de cafeină poate produce o creștere a ratei metabolice (Harold IH, 1915) lucru confirmat de
studii ulterioare. Stimularea metabolică este dependentă de doză și la animalele de laborator este
datorată în parte, eliberării de catecolamine și efectului calorigenic (Bellet S. 1968). Astfel după
adnimistrarea de cafeină s-a observat o creștere a acizilor grași liberi (FFA) în plasmă cât și a
eliminării urinare de catecolamine. Acest aspect a dus la concluzia că creșterea plasmatică a
acizilor grași liberi, se datorează stimulării lipolizei de către catecolamine. În lumina acestor
rezultate, Miller et.al (1974) propune cafeina ca și agent termogenic, care, în combinație cu o
dietă controlată poate promova pierderea în greutate. Plecând de la aceste observații, de-a lungul
timpului, cafeina a fost des utilizată în practica clinică pentru scăderea sau menținerea greutății.
În timp ce unele studii clinice, susțin efectul pozitiv al cafeinei în pierderea în greutate (Boozer
et al. 2002; Coffey et al. 2004; Molnar et al.2000; Westerterp-Plantenga, Lejeune, and Kovacs
2005) altele, nu găsesc nici nu fel de beneficiu al utilizării cafeinei în acest sens (Hursel and
Westerterp-Plantenga 2009; Lee et al. 2005).
O meta-analiză recentă care a luat in calcul 13 studii clinice pentru un total de 606
subiecți și mărimea eșantionului de studiu variind de la 13 la 102 participanți, a concluzionat că
administrarea de cafeină este asociată cu reducerea greutății și grăsimii corporale. Rezultatele au
depins de doza de cafeină, mixturi de cafeină-epigalocatechine, cafeină-efedrină, etnie, mediu si
genetica personală (Tabrizi R et al. 2019).
Un studiu foarte recent publicat în revista Nature (Ksenija V. et al. 2019) arată că
tratamentul cu cafeină duce la stimularea termogenezei în țesutul adipos brun și la o creștere a
numărului proteinelor de decuplare 1 (UCP1). Practic are loc o creștere a expresiei genice pentru
gena UCP1. Proteina de decuplare 1 sau termogenina se găsește în mitocondriile țesutului adipos

7
brun (BAT). Are rol in a genera căldură prin termogeneză. De asemenea administrarea de cafeina
a crescut și expresia genei PPARG și biogeneza mitocondrială precum și expresia genelor
CD137, LHX8, P2RX5, CITED1 și COX8b, ceea ce este un indicativ de conversie moleculară a
celulelor alb și bej în adipocite brune. În concluzie, aceste rezultate oferă noi dovezi
complementare, in vitro și in vivo, că folosirea cafeinei (și a băuturilor pe baza de cafea) poate
promova funcția țesutului adipos brun în doze compatibile cu utilizarea umană.
Studiile de intervenție viitoare pot fi întreprinse pentru a evalua dacă activarea tesutul adipos
brun provocată de cafeină la om depinde de doză si daca efectele sunt observate și la persoanele
diabetice.

5. SINEFRINA SAU EXTRACTUL DE PORTOCALE AMARE

(CITRUS AURANTIUM L.)

Portocalul amar este denumirea comună pentru Citrus aurantium. Fructul acestei plante
este o sursă de p-sinefrina (denumită adesea simplu „sinefrina”) și alți protoalcaloizi (Haaz et
al.2006, Roman MC et al.2007). Ca agoniști alfa-adrenergici, alcaloizii de sinefrina pot imita
acțiunea epinefrinei și norepinefrinei.
Studiile sugerează că sinefrina crește cheltuiala energetică și lipoliza și acționează ca un
suprimant ușor al apetitului (Stohs SJ et al.2011). După ce Federal Drug Administration (FDA),
în anul 2004, a interzis utilizarea alcaloizilor efedrinei în suplimentele alimentare, producătorii
au înlocuit efedrina cu sinefrina. Deși sinefrina are unele asemănări structurale cu efedrina, are
proprietăți farmacologice diferite (Stohs SJ et al 2012).
În ce privește eficacitatea, mai multe studii clinice mici, au examinat dacă sinefrina este
eficientă pentru pierderea în greutate (Stohs SJ et al 2012). Din păcate interpretarea rezultatelor
acestor studii este complicată de faptul că, de cele mai multe ori, sinefrina este combinată cu alte
ingrediente cu rol in slăbire. Astfel într-un studiu, s-a administrat la 20 de adulți sănătoși,
supraponderali (IMC> 25) un produs conținând 975 mg extract de portocale amare (6% alcaloizi
de sinefrină), 528 mg cafeină și 900 mg sunătoare, placebo în grupul de control și nimic în
grupul martor, zilnic timp de 6 săptămâni (Colker CM et al.2006). Toți participanții au luat
parte, de asemenea, la un program de antrenamente și au fost sfătuiți să consume 1.800 kcal/zi.
La sfârșitul studiului, participanții care au luat produsul combinat de portocale amare au avut o
reducere semnificativ mai mare a procentului de grăsime corporală și o creștere mai mare a ratei
metabolice bazale, comparativ cu grupul control. Participanții din toate cele trei grupuri au
pierdut în greutate, dar autorii nu au raportat dacă reducerea medie a greutății corporale în grupul
de tratament (1,4 kg) a fost semnificativ mai mare decât cea din grupul placebo (0,9 kg) sau
grupul martor (0,4 kg) (Bent S et. al, 2004) .
Autorii unei revizii din 2012, care a vizat 23 de studii clinice mici si care au implicat un
număr total de 360 de participanți, au concluzionat că sinefrina crește rata metabolică în repaus și
cheltuielile energetice (Stohs SJ et al. 2012). Autorii unei revizii anterioare, care a cuprins studii

8
pe animale, studii clinice, studii fiziologice și rapoarte de caz, au ajuns la concluzia că alcaloizii
de sinefrina prezintă sugestiv unele avantaje privind pierderea în greutate, dar datele disponibile
sunt foarte limitate și nu pot fi considerate concludente (Haaz S et al. 2006). În mod similar, o
revizie sistematică din 2011 a patru studii de scădere în greutate (inclusiv cele două descrise mai
sus) a concluzionat că dovezile eficacității pentru sinefrină sunt contradictorii și slabe (Onakpoya
I et al.2011). Conform tuturor acestor recenzii, sunt necesare studii clinice pe termen mai lung,
cu modele riguroase și eșantioane mai mari, pentru a determina valoarea extractului de portocale
amare în slăbire. În ce privește siguranța acestor produse, se pare că există probleme destul de
grave. Efectele adverse raportate, includ dureri toracice, dureri de cap, anxietate, ritm cardiac
crescut, afecțiuni musculo-scheletice, fibrilație ventriculară, accident vascular cerebral, infarct
miocardic și moarte (Onakpoya I et al. 2011, Stohs SJ et al. 2010). Cu toate acestea, multe dintre
produsele de pe piață conțin, pe lângă sinefrină și alți componenți cu astfel de efecte, motiv
pentru care rolul sinefrinei în aceste efecte adverse nu poate fi izolat. Unele studii indică faptul
că sinefrina crește tensiunea arterială și ritmul cardiac, dar alte studii arată că nu au aceste efecte
(Kaats GR et al. 2013, Hansen DK et al. 2012). De exemplu, o singură doză de 900 mg extract de
portocale amare standardizat la 6% (54 mg) sinefrina a crescut semnificativ ritmul cardiac,
precum și tensiunea arterială sistolică și diastolică până la 5 ore, comparativ cu placebo, într-un
studiu care a inclus 15 bărbați și femei sănătoși (Bui LT et al. 2006). Cu toate acestea, într-un
studiu clinic de 8 săptămâni, la care au participat 80 de bărbați adulți sănătoși, cu antrenament
zilnic de rezistență și care au primit un supliment alimentar cu extract de portocale amare (care
asigura 20 mg sinefrina/zi), 284 mg cafeină și alte ingrediente, nu a crescut ritmul cardiac în
repaus, tensiunea arteriala sistolică sau diastolică și nici nu s-au raportat alte reacții adverse la 4
și 8 săptămâni, în comparație cu placebo sau cu aceeași formulare de supliment fără sinefrina
(Jung YP et al.2017). Unii cercetători au sugerat că sinefrina s-ar putea să nu acționeze direct ca
stimulent cardiovascular (Haller CA et al. 2005, Hansen DK et al.2012). În schimb, cafeina, alți
stimulenți din formulările multicomponente și alți constituenți ai portocalelor amare sau
adulteranți ar putea fi responsabili pentru efectele secundare observate.

9
 CONCLUZII

Dintre toate nutraceuticele revizuite cafeina, ceaiul verde și sinefrina, par să fie candidații
valabili pentru pierderea în greuate dat fiind că unele studii au produs o ușoară îmbunătățire a
compoziției corprale, atât în modele animale cât și umane.
L-carnitina s-a dovedit a fi mai curând un ajutor ergogenic, existînd deocamdată puține
evidențe prinvind pierderea efectivă în greutate. Ceaiul verde a demonstrat anumite abilități
privind pierderea în greutate, unele studii demonstrând că poate să crească cheltuiala energetică
și să modifice expresia unor gene din țesutul adipos și mitocondrie. De asemenea, pare să aibă un
bun profil de siguranță privind utilizarea pe termen limitat. În ce privește taurina, datele
disponibile sugerează că poate avea un ușor efect pozitiv asupra compoziției corporale în
subiecții supraponderali sau cu obezitate ușoară.
Cafeina pare a fi cea mai in măsură să producă o reală pierdere în greutate atât prin
creșterea termogenezei cât și a modificării expresiei genice. Dat fiind că acțiunile cafenei sunt
doză dependente, alte studii sunt necesare pentru a-i demonstra siguranța utilizării pe termen
lung la om. În momentul de față nici un studiu pe nutraceuticele folosite pentru pierderea în
greutate nu a reușit să stabilească fără echivoc siguranța folosirii pe termen lung a acestora.
Sinefrina, deși a produs câteva rezultate pozitive, rămâne încă să fie validată, în special în ce
privește siguranța pe termen scurt si lung. În ciuda promisiunilor și a ademenirilor publicitare
privind nutraceuticele pentru slăbire, consumatorul nu trebuie să se aștepte la rezultate dramatice
privind pierderea în greutate fără o dietă controlată și exerciții. Nutraceuticele sunt doar
adjuvante sau unele chiar numai placebo dar pot fi benefice pentru pacient în contextul
schimbării stilului de viață și dietă controlată. Datorită numărului extrem de mare de nutraceutice
care emfatizează proprietăți legate de pierderea în greutate, farmacistul sau nutriționistul trebuie
să explice sau să justifice pacientului meritul unui produs comparativ cu altul. Totusi având în
vedere lipsa datelor de calitate, acest lucru împiedică specialistul de la a da sfaturi bune. Alte
studii clinice sunt necesare pentru a înțelege mai bine potențiala contribuție a unor nutraceutice
în slăbire.
O adevărată problemă în cazul nutraceuticelor și suplimnentelor o reprezintă și lipsa
reglementărilor precise din domeniu. Acesta este motivul pentru care în fiecare an, sute de
nutraceutice și suplimente sunt retrase de pe piață, multe dintre ele fiind din categoria celor
destinate slăbirii. De cele mai multe ori produsele de slăbire sunt adulterate cu ingrediente
medicamentoase, ca de exemplu sibutramina. Ori un produs care conține ingrediente
medicamentoase și nedeclarate în etichetă este de fapt un medicament neaprobat.
După studii este necesară o reglementare strictă privind nutraceuticele și toate
suplimentele cât si o reglementare a modului de prezentare a acestora în reclame.

10
 BIBLIOGRAFIE

1. Albrecht J, Schousboe A. Taurine interaction with neurotransmitter receptors in the CNS:

an update. Neurochem Res. 2005; 30(12):1615–1621.
2. Baladia E, Basulto J, Manera M, Mart_ınez R, Calbet D. Effect of green tea or green tea
extract consumption on body weight and body composition; systematic review and meta-
analysis. Nutr Hosp. 2014; 29:479–490.
3. Bellet S, Kershbaum A, Finck EM. Response of free fatty acids to coffee and caffeine.
Metabolism. 1968;17(8):702-7.
4. Bent S, Padula A, Neuhaus J. Safety and efficacy of Citrus aurantium for weight loss.
Am J Cardiol 2004;94:1359-61
5. Boozer, C. N., P. A. Daly, P. Homel, J. L. Solomon, D. Blanchard, J. A.Nasser, R.
Strauss, and T. Meredith. Herbal ephedra/caffeine for weight loss: A 6-month
randomized safety and efficacy trial. International Journal of Obesity and Related
Metabolic Disorders: Journal of the International Association for the Study of Obesity
2002; 26(5):593–604.
6. Brandsch C, Eder K. Effects of L-carnitine on weight loss and body composition of rats
fed a hypocaloric diet. Ann Nutr Metab. 2002; 46: 205-210.
7. Busuti R.O. Espallardo A. Torres L. Martinez-Galdeano,N. Zozaya and A. Hidalgo-Vega.
The impact of obesity on health-related quality of life in Spain. Health and Quality of
Life Outcomes 2017; 15(1):197
8. Cermak R, Wolffram S. The potential of flavonoids to influence drug metabolism and
pharmacokinetics by local gastrointestinal mechanisms. Curr. Drug Metab. 2006; 7:729–
744.
9. Chen IJ, Liu CY, Chiu JP, Hsu CH. 2016. Therapeutic effect of high-dose green tea
extract on weight reduction: a randomized, double-blind, placebo-controlled clinical trial.
Clin Nutr. 2006; 35:592–599.
10. Coffey C. S., Steiner D., Baker B. A., and Allison D. B.A randomized double-blind
placebo-controlled clinical trial of a product containing ephedrine, caffeine, and other
ingredients from herbal sources for treatment of overweight and obesity in the absence of
lifestyle treatment. International Journal of Obesity and Related Metabolic Disorders:
Journal of the International Association for the Study of Obesity 2004; 28(11):1411–9.
11. Colker CM, Kaiman DS, Torina GC, Perlis T, Street C. Effects of Citrus
aurantium extract, caffeine, and St. John’s Wort on body fat loss, lipid levels, and mood
states in overweight healthy adults. Curr Ther Res. 1999;60:145-53.
12. Cooper R, Morr DJ, Morr DM. Medicinal benefits of green tea: Part I. Review of
noncancer health benefits. J Altern Complement Med.2005; 11:521–528.
13. DeFelice S.L. The nutraceutical revolution: Its impact on food industry R&D. Trends
Food Sci. Technol. 1995;6:59–61
14. Diepvens K, Kovacs EM, Vogels N, Westerterp-Plantenga MS. Metabolic effects of
green tea and of phases of weight loss. Physiol Behav. 2006; 87:185–191.
15. Dulloo A, Duret C, Rohrer D, Girardier L, Mensi N, Fathi M, Chantre P, Vandermander
J. Efficacy of a green tea extract rich in catechin polyphenols and caffeine in increasing

11
 24-h energy expenditure and fat oxidation in humans. Am J Clin Nutr. 1999; 70(6):1040-
5.
16. Dyck DJ. Dietary fat intake, supplements and weight loss. Can J Appl Physiol 2000; 25:
495-523.
17. Flegal KM, Carroll MD, Kit BK, Ogden CL. Prevalence of obesity and trends in the
distribution of body mass index among US adults, 1999-2010. JAMA 2012; 307:491-7.
18. Grimble RF. The effects of sulfur amino acid intake on immune function in humans. J
Nutr 2006 Jun;136(6 Suppl):1660S-1665S.
19. Gurka M. J., Filipp S. L., DeBoer M. D. Geographical variation in the prevalence of
obesity, metabolic syndrome, and diabetes among US adults. Nutrition & Diabetes 2018;
8(1):14
20. Haaz S, Fontaine KR, Cutter G, Limdi N, Perumean-Chaney S, Allison DB. Citrus
aurantium and synephrine alkaloids in the treatment of overweight and obesity: an
update. Obes Rev 2006;7:79-88.
21. Haller CA, Benowitz NL, Jacob P, 3rd. Hemodynamic effects of ephedra-free weight-
loss supplements in humans. Am J Med 2005;118:998-1003
22. Hansen DK, George NI, White GE, Pellicore LS, Abdel-Rahman A, Fabricant D, et al.
Physiological effects following administration of Citrus aurantium for 28 days in rats.
Toxicol Appl Pharmacol 2012;261:236-47
23. Harel Z, Harel S, Wald R, Mamdani M, Bell CM. The frequency and characteristics of
dietary supplement recalls in the United States. JAMA Intern Med 2013;173:926-8.
24. Harold l. Higgins and James H. Means. The effect of certain drugs on the respiration and
gaseous metabolism in normal human subjects. Journal of Pharmacology and Experimental
Therapeutics, 1915; 7(1)1-30
25. Hase T, Komine Y, Meguro S, Takeda Y, Takahashi H, Matsui Y, Inaoka S, et al. Anti-
obesity effects of tea catechins in humans. J Oleo Sci.2010; 50:599–606.
26. Hasler CM. Functional foods: benefits, concerns and challenges-a position paper from the
american council on science and health. J Nutr. 2002; 132:3772–3781.
27. Hsu CH, Tsai TH, Kao YH, Hwang KC, Tseng TY, Chou P. Effect of green tea extract
on obese women: a randomized, double-blind, placebo-controlled clinical trial. Clin Nutr.
2008; 27:363–370
28. Janssens PL, Hursel R, Westerterp-Plantenga MS. Nutraceuticals for body-weight
management: The role of green tea catechins. Physiol Behav. 2016; 162:83–87.
29. Jung YP, Earnest CP, Koozehchian M, Cho M, Barringer N, Walker D, et al. Effects of
ingesting a pre-workout dietary supplement with and without synephrine for 8 weeks on
training adaptations in resistance-trained males. J Int Soc Sports Nutr. 2017;14:1
30. Kao YH, Hiipakka RA, Liao S. Modulation of obesity by a green tea catechin. Am J Clin
Nutr. 2000 Nov;72(5):1232-4.
31. Kelly G.S. L-Carnitine: therapeutic applications of a conditionally-essential amino
acides. Altern Med Rev. 1998; 3: 345-360.
32. Khan N, Mukhtar H. 2007. Tea polyphenols for health promotion. Life Sci. 81:519–533.
33. Kim J Y, Hickner R C, Cortright R L, et. al. Lipid oxidation is reduced in obese human
skeletal muscle. Am J Physiol Endocrinol Metab. 2000; 279: 1039-1044.
34. Kim KS, Jang MJ, Fang S, Yoon SG, Kim IY, Seong JK, Yang HI, Hahm DH. Anti-
obesity effect of taurine through inhibition of adipogenesis in white fat tissue but not in

12
 brown fat tissue in a high-fat diet-induced obese mouse model. Amino Acids 2019
Feb;51(2):245-254.
35. Knopf K, Sturman JA, Armstrong M, Hayes KC: Taurine: an essential nutrient for the
cat. J Nutr. 1978, 108: 773-778.
36. Kovacs EM, Lejeune MP, Nijs I, Westerterp-Plantenga MS. Effects of green tea
on weight maintenance after body-weight loss. Br J Nutr. 2004 Mar;91(3):431-7.
37. Ksenija Velickovic, Declan Wayne, Hilda Anaid Lugo Leija, Ian Bloor, David E.
Morris, James Law, Helen Budge, Harold Sacks, Michael E. Symonds, Virginie Sottile.
Caffeine exposure induces browning features in adipose tissue in vitro and in vivo.
Nature. 2019. (9): 9104.
38. Lee, S., R. Hudson, K. Kilpatrick, T. E. Graham, R. Ross. Caffeine ingestion is
associated with reductions in glucose uptake independent of obesity and type 2 diabetes
before and after exercise training. Diabetes Care 2005; 28(3):566–72.
39. Lin S, Hirai S, Yamaguchi Y, Goto T, Takahashi N, Tani F, Mutoh C, Sakurai T,
Murakami S, Yu R, Kawada T. Taurine improves obesity-induced inflammatory
responses and modulates the unbalanced phenotype of adipose tissue macrophages. Mol
Nutr Food Res. 2013; 57(12):2155–2165
40. Manna, P, Jain S. K. Obesity, oxidative stress, adipose tissue dysfunction, and the
associated health risks: Causes and therapeutic strategies. Metabolic Syndrome and
Related Disorders 2015; 13(10):423–44.
41. Mara J. The state of dietary supplements. Nutraceuticals World. September 2004; 50-57.
42. Miller DS, Stock MJ, Stuart JA. Proceedings: The effects of caffeine and carnitine on the
oxygen consumption of fed and fasted subjects. Proc Nutr Soc. 1974; 33(2):28A-29A.
43. Millet L, Vidal H, Andreelli F, Larrouy D, Riou JP, Ricquier D. Increased uncoupling
protein-2 and -3 mRNA expression during fasting in obese and lean humans. J Clin
Invest.1997; 100:2665–2670.
44. Molnar, D, Torok K, Erhardt E, Jeges S. Safety and efficacy of treatment with an
ephedrine/caffeine mixture. The first double-blind placebo-controlled pilot study in
adolescents. International Journal of Obesity and Related Metabolic Disorders 2000;
24(12):1573-8.
45. Ogden CL, Carroll MD, Kit BK, Flegal KM. Prevalence of obesity and trends in body
mass index among US children and adolescents, 1999-2010. JAMA 2012;307:483-90.
46. Onakpoya I, Davies L, Ernst E. Efficacy of herbal supplements containing Citrus
aurantium and synephrine alkaloids for the management of overweight and obesity: a
systematic review. Focus Altern Complement Ther. 2011;16:254-60.
47. Katzmarzyk PT, Chaput J-P, Fogelholm M, Hu G, Maher C, Olds T, . Sarmiento O L,
Standage M, Tremblay M S, and Tudor-Locke C. International Study of Childhood
Obesity, Lifestyle and the Environment (ISCOLE): Contributions to Understanding the
Global Obesity Epidemic. Nutrients. 2019; 11(4): 848.
48. Pooyandjoo M, Nouhi M, Shab-Bidar S, Djafarian K, Olyaeemanesh A. The effect of L-
carnitine on weight loss in adults: a systematic review and meta-analysis of randomized
controlled trials. Obes Rev. 2016; 17(10):970-6.
49. Quinhoneiro DCG, Nicoletti CF, Pinhel MAS, Noronha NY, Braga CBM, Oliveira
BAP, Cortes-Oliveira C, Oliveira WP, Salgado Junior W, Marchini JS, Nonino CB.
Green tea supplementation upregulates uncoupling protein 3 expression in severe obese

13
 women adipose tissue but does not promote weight loss. Int J Food Sci Nutr. 2018;
69(8):995-1002.
50. Rains TM, Agarwal S, Maki KC. Antiobesity effects of green tea catechins: a
mechanistic review. J Nutr Biochem. 2011; 22:1–7.
51. Rechner AR, Smith MA, Kuhnle G, Gibson GR, Debnam ES, Srai SK, Moore KP, Rice-
Evans CA. Colonic metabolism of dietary polyphenols: influence of structure on
microbial fermentation products. Free Radic Biol Med.2004; 2:212–225.
52. Roman MC, Betz JM, Hildreth J. Determination of synephrine in bitter orange raw
materials, extracts, and dietary supplements by liquid chromatography with ultraviolet
detection: single-laboratory validation. J AOAC Int. 2007; 90:68-81.
53. Schuller-Levis GB, Park E. Taurine and its chloramine: modulators of immunity.
Neurochem Res.2004; 29(1):117–126.
54. Singh, P. N., K. N. Arthur, M. J. Orlich, W. James, A. Purty, J. S. Job, S. Rajaram, and J.
Sabate. Global epidemiology of obesity, vegetarian dietary patterns, and
noncommunicable disease in Asian Indians. The American Journal of Clinical
Nutrition.2018; 100 (1):359s–64s.
55. Stohs SJ, Preuss HG, Shara M. A review of the human clinical studies involving Citrus
aurantium (bitter orange) extract and its primary protoalkaloid p-synephrine. Int J Med
Sci. 2012; 9:527-38.
56. Stohs SJ, Preuss HG, Shara M. The safety of Citrus aurantium (bitter orange) and its
primary protoalkaloid p-synephrine. Phytother Res. 2011;25:1421-8.
57. Stohs SJ. Assessment of the adverse event reports associated with Citrus aurantium
(bitter orange) from April 2004 to October 2009. Journal of Functional Foods 2010;
2:235-8.
58. Sueoka N, Suganuma M, Sueoka E, Okabe S, Matsuyama S, Imai K, Nakachi K, Fujiki
H. A new function of green tea: prevention of lifestyle-related diseases. Ann N Y Acad
Sci. 2001; 928:274–280.
59. Tabrizi R, Saneei P, Lankarani KB, Akbari M , Kolahdooz F, Esmaillzadeh A, Nadi-
Ravandi S, Mazoochi M , Asemi Z. The effects of caffeine intake on weight loss: a
systematic review and dos-response meta-analysis of randomized controlled trials. Crit
Rev Food Sci Nutr. 2019; 59(16):2688-2696.
60. Villareal, DT, Chode S., Parimi N.,. Sinacore D. R, Hilton T., Armamento-Villareal R.,.
Napoli N, Qualls C., and Shah K.,Weight loss, exercise, or both and physical function in
obese older adults. The New England Journal of Medicine 2011; 364(13):1218–29.
61. Vucenik I., Stains JP. Obesity and cancer risk: Evidence, mechanisms, and
recommendations. Annals of the New York Academy of Sciences 2012; 1271:37–43.
62. Wang H, Wen Y, Du Y, Yan X, Guo H, Rycroft JA, Boon N, et al. Effects of catechin
enriched green tea on body composition. Obesity (Silver Spring). 2010; 18:773–779.
63. Westerterp-Plantenga, M S, Lejeune M P, and Kovacs E M. Body weight loss and weight
maintenance in relation to habitual caffeine intake and green tea supplementation.
Obesity Research 2005; 13(7): 1195–204.
64. Wulan SN, Westerterp KR, Plasqui G. Ethnic differences in body composition and the
associated metabolic profile: a comparative study between Asians and Caucasians.
Maturitas 2010; 65:315–319.

14
65. Zajac A, Waskiewicz K, Nowak K. The influence of L-carnitine supplementation on
body fat content, speed, explosive strength and VO2 max in elite athlete. Biol Sport.
2001; 18: 127-135.
66. Zhang M, Lee AH, Binns CW, Xie X. Green tea consumption enhances survival of
epithelial ovarian cancer. Int J Cancer. 2004; 112:465–469.

15