Sunteți pe pagina 1din 12

UNIVERSITATEA “LUCIAN BLAGA” DIN SIBIU

FACULTATEA DE INGINERIE

REFERAT
la disciplina

ŞTIINŢA ŞI INGINERIA
MATERIALELOR

Responsabil disciplină:
Prof. univ. dr. ing. MARIUS BIBU

Student: Cornățan Bogdan


Anul – I – Mecatronica

Semigrupa: 115/2

2018 – 2019

CUPRINS

Capitolul I. Pregătirea probei metalografice............................................................3


a.Stabilirea locului pentru debitarea probei metalografice .............................3
b.Posibilităţi de extragere a probei metalografice...........................................3
c.Realizarea suprafeţei plane...........................................................................4
d.Șlefuirea probei metalografice.....................................................................4
e.Lustruirea probei metalografice...................................................................4
f.Punerea în evidenţă a structurii probei metalografice..................................5

Capitolul II. Sinteza aparaturii și metodelor utilizate pentru efectuarea


analizei metalografice...............................................................................................6

Capitolul III. Detalii privind oțelul cu 1,00-1,20%C.............................................10


a.Principalele caracteristici mecanice şi de compoziţie chimică ale
materialului..............................................................................................................10
b.Clasificarea materialului corespunzător diagramei stabile sau metastabile
în care ar putea fi încadrat.......................................................................................10
c.Evidenţierea transformărilor de stare pe care materialul le parcurge la
răcire din faza lichidă pâna la atingerea temperaturii ambiante..............................11
d.Caracteristicile şi proprietăţile fazelor şi constituenţilor structurali
omogeni şi eterogeni, pe care materialul îl parcurge în timpul transformării din faza
lichidă în cea solidă.................................................................................................11
e.Structura metalografică la temperatura ambiantă care ar putea fi teoretic
observată prin analiza optică microstructurală........................................................11

Bibliografie.............................................................................................................12

CAPITOLUL I.
Pregătirea probei metalografice
Se consideră o probă metalografică de dimensiuni 10 x 15 mm, elaborată din:
2
- oțel cu 1,00-1,20 %C
Această probă metalografică este o bucată de metal care face parte dintr-o tijă filetantă care
s-a rupt în timpul utilizării.

a. Stabilirea locului pentru debitarea probei metalografice

Pentru această probă din tijă, piesă care a cedat în serviciu se va examina zona de rupere prin
comparare cu epruvete din porţiunile învecinate neafectate.

b. Posibilităţi de extragere a probei metalografice

Modul de extragere trebuie ales încât să nu modifice structura probei deoarece rezultatele
ar fi nereale; se vor evita procedeele mecanice care produc deformări ale materialului: tăierea cu
dalta, foarfeca etc., iar în caz contrar se impune îndepărtarea ulterioară a stratului distorsionat
prin strunjire, rabotare etc., cu răcire abundentă.
Trebuie evitate procedeele de tăiere cu flacără de gaz care conduc la modificări
structurale; iar în caz contrar zona influenţată termic va fi eliminată prin prelucrări mecanice.
Pentru extragerea probelor se recomandă prelucrarea prin strunjire, frezare, rabotare sau
tăierea cu fierăstrăul (se va asigura răcirea pentru evitarea încălzirii locale).
La aliajele cu duritate mare, tăierea se poate efectua şi prin procedee neconvenţionale
(electroeroziune) sau cu discuri abrazive subţiri (viteze de avans mici şi răcire abundentă).
Dacă este necesară exami¬narea structurii până la marginea piesei (sau proba are
dimensiuni mici şi nu poate fi ţinută în mână, se montează în cleme metalice ori se fixează în
răşini sintetice (duracryl dentar, nes¬trapol etc.) sau aliaje uşor fuzibile care se toarnă într-un
cadru metalic.
- duracrylul dentar - răşină metacrilică autopoli¬merizabilă, care se livrează sub forma a
două componente (pulbere şi lichid), polimerizarea producându-se în 5-10 minute;
- răşina poliesterică - întărirea se produce în 10-20 minute, obţinându-se un solid trans-
lucid.
Dimensiuni recomandate pentru proba examinată

c. Realizarea surpafeței plane

Obținerea surprafețelor plane a probelor se face prin pilire, frezare sau polizare. Dacă
proba a fost tăiată cu ajutorul mașinilor-unelte sau cu ferăstrăul de mână, această fază de
pregătire nu mai este necesară.

d. Șlefuirea probei metalografice

3
Se impune realizarea prin pilire, frezare sau polizare a unei suprafeţe cât mai plane,
precum şi rotunjirea tuturor muchiilor suprafeţelor probei sau suportului metalic astfel ca la
operaţiile ulterioare de şlefuire şi lustruire să nu se deterioreze hârtia abrazivă sau discul de
lustruire.
Se poate efectua manual, prin mişcări de translaţie numai într-o singură direcţie pe hârtii
abrazive de diferite granulaţii, din ce în ce mai fine, aşezate pe o placă plană, sau se poate realiza
mecanizat prin montarea hârtiilor abrazive respective pe discuri rotitoare cu viteze periferice de
până la 10 m/s pentru materiale dure (oţel, fontă) şi până la 5 m/s pentru materiale moi (cupru,
aluminiu).
Procedeul începe cu hârtie abrazivă de granulaţie 20 sau12 (funcţie de calitatea
prelucrării an-terioare a suprafeţei probei) şi continuă, prin schimbarea abrazivului până la
granulaţia 4.
Proba se ţine cu mâna (pentru a evita încălzirea accidentală peste 50-60°C) şi se apasă
uşor, răcindu-se eventual periodic în apă.
Șlefuirea pe fiecare hârtie se execută numai într-o singură direcţie şi continuă până la
eliminarea zgârieturilor ce prezintă o altă direcţie decât cea imprimată de hârtia cu granulaţia
respectivă.
La fiecare schimbare a hârtiei proba se spală pentru îndepărtarea eventualelor particule de
abraziv, se usucă prin tamponare şi se roteşte cu 90° faţă de direcţia de şlefuire pe hârtia
anterioară.

e. Lustruirea probei metalografice

Lustruirea probelor este operaţia prin care se urmă¬reşte eliminarea urmelor şlefuirii şi
imprimarea unui luciu perfect suprafeţei ce urmează a fi examinată. Această operație se poate
realiza în două moduri:
Lustruirea mecanică:
 se realizează pe un disc rotitor cu turaţia de cca. 1000 rot/min pentru materiale dure,
respectiv de cca. 400 rot/min pentru materiale moi;
 suprafaţa activă a discului se acoperă cu pâslă de lână merinos (fetru) umezită continuu
prin picurare sau pulverizare, cu un abraziv foarte fin (oxidul de alu¬miniu - Al2O3, oxid
de crom, oxid de magneziu, praf de diamant - pentru suprafeţe foarte dure etc.) în
suspensie în apă.
Lustruirea electrolitică:
 se bazează pe dizolvarea selectivă a asperităţilor prin pierderea anodică de metal care se
produce într-un circuit electric de electroliză în care proba metalică este legată la anod.
Acest lucru îl putem observa și în figura următoare.

Principiul lustruirii electrolitice

4
f. Punerea în evidență a structurii probei metalografice

Observaţii referitoare la atacul metalografic:


• se tratează suprafaţa (şlefuită, lustruită) cu reactivi chimici care dizolvă sau colorează
selectiv constituenţii structurali, putându-se distinge unul de celălalt;
• se realizează prin imersiune sau tamponarea suprafeţei probei cu vată îmbibată în reactiv;
• durata variază de la câteva secunde până la 1...2 minute, în funcţie de material,
stabilindu-se prin încercări repetate şi observări la microscop;
• proba este atacată când suprafaţa pregătită şi-a pierdut luciul metalic (devine uşor mată);
• se spală în curent de apă, apoi cu alcool etilic şi se usucă prin tamponare uşoară pe hârtie
de filtru sau în curent de aer cald;
• pentru obţinerea unor contraste puternice se vor utiliza reactivi mai diluaţi şi un timp de
atac mai îndelungat;
• pentru analize microstructurale la măriri mari se va efectua un atac mai slab (durată
scurtă) pentru a evita denivelările mari ale suprafeţelor;
• pentru analize microstructurale la măriri mici atacul va fi mai energic;
• atacul prea puternic trebuie evitat deoarece poate determina apariţia unor tipuri de
coroziune care denaturează structura reală;
• pentru punerea în evidenţă a microstructurii se utilizează şi alte metode: atacul
electrolitic, atacul prin oxidare la cald, evaporarea în vid, bombardamentul ionic etc.;
• pentru punerea în evidenţă a microstructurii se pot utiliza şi alte metode: atacul
electrolitic, atacul prin oxidare la cald, evaporarea în vid, bombardamentul ionic etc.

Acţiunea reactivilor de atac asupra unei probe cu structură monofazică, cercetarea


făcându-se în câmp luminos (iluminare perpendiculară) este următoarea:
- atac insuficient de energic - stratul ecruisat prin lustruire nu este înlăturat şi suprafaţa
probei se prezintă ca un câmp integral luminos;
- atac mai puternic- suprafaţa grăunţilor apare luminoasă, iar limitele grăunţilor întunecate;
- atac foarte puternic - grăunţii apar de nuanţe diferite, mai luminoşi sau mai întunecaţi, în
funcţie de orientarea lor diferită.

a. b. c.
Reflexia razelor de lumină pe suprafaţa unei probe metalografice atacate
a) atac insuficient; b) atac uşor; c) atac puternic

5
CAPITOLUL II.
Sinteza aparaturii și metodelor utilizate pentru efectuarea
analizei metalografice
Pentru pregătirea probei respective din oțel cu 1,00-1,20 %C s-au folosit următoarele
aparate în funcție de etapele de pregătire:
La extragerea probei metalografice din tijă s-a folosit un POLIZOR UNGHIULAR
BOSCH PWS 700W 125mm 11000rpm pentru a tăia o bucată din zona unde s-a produs ruperea
tijei.
Următoarea etapă în pregătirea probei a fost șlefuirea probei care s-a realizat astfel:
• procedeul începe cu hârtie abrazivă de gra¬nulaţie 20 sau12 (funcţie de calitatea
prelucrării an-terioare a suprafeţei probei) şi continuă, prin schimbarea abrazivului până la
granulaţia 4;
• proba se ţine cu mâna (pentru a evita încălzirea accidentală 50peste -60°C) şi se apasă
uşor, răcindu-se eventual periodic în apă;
Aparatul cu care s-a efectuat această etapă este următorul:

După terminarea procesului de șlefuire s-a trecut la următoarea etapă de pregătire a


probei metalografice, aceasta fiind lustruirea probei care s-a realizat cu ajutorul instalaţiei
METAPOLAN-2 pentru lustruirea probelor metalografice.
Această instalație este alcătuită din:

• 1 - vibratorul care imprimă discului de lustruire mişcare periodică, elicoidală în plan


orizontal, astfel ca probele să se mişte pe traiectorii circulare şi să se rotească şi în jurul propriei
axe;
• 2 - cuva de electroliză;
• 3 - sursa de alimentare şi reglare (c.c. sau c.a., 0-17 V, 0-8 A);
• 4 - borna (-);
• 5 - borna (+);
• 6 - cabluri flexibile;
• 7 - clemă de fixare a probei;
• 8 - contact alunecător;
• 9 - piesă de ghidare pentru 4 probe;
• 10 - bloc contactor;
6
• 11 - piesă de centrare;
• 12 - inel de antrenare;
• 13 - tijă antrenoare.

Analiza metalografică reprzintă examinarea macrostructurii şi microstructurii


materialelor metalice, la o temperatură dată, cu: ochiul liber, lupă, microscop optic sau
electronic, microdurimetru, raze X etc.:
• macrostructură (analiza macrostructurală) - structura cristalină vizibilă cu ochiul liber
sau la măriri sub 50x, pe probe pregătite într-un anumit mod, prin care se caracterizează aspectul,
forma, cantitatea şi dispunerea reciprocă a fazelor şi defectelor în macrovolume;
• microstructură (analiză microstructurală) - structura cristalină vizibilă la măriri mai
mari de 50x, pe probe pregătite special, prin care se caracterizează aspectul, forma, cantitatea şi
dispunerea reciprocă a fazelor şi defectelor în microvolume.

Aparatura principală de lucru utilizată la efectuarea analizei metalografice este constituită


din microscopul optic metalografic.
Principiul de funcţionare - capacitatea probelor metalografice de a reflecta razele
luminoase care cad pe o suprafaţă special pregătită pentru analiza optică microstructurală.

Părţile componente ale unui micrscop metalografic:


• sistemul optic (cu eventuale accesorii pentru microfotografiere);
- oculare (lentile, ansambluri pozitive şi convergente);
- obiective (lentile, ansambluri pozitive şi convergente);
- prisme;
- oglinzi.
• sistemul de iluminare;
- sursa de lumină ;
- filtre de lumină ;
- diafragme ;
- lentile.
• sistemul mecanic de reglare
Pentru examinarea probei respective din oțel cu 1,00-1,20 %C am folosit microscopul
metalografic EPITYP-2.
Microscopul metalografic vertical Epityp-2:

7
- este un microscop cu măsuţă superioară destinat cercetării metalografice în câmp
luminos şi în lumină polarizată;
- poate fi dotat cu un microdurimetru tip mhp 100 pentru încercări de duritate cu
microsarcini şi cu accesorii pentru microfotografiere.

Principalele elemente componente şi de manipulare sunt următoarele:


• platoul mobil al măsuţei superioare 1 pentru aşezarea probei, poate glisa în plan
orizontal faţă de partea fixă a măsuţei, 2, prin mişcări de apăsare-tragere asupra tijelor de
manipulare 18. Proba poate fi fixată pe masă, peste orificiul circular al plăcuţei de aşeza¬re 16,
cu ajutorul clemei elastice 17. Platoul este prevăzut cu un şurub de blocare 15 şi şuruburi de
centrare faţă de axa optică a microscopului.
• inelul de reglare a diafragmei de apertură 3 (la început se reglează în jurul cifrei
10);
• fantele pentru introducerea filtrelor de lumină 4 şi cursoarele de obturare a
fantelor 5;
• adaptorul pentru microfotografiere 7 şi aparatul fotografic 8, care se fixează la
corpul microscopului prin şurubul 6;
• binocularul 11;
• suportul obiectivelor 14, pe care sunt montate patru obiective ce se pot roti în
jurul unui ax orizontal prin apăsarea în jos şi rotirea, cu mâna, a suportului respectiv (fără a fi
necesară mişcarea măsuţei superioare 1). Fixarea unui obiectiv în axul optic se controlează prin
alinierea celor două repere 13 marcate pe suport şi respectiv pe o piesă fixă.
• corpul de iluminare 19 prevăzut cu o lampă de proiecţie 12 V - 100 W a cărei
centrare se realizează prin şuruburile 12 după îndepărtarea lentilei mate prin bascularea tijei 9.
Şurubul 10 serveşte la deschiderea capacului corpului de iluminare. Corpul de iluminare este
ventilat în timpul funcţionării microscopului. Alimentarea corpului de iluminare este asigurată de
un transforrnator 12 V - 100 VA, livrat ca accesoriu normal.
• şurubul 20 de reglare grosolană a înălţimii mesei, prevăzut cu un blocaj prin
şurub;
• şurubul 21 de reglare fină a înălţimii mesei;
• pârghia 22 pentru reglarea diafragmei de câmp;
• comutatorul 23 pentru devierea fasciculului luminos spre aparatul pentru
rnicrofotografiere.

8
Microscopul metalografic EPITYP-2

9
CAPITOLUL III.
Detalii privind oțelul cu 1,00-1,20%C

a. Principalele caracteristici mecanice şi de compoziţie chimică ale


materialului
Oţelurile pentru scule, cu un conţinut de 0,65...1,24%C, se simbolizează prin grupul de
litere OSC (oţel, scule, carbon) urmat de cifre care indică conţinutul mediu de carbon în zecimi
de procent. Dacă conţinutul în mangan este mai ridicat se adăuga şi litera M.
Pe lângă standardele SR EN 10027 există o serie de alte standarde specifice diverselor
grupe de oţeluri.
Oţelurile pentru scule. Standardul SR EN ISO 4957:2002 se referă la oţelurile pentru
scule şi cuprinde condiţiile tehnice de livrare, prescripţiile de inspecţie, încercare şi conformitate,
respectiv modul de marcare al oţelurilor nealiate pentru scule destinate prelucrării la rece,
oţelurilor aliate pentru scule destinate prelucrării la rece, oţelurilor aliate pentru scule destinate
prelucrării la cald şi oţelurilor rapide pentru scule.
Oșelurile carbon pentru scule, conform SR EN ISO 4957:2002, cuprind oțeluri prelucrate
prin deformare plastică la cald sau la ece sub formă de produse laminate, forjate și trase, cojite
sau șlefuite destinate confecționării sculelor. Sunt oțeluricare conțin 0,42-1,25%C, folosite cu
tratamentul termic final de călire și revenire joasă. După călire ating duritatea superficială minim
54-62HRC. Sunt oțeluri cu calibilitate redusă, pentru că numai sub 10 mm diametru se călesc
complet în volum, între 10-15mm diametru călirea este superficială în limita a 5mm, iar peste
50mm diametru se călesc în limita a 2mm.
Stabilitatea termică a structurii este limitată de temperatura de revenire la 180 grade
Celsius.

b. Clasificarea materialului corespunzător diagramei stabile sau


metastabile în care ar putea fi încadrat
Acest oțel face parte din Sistemul metastabil FIER-CEMENTITĂ (Fe-Fe3C).

10
c. Evidenţierea transformărilor de stare pe care materialul le parcurge la
răcire din faza lichidă pâna la atingerea temperaturii ambiante

La temperaura de 1495 grade Celsius materialul se află în stare lichidă. Sub linia
Lichidus(ABCD) materialul este solid format din ledeburită (amestec mecanic) și austenită
(soluție solidă), iar sub linia Solidus (AHJECFD) are loc transformarea eutectoidă (austenite în
perlite).

d. Caracteristicile şi proprietăţile fazelor şi constituenţilor structurali


omogeni şi eterogeni, pe care materialul îl parcurge în timpul
transformării din faza lichidă în cea solidă
La subrăciri mici (imediat sub 727 grade Celsius) se obține un amestec grosolan de F si
Ce, o perlită lamelară grosolană(P).
La subrăciri mai mari (aproximativ 600 grade Celsius), gradul de dispersie al fazelor
crește, ca și duritatea lor. Rezultatul va fi o structură perlitică mai fină, numită perlită sorbitică
sau sorbită(S).
La subrăciri și mai mari, dispersia fazelor crește atât de mult încât se observă o structură
perlitică și mai fină, lamelele de F și Ce dispuse radical.
La subrăciri și mai puternice(450-400 grade Celsius), din A se formează un constituent cu
dispersie foarte fină, care nu mai este de natură perlitică.

e. Structura metalografică la temperatura ambiantă care ar putea fi


teoretic observată prin analiza optică microstructurală (faze şi
constituenţi structurali – desen, definire, proprietăţi mecanice şi
caracteristici generale)

La microscop apare astfel:


 sub formă de grăunți poliedrici
 în general de culoare deschisă
 prezintă macle

11
BIBLIOGRAFIE

1. Bibu, M. – Metalografia aliajelor feroase şi neferoase, Editura Universităţii "Lucian Blaga"


din Sibiu, ISBN 973-651-027-1, Sibiu, 2000;
2. Bibu, M. – Metode şi tehnici de analiză structurală a materialelor metalice, Editura
Universităţii "Lucian Blaga" din Sibiu, ISBN 973-651-030-1, Sibiu, 2000;
3. Bibu, M., - Ştiinţa materialelor, Editura Universităţii "Lucian Blaga" din Sibiu, Sibiu, 2004;
4. Bibu, M. – Studiul materialelor – Bazele teoretice ale ştiinţei şi ingineriei materialelor
metalice, Editura Universităţii "Lucian Blaga" din Sibiu, ISBN 973-651-824-8, Sibiu, 2004;
5. Bibu, M. – Studiul materialelor – Materiale utilizate în construcţia de maşini, Editura
Universităţii "Lucian Blaga" din Sibiu, ISBN 973-651-825-6, Sibiu, 2004;
6. Bibu, M., - Tehnologia construcţiilor sudate – Bazele tehnologice ale sudării şi tăierii termice,
Editura Universităţii "Lucian Blaga" din Sibiu, Sibiu, 2004;
7. Colan, H. ş.a., - Studiul metalelor, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1983;
8. Domşa, A., Domşa, S. – Materiale metalice în construcţia de maşini şi instalaţii, Editura
Dacia, Bucureşti, 1981;
9. Gâdea, S., Petrescu, M., ş.a. – Metalurgie fizică şi studiul metalelor, vol.I, II şi III, E.D.P.,
Bucureşti, 1979, 1981, 1988;
10. Geru, N. – Metalurgie fizică, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1981;
11. Geru, N., ş.a. – Analiza structurii materialelor metalice, Editura Tehnică, Bucureşti, 1991;
12. Geru, N., ş.a. – Materiale metalice. Structură, proprietăţi, utilizări, Editura Tehnică,
Bucureşti, 1985;
13. Mitelea, I., Radu, B. – Selecţia şi utilizarea materialelor inginereşti, Editura Politehnica,
Timişoara, 1998;
14. Mitelea, I., ş.a. – Ştiinţa materialelor în construcţia de maşini, Editura Sudura, Timişoara,
1999;

12

S-ar putea să vă placă și