Sunteți pe pagina 1din 180

1

Gérard de Villiers

Îngerul negru din Montevideo

www.virtual-project.eu

2
ISBN
973-9138-44-6

Gérard de Villiers
SAS L’ange de Montevideo
© Malko Productions – Paris.
© Pentru versiunea românească:
TINERAMA, 1998.

3
Gérard de Villiers

Îngerul negru din


Montevideo
În româneşte de
Mărgărita Vavi Petrescu

1998
4
Capitolul I
Ron Barber se opri pentru un moment în fa a vilei sale. În
fiecare diminea , mai înainte de a reveni în tristul lui birou de pe
Calle Yi, aflat la primul etaj al Jefaturei1, îi f cea pl cere s
contemple câteva clipe golful Rio de la Plata.
Calea Mar Antarctico domina Playa Verde, peste crestele
arborilor din parcul Virgilio. Era o strad liniştit , reziden ial , f r
nici un magazin, paralel cu Rambla.
În vreme ce Ron îşi f cea cura de aer curat, şoferul lui – un
uruguayan – ieşi din Buick-ul albastru şi deschise portiera din
spate. Americanul mai trase o gur de aer proasp t, îşi potrivi
ochelarii negri, cu un gest automat verific prezen a revolverului
„Cobra” prins la centiron şi coborî sc rile peronului.
Îşi introduse precaut statura de un metru nou zeci în Buick-ul
care, brusc, p ru minuscul. Arunc o privire pe ceas. Opt fix.
Dennis O’Hara, analistul politic al ambasadei, întârzia. Maşina lui
era în pan şi îl rugase pe Ron Barber s mearg împreun .
Pu in agasat, acesta din urm se întoarse s vad dac nu
venea. Dar nu d du cu ochii decât de b trânul Dodge, o rabl în
care se înghesuiau patru poli işti uruguayeni în civil. Cei care-i
asigurau protec ia. Cel pu in o dat pe s pt mân , Ron Barbar
g sea în coresponden a lui o condamnare la moarte, semnat :
„Movimiento de Liberacion National”2.
Colegii lui Ron din ambasada Statelor Unite nu erau, vai,
singurii la curent c el de inea func ia de şef al Central Intelligence
Agency.
Tupamaros, lupt tori de gheril urban , care t iau şi spânzurau
în Montevideo, nu ignorau faptul c duşmanul lor cel mai
periculos era gringo din biroul cu num rul 107 al Jefaturii. Oficial
– Biroul consilierilor. O camer trist , f r aer condi ionat, cu un
plafon de şapte metri. În realitate, antena CIA Din cadrul poli iei
uruguayene, cu misiunea de a-i lichida pe lupt torii Tupamaros.
Ceea ce nu-i împiedica deloc s devin tot mai îndr zne i.
Declarându-se continuatori ai defunctului Che Guevara şi Mao,

1 Prefectura Poli iei


2 Mişcarea de Eliberare Na ional
5
scopul lor m rturisit era lichidarea regimului democratic şi corupt
din Uruguay. Cele dou partide mari din ar – Blanco şi Colorado
– se uniser pentru a-i denun a opiniei publice şi pentru a cere ca
CIA s -i scape de rebelii Tupas…
Ron Barber c sc . Nu dormise destul. În ajun, fusese cu
Maureen, so ia lui, la un cocteil oferit de ambasada Paraguay-ului.
B user mult. F r s -şi fi dat prea bine seama cum, Ron se
pomenise f când dragoste cu so ia lui la patru diminea a, în
c maş de smoching, pe canapeaua din antreu. Dup opt ani de
c s torie mai era înc îndr gostit de Maureen.
Se auzir paşi r sunând pe trotuar. Dennis O’Hara venea în
fug , leg nând o serviet grea, neagr . Se aşez precaut al turi de
şeful lui ierarhic şi, cei doi b rba i îşi strânser mâna. Tân rul
analist avea o fa rotund , plin de pistrui, ochi albaştri
nevinova i şi un nas în vânt, ştreng resc.
— Am încercat s dau un telefon, se explic O’Hara.
Ron d du din umeri, plictisit:
— Eu unul, am renun at de mult vreme.
Telefoanele ajunseser o ruşine a Uruguay-ului, una dintre cele
mai agasante.
Buick-ul demar lin. Maşinal, Ron se întoarse s vad dac
Dodge-ul îi urma. B trâna maşin venea dup ei gâfâind, într-un
zgomot de angrenaje martirizate. Montevideo era un gigantic
muzeu de material rulant. Dup treizeci de ani de infla ie
supergalopant , maşinile se vindeau foarte scump. Cei care
posedau un vehicul îl ineau pân ce se f cea praf. Str zile
mişunau de Ford-uri T de prin anii cincizeci, târându-se demne cu
patruzeci la or . Pentru aniversarea c s toriei lor, Ron îşi oferise
un Cadillac bleu din 1925, care ar fi valorat în S.U.A. cât zece
Cadillac-uri noi.
Şoferul se întoarse.
— Vamosa a Yi?3
— Nu, o lu m pe Rambla.
Ron trecea întotdeauna pe interminabila şosea de pe malul
m rii. Sinuoas , desfundat şi murdar . Fusese crescut în Arizona
şi se sufoca în acest mic oraş de provincie, c r miziu şi decrepit,
cu cl diri îmb trânite înainte de vreme.
Şoferul p trunse printr-o str du în pant ca s dea în
Rambla, care şerpuia cât era Montevideo de lung, pân în port.

3 Mergem la Yi?
6
Ambasada american se afla ceva mai retras de şosea, în mijlocul
unui teren viran, din fa a pie ei Ramirez. O adev rat cazemat
din beton, construit pe piloni, practic f r deschideri spre
exterior, pentru a putea fi ap rat mai uşor. Dup modelul
ambasadei din Saigon…
Buick-ul dep şi o rabl inimaginabil , care se trase tem toare
spre bordur . În oricare alt ar ar fi reprezentat un obiect de
atrac ie într-un muzeu.
Pu in mai departe, vreo treizeci de maşini st teau la coad în
dreptul unei sta ii de benzin Ancap.
— Ce se întâmpl aici? întreb O’Hara.
Ron Barber cl tin din cap descurajat.
— De mâine se scumpeşte benzin cu 100%. Lumea încearc s-
o mai cumpere la vechiul pre .
Aşa era de la sfârşitul r zboiului încoace. Uruguay-ul, care
fusese pe vremuri Elve ia Americii de Sud, se pr buşise în ritm
alert în subdezvoltare din cauza bizantismului politicii sale interne.
Peso-ul sc pase de mult vreme de sub control, rostogolindu-se tot
mai jos.
Salariile creşteau cu 30% din şase în şase luni, dar nu era
suficient. Func ionarii nu mai ieşeau la pensie ca s nu moar de
foame. Sta ia de benzin disp ru din câmpul vizual al lui Barber.
Americanul era îngrijorat. Începuse s iubeasc aceast ar .
Uruguayenii erau oameni cumsecade, blânzi, inofensivi. Dac nu
reuşeau lichidarea lupt torilor Tupamaros, se ajungea la o anarhie
complet . Dar, dac ei erau elimina i, ara continua s se afunde
liniştit în corup ie şi mizerie.
Dureroas dilem .
Ron Barber nu era îns aici ca s-o rezolve el. Misiunea lui era
s -i desfiin eze pe rebeli.
Dennis O’Hara îşi l sase privirile s r t ceasc pe golful Rio de
la Plata care defila pe stânga şoselei Rambla.
— Ai zice c -i ruginit, remarc el pe un ton decep ionat. Asta era
una dintre marile lui deziluzii. Îşi imaginase întotdeauna un lac
argintiu şi, în realitate, nu era decât o imensitate de ape noroioase
şi g lbui. Înc o escrocherie a rilor subdezolvatate.
Ron Barber nu-i r spunse. Hurduc it de gropile de pe Rambla,
încerca s citeasc un raport mincinos şi insipid, care urm rea s -
l conduc spre o nou pist fals , natural, în c utarea omului ce-i
aluneca printre degete de şase luni.
„LIBERTAD”. Şeful rebelilor Tupamaros. Acest pseudonume
7
fusese tot ce putuse afla despre el. În pofida „prezum iilor”, de
regul eronate, ale uruguayenilor. Un scrâşnet de pneuri
martirizate îl f cu s tresar .
Dodge-ul, cu pneurile lui lustruite, era gata-gata s ias de pe
carosabil în spatele lor… Aceast gard de pistolari, b t toare la
ochi, cu eficacitate îndoielnic , îl exaspera pe Ron Barber. Evident,
ea nu se justifica în nici un chip, dat fiind func ia lui de
„Consilier” pe lâng poli ia uruguayan .
Nu afişându-se în acest fel ar fi putut ajunge pân la
misteriosul Libertad. În oraş se vorbea c ar fi fost un membru
marcant al „Rostrei” din oligarhia uruguayan . Dar nimeni nu ştia
mai mult.
Ron Barber îşi închise dosarul. O s descopere el pân la urm
cine era Libertad.
Şi atunci se va termina şi cu Tupamaros…
Dennis O’Hara se scarpin discret pe gât. Ron Barber îl
intimida. Se şopteau atâtea despre uriaşul taciturn şi placid.
— Iar o s cr p m de c ldur , remarc el.
Era sfârşit de decembrie – în plin var – şi, spre stânga lor,
Playa Pocitos – „micul Copacabana”, cum spuneau uruguayenii,
complexa i de puternicul lor vecin din nord – forfotea de lume.
Câteva cochillas – nişte rable vechi – erau parcate în chip de spic
pe mijlocul Ramblei. Dodge-ul se târa la vreo sut de metri în
spatele Buick-ului. Marea pl cere pe care şi-o oferea şoferul lui
Ron Barber era s -şi lase mult în urm colegii.
El frân brusc tr gând o înjur tur . Un grup de şase c lug ri e
se angajaser în traversare pe zebra pentru pietoni, pictat pe
şosea şi respectat aproape maladiv de c tre şoferii uruguayeni.
De altfel, mul i pietoni îşi petreceau timpul abuzând de aceast
prerogativ şi aruncându-se cu sânge rece sub ro ile maşinilor.
Uneori, câte o cochilla f r frâne lua în bot un grup de gur -
casc …
F r s se gr beasc , cele câteva c lug ri e defilar prin fa a
capotei Buick-ului.
— Un pension în toat regul , remarc Dennis O’Hara.
Ron Barber nici nu-şi ridic privirea. Religia nu-l interesa. Se
cufund din nou în paginile dosarului „Libertad”. Deodat , ultima
c lug ri întoarse capul spre Buick, se desprinse de grup şi veni
direct spre maşin . Tân rul analist observ o figur voluntar dar
gra ioas , nişte ochi mari negri sub bonet şi o gur senzual .
„Doamne, c frumoas mai e, îşi zise el. Ce p cat c se afl sub
8
aceast uniform urâcioas …”
În acel moment, un scrâşnet de frâne îi f cu pe cei doi
americani s priveasc în urma lor.
Un vehicol decapotabil, de prin anii treizeci, se urnise din locul
unde sta iona, oprindu-se chiar sub nasul Dodge-ului îns rcinat
cu protec ia. La câ iva metri în spatele lor. Conduc torul auto,
c ruia i se oprise motorul, coborî din maşin şi încerc s -l
porneasc învârtind la manivel . Cu un zâmbet de scuz fa de
poli iştii blaza i care mo iau, abrutiza i de soarele arz tor.
C lug ri a o lu de-a lungul Buick-ului şi, în momentul în care
şoferul b ga în vitez , cioc ni uşor în geamul portierei din stânga
spate.
Zâmbea.
Ron Barber tres ri, ridic privirea şi-şi întinse un surâs mecanic
pe fa . Dup o infim ezitare, manevr comanda electric a
geamului.
— O secund , i se adres şoferului.
Una dintre regulile absolute ale agen ilor CIA în str in tate era
de a încerca s -şi apropie popula ia local .
Frumoasa c lug ri îşi aplec fa a energic spre interiorul
maşinii şi întreb cu o voce melodioas :
— Pute i s m duce i la m n stirea dominican de pe calle
General Rivera?
Ca to i uruguayenii, ea pronun „caje”. Ron Barber se scuz
stânjenit.
— E o maşin oficial , Miss. Regret.
Dominicana nici nu clinti, de parc n-ar fi în eles. Dennis
O’Hara realiz brusc c ochii ei aveau o fixitate stranie, ca cea a
unor fum tori de marijuana.
Dar nu avu timp s aprofundeze aceast uluitoare ipotez .
Dintr-o fluturare a mânecii, din pânza bleu-gri îşi f cu apari ia un
obiect metalic. Un revolver Smith and Wesson calibrul 38, de cinci
gloan e şi eava de doi oli. Cu piedica ridicat , îndreptat spre
tâmpla lui Ron Barber, la câ iva centimetri de pielea lui. Zâmbetul
se şterse de pe frumoas fa a dominicanei. Îşi întinse mai mult
bra ul, astfel încât o elul evii s ating capul americanului şi rosti
în englez cu o voce aspr :
— Nu mişca i, nu striga i, c v omor.
Lui Ron Barber nu-i venea s -şi cread ochilor. Se foi, încercând
s pun mâna pe „Cobra” prins la brâu, dar se opri imediat sub
presiunea revolverului „38”. Ca într-un vis, vedea vehicule defilând
9
pe partea opus a bulevardului, oameni pe terasa unei
„churrasqueria”4. Dodge-ul cu poli iştii era mereu blocat în spatele
rablei r mase în pan . Celelalte c lug ri e disp ruser .
Era un coşmar. Ireal. Împietrit.
Apoi, totul se puse în mişcare dintr-o dat . Şoferul se întoarse,
v zu revolverul, trase o înjur tur cumplit . L sând volanul, se
repezi spre podea unde era mitraliera lui, dar nu avu timp s pun
mâna pe ea. Portiera dinspre el fu deschis brutal de un tân r în
c maş , înarmat cu un automat negru. Se auzi o detun tur seac
şi şoferul se pr buşi peste volan cu un glon în ceaf . Imediat,
ucigaşul trase corpul jos târându-l printre maşinile oprite, s ri pe
scaunul şoferului şi-şi îndrept arma spre cei doi americani.
— Silencio5, ordon el.
Rapid, frumoasa c lug ri îşi retrase bra ul, deschise portiera
şi se instal aproape în bra ele lui Ron Barber. De cum ajunse în
interiorul maşinii, minuscul al turi de giganticul american, îşi
scoase din nou pistolul.
— Vamos, Ramon, rosti ea.
Tân rul în c maş apuc volanul, b g în vitez şi Buick-ul
zvâcni înainte. Atacul nu durase mai mult de un minut. Paralizat
de fric şi surpriz , Dennis O’Hara realiz brusc faptul c erau pe
cale de a fi r pi i în plin zi, în plin Montevideo. Întoarse capul şi
d du peste figura necru toare a tinerei dominicane.
*
**
Jose, şoferul poli iştilor, privea cu un ochi bovin la conduc torul
rablei r mase în pan cum se chinuia învârtind la manivel .
Distrat, v zu trecând prin apropiere câteva dominicane care se
dep rtau cu un pas gr bit pe Ramba. Cochilla îi ascundea Buick-
ul. În cele din urm , b trânul motor începu s tuşeasc într-un
vacarm îngrozitor. Imediat, conduc torul urc la volan, le surâse
poli iştilor şi demar traversând Rambla pentru a o lua în sens
invers.
De îndat ce zebra se goli de lume, Buick-ul demar . B trânul
Dodge scâlciat, cu ambreiajul patinând, o lu şi el din loc,
încercând s prind Buick-ul din urm . Înainte s ajung în
dreptul zebrei, Jose observ un corp întins între maşinile

4 Bodeg
5 T cere
10
sta ionate, îmbr cat în c maş verde al şoferului de pe Buick.
Frân atât de violent încât maşina se opri brusc. V zu Buick-ul
cum se îndep rteaz şi s ri afar din maşin .
— Hijo de puta!
Se repezi spre corpul întins pe spate, se uit la ochii ficşi, la
sângele care curgea dintr-o nar . Şoferul nu mai respira.
Jose se sim i sufocat de panic . Buick-ul disp ruse la virajul
din fa a piscinei municipale. Cine-l conducea?
Rateurile rablei în pan îl împiedicaser s aud focul de arm
care-l ucisese pe şoferul Buick-ului.
Trebuia s -l ajung din urm cu orice pre . Înnebunit, Jose f cu
un salt pân la Dodge.
— Manuel, strig el, coboar şi r mâi aici.
Nu laşi un cadavru s zac singur. Pe Jose îl trecur sudori reci
gândind la reac ia lui Ricardo Toledo, şeful luptei antitero. B g în
viteza întâi cu din ii încleşta i. Maşina se smuci înainte.
Buick-ul avea un avans de cinci sute de metri. Putea coti la
dreapta pe zecile de str zi care plecau din Rambla c tre centru.
Jose avea o şans la o mie s -l mai poat ajunge din urm .
*
* *
O t cere de moarte domnea în Buick-ul care coti pe bulevardul
Artigas, o strad larg , reziden ial , cu dou sensuri de circula ie,
ducând, c tre nordul oraşului Montevideo. C lug ri a, cu aceeaşi
mân ferm , îşi inea revolverul îndreptat spre pântecul lui Ron
Barber. Pistolul acestuia din urm era aruncat pe jos în maşin .
Nimeni nu p rea s -i urm reasc .
Ron Barber îşi înghi i saliva nebun de furie şi de neputin . Ce
umilin fa de uruguayeni:
— Ceea ce face i voi e o idio enie, se for el s articuleze. N-o s
ajunge i prea departe.
Fata nici nu catadicsi s -i r spund . Un autobuz reintra pe firul
de circula ie, obligându-l pe ucigaş s încetineasc şi apoi s
opreasc . Toate autobuzele C.A.S.C.E. erau în aşa hal de scâlciate
şi turtite de parc şi-ar fi petrecut nop ile prin depouri luându-se
la b taie între ele…
Dennis O’Hara îşi sim i b t ile inimii accelerându-se. Datorit
trupului masiv al lui Ron Barber, aproape c n-o vedea pe
c lug ri . Dar nici ea nu-l putea z ri. Cu multe precau ii, el ap s
pe mânerul portierei. În momentul în care Buick-ul porni din nou,

11
izbi portiera cu um rul şi se arunc afar f r s priveasc m car
în urma lui.
Sim i un şoc violent în um r, o durere ascu it în glezn şi se
ridic de-a buşilea.
Buick-ul stopase la cinci metri în fa a lui. Tân rul încerc s se
îndep rteze. În c z tur îşi pierduse pantoful stâng. Pe trotuar,
oamenii începur s se opreasc . Strig spre ei f r a-şi da seama
c vocea lui era acoperit de tumultul circula iei. Glezna îi provoca
o durere insuportabil .
— Help, url el, revenind automat la englez .
Buick-ul f cu brusc o manevr de marşarier, revenind pân în
dreptul lui. Tân rul d du s fug , c zu în genunchi, ajunse în
mijlocul drumului împleticindu-se printre maşinile care treceau.
În spatele lui r sun o împuşc tur şi el încerc o durere vie în
partea stâng . Un nou foc de arm şi sim i cum pieptul i se sfâşie.
Gura îi era deschis ca s strige, dar nici un sunet nu mai ieşi.
Încovoiat în dou , nemişcat în mijlocul bulevardului Artigas, se
pr buşi cu gura plin de sânge, dându-şi seama c era pe moarte.
O maşin frân din r sputeri pentru a-l evita, dar trecu totuşi
peste bra ul lui. Durerea atroce a osului rupt le estomp pe
celelalte. Vomit un urlet într-un val de sânge şi r mase întins sub
soarele orbitor. Ca într-un vis, auzi motorul Buick-ului. Înainte de
a leşina resim i o senza ie lipicioas în locul unde p trunseser
gloan ele.
*
* *
Ron Barber era alb ca varul. Tân ra dominican tr sese în
spatele lui Dennis O’Hara cu sângele rece al unui vân tor de
porumbei. Împuşc turile f cuser s vibreze dureros timpanele
americanului. Mirosul acru al corditei umpluse Buick-ul. În
mijlocul bulevardului, analistul se împleticea cu dou pete mari de
sânge pe c maşa alb .
Buick-ul demar brutal, lipindu-l pe Barber de speteaza
canapelei. Mai r m seser trei gloan e în magazia revolverului „38”
şi arma era a intit spre burta lui. Rece, cu fa a ei p trat crispat
înc de încrâncenare, dominicana îl avertiz :
— S nu faci ca el, altminteri p eşti la fel.
În ciuda tinere ii şi a crimei recent comise, c lug ri a p rea s -
şi fi p strat tot sângele rece.
Ron Barber îşi inea mâinile pe genunchi. Silueta analistului

12
care se cl tina pe picioare îi mai st ruia înc în minte.
— L-a i ucis, rosti el cu o voce pe care se str duia s-o
controleze. Nici m car nu era înarmat.
Muşchii maxilarului c lug ri ei se contractar sub pielea mat ,
dându-i chipului ei o expresie şi mai dur .
— Cu atât mai r u pentru el. A pl tit pentru to i tovar şii noştri
pe care voi îi tortura i şi îi ucide i la Jefatura.
Vocea îi era glacial , f r umbr de emo ie. Ron Barber îşi d du
seama c era, într-adev r, fa în fa cu unul dintre rebelii pe
care-i h ituia. Îşi strânse buzele f r s r spund , încercând s
recunoasc drumul pe care-l urmau. P r siser bulevardul Artigas
şi se îndreptau spre centru prin una dintre str zile care toate
sem nau între ele. Pierduse orice speran de a mai fi ajunşi din
urm . Brusc, se gândi la Maureen, dar încerc s -şi alunge din
minte imaginea ei.
Buick-ul coti la stânga pe o strad în pant , paralel cu
bulevardul Artigas şi încetini. Un garaj aştepta deschis. P trunser
în el.
Imediat cineva trase oblonul metalic în spatele lor şi întunericul
se l s de nep truns.
Era o particularitate a oraşului Montevideo. Multe prostituate
ac ionau în în elegere cu şoferii de taxi. Pentru o repriz rapid de
amor, ele îşi aduceau clientul pân la garajul maşinii şi oficiau, ori
în interior, ori pe o saltea pus direct pe jos. Era mai ieftin şi mai
discret decât o camer de hotel. Chiar şi Ron Barber se l sase într-
o bun zi tentat de o foarte tân r creatur întâlnit la ieşirea din
b trânul Casino de Carrasco. Pe vremuri, când Maureen mai era
înc în S.U.A.
Fata venise în întâmpinarea dorin ei lui cu o m iestrie de care
îşi mai aducea înc aminte. Cu toate puterile, încerc s se
scuture de aceast amintire pl cut . Un bec se aprinse. eava
revolverului i se înfipse în gr simea de deasupra ficatului.
— Ieşi afar , porunci c lug ri a.
De data aceasta, timpul pe care avea s -l petreac în garaj urma
s fie cu mult mai pu in agreabil.
*
* *
Un b ie andru veni în fug de la farmacie, aducând aramin
pentru o injec ie intravenoas . B trânul medic, îngenunchiat lâng
Dennis O’Hara, preg ti imediat seringa. Tensiunea r nitului era

13
doar şase. Cu fiecare respira ie, un horc it groaznic r zbea din
rana lui. Glon ul intrat prin spate ieşise deasupra mamelonului,
ratând artera pulmonar . Tân rul american avea buzele strânse,
tenul livid.
Jose şi ceilal i poli işti st teau roat în jurul lui. Din întâmplare,
Dodge-ul o luase tot pe bulevardul Artigas şi d duse peste
american. Cum era şi de în eles, Buick-ul se volatilizase demult.
Un camion plin cu solda i din „Fuerza cojuda” – specializat în lupta
anti-tupamaros – opri şi ostaşii s rir din vehicul, barând pentru
orice eventualitate bulevardul, stângaci şi nelinişti i. Jose, care nu
avea radio în maşin , d duse alarma dintr-o cafenea al turat .
Ricardo Toledo în persoan venise la fa a locului. Cuprins de
panic . Ce s mai vorbim de ambasadorul american!
Sirena unei ambulan e, care abia îşi tr gea sufletul, se apropia.
Jose se aplec spre medic.
— Cum se simte?
Doctorul avu o expresie neliniştit .
— Aramina îi va ridica tensiunea. Pe urm , om mai vedea.
Depinde ce vase au fost atinse de glon .
Din fericire, spitalul Firmin Ferreira se afla la o distan de cinci
minute. Jose, iritat şi nebun de furie, îi împr ştie pe gur -casc
aduna i şi-l strig pe un poli ist care st tea de vorb cu un grup de
fete.
Îndep rtându-se spre maşina lui, auzi o femeie rostind pe un
ton însp imântat:
— L-au r pit pe şeful spionilor americani…

14
Capitolul II
Dennis O’Hara nu se mai vedea dintre tuburile de plastic. Avea
câte un perfuzor înfipt în fiecare bra pentru a i se asigura
transfuzia şi perfuzia. Un tub îi p trundea în gât, legat la o maşin
respiratorie. Z cea întins pe spate, cu ochii închişi, foarte palid. Un
perete etanş, de sticl , izola complet rezerva aseptic de sas-ul
unde se îngr m deau vizitatorii. Winston McGuire, ambasadorul
Statelor Unite, se aplec spre urechea lui Malko.
— A suferit abla iunea splinei, dar medicii n-au putut înc s -i
deschid cavitatea toracic . Totuşi, s-ar p rea c va fi salvat.
Glon ul a trecut pe lâng artera pulmonar .
Ochii aurii ai lui Malko erau stria i de filamente verzui.
Spectacolul unei f pturi tinere, în pericol de moarte, întotdeauna îi
strângea inima. Şi oboseala celor dou zeci şi şase de ore de zbor
petrecute de la Viena la Montevideo începuser s -şi spun
cuvântul. Cu toate acestea, îşi g sise timp s îmbrace un
impecabil costum de alpaca neagr şi s -şi schimbe c maşa, mai
înainte de a ajunge la spital. Coridorul care ducea spre rezerva
tân rului american gemea de poli işti din Jefatura. Malko privi
tr s turile ca de cear ale tân rului.
— A putut spune ceva interesant?
Ambasadorul cl tin din cap. Cu p rul lui c runt, cu ochelarii
în montur metalic , cu fa a rotund şi pu in flasc , avea aerul
unui m runt func ionar. Dep şit de evenimente.
— Doar câteva cuvinte. A pomenit de o c lug ri , o
dominican , s-ar p rea, foarte tân r , mai curând frumoas . Ar
putea s-o recunoasc . Ea a tras în el. Sigur, era deghizat .
Un b rbat într-un costum de culoare deschis se apropie de ei
cu un aer important. Zvelt, nervos, osos, cu chipul barat de o
musta fin . Ambasadorul f cu prezent rile.
— Senor Ricardo Toledo, şeful G rzii Metropolitane, îns rcinat
cu lupta anti-tupamaros. Alte a Sa Serenissim , Prin ul Malko
Linge.
Uruguayanul p ru surprins la anun ul titlurilor lui Malko.
Imediat, ambasadorul preciz cu voce sc zut .
— Prin ul Malko numai ce a sosit aici la cererea Washington-
ului. Este „consultant” pe lâng Departamentul Federal. Are toate
15
împuternicirile pentru a încerca s -l reg seasc pe Ron Barber….
Malko r m sese impasibil, doar cu o uşoar umbr de ironie pe
fa . Consultant în caz de moarte subit , de cele mai multe ori.
Poli istul uruguayan îl fix pe Malko b nuitor, apoi îşi arunc
spre spate o şuvi de p r care-i c dea în ochi.
— L sa i c -i g sim noi, afirm el sec. Acum e o chestiune de
ore.
Trecuser trei zile de când Tupamaros îl ridicase pe şeful de la
C.I.A… Şi, în afara unui comunicat al lor, transmis tuturor ziarelor
din Montevideo, nu se ştia nimic altceva…
Cu acest poli ist nervos, prea sigur de el şi cu nişte pistoleros în
costume ajustate, pantofi ascu i i şi ochelari negri, Ron Barber nu
prea avea multe şanse. Ambasadorul îl trase pe Malko de-o parte,
cu un surâs de scuz la adresa uruguayanului.
— Trebuie neap rat ca dumneavoastr s lua i afacerea asta în
mân , rosti el în şoapt . Departamentul Federal vrea ca Ron
Barber s fie recuperat în via .
— Crede i c mai tr ieşte? îl întreb Malko sceptic.
Ambasadorul d du din cap afirmativ.
— Cred. Nu vor îndr zni s ucid un func ionar str in. Desigur,
el era consilierul poli iei. Dar numai în probleme strict
administrative.
Malko îşi în buşi discret un c scat. Era frânt de oboseal .
Mesajul sosit de la Central Intelligence îl surprinsese în plin
weekend la castelul lui din Liezen. Slav Domnului c cei câ iva
prieteni de încredere care se aflau acolo, n-au fost şoca i s vad
un elicopter al armatei Statelor Unite depunându-se în curtea de
onoare a castelului. Erau în cunoştin de cauz c Alte a Sa
Serenissim , Prin ul Malko Linge, conte al Sfântului Imperiu
Roman, cavaler al Vulturului Negru, cavaler al Ordinului
Serafimilor Landgrave de Kletgaus şi cavaler al Ordinului de Malta,
era, de asemeni, agent cu statut special în cadrul Central
Intelligence Agency.
Aceasta îi furniza gr mezi de aur pe care el trebuia s le caute,
de regul , în infern.
Castelul Liezen era nes tul. Într-un moment de luciditate,
Malko socotise c -i înghi ise un milion şi jum tate de dolari.
B ga i în piatr , acoperişuri, înc lzire central şi alte m run işuri
f r importan , vulgare şi subalterne. Dar costisitoare.
V zând elicopterul, logodnica lui Malko, tandra şi vulcanica
Alexandra, rosti glacial:
16
— Iat -m din nou v duv , pentru moment. Pân ce-am s
ajung de-a binelea!
Încerca s fac haz de necaz. Malko se mul umi s -i s rute
mâna. De altfel, lui îi pl cea culoarea neagra. Fusese avertizat doar
cu câteva ore mai înainte c avea s plece în Uruguay.
Central Intelligence Agency nu se putea lipsi de un agent de
importan a lui Ron Barber. Şi pentru a-l recupera, trebuia s
pl teasc .
Pre ul nu avea importan .
Pentru a-i înfrunta pe Tupamaros, un om ca prin ul Malko era
mai indicat decât un diplomat de carier sau un agent de talie
medie. Deşi, pe acest coridor de spital, între func ionarii subalterni
de la CIA şi poli iştii uruguayeni, Malko se sim ea ciudat de
dezarmat.
— Ave i vreo sugestie? îl întreb pe ambasador. Am prea pu ine
rela ii în Montevideo…
Diplomatul se încrunt , brusc stânjenit.
— Vai, nu. Noi nu avem nici o rela ie cu aceşti Tupamaros. Nu
ne-au cerut nici o desp gubire. Nu în eleg ra iunea acestei r piri.
Eu n-am urm rit îndeaproape activitatea lui Ron Barber. Habar n-
am ce leg turi avea. Trebuie discutat cu so ia lui. Poli iştii de la
Jefatura, se pare c , n-au aflat nimic util.
Doi func ionari ai ambasadei îl salutar pe diplomat.
Malko era impresionat de z p ceala tuturor celor prezen i.
R pirea şefului CIA, în mod evident, îi luase prin surprindere pe
to i. Pe americani şi pe uruguayeni.
Un flash izbucni în spatele glazvandului care închidea culoarul.
Cam o duzin de ziarişti aşteptau de partea cealalt . Imediat,
câ iva pistoleros, usc ivi şi ar goşi, se îndreptar spre ei
proferând injurii şi îmbrâncindu-i într-o busculad furioas , la
îndemnurile lui Ricardo Toledo, cu şuvi a de p r c zut în ochi. De
îndat ce culoarul se eliber , uruguayanul se întoarse c tre Malko
şi ambasador.
— Adelante6.
Malko nu se clinti.
— Aş vrea s vorbesc cu aceşti ziarişti, spuse el. S intre
în untru.
Ricardo Toledo îi arunc o privire de parc ar fi pronun at o
obscenitate. Totuşi, spaniola lui era perfect , fiind una dintre

6 S mergem.
17
numeroasele limbi re inute de prodigioasa lui memorie. Poli istul
şov i, îşi arunc nervos p rul pe spate, apoi le ordon scurt
subalternilor.
Ziariştii, t cu i şi uimi i, venir pân în fa a celor doi str ini.
Malko le zâmbi.
— Numele meu este Prin ul Linge, rosti el. Numai ce am sosit la
Montevideo. Guvernul american mi-a cerut s m ocup de
reg sirea domnului Barber, în via . În consecin , ofer o prim de
un milion de pesos aceluia care m va ajuta s ajung pân la el.
Locuiesc în Victoria Plaza. Aş mai vrea s adaug ceva: dac cei care
l-au r pit vor accepta s -l predea teaf r şi nev t mat, nu voi
întreprinde nimic împotriva lor. Asta-i tot.
T cu. O linişte glacial urm cuvintelor lui. Ziariştii se retraser
f r s -i pun nici o întrebare. Câteva flash-uri pârâir ca un
consim mânt. Ricardo Toledo se repezi spre ambasador şi,
împroşcând cu saliv , îi vorbea în şoapt . Diplomatul se apropie de
Malko, vizibil contrariat.
— Cred c n-ar fi trebuit s face i aceast ofert , declar el. Nici
un ziar n-o va putea tip ri. Guvernul nu vrea s capituleze în fa a
rebelilor Tupas. În plus, exist riscul s fi i r pit şi
dumneavoastr . Poli ia va fi obligat s v acorde protec ie.
Malko schi un surâs plictisit.
— Dac vor fi la fel de eficace ca pentru Ron Barber… Chiar
dac ziarele sunt cenzurate, am convingerea c întregul
Montevideo va fi la curent în dou ore cu ceea ce am declarat eu.
Dac aceşti Tupas sunt atât de puternici precum se zice… iar eu
nu pot ajunge pân la ei, s vin ei la mine…
Ambasadorul p rea pr buşit într-un abis de perplexitate.
— Nu ve i avea o sarcin prea uşoar .
Malko oft :
— Din p cate, nu sunt pl tit pentru sarcini uşoare.
Ultimii ziarişti se retraser . Important şi sub presiune, Ricardo
Toledo se apropie de Malko.
— Senor, rosti el cu emfaz , eu r spund de securitatea
dumneavoastr . Eu trebuie…
Malko îl întrerupse. Pu in cam rece.
— V mul umesc pentru solicitudine, dar în câteva minute doi
dintre adjunc ii mei vor fi aici. Consider c vor veghea foarte bine
asupra mea. M simt, îns , încântat şi liniştit pentru protec ia pe
care mi-o acorda i…
Şeful poli iei îl privea pe Malko, încercând s depisteze unde se
18
ascundea ironia, apoi se hot rî s-o lase balt .
Malko îşi spuse c , mai înainte de a face o baie, conştiin a
profesional îi impunea s o viziteze pe doamna Barber.
Se sim ea cam la fel de proasp t ca un somnambul.
*
* *
Chris Jones arunc o privire spre Rio de la Plata cu un aer
dezgustat.
— Ai zice c -i piscina unui texan nu cine ştie ce înst rit, f cu el.
Milton Brabeck, care încerca s nu adoarm , al turi de el, pe
canapeaua Cadillac-ului ambasadei, întredeschise un ochi cu o
c ut tur chiondorâş .
— Aş prefera s fiu mort ca s pot a ipi şi eu ni el, gemu el.
— N-ar trebui s zici aşa ceva, obiect serios Chris Jones. Sunt
destui cei care ar putea s i-o coac . Te-ar putea auzi…
Lui Milton pu in îi p sa. Visa la un pat, cum un câine viseaz
dup un os. Nou sprezece ore de zbor de la Washington pân aici.
Şi, dup opinia lor, CIA nici m car nu pl tea prea bine… Deşi
Chris Jones şi Milton Brabeck se num rau printre gorilele cele mai
eficiente ale „companiei”. Cândva, la Istanbul îi salvaser via a lui
Malko. De atunci, luaser parte la diferite misiuni, cu atât mai
mult cu cât Malko evita s recurg el însuşi la metode violente, pe
care le detest …
Cei doi, Chris şi Milton aveau capacitatea de gândire a unui
canar adult şi puterea de foc a unui mic portavion… În costumele
lor gri-deschis, cu cravatele de m tase imprimat , cu p l riile,
ochii albaştri-cenuşii şi zâmbetul nu tocmai liniştitor, cei doi
americani aveau aerul a ceea ce erau: nişte ucigaşi cu sânge rece,
lucizi şi bine antrena i. Nutreau fa de Malko un amestec de
admira ie invidioas şi de reprobare, datorat escapadelor lui
amoroase în timpul orelor de serviciu. C banii contribuabililor
americani serveau finan rii unor ac iuni contrarevolu ionare, era
în regul . Dar ca s încurajeze performan ele amoroase ale unui
Don Juan titrat, asta nu!
Cadillac-ul ambasadei rula pe trista avenida Italia. Chris c sc ,
mai s -şi disloce maxilarele.
— sta arat ca un sat nenorocit, remarc el.
Îi pl ceau c l toriile, dar, cu condi ia s nu se dep rteze mai
mult de 500 de mile de Kansas City. Pentru el, New York-ul era în
str in tate.

19
Claxonând mereu, maşina voluminoas str b tu un pasaj,
strecurându-se printre autobuze datând din epoca de piatr . În
cele din urm , opri în curtea spitalului Ferreira, al turi de un
Cadillac asem n tor, care purta fanionul ambasadorului.. Cele
dou gorile coborâr , examinând fa ada vopsit în ocru, cu mutre
neîncrez toare. Milton urm ri din ochi o femeie b trân care
traversa curtea.
— Aici intri cu un guturai şi ieşi cu lepr , f cu el cu jum tate de
glas.
Chris Jones se întinse. Şoferul se uita la el încremenit. De
departe, f cea impresia unui student deşelat, dar mai de aproape, i
se puteau vedea antebra ele ca nişte jamboane de Virginia,
musculatura lui cânt rind pe pu in dou sute cincizeci de livre7.
O uş a spitalului se deschise şi ap ru ambasadorul înso it de
Malko. Celor doi americani le veni inima la loc, v zând aceast
siluet familiar şi i se gr bir în întâmpinare. Chris strânse mâna
lui Malko, zdrobindu-i câteva oscioare.
*
* *
Liniştea de pe calle Mar Antarctico era artificial . De-a lungul
trotuarelor, maşini pline de oameni aşteptau. Poli işti sau ziarişti.
Storurile vilei lui Ron Barber erau trase. Un mic grup de jurnalişti
se afla pe trotuar. Pentru orice eventualitate.
Malko ap ru din Cadillac-ul negru, urc repede peronul şi sun
de dou ori. Chris şi Milton îşi reluar siesta în interiorul maşinii.
Acas la Ron Barber, Malko nu risca nimic.
Uşa vilei se deschise şi în cadrul ei se ar t o femeie tân r şi
înalt , cu p rul strâns într-o fund . În mâna dreapt inea o
batist mototolit . Nici urât , nici frumoas , cu fa a pu in cam
plat , dar cu un corp suplu, mulat într-o bluz sub ire şi un blue-
jeans. Avea ochii roşii şi p rea sfârşit . Schi un surâd palid la
adresa lui Malko şi se trase într-o parte pentru a-i permite s intre.
Ambasadorul o prevenise printr-un telefon.
— V mul umesc c a i venit, spuse ea. Sper ca dumneavoastr
s -l salva i pe Ron.
— Pentru asta m aflu în Montevideo. „Compania” mi-a cerut s
încerc imposibilul.
Undeva în cas se auzi un telefon zbârnâind. Maureen Barber

7 Livra/pound (1 lb. = 453,6 gr.) 250 lb. x 453,6 gr. = 113,4 kg


20
urc în grab sc rile. Malko o auzi r spunzând, apoi închizând.
Maureen coborî din nou.
— N-a fost decât poli ia, rosti ea cu o voce descurajat . Ei
pretind c ar avea o pist . Au g sit maşina pe şoseaua Punta del
Este. Ars . Nu s-au descoperit urme de sânge. Dar eu sunt sigur
c Ron este în Montevideo. N-ar fi riscat ei pentru nimic în lume s
p r seasc oraşul.
Acelaşi lucru gândea şi Malko. Îl conduse într-un mic living
banal şi se aşez în fa a lui într-un fotoliu.
— Şti i ceva ce m-ar putea ajuta? o întreb el.
Doamna Barber neg printr-o mişcare a capului.
— Aş face orice pentru Ron, declar ea. Orice. Dar eu nu ştiu
mare lucru din munca lui. Nu-mi spunea nimic. Ştiu doar c era
consilier la Jefatura. C era o treab de rutin , f r nici un pericol.
S lucrezi pentru CIA întotdeauna era periculos. Malko o ştia
prea bine. Cei de la Jefatura nu-l puteau ajuta.
— În afar de Jefatura, întreb el, nu vede i pe nimeni care…
Maureen Barber ezit .
— Se întâlnea foarte des cu Juan Etchepare, consulul
Paraguay-ului.
— De ce?
Maureen îşi l s ochii în jos stânjenit .
— Nu ştiu exact. Eu… eu nu-l prea pot suferi. Cred c -i furniza
lui Ron informa ii politice.
Malko scoase un parker de aur.
— Unde locuieşte?
— La Carrasco. Lâng Country Club. Camino Belanger, o vil
mare cu o gr din foarte frumoas .
Malko not . Se ridic . Doamna Barber nu-i mai putea fumiza
alte informa ii.
— Am s v anun de îndat ce aflu ceva.
Îl conduse pân la uş şi îi strânse mâna îndelung. Malko se
sim ea înduioşat de spaima ei, de ochii c prui sc lda i în lacrimi.
Coborî în fug peronul şi urc în Cadillac. Cele dou gorile
tres rir la zgomotul portierei.
— Şi acum? întreb Chris Jones.
— Mai avem o vizit de f cut, anun Malko.
În ochii lui Milton Brabeck str luci o r utate pofticioas .
— La vreo târf ?
Se juca cu un glon de Magnum 45 în stare s despice un
elefant în dou .
21
— Nu neap rat, spuse Malko. E vorba de consulul Paraguay-
ului!
Îi d du şoferului adresa. Maşina neagr şi supl alunec în
lungul trotuarului.
— Ca s vezi, eu am crezut întotdeauna c Paraguay este o
boal , remarc Milton. Cum ar fi holera sau malaria.
Prin Rambla, ajunser pân în Carrasco, o luar prin fa a
cazinoului pentru a p trunde apoi într-un labirint de str zi
liniştite, m rginite de copaci înal i. G sir cu uşurin Country
Club. Al turi, se vedea o vil mare şi joas ad postit în spatele
unei peluze şi a unui gard viu. Pneurile late ale Cadillac-ului
scrâşnir pe prundiş. Oprir în fa a unei por i grele, dintr-un lemn
închis la culoare.
Chris Jones s ri imediat din maşin . Milton şi Malko îl urmar .
Vila era t cut . De parc ar fi fost p r sit . Gr dina se prelungea
şi în spate. Totul respira lux. Gazonul impecabil, piatra de
construc ii frumos fasonat , iedera tuns cu grij .
Malko sun .
Nici o reac ie. Sun din nou.
Aceeaşi linişte deplin . Şi totuşi, m car nişte servitori şi tot ar fi
trebuit s locuiasc acolo… O fereastr se deschise violent, f r ca
cineva s fi b gat de seam .
Chris Jones f cu un salt înapoi, imediat cu pistolul lui în mân .
Milton se şi ad postise în spatele Cadillac-ului, cu un enorm Colt
45 Magnum a intit spre fereastr .
Nu din team , ci din pruden .
Malko observ între perdele ceva ce aducea cu eava unei
mitraliere. Înc o secund şi masacrul era gata.

22
Capitolul III
— Senor Juan Etchepare? strig Malko, r mânând descoperit în
fa a privirilor celor din vil .
— Cine sunte i? întreb din interior o voce bolov noas .
— Embajada de los Estados Unidos, replic Malko, articulând
clar fiecare cuvânt.
Un om ap ru în cadrul ferestrei. Gras, aproape chel, cu o
musta pe oal şi o mitralier veche, tip Thomson, proptit pe
bra ul drept.
Cadillac-ul înmatriculat CD şi p rul blond al lui Malko parur
s -l linişteasc . Mitraliera coborî.
— Mergi şi deschide, Angel, strig pistolarul.
Imediat încuietorile se r sucir şi uşa se întredeschise dând la
iveal o east defrişat şi nişte din i proeminen i ca de iepure. Cel
de-al doilea pistolero era cumplit de slab, mult mai tân r şi inea
strâns între degetele lui osoase un Colt 45 automat şi nichelat. Îi
m sur cu neîncredere pe Malko şi pe cele dou gorile.
— Sunt un prieten al lui Ron Barber, spuse Malko şi fac parte
din ambasada american .
Figura cumplitei creaturi se transform pe loc.
Coltul disp ru, uşa se d du în l turi. În efluvii de curtoazie tipic
spaniol , Angel îi introduse pe cei trei b rba i, regretând
neîn elegerea care ar fi putut avea urm ri tragice. Nu credea ce
spunea, specialitatea celor dou gorile de la CIA Fiind mai curând
de distrugere.
Livingul mare, plin de canapele şi de m su e joase, d dea spre
gr dina din spatele vilei printr-o enorm uş de sticl şi se
prelungea cu o verand acoperit .
Pistolero cu mitraliera ap ru escortat de o femeie foarte tân r ,
cu fa a prelung , uşor asimetric , cu ochii înfunda i în orbite, cu
un p r lung, negru şi cu un tors mult prea îngust fa de şoldurile
ei generoase. De parc ar fi dorit s -şi r scumpere imperfec iunile
fizice, purta o fusti ultrascurt care-i dezvelea coapsele gr su e,
mulate în ciorapi negri de o vulgaritate agresiv . Venea cu mâna
întins spre Malko.
— Eu sunt Laura Iglesia, secretara lui Juan Etchepare.
Strângerea ei de mân era sincer . Pu in cam prea prelungit . O
23
senzualitate animalic se degaja din trupul ei prost propor ionat.
Malko îi explica cine era, exprimându-şi dorin a de a-l vedea pe
Senor Etchepare, dac era posibil.
— Como no8?
Din clipa în care pronun ase numele lui Ron Barber, Laura
Iglesia devenise mult mai binevoitoare. Dup ce-l instala pe Malko
şi pe cele dou gorile, disp ru printr-o alt uş . Pistolarii se
instalar discret în hamacurile de pe verand împreun cu artileria
lor.
Uşa se deschise din nou. Laura anun cu o not de emfaz .
— Excelen a sa, Juan Etchepare.
Prin canaturile întredeschise, Malko avu timp s z reasc o
înc pere cu o mochet roşie groas şi o oglind mare lateral , în
care se reflecta par ial un pat circular, acoperit cu o cuvertur de
guanaco.
Apoi, în cadrul uşii îşi f cu apari ia Juan Etchepare. Nu aducea
deloc cu un sud-american sadea, cu figura lui col uroas , nasul
mare, ochelarii p tra i în rame de baga şi siluet mai curând
usc iv . Purta o c maş cu mâneci scurte şi un pantalon sport.
inea în mân un aparat de fotografiat marca Nikon, pe care-l
depuse pe un gheridon. Îndreptându-se c tre Malko, îi întinse
mâna.
— Domnul…
— Prin ul Malko Linge.
O pisic siamez le trecu printre picioare. Malko îi explic în
câteva cuvinte cine era, declanşând o uşurare vizibil cu ochiul
liber pe figura consulului paraguayan. Acesta se instal împreun
cu Malko pe o canapea mare sub form de L.
— Rebelii Tupamaros sunt nişte bandi i, proclam el cu privire
catifelat şi gestul emfatic. Asasini şi criminali. De altfel, m-au
amenin at şi pe mine (schi un zâmbet for at). O condamnare la
moarte pronun at de Tribunalul Poporului.
Laura Iglesia, picior peste picior, cât îi permitea fusti a mini,
rican dispre uitor. Nu-i prea avea la inim pe revolu ionari.
— Îi atac şi pe diploma i? întreb Malko.
Consulul Paraguayului d du trist din cap.
— Bandi ii ştia nu respect nimic, Senor.
Ceva suna fals în vocea lui. Malko sim ea c paraguayanul nu-i
dezv luia tot adev rul…

8 Cum s nu ?
24
— Rebelii au pic pe dumneavoastr pentru c sunte i prieten
cu Ron Barber?
— Sigur c da, asta-i cauza, aprob Juan Etchepare, dornic în
mod vizibil s pun cap t discu iei.
P rea din ce în ce mai nervos, aruncând priviri dese spre uşa
dormitorului.
— Era i la curent cu activitatea lui Ron Barber? întreb Malko.
Chipul paraguayanului se împietri. Îşi încruciş privirea cu
ochii albaştri şi reci ai lui Chris Jones, reveni asupra celor aurii
care-l fixau. Îşi şterse fruntea cu o mişcare maşinal . Nu se sim ea
deloc în largul lui.
— Ce vre i s spune i?
Vocea lui parc se sp rsese.
— Vreau s spun, replic Malko liniştit, c Ron Barber n-a fost
trimis de Central Intelligence Agency în aceast ar numai pentru
a da sfaturi poli iei din Montevideo.
— Într-adev r? f cu Juan Etchepare cu glasul ştrangulat.
Se uita int la uşa dormitorului. Malko întoarse capul şi v zu
c ea începuse s se deschid .
Silueta care-şi f cu apari ia îi t ie respira ie: o femeie purtând o
p l rie cu voalet deas care-i disimula chipul. Un mantou dintr-
un şantung gros, negru îi acoperea trupul zvelt, oprindu-se
deasupra genunchilor. Ciorapi lungi, fumurii, foarte sub iri,
pantofi de lac cu toc cui şi o brid îngust îi subliniau conturul
piciorului şi fine ea gleznei. O veritabil retrospectiv a burgheziei
anilor ’30… Necunoscuta înainta timid. Gorilele, înlemnite la
vederea acestei apari ii insolite, uitaser s mai respire. Malko şi
Juan Etchepare se ridicar automat. Consulul Paraguayului zâmbi
mecanic, îl prezent pe Malko şi bolborosi:
— Dona Maria-Isabel Corso.
Malko se înclin deasupra unei mâini fine şi parfumate. Apoi,
privirea lui se ridic pân la colierul de perle care împodobea gâtul
aristocratic, urc spre gura senzual , ireal de frumos desenat şi
ochii negri, imenşi, migdala i, care se ghiceau sub voal.
Dona Maria-Isabel Corso era superb . Atât doar: era îmbr cat
cam bizar. Privirea ei întârzie asupra lui Malko dou , trei secunde
cu o insisten ambigu , apoi rosti cu o voce melodioas şi
profund :
— V rog s m scuza i, sunt teribil de gr bit .
Demn , într-un foşnet de nailon care provoc un frison agreabil
pe şira spin rii lui Malko, travers livingul şi ieşi.
25
În t cerea jenant care urm , Juan Etchepare îşi drese glasul.
— Amica dumneavoastr e r pitoare, spuse Malko.
Juan Etchepare întoarse capul, evitând ironia ochilor aurii. Dar
Malko era fr mântat de alte probleme. Sim ea c praguayanul l-ar
fi putut ajuta, dar îi era fric . Trebuia s -l dezghe e.
— Şi eu fac parte din CIA, sublinie el. Ca şi cei doi prieteni ai
mei. Vreau s -l reg sesc pe Ron Barber chiar dac ar trebui pentru
asta s -i lichidez pe to i revolu ionarii din Montevideo.
Consulul Paraguayului p ru s -şi fi reg sit calmul datorit
acestor cuvinte energice. Schimb o privire cu Laura Iglesia.
Tân ra interveni imediat:
— Cred c am putea avea încredere în Senor Linge.
Consulul Paraguayului se foia încurcat, aruncându-i lui Malko
priviri piezişe.
— E o chestiune foarte delicat , Senor, rosti el. Foarte, foarte
delicat .
Malko îl întrerupse:
— M pute i ajuta s câştig timp. Ron Barber n-a ac ionat de
unul singur. „Compania” de ine rapoarte complete privind
activit ile sale. Mi-ar fi suficient s le cer.
Juan Etchepare îl privi fix.
— Face i parte cu adev rat din Central Intelligence Agency…
Malko zâmbi.
— Oricum, lucrez pentru „Company”. Ambasadorul ar putea s
v confirme…
Paraguayanul se hot rî brusc.
— Poli ia din Montevideo nu-i deloc eficace, declar el. Înainte
de sosirea domnului Barber, nu a fost în stare s ob in cine ştie
ce rezultate în privin a rebelilor. Atunci, Senor Barber a avut ideea
s procedeze ca în Brazilia, s creeze un fel de Escadron al Mor ii
pentru a lupta mai eficient împotriva acestor tupamaros.
Vorbea cu ezit ri sub privirea rece a lui Malko.
— În ce calitate l-a i ajutat pe domnul Barber? întreb el pu in
cam prea suav.
— Senor Barber avea nevoie de oameni de încredere. Eu i-am
adus pe cei doi machos din Asuncion. Sunt foarte devota i…
Anumite persoane de la Metro au acceptat s lucreze cu noi.
Aveam nevoie de bun credin , nu-i aşa?
Şi totuşi, nu era vorba de Armata Salv rii.
— Cum v-a i botezat organiza ia?
— „Comando Cassa Tupamaros”, m rturisi cu jum tate de glas
26
consulul.
Malko începea s în eleag . Dar voia s mearg pân la cap t.
Zâmbi pentru a-l încuraja pe diplomat. Laura Iglesia îi sorbea
cuvintele.
— Activitatea dumneavoastr a fost important ? întreb el pe
un ton degajat.
Juan Etchepare p rea din ce în ce mai stânjenit. Întoarse capul
spre cei doi pistoleros întinşi în hamacurile de pe verand .
— Cred c am adus servicii rii, f cu el modest. Iar rebelii au
început s ne ia în serios.
Aerul lui mârşav îi deschise ochii lui Malko. Comandoul Cassa
Tupamaros îi amintea altceva.
— În Vietnam, rosti el domol, CIA a ini iat programul Phoenix,
care avea ca scop lichidarea fizic a cadrelor vietnameze. Prin
mijloace, s zicem, paralegale. Am impresia c organiza ia
dumneavoastr are scopuri similare.
Un înger trecu în zbor cu aripile p tate de sânge. Consulul
Paraguayului îşi contempla bombeurile. Laura Iglesia renun s
mai stea picior peste picior. Chris tuşi.
— Dac dori i.
Vocea lui Juan Etchepare era ştears şi imperceptibil . Nu
de inea o real voca ie de asasin.
*
* *
Dup al doilea pahar de J and B f r ap , consulul
Paraguayului îşi dezleg limba. Se aplec spre Malko peste mas .
— În elege i? spuse el. Îndat ce erau aresta i, lupt torii din
gheril evadau. În Uruguay nu exist pedeapsa cu moartea. Şi
atunci…
Atunci, CIA împreun cu el au reintrodus-o. De capul lor,
pentru binele poporului… Dup prima m rturisire, diplomatul nu
se mai putu opri. Malko, de altfel, ştia totul despre CCT. CIA
furniza armele şi banii, iar Juan executan ii. Un program Phoenix
la scar redus . Uruguayul era o ar mic . Candida Laura Iglesia
se dovedi de temut ca un b rbat. Marele ei regret era de a nu fi
putut tortura cu propriile-i mâini un Tupamaro…
Fermec toare creatur …
Malko îşi aminti de durerea lui Maureen Barber. Ştia ea, oare,
c so ul ei conducea o întreprindere planificat de asasinate
politice? Şi, c din aceast cauz , fusese el r pit?

27
— La câte execu ii, mai exact, a i procedat? întreb Malko.
— La unsprezece.
Laura îşi l s ochii în jos, pudic .
— La dou sprezece, rectific ea. Senora Cat…
— Ah, da, aşa-i, exclam Juan Etchepare, dar asta a fost o
greşeal . Primul nostru caz. (Coborî vocea). Enrique s-a dovedit un
neîndemânatec. Nervos, a ucis-o accidental pe so ia celui care
trebuia s fie executat. Foarte regretabil. Toate ziarele au vorbit
despre acest caz.
Ancheta se împotmolise în noroi. Providen ial şi definitiv.
Malko desluşi o lic rire de dezgust în privirea gri-albastr a lui
Chris Jones.
— Cine este Enrique? întreb el.
Juan Etchepare f cu un semn c tre verand .
— Cel gras cu musta . Un b iat straşnic. Îl am în serviciu meu
de mult vreme. De pe când lucram cu mister Barber la Asuncion.
Cel lalt se numeşte Angel.
Malko f cu un efort s -şi ascund repulsia.
— Enrique a dovedit mai mult îndemânare în urm toarele
cazuri?
Juan Etchepare schi un zâmbet r u, abject.
— Bineîn eles, bineîn eles, atât doar c am schimbat tehnica.
Cei de la Jefatura au fost de p rere c f cea impresie proast
uciderea oamenilor în mod public. Domnului Barber i-a venit o
idee. În loc s fie împuşca i, erau r pi i…
Ceea ce se cheam ironia soartei…
— Şi pe urm ? se inform Malko politicos.
— Niciodat nu i-am torturat, afirm Juan Etchepare. N-au
suferit deloc. Angel şi Enrique depuneau corpurile într-un butoi de
ciment proasp t şi le scufundau în Rio de la Plata. Într-un loc
unde fundul mâlos e destul de adânc.
Din ce în ce mai bine: CIA împrumuta metodele mafiei. Dat fiind
pre ul cimentului şi al butoiului vechi, bugetul, probabil, c nu era
prea grevat.
Interpretându-i t cerea drept o critic , Juan Etchepare preciz :
— În felul acesta, nu-i aşa, nu r mânea nici o urm . Şi dac nu
e g sit corpul, nimeni nu poate afirma c cineva e mort.
Limpede. Şi înfricoş tor. Totuşi, Ron Barber era, f r putin de
t gad , un func ionar integru, un bun tat de familie şi un patriot.
Malko prefer s nu se mai gândeasc : ar fi vrut s se întoarc
fuguli a la castelul lui. S -i lase pe lupi s se sfâşie între ei… Se
28
uit la cei doi pistoleros care se bronzau pe teras . Tartori relaxa i
ai oroarei.
Se v zu nevoit s se gândeasc la zidul Berlinului, la minciunile
comuniste, la atrocit ile universului concentra ional sovietic,
pentru a-şi şterge indispozi ia. Nici samuraii Japoniei antice nu
slujiser întotdeauna unor cauze pe care le aprobau în întregime.
— Care-i urm torul pe list ? întreb el.
Juan Etchepare scutur din cap.
— Nu ştiu. Numai Senor Barber lua aceste decizii. El primea
informa iile. Ştiu c inten iona s -l identifice, pentru a-l lichida, pe
un individ care-şi luase pseudonumele de LIBERTAD. Unul dintre
şefii cei mai mari ai revolu ionarilor. Nu-i cunoaştem adev rata
identitate…
Se vede treaba c Libertad contraatacase. O lovitur de
anvergur . În locul candidului func ionar r pit de rebelii cumpli i,
Malko descoperea dou organiza ii teroriste care se luptau pe via
şi pe moarte.
— Şi acum, ce ave i de gând s face i? întreb el.
— N-am idee, recunoscu Juan Etchepare. Dac aş putea s v
ajut…
Ceva nu-i d dea pace lui Malko.
— Cum îşi depista Ron Barber adversarii? întreb el. Presupun
c Tupamaros nu figureaz în cartea de telefon.
Juan Etchepare schi un surâs mieros şi mârşav.
— V-am mai spus c era informat.
— Cine îl informa?
T cere. Consulul deveni brusc excesiv de prudent. Se afla pe un
teren periculos. Malko insist .
— Avea mul i informatori?
Paraguayanul aprob printr-o mişcare a capului.
— Eh, sigur. Dar mai ales unul, care era şi foarte bine plasat.
Un tân r.
— Îi şti i numele?
— Da, r spunse cu regret diplomatul.
— De ce tr da?
— Cred c Senor Barber îi f cuse cadou o maşin foarte
frumoas , sport, un Porsche. B iatul e nebun dup maşini…
Un Porsche pentru dou sprezece vie i omeneşti. P rea s fi fost
o tranzac ie bun . Un tr d tor era exact ceea ce-i trebuia lui
Malko.
Juan Etchepare nu-i mai era de mare ajutor. Dar, prin acest
29
tr d tor, care p rea s fie bine informat, ar fi putut, poate, s afle
unde era ascuns Ron Barber.
— Vreau s intru în contact cu cel care-l informa pe Barber,
rosti Malko ferm.
Juan Etchepare arunc o privire oblic spre Laura Iglesia.
— Numele lui e Cabrero. Fidel Cabrero. Laura îl cunoaşte. Cred
c ea ar putea s v pun discret în leg tur cu b iatul.
— Când?
— Chiar în seara asta, dac dori i, interveni tân ra. Ştiu unde
poate fi g sit. În jur de unsprezece noaptea.
— Foarte bine, spuse Malko. Trece i s m lua i de la Victoria
Plaza.
Cel pu in g sise ceva de rumegat. Diplomatului parc i se
ridicase o piatr de pe inim c nu i se cerea s se deplaseze în
persoan .
— Dac ave i nevoie de Enrique sau de Angel? propuse el.
Malko refuz cu o mişcare a capului. Nu ajunseser
deocamdat la butoiul cu ciment.
— Cine mai ştie c b iatul tr deaz ?
Juan Etchepare scutur din cap.
— Cred c nimeni.
Malko voia s spere c sta era şi adev rul. Începuse s
în eleag de ce Tupamaros îl r piser pe Ron Barber în loc s -l fi
omorât.
Se ridic urmat de diplomat şi de gorile.
— Am s v in la curent, promise el.
Juan Etchepare cl tin din cap.
— Tare m tem c nu-l ve i putea g si pe Senor Barber.
Tupamaros au ascunz tori peste tot. Lumea i-a poreclit tatouceros,
pentru c tr iesc pe sub p mânt, îşi sap ad posturi în locurile
cele mai de necrezut. Îl vor ucide cu siguran .
— Sper s -l reg sesc mai înainte de asta, r spunse simplu
Malko.
În prag, diplomatul îi strânse mâna. Deodat , rosti cu vocea
sc zut :
— Aş prefera s nu pomeni i nim nui de prezen a Donei Maria-
Isabel în casa mea. Îmi face mult pl cere s-o fotografiez, dar
faptul ar putea fi interpretat greşit de so ul ei, nu-i aşa?
— Pute i conta pe discre ia mea, îl asigur Malko f r nici un
zâmbet. Lumea-i atât de rea…
Liniştit, diplomatul strânse mâna celor dou gorile.
30
— Hasta la vista, caballeros?
Chris şi Milton zâmbir ipocrit. Era pentru prima oar când
cineva îi trata de caballeros.
Laura strânse viguros mâna lui Malko, cu ochii în ochii lui.
— Pe curând, spuse ea.
Cei doi pistolari se materializaser , veghind asupra patronului
lor. De cum intr în Cadillac, Chris arunc :
— Cred c secretara v-a pus gând r u.
— Iisuse Cristoase, f cu Malko.
Mai prozaic, Milton Brabeck morm i:
— Eu am impresia c am nimerit într-o hazn .
Ceea ce reprezenta înc un understatement9.
Cadillac-ul lung rula pe str zile liniştite din Carrasco. Malko
l sase în jos geamul maşinii şi un aer umed n v li în interior. Era
pe 27 decembrie, în plin var austral .
Se ruga în t cere ca Fidel, tr d torul, s tr deze cu adev rat.
Altminteri ar fi trebuit s ia în r sp r un întreg oraş de dou
milioane de locuitori.
În lipsa oric rui indiciu.
— Ar fi bine s închide i fereastra, fu de p rere timid Chris
Jones.
Praful unui oraş ca Montevideo nu putea fi decât o cultur de
bacterii.
*
* *
Cele dou zeci de etaje din c r mid ale hotelului Victoria Plaza
dominau Plaza Independencia, centrul oraşului Montevideo. Un
mic scuar ca dintr-o localitate de provincie, cu cocotierii ei
anemici, cu m runta cl dire cenuşie a sediului Preşedin iei şi
inevitabila statuie ecvestr a Libertador-ului local.
Escorta lui Malko se l s furat de priveliştea portului şi a
golfului Rio de la Plata. Din cauza formei oraşului, aveai impresia
c te afli pe un vapor.
Chris Jones îşi scoase haina. Malko nu se putu împiedica s nu
zâmbeasc . Revolverul lui „38”, cu eava de şase oli, îi atârna la
subsuoar . Dar mai avea şi un „38” mic, snub-nose, într-un toc
prins la cing toare şi înc unul la fel ataşat de pulpa piciorului…
Milton Barbeck se mul umea numai cu dou Magnum „357”

9 Adev r spus numai pe jum tate. (Limba englez în original).


31
enorme – unul la centiron, cel lalt într-un holster. În fiecare cros
erau scobite şase alveole, astfel încât, nu mai era nevoie de
cartuşier .
Cu o hain mai larg pe deasupra nu se vedea nimic. Şi,
oricum, se aflau într-o ar prieten . Malko gândi c dac Ron
Barber ar fi avut doi body guarzi de un asemenea calibru, ar fi fost
acum în libertate. Pentru cazurile mai dificile, Chris Jones poseda
un Magnum 45 în stare s despice un om în dou , iar Milton un
girojet, o veritabil bazooka de buzunar.
— Ce facem acum? întreb Chris Jones.
Nu putea suporta inactivitatea. O zi f r un masacru era pentru
el o zi f r soare…
— Eu am s m duc s -l întâlnesc pe turn tor, spuse Malko.
Între timp, voi gresa i-v pistoalele.
Chris Jones protest printr-o mişcare lent a capului.
— No way10. Avem ordin s nu v sc p m din ochi. Şi asta mi se
pare destul. Ce, v e ruşine cu noi?
— Bine, dar atunci m aştepta i în maşin . Pentru moment, n-
am alt sarcin pentru voi…
— Nici o grij , apar ele, f cu Milton Brabeck, mereu pus pe
zeflemele.
La Saigon, în Bahamas, la Istanbul sau chiar în castelul lui din
Austria, Chris şi Milton se dovediser nişte ajutoare pre ioase. Şi la
Montevideo aveau şansa s fie utili. Cu condi ia de a pune mâna
pe insesizabilii Tupamaros…
Malko suspin în fa a fotografiei panoramice a castelului s u,
pus la vedere pe birou. Cele câteva modific ri aduse s lii de arme
şi înc lzirii centrale din aripa de nord aveau s -i înghit tot ceea ce
urma s câştige în aceast nou misiune. Cu condi ia, bineîn eles,
de a sc pa teaf r. Tot jucându-se cu focul, pân la urm avea s
dea de dracul.
Evident, la Montevideo misiunea lui era teoretic de mediere.
Chris Jones contempla gânditor troleibuzele care aruncau
scântei alb strii, şaisprezece etaje mai jos.
— Şmecherii ştia de rebeli, f cu el cu un aer dezgustat, s fie
oare castrişti?
În Middle West, Castro trecea drept un Antihrist…
— Nu tocmai, explic Malko. Ei consider c ara le-a c zut pe
mâna unor politicieni corup i. Vor o schimbare. Sunt tineri,

10 Nici pomeneal , nu ine. (limba englez în original)


32
studen i proveni i din p turile liberale. Pân în momentul de fa
şi-au b tut joc de poli ie. Sunt convins c uruguayenii nu-l vor
reg si pe Ron Barber dac nu intervenim noi.
Soneria telefonului zbârnâi aproape imperceptibil. Malko ridic
receptorul. La început, nu auzi decât o respira ie la cap tul cel lalt
al firului. Apoi, o voce groas , masculin , întreb :
— El Senor Linge?
— Cu cine vorbesc?
— Vre i nout i în leg tur cu Senor Barber? întreb vocea.
Malko îşi reprim o exclama ie de triumf.
Conferin a de pres de la spital s dea, oare, rezultate atât de
rapid?
— Da, spuse el.
Urm o t cere prelungit , plin de ârâituri. Apoi, vocea anun :
— Veni i în seara asta, la ora nou cu banii în fa a hotelului
Columbia. E acolo un teren viran. S fi i singur. Sunte i
supravegheat.
Mai înainte ca Malko s poat articula un cuvânt, necunoscutul
închise telefonul. Malko îşi ridic ochii spre Chris.
— Avem nout i.
Le rezum conversa ia.
— Coboar la portar şi închiriaz o maşin , spuse el. O s avem
nevoie de ea.
Americanul se încrunt .
— N-ave i de gând s preveni i poli ia?
Malko scutur din cap.
— N-am încredere în uruguayeni. Te po i trezi c trimit tancuri
şi avioane… Dac exist o şans cât de mic s intru în contact cu
r pitorii lui Barber nu trebuie s-o ratez.
— Şi dac o s v r peasc ? întreb Milton.
Malko îşi deschise servieta şi lu pistolul extraplat pe care-l
introduse la curea.
— Nu ne l s m noi chiar aşa, cu una cu dou .
Mai exista o posibilitate. S fie luat la ochi ca un iepuraş,
fiindc rebelii ştiau cine era. Şi, probabil c nu apreciaser la justa
valoare gluma cu butoaiele pline de ciment.
— Eu cobor la restaurant, îi anun el. Am auzit c uruguayenii
se pricep s prepare delicios carnea. M car s mor cu burta plin .
Dar vai, carne nu se g sea în fiecare zi. De vreo patru luni,
Uruguayul exporta toate vitele pentru a face rost de valut . Se
aflau în timpul Vedei… perioad de post.
33
34
Capitolul IV
Ron Barber încerc s nu mai ia în seam zvâcniturile
dureroase din încheieturile mâinilor. C tuşele purtate de când
fusese r pit, aveau nişte şuruburi care i se înfundaser în carne
pân la os. Cea mai mic mişcare îi provoca o durere atroce.
Şi moral suferea în egal m sur , fiind gol puşc . Temnicerii îi
luaser toate hainele de cum îl aduseser . Îl n p dise barba, ceea
ce-i d dea un aspect de murdar. În celula minuscul în care se
afla – 1,50 m. în l ime, 1,00 m. l ime – nu se putea nici întinde,
nici mişca. Pentru a se folosi de o oal de noapte veche pus la
picioarele lui, era nevoit s se contorsioneze dureros. În restul
timpului r mânea în epenit pe un taburet, cu spatele rezemat de
zidul înghe at.
Era o vizuin s pat direct în p mânt. Fusese b gat acolo
printr-un canal de scurgere. Apucase s z reasc o alt „celul ”
asem n toare cu a lui, care d dea spre un mic tranşeu, apoi, uşa
de lemn se închisese în urma lui. Un bec f r abajur lumina f r
întrerupere, împiedicându-l s doarm . Duhoarea scursurilor se
infiltra pân la el.
Auzi c cineva încerca s deschid lac tul şi se îndrept . În
cadrul uşii ap ru tân rul cu ochelari şi cu un aer serios care-i
aducea mâncarea. Un pistol automat, de calibru mare, îi era ataşat
la şold.
Se aplec şi ridic strachina de sup cu un cap de peşte, care
reprezentase ultima mas a lui Ron Barber.
— Ieşi afar , spuse el.
Anchilozat, americanul se ridic greoi, Dar îi venea s strige de
bucurie c putea în cele din urm s se ridice în picioare în
tranşeul acela îngust. Pe o latur z ri uşa care d dea spre canalul
de scurgere, pe unde fusese adus.
În fund era o scar care ducea spre o deschidere circular .
— Urc , ordon tân rul cu ochelari.
Îşi scosese automatul – un Llama spaniol – şi-l intea în şalele
lui Ron Barber. Acesta din urm , din cauza c tuşelor, urc anevoie
pe barele metalice. Era gata s cad pe spate de câteva ori. În
sfârşit, ajunse într-o pivni cu mult mai spa ioas . Abia tr gându-
şi sufletul, se uit în jurul lui.
35
În untru se aflau mai mul i b rba i. Şi o singur femeie. Cea
care îl r pise!
În „civil”, îmbr cat într-o fust plisat şi o bluz alb , ai fi
putut s-o împ rt şeşti f r spovedanie… Se uit spre el cu o
privire p trunz toare şi glacial , iar americanul se sim i cumplit de
stânjenit. Ideea de a-l l sa gol era excelent din punct de vedere
psihologic. Dominicana vorbea cu un b rbat înalt şi zvelt, cu p rul
foarte negru, piept nat spre spate, cu tr s turi regulate şi
energice. Ron Barber nu-l mai v zuse niciodat . Necunoscutul se
opri din vorbit şi detalie cu interes trupul musculos al
prizonierului.
— Cum v sim i i, Senor Barber?
Vocea era rece, distins şi distant .
— Ave i de gând s m ine i mult vreme în groapa aia? replic
Ron.
Se str duia s par la fel de calm ca adversarul lui, deşi era
convins c minutul adev rului se apropia. De când fusese adus
aici, pentru prima oar era scos din celula lui.
— V afla i în închisoarea poporului, rosti necunoscutul. Şi ve i
r mâne aici atâta vreme cât va fi necesar.
Tân ra fat se apropie şi continu conversa ia cu ochii aprinşi
de ur .
— Ar fi trebuit s fi i ucis pe loc, arunc ea.
B rbatul cel distins d du din cap aprobator.
— Senor Barber, ve i fi judecat pentru crimele comise. Dar mai
înainte, vreau s ob in de la dumneavoastr ceva anume.
Ron Barber f cu eforturi s nu-şi manifeste teroarea. Era
convins c la un moment dat se va ajunge şi aici.
— Ce dori i? întreb el, încercând s -şi întip reasc în minte
tr s turile necunoscutului.
— Numele celui care i-a denun at pe camarazii noştri, cei
asasina i de dumneavoastr .
M rul lui Adam al lui Ron Barber se ridic şi coborî, dar privirea
nu i se clinti.
— Nu în eleg ce vre i s spune i.
Necunoscutul distins cl tin uşor din cap.
— Sunte i stupid, Senor Barber. Trebuie s v fac s vorbi i.
Indiferent cu ce pre . Existen a Mişc rii noastre e în joc.
R mase t cut câteva clipe, mai înainte de a ad uga:
— Cred c în elege i c -i mai important pentru noi decât via a
unui agent CIA chiar şi de talia dumneavoastr .
36
Ron Barber respir adânc. Mai presus de orice, s nu-şi piard
cump tul.
— Poli ia scotoceşte întregul oraş, spuse el. Prietenii mei nu m
vor p r si. A i face mai bine s -mi da i drumul.
Un surâs palid lumin figur frumoas a revolu ionarului.
— Aici unde v afla i, n-o s vin nimeni s v caute. Chiar
dac poli ia ar înconjura locul, n-a i reuşi s ieşi i în via . (Îi ar t
o deschidere p trat din plafon.) Deasupra noastr sunt şase sute
de tone de ap . O piscin . La cea mai mic alarm , aceast
subteran va fi inundat . Ve i muri în câteva secunde. Chiar dac
b iatul care v p zeşte n-ar avea timp s v trag un glon în cap.
— Dar ar muri şi el, obiect Ron Barber.
— Exact, recunoscu Tupamaro. Dar el e preg tit pentru asta.
Noi to i suntem gata s murim. Asta-i for a noastr .
Ron Barber nu r spunse. Ştia c adversarul lui avea dreptate.
Revolu ionarii îl inuser prizonier pe ambasadorul Angliei patru
luni f r a se da de urma lui.
— V mai las o singur or de reflec ie, rosti b rbatul distins.
Nu vreau s v torturez inutil.
Tân rul cu ochelari se apropie şi-l conduse pe Ron Barber c tre
deschiderea ce d dea în vizuina lui.
*
* *
B rbatul distins r mase singur în pivni , împreun cu tân ra
Tupamaro. P rea îngrijorat.
— Flor, spuse el, trebuie s te ascunzi. Cel lalt american te-a
v zut. Te poate recunoaşte.
Muşchii maxilarului fetei se crispar . Privirea ei era goal şi
dur .
— Am fost convins c l-am ucis. E vina mea.
B rbatul îi puse mâna pe um r.
— Pleac din Montevideo pentru un timp. N-are rost s te expui.
Tân ra scutur din cap.
— Nu. Datoria mea e s r mân aici. Dar riscul trebuie eliminat
(Ridic spre el o fa brusc cuprins de teroare). Dac m prind,
nu ştiu dac aş fi în stare s rezist la tortur .
— Voi încerca s g sesc o solu ie, propuse b rbatul cel distins.
Flor îşi ridic spre el fa voluntar .
— Nu, este greşeala mea. Mie îmi revine sarcina s-o îndrept.
*

37
* *
— Dac vezi un tanc, tu s tragi primul.
Milton Brabeck nu se impacient . Coltul 45 Magnum de pe
genunchii lui f cea aproape cât un mortier… Iar un tanc nu era în
m sur s -l sperie. Singurul lucru de care se temea cu adev rat în
via erau amibele, din care pricin , îşi îngr m dise în camer
sticle de Vichy, pentru a fi sigur c nu avea s fie nevoit s încerce
apa de la robinet.
Cele dou gorile aşteptau de o or , parcate în fa a unui imobil
modern şi trist în care se afla, la etajul unsprezece, restaurantul
Florida. Rambla era la treizeci de metri în spatele lor.
Mustangul oranj, închiriat, nu mai avea frâne, pneurile erau
complet şterse, cutia de viteze plin de pilitur metalic , iar
direc ia ca inexistent . În schimb, era vopsit impecabil.
Cei doi americani nu pierdeau din ochi terenul viran aflat în fa a
lor şi care se termina în cubul de beton al hotelului Columbia. Din
loc în loc, câteva felinare împr ştiau o lumin zgârcit , l sând zone
întinse în umbr . Împrejurimile erau sinistre. Şi cu toate acestea,
nu se aflau decât la o sut de metri de calea 18 Iulie şi de Plaza
Independencia, centrul oraşului Montevideo. Un vânt furios b tea
dinspre Rio de la Plata, ridicând praful maidanului.
Nu se z rea nici un pieton; doar câteva maşini rare. De groaza
rebelilor, lumea nu mai ieşea de prin case. Şi pe urm , via a era
foarte scump . Bog taşii fugiser în Europa sau în Brazilia, iar
s r cimea se ascundea. Chris îşi consult ceasul.
— E timpul.
La treizeci de metri de ei, Malko se plimba pe trotuarul str zii
Reconquista, care m rginea maidanul. Îmbr cat într-un costum
negru de alpaca şi cu p rul r v şit de vânt.
— Uite-l şi pe F t-Frumos al nostru, f cu ironic Chris Jones.
Malko se întoarse, verific prezen a Mustangului, apoi se opri la
intersec ia celor dou str zi şi aştept . În Mustang nu se auzea
decât şuieratul vântului. Chris şi Milton, ca buni profesionişti ce
se aflau, se concentrau asupra celor ce aveau s se petreac .
O maşin veche, american , de culoare roşie, îşi f cu apari ia,
rulând f r vitez pe Calle de la Reconquista. Încetini şi opri în
dreptul lui Malko. Din ea coborî un b rbat care-l abord . Avu loc o
discu ie scurt dup care, cele dou gorile îl v zur pe Malko
urcând în spate. Maşina demar imediat, coti la stânga trecând pe
lâng Mustang şi se îndrept spre Rambla. Chris avu r gazul s

38
desluşeasc mai multe figuri de b rba i în interiorul vehiculului.
Nu inspirau prea mult încredere.
R suci imediat cheia de contact. Motorul sughi dar nu
demar . Chris încerc din nou, strivind acceleratorul. F r nici un
rezultat. Înjur turile proferate ar fi declanşat în mod normal
sfârşitul p mântului, dac Dumnezeu ar fi fost mai susceptibil.
— Tr zni-o-ar de maşin , f cu Milton care era totuşi credincios.
Cel lalt vehicul disp ruse dup un col al bulevardului Rambla.
Chris mai încerc o dat . Motorul tuşi de dou trei ori, dup
care t cu.
— Benzina-i de vin ! tun americanul.
F cuser plinul şi, din economie, luaser benzin obişnuit ,
f r s ştie, evident, c , în Uruguay, era ap chioar .
Chris mai aştept câteva secunde, apoi r suci din nou cheia de
contact. De data aceasta motorul Mustangului porni. Dat fiind
con inutul rezervorului, era un miracol. Chris Jones l s şi ultima
pojghi din cauciucul pneurilor pe caldarâm. Efectu o jum tate
de întoarcere, demarând în vitez pe Rambla, pustie la acea or .
B trâna maşin american trebuia s fie undeva prin apropiere.
*
* *
Diego Suarez îşi termin sandviciul cu tatou11, îşi ridic
picioarele pe mas şi, l sându-se pe speteaza scaunului, deschise
ziarul El Pais la pagina sportiv . Poli istul abia putea s disting
literele prost imprimate la lumina anemic a becului de pe coridor.
Din ziua precedent , ziarele îşi sporiser tirajul cu 40%. Colegul
lui lipsea. Plecase la Jefatura. Spitalul Firmin Ferreira era
cufundat în linişte. În curte, dou camioane pline cu poli işti erau
în alert continu pentru cazul improbabil în care un comando
Tupamaro ar fi încercat s -l r peasc pe Dennis O’Hara.
Uşa coridorului se deschise şi Diego Suarez întoarse capul.
Venea o infirmier purtând t vi a cu medicamente. Cu fa a
acoperit de o masc prins de urechi. O lic rire ştreng reasc se
aprinse în ochii poli istului. Ca aproape toate infirmierele, fata nu
avea pe ea decât un halat alb, încheiat în nasturi, scurt, pân
deasupra genunchilor. Ciorapii închişi la culoare subliniau nişte
picioare fine.

11 Mamifer din America tropical , având corpul acoperit cu pl ci

cornoase. Denumire împrumutat dintr-o limb indigen din Brazilia


(n.tr.).
39
— Guapita12, murmur poli istul ca pentru sine.
Când ajunse în dreptul lui se îndrept brusc. Îi observ halatul
mulându-se peste sâni şi sim i cum i se usuc dintr-o dat gura.
Infirmiera trecu pe lâng el de parc nici n-ar fi existat şi ap s
pe mânerul uşii de la rezerva unde z cea Dennis O’Hara.
Indiferen a ei îl agas pe Diego Suarez. F r s se mişte de pe
scaun, poli istul întinse mâna şi o apuc pe infirmier de
încheietura bra ului, tr gând-o înapoi. Era atât de aproape de el,
încât îi putea sim i parfumul.
— Ei, guapa, încotro?
Masca se întoarse spre el, anonim şi derutant .
— S -mi îngrijesc bolnavul.
Vocea era rece, pu in crispat .
Ultimul nasture al halatului era descheiat şi Diego îi putea
vedea pulpele, chiar în dreptul ochilor lui. Sângele i se urc la cap
şi hot rî s se distreze pu in, ca s -şi mai înveseleasc pu in lunga
noapte de veghe for at .
— Ai un permis? întreb el. Nimeni n-are voie s intre în rezerva
asta.
Dintr-o smucitur brusc , infirmiera se smulse din mâna
poli istului. Îşi duse degetul pe sigla brodat pe halat, în dreptul
sânului stâng.
— Fac parte din acest spital, rosti ea sec. Eu n-am nevoie de
permis.
— Chiar aşa s fie? f cu el, pu in descump nit de atitudinea
distant a fetei.
Ca pentru a-i verifica sigla, îşi puse ar t torul pe es tura alb
şi ap s pu in… Degetul i se afund în carnea elastic a sânului şi
o cramp delicioas îi strânse stomacul. Dar infirmiera se d du
înapoi şi p trunse în micul sas care preceda rezerva. Diego Suarez
se ridic şi se lu dup ea. Vexat şi excitat în acelaşi timp, se
întreba cum ar fi putut s -i fure un s rut. Sau altceva. Uşurel,
închise uşa în urma lui. O apuc de bra pe infirmier şi o
întoarse, apropiind-o de el.
— i-am zis c n-ai drept s intri aici, o avertiz el sever. Sunt
de la Jefatura.
— Ba am tot dreptul!
Diego gândi c ar putea risca s -i cear actele..
— Ai la tine cedula13?

12 Fat frumoas .
40
Agasat şi furioas , neg printr-o mişcare a capului.
— Vede i bine c n-am pe mine decât halatul.
Ce-i drept, asta se vedea. Poli istului ajunsese s i se fac r u
de dorin . Nu fuma, nu bea, dar manifesta o înclina ie irezistibil
fa de fetele foarte tinere.
Motiv pentru care fusese nevoit s se transfere de la Moravuri
dup vreo dou sau trei întâmpl ri delicate.
Din cauza m ştii, fata asta îl excita la culme. Nu putea s aib
mai mult de dou zeci de ani.
— Dac n-ai cedula, o înştiin el, trebuie s te perchezi ionez.
Tân ra se trase înapoi.
— S m perchezi iona i! Dar…
— Dac nu, te conduc la Jefatura şi ai s le explici lor acolo…
Nim nui nu i-ar fi convenit s ajung pe Calle Yi… Fata
în elesese unde b tea el.
— Senor, pled ea, îndulcindu-şi vocea, acum îmi termin
serviciul, trebuie s plec repede, m aşteapt logodnicul meu.
— Ce b iat norocos, rosti poznaş Diego. Atunci, las -m s te
perchezi ionez ca s te po i întoarce repede la el.
Vorbeau în şoapt de parc bolnavul ar fi putut s -i aud .
Infirmiera oft exasperat .
— Bun. Perchezi ioneaz -m , dar rapid.
Diego nu se l s invitat de dou ori. O pip i gr bit pe sub bra e,
pe şolduri, pe pulpe ca şi cum o arm ar fi putut fi disimulat sub
halatul sub ire. Cu sângele zvâcnindu-i în tâmple, o mângâie uşor
pe sânii plini, apoi pe pântec.
Al lui se anim pe loc, într-o reac ie imediat şi imperioas .
Neîndr znind s mearg mai departe, Diego se trase înapoi.
Fata îl fixa cu ochii str lucind de ur dispre uitoare.
— Ei, gata, ai terminat?
— Şi asta ce mai e?
Îi ar t cu degetul t vi a pe care se afla un comprimat şi un
pahar cu ap .
— Împotriva durerilor, explic infirmiera.
Diego Suarez îşi încrunt sprâncenele, c utând cu disperare un
pretext s-o mai re in .
Infirmiera oft exasperat .
— Ascult , am pierdut destul vreme. Las -m s trec. Glasul îi
tremura de enervare. Diego îşi d du seama c îi cedau nervii dintr-

13 Buletin de identitate.
41
un motiv care-i sc pa.
Blocând cu spatele uşa culoarului, o trase spre el, petrecându-şi
bra ul stâng în jurul mijlocului fetei. Cu mâna dreapt îi descheie
în grab cei doi nasturi din partea de sus a halatului.
Sânii elastici şi bronza i debordau din sutienul alb.
Infirmiera se zb tea furioas , împiedicat de t vi a pe care o
inea în mâna dreapt .
— Las -m ! se r sti ea de sub masc , sau strig.
Diego Suarez nu mai putea.
— D -mi un pupic şi- i dau drumul, gâfâi el.
F r s mai aştepte, îi smulse brida m ştii, descoperind un
maxilar voluntar, un nas drept, o gur mic şi bine desenat .
Când sim i musta a sub ire atingându-i obrazul, infirmiera avu un
violent gest de recul, fiind gata-gata s r stoarne t vi a cu paharul
de ap .
Poli istul se lipise de ea, c utând contactul cu pântecele.
Cuprins brusc de frenezie, se repezi febril la nasturii halatului.
Unul dintre ei s ri pe jos. Degetele lui g sir ciorapii şi, urcând
pân la c ldura pântecului, îi d du jos slipul.
Tân ra infirmier sc p un r cnet în buşit de gura poli istului.
Încerc s se smulg din îmbr işare, dar fu nevoit s -şi
foloseasc amândou mâinile pentru a prinde din zbor paharul
gata s se sparg .
Gâfâind, Diego nu-şi pierdea timpul.
O lipi pe fat de perete. Sângele îi bubuia în tâmple. Pu in îi mai
p sa c ar fi putut fi surprinşi.
Cu mâna stâng se descheie, reveni asupra fetei, îi coborî
ciorapii pe coapse şi, flexându-şi genunchii, taton pân ce reuşi
s se împlânte în ea.
Se cl tinar pe picioare timp de câteva secunde, ea încercând s
scape, pe când el se agita furibund. Explod imediat, cu degetele
crispate pe şoldurile victimei. Se retrase imediat şi se sprijini de
zid, cu respira ia t iat şi ochii demen i. Masca alb atârna
grotesc, ag at înc de urechea dreapt a infirmierei. Avea ochii
plini de lacrimi. Buzele îi tremurau. V zând privirea poli istului
a intit pe pântecul ei gol, îşi ridic zorit ciorapii, încercând s -şi
încheie halatul.
Apoi, îşi prinse masca la loc.
În tot acest timp, nu l sase din mân t vi a. Descoperind
intensitatea urii din ochii ei, lui Diego Suarez i se f cu fric . Schi
un zâmbet stângaci, în timp ce-şi punea veşmintele în ordine.
42
— S nu mi-o iei în nume de r u, guapa… Dar eşti aşa de
frumoas . N-are rost s -i spui logodnicului t u, claro?
Acum începea s se gândeasc la consecin ele actului s u… La
nevast … La posibilul scandal… Dar mai p stra înc în l untrul
lui acea senza ie delicioas , fantastic , pe care o încercase violând-
o.
Durase pu in, dar fusese formidabil.
— Scârb , murmur fata. Poli ist scârbos şi nenorocit.
Dac ochii ei ar fi putut ucide, Diego s-ar fi transformat
instantaneu în praf şi pulbere.
F r s mai adauge nimic, fata se r suci pe c lcâie şi intr în
rezerva lui Dennis O’Hara.
Diego ieşi pe coridor cu capul înc bubuind. Colegul lui nu se
întorsese, ceea ce-i convenea de minune. Un secret împ r it în doi
nu mai e un secret. Îşi relu locul pe scaun şi încerc s se
intereseze de El Pais. Nu-şi putea reveni de norocul care d duse
peste el.
Câteva minute mai târziu, infirmiera ieşi. Îşi încheiase halatul şi
trecu prin fa a lui Diego de parc nici n-ar fi existat. Poli istul privi
şoldurile elastice îndep rtându-se şi, brusc, regret c nu-i ceruse
numele şi adresa. În final, acest intermezzo trebuie c nu-i
displ cuse nici ei. Altminteri ar fi ridicat în picioare tot spitalul.
Satisf cut, se cufund într-o lung reverie erotic , retr ind
violul secund cu secund .

43
Capitolul V
Vârful ascu it ca un ac al cu itului se înfipse câ iva centimetri în
coastele lui Malko.
— Tiene dineros?
Examin fe ele care-l înconjurau. Imposibil s fi fost vorba de
Tupamaros. Cel care conducea rabla avea cam patruzeci de ani,
p rul str lucind de briantin , mâini de ucigaş şi albea pe ochiul
drept.
Nici ceilal i trei nu f ceau mai multe parale. O adev rat hait
de bandi i. Tâlhari cum se puteau întâlni în toate porturile din
lume.
Se învoise s -i urmeze pentru a nu l sa s -i scape nici o şans ,
oricât de infim ar fi fost ea.
Maşina rula pe bulevardul Rambla, pustiu, c tre Carrasco şi
plaja aflat la ieşirea dinspre est a oraşului.
Malko c zuse într-o capcan grosolan . Faptul nu l-ar fi
îngrijorat peste m sur dac Mustangul cu gorilele l-ar fi urmat.
Chris şi Milton erau anume f cu i pentru acest gen de situa ii. Dar
maşina nu ap rea şi pace bun . Ceea ce devenea de-a dreptul
îngrijor tor.
— De ce m amenin a i? întreb el.
Omul cu jungherul rânji.
— Suntem Tupamaros. N-ai vrut tu aşa, gringo? Ai adus
biştarii?
— N-am nici un ban la mine, spuse liniştit Malko şi nu cred c
voi sunte i Tupamaros… Dar, dac m duce i la Ron Barber, ve i
primi recompensa promis .
Era mai bine s-o fac pe prostul şi s câştige timp.
Malko tres ri. Uruguayanul mai înfipsese pu in cu itul.
— Dac nu dai paralele, gringo, î i t iem gâtul.
Îi luaser chiar de la început revolverul extraplat. Îl inea unul
dintre tâlharii aşezat în fa . Ar fi fost, într-adev r, o mare prostie
s se lase ucis în asemenea condi ii…
— O s da i de bucluc dac m omorâ i, obiect Malko.
Banditul rânji:
— Ce bucluc? Tu n-ai s mai po i depune plângere… Cel lalt
vecin al lui îi pip i hainele cu grij ; apoi trase o înjur tur .
44
— Claro! N-are banii.
— Vamos a la playa, f cu şoferul.
Cel care inea cu itul ad ug .
— N-ai f cut bine c n-ai adus banii, gringo.
Malko ştia c indivizii min eau. Oricum l-ar fi ucis. Bulevardul
pustiu defila pe dinaintea ochilor. Câ iva tineri f ceau autostopul.
Trecur prin fa a hotelului-cazino Carrasco. Dar, în loc s coteasc
la stânga pentru a da în Punta del Este, îşi continuar drumul
drept înainte, de-a lungul plajei pustii, trecând pe podul de fier de
peste râul Carrasco. Dincolo de el nu se mai z rea nici o aşezare.
Malko se întoarse. Nici urm de Mustang.
Rabla încetini şi opri sub un pâlc de salcâmi aflat între şosea şi
plaj . Omul cu jungherul îl împinse pe Malko c tre portier . Marea
era la treizeci de metri. I se auzea fream tul.
— Coboar !
Se supuse. O boare r coroas sufla dinspre Rio de la Plata.
Liniştea era deplin . Banditul cu jungherul îl în ep în şale.
— Mişc pe plaj , gringo!
N-avea încotro, trebuia s asculte, pândind cea mai mic ocazie
pentru a se salva. Malko o lu spre plaja pustie. Ceilal i bandi i
coborâr la rândul lor.
*
* *
Cramponat de volanul Mustangului, Chris Jones încerca s se
men in pe carosabil, în ciuda lipsei amortizoarelor şi a frânei. Ai fi
zis c era un vapor beat turt .
Şi nici urm de maşina r pitorilor. Ar fi putut coti pe cine ştie ce
stradel , dar Chris gonea orbeşte drept înainte, ghidat parc de un
al şaselea sim .
Mustangul zbur ca un bolid prin fa a b trânului Casino de
Carrasco. În mod normal, ar fi trebuit s-o ia la stânga, fiindc
drumul de pe malul m rii se înfunda. Îns Chris nu cunoştea
oraşul şi merse drept înainte. Trecur peste pod şi d dur brutal
într-un drum b tut cu pietriş. Macadamul se oprea aici.
Înjurând, Chris f cu o manevr de întoarcere. Fugitiv, prinse în
lumina farurilor o maşin ascuns sub copaci. Roşie, ca rabla
c utat de ei.
— Aici sunt, f cu Chris înviorat.
Îşi rec p t pe loc tot calmul.
Instantaneu, americanul întrerupse contactul şi parc . Cei doi

45
bodyguarzi s rir din maşin şi o pornir în fug pe sub arbori,
supli, silen ioşi şi periculoşi, ca şerpii cobra.
*
* *
Bandi ii f cuser roat în jurul victimei lor, pentru a n-o l sa s
fug spre şosea, încurajându-l pe înfundate pe cel cu jungherul.
Malko respinsese deja dou atacuri violente, dar îşi d dea seama
c nu va putea rezista la infinit acestui joc. Fusese imposibil s -i
fac s judece pe aceşti indivizi primitivi.
Curbat în dou , cu lama cu itului pe orizontal , vagabondul cu
albea pe ochi se îndrept spre el, hot rât s -l spintece dintr-o
singur lovitur de jos în sus.
Instinctiv, Malko îşi încruciş mâinile pe burt , aşa cum fusese
înv at la şcoala din Fort-Worth. Derizorie ap rare. Cel lalt se
apropia centimetru cu centimetru. Brusc, Malko observ dou
siluete în penumbra din spatele omului cu jungherul.
— Chris!
Banditul se întoarse, îi v zu pe cei doi americani şi r cni
s lbatic.
— Maricon14!
F când stânga-mprejur, se arunc asupra lui Chris, hot rât s -l
taie. Dar, aceasta a fost cea mai nefericit idee şi ultima din via a
lui. Chris trase doar o singur dat , dar glon ul blindat Smith and
Wesson explod în aorta tâlharului. Aruncat pe spate de impact,
acesta se pr buşi ca o mas inert . Milton Brabeck se apropie cu
câte un Colt Magnum în fiecare mân şi anun rece:
— Primul care mişc un deget, e un om mort.
Deşi nu în elegeau englezeşte, cei r maşi în via încremenir
locului, ca un singur om. Malko îşi recuper revolverul extraplat,
îngre oşat de inutilitatea celor petrecute. Teroriza i, cei trei
vagabonzi nu mai îndr zneau nici s respire. La fel de împietri i ca
şi mortul.
— O lu m la picior? propuse Chris.
— Nu, r spunse Malko. Am fost în legitim ap rare. Merg s
telefonez la Jefatura.
*
* *
Ricardo Toledo ridic din umeri şi, cu un aer dezgustat, îşi

14 Poponarule!
46
arunc pe spate eterna lui meş .
— Au fost nişte vivos, spuse el, haimanale f r anvergur .
Şeful poli iei metropolitane sosise la locul crimei dup o
jum tate de or . Poli iştii îi ridicar pe supravie uitori, trimiser
mortul la morg şi toat lumea se regrup la etajul patru al
Jefaturii, în biroul tapisat de imaginile pioase ale şefului din Metro.
Acesta din urm , îşi schimb brusc expresia.
— Senor, declar el, fapta comis de dumneavoastr este foarte
grav .
De data asta nu era în contradic ie cu legea…
— Dar, protest Malko, am fost atacat şi domnul Jones a tras
pentru a-mi salva via a.
Şeful Metro m tur mortul din discu ie cu un gest peremptoriu.
— Nu despre asta-i vorba. Ministrul interzice orice tentativ de
contactare a rebelilor. Sunt în afara legii şi nu se poate discuta cu
ei. V în eleg grija de a-l salva pe Senor Barber, pe care noi îl
apreciem mult. Dar legea nu trebuie violat . Ave i încredere în
poli ia Uruguayului, încheie el pompos.
Malko se tr gea înapoi din fa a potopului de saliv . O s aib
mult b taie de cap. Nimic nu poate fi mai susceptibil ca o ar
subdezvoltat . Era pe punctul s riposteze când, cineva b tu la
uş . Un civil voinic îl salut servil pe Ricardo Toledo şi veni s -i
şopteasc ceva la ureche. Şeful poli iei se descompuse într-o
clipit . Malko îl auzi murmurând ceva.
— Ce se întâmpl ? întreb el.
— Domnule… Senor O’Hara a murit.
— A murit!
Malko nu-şi putea veni în fire. Cu câteva ore mai devreme îl
v zuse pe tân rul american. Medicii declaraser c -i în afara
oric rui pericol.
— Ce s-a întâmplat?
Uruguayanul oft .
— O complica ie imprevizibil , Senor. Complet imprevizibil .
— Vreau s merg imediat la spital, spuse Malko. Veni i cu mine.
Şeful poli iei îl urm f r replic . Malko se gândi la Laura Iglesia
care, probabil c -l aştepta în Victoria Plaza pentru a-l conduce la
turn tor. Întârziase deja o or …
*
* *
Malko ridic cearşaful care acoperea fa a lui Dennis O’Hara.

47
Pielea era alb struie, pupilele dilatate şi muşchii maxilarului
contracta i. În spatele lui, internul le explic .
— I s-a administrat cianur . Cel pu in 150 de miligrame. A
murit în cinci minute, de paralizie respiratorie.
Şeful poli iei tuşi, teribil de încurcat.
— Oamenii mei nu s-au clintit de pe culoar. Numai infirmiera de
noapte a putut intra la el.
Malko se întoarse c tre poli işti, ochii lui aurii arzând de furie.
— Unde-i infirmiera?
Ce stupizenie! Pe când el se b tea cu pungaşii, singura
persoan în m sur s-o recunoasc pe cea care-l r pise pe Ron
Barber fusese asasinat .
— N-am reuşit s-o g sim, recunoscu Ricardo Toledo. Internul
afirm c el n-a trimis pe nimeni în rezerva bolnavului.
Orice comentariu era inutil.
— Vreau s -i v d pe poli iştii care au l sat-o s intre, ceru
Malko.
Şeful poli iei se întoarse şi f cu un semn poruncitor. Diego
Suarez înaint , umil şi viclean. Malko îl m sur din cap pân în
picioare f r s -l cru e.
— Cum ar ta infirmiera asta? întreb el.
Uruguayanul p rea petrificat.
— Purta o masc , rosti el cu o voce gâtuit . Am v zut doi ochi
negri…
— Probabil c ai mai v zut şi dou bra e şi dou picioare, i-o
retez Malko ironic. Nici un semn distinctiv?
Poli istul şov ia, leg nându-se pe înc l rile lui cu bombeu
ascu it.
— Nu, Senor, nu, într-adev r. Nu-mi amintesc. Mi-a spus c
trebuia s -i fac o injec ie. Purta un halat de spital. N-aveam de
unde s ştiu, nu-i aşa?
Îşi ferea privirea de ochii lui Malko. Acesta din urm îşi d du
seama c tipul min ea. S fie, oare şi el complice al rebelilor? Era
stupefiat de îndr zneala lor. Probabil c cea care-l r pise pe Ron
Barber, venise s -l suprime pe patul de spital pe singurul martor
capabil s-o identifice, anulând astfel orice pist de descoperire a
americanului. Poli istul începuse s bat în retragere. Internul de
serviciu intr în rezerv şi se aplec asupra cadavrului.
— A ştiut ce face, remarc el. Doza de cianur a fost foarte bine
calculat .
— Cianura se vinde la voi prin toate farmaciile? întreb Malko.
48
Internul cl tin din cap.
— Nu. A fost nevoie de complicitatea unui medic.
Malko ieşi din rezerv . Pl pândul Ricardo Toledo se agita pe
tocurile lui, mai febril ca oricând. Din nou, culoarul mişuna de
poli işti în civil şi în uniform . Îl v zu pe cel interogat de curând
îndep rtându-se pe culoar. Cuprins de o subit inspira ie, Malko
se lu dup el, racolându-i în trecere pe Chris şi Milton.
Îl l s pe Diego Suarez s coboare cele dou etaje, f r a
interveni. În curtea spa ioas , poli istul se îndrept spre o maşin
Austin 1945, parcat mai la o parte. Malko se întoarse c tre Chris.
— Aş vrea s -l întreb ceva pe individul sta. Cred c el o
cunoaşte pe ucigaşa lui Dennis O’Hara.
— Nu-mi vine a crede! f cu Milton Brabeck, cuprins de o
ferocitate voioas .
Malko deschise portiera Austin-ului în clipa în care poli istul era
pe punctul de a pune contactul.
— Aş mai avea câte ceva s v întreb, spuse el, aplecându-se
spre interiorul maşinii.
— Dar, Senor, v-am mai spus c …
Diego Suarez p rea cuprins de panic .
Malko schi un surâs rece.
— A i min it. Ascunde i ceva şi eu vreau s ştiu ce anume. E în
joc via a domnului Barber…
Malko se aşez al turi de poli ist şi închise portiera. Chris ş
Milton, un grup înduioş tor, se instalar în spatele maşinu ei,
presa i ca nişte sardele.
Chris scoase pistolul cu eava de şase oli şi o sprijini în ceafa
lui Diego. Apoi, ridic piedica.
Diego Suarez tres ri auzind clinchetul metalic.
— Or s se împr ştie creierii peste tot, remarc judicios Milton.
Vorbise în englezeşte.
Diego bâigui:
— Ce zice?
— Î i face o ofert pe care n-ar trebui s-o refuzi, îl inform
politicos Malko. Ori spui adev rul, ori î i zboar creierii…
T cerea dur câteva secunde. Apoi, Diego se descompuse brusc.
— Senor, nu-i ce crede i dumneavoastr , se bâlbâi el.
— Am putea s -l inem cu capul sub ap pân ce-i extragem
r d cina p trat din data lui de naştere, propuse Milton, cu
acelaşi aer ştreng resc.
În cuvinte sacadate, Diego Suarez începu s relateze cum o
49
violase pe infirmier . Nu tocmai mândru, aruncând priviri piezişe
spre Malko.
Deodat , poli istul coborî vocea:
— Când am atins-o, Senor, am sim it o mic asperitate. Pe
coapsa dreapt . Halatul era dat în l turi. Am v zut un fel de
aluni mare, foarte sus, spre dreapta, aproape de…
Îşi c uta cuvintele. Nefericit şi mârşav. Malko îi f cu semn lui
Chris s -şi retrag pistolul. Era evident c Diego Suarez spunea
adev rul. Dar, era imposibil s le pretind tuturor locuitoarelor din
Montevideo s se dezbrace.
— Foarte bine, spuse el. Totul va r mâne între noi.
Poli istul nu-şi ascunse sentimentul de uşurare. Malko ieşi din
maşin urmat de cei doi americani. Singura persoan care-l mai
putea ajuta acum era tr d torul. Tân rul cu maşina Porsche. Dar
Juan Etchepare, consulul Paraguayu-lui, ar fi fost încântat s afle
acest ultim episod macabru. Poate c l-ar fi ajutat s mai
reconstituie câteva parcele de adev r.
În orice caz, noaptea lui era compromis . Ceea ce era foarte
adev rat, date fiind emo iile prin care trecuse Malko.

50
Capitolul VI
— Canos imundos15!
Juan Etchepare îl fixa pe Malko, cu tr s turile brusc întinse,
privirea goal şi mâna crispat pe Nikon-ul lui. Nu-i mai st tea
capul s fac fotografii. Întâlni privirea întreb toare a Laurei
Iglesia.
— Îmbrac -te! îi ordon el brutal.
Chris Jones şi Milton Brabeck se uitau consterna i la tân ra
alungit pe patul rotund, doar cu un minuscul slip roşu pe ea. O
combin muzical , în chip de toalet , rev rsa în surdin o muzic
„pop”, american . Laura se r suci cu fa a în sus, expunând nişte
sâni mici şi plini. Îi zâmbi lui Malko.
— V-am aşteptat la Victoria Plaza, spuse tr gând pe ea o fusti
neagr … N-am ştiut.
Gura îi alunec bizar spre stânga, de parc ar fi vrut s
şopteasc un secret. Ochii plini de via , inteligen i, provocatori, îl
intuiau pe Malko.
— Tot mai vre i s -l întâlni i pe Fidel?
— Mai mult ca oricând, declar el.
Venise direct la vila diplomatului paraguayan dup ce p r sise
Jefatura. Şi pentru a-l preveni asupra asasin rii lui Dennis
O’Hara, dar şi pentru a o reg si pe Laura Iglesia.
De data aceasta, pistoleros erau piti i în gr din . Din fericire,
Malko, precaut, coborâse din Mustang în plin lumin . Evident,
Juan Etchepare nu-l aştepta… Relat rile lui Malko îi t iaser
definitiv elanurile erotico-fotografice al c ror obiect era planturoasa
Laura.
— Vor încerca s m lichideze şi pe mine, bâigui el, l sând jos
Nikon-ul.
Laura tocmai îşi tr gea pe ea o pereche de ciorapi negri. Îşi
scutur p rul lung, privindu-l pe Malko.
— N-o s le mearg cu noi, îl asigur ea.
Laura disp ru în camera de baie. Malko realiz c înc perea în
care se aflau era cu adev rat bizar . Cu oglinzi peste tot. Chiar şi
pe plafon se afla una, lung , dreptunghiular , în dreptul patului.

15 Câini mârşavi.
51
Pu in stingherit, Juan Etchepare, care-i urm rise privirea, preciz :
— Într-un fel, aici este şi studioul meu. Îmi place la nebunie s
fotografiez.
Deschise un sertar şi scoase un pachet de fotografii mari, color,
pe care i le întinse lui Malko. Toate fuseser luate pe imensul pat
rotund. Toate reprezentau fete, cu sau f r Laura. În diferite stadii
de despuiere. Malko r mase uluit în fa a unei superbe tinere femei,
brune, doar în nişte ciorapi roşii lungi, care-i ajungeau pân la
jum tatea coapsei, cu mâinile împreunate pudic dinaintea sexului,
privindu-şi propria imagine cu o expresie ambigu şi senzual .
Dona Maria-Isabel. F r voalet era şi mai frumoas .
Juan Etchepare îşi procura, f r îndoial , nişte distrac ii
ciudate. Laura ieşi din baie.
— Cred c -i timpul s-o termin m cu acei Tupamaros, remarc
sarcastic Malko.
Diplomatul îşi trecu mâna pe frunte. Cu o expresie r t cit .
— Bineîn eles, bineîn eles, f cu el. Eu aş furniza mai ales
armele.
Laura Iglesia ieşi din dormitor. Malko se apropie imediat de
diplomatul paraguayan. Laura Iglesia îl neliniştea pu in.
— Putem avea încredere în ea? îl întreb .
— Deplin , r spunse Etchepare. Îi ur şte pe rebeli. M-a ajutat
deseori. Tat l ei este unul dintre cei mai mari fermieri din regiune.
Dac rebelii ar câştiga partida, el ar fi un om ruinat.
Întotdeauna exist un argument ideologic cu greutate… Cei doi
b rba i i se al turar Laurei în living. Deschisese o sticl de Moet
et Chandon 64 şi mângâia o pisic siamez .
— S mergem la Zum-Zum, propuse ea.
— E discoteca în vog la Montevideo, coment Juan Etchepare.
Acolo o s …
— Atunci, s mergem la Zum-Zum, f cu Malko.
Din nou diplomatul p ru nervos. Clipea des în spatele lentilelor
şi nasul lui mare se f cuse parc şi mai lung.
— Sper s nu încerce nimic împotriva mea în noaptea asta, rosti
el vrednic de mil ..
Malko avu o inspira ie subit , v zându-i pe Chris şi Milton
tol ni i în fotolii.
— Vre i s vi-i împrumut pe pistolarii mei? se oferi el amabil. În
seara asta n-aş avea nevoie de ei şi sunt nişte b ie i pe care se
poate conta.
Auzind c sunt trata i de pistolari, Chris şi Milton se îmbufnar .
52
Nu intra în regulile sindicale…
— A i face aşa ceva? întreb îngrijorat Etchepare.
— Como no, îi r spunse Malko, afişând o curtoazie pu in
distant , foarte iberic .
Ca pentru Zum-Zum, Chris şi Milton ar fi fost discre i ca maşina
pompierilor…
— V place aici? îi întreb .
— Parc am fi în California, r spunse Milton, care c l torise la
via a lui.
— Ei bine, atunci o s v petrece i noaptea în casa domnului
consul. S veghea i împreun cu confra ii voştri locali asupra
s n t ii Excelen ei Sale…
Chris arunc o privire chiorâş diplomatului paraguayan. Dac
ar fi fost dup el, Etchepare putea fi lichidat pe loc.
— Vorbi i serios? întreb el.
— Serios, confirm Malko.
Cei doi americani c zur pe gânduri, privind picioarele groase,
îmbr cate în negru ale Laurei. Ca din întâmplare, tocmai cu ea
pleca Malko…
Acesta savur cupa de Moet şi se ridic .
*
* *
Fidel Cabrero trecu în viteza a cincea, îşi l s mâna câteva
secunde pe levier, apoi o strecur ca din greşeal pe coapsa Lindei.
Ea nu clinti, cu ochii inti i pe direc ia de drum, de parc n-ar fi
sim it nimic.
— Cu cât mergem? întreb ea.
— Cu 170, r spunse mândru Fidel Cabrero. În curând atingem
200…
Linda scoase un mic ip t de încântare. Era o fetişcan
fermec toare de optsprezece ani, cu o siluet ca de Tanagra16, cu
sâni agresivi şi p rul lung, aproape blond. Dac n-ar fi fost
Porsche-ul n-ar fi acceptat nici în ruptul capului s ias cu un
b iat şchiop ca Fidel. Se l uda întotdeauna c flirtase cu cei mai
frumoşi b ie i din colegiul Stella Maris. Din confiden ele
prietenelor ei, Fidel aflase c nu se d dea înapoi de la anumite
extravagan e sexuale, dac i se cereau cu destul insisten . Dar

16 Localitate din Grecia (Beofia), celebr pentru elegantele statuete din


p mânt ars, provenind din sec. al IV-lea înainte de Christos, (n.tr.).
53
împrumuta urgent un aer pudic, dac b iatul n-o excita.
Fidel îşi plimb pu in mai sus mâna aşezat pe coaps , privind
drumul dinaintea lui. Linda purta un mini, ca de obicei. Îi sim i
sub degete carnea elastic , pielea c ldu care i se oferea. Îşi ridic
şi mai sus mâna cu gura uscat . Brusc, ap ru o groap în şosea şi
se v zu nevoit s apuce volanul cu amândou mâinile, pentru a
evita derapajul. Pe urm , nu mai îndr zni s repete gestul.
Continua s conduc , strângând volanul în mâini, f r a for a prea
mult maşina. Îi era team s nu strice motorul.
Întoarse capul şi d du cu ochii de profilul orgolios al sânilor
Lindei.
— Mergem dup aia la Zum-Zum? propuse el pe un ton degajat.
La discotec ar putea s bea ceva, ceea ce lui i-ar da curaj, iar
pe ea ar dezghe a-o. Apoi, cum Linda locuia în Carrasco, ar g sit o
modalitate s opreasc pe una dintre aleile liniştite… Frem ta
amintindu-şi de ce-i povestiser prietenii lui.
Linda suspin ipocrit.
— Mi-ar face mult pl cere, declar ea, dar mâine diminea
trebuie s m scol devreme.
S se plimbe cu Porsche-ul era pl cut. Dar s mearg la Zum-
Zum cu un tip care nu putea dansa din cauza piciorului, nu mai
era deloc amuzant. Mai ales c ar fi pip it-o ca un nebun în timpul
melodiilor lente.
— Nu st m mult, pled Fidel.
Linda îşi scutur pletele blonde şi întoarse capul spre b iat cu o
expresie parşiv .
— Ar fi mai bine s m conduci acum acas . În felul sta ne-am
putea opri pu in s st m de vorb .
Fidel gândi c în cele din urm avea s -şi ating scopul. Pe
urm , o s se duc singur la Zum-Zum. Ca întotdeauna. Uneori
ag a fete care aveau chef s fac un tur cu maşina lui. Încetini,
verific dac şoseaua era liber şi întoarse spre Montevideo.
Mersul rotund al motorului îl mai linişti pu in.
— Mân mai repede, ordon Linda. Ador viteza.
Încerca o pl cere senzual s vad arborii de pe Interbalnearia
gonind în urma lor. Fidel se conform .
*
* *
Ron Barber deschise ochii cu un geam t de durere. Adormind,
se sprijinise cu spatele de zid. De dou zeci şi patru de ore era

54
b tut cu o curea de ventilator luat de la un camion şi i se punea
mereu aceeaşi întrebare.
— Cine este tr d torul?
Loviturile plouau cu nemiluita pe corp şi pe fa , aplicate de
tineri Tupamaros, care-l b teau f r ur şi f r grab , foarte
serioşi. Dar f r întrerupere. Nu apucase s doarm mai mult de
patru ore.
Lac tul zorn i. Veneau s -l ia pentru o nou repriz . Ca s le
demonstreze c nu-i învins, se ridic singur. Dar în sinea lui
tremura… Cât o s mai poat reziste? Îi luaser ceasul şi pierduse
no iunea timpului.
Cu becul care ardea f r întrerupere nu mai ştia dac era zi sau
noapte în acea închisoare a Poporului…
Studentul cu ochelari îl scoase din celul . Ron abia se mai
putea ine pe picioare.
— Urc .
Cu greu, Ron Barber o porni pe sc ri . Nu servea la nimic dac
rezista. Trebuia s -şi dr m luiasc energia. Ca s le fac fa şi s
tac . N-ar fi crezut niciodat c goliciunea lui l-ar fi stânjenit în
asemenea m sur în fa a altor oameni…
Se sim ea sl bit şi i se învârtea capul. Ce f ceau cei de afar
pentru salvarea lui? Cunoştea bine ineficien a poli iei uruguayene.
Cât despre Juan Etchepare, el probabil c se mul umea
fotografiindu-şi fetele. Prea fricos pentru a întreprinde ceva. Nu-i
mai r mâneau decât prietenii din O.S.S., afla i în birourile din
Washington. Ei probabil c nu-l vor l sa. Imaginea lui Maureen îi
trecu prin fa a ochilor, dar o alung rapid.
Nu era momentul. Nu-l scoseser ei din groapa aceea pentru
treburi pl cute. Ajunse în pivni . Îl recunoscu pe unul dintre
rebelii care-l torturaser . Slab, cu din i proeminen i şi zâmbet
trist. Aerul unui hindus. Individul îi ar t o saltea veche întins pe
o somier metalic ..
— Culc -te acolo, ordon hindusul.
Ron Barber se supuse, str b tut de fiori. Salteaua era ud .
Pricepu ce avea s -l aştepte.
Capul i se goli şi stomacul i se strânse ghem de spaim .
Tân rul cu ochelari se apropie de el cu o glug dintr-o pânz
groas legat cu un şiret. O trase pe capul lui Ron Barber f r
menajamente şi o înnod în jurul gâtului. Americanul se sim i
sufocat: şi pânza era ud .
Nu procedau astfel pentru a nu-i putea identifica pe tor ionari.
55
Dar, psihologic, tortura era şi mai greu de suportat… eava unui
pistol i se propti în ceaf şi sim i c i se scoteau c tuşele.
— Nu mişca, gringo! rosti autoritar tân rul cu ochelari.
N-avea de gând s se mişte. Unde s se duc ?
Îi legar cearşafuri ude în jurul încheieturilor şi a gleznelor.
Z cea întins pe spate, una cu salteaua, cu mâinile şi picioarele în
l turi. Încerca s respire regulat sub glug , dar inima îi zvâcnea cu
vitez , mai s -i sparg pieptul. Îi auzi pe ceilal i doi b rba i
treb luind în jurul lui. Într-o frac iune de secund avu o vedenie.
Aproape aceeaşi scen . Dar el era cel în costum şi cravat , în
picioare, lâng un om în pozi ia lui actual . Un Tupamaro. Murise
dup şedin a aceea. Spânzurat în celula Jefaturii.
— Unda e picana? întreb o voce calm .
Ca şi cum ar fi întrebat: „Unde sunt ig rile?”… Americanului i
se accelerar b t ile inimii. Picana era electrodul, în argou poli ist.
Elementul num rul unu în tortura prin electricitate. Metod
american importat în Uruguay.
Apoi, nu se mai întâmpl nimic. Sub glug , lui Ron Barber îi
venea s strige s înceap o dat . În acelaşi timp, ştia c -l
aşteptau suferin e cumplite. Dac nu intervenea un accident,
tortura prin electricitate se putea prelungi la infinit cu un individ
aşa solid ca el…
O uş cl n ni. Ron auzi o voce de femeie şi o recunoscu
imediat: era vocea tinerei Tupamaro care-l r pise. Se foir , se
învârtir , apoi tân ra îi vorbi chiar în ureche:
— Cine te informa, gringo?
Surprins, Ron nu r spunse imediat. Apoi, articul :
— Nu m informeaz nimeni.
Auzi un oftat exasperat.
— Imbecilule! Pân la urm ai s vorbeşti tu. Ai s ajungi s
înnebuneşti. Şi o s avem grij s nu te l s m s te sinucizi.
Ron Barber se întinse brusc c un arc. Electrodul îi fusese
aplicat pe încheietura mâinii, prin cârpele ude. Se auzi gemând şi
se zvârcoli. Senza ia era atroce. Necru toare, fata plimb
electrodul de-a lungul bra ului. Sim ea bila mic alergându-i pe
piele şi dezl n uind senza ii oribile, inumane. Strânse din f lci mai
s le rup , ca s nu urle, s reziste.
Totul se opri brusc. Era lac de sudoare.
— Tot nu vrei s ne spui cine e? întreb vocea dulce şi
nemiloas . Greşeşti…
Se aplec deasupra lui.
56
— Dup ce am s termin interogatoriul, n-ai s mai po i face
dragoste niciodat .
Delicat, tân ra îi apuc penisul şi-i dezveli glanda cu
profesionalismul unui medic. Involuntar, Ron încerc s se trag
înapoi. Dar era complet neputincios.
Se scurser câteva secunde, care durar cât o eternitate şi
picana intr în contact cu pielea delicat a sexului. Mica bil
metalic se lipi de orificiu, inut de fat cu o mân ferm .
Ron avu impresia c explodeaz . Url cât îl inu gura, s -şi rup
coardele vocale, cu trupul zguduit de spasme incontrolabile, cu
balele curgându-i pe sub glug şi ochii ieşi i din orbite.
Avea impresia c partea de jos a abdomenului i se despicase în
dou , c i se smulgeau rinichii şi mai ales m dularul. C i se
c scase o gaur între coapse. Durerea era atât de inuman c nu
mai putea nici s urle.
Îi era imposibil s -şi dea seama cât timp durase totul.
Când îşi rec p t cunoştin a, vocea suav îi murmur în
ureche:
— Am fi putut crede c ne afl m la Jefatura, nu? Am s
continui pân ce ai s vorbeşti. Chiar dac ai s crapi.
O auzi dând ordin s fie udate din nou bandajele care se
zvântaser . Ca s treac mai bine curentul. Ron tremura din cap
pân -n picioare, f r s se poat controla. Avea impresia c sexul
lui ajunsese o bucat de lemn carbonizat.
— P cat pentru nevast -ta, remarc fata. O s se vad nevoit
s -şi g seasc alt b rbat cu care s fac dragoste.
Ron spera ca r gazul s mai dureze. Dar imediat electrodul i se
aşez pe piept, în dreptul inimii. Gura i se deschise mare, îns nu
ieşi nici un sunet. Avu impresia c inima îi invadase tot pieptul, c
sângele îl sufoca şi era gata s moar . Înc o dat supliciul se opri.
Îi trebuir mai multe minute s -şi recapete suflul.
Deodat , un sunet neaşteptat îi ajunse la urechi: o muzic pop
pus tare, în apropierea lui. Era un cântec cunoscut, al c rui titlu
nu şi-l putea aminti. Vocea suav a fetei îi vorbi în ureche:
— Urli prea tare, gringo. Acum avem tot timpul. S ştii c -mi
place mult muzica de dans. N-am s - i mai pun nici o întrebare.
Dup ce ai s te saturi de suferin , ai s -mi dai numele pe care-l
vreau.
Ron Barber îşi muşc gluga. Dar, când teribila bil îi atinse iar
sexul, scoase un urlet atroce. Din nou îşi sim i vintrele clocotind.
De data asta ştia c tortura nu se va opri nici dup zece minute.
57
*
* *
Laura Iglesia înghi i dintr-o dat trei pilule roz.
— Asta-i cina mea, coment ea cu un râs nervos. Sunt mult
prea gras . Dar situa ia asta n-o s dureze. Acum doi ani eram
slab ca o biafrez …
Îşi puse picior peste picior, dezgolindu-şi sfid tor pulpele
dolofane. Purta o bluz de m tase imprimat , direct pe piele. Era
pentru prima oar c Malko vedea un bar de noapte pe piloni.
Zum-Zum ar ta ca un cub de beton coco at pe stâlpi de ciment, cu
ferestre mari, acoperite de draperii închise la culoare, ridicat la
picioarele imensei cl diri Triamericana, de pe bulevardul Rambla.
Un poli ist în uniform îl asista pe cerberul în smoching de la
poart . Laura Iglesia p rea s fie foarte popular . De cum intrar ,
o jum tate de duzin de b ie i venir s-o s rute. Discoteca era
mic , cu un ring de dans minuscul, un bar lâng intrare şi
„alveolele” confortabil tapisate cu perne. Laura îl trase pe Malko
într-una, cea mai retras . Un bec anemic pus pe masa joas difuza
o lumin abia suficient s te po i vedea la fa . Discurile se
succedau f r întrerupere şi ringul era plin de cupluri care, dac
ar fi fost sudate de pardoseal , nu s-ar fi mişcat mai mult…
— E plin de Tupas, remarc Laura vesel . Malko se mir totuşi.
— Unde-i vezi?
Tân ra ridic din umeri.
— Jum tate dintre tinerii de aici fac parte din organiza ie. Îi
ascund pe tipii c uta i, poart mesaje, îşi pun la dispozi ie
maşinile. Montevideo e un oraş mic. Tinerii nu schimb şcolile,
merg împreun din clas în clas şi se cunosc de la gr dini . Din
cauza asta poli ia întâmpin atâtea dificult i în penetrarea
mişc rii.
Pe ring se aduna din ce în ce mai mult lume pentru a asculta
„Mr. And Mrs. Jones”.
— Aş vrea s dansez, spuse Laura.
*
* *
Erau lipi i unul de cel lalt, imobili. Laura îşi petrecuse bra ul în
jurul gâtului lui Malko, cu obrazul l sat pe pieptul lui.
Discul f cu loc unui jerk. Laura se desprinse de Malko la vreo
trei metri şi, începu s se mişte îndr cit. Cu cât bea mai mult, cu
atât i se destindeau tr s turile. Brusc, se apropie de el şi-i spuse

58
în şoapt :
— sta-i b iatul pe care-l c uta i.
Malko se întoarse şi d du cu ochii de un tân r înalt cu barb ,
bine propor ionat, în baston şi cu nişte ochi blânzi şi timizi în
spatele ochelarilor de elev sârguincios.
Nici pe departe alura unui tr d tor…
Se instalase la bar şi observa ringul. Mai multe fete îi zâmbir
trecând pe lâng el. Se amuz ridicând uşor cu bastonul rochia
uneia dintre ele, care se feri râzând.
Malko o conduse pe Laura spre alveola lor. Fata d du peste cap
dintr-o r suflare un pahar plin ochi cu scotch şi se pr v li între
perne, practic în bra ele lui Malko, care observ în ochii ei o
expresie buimac , r t cit , tulbure.
— M simt tare ciudat, murmur ea. Aşa p esc întotdeauna
când amestec alcoolul cu pilulele mele.
Prin es tura uşoar a bluzei, vârfurile sânilor ei începur s
dea semne de via . Ca din joac , îi descheie c maşa lui Malko,
descoperindu-i pieptul.
— Nu purta i medalioane, remarc ea. Pe la noi, to i b ie ii au.
De câte ori se culc cu vreo fat mai adaug unul… (Începu s
râd ). Se vede treaba c nu v culca i prea des cu fete…
Se azvârli brusc peste el şi buzele i se lipir de pieptul lui Malko,
f r s -l s rute cu adev rat. Dar într-un fel foarte intim. Ca şi
când ar fi fost singuri, capul îi coborî tot mai jos. Se îndrept
pentru câteva secunde şi, adunând pernele în jurul ei, plonj din
nou asupra lui Malko. Cum el încerca s se elibereze, îşi în l
capul indispus :
— Nu v plac deloc, nu-i aşa? spuse ea cu am r ciune. Sunte i
atât de frumos! A i putea avea toate fetele pe care le-a i dori. Eu,
eu sunt mult prea gras .
— Ave i mult farmec, afirm Malko, preocupat s nu-l piard
din ochi pe tân rul b rbos.
Laura Iglesia nu r spunse. Capul i se pr buşi iar peste el. Când
Malko îi sim i gura arz toare, tres ri sufocat c cineva se putea
deda unor asemenea activit i într-o discotec la mod din
Montevideo… Ascuns printre perne, Laura îi administra un
tratament care n-ar fi dezam git o profesionist … Cu
automatismul neîndur tor al unui somnambul. Un chelner le
aduse vodc ruseasc Laika, comandat de Malko. Fata parc nici
nu-l observ … R sturnat între perne, sem na cu un boa
constrictor pe cale s înghit un iepure, atât îi erau gesturile de
59
m surate şi tandre.
Malko închise ochii, dep şit. La naiba cu conformismul. În
câteva secunde avea s explodeze în gura unei dame pe care o
cunoştea doar de câteva ore şi care reprezenta una dintre cele mai
bune partide din Montevideo.
Îşi deschise ochii. B rbosul p r sea barul, sprijinindu-se în
baston… Malko tres ri atât de violent încât ajunse s scape din
gura aceea vorace. Laura morm i şi se ag de el. Malko ezit o
secund între datorie şi pl cerea momentului. Apoi, îndep rt uşor
capul Laurei stupefiate, îşi potrivi hainele în grab şi se ridic .
— M întorc imediat, spuse el cu un zâmbet jenat.
Laura îl fix cu ochi de nebun , apoi, izbucnind în hohote de
plâns, îşi înfund capul între perne.
Niciodat în via a ei nu mai încercase o asemenea umilin .
*
* *
Ron Barber îşi reveni din toropeal sub efectul alcaliului
administrat, care-l ajuta s respire. Leşinase de mai multe ori. Nu-
i scoseser gluga şi avea impresia c mai multe persoane se
reuniser pentru a-l tortura. Se întreba cât timp va mai fi în stare
s reziste. Tot corpul îi era ca o ran deschis .
Auzi o discu ie în şoapt , apoi cineva vorbi:
— Nu s-a s turat de picana…
— Vrei s -i mai dai un pic?
— Oh, sigur!
Cu nervii ghem, Ron aştepta s i se aplice electrodul pe piele.
Încerc înc o dat o durere atroce, care nu putea îns ucide. Apoi,
parc -i explod capul. Îi b gaser oribila bil în ureche. Creierul
începu s -i fiarb şi ochii îi s rir din cap. Totul dur numai
câteva secunde.
O voce neliniştit rosti:
— Ei, vrei s -l omori sau s -l scrânteşti! mai bine aplic -i pe
boaşe. N-are cum s -i mai d uneze pentru c n-o s mai aib
ocazia s fac dragoste.
— Trebuie s vorbeasc nenorocitul sta de gringo, f cu cealalt
voce.
Electrodul îi atinse vintrele şi Ron se chirci. Deschise gura s le
spun c ar vrea s vorbeasc , c totul era lipsit de importan ,
dar nici un sunet nu-i ieşi din gâtlej. Pentru moment era mut.
Nu avea decât o singur dorin : s doarm . M car o or . Restul

60
i se p rea zadarnic şi lipsit de importan .

61
Capitolul VII
Micul parching care înconjura Zum-Zum-ul era plin de maşini.
Una mai pr p dit ca alta. Malko se strecur pân la Fidel
Cabrero, aflat pe punctul de a intra într-un superb Porsche vernil,
911 S. O maşin care l-ar fi costat pe un muncitor uruguayan
salariul pe trei sute de ani… B rbosul întoarse capul auzind paşi,
f r o nelinişte aparent . Malko se opri chiar lâng maşin , ca şi
când ar fi c zut în admira ia ei.
— Frumos autoturism, remarc el în spaniol .
Chipul blând al lui Fidel Cabrero se lumin pe dat de un
zâmbet încântat.
— E singurul 911 S din tot Montevideo, spuse el cu mândrie.
Fac mai pu in de o or pân la Punta…
Malko studie figura adolescentului. Nu-i venea a crede c era
amestecat în evenimente atât de dramatice. Ai fi zis, un b ie el
cuminte care asculta de t ticul, f r probleme.
— V pricepe i la maşini, Senor? întreb tân rul intrigat de
t cerea lui Malko.
Acesta din urm schi un zâmbet rece.
— Pu in. O maşin ca asta trebuie s coste aici o avere, nu?
— 500.000 de pesos, preciz Cabrero.
Malko îi c ut privirea, cu bra ul sprijinit de portier .
— Ron Barber v-a oferit-o, nu-i aşa? rosti el blând.
Fidel Cabrero avu impresia c i se opreşte inima. Cine era acest
necunoscut elegant, care p rea s -l cunoasc , la curent cu
secretul lui ascuns cu atâta dib cie? Un secret care putea s -l
coste via a. Primul lui reflex fu s-o rup la fug , s -şi porneasc
motorul atât de puternic… Dar str inul îl prinsese de bra .
— Trebuie s v vorbesc, f cu el pe un ton f r replic . Dac -i
posibil, s nu fim v zu i. Ar fi mai bine pentru dumneavoastr .
Deschide i-mi!
Malko înconjur maşina. Cabrero se l s pe spate şi întinse
bra ul ca s deschid cealalt portier . Malko urc şi îşi puse
revolverul extraplat pe genunchi.
— Ia-o pe Rambla. Întrevederea noastr ar putea s dureze.
*
* *
62
Tân ra revenise. Îi recunoştea atingerea delicat şi feroce,
inuman . Niciodat , chiar şi la Jefatura, Ron Barber nu v zuse un
poli ist atât de înverşunat împotriva celui torturat. Momentul lui
de sl biciune trecuse, dar sim ea c ar fi putut ceda dintr-o clip
în alta. Tupamara proceda prin atingeri uşoare, dup ce umezise
din nou cârpele din jurul pumnilor lui şi a gleznelor. Pu in pe gât,
pu in pe cap, pe piept, apoi pe burt .
Poznaş , îi atinse picioarele. Acum urca… Îşi sim i din nou
sexul sfâşiat de o durere fulger toare.
— Ai curaj, gringo, remarc ea ca pentru sine. Dar n-o s - i
serveasc la nimic.
Ron avea impresia c devenise o cârp inert , lipsit de
capacitatea de a mai gândi. Gluga îl sufoca. Vomitase în interiorul
ei, dar nimeni nu acceptase s i-o schimbe.
— Înainte, c tre genera iile viitoare, rosti fata cu un umor
feroce. Între timp, individul pe care tu îl protejezi face probabil ochi
dulci vreunei tipe. Poate chiar neveste-tii, gringo… Nu-i bine s laşi
femeile mult vreme singure…
Picana îi atinse un testicol, apoi, deodat , i se înfipse în anus.
Vintrele îi explodar .
— Muzica! strig fata, pentru a acoperi urletele americanului.
Nu era nevoie s fie tulburat acel cartier liniştit din Montevideo.
*
* *
— V jur c nu ştiu nimic, repet pentru a dou zecea oar Fidel
Cabrero. V jur pe mama mea…
Ochii aurii ai ui Malko îl intuir cu intensitate aproape
hipnotic . Tân rul reprezenta o enigm pentru el. Nici pomeneal
de turn torul clasic. O fiin înnebunit , naiv , iresponsabil …
Panica îl f cuse s transpire în aşa m sur încât mirosul de
sudoare îl acoperea pe cel de piele nou al maşinii. Se parcaser la
Carrasco, în fa a vechiului hotel-cazino, pe malul golfului Rio de la
Plata. Din timp în timp, trecea icnind câte o rabl de maşin .
— Trebuie s ştii unde se afl ascunz toarea prietenilor
dumitale, insist Malko. Calitatea informa iilor furnizate lui Ron
Barber demonstreaz c eşti foarte bine introdus în mişcarea
revolu ionar .
Fidel Cabrero lovi cu palma în volan.
— Nu! Nu! V asigur, celulele sunt foarte compartimentate.
Exist zeci de ascunz tori, nu le cunosc pe toate…

63
— Ştii c au de gând s -l omoare?
Cabrero nu r spunse. P rea de doisprezece ani, în ciuda b rbii
lui. Cum naiba de se l sase antrenat în murd ria asta? Pentru a-l
destinde, Malko îl întreb cu blânde e:
— De ce furnizezi informa ii la CIA? Doar ştiai care puteau fi
urm rile…
M rul lui Adam al tân rului urc şi coborî. Spuse cu o voce
imperceptibil :
— Ştiu… N-am vrut… Dar…
— Dar ce?
Fidel şov i.
— Oh! E o idio enie. Am solicitat o burs pentru a merge în
S.U.A. Acolo via a e foarte scump pentru noi. Directorul colegiului
m-a trimis la consilierul cultural al ambasadei americane. A fost
foarte gentil cu mine, ne-am simpatizat imediat. M-a invitat la
cocteiluri. L-am întâlnit pe domnul Ron Barber. Şi el a fost foarte
dr gu cu mine. Din întâmplare, mi-a pomenit de Tupamaros. I-am
spus c -i dezaprobam, într-o oarecare m sur pentru a-i face
pl cere. Şi pe urm , într-o sear , m-a invitat s cin m la Galeon.
Am b ut vin şi i-am povestit de toate. Domnul Barber mi-a vorbit
de un medic tupa pe care nu puteau s pun mâna. I-am spus c -l
cunoşteam, cred c i-am dat chiar numele.
— Cum de-l ştiai?
Fidel Cabrero îşi l s capul în jos. Vocea lui deveni şi mai
înceat .
— Era tat l unei fete de care m îndr gostisem.
— Şi?
În maşin se l s un lung moment de t cere. Nu se auzea decât
fream tul valurilor m rii. În sfârşit, tân rul uruguayan relu :
— O s pt mân mai târziu, acest om a fost împuşcat de nişte
necunoscu i pe când ieşea din cas . Împreun cu so ia lui… La
început n-am f cut nici o leg tur . Apoi am aflat c domnul Barber
lucra la Jefatura, c era şeful rangerilor americani17… (Trase
adânc aer în piept). Am plâns o zi întreag . Îmi venea s m duc şi
s le spun tot alor mei. Domnul Barber mi-a telefonat, dorea s m
vad . A fost un moment groaznic. L-am înjurat, l-am amenin at. El
era foarte calm. M-a l murit c acei oameni erau nişte criminali, c
doctorul tr sese asupra celor care veniser s -l aresteze, c ei n-au
vrut s -l omoare. Dar c eu merit o recompens …

17 Soldat american din trupele de şoc, (n.tr.).


64
Câteva zile mai târziu, am primit un telefon de la garajul
Volkswagen. O maşin Porsche era la dispozi ia mea.
— Cum le-ai explicat prietenilor?
Fidel zâmbi trist.
— Am un unchi în Germania. Le-am spus c a vrut s -mi fac o
pl cere cu ocazia anivers rii celor dou zeci de ani ai mei. C acolo
nu costa scump.
T cere. Malko reflecta. Amar. Serviciile secrete sunt întotdeauna
f r mil . Fidel era şi el o victim …
— Şi pe urm ? întreb el.
— N-am avut curajul s nu iau maşina, m rturisi b iatul. Era
visul meu. Îi vorbisem despre el domnului Barber. Acesta m-a l sat
în pace câteva s pt mâni. Apoi, m-a contactat din nou. Mi-a dat de
în eles c Tupamaros nu aveau încredere în mine, c eram în
pericol… Bineîn eles, mi s-a f cut fric . Atunci mi-a zis: „Singura
modalitate de a nu- i risca via a e s -i predai pe to i. Pe cei
importan i, pe şefi. Nu li se va face nimic r u. Vor fi doar b ga i la
închisoare…”
Vocea lui Fidel Cabrero se frânse.
— Urm torul a disp rut f r urm . Ziarele au scris c fusese
executat de un Comando Cassa Tupamaro… Eu ştiam care era
realitatea, dar nu mai puteam da înapoi. Şi îmi era din ce în ce mai
fric . To i colegii mei sunt Tupas. Cu piciorul meu, le eram mai
pu in util, dar îmi spuneau tot. Şi pân acum nimeni nu m-a
b nuit.
Malko se v zu nevoit s -şi adune tot curajul pentru a continua
interogatoriul. Fidel îi f cea mil . Dar el avea s fie strivit de
mecanismul monstruos al serviciilor secrete. Chiar dac Ron
Barber ar reuşi s scape.
— Cine este fata care a condus r pirea? întreb el.
Fidel Cabrero îşi scutur capul.
— Nu-i ştiu numele, v jur. Sunt multe cele care lucreaz
pentru Tupamaros.
Inspirat subit, Malko îl întreb :
— Era cu adev rat o dominican , nu-i aşa?
Cabrero tres ri.
— Cum de-a i aflat?
T cu brusc. Conştient c vorbise prea mult. Malko îşi d du
seama c nimerise în sfârşit peste un fir serios.
— Am aflat, afirm el pe un ton f r replic . Dar cum de se
amestec nişte c lug ri e în asemenea r piri?
65
Tân rul ezit . Sub privirea inchizitorial a lui Malko, începu s
vorbeasc :
— Oh, nu sunt chiar c lug ri e în adev ratul în eles al
cuvântului. Exist o m n stire de dominicane pe strada General
Rivers, cu novice. Tinere care poart de pe acum rasa
c lug reasc , dar care n-au depus înc leg mântul. Pot ieşi cu
uşurin în oraş sau merge la ele acas .
— E tot ce ştii?
— Da.
În spatele lentilelor, ochii îi jucau în lacrimi. Lui Malko i se f cu
sil de sine însuşi, dar îşi spuse c trebuia s -l strâng bine cu
uşa pe b iat. S fie sigur de colaborarea lui.
— Exist riscul ca Ron Barber s fie interogat. Ai tot interesul
ca el s fie repede eliberat.
Tân rul ridic din umeri şi se întoarse c tre Malko.
— Chiar crede i c treaba asta are vreo importan pentru
mine? Nu mai mi-e fric de moarte. Înainte eram nefericit din
cauza piciorului meu. Fiindc nu puteam dansa, fetelor nu le f cea
pl cere s mearg cu mine la Punta. Dar acum m apas
greutatea asta, toate secretele pe care nu le pot m rturisi nim nui.
— Du-m înapoi la Zum-Zum, spuse Malko.
Pentru moment, aflase destul. Fidel puse maşina în mişcare şi
întoarse. Merser în t cere pân la discotec . Pu in mai înainte de
a intra în parcare, Malko îi spuse lui Fidel Cabrero s opreasc .
— Unde aş putea s te mai întâlnesc?
Fidel şov i.
— Trec în fiecare sear pe la Zum-Zum. Sau la universitate. E de
preferat s nu veni i la mine acas , nu?
— Încearc s afli mai multe despre fata asta, îi ceru Malko.
Coborî din maşin şi trânti portiera. Mustangul lui aştepta în
parcare. Probabil c vulcanica Laura îşi g sise o alt victim pe
potriva poftelor ei sexuale. Se hot rî s mearg la culcare. De inea
acum dou indicii, care, teoretic, i-ar fi permis s-o identifice pe
autoarea r pirii. Nu-i r mânea decât s dezbrace întreaga
m n stire de dominicane…

66
Capitolul VIII
— Cineva doreşte s v vad …
Glasul Laurei era misterios nevoie mare. Nu-i purta pic , deşi
Malko nu avusese timp s -i explice de ce plecase în ajun. Dormise
prost tot întrebându-se cum ar fi putut s-o identifice pe
misterioasa dominican , f r a declanşa un scandal de pomin .
Nici m car pistolarii lui Ricardo Toledo n-ar fi fost în stare s
dezbrace o m n stire de dominicane din Montevideo. Ar fi
însemnat s declanşeze o revolu ie. Or, pentru moment, Malko nu
vedea o alt modalitate de a merge pe filier .
— Cine? întreb el.
— Nu pot s v spun la telefon, replic Laura.
Ceea ce confirma b nuielile lui Malko, se produsese: miracolul.
— Vin imediat, spuse el.
— Singur, mai ad ug tân ra uruguayan . E nevoie de o
discre ie absolut .
Închise telefonul. Malko îşi lu pistolul extraplat şi se duse s
previn gorilele c puteau face o orgie cu Pepsi-Cola în aşteptarea
lui. Dar, din pruden , le spuse unde se ducea.
Chris Jones îşi etalase pe pat piesele dragului s u pistol „38” şi,
se antrena demontându-l cu ochii închişi.
— Dac nu m întorc în dou ore, îi avertiz el, veni i s m
c uta i. Chiar şi cu tancuri, dac o s fie nevoie.
Nu era cazul s le spun de dou ori. Chris şi Milton ardeau s -
şi g seasc un adversar pe potriv . Altceva decât un neispr vit de
vagabond cu un cu it.
Ca de obicei, Malko aştept ascensorul cinci minute bune. Afar
b tea un vânt furios. Enorma anten metalic de pe cl direa
General Electric, din col ul Pie ii Independen ei, se zgâl âia sub
rafale. Mustangul demar aproape f r a se l sa rugat. În mod
cert, era mai periculos s -l conduci decât s -i înfrun i pe rebelii
uruguayeni. Malko t ie prin trista strad 18 Iulie – ultima revolu ie
atestat de anale – pentru a da în Rambla, prin strada Massini. În
fa a prim riei din c r mid roşie era o manifesta ie.
Acceler pe aleile pustii din Carrasco. Se gr bea într-adev r s
ia în piept problemele. În ciuda celor aflate despre Ron Barber, îi
era mil de el. Grilajul vilei lui Jaun Etchepare era deschis. Intr şi
67
opri în fa a uşii. Abia apuc s ias din maşin , c Laura Iglesia îi
şi deschise. Se apropie de el:
— Îmi cer scuze pentru asear , murmur ea, când îmi iau lithiul
nu mai ştiu ce fac…
— V rog, rosti Malko. Eu sunt cel care m-am comportat urât.
Juan Etchepare este acas ?
— Nu. Lipseşte pân la ora patru. I-a luat cu el şi pe b ie i.
Intra i.
Malko o urm în interior. Era foarte demn , îmbr cat într-un
pantalon şi o şemizet opac . O pisic veni s i se frece de
picioare. Livingul era gol.
— Mi-a i spus c …
Laura Iglesia schi surâsul ei ciudat din col ul buzelor şi, cu
degetul îi ar t uşa care d dea în „studioul” lui Juan Etchepare.
— Sunte i aşteptat acolo.
Intrigat, Malko se apropie de uş . Laura îl observ . În momentul
în care d du s intre, observ deodat un reflex în oglinda de pe
perete: dou picioare lungi în ciorapi de culoare închis şi o
voalet .
Stupefiat, b tu în retragere. Laura îşi duse degetul la buze.
Ridicându-se pe vârful picioarelor îi şopti lui Malko la ureche.
— Ea mi-a telefonat! A vrut s v întâlneasc neap rat. Ştia c
azi Juan nu-i acas … şi c eu n-am s -i spun nimic.
Hot rât lucru, când femeile din lumea bun vor s -şi fac de
cap, nu le mai pas de nimic.
— Dar am v zut-o o singur dat , numai trei minute! zise
Malko. E o nebunie.
Laura ridic din umeri.
— Nu fi i prost, îl îndemn ea. Dona Maria-Isabel este una
dintre cele mai frumoase femei din Uruguay. Eu v las.
Se îndrept c tre uş . Descump nit, Malko o lu spre camera
cu oglinzi şi cu ciudatul pat rotund. N-o s ajung în felul sta la
Ron Barber, dar instinctul lui de mascul îi interzicea s dea bir cu
fugi ii. Via a e prea scurt .
*
* *
Se privir câteva secunde f r s ştie ce s spun . Maria-Isabel
era aşezat pe marginea patului, picior peste picior. Înf şurat
pân la gât în mantoul ei din şantung negru, cu fa a ascuns sub
voalet . Exact ca prima oar când o z rise Malko. Îi ghici un surâs

68
uşor în spatele voaletei:
— Bonjur, spuse Maria-Isabel Corso. Sunt încântat c a i venit.
Vocea ei adânc şi controlat f cu s -l str bat pe Malko un fior
delicios. Opt pentru o galanterie extrem ca fiind singura
atitudine posibil fa de prezen a tinerei femei.
— Aş fi venit şi mai repede dac aş fi ştiut c -i vorba de
dumneavoastr , rosti Malko.
Maria-Isabel râse cu delicate e.
— Mincinosul! Când ne-am v zut prima oar abia dac v-a i
uitat la mine…
Se ridic şi începu s -şi descheie mantoul.
— Nu vre i s -mi da i o mân de ajutor?
Malko îi coborî veşmântul de pe umeri. Pe dedesubt, purta un
costum dintr-o es tur imprimat . Foarte cuminte. Delicat, ea îşi
ridic voaleta prins de p l rioar . Malko putu, în fine, s -i admire
chipul. P rul piept nat lins, prins în spate într-un inel de aur, îi
eviden ia pome ii, ochii negri, imenşi, migdala i. Nu degeaba erau
denumi i uruguayenii „orientali”. Gura era mai frumoas decât în
amintirea lui Malko: c rnoas , cizelat , întredeschis , l sând s se
vad din ii regula i, uşor ieşi i în afar . În picioare, în fa a lui
Malko, îl fix timp de câteva secunde cu un surâs imperceptibil.
Privirea ei era atât de înc rcat de subîn elesuri, încât el avu
impresia c ar fi fost demult aman i.
— Veni i, spuse ea, aş vrea s v ar t ceva.
F r a-şi scoate pantofii, ea se întinse pe pat, sprijinit în cot.
Fusta îi alunec în sus şi Malko întrez ri o jartier . Pudic,
Maria-Isabel îşi trase fusta.
— Am oroare de dresuri, coment ea. Sunt nişte ciorapi
antierotici.
Malko se aşez lâng ea şi privi în jur. Imaginea lor se
r sfrângea în zeci de exemplare în oglinzile mesei de toalet , de la
piciorul patului şi din plafon. Maria-Isabel îşi ridic ochii şi se
întinse mai mult. Tot cu pantofii în picioare. Întoarse capul spre
Malko.
— De ce nu v scoate i haina?
El se supuse, r mânând doar într-o c maşa alb . Maria-Isabel
îşi b g mâna sub pat şi scoase un pachet de fotografii color, pe
care le etal lâng ea.
— Privi i.
Malko examina fotografiile. Toate erau luate pe patul rotund şi o
reprezentau pe tân ra femeie în diferite etape ale dezbr c rii,
69
momente care nu ar fi dezam git o profesionist a striptease-ului.
În anumite fotografii putea fi v zut şi Juan Etchepare. În fa a
uneia dintre ele Malko sim i cum i se ridic brusc tensiunea
arterial . Întins pe o parte, cu fa a spre o oglind lateral , cu o
expresie de încântare pe figura ei frumoas , Maria-Isabel p rea s
se dezmierde.
Evident, pudoarea nu se dovedea a fi calitatea ei dominant …
Maria-Isabel scoase şi ultima fotografie. Juan Etchepare era
întins pe spate, îmbr cat, cu aparatul foto în mâna dreapt .
Tân ra femeie, culcat peste el, îi cuprinse silueta cu membrele.
Complet goal . Cu excep ia colierului de perle.
Malko ridic ochii şi-i întâlni privirea ironic . Îşi muşca şiragul
de perle, cu picioarele strânse sub ea. F r ca el s fi b gat de
seam când, îşi descheiase bluza, l sând s se vad rotunjimile
sânilor plini şi tari.
— Juan este tare urât, spuse ea. Niciodat n-am putut s fac
dragoste cu el.
Totul rostit pe tonul unei conversa ii cât se poate de mondene.
Lui Malko i se p ru c nu auzise bine. Dar, dup pozele pe care
numai ce i le ar tase…
— Şi ce face i cu aceste fotografii?
Ea schi un surâs veninos de dulce.
— Nu facem nimic.
— Nimic!
Zâmbetul i se accentu . Mâna care se juca cu şiragul lung de
perle r sfrânse pu in bluza şi petrecu insinuant colierul în jurul
sânului drept, ca pentru a-l pune în eviden .
— Nu i-am permis niciodat lui Juan s se dezbrace în prezen a
mea, explic ea cu o voce suav . Îmi f cea pl cere s ma las
fotografiat cu toate oglinzile astea. E foarte excitant, nu g si i?
Malko g sea. Dar începea s se întrebe ce tratament îi rezerva
viguroasa şi sadica Maria-Isabel. Cu ea era mai r u decât cu
rebelii. De parc i-ar fi ghicit gândurile, îi ceru brusc:
— S rut -m !
Gura ei era umed şi elastic . Când îi puse mâna pe coaps ,
chiar deasupra ciorapului, ea frem t , se lipi de el, apoi se
îndep rt uşor. Doar perlele îi mai îmbr cau pieptul.
— Întotdeauna mi-am spus c ar fi pl cut s faci aici dragoste
cu un b rbat pe care s -l doreşti, zise ea.
Ca un cunosc tor ce era, Malko îi admir cinismul. Când
femeile din marea burghezie in s fie cu adev rat târfe, le reuşeşte
70
de minune…
— Şi Juan?
În picioare, ea l s s -i alunece fusta în lungul coapselor,
dezvelind desuuri complicate şi luxoase, de un alb orbitor. Fese s
bage în p cat un pap slab de înger şi picioare lungi, musculoase.
Ciorapii fumurii erau exact ceea ce trebuia.
— Juan are o conferin pân la sfârşitul zilei, spuse ea.
Împreun cu so ul meu.
Din ce în ce mai bine.
— Cu ce se ocup so ul t u? întreb el pentru a mobiliza
conversa ia.
Maria-Isabel se apropie de Malko, plantat pe tocurile înalte, cu
pântecul la în l imea ochilor lui. Era epilat cu grij , excep ie
f când un triunghi negru, distinct.
Malko îşi puse mâinile pe şoldurile ei sub form de amfor şi o
trase spre el. Îşi spuse c , probabil, femeia se sc ldase într-o baie
de parfum Diorella înainte de a veni. Memoria lui prodigioas îi
permitea s re in pân şi asemenea detalii…
— Cu ce se ocup so ul t u? repet Malko.
— E colonel al for elor armate, spuse ea.
Cu mişc ri gra ioase, îngenunche pe cuvertura de Guanaco.
Mâinile ei lungi îşi f ceau de lucru cu hainele lui Malko.
Contempl câteva secunde dovada evident a interesului ce i-l
purta acesta, apoi se aplec s simt corpul cu gura ei frumoas .
Se ridic , în imenşii ei ochi migdala i, cu o expresie tulbure.
— Pedro, so ul meu, e un om simplu. Foarte viril şi foarte
plicticos. Prima dat când am vrut s -i fac aşa, m-a p lmuit
spunându-mi c -s o cocot …
Malko nu avea deloc chef s-o p lmuiasc . Tupamaros şi CIA
Trecur , provizoriu, pe planul doi. F r a se putea împiedica s nu
priveasc siluetele lor înl n uite, reflectate în plafon. În momentul
în care el nu se mai putu st pâni, Maria-Isabel se întrerupse
brusc, contempl cu o ironie tandr rezultatul ştiin ei ei în ale
amorului şi suspin cu satisfac ie.
— Ce bine e!
Se întinse, îl trase lâng ea şi-l l s s -i desfac dantelele care
înc o mai acopereau, p strându-şi în continuare ciorapii şi
pantofii. Când îi atinse pântecul, ea se cambr , s pând ca un cuib
în cuvertur . F r un cuvânt, Malko începu s-o mângâie. Ea îi
înso ea mişc rile cu un fream t uşor al şoldurilor, ca pentru a-l
încuraja.
71
Malko îi privi chipul.
Cu ochii larg deschişi, ea fix plafonul, etalând un surâs de
madon .
O dorea cu violen . Avea impresia c i se d ruia de ore întregi.
Deodat , ea se zvârcoli, desprinzându-şi bazinul de cuvertur . La
auzul gemetelor ei r guşite, una dintre pisicile siameze ale lui
Juan Etchepare s ri în fug pe pat s observe scena. Demn şi
distant .
Se auzi un scrâşnet sec. Maria-Isabel îşi muşca cu to i din ii
colierul de perle. Ochii i se l rgiser . Îi zâmbi lui Malko, se
destinse şi-l trase spre ea.
— Sunt însp imânt tor de egoist , murmur ea.
Malko era atât de excitat cerebral, încât nu se sim ea deloc
gr bit s concluzioneze fizic. Maria-Isabel d du drumul perlelor, îşi
scoase pantofii şi ultimele dantelu e, p strând pe ea doar ciorapii
fumurii.
Întins cât era de lung , sublim , ea se întoarse pe o parte, cu
fa a spre oglind din perete. Privirea ei o c uta pe cea a lui Malko,
lungit lâng ea. Malko veni mai aproape. Imediat ea se cambr ,
lipindu-se de el şi cuprinzându-i strâns trupul musculos. Nailonul
ciorapilor îi procura b rbatului o senza ie delicioas . Maria-Isabel
se reflecta în ochii aurii prin intermediul oglinzii.
Buzele ei abia se mişcar .
— Ştii de ce aş avea poft ? îl întreb .
Pântecul ei se sprijinea cu insisten de Malko. Mâinile acestuia
din urm p r sir sânii tari şi cuprinser şoldurile tinerei femei.
Ea nu închise ochii. Îşi muşca doar buzele gemând uşor –
crispate de durere – şi, imediat, oferi oglinzii imaginea extaziat a
unei femei copleşite.
*
* *
Malko admira silueta lungit pe patul mare şi rotund. Maria-
Isabel nu mai avea pe ea decât colierul de perle şi ciorapii fumurii.
Se distra privindu-se în toate oglinzile, mai ales în cea mare de pe
plafon. Imaginea unui erotism rafinat. Îşi îndrept ochii spre
corpul lui Malko, reflectat în oglind .
— Eşti frumos când faci dragoste, remarc ea. Te-am privit
adineaori. Parc erai o fiar .
Avea ochii sublinia i de cearc ne alb strii. Totuşi, nu mai
încercase un nou orgasm. P rea îns insa iabil . Abia îl potolise pe

72
Malko şi iar se apropie de el avid şi cald .
— Nu faci niciodat dragoste cu b rbatul t u?
— Nu prea. N-are timp. Îi h ituieşte pe Tupamaros. E mereu
prin mun i şi v i. Dar e util s fii m ritat cu un colonel. Când am
chef s m duc la Punta del Este, cer un elicopter de la „Fuerza
cojuda”. Pentru mine, întotdeauna se g seşte unul. Pilo ilor le face
pl cere s m înso easc . E mai amuzant decât s -i vâneze pe
rebeli…
Malko era convins. Dar acest intermezzo pl cut începea s -i dea
un sentiment de culpabilitate. Fiindc Fidel Cabrero nu d duse
nici un semn de via , trebuia s înceap cu m n stirea de
dominicane. Şi pentru asta ar fi trebuit s treac pe la Jefatura. N-
avea de gând s fie excomunicat.
Se ridic de pe patul r v şit.
— Încotro? îl întreb Maria-Isabel.
— Am o groaz de treburi de rezolvat, spuse politicos Malko. Nu
figurai în programul meu…
Ea se încrunt .
— M-ai l sa aici, în starea în care m aflu?
La drept vorbind, Malko se sim ea acum atras spre erotism ca şi
o bucat de friptur rece. Coloneleasa îi secase resursele cele mai
secrete… Ea se ridic în genunchi, m surându-l cu un surâs
provocator şi tandru…
— Când str moşii t i se întorceau din cruciade, spuse ea,
trebuie c -şi iubeau nevestele ca nişte nebuni…
Se r sturn pe spate, îşi scoase ciorapii şi, într-o clip , întinse
bra ele spre Malko.
— Vino s -mi spui la revedere.
Era greu s-o refuzi. Sim indu-i pe piele trupul cald şi coapsele
musculoase, Malko îşi spuse c s-ar putea s mai fac o tentativ .
Maria-Isabel îşi întinse şi mai mult picioarele şi-şi potrivi capul
pentru a se putea vedea în oglinda din plafon. Pufni.
— Dac ne-ar vedea Juan ar face un infarct. El care dorea atât
s se culce cu mine…
S-au iubit în toate felurile posibile şi imaginabile. De parc
Maria-Isabel ar fi vrut s -i lase lui Malko cea mai extraordinar
amintire din via a lui. I s-a oferit f r nici o re inere, f r nici un
pic de pudoare, observându-se în oglind , în cea mai mare parte a
timpului.
Voaleta, p l rioara, costumul înflorat, lenjeria luxoas , toate
z ceau aruncate pretutindeni în camer . Cât despre chipul r v şit,
73
nu i-ar fi venit prea la îndemân s -i spun so ului c luase ceaiul
cu prietenele…
Sim ind-o din nou cambrându-se sub el, Malko remarc tandru:
— Eşti o nes tul .
Femeia gânguri:
— Unele dintre prietenele mele sus in c aş fi nimfoman , dar
nu-i adev rat… Eu îmi aleg b rba ii cu care vreau s m culc. De
cum te-am v zut, te-am dorit. Din cauza ochilor t i aurii şi a
înf iş rii. Eşti periculos. Îmi plac b rba ii periculoşi.
Ca şi când ideea asta ar fi excitat-o, închise ochii şi îl strânse în
bra e şi mai tare, rostogolindu-se pe patul rotund.
Malko îşi începea ultima şarj , când un zgomot insolit îl f cu s
ciuleasc urechea.
Maria-Isabel realiz şi ea şi-şi deschise ochii înc rca i de
voluptate.
— Bate cineva la uş , spuse ea.
Într-adev r, cineva b tea… Loviturile devenir din ce în mai
puternice. Amorezilor le pieri cheful de a mai face dragoste. Un
cerc alb ap ru în jurul buzelor tinerei femei.
— E Pedro, articul ea în şoapt . S ştii c ne omoar .
Malko, l sând provizoriu la o parte orice galanterie, se repezi s -
şi ia hainele şi puse mâna pe revolverul extraplat. Nu sc pase el cu
via din misiuni importante, ani de-a rândul, ca s se lase ucis de
un so gelos. Fie el chiar şi colonel.
Maria-Isabel se ridic la rândul ei şi se gr bi s -şi pun voaleta.
Nud c Eva.
Loviturile în uş se înte iser . Deodat , se produse un trosnet
sinistru, un panou se sf râm , urmat de hodorogeala unei
incursiuni violente. Malko îşi arm pistolul şi-l îndrept spre uş .
Partenera lui se gândea la orice, numai s se îmbrace, nu.
Uşa dormitorului se d du de perete brutal şi în cadrul ei ap ru
Chris Jones cu pistolul lui de şase oli. În spate, se profila silueta
lui Milton Brabeck, cu un obuzier în fiecare mân …
— Oh! f cu Maria-Isabel.
Stupoarea ei trebuie c fusese mai puternic decât pudoarea,
întrucât nu întreprinse nimic pentru a-şi acoperi trupul perfect.
Chris Jones se f cu mai întâi rozaliu, pe urm grena şi, în final,
vân t. Îşi l s în jos ochii şi pistolul.
Malko îi auzi bodog nind:
— Ar fi trebuit s fiu sigur…
Îl împinse aproape cu r utate pe Milton care voia şi el s intre şi
74
care nu întrez rise decât voaleta.
— Şterge-o! Prin ul e cu o dam .
Nici m car n-avea rost s se mai întrebe dac era goal . Cele
dou gorile traser uşa în urma lor, furioase şi frustrate. Asta le
displ cea cel mai mult la Malko. Se deda pl cerilor carnale în orele
de serviciu.
— Îi cunoşti? întreb Maria-Isabel, pu in mai liniştit .
— Sunt pistolarii mei, explic Malko. Am uitat complet c mi-
am dat întâlnire cu ei aici.
F r s -şi ridice voaleta, ea se întinse, apoi veni s se lipeasc
de Malko.
— Atunci, putem continua. Juan nu se întoarce decât peste o
or .
Doar cu voaleta era şi mai excitant . Dar Malko se gândea la
CIA Şi la p rerea ce-şi f cuser gorilele despre el. Risca s -i
perverteasc pentru tot restul zilelor.
Ridicând voaleta, depuse un s rut cast pe gura frumoas şi se
retrase imediat, pentru a nu reaprinde incendiul.
— Alt dat , îi promise el. Chiar şi f r oglinzi.

75
Capitolul IX
Într-o fluturare de rochii albe şi albastre, o duzin de tinere
novice ieşir din m n stire, trecând prin fa a Mustangului orange
oprit în col ul str zii General Rivera cu Calle Valentino. Exceptând
inuta, nu aduceau deloc cu nişte c lug ri e aşa cum şi le
închipuia Malko. Una dintre ele arunc o privire obraznic prin
parbrizul Mustangului.
Pe canapeaua din spate a maşinii. Chris Jones şi Milton
Brabeck st teau îmbufna i. Bineîn eles, trupul somptuos al Mariei-
Isabel îl f cuse pe Milton s viseze, fiind deja corupt în urma
contactului cu New York-ul. Dar dezaprobarea îi biruise admira ia.
Mai ales c Malko nu de inea înc nici cel mai m runt indiciu în
vederea recuper rii lui Ron Barber.
În afara aluni ei de pe coapsa fetei violate de Diego Suarez. Şi de
confiden a imprudent a lui Fidel Cabrero.
Era prea pu in.
Malko le privi pe fete îndep rtându-se de-a lungul zidul înalt al
m n stirii. Una dintre ele putea fi cea c utat de el. Sperase vag,
dup descrierile lui Diego Suarez s-o poat recunoaşte. Al turi de
el, Laura Iglesia p rea la fel de perplex .
— Toate sunt la fel, remarc ea.
Laura îşi f cuse apari ia la zece minute în urma gorilelor. Dup
toate aparen ele, cunoştea pe de rost durata manifest rilor
amoroase ale vulcanicei amice. Cu grij , se apuc s pun în
ordine „studioul”.
Malko porni motorul. Coti la dreapta şi fu cât pe ce s intre sub
ro ile unui autobuz! Toate str zile din centrul oraşului Montevideo
aveau sens unic, dar, probabil c uruguayenii, din pudoare, nu
plasaser decât nişte s ge i minuscule, practic invizibile.
Malko îşi continu drumul, atent şi neliniştit. Telexurile se
îngr m deau pe biroul ambasadorului Statelor. To i prietenii lui
Ron Barber din Washington se zb teau ca nişte diavoli.
Departamentul de stat expediase o not prin care ordona s se
întreprind tot ce era posibil pentru recuperarea lui Ron Barber.
Indiferent de mijloacele şi sumele bani intrate în joc…
Numai c , aici aveau de a face cu uruguayeni, c rora pu in le
p sa de agentul CIA Tot ce urm reau ei era s nu-şi ştirbeasc
76
suprema ia.
Dup vreo zece sensuri interzise, Malko opri în fa a unei cl diri
cenuşii, masive, în stil gotic, cu colonade înalte. Jefatura, centrul
luptei antitupas. Serviciile lui Ricardo Toledo se aflau la etajul
patru…
*
* *
Ron Barber tremura din cap pân în picioare. Nu mai auzea
nimic. Gura contuzionat îl împiedica s vorbeasc . Pe frunte avea
un hematom enorm. Ultima atrocitate la care fusese supus,
constase în introducerea lui într-un butoi cu ap unde, tor ionarii
lui plonjaser picana. Leşinase din nou. Acum, omul cu fa de
hindus st tea aplecat asupra lui şi-i d dea s bea din oribilul
coniac argentinian. Probabil distilat în vreo cad . Alcoolul îi
provoc tuse şi-i arse gâtlejul. Avea impresia c abdomenul îi era
despicat în dou . Ar fi dat orice pentru o sticl de Perier.
Îi scoase cagula. Ron clipi des din ochi din cauza luminii crude,
îşi privi corpul şi r mase uimit s nu constate urme şi cicatrice.
Sexul era la locul lui, poate pu in umflat. Îl dezleg . Dar când d du
s -şi ating partea de jos a bur ii url de durere: avea senza ia c -i
o carne vie.
Într-un col , observ un casetofon. Sursa muzicii auzite în timp
ce-l torturau. Fata disp ruse.
— Hai s te odihneşti, gringo, îi spuse hindusul.
Ron Barber se l s s alunece în lungul sc rii şi se îngr m di
într-un col din vizuina lui. Brusc, îşi d du seama c nu-i mai
puseser c tuşele. Oare, ce putea s însemne asta? Îşi mas
încheieturile dureroase, invadat de începutul unei spaime atroce.
Dup al treilea leşin nu-şi mai amintea nimic.
Doar frânturi de fraze, de dureri, senza ii fugitive, un refren de
melodie.
De ce opriser supliciul?
S fi vorbit, oare? Ce-o fi putut s spun ? Îşi strânse pumnii
reprimându-şi dorin a de a urla în gura mare. Nu era posibil ca el,
Ron Barber, unul dintre cele mai bune elemente din Central
Intelligence Agency, familiarizat cu toate capcanele, s fi vorbit.
Încerc s -şi reconstituie supliciul, dar nu descoperea nici un
punct de reper… Dac a vorbit, Fidel Cabrero era în pericol de
moarte.
Brusc, Ron Barber începu s plâng . Era oribil s nu-şi poat

77
aduce nimic aminte. Nu şi-ar fi închipuit niciodat c electricitatea
poate provoca asemenea ravagii în creierul uman. Se jur s nu
mai foloseasc niciodat aceast metod la interogatoriu, dac va
reuşi s scape cu via . Deşi îşi d dea seama c nu-şi va putea
ine promisiunea. Ideea insidioas şi terifiant continua s -l
sfredeleasc .
*
* *
Ricardo Toledo arunc o privire rug toare Fecioarei policrome,
prins în piuneze chiar deasupra fotoliului s u. Şeful din Guardia
Metropolitana îşi disimula cu dificultate exasperarea. Cu gestul lui
familiar, îşi d du pe spate şuvi a de p r care-i c dea în ochi.
Musta a fin frem ta de indignare. Îl fix pe Malko cu o privire
neagr .
— Senor, trebuie s ştiu cine v-a dat aceast informa ie. V
face i complici printre rebeli, fapt pedepsit de lege…
Malko tocmai îi comunicase informa ia ob inut de la Fidel
Cabrero. F r a da numele tân rului, bineîn eles.
Uruguayanul vorbea inten ionat englezeşte, spre marea bucurie
a lui Chris Jones şi Milton Brabeck. Chris se uita la poli ist cu
expresia afectuoas cu care se uit o cobr la un iepuraş. Avea o
poft nebun s procedeze la o demonstra ie de tir instinctiv…
Privea fa a str lucitoare de gr sime a poli istului. Cum Malko
t cea, Ricardo repet :
— Dac refuza i s -mi r spunde i, faptul ar putea fi extrem de
periculos.
Chris Jones se scarpin dup ureche..
— Ar fi cu mult mai periculos pentru dumneata, dac amicul
nostru nu-i descoperit, f cu el.
Ricardo Toledo s ri în sus. Întregul lui corp usc iv şi nervos
p ru scuturat de o sarcin electric . Începu s -şi împr ştie furios
stropii de saliv .
— M amenin a i?
Malko interveni.
— Nimeni nu v amenin , Senor Toledo. Dar scopul nostru
este, mai înainte de toate, s -l g sim pe Ron Barber. Eu nu-i
protejez pe rebeli, ci pe informatori. Nu încerca i s -i scoate i din
curs , s -i anihila i.
— Altminteri v zbur m creierii, ad ug liniştit Chris Jones.
Şeful poli iei privi ochii cenuşii-albaştri ai americanului,

78
deschise gura şi o închise la loc f r s mai adauge nimic. Chris îi
provoca o spaim fizic . Malko profit de moment pentru a orienta
conversa ia c tre un subiect mai pu in fierbinte.
— Cum am putea s p trundem în m n stire?
Ricardo Toledo cl tin din cap stropşind, descurajat din capul
locului.
— Problema e delicat . Foarte delicat . Acolo sunt cam
patruzeci de novice. Nu dispunem de nici un element de
identificare.
Malko zâmbi încurajator.
— Poate c da. L-a i putea chema pe poli istul care a v zut-o
ucigaşa lui Dennis O’Hara? Diego Suarez, nu? Mi-a venit o idee.
— Diego Suarez! Dar el n-a v zut nimic. Fata aceea purta o
masc .
— Ştiu, afirm Malko, plin de r bdare, dar poate c a remarcat
un detaliu, un comportament deosebit, un semn distinctiv. Fiindc
noi suntem convinşi c ea se va afla printre tinerele ce-i vor fi
prezentate.
F r nici o tragere de inim , Ricardo Toledo ridic telefonul şi-i
ceru lui Diego Suarez s se prezinte la el în birou.
— Cred c ne afl m în fa a unui eşec, fu el de p rere.
Cineva b tu în uş .
V zându-l pe Malko, Diego Suarez se f cu alb ca varul. Musta a
p ru s i se pr buşeasc . Malko se gr bi s -l linişteasc .
— Senor Suarez, ne-am gândit c ne-a i putea ajuta.
Îi rezum situa ia. În sfârşit, implantându-şi ochii aurii în cei ai
poli istului, spuse accentuând ap sat fiecare cuvânt:
— Deşi n-a i v zut-o la fa pe aceast fat , poate c i-a i putea
recunoaşte înf işarea general .
— Poate, recunoscu moale Diego Suarez, preferând s fie
oriunde în alt parte. Malko îi surâdea gentil.
— În acest caz, nu ne mai r mâne decât s mergem la
m n stirea de dominicane.
*
* *
Mirosea a t mâie şi a iasomie. Demn şi ultragiat , cu rochia
alb şi albastr , cu o expresie dispre uitoare aşternut pe
tr s turile ei ingrate, Maica Superioar a m n stirii Rivera privea
desf şurarea de for e care-i invadaser biroul. Malko, Chris şi
Milton, şeful poli iei metropolitane, doi sticle i în uniform şi Diego

79
Suarez, care se f cuse mic de tot. Obrajii îi deveniser din ce în ce
mai livizi. Se şi vedea acuzat în public de viol. Şi colac peste
pup z , tocmai într-o m n stire! Singura solu ie era s-o lichideze
pe fat mai înainte ca ea s apuce vorbeasc . Dac nu, ar fi putut
da de dracul.
— Aduna i-le pe toate novicele, ordon Ricardo Toledo.
Nu-şi cru ase nici un efort. Un cordon de solda i din „Fuerza
Cojuda” înconjurau m n stirea, blocând toate intr rile. Circula ia
fusese oprit şi un elicopter survola cartierul.
Malko g sea pu in inutil o asemenea desf şurare de for e. Cât
despre Ricardo Toledo, acesta îşi pierdea secund dup secund
siguran a de sine în fa a dispre ului agresiv al b trânei stare e.
— Ce vre i de la novicele mele? întreb aceasta din urm .
— Printre ele se ascunde o criminal , împroşc Ricardo Toledo.
Maica Superioar afiş o expresie incredul .
— Senor Commissario, cu ce-mi pute i dovedi c sta e
adev rul?
Poli istul îşi pierdu cump tul, începu s se bâlbâie şi s
stropeasc şi mai şi cu saliv .
— Dar eu sunt şeful poli iei. Eu…
— Lumea vorbeşte c pe Calle Yi se petrec tot felul de orori,
remarc dulceag Maica Superioar , c tortura i şi ucide i oameni
nevinova i. Aşa s fie, oare?
Situa ia se inversase. Ricardo Toledo îşi arunc pe spate meşa
rebel , în c utarea unui teren mai solid.
— E foarte grav ca rebelii s fie ajuta i, rosti el dându-şi aere
importante. Or, noi suntem siguri c una dintre ei se ad posteşte
în m n stirea dumneavoastr . Vom fi obliga i s proced m la o
perchezi ie.
Maica Superioar p ru s se umfle ca un curcan.
— Niciodat . Senior!
Tonul ei ar fi înghe at ca un congelator.
Ricardo Toledo s ri în sus în fa a acestei rezisten e neaşteptate.
— Eu sunt… începu poli istul.
Dominicana îşi împreun mâinile pe burt .
— Senor Commissario, vorbi ea ap sat, v afla i aici într-o
congrega ie religioas . Pute i face ce mi-a i spus adineaori, dar ve i
fi excomunicat. Urbi et Orbi. Precum şi to i cei care se vor supune
ordinelor dumneavoastr , ad ug ea perfid, aruncând o privire
c tre cei doi poli işti în uniform .
Un înger trecu în zbor, învârtind o sabie de foc.
80
Ricardo Toledo se transformase într-o stan de piatr , gândind
ce figur ar face nevast -sa când ar anun a-o c urma s mearg
singur la slujbele de duminic . Montevideo era un oraş mic.
Încerc s -l îmbuneze pe dragonul credin ei.
—- Ne interes m numai de novice, preciza el. B nuim c una
dintre ele e o rebel de temut. Vinovat de crim şi de r pirea lui
Senor Barber.
— În acest caz, fu de p rere c lug ri a, deşi totul mi se pare
absolut incredibil, am s le adun pe toate în curte.
— Toate novicele sunt în m n stire? interveni Malko.
— Toate, r spunse Superioara. Am aici lista lor. O pute i
verifica.
Ricardo Toledo nu insist .
— Le aştept m în curte, spuse el, b tând în retragere afar din
birou.
Ner bd tor s ias la aer curat.
Diego Suarez ieşi ultimul. Avea o puternic stare de vom .
*
* *
Râsetele înfundate, şuşotelile, fâşâitul voalurilor, îl exasperar
pe Ricardo Toledo. Nu pregeta s -şi potriveasc şuvi a la locul ei,
aruncându-i lui Malko priviri furibunde. Era convins c n-o vor
g si pe fat . Chiar în diminea a acelei zile avusese o conversa ie
ultraconfiden ial cu şeful partidului Blanco, „patronul” lui politic.
Acesta din urm îi d duse de în eles c , dac rebelii îl vor ucide pe
agentul CIA, americanii nu vor mai încerca niciodat s trateze cu
ei pe plan politic. Îşi alung aceste gânduri negre şi se concentr
asupra prezentului.
Te-ai fi putut crede la o insolit festivitate de premiere. Aliniate
frumos, novicele st teau în fa a grupului format din maica stare ,
poli iştii uruguayeni şi americani. Chris şi Milton nu ştiau unde s
se ascund sub privirile inchizitoriale ale tinerelor fete.
Unele erau, într-adev r, urâte foc, dar Malko descoperise şi
câteva chipuri fermec toare. Oare, ce le determinase pe aceste fete
s -şi închine via a m n stirii? Nu ne mai aflam în secolul
nou sprezece… Maica Superioar se întoarse spre şeful poli iei şi-l
întreb pe un ton sarcastic:
— Ei, Senor, unde-i criminala noastr ?
Ricardo Toledo i se adres lui Diego Suarez, care-şi f cea în
minte cruci dup cruci.

81
— E rândul t u, Diego.
F r grab , poli istul începu s parcurg rândurile, examinând
atent fiecare novice. Unele îşi l sau ochii în jos altele dimpotriv , îl
fixau cu arogan , îi f ceau cu ochiul sau mimau c -l scuip în
obraz. Una dintre ele scoase chiar limba.
Dar nici una nu era cea c utat . Nu-i mai r m sese de parcurs
decât un singur rând. Diego îşi sim ea inima în gât. Dac m car n-
ar fi aici!
Trecu încet prin fa a primelor patru. Dizgra ioase ca nişte
broaşte de agheasmatar. În fa a celei de a cincea avu impresia c
cizmele i se umplu cu plumb. În ciuda bonetei şi a rochiei care-i
acoperea picioarele pân la glezne, era sigur c d duse peste ea.
Peste fata cu care f cuse dragoste de-a-n picioarelea, la spital.
Cea cu aluni pe coaps … Se for s-o priveasc .
Descoperi de îndat maxilarul p trat, ochii mari cu o expresie
s lbatic , gropi a voluntar din b rbie.
F r s clipeasc , îşi plant ochii în ochii lui. Fa a îi era
împietrit , ca de marmur . Diego sim i c -i dau creierii în fiert.
Deschise gura s zic ceva şi o închise la loc. Nu avea la dispozi ie
decât o frac iune de secund ca s ia o hot râre. Dac mai întârzia
mult, înlemnit în fa a fetei, to i aveau s bage de seam .
Încerca disperat s se conving c nu era ea. Dar nu înc pea
nici o îndoial .
Trebuia s-o aresteze, s-o denun e. Ar fi fost recompensat. Fata
ar m rturisi. Ar sili-o el s m rturiseasc .
Ca un automat, se mişc din loc, trecu prin dreptul unui chip
ingrat de adolescent , pân la cap tul rândului. Tân ra nu se
clintise din loc.
Cu paşi rari, pentru a-şi linişti b t ile inimii, poli istul se
întoarse spre grupul lui.
— Ei?
Vocea lui Ricardo Toledo era pe cât de neliniştit , pe atât de
furioas . Pe punctul de a-şi pierde prestigiul sub privirea ironic a
b trânei c lug ri e.
— N-am recunoscut-o, anun Diego cu un glas pe care se for a
s -l fac limpede şi calm.
— Eşti sigur?
Poli istul îşi privi înc l rile. Malko nu-l sl bea din ochi. Furios
la culme. Poli istul îi d dea cu tifla. Era convins c o recunoscuse
pe fata violat , dar frica de scandal se dovedise mai puternic .
— Sigur, Senor Commissario.
82
Şeful poli iei şov i mai înainte de a se întoarce spre Maica
Superioar . Stacojiu ca un ardei iute.
— Ave i lista elevelor dumneavoastr ? se stropşi el vrednic de
mil , pentru a-şi ascunde încurc tura.
— Como no! f cu suav c lug ri a. Le pot spune fetelor s se
întoarc la cursuri?
În sinea lui, Diego Suarez îşi spuse c în mod cert una dintre ele
nu era fat . Se mai întreba înc de ce n-o denun ase pe Tupamara.
Ea se aştepta s-o fac . O citise în ochii ei. Dar îi fusese fric s nu
dea de bucluc dac ea vorbea…
— Pari îngrijorat, Senor Suarez?
Vocea lui Malko îl f cu s tresar . Îşi l sa capul în jos sub
privirea insistent a ochilor aurii. Se scutur şi-şi stoarse un
surâs.
— Nu. Nu. Absolut deloc. Aş fi vrut s-o recunosc pe rebel .
Poate c dac am s m mai gândesc am s -mi mai reamintesc
ceva…
Lunecos ca un ipar. Malko nu mai insist .
— Fetele se vor întoarce la ele acas ? întreb el.
— Desigur, r spunse aproape amabil Maica Superioar . Ca în
fiecare sfârşit de s pt mân . Nu sunt înc supuse imperativelor
ordinului.
Novicele se împr ştiau. Malko, împreun cu cele dou goril de
la CIA, îşi luar r mas bun de la Maica Superioar . Nu-i afurisise,
dar era cât pe ce. Pe trotuar avu loc o scurt conferin , în timp ce
solda ii urcau în camioane. Şeful poli ia era vân t de furie..
— Informa ia dumneavoastr s-a dovedit inexact , tun el. Am
fost luat drept un imbecil şi am riscat s fiu excomunicat…
— Sunt dezolat, replic Malko. Aş fi preferat s fi fost exact .
Îl c ut din ochi pe Diego Suarez, dar el urcase deja în Austin-
ul lui 1945 şi se f cuse nev zut. Malko îl p r si pe Ricardo Toledo
şi intr în Mustang împreun cu Chris şi Milton. Mai curând
descurajat. Şi furios. Nu-i mai r mânea decât Fidel Cabrero.
Chris Jones întreb :
— Ce s-a întâmplat?
— Diego Suarez a min it, spuse Malko. Fata se afla cu siguran
aici. Cam dintr-o duzin , una era cea în cauz . Dar care anume?
*
* *
Chris Jones învârtea butoiaşul revolverului s u Colt 38 cu un

83
aer absent şi picioarele întinse pe o m su joas . Milton se juca
cu pisicu a angora. Juan Etchepare se preg tea s o fotografieze
pe Laura şi pe una dintre prietenele ei, care se zbenguiau pe patul
cel mare şi rotund. Malko era îngrijorat. Imposibil s dea peste
Fidel Cabrero înainte de c derea serii, f r a nu-l expune unor
riscuri prea mari. Îi r mânea Diego. Diplomatul paraguayan îi
ob inuse adresa de la Jefatura. Dar nu era acas . Nimeni nu-l mai
v zuse dup ce plecase de la m n stire. Şi nu mai intra în serviciu
decât lunea viitoare.
Malko hot rî s mai încerce la Jefatura. Form num rul şi
nimeri peste un glas r guşit de be ivan.
— Senor Suarez nu-i aici. E din cale afar de c utat azi.
— De ce? întreb Malko.
Poli istul de serviciu oft .
— O fat l-a tot sunat, de vreo dou ori. Şi dup voce sigur nu
era nevast -sa.
Malko închise telefonul şi dintr-un salt ajunse în dormitorul cu
pat rotund.
Într-un slip roşu şi ciorapi asorta i, Laura evolua în fa a
aparatului de fotografiat al diplomatului.
— Dezolat c v întrerup, spuse Malko, dar tare m tem c
amicul nostru Diego Suarez e în pericol de moarte. Trebuie s m
ajuta i s -l g sesc.
Diplomatul l s Nikon-ul din mân . Laura nu i se mai p ru
excitant cu ciorapii ei roşii.
*
* *
Te-ai fi crezut la Lourdes în zilele de pelerinaj. Drumul era plin
de v luri care plecau pe jos sau urcau în maşini.
Diego Suarez îşi parcase micul s u Austin hodorogit la dou zeci
de metri de poarta m n stirii dominicanelor. Le vedea pe toate cele
care ieşeau. Acum, dup ce se hot râse, îi revenise calmul. Cât
mai r mânea în via , fata asta reprezenta pentru el un pericol de
moarte. Sau se speria şi-i punea pe Tupamaros s -l lichideze sau,
odat arestat , ar fi vorbit. Necazurile lui Diego st teau în
echilibru.
Nu-i mai r mânea decât un sigur mijloc de sc pare. S i-o ia el
înainte. Nu spusese, oare, Napoleon c secretul ap r rii consta în
atac…
B t ile inimii i se accelerar . Fata ap ru încadrat de alte dou

84
novice. Întoarse spatele Austin-ului şi se îndep rta pe jos. Diego
Suarez îşi lu de sub scaun pistolul automat Rossi cu eava scurt
şi-l b g sub hain . Ieşi din maşin şi o închise cu cheia. Era
unicul lui bun terestru.
Porni la drum cu paşi mari pentru a o ajunge din urm pe
dominican . Din precau ie, schimb trotuarul. Era important s
nu-l vad decât în ultimul moment. Diego Suarez nu ştia dac ar fi
avut curajul s-o împuşte din fa .

85
Capitolul X
Rio de la Plata avea, în fine, reflexe argintii, iar asta din cauza
miilor de cadavre ale peştilor zbur tori care pluteau cu bur ile în
sus.
Sinistr prevestire… Fiindc pe Diego Suarez parc -l înghi ise
p mântul!
Malko privi cerul plumburiu ca pentru a-şi c uta acolo
inspira ia. Gudronul de pe Rambla se afunda sub tocuri. Erau pe
pu in 35 de grade. În ciuda soarelui arz tor, felinarele de pe str zi
erau aprinse. Probabil pentru a recompensa nenum ratele
ulicioare care nu erau iluminate niciodat .
Chelnerul de la „Parillada” cl tin din cap.
— Îl cunosc bine pe Senor Suarez. M nânc întotdeauna la
masa de lâng fereastr . Poate s-a dus la plaj .
Malko îi mul umi şi p r si bodega afumat de pe Rambla. Cu
gura uscat , d du peste cap dintr-o r suflare un pahar de
Heineken. Pe m sur ce orele treceau, neliniştea lui creştea. So ia
lui Diego Suarez îşi închipuia c omul ei r m sese la Jefatura,
cum f cea de obicei sâmbetele. Dar colegii lui din poli ie
declaraser c nu lucrase niciodat sâmb ta. Îşi f cea apari ia
abia lunea sau mar ea. Ei îi d duser adresa restaurantului pe
care-l frecventa cu regularitate.
Dar în ziua aceea, contrar obiceiului, nu venise s prânzeasc .
Malko ezit pe trotuarul încins. Cele dou gorile clipeau des din
ochi din cauza soarelui.
— Dac mai r mânem aici, o s cr p m carboniza i, bomb ni
Chris Jones.
— O fi la plaj cu vreo bambin , suger Laura.
Malko strâmb din nas. Era pu in probabil. Trebuia s -l
reg seasc pe Diego cu orice pre . Fata care-l sunase pe poli ist
avea cu siguran leg tur cu ucigaşa lui Dennis O’Hara. Dac nu
cumva era chiar ea. Emo ia confrunt rii prin care trecuse în
timpul dimine ii, trebuie c -i fusese destul. El era singurul în
m sur s-o poat recunoaşte, iar soarta lui era pecetluit , cum
fusese şi cea a lui Dennis O’Hara. Se apropia o maşin , rulând
încet în lungul bulevardului Rambla. O rabl inimaginabil , f r
marc şi f r vârst , echipat pe acoperiş cu dou difuzoare care
86
urlau reclame comerciale, întret iate de o muzic asurzitoare.
Inspirat subit. Malko travers şi f cu semn vehiculului s
opreasc . Surprins, şoferul stop . Lent, fiindc îi mai r m sese
doar frâna de mân .
Malko se apropie.
— Am nevoie de maşina dumitale, spuse el.
Şoferul nici nu vru s aud .
— Vorbi i cu patronul. Plaza de la Constitution, num rul 9. Eu
trebuie s -mi continui turneul.
Chris Jones înconjur maşina, deschise portiera de pe partea
opus şi se pr v li pe bancheta desfundat . Neinten ionat,
bineîn eles, haina i se desf cu dând la iveal patul uriaşului s u
Magnum 38.
— Vreau s - i fac o ofert pe care n-ai s-o po i refuza, spuse el
în englez . Ori lucrezi pentru patronul meu, ori nu mai lucrezi
niciodat …
Însp imântat, şoferul bâigui:
— Ce înseamn toate astea?
— Înseamn c mergem cu to ii în Plaza de la Constitution,
spuse Malko în spaniol .
*
* *
Peugeot-ul hodorogit parcurgea încet strada 18 Iulie, strivit
sub c ldur , cu difuzoarele vibrând de o samba îndr cit .
Din treizeci în treizeci de secunde, samba f cea loc unei voci
care anun a:
— Diego Suarez, contacteaz imediat 67548, eşti în pericol de
moarte. Diego Suarez, eşti în pericol de moarte. Contacteaz
imediat 67548…
Samba reîncepea întret iat de apeluri. Alte trei maşini
str b teau oraşul Montevideo în lung şi-n lat difuzând acelaşi
mesaj. Chris Jones fusese expediat la domiciliul poli istului, în
cazul în care acesta s-ar fi întors acas .
— Dac apare, îmbarc -l şi adu-mi-l! Cu sau f r voia lui,
ordonase Malko.
El se hot râse s-o ia spre Juan Etchepare. În timp ce rula spre
Carrasco, întret ie strada General Rivera, la doi paşi de m n stire,
ceea ce-i d du o idee. De ce n-ar lua lista cu cele patruzeci de
novice. Pentru orice eventualitate…
D du ocol m n stirii, din cauza sensului interzis şi opri nu

87
departe de poart .
O maşin mic – singura – era parcat . Pu in mai sus, Malko
recunoscu b trânul Austin 1945 al lui Diego Suarez.
Maşina era goal .
*
* *
— Nu s-a mişcat de o or .
Flor l s perdeaua s cad . Treizeci de metri mai departe, Diego
Suarez aştepta într-o sta ie de autobuz, încercând s nu arate c
supraveghea casa în care intrase Flor la plecarea din m n stirea
dominicanelor.
— Te-a urm rit, rosti b rbatul numit Libertad. Deci, te-a
recunoscut.
În afar de Flor, în înc pere mai erau înc doi b rba i – salonul
unei case înst rite. To i foarte tineri, cu excep ia lui Libertad.
Acesta privea pe fereastr cu o nelinişte nedisimulat . Apoi, ochii
lui plini de tandre e se oprir asupra lui Flor.
— Flor, spuse el, trebuie s pleci repede, mai înainte de a veni
poli ia.
Tân ra ridic spre el nişte ochi negri, duri ca agatul.
— Nu, spuse ea. Jefatura nu ştie c -i aici. Altfel, ar fi intervenit
pân acum. A venit singur, s m omoare.
Libertad se încrunt .
— Cum de eşti aşa de sigur ?
Un rictus de dezgust strâmb gura fetei.
— Ştii prea bine de ce. În diminea a asta m-a recunoscut. Putea
s m denun e, dar i-a fost fric s nu vorbesc, s nu spun de ce
m-a l sat s intru în rezerv . Apoi, s-o fi gândit c -i mai simplu s
m lichideze discret. Altminteri ar fi alertat întreaga poli ie…
B rbatul numit Libertad d du din cap.
— Bun, s admitem c ai dreptate. Dar, iat -l c -i aici. Ce-ai de
gând s faci?
To i b rba ii prezen i o privir pe tân ra Tupamara. Îşi
schimbase uniforma de novice cu o pereche de blugi şi o bluz care
o f cea s par şi mai tân r .
Dar cei care o cunoşteau, îi ştiau puterea urii ce-o mistuia. O
ur la fel de intens de parc ar fi num rat mii de ani. Flor
devenise o maşin de distrugere şi moarte.
— Îl pun eu s pl teasc ce mi-a f cut în seara aceea, spuse ea.
*

88
* *
Al turi de Chris Jones şi Milton, Austinul 1945 p rea şi mai
pipernicit. Ricardo Toledo se uita la el cu o expresie scârbit . Un
vehicul pr p dit al poli iei se oprise în spatele maşinu ei lui Diego
Suarez, cu doi poli işti în uniform .
— Asta nu spune nimic, repet cu un aer înd r tnic firavul şef
ai poli iei. Poate c a r mas în pan . E o maşin veche.
Pentru Montevideo era ultimul model al salonului de
automobile… Malko fierbea în fa a ezit rilor poli istului. Fiecare
secund era pre ioas pentru g sirea lui Diego Suarez. Pierduse şi
aşa o jum tate de or în tergivers ri cu Maica Superioar în
vederea recuper rii listei celor patruzeci de novice cu adresele lor.
— Fi i atent, spuse Malko. E limpede. A urm rit-o pe una dintre
fete, pe cea care l-a r pit pe Bon Barber. În momentul de fa
trebuie s fie în fa a casei ei sau pe undeva aiurea în spatele ei.
Singura modalitate de a-l reg si e s le lu m pe toate la rând.
— Dar de ce ar fi f cut una ca asta?
Malko sim ea nevoia s ucid . Îi povestise doar totul şefului
direct al lui Diego Suarez.
— Şti i bine de ce, i-o retez el. Singura noastr şans de a
ajunge acum la fata asta rezid în a-l reg si pe Diego. Numai
dumneavoastr o pute i face. Folosi i to i oamenii de care
dispune i. Cu pu in noroc, pân disear putem pune mâna pe Ron
Barber…
Ricardo Toledo, mereu indecis, îşi tot potrivea eterna lui şuvi
de p r. Totuşi, perspectiva de a-l reg si pe americanul r pit îl
hot rî. În ciuda celor recomandate de ministru, nu putea sabota
f iş cercet rile.
— Foarte bine, se decise el, îndreptându-se spre o maşin
echipat cu radio. Am s repartizez numele în ordine alfabetic pe
patru grupe.
*
* *
Lui Diego Suarez îi era o foame de lup. Îşi sim ea picioarele grele
şi avea impresia c limba îi ajunsese ca nişte câl i înfunda i în
gur . Chiar şi la umbr era o c ldur grea, insuportabil . Trei ore
şi fata tot nu mai ieşise. Poate c ar fi trebuit s-o denun e
diminea , la m n stire…
Scuip dezgustat pe trotuar. Ştia acum fiecare piatr din cas
pe care o supraveghea.

89
Strada era pustie. Diego se sim ea frustrat. De luni de zile îşi
f cuse un obicei s -şi ia prânzul singur în micul lui restaurant şi
s mearg pe urm s fac dragoste cu vreo târf . Patronul îi f cea
rost de ele dând un simplu telefon. Dup o s pt mân de munc ,
avea şi el nevoie de acel divertisment de macho pentru a rezista un
weekend întreg cu nevast -sa, convins c -şi petrecea toate
sâmbetele la Jefatura.
O maşin veche, neagr , ap ru pe strad rulând cu vitez mic .
Un Nash. Încetini în dreptul lui Diego Suarez, apoi se opri câ iva
metri mai departe. Poli istul, curios şi nu prea, o urm ri din ochi.
Maşina, într-un scrâşnet de angrenaje martirizate, d du înapoi
pân în fa a lui. Şoferul era tân r, surâz tor, cu plete lungi. Îi
zâmbi poli istului.
— Que tal, che18?
Diego Suarez arunc o privire în interiorul maşinii aceleia mari
şi d du cu ochii de un p r ar miu şi de nişte picioare dezgolite.
Rânji. Şoferul era un vivos – un proxenet – care încerca s -şi
plaseze târfa cu care era asociat. Tentant, dar el avea altceva de
f cut.
— Gracias, no, f cu el.
— Vamos, insist şoferul. Cinci sute de pesos. Ia uite cât e de
frumoas …
Fata se foi în interior, se aplec spre portier şi o deschise.
Diego z ri dou picioare bine modelate, un p r ar miu buclat şi
eava neagr a unui pistol automat. La cinci centimetri de fa a lui.
— Urc !
Vocea fetei era dur , t ioas . Cu mâna stâng îl trase pe Diego
în interior cu o for imprevizibil . Imediat maşina demar . Coltul i
se înfipse sub centur , cu brutalitatea de care ar fi în stare un
b rbat.
— Nici o mişcare!
Cu mâna stâng fata îşi smulse peruca ar mie şi Diego Suarez o
recunoscu pe infirmiera violat la spital! Era atât de uluit încât nu
reac ion pe loc. O v zuse intrând într-o cas de unde nu mai
ieşise şi alt cale de acces nu mai exista.
Maşina gonea cu toat viteza pe str zile pustii de sâmb t
dup -amiaz . Diego îşi înghi i anevoie saliva.
— Unde m duce i? întreb el.
— Las c ai s vezi tu, îi r spunse fata.

18 Ce mai faci, b trâne?


90
Era limpede c n-avea chef s vorbeasc . Merser câteva minute
în t cere. Apoi, b trânul Nash încetini pentru a p trunde într-un
garaj cu oblonul metalic ridicat, dând direct în strad . De cum
intr maşina, cineva trase oblonul.
— Coboar , ordon Tupamara.
Diego se gândi la pistolul lui cu eava scurt , purtat la brâu, dar
Coltul îl viza prea de aproape. Se supuse. Şoferul r m sese la
volan.
— Treci cu spatele la zid, ordon tân ra.
Diego Suarez se rezem de ciment. Cum naiba putuse rebela s
ias din cas ? Gândea c dac va face ce i se va cere, poate va
reuşi s scape cu via . Fata se uit la el cu un aer absent.
— Îmi ştii numele? întreb ea.
Cl tin din cap, fascinat cu toate astea de frumuse ea ei.
— Nu.
— N-ai zis la nimeni c m-ai recunoscut azi-diminea ?
Un zâmbet lumin chipul alb ca varul al lui Diego. Lucrurile
p reau s ia o întors tur favorabil …
— La nimeni, m jur pe Dumnezeul meu.
Tupamara înclin din cap într-un semn uşor aprobator.
— Î i mul umesc.
Zâmbetul lui Diego înghe . Bra ul care inea Coltul începuse s
se ridice. eava era îndreptat spre pieptul lui. Sângele îi înghe
în vine, capul i se goli. Ridic o mân ca pentru a se ap ra şi
strig :
— Nu!
— În seara aia la spital, te-ai purtat ca un porc, vorbi calm Flor.
Dar, oricum, tot ai fi murit.
Primul glon de 45 îl lovi pe Diego chiar sub catarama
centironului, spulberându-i coloana vertebral . Şocul îl arunc
spre zid. Flor mai trase de trei ori în plin. Diego muri mai înainte
de a se pr buşi.
Flor privi balt de sânge care se l ea sub el. Timpanele îi mai
vibrau înc , dureros. Mirosul acru de pirit umplu micul garaj. Îşi
trecu Coltul în mâna stâng şi-şi f cu automat semnul crucii.
— Nu era un om r u, rosti ea cu o voce f r timbru. Şoferul,
livid şi el, coborâse din maşin . O lu pe Flor de bra .
— Acum, trebuie s plec m! Repede!
Fata arunc pistolul sub banchet maşinii şi se l s pe spate.
B rbatul întinse o pânz peste cadavrul lui Diego Suarez, ajutat de
cel care aşteptase în garaj. Apoi, acesta din urm d du fug s
91
deschid oblonul metalic. Maşina ieşi în marşarier.
Şoferul o apuc pe o strad pustie care cobora spre mare.
Împuşc turile nu alertaser pe nimeni. În spate, cu capul în mâini,
Flor plângea în hohote.
Şi când te gândeşti c într-o zi îşi dorise s devin dominican !
Acum, nu mai era decât un înger al mor ii, un înger care nu-şi
încheiase misiunea. Şi, poate, n-o va termina niciodat …
*
* *
Telefonul nici nu apuc bine s sune c Malko îl şi ridic .
— Alo?
O t cere de scurt durat .
— El Senor Linge?
Lui Malko i se accelerar b t ile inimii.
— Diego?
— Nu, nu-i Diego, rosti vocea necunoscut . Am s v transmit
un mesaj din partea lui Fidel Cabrero. V aşteapt la Zum-Zum, în
seara asta, la ora unsprezece. La bar. E important.
— El unde-i?
— Nu ştiu, spuse vocea. Sunt unul dintre colegii lui. M-a rugat
doar s v telefonez…
Şi închise. Malko l s receptorul în furc . Diego era de neg sit
şi se l sase noaptea… Echipajele poli iei continuau s verifice
domiciliul fiec reia dintre cele patruzeci de novice. F r nici un
rezultat. Malko socotise c era mai în elept s aştepte la Juan
Etchepare, r mânând în leg tur cu Jefatura.
Chris era tot la Diego acas şi telefona din jum tate în jum tate
de or . Pentru a-i comunica doar c , nevasta lui plângea din ce în
ce mai tare.
Laura Iglesia se învârtea f r rost prin cas , punând discuri şi
combinând re ete de sl bire.
Malko îşi înmuie buzele într-o votc de la ghea . Era din ce în
ce mai convins c Diego Suarez nu va mai fi g sit în via .
Poli istul mizase prea mult pe el însuşi. Din p cate, Malko nu ştia
pe care dintre cele patruzeci de novice o urm rise.
De acum, singura lui şans r mânea întâlnirea cu Fidel
Cabrero.

92
Capitolul XI
Malko întoarse butonul aparatului de radio. Vocea de stentor a
crainicului f cu s vibreze caroseria Mustangului.
— A qui, Radio Oriental, teneremos un mesaje urgente para el
Senor Diego Suarez…
Agasat, Malko închise aparatul. Dac s-ar fi ac ionat la vreme,
poli istul ar fi fost g sit. Acum, Montevideo, era pe picior de r zboi
pentru descoperirea inspectorului de la Jefatura.
Radio Oriental difuza la fiecare cincisprezece minute un apel în
vederea c ut rii lui. Poli işti în civil şi în uniform f ceau razii prin
barurile din port. Pe Calle Yi, toate ferestrele de la etajul patru al
Jefaturii erau luminate. Ricardo Toledo, în persoan , conducea
cercet rile. Anchetarea novicelor nu d duse rezultat. Cele mai
multe erau plecate la Punta del Este, s petreac s rb torile
sfârşitului de an.
Cu cât trecea timpul, cu atât era mai pu in probabil
descoperirea poli istului.
Malko încetini pentru a intra în parchingul cabaretului Zum-
Zum. Laura Iglesia consim ise s -şi ascund picioarele, dar îşi
oferea sânii într-o orgie de paiete aurii. Machiat violent, era
aproape frumoas . În spatele Mustangului, Chris şi Milton erau
munci i de gânduri negre. Întotdeauna avuseser oroare de
localurile de noapte şi în special de cele din rile subdezvoltate. Şi
pe deasupra, inactivitatea începuse s -i apese serios.
Parchingul era aproape gol.
— Ia uite, ce bizar, remarc Laura. Nu-i nimeni. De obicei,
sâmb ta e arhiplin aici. Probabil c s-au dus cu to ii la Punta del
Este.
Cei patru ocupan i ai Mustangului se îndreptar spre intrare.
Cerberul în smoching v zându-i pe Chris şi Milton se încrunt .
— Îmi pare r u, spuse el. Nu accept m decât cupluri.
Laura traduse.
Milton Brabeck îl fix pe uruguayan cu o expresie atât de
sinistr încât acesta b tu în retragere cu un metru.
— Noi doi form m un cuplu, arunc el. Nu se vede?
Jaboul de dantele se agit cu importan .
— Dezolat, domnilor, sta-i regulamentul.
93
Chris Jones se apropie şi-l apuc afectuos de jaboul din
dantel . Era mai înalt cu cel pu in dou zeci de centimetri.
— S -l zdrobesc sau s -l fac buc i? întreb el cu o lic rire de
ferocitate bucuroas în ochii bleu-gri.
Cerberul, pe jum tate ştrangulat, se uit disperat spre un
poli ist în uniform . Malko tocmai îi strecura acestuia o bancnot
de cinci mii de pesos, explicându-i c inea cu adev rat s r mân
to i patru împreun .
— Como no! încuviin gra ios poli istul, plecând gr bit de la
fa a locului pentru a-şi satisface o necesitate natural .
R mas singur, între Milton şi Chris, jaboul de dantel sim i cum
i se înmoaie intransigen a.
— Cred c am putea face o excep ie, se hazarda el.
— Dou , interveni Milton.
— Como no… Dac binevoi i s semna i în registru. O simpl
formalitate.
Dându-şi toat silin a, Chris semn . „Georges Washington”.
Laura Iglesia intrase înaintea lor şi re inuse o mas lâng bar.
Zum-Zum-ul era doar pe jum tate plin, în special de tineri care
flirtau prin alveolele în esate de perne. Chris şi Milton comandar
fiecare câte un J and B pur, în cazul în care apa ar colc it de
amibe.
— Fidel n-a ap rut înc , anun Laura. M-am interesat.
Un tân r, numai coşuri, veni s-o invite la dans şi, pe ring, ea se
lipi de b iat ca o ventuz .
Pentru a-şi ridica moralul, Malko ceru o sticl de Moet et
Chardon. N-aveau Don Perignon. Era zece f r zece. Malko se
gândea ce-o vrea s -i comunice aşa de urgent Fidel.
*
* *
— Obişnuia s -şi fac mendrele cu o fat în fiecare sâmb t ,
recunoscu poli istul cel pl pând. Da’ nu voia s se afle.
— Unde? se congestion Ricardo Toledo.
Era unsprezece noaptea. Nu pusese în gur nimic pân la ora
aceea şi acas îl aşteptau treizeci de invita i.
— În restaurantul Parillada de pe Rambla. Patronul e un
oarecare Juan. El e cel care…
Şeful poli iei se şi repezise la telefon, f r prea multe speran e.
Era sigur c Diego Suarez fusese ridicat de rebeli. Ceea ce
reprezenta o suprem insult …

94
*
* *
— Suna i la el acas .
Laura Iglesia începuse s aib ochii tulburi, iar fa a ei
asimetric tr gea tot mai mult spre stânga. Lithiul îşi f cea efectul.
Începuse de pe acum s -l priveasc pe Malko pu in cam prea
st ruitor… Se ridic şi se îndrept spre cabina ascuns în spatele
unei draperii de catifea roşie, din fundul discotecii.
Se f cuse unsprezece şi jum tate şi nici urm de Fidel
Cabrero… Fapt care-l neliniştea serios pe Malko.
Laura se întoarse cu un aer contrariat.
— Fidel a plecat s -şi petreac weekend-ul la Punta, anun ea.
Pe la patru dup -amiaz , cu maşina.
Malko îşi l s pe mas paharul cu Moet, f r s -l fi atins. La ora
când primise telefonul din partea lui Fidel, acesta era pe drum…
Prin urmare, nu-şi schimbase între timp planul.
— Şti i unde s-ar afla la Punta del Este?
— Nu, dar poate fi uşor g sit, spuse Laura. E un or şel mic. Nu
exist decât o singur maşin Porsche verde.
Malko se ridic .
— S mergem acolo.
Laura f cu ochii mari.
— La Punta?
— Vreau s pun mâna pe el, spuse Malko. Mai mult ca oricând,
dac nu cumva o fi prea târziu.
Coborâr sc rile. De data aceasta, v zându-i, cerberul în
smoching d du fuga la Mustangul oranj garat în fundul
parchingului. Chris Jones afiş un surâs satisf cut. Bariera
limbilor fusese învins .
Cerberul p trunse cu greu în Mustang-ul strâns între dou
Volkswagenuri. Silueta lui disp ru în interiorul maşinii.
Aproape în aceeaşi secund , o explozie formidabil zgudui
parcarea. O enorm flac r âşni din locul unde se aflase
Mustangul. Malko, gorilele, Laura şi poli istul în uniform fur
trânti i de perete de suflul deflagra iei, sub un potop de sticl
spart , c zut pe jos. Cl direa de beton se zgâl âise din temelii.
Prin ferestrele sparte ale Zum Zum-ului izbucnir urlete. Mai mul i
b ie i tineri s rir în parching ag ându-se de draperiile de catifea
neagr de la ferestre.
Malko şi Chris se ridicar primii. Uşa care d dea în exterior

95
spânzura dislocat . Peretele de sticl disp ruse. Malko d du fuga
spre maşin , dar r mase uluit când v zu volanul Mustangului.
Complet contorsionat, mai era înc „ inut” de o mân crispat ,
retezat chiar de la încheietur .
Laura, în genunchi, cu bluz smuls de suflu, ciufulit , palid ,
încerca s -şi acopere pieptul cu mâinile încrucişate.
Malko şi Chris se oprir în fa a a ceea ce mai r m sese din
Mustang. Capota disp ruse, portiera din stânga şi acoperişul
fuseser smulse, restul caroseriei – r sucit şi înnegrit . Cele dou
Volkswagenuri se transformar într-o gr mad de fiare vechi.
Pe trotuarul bulevardului, la o dep rtare de dou zeci de metri,
d dur peste ce mai r m sese din cerberul în smoching. De
nerecunoscut. Fa a nu era decât o mas inform , însângerat .
C maşa frumoas era ciuruit ca o strecur toare. Zdren ele de
stof se amestecau cu carne h rt nit şi cu sânge. O juc rie
stricat . Când Chris îl apuc de picioare pentru a-i trage corpul,
acestea alunecar singure desprinse de rest. În jurul localului de
noapte se produse panic . Unii îşi luau prietena de mân şi o
rupeau la fug , al ii se adunau în jurul ruinelor Mustangului.
Parchingul fusese devastat. Mul umit lui Dumnezeu, nu mai erau
şi alte victime. Bomba fusese plasat sub scaunul conduc torului,
cu un detonator de presiune, declanşat sub greutatea persoanei
care s-ar fi aşezat.
O maşin a poli iei se opri pe partea opus a bulevardului şi
oamenii legii n v lir în fug .
Malko se apropie de Laura şi o ajut s se ridice. Milton
Brabeck era înc ame it fiindc se lovise cu capul de zid. Malko se
adres unui ofi er de la Guardia Metropolitana.
— Condu-ne imediat la Jefatura, ceru el. La Senor Ricardo
Toledo.
Nu mai aveau ce face la Zum-Zum. Acum, Malko era sigur c
Fidel nu mai avea s vin . F r firea urâcioasa a lui Chris ar fi fost
mor i cu to ii… Încerc s-o linişteasc pe Laura care plângea.
— Du-te la Juan, îi spuse el. S ne preg teasc Opel-ul. De cum
ne întoarcem de la Jefatura, plec m la Punta.
*
* *
Proiectoarele montate pe o maşin a poli iei aruncau o lumin
crud şi brutal în interiorul garajului. Corpul lui Diego Suarez nu
fusese înc mişcat din loc. Micul grup de ofi eri observau cadavrul

96
în t cere.
— A fost asasinat cu sânge rece, spuse Ricardo Toledo. Nici n-a
apucat s se foloseasc de arma lui.
Malko nu-şi putea lua ochii de la ceea de r m sese din Diego
Suarez.
Felul în care fusese atras în aceast curs era o dovad c
rebelii f ceau tot ce pofteau în Montevideo. Şi contraatacau. Malko
ar fi trebuit şi el s fie mort. Ajunsese la Jefatura la timp pentru a
s ri în maşina lui Ricardo Toledo.
Nu ştia ce s fac . Era bine, oare, s -i vorbeasc şefului poli iei
despre Fidel Cabrero?
În cele din urm se hot rî s tac . Unul câte unul ieşir afar
din garaj. Malko se întoarse spre Toledo.
— Cum a fost descoperit? întreb el.
Şeful poli iei nu mai împroşca.
— Pardoseala garajului e înclinat . Sângele a curs afar , pe
trotuar. Cineva a c lcat în b ltoac şi şi-a dat seama.
— Şi eu am fost destul de încercat pe ziua de azi, remarc
Malko. Cred c …
Uruguayanul d du din cap cu gravitate.
— Senor, merge i s v culca i. Acum vede i cu ce fel de
criminali avem de-a face. Dac afla i ceva, comunica i-mi şi mie.
Nefericitul sta de b iat a crezut şi el c se poate descurca singur.
— Nimic nou în privin a lui Ron Barber?
— Nimic, recunoscu Ricardo Toledo. La Punta am urm rit o
pist fals . Continu m cercet rile. Nu trebuie s descuraj m. Am
s v dau o maşin a poli iei s v conduc …
Malko mul umi şi to i trei urcar într-un Ford vechi.
Vila diplomatului paraguayan era puternic iluminat . Poli iştii
salutar şi-şi v zur de drum.
Juan Etchepare, în persoan , veni s deschis uşa, încadrat
între cei doi pistoleros şi, ieşindu-i în întâmpinare, îl strânse în
bra e.
— Fantastico! Sunte i în via !
Privirea îi era înce oşat în spatele ochelarilor. Laura îi povestise
totul. În plin criz de nervi, plângea în hohote, întins pe patul
mare şi rotund. Diplomatul paraguayan o convinse s dea peste
cap un pahar plin ochi cu Hennessy şi culorile îi mai revenir
pu in.
— De ce au vrut s v omoare?
Malko se aşez . Aceeaşi întrebare şi-o punea şi el.
97
— Probabil pentru c acum au aflat c Fidel Cabrero era cel
care tr da, r spunse el.
Figur prelung , col uroas a diplomatului se întunec brusc.
— Au s m ucid şi pe mine! Trebuie s p r sesc ara.
— Un om care ştie ce-l aşteapt face cât doi, spuse Malko. Juan
Etchepare arunc o privire îngrijorat spre Enrique şi Angel.
— Ce ave i de gând s face i?
— S dau de Fidel Cabrero. Dac nu-i prea târziu, replic
Malko. Acum, sunt sigur c o cunoştea pe fata care l-a ridicat pe
Ron Barber.
Din când în când, Laura, înc sub şoc, tr gea adânc aer în
piept. Malko se ridic .
— Veni i cu noi la Punta del Este?
Juan Etchepare neg printr-o mişcare a capului.
— Prefer s r mân aici. Lua i maşina mea.
— Laura! o strig Malko. Plec m!
Avea neap rat nevoie de tân ra femeie. F r ea nu l-ar fi putut
g si pe Fidel Cabrero.
Oftând, Laura Iglesia tocmai îşi schimba hainele. Cinci minute
mai târziu, îşi f cu apari ia, cu ochii înc roşii.
Juan conduse grupul format din Malko, gorile şi Laura pân la
garaj. Cei doi americani se aşezar în spate.
Juan se aplec prin geamul coborât.
— S fi i cu ochii în patru!
— Am s încerc, spuse Malko.
Demar şi ieşi din gr din . Al turi de el, Laura suspina întruna.
Lui Malko nu-i trebuir decât cinci minute pentru a da în
Interbalnearia, autostrada care ducea spre Punta del Este.
Epuizat , Laura adormi aproape imediat.
Farurile luminau bitumul pustiu. Era aproape dou noaptea.
Malko se gândi la Ron Barber. Trecuser de acum opt zile.

98
Capitolul XII
Pendula de la intrare marc prin dou sprezece b t i miezul
nop ii. Imediat, toate cuplurile se oprir din dans cu exclama ii de
bucurie.
Fidel Cabrero se gr bi pe parchetul ceruit, sprijinindu-se în
bastonul lui. Voia s ajung la Flor, pe care tocmai i-o luase un
student în drept, înnebunit dup jerk. Ea se l s îmbr işat de el,
îndep rtându-l pe cel lalt. Strig te de bucurie erupeau din toate
p r ile. Prin ferestrele deschise spre p durea deas de pini,
p trundea aceeaşi h rm laie venind dinspre vilele învecinate.
Cartierul reziden ial din Punta del Este s rb torea Anul Nou.
— Feliz Ano, şopti Fidel.
— Feliz Ano!
Vocea fetei era grav , dar ea surâdea. Încurajat, tân rul se
aplec şi o s rut pe gur . O sim i uşor întredeschis şi-şi ap s
buzele mai tare. Apoi, f r o vorb , o lu pe Flor de mân şi o trase
c tre una dintre ferestre. Mireasma de r şin se odihnea dup
dogoarea zilei. Fidel îşi petrecu bra ul în jurul umerilor fetei. Se
sim ea formidabil de bine dup ce b use dou pahare de J and B
aproape f r ap .
Flor p rea s fi b ut şi ea. Tr s turile îi erau adâncite şi ochii îi
str luceau cam prea tare. „De parc ar fi f cut dragoste”, gândi
Fidel. Şi totuşi, ea fusese cea care-l invitase la acest revelion.
Era îndr gostit nebuneşte de Flor şi f cea tot ce-i st tea în
putere ca s-o determine s renun e la proiectul ei de a intra
definitiv în rândul dominicanelor. Ştia c pentru multe fete din
înalta societate noviciatul nu era decât un fel de ultim etap a
înv mântului catolic. Unele dintre novicele m n stirii Rivera nu
mai erau de mult virgine. Mai curând se m ritau decât s se
c lug reasc .
Dar Flor era altfel. Fidel aflase c înainte s ajung la
dominicane suferise o decep ie amoroas cu un student la
medicin . Era convins c f cuse dragoste cu tân rul acela.
Într-o oarecare m sur , pentru a o epata acceptase Porsche-ul.
Dar şi ca o compensa ie pentru piciorul pe care-l târâia. Ea îns
nu urcase de prea multe ori în maşina verde. De parc s-ar fi
îndoit de provenien a ei. Iar Fidel îşi ferecase în col ul cel mai
99
secret al min ii întâmplarea tragic petrecut cu p rin ii fetei.
Se uit la ea şi o g si tare frumoas în fust ei neagr evazat ,
bluza alb şi p rul adunat în coad de cal. Din cauza maxilarelor
ei voluntare, avea întotdeauna un aer pu in agresiv… În jurul lor,
dansul reîncepuse. Toat Punta del Este se distra. Foarte mul i
argentinieni, veni i din Buenos-Aires. În vila în care se aflau Flor şi
Fidel nu erau decât tineri. Locuin a apar inea p rin ilor unui elev
de la „Stella Marris”, pleca i în Europa, la Saint-Moritz. Flor îl
invitase pe Fidel chiar în diminea a acelei zile.
Se aruncase imediat în maşin . Era cea mai frumoas zi din
via a lui! Tot drumul o inuse de mân . La fiecare post de taxare de
pe autostrad , îndr znea chiar s depun o s rutare pe gâtul fetei.
Contrar obiceiului ei, Flor nu mai era reticent . Dimpotriv . Fidel
gândea c , probabil, Ron Barber avusese dreptate când afirmase
c maşina le va face pe fete s uite de piciorul lui atrofiat. Chiar şi
pe o idealist ca Flor.
Muzica se opri în urletele câtorva înfierbânta i. Dar majoritatea
avea mai degrab chef de flirt. Melodia nostalgic a cântecului „A
fost cândva o revolu ie” umplu înc perea. Flor îşi ridic ochii spre
Fidel.
— Vrei s dans m?
Îşi l s bastonul şi o urm pe ring, cu inima bubuind. Din
cauza piciorului nu se putea mişca prea mult. Strâns îmbr işa i,
oscilau în umbr printre alte cupluri. Fidel se aplec şi o s rut pe
obraz.
Flor ridic fa a şi buzele lor se atinser . Fidel ap s mai tare
gura tinerei fete, apoi, brusc, ea îi întoarse s rutarea. Fidel o
strânse la piept din toate puterile.
— Te iubesc, murmur el. Te iubesc.
În acelaşi timp trupul i se trezise imperios. Dup ce o cunoscuse
pe Flor, f cuse arareori dragoste şi nervii i se resim eau. Spre
imensa lui surpriz , Flor nu se feri. Dimpotriv . Prin bluz de voal
îi sim ea globurile calde ale sânilor.
F r un cuvânt, fata îşi lipi obrazul de pieptul lui şi îşi înnod
bra ele de gâtul b iatului. Iar el transpira, respira cu greu,
sperând ca dansul s nu se mai opreasc niciodat .
Discul se întrerupse. Pe un fotoliu capitonat de lâng ei, un
cuplu discuta furios, între dou s rut ri, problema reformei
agrare. În Uruguay, tinerii amestecau întotdeauna amorul cu
politica.
Îşi f ceau cu to ii o chestiune de onoare din a se elibera de
100
morala burghez , afişând opinii de stânga şi avangardiste. Unii
mergeau pân într-acolo încât s propov duiasc amorul în
colectiv, rebotezat „simpozion de discu ii erotice”.
De altfel, în Uruguay, moravurile fuseser întotdeauna libere
prin tradi ie. Logodnica îşi petrecea în mod frecvent vacan ele în
casa logodnicului. Rare erau cele care se m ritau virgine.
Fidel r mase pe ring cu bra ul în jurul mijlocului fetei. Uitase de
oamenii mor i din cauza lui, de b rbatul blond care voia s -l
salveze pe Ron Barber, de CIA şi de Tupamaros. Nu-şi mai dorea
decât un singur lucru: s fac dragoste cu Flor.
Muzica începu din nou. Fidel profit pentru a-şi strânge mai
tare în bra e partenera. Nu-şi mai putea st pâni dorin a. Dac ar fi
fost destul de cald s-ar fi dus cu to ii s se scalde în miez de
noapte.
Flor se în l pân la urechea lui Fidel Cabrero şi-i şopti:
— E prea mult lume aici. Mi-ar pl cea s fiu singur cu tine.
Mai înainte ca el s -şi revin din surpriz şi uimire, îl lu de
mân . Se strecurar prin mul imea dansatorilor şi ieşir pe
coridor. Fidel profit de moment pentru a încerca s-o s rute din
nou. Flor se desprinse foarte repede.
— Nu aici.
Tân ra fu aceea care îl trase spre scara ce trosni sub paşii lor.
La primul etaj, deschise o uş şi p trunse într-unul dintre
dormitoare. Închise liniştit uşa în urma lor.
— Aici o s ne sim im bine, spuse ea.
Aprinse o veioz . De jos se auzea h rm laia petrecerii. Apoi, se
întoarse spre Fidel şi-l s rut lung, cu patim . Fidel nu mai putea.
F r voia lui, mâna îi urc în lungul fustei mângâindu-i coapsele,
atingându-i proeminen a pântecului, oprindu-se şi crispându-se
acolo. Niciodat nu ajunsese atât de departe.
Flor se r sturn singur pe pat. Imediat, Fidel se arunc peste
ea, începu s -i descheie stângaci bluza, dându-i jos sutienul. Îşi
înfund capul între rotunjimile calde, s rutând, lingând pielea
dulce ca un dement.
Flore nu-i rezist .
Lui Fidel îi venea s urle. De pl cere şi de dragoste. În maniera
ei romantic , Flor f cuse bine c nu-i spusese nimic mai dinainte,
c alesese Anul Nou pentru a i se oferi.
— Te iubesc, murmur el. Oh, Flor!
Poate pentru ca s -l ierte c -i stricase fermoarul fustei. Fata
alunec din haine şi se rostogoli pe spate, cedând fermec toare.
101
Timp de câteva minute el o admir aşa cum era, cu pantofii,
ciorapii şi lenjeriile de un alb orbitor. În fug , îi trecur prin minte
revistele porno importate clandestin din Argentina. Dar ea era
femeia pe care o iubea şi acum era sigur c i se va da.
Flor îşi s lt şoldurile pentru a-l ajuta s scoat ce mai avea pe
ea. Silueta alb i se decupa în penumbr . Lui Fidel nu-i venea a
crede c o inea în bra e goal . O strânse la piept mai s-o frâng ,
s rutând-o peste tot, unde îndr znea. Când îşi l s capul pe
pântecul ei sim i c pielea fetei era impregnat de parfumul folosit
de obicei. Ceea ce nu putea s însemne decât un singur lucru: ea
premeditase acest abandon total. Excitarea lui se declanş
dezl n uit .
Sim indu-i trupul tres rind, nu mai fu capabil s se re in
mult vreme.
Îi c ut pântecul cu sângele bubuind în tâmple. Cu picioarele
îndoite, fata îl ajut . O penetra dintr-o singur mişcare rectilinie. I
se oferea docil , aprobatoare. Bazinul ei înso ea mişc rile
dezordonate ale tân rului.
— Fidel! murmur .
B iatul avea impresia c i se lichefiase coloana vertebral şi se
încrust şi mai tare în partenera lui, fericit la culme. Zgomotul
petrecerii ajungea pân la el ca prin cea . O alt pereche f cu s
trosneasc scara de lemn iar apoi p trunse în camera învecinat ,
pr buşindu-se pe pat.
Brusc, sim i ceva umed pe obrazul lui: Flor plângea.
— Te-a durut, întreb el cuprins de nelinişte.
Fata scutur din cap f r s -i r spund .
— Ce ai?
Tân ra femeie nu scoase o vorb , mul umindu-se s se strâng
şi mai tare lâng Fidel. Şi cum el r m sese în ea, începu s simt
cum îi renaşte dorin a.
*
* *
Opel-ul gonea cu 140 la or . Când putea. Interbalnearia n-avea
dintr-o autostrad decât posturile de taxare, cu trei sute de pesos,
din treizeci în treizeci de kilometri. Ciuruit ca o strecur toare,
îngust , prost semnalizat , ea se transforma f r nici o avertizare
într-un drum obişnuit, la intervale neregulate. Din fericire, la acea
or înaintat , practic, circula ia era zero. To i uruguayenii serbau
revelionul.

102
Malko asculta Radio Oriental ca s nu adoarm . Chris şi Milton
mo iau. Laura, care nu-şi revenise înc în urma exploziei de la
Zum-Zum, p rea s -şi fi pierdut tot erotismul. Cadavrul însângerat
al lui Diego Suarez îl obseda pe Malko. Cine era fata asta care nu
se d dea în l turi s ucid cu sânge rece de dou ori la rând – ca
s nu mai vorbim de bomb – pentru a se acoperi?
Era convins c Fidel Cabrero era amenin at de acelaşi pericol.
*
* *
Fidel c zu pe spate cu trupul frânt şi capul golit. Pentru a
cincea oar se desc rcase în corpul docil al lui Flor. Niciodat mai
cunoscuse o asemenea împlinire sexual . Tân ra femeie îl
provocase s se dep şeasc . De parc ar f cut un r m şag cu ea
îns şi s -l stoarc de toat substan a, s -i lase o amintire cum nu
mai avusese el niciodat pân atunci. Acum, lipit de Flor, visa.
Înc un an şi îşi termina studiile. Pe urm , se puteau c s tori şi
tr i ferici i împreun .
Se foi pu in din cauza piciorului s u atrofiat. I se anchiloza cu
uşurin .
Întoars pe o parte, Flor începu s -l mângâie delicat pe fa ,
r sfirându-şi degetele prin barba lui.
— Bietul de el, o auzi murmurând.
Fidel se r zvr ti şi d du s-o atrag spre el.
— De ce, m rog, „bietul”? o întreb . Sunt cel mai fericit dintre
b rba i.
O privi. Flor nu mai plângea. Ochii ei erau adânci, duri,
str lucitori. Sublinia i de cearc nele vine ii ale amorului.
— De ce ai f cut una ca asta? întreb ea cu blânde e. De ce?
Fidel avu impresia c ea îi strivea pieptul cu amândou mâinile.
Era mult prea nedrept! N-o s fie niciodat în stare s le în eleag
pe femei.
— Dar tu ai fost cea care a vrut! protest el. Tu…
Flor îi puse un deget pe buze.
— Ssst. Nu vorbesc de acum, ci de rest.
Tân rul îşi încrunt sprâncenele.
— Nu în eleg.
Dar sângele îi înghe ase. De fapt, în elegea. Într-o str fulgerare,
el rev zu toat succesiunea de fapte care-l conduseser în seara
aceea la Punta del Este. Nu mai era decât un copil nefericit şi
iresponsabil.

103
— Pe mine s nu m min i!
Vocea lui Flor era plin de reproşuri.
— Te rog s m ier i murmur Fidel.
— Nu mie trebuie s -mi ceri iertare, f cu tân ra, ci oamenilor
care au murit din cauza ta. Celor unsprezece. Şi mamei mele.
El îşi muşca buzele de ruşine. În spatele lentilelor, ochii îi jucau
în lacrimi. Calmul lui Flor era oribil, deconcertant. Ce-i drept, el
era responsabil de moartea p rin ilor ei.
— N-am vrut, se bâlbâi el. Î i jur.
— Ştiu, rosti grav Flor.
Inima lui Fidel b tea înnebunit . De ce alesese Flor acel
moment ca s -i spun aşa ceva? Şi de ce i se d ruise dac ştia?
Gândul îl reconfort .
— M ier i? întreb el timid.
— Te iert, spuse lent Flor.
Atunci, însemna c era bine. Mor ii se îndep rtar în trecut, în
abstract. Fidel nu se mai gândea decât la trupul cald al lui Flor,
strâns lipit de al lui.
Totuşi, un lucru nu-i d dea pace.
— Cum de-ai aflat? o întreb .
Flor zâmbi trist.
— Ai fost tr dat. Tr d torii sunt întotdeauna tr da i.
Tres ri din nou, cuprins de panic .
— De acel Prince…
Flor îi arunc o c ut tur bizar .
— De cel care i-a d ruit cei treizeci de argin i, pre ul vânz rii
lui Iuda.
Fidel se ridic :
— Barber!
— Eu am fost cea care l-a r pit, împreun cu al i tovar şi,
m rturisi liniştit Flor. Ştiam c se strecurase un tr d tor printre
noi. Barber a fost torturat pân ce i-a dat numele. A rezistat mult.
E un b rbat curajos.
Fidel Cabrero îşi sim i gâtlejul uscat. Nu se îndoise niciodat c
Flor f cea parte dintre Tupamaros, ca şi p rin ii ei. Dar chiar pân
într-atât? Brusc, îşi d du seama de rest.
— Deci, tu l-ai omorât pe cel lalt american la spital?
— Da.
În vocea ei nu se desluşea nici bravad , nici ruşine.
— Când totul se va termina, ad ug ea. Îmi voi face leg mântul
de credin . Voi avea înaintea mea o via întreag pentru poc ire.
104
Din nou panica îl paraliz pe Fidel. Un nod oribil care-i
ştrangula stomacul.
— Dar. Flor, noi ar fi trebuit s ne…
Se uit la el cu gravitate.
— Fidel, în seara asta am vrut s fii fericit. i-am d ruit tot ce
i-ai dorit de la mine. N-am s uit niciodat . Îmi pare bine c am
f cut dragoste cu tine, pentru c tu m iubeşti. Ştiu c , într-o
anumit m sur , ai tr dat şi din cauza mea. Ai vrut s m epatezi.
Acum, aş dori s - i cer un serviciu.
— Absolut tot ce doreşti, exclam Fidel.
Era profund mişcat de m re ia sufletului ei. Nu-i adresase nici
un cuvânt de reproş. Şi totuşi, ajunsese orfan din cauza lui.
— Nu mi-ai pomenit niciodat numele printre informa iile pe
care le-ai dat?
Tân rul sari în sus.
— Niciodat , ce-ai înnebunit!
Tân ra cl tin din cap.
— E bine.
— Ce-ai de gând s faci?
— Tu trebuie s faci ceva, spuse ea. Iat serviciul pe care-l
aştept de la tine. Te îmbraci şi pleci cu maşina pe şosea spre
Montevideo. (T cu). Po i merge cu vitez foarte mare. Şi nu-i nevoie
s ajungi la destina ie.
O privi f r s priceap .
— De ce?
În ochii lui Flor erau lacrimi.
— Pentru c , dac te întorci, în fa a casei te aşteapt doi
tovar şi care au ordin s te ucid . Dac , din întâmplare ai s
scapi, ar trebui s fugi din Montevideo ca s mai r mâi în via …
— Dar cine a dat ordinul?
— Eu, r spunse Flor.
Se l s o t cere îndelungat . Timpul necesar c ideea s -şi fac
loc în capul tân rului. Flor îl privea cu ochi trişti, patetici. Îşi trecu
mâna peste obrazul lui.
— Fidel, murmur ea, tu trebuie s mori. Tovar şii mei nu vor
în elege, dar eu î i dau o şans s te por i ca un b rbat. Dac mori
pe drum, nimeni nu va afla niciodat c tu ai tr dat. Cu excep ia a
trei persoane, care nu vor sufla o vorb . În ceea ce te priveşte,
rezultatul e acelaşi. Te implor, las -mi o amintire frumoas despre
tine. Dac n-ar fi fost toate astea, cred c aş fi putut s te iubesc.
Pentru c eşti un nefericit.
105
Flor t cu. El îşi sim i nodul din gât crescând şi sufocându-l. Cu
maxilarele încleştate, tân ra îl privea. Fidel num r în gând pân
la zece, apoi se ridic în picioare ca un automat.
Se îmbr c repede, f r un cuvânt. Cu capul sprijinit de perete,
Flor se uita la el. De jos, se auzea mereu muzica.
Când fu gata îmbr cat, Flor se scul şi se apropia de el. Îşi
încol ci bra ele de gâtul lui şi-l s rut ap sat pe gur . Buzele lui
erau ca de ghea . Îşi d du seama c ar fi vrut s -i spun ceva şi
se trase într-o parte.
B iatul se uita la ea nenorocit.
— Eşti sigur c nu mai exist o alt modalitate de…
Ea cl tin din cap.
— Nu-mi face sarcina şi mai grea, Fidel.
Privirile lor r maser înfipte una în cealalt , apoi tân rul se
mişc . Totul îl durea. Nu mai putea nici vorbi. Deschise uşa şi ieşi
repede pentru ca Flor s nu-i vad lacrimile. Din spate, îi auzi
vocea dulce, frânt de am r ciune:
— Vaya con dios, Fidel!
Maşina era acolo unde o l sase. Urc şi puse cheia în contact.
Motorul începu s toarc . Lacrimile îi înce oşau vederea. Trecu în
viteza întâi şi demar cu mintea plin de Flor. Prin aleile p durii
de pin trebui s mearg încet, pân ieşi la drumul mare. Rachetele
unui foc de artificii îl f cur s tresar .
Apoi, acceler progresiv. Timp de câteva minute se sim i mai
bine. Motorul rula rotund, indicatorul de vitez ar ta 145 la or .
Drumul era pustiu. Aprinse farurile cu iod ca s vad mai bine
denivel rile, dep şi o maşin hodorogit care abia se târa şi
izbucni în hohote de plâns. Se terminase. Totul se terminase.
Mental, trecu şoseaua în revist pentru a g si locul potrivit
unde urma s îndeplineasc dorin a lui Flor. Îl descoperi destul de
repede: cunoştea drumul pe de rost. Îi mai r mâneau cam zece
minute de tr it. Fidel înal o rug fierbinte ca Dumnezeu s -i dea
curaj s mearg drept înainte. Din ce în ce mai tare, piciorul lui
strivea acceleratorul. Deschise la maximum radioul şi nimeri peste
vocea tun toare a unui spicher.
— Radio Oriental v doreşte un an fericit. Nuova et feliz ano!
Farurile albe spintecar noaptea, decupând din întuneric arbori
şi câmpii. Acceleratorul era la fund. Fidel privi indicatorul de vitez
ca într-o be ie uşoar : 205 la or . Niciodat pân atunci nu mai
îndr znise s -şi for eze aşa motorul. Acum, nu mai avea
importan . Un panou indicator ap ru pentru o frac iune de
106
secund în lumina farurilor: intersec ia cu drumul 91 spre Pan de
Azucar. Fidel strânse volanul. Nu trebuia s ia curba, s nu cumva
s ia curba!
Închise ochii, cu vuietul celor şase cilindri bubuind în urechi.
*
* *
Malko frân brusc. Un poli ist în uniform îi f cea semn s
încetineasc . Nu mai r m sese decât o jum tate de or pân la
Punta del Este. Pe o parte a drumului erau oprite câteva maşini şi
o ambulan . În momentul în care Malko dep şea grupul, z ri o
caroserie verde, mototolit , scâlciat , zdrobit de un pom. Frân
cu o înjur tur urât , coborî şi alerg spre locul accidentului.
O asemenea coinciden era cu neputin …
Doi poli işti cercetau cu o lantern interiorul maşinii lui Fidel
Cabrero. Malko se apropie. Partea din fa disp ruse, volanul
ajunsese pe canapeaua din spate. Scaunul era plin de sânge.
— Ce s-a întâmplat? întreb el.
Unul dintre poli işti ridic din umeri.
— Oh! Uno loco19! A încercat s ia virajul cu 200 la or . Ceasul
indicator a r mas blocat. Trebuie c era beat turt . Odraslele astea
ale bog taşilor au impresia c Dumnezeu e mereu cu ele…
— E mort?
Poli istul d du din cap.
— Claro que si… Cum crede i c ar fi putut sc pa dup un
asemenea impact? Trebuie c n-a suferit prea mult.
Malko se îndep rt , r v şit şi gânditor. Diego Suarez, Dennis
O’Hara şi acum Fidel Cabrero. Trei mor i, pentru c încercaser s
se apropie de misterioasa Tupamara. Nu putea crede c Fidel
murise accidental. Era o coinciden prea extraordinar .
Fidel Cabrero venea dinspre Punta del Este când s-a omorât.
Deci, acolo trebuia s mearg şi el. Fiindc telefonul primit nu
fusese din partea lui.
Malko urc în Opel cu un sentiment de nelinişte.

19 Un nebun!
107
Capitolul XIII
Laura Iglesia se strecur printre mesele ticsite de lume din
Bungalow Suiso pentru a ajunge la Malko. Dup expresia ei
triumf toare în elese c d duse peste un fir. Din zorii zilei
cutreieraser toat Punta del Este în c utarea cuiva care s -l fi
v zut pe Fidel Cabrero.
Laura se aşez între Chris şi Milton.
— Şi-a petrecut revelionul cu o întreag trup de tineri, anun
ea.
Dintr-o dat , lui Malko i se p ru acceptabil surogatul de pateu
de gâsc ! Deşi mâncarea era de-a dreptul infect iar pre urile
exorbitante, Bungalow Suiso – chipurile, o caban de munte – era
cel mai scump şi cei mai frecventat local din Punta. Îi f cea pe
„orientalii” acestei ri cu un şes disperant, s viseze la mun i şi
z pad …
— Unde sunt?
Laura b u un pahar plin de vin chilian de 14° înainte de a
r spunde, savurându-şi triumful.
— S-au dus cu to ii pe plaj , spuse ea, în dreptul cargoului
naufragiat:
— Fantastic!
Ochii aurii ai lui Malko str luceau într-o lumin aproape
hipnotic . Se apropia de int . Cea care-l împinsese la moarte pe
Fidel trebuia s fie în grup.
Laura îl privi f r s priceap .
— Dar nu şti i de care fat -i vorba. Sunt o sumedenie.
— Am eu o idee, spuse Malko.
Putea, în sfârşit, s verifice indiciul lui Diego. La plaj se mergea
în costum de baie.
Îi adres un surâs gra ios lui Chris Jones, care-şi pusese discret
revolverul sub şervet, gata de orice.
— Mergem imediat la plaj . O s ne priasc .
Chris şi Milton se uitau la el de parc şi-ar fi pierdut min ile. N-
aveau încredere în m rile care nu erau americane.
*
* *
O adiere c ldu înviora Playa Brava, la r s rit de Punta del
108
Este. Privit dintr-acolo, micul oraş p rea un amestec de sta iune
balnear englezeasc şi de un Deauville ai anilor 30, cu cl dirile
lui din c r mid roşie. Cele câteva blocuri mari şi moderne nu
reuşeau s -l întinereasc .
Malko p şea agale pe nisip, preg tit pentru baie. Era întâi
ianuarie. Bizar impresie. Laura trop ia pe lâng el, îndesat ca
un cârnat, într-un costum negru care nu izbutea s-o arate mai
supl . Opel-ul condus de Chris, venea din urm pe drumul care se
întindea de-a lungul plajei. În spatele lor se ridica oribilul hotel-
cazino Raphael, cu care se mândrea Punta şi unde nu era acceptat
nici un client sub optzeci de ani.
— Uite-l, anun Laura. Îi cunosc pe câ iva.
Cu toate astea, nu era deloc st pân pe vocea ei.
Un întreg grup de tineri st teau întinşi pe plaj sub umbrele, cu
tranzistoare şi reviste. Lui Malko îi venea s se ciupeasc ! Nu erau
decât nişte copii! Una dintre ei se afla, probabil, la originea a trei
asasinate şi o r pire!
Laura se îndrept spre grup. Un b iat o observ , se ridic şi
veni s-o s rute. Se f cur prezent rile.
Îi invitar s se întind . De îndat , un grup restrâns îl înconjur
pe Malko. Str inii îi fascinau pe uruguayeni. Le r spunse politicos
la întreb rile legate de Europa, cu gândul aiurea. Din spatele
ochelarilor negri, examina picioarele celor şase fete din jurul lui.
Rapid, elimin patru. Nici una nu avea fatidica aluni . Mai
r mâneau dou întinse pe burt , care voiau s se bronzeze.
Unul dintre b ie i se ridic şi lu de mân o fat , tr gând-o spre
mare. Se lu dup el f r entuziasm.
Malko aştept câteva clipe şi-i ajunse din urm .
— E amuzant s faci baie în mare la întâi ianuarie, remarc el.
Apa era destul de rece. Intrar în valuri şi înotar pu in. P rul
negru al fetei plutea pe ap de parc ar fi fost înecat .
— E rece, spuse deodat b iatul.
F cur cu to ii cale întoars . Malko înot cu vitez pentru a ieşi
primul din mare. Fata ajunse dup el, adus de un val. Îi întinse
galant mâna ca s-o scoat din ap . Timp de câteva secunde se
aflar fa în fa . Malko îşi coborî privirea spre coapsele pline. Avu
impresia c i se topeşte respira ia. Pe interiorul pulpei drepte,
chiar aproape de chilot, se vedea o aluni mare, cafenie,
înconjurat de câteva fire p r.
Vocea tinerei îl smulse din contempla ie.
— La ce v uita i?
109
În glasul ei se sim ea doar iritare, dar nici umbr de nelinişte.
Malko îşi ridic privirea. Ochii lui aurii c p tar pe loc stria ii
verzi. Inima îi b tea cu putere în piept. Dup o s pt mân
însângerat în care se jucaser de-a v-a i ascunselea, se afla, în
sfârşit, dinaintea celei care-l r pise pe Ron Barbar, îl ucisese pe
O’Hara şi încercase s -l asasineze şi pe el… Aceast fat cu chip
voluntar, înc de copil, cu corpul îmbobocit, dar plin de farmec.
— La picioarele dumneavoastr , r spunse el. Sunt superbe.
Tân ra f cu o mutri amuzat şi dispre uitoare.
— Sunte i cam indiscret. Am impresia c nici nu ne cunoaştem?
De data aceasta ironia era perceptibil . Malko ezit doar o
secund . Cu o ocazie ca asta nu avea s se mai întâlneasc
niciodat . Schi un surâs rece.
— V privesc mai ales aluni a, complet el.
Tân ra uruguayan roşi.
— Senor, sunte i un prost crescut, se burzului ea.
Malko n-o pierdea din ochi.
— Mi s-a vorbit de aceast aluni .
— Ce?
Malko îşi înfipse ochii lui aurii în privirea ei.
— Un anume Diego Suarez, ad ug el. Cred c a atins-o f r s
vrea, într-o anumit sear , la spitalul Ferreira.
Pupilele fetei se dilatar fantastic. Malko îi v zu muşchii
maxilarului crispându-se şi o expresie de ur incredibil îi lu
locul furiei. Apoi, cu un efort supraomenesc, îşi destinse
tr s turile fe ei.
— Habar n-am ce tot vorbi i, spuse ea. În orice caz, sunte i un
individ grosolan.
Îi întoarse spatele. Malko o înha de bra , împiedicând-o s se
dep rteze. Ea îi inea piept ca o pisic furioas .
— Domnişoar , articul Malko, punând în glasul lui toat
r ceala de care era în stare, am venit la Montevideo s -l recuperez
pe Ron Barber. În via , dac e posibil. Nimic nu m va putea opri.
Dac te predau poli iei ai s fii torturat , iar eu nu am s dau de
Barber. Dumneata l-ai asasinat pe Dennis O’Hara pe patul de
spital. Î i fac o ofert : d -mi-l pe Ron Barber şi nu te denun .
O lumin ambigu trecu prin ochii tinerei uruguayene. Apoi
privirea îi deveni dur , distant , ostil .
— Nu în eleg nimic din tot ce-mi spune i.
B iatul cu care f cuse baie o striga.
— Flor, vino! Mergem la Fernandez, pictorul.
110
Flor îi adres lui Malko un surâs ironic.
— N-aş vrea s v p r sesc, Senor, dar m aşteapt prietenii
mei. V rog s m scuza i.
Malko se împotrivi printr-o mişcare a capului. Îi ar t cu
degetul pe Chris şi Milton sprijini i de zidul scund de piatr care
str juia plaja.
— Nu mai juca teatru cu mine, nu sunt singur. Î i dau o or s
te hot r şti. De acum, nu te mai pierd din ochi. Ori m conduci la
Ron Barber, ori te conduc eu la Jefatura.
Flor nu r spunse. Se desprinse din mâna lui şi se dep rt . În
ciuda tinere ii ei, fata asta era de o el. Dar Malko se hot râse s fie
f r cru are. Acum avea, într-adev r, o şans de a-l reg si pe Ron
Barber.
*
* *
— E timpul, spuse Malko.
Ieşi împreun cu Milton din Opel. Chris st tea ceva mai departe,
supraveghind plaja, în josul falezei pustii.
Pentru a ajunge la vila pictorului, trebuia parcurs un soi de No
man’s land 20de coline.
Începând de la Playa Brava, Opel-ul urm rise cele trei maşini
ale tinerilor.
Vila în care se afla Flor, se etaja în lungul falezei, pân pe plaj ,
într-o suit de mici construc ii albe, spoite cu var.
Laura inuse s vin şi ea. Plin de curaj.
Chris Jones îşi prinsese la curea Coltul. Milton Brabeck inea în
buzunarul costumului s u deschis la culoare un lansator de
rachete miniatural, în stare s str pung un zid de beton. Şi, din
considerente foarte întemeiate, pe rebeli.
— La primul gest suspect, indiferent al cui, îi avertiz Malko,
trage i.
Şi el se înarmase cu revolverul lui extraplat.
Un b rbat pleşuv, îmbr cat într-o c maş alb , le deschise.
Cam prea afabil. Peste tot erau suspendate pânze. Câteva persoane
st teau întinse lâng o piscin în cantilever.
— O c ut m pe Flor, spuse Malko.
— E pe plaj , îl inform pictorul. S v ar t cum ajunge i acolo.
O scar mic şerpuia pe cei dou zeci de metri ai diferen ei de

20 ar a nim nui – limba englez în original, (n. tr.).


111
nivel.
O porni într-acolo. Milton şi Chris îl acopereau de la o distan
de zece metri, cu nervii încorda i.
Flor se afla pe plaj , pu in mai departe. Singur . Întins pe un
prosop, cu o revist şi o geant de plaj . Ca o student inocent
care se bronza.
Malko puse un picior pe nisip şi se întoarse. Nu voia s se
expun nici unei surprize.
— Preg ti i armele, le spuse lui Chris şi Milton.
F r grab , cei trei b rba i se apropiar de tân ra care st tea
nemişcat pe nisip. Îi privea venind, de parc ar fi fost nişte
oameni obişnui i, ieşi i la plimbare. Când nu-i mai desp r ea decât
un metru, ea îşi scoase ochelarii şi-l m sur ironic pe Malko.
— Ei, Senor, aşa or fi f când curte b rba ii din ara
dumneavoastr ?
P rea perfect decontractat .
Malko n-avea nici un chef de glume.
— V-am f cut o propunere, spuse el. O accepta i?
Ea cl tin din cap.
— Nu fi i stupid, Senor, n-am nimic s v spun.
— În acest caz, sunt obligat s v iau cu mine. Îi ve i explica lui
Ricardo Toledo cât sunte i de inocent . Ridica i-v .
Cum ea nu se mişca, Malko se aplec s-o apuce de bra şi s-o
salte.
— Nu pune i mâna pe mine. Ori sunte i un om mort.
Malko abia se st pâni s nu-i râd în nas. Chiar dac ar fi
ascuns o arm în geanta ei de plaj , Chris şi Milton ar fi avut
destul timp s i-o transforme în dantel .
— Gata cu gluma, spuse el.
F r a-l sc pa din ochi, Flor trase uşor prosopul de lâng ea,
descoperind o cutie metalic , lung de aproximativ cincisprezece
centimetri, lat de zece şi cu pu in mai înalt . Pe suprafa a
superioar se afla un buton pe care se aşezase degetul lui Flor.
Aceasta rosti cu o voce calm :
— Am aici o bomb cu trei sute cincizeci de bile din o el.
Sc ldate în şedit . Dac ap s pe acest buton, declanşez
aprinz torul. Spune i-le lora doi s -şi arunce pistoalele.
Malko privi armele lui Milton şi Chris intite spre tân ra fat Un
frison de fric îi str b tu bra ele.
— Ai s mori şi dumneata, spuse el.
Flor ridic din umeri.
112
— Mi-e totuna. Num r pân la cinci: unu, doi…
Cele dou gorile p reau transformate în stane de piatr Dar
Malko v zu degetul lui Chris crispându-se pe tr gaciul pistolului
de şase oli. eava se mişca uşor, vizând degetul lui Flor. Însemna
s - i joci via a la rulet ruseasc .
— … Trei… patru.
— Chris, nu trage, strig Malko.
Se scurse o interminabil frac iune de secund . Malko sim ea
c gorila n-avea chef s se supun . Apoi, eava lung a pistolului
se l s uşor în jos.
Milton îşi arunc primul arma în nisip. Cu regret, Chris îi urm
exemplul, depunându-şi cu grij revolverul. Degetul lui Flor nu
p r sea bomba. Pe plaja aceea pustie, inundat de soare, scen
avea ceva halucinant.
Un zâmbet r u lumin chipul voluntar al tinerei Tupamara.
—- Parc voi era i cei care trebuia mai adineaori s m preda i
la Jefatura, îi ironiz ea. A i fi fost felicita i. Poate c v-ar fi permis
s m şi viola i…
Malko se sim ea dezarmat în fa a acestei ironii disperate. Flor
r sturnase situa ia şi era conştient de acest lucru.
— N-am venit în Uruguay s v dau pe mâna poli iei, spuse el,
ci pentru a-l g si pe Ron Barber.
— Ron Barber va fi judecat de Tribunalul Poporului s pt mâna
asta, anun ea. L-am frânt. El a fost cel care ne-a dat numele
tr d torului aflat la originea atâtor mor i din rândurile noastre.
— Suntem gata s facem orice pentru a-l salva, o întrerupse
Malko.
Flor Catalina r mase t cut câteva secunde. Apoi, f r s lase
bomba, spuse:
— Dac dori i cu adev rat s salva i via a lui Ron Barber cu
orice pre , aş putea s v ofer o şans .
Din expresia ochilor ei, Malko în elese c vorbea serios. Dar c
urma s cear imposibilul şi el n-avea dreptul s refuze.
— V ascult, spuse Malko.

113
Capitolul XIV
Timpul p rea s se fi oprit. Un pesc ruş trecu în zbor sco ând
ipete ascu ite. Chris şi Milton îşi fixau pistoalele c zute în nisip,
de parc for a voin ei lor le-ar fi putut mişca din loc. Malko
r m sese suspendat de buzele lui Flor.
— În închisoarea central din Montevideo se afl doi de inu i
condamna i pe via , rosti tân ra Tupamara. Doi fondatori ai
Movimiento de Liberacion Nacional. Am încercat tot ce s-a putut
pentru a-i ajuta s evadeze: am s pat tunele, am cump rat
gardieni, am atacat închisoarea. Nimic n-a mers. Se afl sub o
paz deosebit . Nu sunt scoşi afar decât pentru o jum tate de or
în fiecare zi şi nu împreun cu ceilal i puşc riaşi.
T cu şi-l privi pe Malko ironic şi trist.
— Dac -i pute i elibera pe aceşti doi oameni, vi-l înapoiam pe
Ron Barber. Ave i la dispozi ie o s pt mân .
— Aş putea propune guvernului uruguayan un schimb, fu de
p rere Malko. State Department are un cuvânt greu de spus…
Flor s ri în sus:
— În nici un caz! Dac vor afla c se pune la cale eliberarea lor,
îi vor suprima în celula lor. Descurca i-v singur, cum pute i.
— Cine-mi garanteaz c o s v ine i de cuvânt?
Flor Catalina ridic din umeri.
— Dac nu face i nimic, într-o s pt mân Ron Barber va fi
mort.
— Înainte de toate vreau s -l v d, spuse Malko. S m asigur
c -i în via .
Flor ezit doar câteva secunde.
— Cum dori i.
Malko schi un surâs periculos de amabil.
— N-aş vrea s v furnizez un al doilea ostatec, în persoana
mea, spuse el. Prietenii mei vor r mâne împreun cu dumneata în
timp ce eu m voi duce acolo unde mi se va indica… Dac i-ar veni
cuiva ideea s m re in , ai sfârşi la Jefatura…
Tân ra Tupamara nu sl bise nici o clip butonul detonatorului.
Propunerea lui Malko nu p ru s-o deranjeze.
— De acord, zise ea. În seara asta o s v aştepte cineva în fa
la Victoria Plaza. Am s fiu şi eu acolo şi am s r mân cu prietenii
114
dumneavoastr .
— Ne-am în eles, încuviin Malko.
— Atunci, pe disear , i se adres Tupamara pe un ton f r
replic . Lua i-v armele şi pleca i. Re ine i c , la prima alarm Ron
Barber va fi imediat executat.
Chris şi Milton îşi recuperar artileria cu gesturi de o
încetineal studiat . Flor nu-şi ridic degetul de pe detonatorul
bombei decât dup ce ei nu se mai z rir .
*
* *
Rover-ul vechi opri în fa a hotelului Victoria Plaza.
Cervezeria de sub arcade era plin pân la refuz. Farurile se
aprinser de trei ori.
— Ei sunt, spuse Flor.
Un Cadillac negru al ambasadei aştepta. Cu Chris şi Milton.
Flor se apropie de portiera deschis .
— Pe curând.
Malko travers . Unul dintre cei patru ocupan i ai Rover-ului îi
deschise portiera.
— Urca i.
Se conform . Imediat fu palpat brutal peste tot, chiar şi între
picioare. Nu-şi luase cu el pistolul extraplat. În fa a lor, Cadillac-ul
demar lin cu direc ia ambasadei S.U.A. Numai Malko în persoan
avea dreptul s-o elibereze pe Flor.
Maşina, în care se afla el, trecu pe dinaintea unui bloc înalt din
fa a restaurantului Aguilar şi o lu pe Rambla.
— Trebuie s v acoperim ochii şi s v leg m, îl anun unul
dintre rebeli.
Malko nu se împotrivi. Îl legar la ochi cu o pânz neagr şi-i
puser c tuşe poli ieneşti la mâini. Maşina reveni imediat spre
centru, coti, încetini, acceler … Zguduit între cei doi temniceri ai
lui, care nu scoteau o vorb , Malko încerca s nu-şi piard
cump tul.
În fine, maşina opri. Îl luar pe Malko de bra , ajutându-l s
coboare. Dup ecoul glasurilor îşi d du seama c se afla într-un
spa iu închis.
— Aten ie! îl avertiz o voce, aici e o scar .
Pe bâjbâite, realiz c era coborât într-un soi de fântân . De
cum îi scoaser c tuşele, se ag de o scar de fier. Num r
treptele: dou zeci şi una. Pe m sur ce coborau, atmosfera

115
devenea tot mai umed . În cele din urm , sim i sub picioare un
teren alunecos şi tare. Auzi zgomot de ap . O miasm
dezgust toare îl înec : se afla într-un canal de scurgere.
Cineva îl lu de mân şi-l conduse. Merser pre de un sfert de
or . Apoi, d dur peste o alt scar şi alte voci.
Îi scoaser imediat cârpa de pe ochi. Se aflau într-un coridor
subteran gol, de vreo zece metri, cu mai multe uşi de lemn. Trei
b rba i cu fa a mascat aşteptau. Doi – înarma i cu mitraliere.
— Îl ve i vedea pe Ron Barber, spuse unul dintre ei. Ave i voie
s -i vorbi i, dar numai în leg tur cu s n tatea lui. Altminteri, îi
pune i via a în pericol…
Deschise una dintre uşile de lemn. „Celula” avea un metru
p trat şi nici m car doi metri în l ime.
Ron Barber era aşezat pe un sc unel de lemn cu capul între
mâini şi o oal de noapte din por elan alb între picioare. Nici
m car nu clinti în momentul în care se deschise uşa.
— De ce-l ine i gol? întreb Malko îngrozit.
— Aşa se poart şi ei cu ai noştri la Jefatura, spuse cel mai înalt
dintre Tupas.
Americanul r mase în continuare nemişcat.
— Barber! îl strig Malko.
Agentul CIA Întoarse anevoie capul, de parc ar fi fost drogat.
Privirea lui inexpresiv se opri pe Malko. Fa a i se strâmb ca într-
un zâmbet.
Unul dintre r scula i îl lu de bra şi-l scoase afar din celul .
Ron Barber îi domina cu vreo dou zeci de centimetri.
— Cum v sim i i? îl întreb Malko în englez .
Felul lui de a vorbi p ru s -l readuc pe Ron Barber la via . Îl
cercet pe Malko mai atent.
— V-au prins şi pe dumneavoastr ? întreb el. Cine sunte i?
Chiar şi vocea îi era spart , neutr .
— Am venit aici din proprie ini iativ , îi explic Malko. Încerc s
v eliberez. David Wise m-a trimis s v vin în ajutor.
Ron Barber p ru s fac un efort disperat.
— David Wise? Cine sunte i dumneavoastr ?
În ochii lui se aprinse o lumini .
— Prin ul Malko Linge.
— Dumneavoastr !
P rea sincer uluit.
— Rebelii accept s v schimbe pe doi dintre ai lor, afla i în
temni , îl l muri Malko. Am s încerc s -i ajut s evadeze.
116
Ron Barber cl tin din cap.
— N-o s reuşi i. Spune i-i lui Maureen c m gândesc f r
încetare la ea. V mul umesc c a i venit.
Ca şi cum s-ar fi temut c l-a l sat s vorbeasc prea mult,
unul dintre oamenii masca i îl împinse în celul .
Închise uşa şi se întoarse spre Malko s -l lege la ochi.
Şi iar mersul îndelung prin canalele de scurgere pân s urce la
suprafa . Malko se gândea la vizita pe care trebuia s i-o fac lui
Maureen Barber. Oare, ce se cuvenea s -i spun ?
*
* *
Pân şi biroul ambasadorului era preg tit s poat rezista
lansatoarelor de rachete antitanc. Ceea ce denota o oarecare
evolu ie a uzan elor diplomatice… Cu toate astea, Chris şi Milton
tres reau la cel mai mic zgomot.
Ar fi fost nevoie de un batalion de „Marines” ca s atace
ambasada. Construit conform conceptului poetic al ambasadei
din Saigon – ca un cub de beton cenuşiu, ridicat pe piloni în esa i
cu detectori electronici – era prev zut s reziste celor mai
cumplite r zmeri e.
În picioare lâng fereastr , Flor Catalina privea felinarele de pe
Rambla. F r s se sinchiseasc de cele dou gorile. Se întoarse:
— Iat -l c vine.
Malko tocmai cobora dintr-un taxi negru cu galben.
*
* *
Flor îşi ridic privirea. O ur aproape demen ial str lucea în
ochii ei negri.
— La cea mai mic alert , subterana ar fi inundat , iar Senor
Barber înecat ca un şobolan…
— Ce i-a i f cut de l-a i adus în halul sta? întreb Malko.
— Nimic mai mult decât a f cut el prietenilor noştri.
Tân ra Tupamara se plimba nervoas prin birou, un ghem
compact de ur . Însp imânt toare şi jalnic . Brusc, se opri în fa a
lui Malko, de parc i-ar fi ghicit gândurile.
— Mi-au ucis mama, spuse ea cu o voce joas . Din greşeal . Ca
şi pe tat l meu. Pentru c preconiza ca ranii s nu mai moar de
foame, ca politicienii s nu mai permit brazilienilor s ne
jefuiasc cu contrabanda… La ordinul lui Barber al
dumneavoastr .

117
Malko nu r spunse. Oare, de partea cui era dreptatea?
— Cunoaşte i pe de rost tot sistemul de canalizare, remarc el.
Flor râse scurt, f r veselie.
— Am furat planurile de la prim rie. Singurele care exist . Ei,
cum r mâne? ad ug ea. Acum, dup ce l-a i v zut pe Ron Barber,
ce hot râ i?
— Decizia nu-mi apar ine, spuse Malko, aştept m r spunsul de
la Washington.
— Şi când îl ve i avea?
— Mâine cel mai târziu.
— Foarte bine. Dac sunte i de acord, l sa i un mesaj în spatele
oglinzii din toaleta femeilor, în restaurantul Aguilar. Înainte de
miezul nop ii. Acum, am plecat.
Gorilele manifestau un chef nebun s intre în ac iune, dar
r maser cumin i pe scaunele lor.
Flor se îndrept spre uş şi se întoarse:
— Nu v deranja i s m denun a i. Dac voi fi arestat ,
domnul Barber ar fi imediat executat…
— N-am nici o inten ie în acest sens, o asigur Malko.
Fata ad ug :
— Spune i-i lui Juan Etchepare c n-o s ajung sfârşitul
anului. E la fel de r spunz tor ca şi Barber.
Dup aceast interven ie veninoas , închise uşa în urma ei.
— S-o urm rim? propuse Chris.
Malko schi un surâs neputincios.
— Dac a i avea o baghet magic s v transforma i în
şobolani de haznale…
— L-a i v zut pe Barber?
— Da, f cu Malko, tr ieşte, dar e într-o stare jalnic .
Reuşise totuşi s încheie un târg cu r scula ii, aşa prost cum
era.
Poate comitea o greşeal grosolan l sând-o pe Flor s plece,
dar nu avea curajul s joace la pocher via a lui Ron Barber.
*
* *
Ambasadorul Statelor Unite parcurgea telexul cu entuziasmul
unui contribuabil care-şi citeşte foaia cu impozitele. I-l întinse lui
Malko f r nici un comentariu. Era foarte concis.
„Imposibil s trata i cu rebelii. Cu toate acestea, face i tot ce v
st în putere pe lâng autorit ile uruguayene pentru salvarea lui

118
Ron Barber.”
Malko îşi ridic privirea.
— Atunci, îl l s m s fie executat?
Ambasadorul cl tin din cap. Fericit ca un furuncul gata s
sparg .
— Nu. sta-i r spunsul OFICIAL al Departamentului de Stat.
Cel care va intra în arhive şi pe care-l vom flutura pe sub nasul
uruguayenilor dac lucrurile iau o întors tur proast . Am vorbit
cu David Wise. Mi-a dat mân liber ca s v duce i la bun sfârşit
aceast opera iune. Oficios, bineîn eles. Cu titlu privat…
— Frumos, f cu Malko, cu o umbr de ironie. M lansez în
asaltul unei închisori aşa, de pl cerea mea… Continua i.
— Asta-i tot, spuse ambasadorul, mai de voie mai de nevoie.
Misiunea dumneavoastr oficial se termin în aceast clip . De
altfel, v-aş ruga s trece i cât mai rar posibil pe la ambasad . Voi
avertiza Jefatura c le încredin m lor recuperarea lui Ron Barber.
Îns , nimic nu v împiedic s r mâne i în Montevideo pentru
pl cerea dumneavoastr .
— Şi crede i c vor înghi i gogoaşa? f cu Malko.
— Treaba lor, r spunse ambasadorul. Eu nu vreau nici m car
s ştiu ce ave i de gând s face i. Cu inima sunt al turi de
dumneavoastr , dar voi dezmin i sus şi tare orice amestec al CIA
În aceast tentativ . Chiar dac ar trebui s petrece i câ iva ani
într-o închisoare uruguayan .
Fermec toare perspectiv .
— Îi trimite i înapoi pe Chris şi pe Milton?
Ambasadorul ezit .
— N-am nici o instruc iune în ceea ce-i priveşte. Dar, cred c ar
putea s fac şi ei pu in turism.
— Vor fi încânta i, afirm Malko.
Ambasadorul se ridic . Nu-i pl ceau istoriile care miroseau a
sulf.
*
* *
Restaurantul Aguilar era aproape plin. În josul Pie ii
Independen ei, era localul cu preparate decente din fructe de mare.
Malko se ridic şi se îndrept spre toalete.
Uşa de la dame era întredeschis . Intr , îndes plicul alb în
spatele oglinzii de deasupra chiuvetei şi ieşi imediat.
Te-ai fi crezut într-un bufet de gar , cu plafoanele acelea înalte

119
şi decora iile îmb trânite. Cei trei b rba i erau munci i de gânduri
negre…
În mesajul lui, Malko cerea s-o întâlneasc pe Flor. Avea
neap rat nevoie s fie ajutat de rebeli.
— Ce-au de gând cu micu a şi cu b trânul maimu oi? întreb
Chris.
Era vorba de Laura şi de Etchepare. Malko şov i.
— Exist un risc. Mai ales în ceea ce-l priveşte pe Etchepare.
— Dac m gândesc unde am ajuns, f cu Milton… Haleala n-ar
putea fi mai rea la închisoare decât în restaurantul sta…
Fructele de mare îl îngrozeau iar homari nu se g seau la
Montevideo. Malko îşi muie buzele cu o grimas în paharul lui cu
un vin siropos, groaznic.
— Totuşi, am s -i cer lui Juan s ne ajute, rosti el. Ca s -şi
apere pielea.
Avea la dispozi ie opt zile pentru a întreprinde ceva practic
imposibil. În învoiala f cut , Flor îl p c lise.

120
Capitolul XV
Opel-ul trecu f r vitez prin fa a por ii înalte de piatr . Malko
putu s citeasc desluşit inscrip ia enorm : ESTABILITAMENTO
PENITENCIARO. Închisoarea din Punta Carreta, aflat în plin oraş,
cu fa ada spre mare, ar ta mai curând resping tor, cu zidurile ei
înalte de opt metri. În pofida cerului albastru şi a c ldurii.
— Înc n-au scos nasul, spuse Chris Jones.
De o jum tate de or , Malko şi cele dou gorile d deau târcoale
penitenciarului c utând o solu ie. Ce vedeau nu era deloc
încurajator. Închisoarea fusese construit pe un teren în pant .
Toate str zile din partea de jos erau interzise circula iei.
La fiecare col al zidurilor de opt metri se afla o cazemat şi
v l tuci din sârm ghimpat .
Malko întoarse şi reveni încet pe strada Jose-Ellauri, care
mergea de-a lungul p r ii superioare a închisorii. Din cauza
terenului înclinat se puteau z ri celulele, gratiile de la ferestre şi
chiar de inu ii din cl direa penitenciarului, aflat în spatele unei
gr dini şi a administra iei… Totul p rea formidabil p zit. Nu era o
închisoare de operet .
Când Malko tocmai dep şea închisoarea, un gardian ieşi din
ghereta de pe col în mijlocul drumului, barându-le strada. Malko
frân brutal ca s nu-l striveasc . Individul se apropie de Opel,
vizând maşina cu o mitralier în pozi ie de tragere.
— Ce face i aici? întreb el.
Malko îşi compuse chipul lui cel mai inocent.
— Treceam. De ce?
Gardianul îi m sur pe cei trei b rba i cu un aer b nuitor.
— A i trecut pân acum de trei ori. Nimeni n-are voie s se
opreasc sau s încetineasc prin fa a închisorii. Nu ştia i?
— Nu, f cu Malko.
Uruguayanul îşi leg n eava mitralierei.
— Sp la i putina. Dac v mai prind pe aici, trag în pneuri. Şi
n-ave i decât s v duce i pe urm şi s v plânge i la ambasada
voastr , dac vre i.
Malko demar imediat. În oglind retrovizoare îl v zu pe gardian
notând num rul Opel-ului…
— Aici e nevoie de un car de asalt! oft Chris Jones. Şi tot n-ar
121
fi destul.
Laura Iglesia îl avertizase c închisoarea devenise inexpugnabil
dup o serie de evad ri. Dar nu-şi închipuise sa fie chiar aşa…
Punta Carreta disp ru în spatele copacilor. Malko se îndrept
spre strada General Rivera. Când ieşise din hotel, o fat îi
strecurase un bilet. Doar câteva cuvinte: „Veni i la m n stire la
ora unsprezece”. Deci Flor primise mesajul l sat la restaurant.
În Montevideo nu se mai vorbea de Ron Barber. De parc ar fi
fost de pe acum mort. Juan Etchepare se ascundea în vila lui. Îi
pusese la dispozi ia lui Malko Opel-ul. Numai vulcanica Laura,
v dit îndr gostit de ochii aurii, continua s fie plin de
bun voin . Nu se ştia niciodat …
*
* *
B trâna dominican îl privi pe Malko mai mult decât b nuitor.
— Formal, vizitele sunt interzise, spuse ea. Cu excep ia
membrilor familiei.
— Senorita Catalina a cerut s m vad , insist Malko.
— Care-i numele dumneavoastr ?
— Prin ul Malko Linge.
B trâna scoase un cap t de hârtie din mâneca ei larg şi o
cercet rapid.
— Bine, morm i ea ostil. Intra i.
Poarta se întredeschise exact atât cât s se poat strecura
în untru. Z voarele cl n nir în urma lui. B trâna maic o porni
înainte cu paşi m run i, urmat de Malko. Str b tu un coridor şi
se opri dinaintea unei uşi pe care o deschise.
—- Aştepta i aici.
Maica ieşi r sucind cheia în broasc : îl încuiase în untru! În
m n stire nu prea domnea încrederea.
Se scurser mai multe minute. Apoi, cheia se r suci din nou.
Ap ru b trâna c lug ri urmat de Flor Catalina, în straie de
dominican .
— S nu sta i prea mult, bomb ni maica.
Închise uşa şi disp ru. Flor se uit la Malko, afişând o expresie
dur şi ostil .
— De ce a i vrut s m vede i?
— Am nevoie de informa ii despre Punta Carreta, spuse el.
Pute i lua leg tura cu cei doi prieteni închişi?
Ea ezit .

122
— Greu, dar putem. Dup o evadare masiv , au schimbat
directorul şi aproape to i gardienii. Vizitatorii sunt perchezi iona i
la intrare şi la ieşire. Celulele sunt ascultate şi scotocite zilnic. (În
privirea ei sclipi o str fulgerare de mândrie). Datorit nou au
evadat dintr-o dat o sut şase tovar şi… Familiile scoteau
p mântul sub pretextul celor dou vizite permise s pt mânal.
Cump raser m dou imobile în str du a care este acum interzis .
În prezent, orice tentativ a devenit imposibil . Ar trebui s te
transformi în pas re ca s mai po i sc pa din Punta Carreta.
— În cât timp i-a i putea preveni?
Flor c zu pe gânduri.
— În dou zile.
— Sunt scoşi la plimbare în fiecare zi? La ce or ?
— Între patru şi patru jum tate. Asta-i tot?
— Tot.
— Bine. S nu m mai deranja i decât atunci când o s -mi
spune i c sunte i gata. În acelaşi fel. Şi nu uita i c v-au mai
r mas doar şase zile.
Se întoarse rigid ca Jeanne d’Arc mergând spre eşafod şi ieşi.
C lug ri a b trân îl apuc din mers şi-l escort pân la poart
f r un cuvânt. Se reg si pe trotuarul str zii General Rivera cu un
sentiment de uşurare.
— Am fost nelinişti i, observ cu fine e Chris, am crezut c s-o fi
apucat s v descânte…
Milton îşi permise un discret cotcod cit de bucurie.
— Ce facem acum? întreb Chris. Comand m o divizie de
Marines contra cost?
Prin ochii lui Malko trecu o lumin periculoas . Flor îi d duse o
idee. Şi lui îi pl cea s jongleze cu imposibilul.
— Pornim în c utarea unui elicopter, r spunse el.
Era singura modalitate de a-i recupera pe cei doi prizonieri. Dar
un elicopter cu pilot în Uruguay erau ca apa în Sahara. Mai ales
pentru ceea ce voia Malko s fac …
*
* *
Biroul ataşatului militar era izolat de restul lumii prin covoare,
beton şi sticl antiglon . Colonelul La Verne ieşea cât mai rar cu
putin . Uruguayul îi inspira oroare, ca şi toat America de Sud în
general, dup ce-şi petrecuse jum tate din carier în Africa. Îşi
stinse igara în scrumier .

123
— Ceea ce dori i dumneavoastr este imposibil, spuse el calm.
Nici m car nu voi transmite aceast cerere Pentagonu-lui.
Malko nu renun cu una cu dou . Ataşatul militar reprezenta
ultima lui posibilitate.
— N-ar trebui decât un portavion în largul coastelor. Din trei
pensule i s-ar şterge înmatricularea şi picta în loc însemnele
poli iei uruguayene. Elicopterul m-ar putea lua dintr-un loc pustiu
din afara oraşului. Toat opera iunea ne-ar lua mai pu in de o zi…
Colonelul scutur din cap.
— Sunte i nebun! Şi dac aparatul e doborât de poli ie? La
comenzi s-ar afla un american. V da i seama de consecin e?
Politice şi chiar militare. Am mult stim pentru Ron Barber, dar,
chiar dac ar fi de zece ori mai important şi tot n-ar merita un
asemenea risc. Îmi pare r u.
În sinea lui, Malko îi d dea dreptate ataşatului militar. Un
aparat al U.S. Navy nu putea fi amestecat într-o misiune
clandestin … În urma eşecului din Golful Porcilor, Pentagonul îşi
f cuse rost de o moral nou .
Malko se ridic .
—- V în eleg. Voi încerca s g sesc un alt mijloc.
Colonelul La Verne îl conduse pân la uş . Înainte de a se
desp r i îi spuse:
— Ştiu c sunte i obişnuit s face i minuni. Dar, de data
aceasta, chiar c nu v d cum îi ve i scoate pe oamenii aceia…
Malko ajunse afar descurajat şi obosit. Ca într-o sfidare, f cu
un ocol pentru a treia oar prin fa a puşc riei Punta Carreta.
Dincolo de gratii se vedeau prizonierii. Solu iile conformiste fiind
eliminate, nu-i mai r mânea decât s improvizeze. Mai dispunea
doar de o mic idee, atât de tr snit c nici m car nu se mai
gândise la ea. Dar, pe m sur ce timpul trecea, ea p rea tot mai
seduc toare. În Uruguay nu existau elicoptere civile, cât despre
cele militare nu prea erau şanse s i se pun unul la dispozi ie
pentru a-i ajuta pe rebeli s evadeze…
*
* *
Malko întrerupse radioul. Silueta Mariei-Isabel îşi f cu apari ia.
Cu eterna ei voalet şi mantoul negru. Semnaliz cu farurile şi ea
se îndrept spre maşin , cu o încetineal studiat .
Str du a era pustie. Focoasa coloneleas se d dea în vânt dup
mistere. Laura avusese dreptate când îl avertizase c n-ar accepta

124
s -l întâlneasc într-un loc public. Femeia ajunse în dreptul Opel-
ului. Malko se aplec s -i deschid portiera.
— Urc , o invit el.
Se aşez al turi. Din cauza voaletei nu-i putea vedea expresia
fe ei.
— Eşti mereu la fel de fermec toare, i se adres galant. Maria-
Isabel râse uşor jenat :
— Am impresia c nu prea remarci acest aspect, observ ea cu o
umbr de înciudare.
Îşi puse picior peste picior şi m tasea ciorapilor foşni pl cut. Se
parfuma întotdeauna cu Diorella. St tea dreapt şi Malko nu-i
z rea decât profilul. Un profil încânt tor. Se aplec şi o s rut pe
gât.
Coloneleas se topi pe loc. Trupul ei bascul spre Malko, care se
trezi cu degetele încâlcite în colierul de perle. Fusta de m tase i se
ridicase dezvelind partea de sus a ciorapului şi o jartier . Maria-
Isabel era delicios de anacronic .
Nu-şi ridicase voaleta. Prin es tura aspr îi sim i limba ascu ita
atingându-i buzele şi retr gându-se imediat. Maria-Isabel suspin
adânc şi se dep rt .
— Trebuie s plec. Dac suntem v zu i…
Cum mâna lui Malko urca în lungul coapsei, ea nu mai spuse
nimic l sându-şi capul pe speteaza scaunului. Picioarele i se
dep rtau uşor. Îşi muşca şiragul de perle cu respira ia sacadat .
Apoi, brusc, se uit la ceas.
— Dumnezeule, am întârziat! Trebuie s iau masa la Galeon.
Singurul local din Montevideo unde se g sea caviar. Deşi nu
avea decât dou zeci de locuri, restaurantul, ai c rui pere i erau
c ptuşi i cu rafturi pline de sticle, era permanent pe jum tate gol.
— Te întorci târziu? întreb Malko.
— De ce?
— Aş veni s - i spun noapte bun , dac so ul t u nu-i acas .
Tân ra femeie cl tin din cap.
— Nu e. Se întoarce mâine.
Malko îi lu mâna şi i-o s rut .
— Bun. Încearc s nu întârzii prea mult.
Îl privi cu ochi scânteietori.
— Chiar vrei s vii?
— Bineîn eles, o asigur Malko.
Ea îşi muşca buzele nehot rât .
— E cam imprudent… Dar am s -i spun Rosei s -şi ia liber…
125
Las c - i explic eu.
*
* *
Maria-Isabel era doar în ciorapii ei lungi fumurii, care se ineau
printr-un miracol în jurul pulpelor. Contempla patul r v şit,
râzând uşor.
— Dac m-ar vedea b rbatul meu… în patul conjugal.
— Ce-ar face? întreb Malko, totuşi curios.
Ea gânguri satisf cut .
— Ne-ar omorî pe amândoi. M rog, pe tine în mod sigur. Pe
mine cred c n-ar putea…
— Ar fi mai indicat s nu-i spui nimic…
Tân ra femeie f cu o mutrişoar încânt toare.
— Cred totuşi c am s -i spun… îmi place s -i dezv lui lucruri
de genul sta. Nu le crede, dar, pe urm , face dragoste ca un
nebun.
— Parc spuneai c nu- i place s faci dragoste cu el, remarc
Malko.
Se uit la el cu o privire tulbure.
— Când m violeaz , da.
Delicioas cocot . Ca pentru a se justifica, îi explic :
— Îmi place s -l simt c -i nebun dup mine. Şi c în acelaşi
timp ar avea chef s m omoare…
Malko o privi dus pe gânduri.
— Cred c i-aş putea oferi o ocazie straşnic s -i provoci
instinctele criminale, spuse el.
Privirea Mariei-Isabel se opri întreb toare asupra lui Malko.
— Ce vrei s spui?
O l muri cum stau lucrurile. Cu cineva ca Maria-Isabel n-avea
rost s trişeze. Nu l-ar fi ajutat decât dac perspectiva ar fi
amuzat-o… Muşcându-şi întruna colierul de perle, îl asculta cu
aten ie. Maşinal, îşi desf cu picioarele, suspin de pl cere, de
parc cele prezentate de Malko i-ar fi procurat o suprem
satisfac ie de pe acum.
Dup ce-şi expuse planul, Maria-Isabel rosti agale:
— Cred c te-aş putea ajuta.
O lumin mali ioas juca în ochii ei migdala i. Malko îi v zu
cearc nele vine ii de sub ochi. Nu i-ar fi pl cut s fie so ul Mariei-
Isabel.
— Î i dai seama c ac iunea poate fi extrem de periculoas

126
pentru tine? E vorba de politic .
— Pedro e foarte puternic. În cel mai r u caz m-ar închide o
lun şi m-ar bate. Nu cred c m-ar ucide. N-ar fi în stare. El îns
şi-ar putea pune cap t zilelor…
Cânt rea riscurile ca un profesionist în ale spionajului. Malko
se sim ea sufocat. Maria-Isabel se întoarse spre el:
— Când vrei s trecem la ac iune?
— Înainte de mar i.
Îşi muşc buzele.
— Mai târziu n-ar mai merita osteneala, sublinie Malko.
— În eleg.
Se întinse de parc avusese loc o discu ie lipsit de
importan … Apoi, se apropie de Malko şi i se cuib ri în bra e.
— Ce-mi dai, dac - i fac serviciul sta? murmur ea.
În mod cert, nu de bani era vorba.
Trecu uşor cu degetul peste pleoapele lui Malko şi suspin .
— Ce p cat c nu locuieşti în Montevideo. Toate prietenele mele
s-ar da în vânt dup ochii t i. Au toate culorile aurului.
Dat fiind starea s n t ii de care p rea s se bucure, Malko ar
fi sfârşit rapid într-un sanatoriu. Dar acestea sunt chestiuni care
nu se spun unei femei amorezate. Mai ales când ea e gata s - i
fac un asemenea serviciu.

127
Capitolul XVI
Maria-Isabel Corso coborî din jeep-ul vechi cu gra ia unei
elegante ap rând dintr-un Rolls în fa a Cazinoului din Monte
Carlo.
În tab ra militar , orice urm de via încremenise. Nu vedeai în
fiecare zi o fiin cum era nevasta colonelului Pedro Corso. Vântul
îi flutura fusta înflorat , dezgolindu-i o bun parte din coaps şi
partea de sus a ciorapului cu jartier roz. Un mecanic sc p cârpa
din mân şi înjur grosolan de to i sfin ii.
Locotenentul Colonia s ri din elicopter şi d du fuga spre tân ra
femeie. Ofi er de leg tur al colonelului Corso, nu era pentru
prima dat când o transporta pe so ia acestuia. Întotdeauna
încerca o tulburare delicioas , deşi platonic . Pe seama Mariei-
Isabel circulau cele mai nebuneşti bârfe, dar ea tr ia într-o lume
diferit de a lui.
Ca s -i faci curte unei femei trebuia s ai cu ce s -i iei ochii, îşi
spunea întotdeauna Colonia. Ori, cu cei 76.000 de pesos, solda lui
pe o lun , nici nu putea fi vorba, atâta vreme cât o sticl de
Pommard costa aproape 20.000 de pesos la Galeon…
Oricum, dac i-ar fi luat în nume de r u avansurile, l-ar fi
p scut perspectiva patrul rii prin canalizarea oraşului la
vân toarea de rebeli, pân la sfârşitul zilelor. Astfel încât,
locotenentul Colonia se mul umea cu visele. O salut regulamentar
pe doamna colonel.
— Aparatul e gata, Senora.
Bineîn eles, regulamentele militare uruguayene nu prevedeau c
se putea pune la dispozi ia unei so ii de colonel un elicopter. Dar
„Rostra” avea anumite privilegii. Dându-i ordinul de misiune,
maiorul subliniase şi pe bun dreptate, c zborul constituia un
excelent antrenament. Dac locotenentul va observa ceva, cât de
cât suspect, va trebui s raporteze imediat prin radio la Statul
Major. Doar, un elicopter al armatei fusese cel care reperase cu
câteva luni mai înainte intrarea într-un teren de tir subteran al
r scula ilor…
Tân ra coloneleas scrut elicopterul şi pe pilotul lui cu o
mutri fermec toare.
— Nu sunt gr bit . Mi-ar pl cea s -mi ar ta i tab ra, e
128
imens …
Locotenentul Colonia nu-şi mai înc pea în piele de fericire.
Aspir cu încântare parfumul tinerei femei. Gândea c era cam
prea elegant pentru o c l torie la Punta del Este. Machiat ,
coafat , cu ciorapi şi tocuri înalte. Sim i o tulburare dulce când îşi
d du seama c nu purta sutien sub bluza aproape transparent .
Dar, cum era b iat bine-crescut şi mai curând timid, se str dui s
priveasc în alt parte.
— Haide i s v ar t aparatele for ei de interven ie, spuse el,
îndreptându-se spre nişte avioane ceva mai departe.
Se sim ea teribil de mândru c înso ea o femeie atât de
frumoas pe sub hangare. Maria-Isabel pirueta, se interesa de
toate şi îi surâdea câteodat locotenentului Colonia cu o expresie
ambigu .
Dup dou zeci de minute, Maria-Isabel Corso îşi privi discret
ceasul şi remarc :
— Acum, am putea pleca.
Se întoarser spre elicopter. Un „Bell 47” nou-nou , de patru
locuri, vopsit în verde oliv. Colonia o ajut s se instaleze pe
bancheta de pânz de lâng el. Închizându-şi centura de
siguran , tân ra femeie îşi descoperi involuntar pulpele atât de
sus încât locotenentul z ri un col de dantelu roz. Maria-Isabel
p ru s nu bage de seam .
— Poate merge departe? întreb ea râzând. Colonia se umfl în
pene.
— Am carburant pentru patru sute de kilometri, zburând cu o
vitez de 65 de mile. Rezervorul e plin. Prea destul ca s ajungem
la Punta del Este.
Se instal la comenzi, f cu o verificare rapid şi puse rotorul în
mişcare. Învârtitul paletelor înlocui zgomotul turbinei. Concentrat
asupra comenzilor, locotenentul Colonia nu-i mai acorda nici o
aten ie frumoasei lui pasagere.
„Bell 47” decol , lent la început, se leg n stângaci la câ iva
metri de sol, apoi se lans spre cer. Maria-Isabel scoase un ip t de
încântare, în timp ce elicopterul gonea drept înainte.
Sub aparat, Maria-Isabel v zu întinzându-se plaja, eucalip ii de
pe Interbalnearia şi câteva rable de maşini care abia se târau.
Colonia lu pu in altitudine şi trecu prin câ iva nori sub iri. La
comanda aparatului s u se sim ea alt om. Uruitul motorului nu-i
permitea s vorbeasc mult. Înclin elicopterul spre mare pentru a
t ia direct spre Punta del Este. Imediat Maria-Isabel întoarse
129
capul:
— Unde mergem? strig ea.
El îi ar t harta de pe genunchi, cu planul de zbor trasat în
roşu.
— E prea scurt aşa.
Pentru prima oar p rea contrariat .
— Aş vrea s zbur m pe deasupra p mântului, strig ea, e mai
distractiv. Şi apoi, mi-e fric pe deasupra m rii. Nu ştiu s înot.
Locotenentul Colonia ezit . Apoi, cedând privirii rug toare a
tinerei femei, vorbi în microfonul suspendat în dreptul gurii,
cerând autorizarea schimb rii itinerarului.
Dup treizeci de secunde, turnul de control îi d du acordul.
Colonia înclin elicopterul, zâmbindu-i larg Mariei-Isabel.
Ea îşi desf cu centura, îşi încruciş şi mai sus picioarele,
oferindu-şi profilul senzual, animalic. Întoarse capul spre el cu un
surâs admirativ. Pu in cam prea admirativ ca pentru o simpl
polite e. Locotenentul Colonia avu impresia c i se turna în stomac
font topit .
— E formidabil! strig tân ra femeie.
Pilotul zâmbea m gulit. Ce misiune pl cut ! Îi arunc şi el o
ochead . Maria-Isabel râse gângurit şi strig :
— So ia dumneavoastr ar fi geloas dac ne-ar vedea!
— Nu sunt însurat, strig Colonia.
Ea se mir .
— B nuiesc c ave i mare succes la femei, spuse râzând cu
subîn elesuri.
Din nou el se umfl în pene. Coloneleasa se aplec peste el,
aproape atingându-i urechea cu buzele.
— Aş vrea s zbur m mai jos spuse ea.
Ofi erul cl tin din cap.
— E interzis, Senora, nu pot.
— Nici chiar pentru pl cerea mea?
Îl privi cu buzele întredeschise, jucându-se cu lungul ei colier de
perle fermec toare, iar el îşi înghi i cu greu saliva. Nu era cu
putin s-o refuzi. Coborî uşor elicopterul. Maria-Isabel trase un
ip t.
— Fantastic!
Se aplec peste el, s rutându-l, pur şi simplu, pe col ul buzelor.
Tân rul avu impresia c viseaz . Îi arunc o privire stupefiat ,
n p dit de dorin .
— Cred c , întotdeauna mi-ai pl cut, locotenente, strig ea. Dar
130
eu, î i plac?
El nu îndr zni s r spund . Din cauza s rutului deviase cu
dou zeci de metri… Ofi erul se mul umi s -i zâmbeasc , dar
Maria-Isabel, necru toare, îi puse o mân cu degete lungi,
manichiurate, pe stofa uniformei, în susul coapsei.
— Te-am întrebat ceva, locotenente?
— Sunte i foarte frumoas , Dona Maria-Isabel, rosti el cu o voce
strangulat .
Imediat ea îşi petrecu bra ul stâng de gâtul ofi erului.
— Atunci, de ce eşti aşa de timid? strig : Aici nu ne poate vedea
nimeni…
Aşa era. Aiurit de bucurie, locotenentul îşi spuse c , probabil,
pasagera lui b use. Aşa un noroc nu era cu putin . Îşi întoarse
capul spre ea şi din nou „Bell 47” f cu un ecart. Sigur c ,
întâmpl tor, bluza înflorat se descheiase. Prin deschiderea ei z ri
profilul unui sân seduc tor.
Maria-Isabel se r suci pe banchet . Surâsul ei nu mai era
echivoc. „Ce cochet ”, gândi Colonia cu disperare. Vedea şi ea c
era intuit la comenzi…
Şi, cu toate astea, fa de o asemenea provocare, nu se putu
ab ine s nu-i pun mâna pe coapsa învelit în m tase. De parc
atât ar fi aşteptat, Maria-Isabel îşi întinse picioarele. Fusta i se
ridic sus şi degetele locotenentului atinser pielea alb de
deasupra ciorapilor.
Imediat fu nevoit s apuce manetele de comand , frustrat şi
furios.
De data aceasta erau gata-gata s se zdrobeasc de copacii care
str juiau Interbalnearia. Dar acel contact fugitiv îl electrizase. Cu
coada ochiului, o privi pe ciudata pasager . Ea fredona cu bluz
descheiat şi picioarele descoperite, oferindu-i-se.
Sim ea c era destul s-o ating pentru a-i ceda. Se foia prost-
dispus. Propria lui dorin devenise dureroas şi stânjenitoare. De
parc i-ar fi ghicit problemele, so ia colonelului Corso se aplec
spre el. Şocat, ofi erul îi sim i degetele atingându-i uniforma,
eliberându-l, de parc ar fi fost vorba de gestul cel mai natural din
lume.
Sângele îi bubuia în tâmple şi cu greu se putea concentra
asupra comenzilor aparatului. Cu un sadism distrat, Dona Maria-
Isabel începu un lent du-te-vino.
Nici m car nu se uita la ce f cea. Dimpotriv , întorsese capul
spre în afar privind peisajul care defila sub ei.
131
— Ia uite, ai zice c -i Soca! remarc ea.
Dac locotenentului Colonia i s-ar fi comunicat c survola
piramidele, efectul ar fi fost acelaşi. Lupta disperat împotriva
dorin ei de a fr mânta coapsele acelea dezgolite, de a sfâşia
dantelu ele roz şi de a o avea acolo pe Maria-Isabel.
Dar se propulsase cu peste 65 de mile la or în v zduh, la
bordul unei maşin rii extrem de instabile. Elicopterele nu dispun
de pilot automat… Nici n-ar fi avut timp s se potoleasc şi s-ar fi
pr buşit ca o piatr … Degetele Donei Maria-Isabel, strânse brusc
în jurul lui, îl f cur s tresar .
— G sesc c nu eşti prea galant, strig ea. Aveam impresia c - i
plac mai mult decât atât…
Ea savura sincer clipa aceea. S -l mângâie pe b rbatul de la
comenzile acelui aparat periculos, s ştie c -i la discre ia ei, era
ceva extraordinar. Îşi re inea orgasmul din toate puterile. Dar rolul
ei nu se terminase, înc . F r s -i dea drumul, se apropie de el şi-i
murmur la ureche o propunere atât de îndr znea încât el avu
impresia c nu în elesese bine.
Femeia asta era dracul gol!
Nu mai avea în cap decât o singur idee: s se elibereze de
presiunea aceea care-i t ia r suflarea. Din nou întinse mâna
câteva secunde. Sim i şoldul elastic sub m tasea supl ,
asperitatea slipului şi a portjartierului… Dar nu mai avu timp s
continue. „Bell 47” îi sc pa de sub control. Înnebunit, relu
comenzile. Senora Corso p rea acum la fel de enervat ca şi el.
— De ce nu coborâm? strig ea. Doar pentru o clip . Cine o s
ştie…
O privi îngrozit.
— Dar e imposibil. Jos sunt oameni şi, pe urm , controlul
aerian…
O escapad amoroas cu pasagera lui nu fusese prev zut în
planul de zbor…
— Maria-Isabel îşi dezveli din ii str lucitori. Pe jum tate
dezbr cat , r mânea foarte monden şi, surprinz tor de excitant .
Îi strig din nou la ureche:
— Am nişte prieteni care au o estancia mare la nord de la Las
Flores. Dac ateriz m acolo n-o s ne deranjeze nimeni. Ei sunt
pleca i.
Creierii locotenentului Colonia d deau în fiert. Tot ce se
petrecea cu el era lipsit de sens. Dona Maria-Isabel, cea mai
frumoas femeie pe care o v zuse vreodat , so ia colonelului, îi
132
apucase sexul cu toat mâna şi-i cerea s-o satisfac … De necrezut!
Voin a ofi erului se frânse brusc.
— Unde e proprietatea asta?
Maria-Isabel afiş un surâs vr jit.
— Dup Rio Pan de Azucar este un mic cerrito21. La poalele ei se
afl o estancia mare şi alb . Putem depune aparatul în spatele
casei.
Locotenentul Colonia puse mâna pe microfon.
— Aici 876, cer permisiunea de a ateriza. Am o sc dere de
presiune la palete. Am schimbat pasul rotoarelor dar nu reuşesc
s compensez.
Postul militar de control din Montevideo r spunse imediat.
— Încerca i s ajunge i la baza Repecho. Îi anun m noi.
Locotenentul îşi muşc buzele. Uitase complet de existen a
bazei militare aflate la treizeci de kilometri de acolo. D duse în
bar .
Elicopterul îşi continu drumul drept înainte. Cu ochii
întredeschişi, cu fusta ridicat , Dona Maria-Isabel p rea s nu
aştepte decât momentul în care locotenentul Colonia avea s-o
posede…
Nemaiputându-se ab ine, acesta din urm relu brusc
microfonul.
— Aici 876, imposibil s ajung pân la Repecho, sunt obligat s
reduc la 1500 de tura ii pe minut.
— O.K., aşeaz -te unde po i, r spunse turnul de control.
Anun a i imediat ce ajunge i la sol.
Locotenentul Colonia întrerupse leg tura. Jos, la mai pu in de
doi kilometri, se z rea o estancia alb . Cu o mişcare hot rât ,
înclin botul elicopterului. Aceasta avea s fie aventura cea mai
excitant din via a lui… Deşi cockpitul unui Bell 47 nu era tocmai
locul cel mai indicat pentru acest gen de exerci ii. Întâlni privirea
Donei Maria-Isabel, umed de dorin .
*
* *
Elicopterul ateriz într-un nor de praf. Când acesta se risipi,
locotenentul Colonia z ri o construc ie veche cu storurile trase.
Rotorul se mai învârtea înc uşor. Ca un nebun, pilotul îşi
desprinse curelele şi o cuprinse în bra e pe Maria-Isabel. Din ii li

21 Colin .
133
se ciocnir . Dorin a lui era aşa de violent încât îi venea s rag ca
un animal. Ea se lipise de el într-un vârtej de c rnuri, m tase şi
nailon.
Îi pip i avid corpul elastic, îi muşc un sân care ieşise din
bluz , apoi încerc s îngenuncheze în fa a banchetei pentru a-şi
satisface, în sfârşit, dorin a. Maria-Isabel îl opri cu blânde e.
— Nu aici, querido, nu aici.
Înciudat, se uit la ea cu ochii injecta i de sânge.
— Nu putem p r si elicopterul.
— Nici pentru câteva minute? întreb ea. M car prima dat ! În
spatele casei e un hambar deschis în permanen .
Ofi erului i se p ru c nu auzise bine. Urechile înc îi mai
r sunau de bubuitul motorului.
Ea deschisese deja uşa din plexiglas şi s rise jos. Se întoarse
spre el, bine înfipt pe picioarele dep rtate, cu un surâs capabil s
bage un pap în p cat. Pentru o frac iune de secund ,
locotenentul Colonia îşi spuse c cea mai bun solu ie era s
decoleze şi s-o lase acolo. Dar nu se sim ea în stare… Gr bit, strig
în microfon:
— Aici 876, am aterizat cu bine. M duc s v d ce s-a
întâmplat.
Ieşi din carling şi alerg în urma ei. De cum o ajunse, o r suci
şi o lipi de el, s rutând-o din nou cu l comie. Ea îi r spunse la
s rut şi se desprinse din îmbr işare.
— Vino.
Luându-l de mân , îl trase dup ea, înconjurând casa şi
mergând drept c tre o construc ie mic f r ferestre. Împinse uşa
şi p trunse cu ofi erul în obscuritatea r coroas .
Tân rul nu mai putea rezista. O apuc de şolduri, îi ridic fusta
sub ire, încercând neîndemânatec s -i dea jos ce avea pe
dedesubt. Se cl tinar în penumbr , gâfâind amândoi. Deodat , în
clipa în care degetele i se crispaser pe pântecul tinerei femei,
locotenentul sim i ceva rece aşezându-i-se pe ceaf , în dosul
urechii.
— Cool down22, locotenente, ordon o voce în englez , cool
down!
În timpul unei interminabile secunde, locotenentul Colonia
crezu c viseaz . Dar sim i corpul Mariei-Isabel desprinzându-se
de al lui. Se aprinse lumina. Îi d du drumul, se întoarse şi z ri un

22 Calmeaz -te!
134
b rbat cu fa a dur şi p rul tuns scurt, intind asupra lui un
revolver enorm.

135
Capitolul XVII
Locotenentul Colonia se uita pe rând, când la Maria-Isabel,
când la necunoscutul care-l amenin a cu arma, gata-gata s fac o
congestie cerebral . Tân ra femeie îi adres un surâs dulce şi
ironic în acelaşi timp.
— Te rog s m ier i, locotenente, dar am avut neap rat nevoie
s te aduc aici.
Al i doi necunoscu i se desprinser din umbr . Unul masiv, cu
un Colt Cobra în mân , cel lalt blond, elegant şi distins, cu
ochelari negri şi f r arm . Acesta din urm se adres în spaniol
pilotului de pe elicopter.
— Domnule locotenent, am utilizat acest procedeu discutabil
pentru a intra în leg tur cu dumneata, deoarece avem nevoie de
acest Bell ca şi de pilotul lui.
Locotenentul Colonia pricepea din ce în ce mai pu in. Ce avea
de-a face so ia colonelului s u cu aceşti necunoscu i înarma i?
Liniştit , ea îşi corecta inuta şi, o brusc scânteie de dorin îl
f cu s uite pe moment cât era de uluit.
— Cine sunte i dumneavoastr ? îl întreb pe b rbatul blond.
Cei trei îl înconjurau calmi şi periculoşi.
— Numele meu n-o s - i spun mare lucru, replic
necunoscutul. S zicem c sunt un amic al Donei Corso.
Pilotul îşi ieşi din fire:
— Ei bine, ce înseamn toate astea? Ce c uta i aici?
— Dar dumneata? Nimeni nu te-a for at s - i aşezi aparatul aici.
Brusc, pilotul realiz c situa ia îi sc pa de sub control. În fa a
celor doi necunoscu i înarma i, nici m car nu putea face uz de
pistol.
— Ascult -m , i se adres Malko. Am s - i fac o propunere.
Pilotul îşi încrunt sprâncenele. Totul se transforma în coşmar.
Maria-Isabel îl observa cu un surâs ambiguu. Aproape promi tor.
Din nou sim i cum îl strânge în cleşti dorin a.
— Ce vre i de la mine? întreb el.
Începea s în eleag . Se afla dinaintea unui membru al
faimosului comandou „Casa Tupamaros”. Asta nu-i displ cea.
Aflase c armata le furniza arme, cu binecuvântarea guvernului…
Dar nevasta colonelului Corso ar fi putut s i-o spun direct. Atât
136
c …
— Ce dori i de la mine, Senor? se auzi el întrebând. Omul blond
p ru mul umit de schimbarea atitudinii lui.
— Aşa cum pute i b nui, spuse el, suntem antrena i într-o
ac iune oarecum ilegal , f r a fi cu adev rat blamabil . Aceşti doi
domni sunt americani…
Asta era. Locotenentul Colonia zâmbi, ca unul care pricepuse.
— Avem nevoie de elicopter pentru a c uta pe cineva, preciza
Malko. Este singura modalitate de a-l recupera şi inem mult s-o
facem…
Ofi erul cunoştea istoria cu Ron Barber şi se gândi imediat la el.
— Cred c am în eles, f cu el, vorbind f r grab , dar… Malko îl
întrerupse.
— Aştepta i! Nu-i foarte periculos. Sigur c risca i s v
expune i la câteva focuri de arm , dar sunt nişte oameni care nu
se pricep s trag prea bine.
— Sper c nu sunte i un laş, locotenente! interveni dulce Maria-
Isabel.
El zâmbi mecanic. Nu, sigur, c nu era un laş. Curajul îi reveni.
Pasagera lui s-ar fi comportat în felul acela dac n-ar fi fost
interesat cât de cât?…
— Opera iunea de salvare nu sufer nici o tergiversare. Totul
trebuie s se termine într-o or … Ştiu c eşti un pilot bun. Va
trebui s aşezi aparatul într-o curte foarte mic , înconjurat de
ziduri de opt metri…
Pilotul tres ri.
— Opt metri, asta-i o închisoare!
Din nou, locotenentul nu mai în elegea nimic.
— E vorba de închisoarea Punta Carreta, îl l muri liniştit Malko.
Pilotul sim i c -l p r seşte ra iunea.
— Dar, dup cine merge i la Punta Carreta. Acolo nu-s decât
puşc riaşi de drept comun şi rebeli.
— Cei doi oameni pe care-i vrem sunt rebeli, spuse Malko. Avem
nevoie de ei pentru un schimb.
Colonia cl tin din cap, dep şit.
— E lipsit de sens, murmur el. Lipsit de sens.
Ce c uta Dona Maria-Isabel în toat maşina ia asta? Şi turnul
de control care se întreba probabil ce i s-o fi întâmplat…
— Sunt obligat s m întorc la aparat, spuse el. Radioul…
Malko nu se mişc din loc.
— Vreau s decola i imediat împreun cu mine. Vom fi înapoi în
137
patruzeci de minute.
Ofi erul îşi recâştigase par ial sângele rece.
— În eleg, Senor, i se adres el, dar mi-e imposibil. N-am de
gând s -mi ratez via a şi cariera pentru dumneavoastr …
Malko îl întrerupse:
— Dac totul merge bine, domnule locotenent, nu ratezi nimic.
Nimeni nu va avea timp s v recunoasc . Avem tot ce ne trebuie
aici pentru a masca num rul de înmatriculare al aparatului. Se
ştie c a i r mas în pan . Nu uita i c so ia colonelului va putea
depune m rturie c nu v-a p r sit nici un pas…
Din nou mintea tân rului pilot bascul .
— Nu, nu, nu se poate, se opuse el. Refuz.
— Nu te gr bi! spuse Malko. Nu ştii ce te aşteapt dac refuzi.
Maria-Isabel se apropie mult de pilot. Chipul ei frumos se
în sprise şi arborase un surâs neliniştitor.
— Am s plec de aici fugind, spuse ea cu o voce dulce. Şoseaua
nu-i departe. Am s g sesc eu o maşin care s m duc pân la
Policia Caminera, unde am s declar c pilotul îns rcinat s m
transporte la Punta del Este a simulat o pan şi apoi s-a aruncat
peste mine şi m-a violat.
Turbat de furie, locotenentul Colonia ridic din umeri.
— Nu ine!
— Ba ine! îl corect tân ra femeie. Pentru c voi fi într-adev r
violat . Voi cere unui medic s constate faptul. Cred c so ul meu
nici nu v-ar l sa s mai ajunge i în fa a instan ei. V-ar ucide mai
înainte.
Cuvintele Mariei-Isabel ajunser la el ca prin cea . Ce viper !
Se uita la ea cu groaz .
— Dar, de ce tocmai eu… eu n-am…
Maria-Isabel ridic uşor din umeri.
— Hot râ i-v repede. Aş prefera prima alternativ .
Se l s o t cere insuportabil de lung . Locotenentul Colonia nu-
şi revenea din tensiunea transmis de tân ra femeie. Ea dorea ca
el s accepte. Deodat , se apropie mult, mai s -l ating . Dalila în
zilele ei bune. Şi iar chipul ei exprima numai senzualitate.
— Am fost sincer adineauri, murmur ea. Regret c te-am
adus aici. Dar era o chestiune de via şi de moarte. Î i promit tot
sprijinul meu…
Din ochi mai promitea şi altceva, ceea ce-l d du gata pe
locotenentul Colonia.
C ut privirea b rbatului blond.
138
— Foarte bine. Accept.
Malko avu impresia c vinele i se umplur brusc cu argint viu.
Habar n-avea ce-ar fi f cut dac ofi erul refuza. L-ar fi l sat s
plece cu nurlia Dona Maria-Isabel? Sau, l-ar fi înv at pe Chris
Jones cum se piloteaz un „Bell 47”?
— Bun; s mergem repede, spuse el.
*
* *
În dou zeci şi nou de ani, Simon Colonia nu fusese niciodat
atât de încordat. Prin uşa din dreapta, ridicat , aerul proasp t
p trundea în cabin , înghe ându-i buzele. Malko şi cu el se
legaser cu aten ie. O mişcare greşit şi s-ar fi pr buşit în gol.
Elicopterul zbura la trei sute de picioare de sol, pentru a sc pa
eventualelor radare, direct pe deasupra m rii, îndreptându-se spre
centrul lui Montevideo.
Înainte de plecare, locotenentul Colonia transmisese un mesaj
radio la turnul de control, explicând c -i trebuia o or s verifice
aparatul. Cei doi americani st teau al turi de el în timp ce vorbea,
inându-şi neglijent armele. Dar ceea ce-l impresionase mai mult,
fusese atingerea buzelor umede ale Mariei-Isabel, înainte de
decolare.
— Întoarce-te repede, îi murmurase ea.
În cockpit, b rbatul blond îi schi rapid planul închisorii Punta
Carretas.
Îşi privi ceasul: 4,03. În patru minute va fi deasupra
penitenciarului. Cei doi prizonieri urmau s ias la ora patru
pentru treizeci de minute. Mental, îşi trecu în revist tot ce avea de
f cut: s ajung în lungul coastei, s vireze apoi în unghi drept, s
dep şeasc închisoarea, pentru a simula c venea dinspre centru.
În curtea mic era un fileu de baschet şi trebuia s fie atent s
nu-l aga e cu paletele rotorului. Apoi, s se lase vertical pe sol. În
felul acesta s-ar fi aflat, relativ, departe de posturile de observa ie
ale gardienilor înarma i. Pe urm , avea s r mân jos atât timp cât
s le permit celor doi oameni s urce la bord. Dac totul mergea
bine, n-ar fi avut nevoie s dep şeasc cincisprezece secunde.
Dac , din nenorocire, prizonierii n-ar fi fost prezen i, b rbatul
blond îi d duse ordin s decoleze dup dou zeci de secunde. O
întârziere mai mare şi toat închisoarea s-ar fi ridicat în picioare.
Banderole de plastic mascau num rul real al elicopterului,
f cându-l neidentificabil. Poli ia dispunea cam de dou zeci de

139
acelaşi tip.
*
* *
Lucas Prado nu se putu împiedica s nu tresar când auzi cheia
r sucindu-se în broasca celulei lui. Gardianul întârziase. Era ora
patru şi cinci. În închisoare domnea liniştea, fiindc cea mai mare
parte a de inu ilor vizionau un film, o produc ie american veche.
El şi Mendoza, tovar şul lui de suferin , erau inu i la secret şi nu
beneficiau de asemenea distrac ii. Înc de la prânz, Lucas Prado
începuse s dea ocol celulei, num rând pân la zece mii, dup
care o lua de la cap t. Nu-i venea s cread c va fi eliberat. Înc
nu ştia cum. I se comunicase doar c avea s se petreac ceva în
timpul plimb rii… Un ajutor venit din exterior. Se gândea c
tovar şii lui reuşiser s sape un tunel care s dea în curte.
La cap tul culoarului, îl întâlni pe Mendoza. Cei doi b rba i îşi
zâmbir f r un cuvânt. În spatele lor, gardianul îi observ .
— Mai repede, mişca i-v mai repede!
Ieşir în curtea mic şi pustie. Începur s alerge în cerc, cum
f ceau în fiecare zi, pentru a-şi men ine un minimum de for
fizic .
Deodat , auzir un uruit venind de sus. Mendoza ridic ochii şi
v zu un elicopter. Avu impresia c aparatul r m sese imobil
deasupra închisorii. Recunoscu camuflajul poli iei… Îşi înghi i o
înjur tur . Nu putea însemna decât un singur lucru: planul le
fusese dejucat!
Deodat , aparatul începu s coboare drept spre ei. La fel de
uimit, cu capul ridicat, gardianul se uita în sus.
*
* *
Locotenentul Colonia, încordat asupra comenzilor, începu s
coboare spre curte. Doi gardieni îl observau dintr-o gheret de
paz . Se rigidiz , neaşteptându-se la nimic bun. Malko avea
mitraliera gata preg tit .
Unul dintre cei doi paznici ieşi pe drumul de patrulare. Malko se
aplec în afar şi-şi agit bra ul.
Imediat, gardianul îşi duse mâna la chipiu şi salut . Nu putea fi
decât un grangur care venea la Punta Carretas cu elicopterul.
Aparatul coborî. Înghi it între ziduri şi postul de observa ie, nu se
mai z ri.
Într-o str fulgerare, pilotul v zu crescând curtea mic şi fileul

140
de baschet. Îşi încetini şi mai mult coborârea, apoi, elicopterul
atinse solul ridicând un nor de praf. Locotenentul îi v zu pe cei doi
de inu i alergând spre el. Curba i în dou , trecur pe sub rotorul
care continua s tureze ca un enorm ventilator.
Dintr-o s ritur , r sturnându-se peste b rbatul blond, ajunser
în interior, strigând, râzând şi înjurând.
— Gr bi i-v , repede, repede!
Gardianul privea scena paralizat. Nici nu avea o arm asupra
lui. F cu stânga-împrejur şi o rupse la fug pe coridor s dea
alarma.
Dar „Bell 47” se ridica de acum pe vertical cu 1800 de tura ii şi
maximum de presiune în palete, l sând în urm curticica pustie.
Când trecur pe lâng gardienii din postul de paz , aceştia f cur
semne voioase, crezând c un pilot militar se ine de n zdr v nii.
Locotenentul Colonia se sim ea uşor ca o pas re. Nu-i venea s
cread c totul se terminase atât de simplu. Acum, se dep rta pe
deasupra m rii cu 80 de mile la or . În spatele lui, cei doi b rba i
se felicitau. Unul dintre ei se aplec , îl b tu prieteneşte pe um r şi-
i strig :
— Hei, companero, de unde ai furat uniforma asta?
— E a mea, strig locotenentul furios.
Revenea la realitate: el, membru în „Fuerza Cojuda” ajutase doi
rebeli s evadeze. I se f cu rece pe şira spin rii…
Malko se întoarse:
— Locotenentul ne-a ajutat benevol, preciza el. Elicopterul
apar ine armatei. Nu-i de furat…
Rebelii amu ir , dep şi i.
Crispat pe comenzi, locotenentul Colonia pândea în aparatul
radio primele mesaje de alarm . Mai avea cinci minute de zbor
pân la estancia alb . Se ruga în t cere s nu se descopere nimic.
Vântul rece îi t ia respira ia. Zbur atât de jos încât trenul de
aterizare atingea vârful copacilor. În sfârşit, coborî oblic, aproape
ca un avion, drept deasupra fermei. În clipa în care atingea
p mântul, recep iona primul mesaj de la „Fuerza Cojuda”.
„Aten iune, aten iune, un elicopter a r pit doi de inu i periculoşi
din Punta Carretas”.
B rbatul blond s ri jos primul.
— Bravo! rosti el. Eşti un pilot extraordinar.
Cei doi americani ap rur în col ul casei, în urma Mariei-Isabel.
Aceasta se apropie de pilot şi, nici mai mult nici mai pu in, îi s ri
de gât. Buzele ei calde se strivir de ale lui. F r nici o re inere, de
141
parc ar fi fost singuri.
— Fantastico! murmur ea. Eşti un adev rat macho!
Dintr-o dat , îl tutuia.
Cei doi de inu i salva i din închisoare se urcar într-un Opel gri,
parcat în dreptul cl dirii. B rbatul blond i se adres locotenentului
Colonia:
— Anun a i postul de control c sunte i gata de plecare…
Pilotul cupl radioul şi transmise mesajul. Imediat vocea
controlorului erupse în carling .
— Nu mai pleca i spre Punta del Este. Decola i imediat şi
c uta i un elicopter al r scula ilor care, trebuie c a aterizat în
regiunea Pando..
— Dar trebuie s-o duc pe Senora Maria-Isabel Corso la Punta,
obiect ofi erul.
— E ordinul so ului ei, colonelul, i-o retez controlorul de trafic.
Lua i-o cu dumneavoastr .
Malko îi întinse mâna.
— La revedere, domnule locotenent. Sper ca totul s se
sfârşeasc cu bine.
Maşinal, pilotul îi strânse mâna, înc n ucit de tot ce i se
întâmplase. Se uit dup Opel-ul care se îndep rta cu cei cinci
b rba i la bord, dincolo de ferm .
Maria-Isabel se apropie de el. Parfumul ei îl readuse la realitate.
Tandru, ea îşi încol ci bra ele de gâtul lui.
— N-o s plec m chiar imediat, spuse ea.
Îşi lipise trupul cald de al lui într-o invita ie f r echivoc. O
s rut furios, împotriva lui însuşi. Când fusese sincer ? Atunci
când se servise de el f r scrupule, sau acum sub înf işarea de
femel supus ?
Ea îi interpret ezitarea ca fiind provocat de fric şi spuse
binevoitoare:
— S ştii c nu rişti nimic… În cel mai r u caz, am s -i
m rturisesc tot adev rul so ului meu…
Ofi erul s ri în sus.
— Tot adev rul?
Doamna colonel începu s râd gângurit.
— În fine, o parte a adev rului. Am s -i spun c am avut chef s
fac dragoste cu tine şi c te-am for at s cobori. O s - i poarte
pic , dar n-o s - i poat face nimic oficial, f r a-şi ştirbi onoarea.
Locotenentului i se învârtea capul de atâta duplicitate cinic .
Blocând în mintea lui orice gând din afar , o trase pe Maria-Isabel
142
Corso spre hambar.
M car s nu r mân chiar cu buzele umflate.

143
Capitolul XVIII
Malko se uita când pe adresa scris pe un cap t de hârtie, când
la coroana mortuar care atârna în chip de firm deasupra
trotuarului. V zându-l nehot rât, Mendoza se aplec spre el.
— Aici e, Senor.
Pr v lia se afla la intrarea în Pando, pe o strad liniştit a
târguşorului, nu departe de Interbalnearia şi la treizeci de
kilometri de Montevideo.
Pe fa ad se etalau literele negre: FUNERARIO.
— Atunci, s mergem, spuse Malko.
Cei cinci b rba i ieşir din Opel. Chris şi Milton nu-i sc pau din
ochi pe ostatecii lor. Se scurser mai pu in de treizeci de minute
din momentul în care elicopterul aterizase la ferm . Pando era
or şelul cel mai apropiat. Rebelii consideraser c era prea
periculos ca cei doi evada i s fie duşi la Montevideo.
Intrar cu to ii în pr v lie.
Mirosul de balsamuri funerare, amestecat cu cel de lemn
proasp t şi lac negru, cu care se vopseau sicriele, îl luar de nas
pe Malko. Chris Jones şi Milton Brabeck respirau anevoie. Nu erau
supersti ioşi, dar n-avea rost s -l zgând re pe dracul.
Din spatele pr v liei ap rur doi oameni. Cel mai în vârst ,
recunoscându-l pe Mendoza, d du fuga spre el şi-l strânse în
bra e.
— E frate-s u, explic cel lalt de inut.
Trecur cu to ii în înc perea din spatele pr v liei, unde era un
atelier mare cu sicrie, coroane, lespezi de marmur . Un Cadillac
antic de culoare neagr , transformat în dric, prev zut cu o superb
cruce argintie, trona sub un şopron care d dea spre o alt ieşire.
Cel mai tân r dintre ciocli, se închise într-un birou cu geamlâc,
s telefoneze.
Ieşi dup câteva minute radiind de bucurie şi se apropie de
Malko:
— Todo esta bien, Senor, într-o jum tate de or sunt aici.
Malko îşi ascunse sentimentul de uşurare. Îi era imposibil s
ştie reac ia din Montevideo. Funerario nu avea radio, iar el era
gr bit s se descotoroseasc de ostatecii lui incomozi.
S vârşise un adev rat miracol. Dar rebelii i-l vor putea aduce pe
144
Ron Barber? S ias cu el din Montevideo, în situa ia în care toat
poli ia era în alert ? Altminteri, risca s se g seasc într-o situa ie
încurcat şi exploziv … Doar nu-i putea aduce pe de inu i înapoi
la Punta Carretas…
Cu condi ia ca rebelii s nu fi min it şi s nu încerce s -i
recupereze pe cei doi tovar şi ai lor prin for .
F r a-l preda pe Ron Barber…
Fratele lui Mendoza se apropie de el cu o sticl de coniac
argentinian în mân .
— Senor, spuse el, dac a i binevoi s bem cu to ii laolalt ,
pentru libertate…
Le f cu semn celor doi evada i care fumau avid cu ochii în gol.
Malko se întreba ce s-o fi întâmplat cu nurlia Maria-Isabel şi cu
pilotul.
Fiecare lu câte un pahar şi b ur în picioare, uitându-se unii
la al ii. Malko auzi zgomotul unui elicopter zburând la mic
altitudine. F r îndoial , un aparat al poli iei. Erau c uta i.
*
* *
Prima maşin stop maiestuos la intrarea pr v liei. Un Cadillac
negru convertit în dric, debordând de zorzoane argintii. Partea din
spate, disp ruse sub jerbe şi coroane de flori. Malko observa din
uşa atelierului strada. Se încrunt . Oare, ce mai însemna şi
aceast nou complica ie?
— Avem o vizit , îi spuse el lui Chris Jones. În spatele Cadillac-
ului îşi f cur apari ia dou Ford-uri vechi şi ele transformate în
dricuri. În locurile din fa , st teau îngr m di i b rba i şi femei.
Era o înmormântare în toat legea?
Portiera Cadillac-ului se deschise şi din el coborî cu demnitate o
femeie în negru din cap pan în picioare. Din cauza tensiunii
nervoase, Malko era gata s pufneasc în râs când recunoscu
maxilarele voluntare ale lui Flor Catalina!
Urmat de un grup plin de ifose, ea p trunse în Funerario.
Patru b rba i se desprinser de grup, d dur coroanele la o
parte şi ridicar pe umeri coşciugul adus de Cadillac. Cu pas
m surat, intrar în atelierul din spatele pr v liei şi-l depuser pe
nişte capre.
Cei doi de inu i elibera i se repezir spre Flor, strângând-o în
bra e, râzând şi plângând. Ceilal i Tupas îi înconjurar . Timp de
câteva minute nu se auzi decât râsul lor bucuros.

145
— N-am crezut nici o clip c ve i reuşi! spuse Flor. Cum de a i
f cut rost de un elicopter?
Malko îşi re inu un zâmbet. Un colaborator extern la Central
Intelligence Agency felicitat de un şef al rebelilor putea s cauzeze
un infarct responsabilului cu bugetul Companiei… Dar nu era
momentul s schimbe polite uri.
— Mi-am îndeplinit angajamentul, sublinie el. Unde-i Ron
Barber?
Flor Catalina întinse degetul spre coşciugul pe care-l aduseser .
— Aici.
Malko privi lemnul lustruit şi mânerele argintate. Bietul Ron
Barber!
— Vreau s -l v d.
— O s -l vede i imediat.
Fata d du un ordin în spaniol . Fratele lui Mendoza lu o
şurubelni şi începu s scoat cuiele din capac. Malko şi cel dou
gorile se grupar cu spatele la perete, gata s fac fa oric rui
atac din partea r scula ilor. Acum, când îşi recuperaser şefii,
putea s li se deschid apetitul.
Nu se auzea decât scâr âitul şuruburilor în lemnul nou. În
sfârşit, s ri şi ultimul, iar cioclul deschise capacul.
Malko se apropie cu inima b tând şi se aplec deasupra
sicriului deschis.
Ron Barber era întins pe scândurile capitonate, cu ochii închişi,
tot gol, înf şurat într-o cuvertur . Mai tras la fa decât atunci
când îl v zuse Malko în „Închisoarea Poporului”. Trupul lui mare
era exact pe dimensiunile sicriului.
Malko se aplec , îşi lipi urechea de pieptul americanului.
Pielea era cald şi auzi b t ile surde şi regulate ale inimii. Ron
Barber era în via .
— Ce i-a i f cut?
— L-am drogat, explic Flor. Din cauza barajelor poli ieneşti.
Nu-i venea s cread c mergem s facem un schimb. O s se
trezeasc într-o or sau dou .
— Foarte bine, spuse Malko. S -l scoatem de aici.
Mai mul i Tupas venir în grab şi-l ridicar cu grij pe Ron
Barber din refugiul lui macabru. Flor, cu o voce tranşant , începu
s dea ordine. Câ iva Tupas ieşir afar . Spre surpriza lui Malko,
Mendoza p şi peste marginea sicriului şi se lungi în untru,
zâmbitor.
— P r sim imediat Pado cu prietenii noştri, îl l muri Flor. V
146
cer s pleca i la zece minute dup noi.
— Foarte bine, încuviin Malko.
Fata îi arunc o privire ambigu .
— S nu v închipui i cumva c mi-am schimbat p rerea, spuse
ea. Am f cut împreun doar o afacere, atâta tot. Dumneavoastr şi
Ron Barber a i r mas duşmanii noştri de moarte.
Cioclul înşuruba de zor capacul. Patru b rba i aduser un al
doilea sicriu, îl l sar jos şi-l ridicar pe cel în care se afla
Mendoza.
Malko îi v zu cum îl urcau în Cadillac. Capacul celui de a-l
doilea sicriu fu rapid deschis. Cel lalt de inut se întinse în untru.
Ca s mearg treaba mai repede, amândoi cioclii înşurubau
capacul împreun .
Un minut mai târziu, era şi acesta purtat spre dric. Cu mâna pe
patul revolverelor, Chris şi Milton îl p zeau pe Ron Barber, întins
pe jos.
Cei patru oameni scoaser înc un coşciug din a treia maşin .
Malko se întreba ce rost avea. Deodat , unul dintre oameni se
împiedic de bordura trotuarului. Se cl tin , încerc s -şi men in
echilibrul câteva secunde, apoi c zu cu fa a în jos. Sicriul greu,
sc p din mâinile celor care-l purtau şi se izbi de trotuar.
Se auzi un pârâit îngrozitor. Lemnul se cr p pe toat lungimea
lui. Un superb Kalaşnikov c zu pe strad în mijlocul unei jerbe de
înc rc toare şi mitraliere.
Oamenii c rora le sc pase sicriul se gr bir s adune la loc
armele, dar pe partea opus a str zii se şi strânseser trec torii.
Flor trase o înjur tur şi url :
— Vamos!
Rebelii se n pustir afar din Funerario şi puser mâna pe
armele risipite…
— S-o ştergem urgent, spuse Malko.
Chris şi Milton îl apucar pe americanul inert de umeri şi
glezne.
Malko ieşi gr bit în strad .
În spatele lui, cei doi ciocli scotoceau în gr mada de coroane.
Unul dintre ei scoase de acolo un Thomson vechi, cu înc rc tor
camembert ruginit, dar n cl it de unsoare. Îl arm cu o figur
hot rât . Malko încremenise în pragul pompelor funebre. O
maşin a poli iei d duse col ul şi venea direct spre ei. Se opri în
mijlocul str zii şi patru poli işti s rir afar . Ca într-un coşmar,
Malko îl v zu pe un rebel ridicând la ochi Kalaşnikovul. Deton rile
147
îi sfâşiar urechile.
Unul dintre poli işti se pr buşi pe loc şi r mase întins în
mijlocul drumului. Rebelii tr geau ca nişte nebuni cu mitraliera şi
cu arme de asalt. Cei trei poli işti r maşi în via ripostar la
rândul lor, pentru a-şi acoperi fuga.
Flor Catalina, cu picioarele dep rtate, tr gea ca la exerci iile de
tir cu un Luger inut în amândou mâinile. Ochi în poli istul întins
pe jos, al c rui corp mai tres rea. Apoi, to i rebelii se înghesuir în
dricuri. Câ iva, ag a i de sc ri, continuau s trag . Micul convoi
se urni din loc într-un uruit de motoare vechi.
Malko se uit la Opel-ul r mas pe partea opus a str zii. Se
arunc afar , dar nu avu timp decât s fac un salt înapoi. Mai
multe gloan e împroşcar asfaltul la câ iva centimetri de el…
Poli iştii care supravie uiser interziceau orice ieşire.
Ajunse în fug în atelierul din spate şi se izbi de Chris şi Milton
cu armele în mân .
— Telefonul, strig Malko, trebuie s anun m poli ia c suntem
aici!
Se n pusti spre vechiul aparat şi ridic receptorul. Nu avea ton.
Un zgomot familiar îi ajunse la urechi: Zgomotul rotorului unui
elicopter.
Mai inea înc receptorul în mân , când o rafal de mitralier de
calibru greu, zbur în nd ri vitrina antreprizei de pompe
funebre. Gloan ele c neau pretutindeni. Prin fum şi explozii,
Malko îl z ri pe unul dintre ciocli pr buşindu-se cu capul
însângerat, ciuruit de rafal . Ad postit în spatele unei gr mezi de
sicrie, Chris Jones url :
— Trebuie s le spunem c suntem aici!
Era şi p rerea lui Malko. Se repezi înc o dat spre strad dar
abia reuşi s se arunce înapoi. Gemea de poli işti care tr geau în
tot ce mişca. Elicopterul reveni urmat de un al doilea. Din nou se
rev rs un potop de foc.
Întins pe burt printre d râm turi, Malko îşi spunea c n-o s
mai apuce s -şi revad castelul.
Cadavrul colegului lor, întins în mijlocul str zii îi scosese din
min i pe poli işti.
Malko se retrase în atelier, unde se lovi de cioclul cu mitralier .
Acesta din urm cl tin din cap.
— O s ne omoare pe to i, Senor.
Era un dezastru!
Uruitul elicopterului care revenea îi f cu pe to i s se arunce la
148
p mânt. Din nou, rafalele sfâşiar acoperişul, proiectând
sf râm turi peste cei patru oameni… Rebelul îşi ridic mitraliera şi
trase o rafal spre strad . Mai mult pentru a se desc rca nervos
decât cu vreo real inten ie de eficacitate.
În dep rtare se auzea c nit de arme. Chipul cioclului se
lumin .
— Tovar şii se bat, spuse ei.
Poate c era momentul s-o ia din loc. Malko z ri Cadillac-ul
vechi parcat sub şopron.
—- Merge? întreb el.
Cioclul zâmbi trist.
— Încet, dar merge, Senor.
Elicopterele disp ruser . Era ultima lor şans .
— Se poate ieşi prin spate? întreb Malko.
— Claro que si! îl asigur cioclul, dar gr bi i-v !
Malko se repezi la Cadillac. Motorul tuşi pu in, apoi demar
într-un nor de fum alb strui. Malko chem gorilele.
— Repede! Urca i-l pe Barber în spate.
Spatele era rezervat sicriului. Dar alt loc nu mai era. Cele dou
gorile îl depuser aici pe Ron Barber şi, închizând uşile din spate,
revenir lâng Malko. Cioclul deschise poarta de lemn. Un drum
de p mânt ducea spre artera principal , trei sute de metri mai
departe.
Cu levierul scrâşnind, Malko introduse în viteza întâi. Cioclul îşi
ridic Thomson-ul cu un zâmbet resemnat.
— Adios!
Era, într-adev r, un r mas bun pentru totdeauna. c nir
împuşc turi. Se tr gea asupra lor. Imediat vechiul Thomson
ripost scuipând foc.
Malko acceler , atingând 40 la or . Caroseria Cadillac-ului vibra
din toate încheieturile.
Deodat , sinistrul uruit al elicopterului îl f cu pe Malko s
ridice capul. Un aparat al poli iei, un „Bell 47” asem n tor celui
care servise evad rii, se apropia în diagonal , zburând foarte jos.
Malko îi v zu pe solda i apleca i prin uşa deschis , cu armele
îndreptate spre maşin . Erau lua i drept al i rebeli care încercau
s fug …
Frân brusc şi opri maşina la marginea drumului. S ri din
Cadillac agitând bra ele.
Elicopterul continu s vin spre el. Desluşi fl c rile scurte,
distincte ale împuşc turilor, auzi Magnumul lui Milton Brabeck
149
ripostând.
Plonj în şan ul de la marginea drumului, urmat de cele dou
gorile. Elicopterul se imobiliz deasupra dricului. Pârâir rafalele.
Cadillac-ul se transform în pulbere sub gloan ele mitralierelor. Un
jet de aburi âşni din capot . Urmat de fl c ri. Poli iştii continuau
s se înverşuneze asupra dricului.
— Barber! strig Malko.
Cu un Colt în fiecare mân , Milton Brabeck ieşi din şan şi ochi
elicopterul. Unul din geamurile cockpit-ului s ri în nd ri. Tirul
se opri brusc. Aparatul f cu un salt într-o parte, urm rit de tirul
r zbun tor al americanului.
Malko şi Chris s rir la rândul lor c tre maşina în fl c ri.
Deschiser uşile din spate. Fl c rile se prelingeau pe pluşul negru.
O camionet în esat de solda i venea dinspre oraş în plin
vitez . Opri la câ iva metri de ei. Solda ii s rir jos, preg tindu-şi
armele s trag .
— Nu opune i rezisten ! le strig Malko gorilelor.
Cei trei b rba i se regrupar . Solda ii se aruncar asupra lor, îi
îmbrâncir şi-i lovir . Malko se adres unui caporal:
— Cheam un ofi er!
— Fiu de c ea, replic soldatul, las c - i venim noi de hac.
Solda ii îi for ar s se întind pe jos, cu fa a la asfalt. Cum
Chris nu se execut destul de repede, unul dintre ei trase o rafal
chiar pe lâng capul lui. Malko se gândea dac nu cumva vor fi
executa i pe loc. Le repeta întruna c ei nu erau Tupamaros, c
erau americani, dar nimeni nu-l asculta. Din fericire, incendiul
Cadillac-ului se opri. R maser aşa pre de un sfert de or , pân la
sosirea unui jeep al poli iei. Îi ridicar imediat în picioare lovindu-i
cu patul armelor. Malko fu adus în fa a unui ofi er cu o musta
fin şi aer feroce.
— Suntem cet eni americani, ataşa i ai ambasadei, îi explic el.
Anun a i-l imediat pe Senor Toledo, care ne cunoaşte.
Ofi erul cârâi neîncrez tor.
— De ce a i tras în poli işti? Ce-a i c utat împreun cu rebelii?
A i fost v zu i! Astea-s minciuni!…
Malko începu s se înfurie r u. Cu ochii lui aurii înfip i în cei ai
c pitanului, articul :
—- Pentru c f ceam ceea ce voi a i fost incapabili s duce i la
bun sfârşit. Am recuperat de la rebeli un prizonier. Pe consilierul
Ron Barber de la Jefatura. El este în dric.
În fa a tonului şfichiuitor al lui Malko, ofi erul se mai îmblânzi.
150
— S-o vedem şi pe asta, spuse el în sil .
Se apropiar de dricul distrus. Numai crucea mare, argintie,
mai r m sese intact . Malko sim i c i se goleşte capul, c -i
înghea sângele în vine. Lemnul fusese sfâşiat de o rafal lung .
Ciuruiturile aduc toare de moarte traversau în diagonal locul de
amplasare al sicriului.
— Trebuie s -l scoatem afar imediat, îi ordon ofi erului. Cu o
oribil senza ie de vom , privea aşchiile albe de lemn, smulse de
gloan e.
Doi solda i deschiser uşile din spate şi se aplecar în interior.
Malko în l a rugi fierbin i. Cele dou gorile, în sfârşit în
picioare, se uitau cu o c ut tur sumbr la solda ii care-i
înconjurau. În cele din urm , corpul fu tras afar şi întins pe jos,
f r menajamente. Ofi erul se apropie şi se aplec asupra lui. O
perdea de solda i îl separau de Malko. Ofi erul se îndrept şi se
întoarse. Dup expresia lui, Malko în elese pe loc c temerile lui
cele mai rele erau îndrept ite.
Dându-i la o parte pe solda i, se apropie la rândul lui de trupul
lipsit de via al lui Ron Barber.

151
Capitolul XIX
Fa a lui Ron Barber era lipsit de sânge, alb ca varul. Malko
d du la o parte cuvertura care-l acoperea. În pieptul americanului
era o gaur în dreptul mamelonului stâng. Cuvertura era în
întregime muiat în sânge. Când Ron Barber respira, din rana lui
clocotea un horc it cumplit.
Malko se ridic , filamente verzi îi striau ochii aurii.
— E pe moarte. Trebuie transportat de urgen la spital…
— N-am nici o maşin , replic ofi erul. Şi, cine m asigur c e
persoana de care vorbi i. Dac -i un Tupa n-are decât s crape…
Tr s turile lui Malko devenir brusc dure.
— Chema i imediat prin radio un elicopter, spuse el. Ron Barber
a fost r pit de Tupamaros pentru c poli ia voastr e incapabil .
Dac refuza i, v promit eu c ajunge i simplu soldat.
Alb la fa , ofi erul f cu stânga-mprejur şi se îndrept f r
tragere de inim spre maşina lui. Malko îl v zu punând mâna pe
microfon.
Trei minute mai târziu, unul dintre elicoptere ateriza în mijlocul
drumului. Ofi erul explic situa ia pilotului şi Ron Barber fu
instalat în cabin .
— Chris, du-te cu ei, spuse Malko.
Americanul se ca r în elicopterul care decol imediat. Malko îl
urm ri luând în l ime şi dep rtându-se.
— Acum, condu-m la Senor Toledo, spuse el.
*
* *
Malko privirea prin fereastra camerei aseptice trupul martirizat
al lui Ron Barber. Maureen st tea pe un scaun lâng pat. Îşi ridic
privirea şi-i adres lui Malko un zâmbet trist. Americanul lupta cu
moartea. Tensiunea se men inea foarte joas .
— Ce şanse are? îl întreb Malko pe doctorul Ambasadei S.U.A.
Doi chirurgi americani ai spitalului federal din Bethesda urmau
s soseasc pe sear cu un aparat al Air Force.
— Nu tocmai str lucite, recunoscu medicul. I s-a f cut o
punc ie în pleur , este drenat, dar glon ul a distrus vase sanguine
mari. Nu reuşim s -i oprim hemoragia intern şi n-ar putea
suporta o interven ie chirurgical …
152
De pe culoar se auzi vorb . Sosise ambasadorul. Acesta veni
drept spre Malko. Dup ce-l întreb de starea r nitului, ad ug în
şoapt :
— David Wise m-a rugat s v transmit felicit ri. A i f cut o
treab fantastic . Dar, cum naiba v-a i procurat un elicopter?
Malko schi un zâmbet.
— Secret profesional, domnule ambasador. Diplomatul nu
insist .
— În orice caz, spuse el, pleca i cât mai repede din Montevideo.
Uruguayenii sunt sup ra i foc pe dumneavoastr . A trebuit s uzez
de mult insisten pentru a v elibera din mâinile lor. Sus ineau
c a i f cut mai mult pentru Tupamara decât Che Guevara. Nu i-
au putut reg si pe cei doi evada i din Punta Carretas. Ricardo
Toledo v e duşman de moarte.
Malko avusese ocazia s constate cu câteva ore mai devreme.
Dac stropii de scuipat ai şefului poli iei ar fi putut ucide, ar fi fost
un om mort… Odat ajuns la etajul patru al Poli iei – acolo unde
erau tortura i prizonierii – r m sese aproape dou ore înconjurat
de ostilitatea duşm noas a câtorva poli işti amenin tori. Pân ce
Jefatura ajunse s se încline în fa a „argumentelor” ambasadei
americane. Chiar şi devaluat, dolarul r mânea mereu puternic.
Dar, Toledo îl avertizase c , dac îl va mai prinde pe picior greşit, îl
va lichida.
Malko se desp r i de ambasador şi se dep rt . La ieşirea din
spital, cump r El Pais şi El Dia. În relat rile detaliate ale atacului
de la Panda provocat de un grup de Tupamaros, decimat conform
declara iilor poli iei, nu se pomenea nici un cuvânt nici despre Ron
Barber, nici despre el. De asemeni, nici un rând privind evadarea
de la Punta Carretas. Malko se întreba de ce autorit ile
uruguayene nu-şi atribuiau recuperarea lui Ron Barber.
Tare ar fi vrut s afle ce se întâmplase cu Maria-Isabel, cea plin
de nuri, dar nu îndr znea s dea nici un semn de via .
*
* *
Palma încasat de Maria-Isabel o arunc înapoi doi metri. Pe
loc, gura ei frumoas se crisp într-o grimas dispre uitoare.
— Dac o mai faci o dat , rosti ea rar, n-ai s m mai atingi
niciodat . Niciodat !
Colonelul Pedro Corso se opri cu pumnii strânşi. Sângele îi
zvâcnea în tâmple. Îşi privi so ia, superb , într-un halat de m tase

153
de culoarea somonului. Sim ea o poft furioas de viol. Dar, mai
mult ca orice, voia s afle adev rul.
Cu o or mai înainte primise raportul legat de evadarea din
închisoare, împreun cu planurile de zbor ale tuturor elicopterelor
armatei. Singurul care suscita un semn de întrebare era cel în care
se aflase so ia lui… şi locotenentul Colonia. Preferase s-o
interogheze mai întâi pe Maria-Isabel.
— Vreau, adev rul, rosti el r spicat. Dac nu, te omor. Femeia îl
fixa cu o lumin veninoas în ochii ei mari, migdala i.
— Chiar vrei adev rul?
Tonul ei dulceag îl puse în gard . Îi venea s spun „nu”, dar
d du afirmativ din cap. Maria-Isabel se sprijini de mas toaletei.
— Atunci, am s - i spun adev rul, f cu ea, ap sând fiecare
cuvânt. De mult vreme aveam chef s fac dragoste cu
locotenentul Colonia. Azi mi-am satisf cut dorin a. N-a fost vorba
de nici o pan . Eu i-am cerut s coboare. Am ieşit din elicopter şi…
— Taci! strig colonelul. Min i!
Maria-Isabel r mase de ghea . Liniştit , se apropie de so ul ei
şi-şi d du la o parte halatul.
— Priveşte, îl îndemn simplu.
El îşi coborî ochii şi v zu urme de din i, învine ite, în susul
coapselor. Privirea îi urc spre superbul ei chip impenetrabil.
Fierbea de ur şi de dorin . Ce târâtur ! Nu ştia ce s mai spun ,
totul i se înv lm şise în cap. P rea sincer şi totuşi, coinciden a
era atât de neliniştitoare.
Pe de alt parte, ea n-avea nici o leg tur cu rebelii şi nici
locotenentul Colonia, de altfel, foarte apreciat.
— De ce tocmai Colonia, întreb el, ca s zic ceva.
— Şi de ce nu, m rog? replic suav Maria-Isabel, e atât de
îndr gostit.
Colonelul Corso era pe punctul de a exploda.
So ia lui îl sfida, îl provoca. Rece, tân ra femeie ad ug :
— Dac ai s întreprinzi ceva împotriva lui, te p r sesc. Dup
care, se r suci pe c lcâie şi se închise în camera ei, pentru a-i
spori sentimentul de frustrare. Personal, se sim ea satisf cut .
Locotenentul Colonia îşi potolise capriciul cu o ardoare tipic sud-
american …
R mas singur, colonelul frunz ri c zut pe gânduri dosarul.
Sim ea, confuz, c so ia lui nu-i spusese întregul adev r. Îşi d dea
îns seama c , dac ar fi declanşat o anchet , risca s r mân
f r ea.
154
Era atât de puternic, încât nimeni nu şi-ar fi permis s
ac ioneze în spatele lui. Dac locotenentul Colonia era amestecat
în vreo afacere suspect , el, colonelul Corso, ar fi fost ultimul care
s vorbeasc .
Nu se ştia de unde venise elicopterul folosit la evadarea celor doi
de inu i.
Şi poate c era mai bine aşa…
*
* *
Telefonul zbârnâi. Malko ridic receptorul. Recunoscu printre
pârâituri vocea r v şit a ambasadorului.
— Sunt la spital, îi spuse diplomatul. Veni i repede. Se întâmpl
ceva îngrozitor. Au…
Convorbirea fu întrerupt . Malko închise. Trebuia s se
gr beasc s ajung din nou la spital. Era trei dup amiaz . Abia
se trezise dup un somn de cincisprezece ore…
Se v zu nevoit s aştepte minute interminabile ascensorul
hotelului Victoria Plaza, intrat în eclips . Chris Jones şi Milton
Brabeck b teau în lung şi-n lat strada 18 Iulie, încercând s aduc
din Uruguay şi altceva în afar de praf şi insola ie.
*
* *
Maureen Barber hohotea cu capul în mâini, aşezat pe un
scaun. Ambasadorul discuta în mijlocul unui grup animat format
din medici, infirmiere, civili şi poli işti în uniform . De cum îl v zu
pe Malko, Winston McGuire îi ieşi gr bit în întâmpinare. Malko se
uit în rezerva lui Ron Barber. Era goal .
— Unde-i Barber?
Ambasadorul abia mai putea s articuleze un cuvânt.
— Ron a murit de trei ore, îl inform el.
— Dar, unde-i corpul?
— Aici e problema imposibil ! Ron a decedat ca urmare a r nii
lui. So ia se afla lâng el. O jum tate de or mai târziu, nişte
necunoscu i au pretins c trebuia transportat la morga spitalului,
c nu putea r mâne în rezerv . Maureen Barber n-a fost în stare
s li se opun şi a plecat s -mi telefoneze. Dar, când a vrut s se
duc la morg , cadavrul so ului ei disp ruse de acolo. Între timp
am sosit şi eu. La început am crezut c era vorba de o greşeal .
(Ad ug în şoapt ). Pe urm , am fost nevoit s accept realitatea:
corpul lui Ron Barber fusese furat.

155
Malko nu-şi venea în fire.
— Dar cine şi de ce?
Ambasadorul cl tin din cap.
— Nu mai în eleg nimic. Dup spusele gardienilor, cei care l-au
ridicat ar fi de la poli ie… În orice caz, aveau legitima ii. Am sunat
la Jefatura, dar ei pretind c ar fi mâna rebelilor.
— A rebelilor? Dar pentru ce?
Malko nu vedea motivul pentru care rebelii s fi ridicat cadavrul
lui Ron Barber. Mort, nu le mai era de nici un folos.
— M duc s -l v d pe Juan Etchepare, spuse el. Poate c a aflat
ceva.
Plec prost dispus. Nu era furat un cadavru din spital f r un
scop anume. Ce valoare putea s reprezinte corpul lui Ron Barber,
fostul şef CIA?
Hurduc it de un taxi, îşi punea mereu aceeaşi întrebare. De
cum ieşi din maşin , dintre arcade se desprinse un b rbat care se
îndrept spre el. Era Enrique Cuevas, pistolarul cel gras al
consulului din Paraguay.
— Senor Juan Etchepare doreşte s v vad , urgent, îl anun
el.
Se nimerea tocmai bine. Juan Etchepare probabil c aflase de
dispari ia lui Ron Barber.
— Trebuie s -mi previn mai întâi prietenii. Pistolarul zâmbi
încurcat.
— Nu mai ave i timp, Senor.
În aceeaşi clip , Malko sim i eava unui pistol înfigându-se în
spatele lui. Angelo, pistolarul chel şi cu din ii ieşi i afar , ap ruse
de sub arcadele pustii.
— Dac domnul binevoieşte, rosti el cu o polite e distins .
Abject .
Îl împinser pe Malko într-un Ford „T” din 1932. Enrique urc
în spate împreun cu el, inând la vedere un Luger nichelat, cu
crosa din sidef.
R pirea nu durase mai mult de un minut. Enrique se aplec şi-l
uşura pe Malko de revolverul lui extraplat.
— Distinsul domn, sper s nu ne-o ia în nume de r u, se scuz
el pe un ton mali ios. Nu facem decât s ne supunem ordinelor
Excelen ei sale, Juan Etchepare.
Lui Malko nu-i pl cu deloc aceast r pire brutal venind din
partea unui om considerat a fi aliatul lui. Nu trimi i doi ucigaşi
pentru o invita ie la ceai.
156
Iar Chris Jones şi Milton Brabeck probabil c scriau c r i
poştale!
Dup dou zeci de minute oprir în fa a vilei lui Juan Etchepare.
Încadrat între cei doi pistolari, Malko p trunse în locuin a luxoas .
În salon se aflau dou persoane. Diplomatul paraguayan şi şeful
Jefaturii, Ricardo Toledo. Acesta din urm , v zându-l pe Malko îi
zâmbi duşm nos.
— Ei, Senor Linge, iat c a i binevoit s da i curs invita iei
noastre…
Ap sase pe cuvântul „noastre”. Malko îşi d du seama c se
punea la cale o mârş vie.
—- Ce înseamn toate astea? întreb el sec.
Fa a slab a lui Ricardo Toledo se contorsion de turbare, îşi
arunc pe spate cu un gest furios eterna lui şuvi de p r şi
împroşc plin de r utate:
— Senor, m-a i pus într-o situa ie ridicol . Întrucât eu nu pot
întreprinde nimic împotriva dumneavoastr , dat fiind pozi ia mea,
am apelat la prietenul Juan s -mi dea o mân de ajutor.
— Ce vre i s spune i? întreb Malko în gard .
— Pentru c v plac aşa de mult rebelii, f cu şeful Jefaturii, v
vom aplica acelaşi tratament ca şi lor. Pus la punct de Ron Barber,
preciz el, zâmbind urât.
Malko nu r spunse. Frisonul nepl cut al fricii îi str b tu
mâinile. Deodat , uşa camerei se întredeschise şi ap ru statura
durdulie a Laurei Iglesia. Imediat Juan Etchepare o repezi:
— Tu s pleci de aici!
Uşa se închise f r întârziere. În ciuda privirii elocvente a lui
Malko.
— Angel şi Enrique se vor ocupa de dumneavoastr , preciza
suav Juan Etchepare. Sunt dezolat c amici ia noastr se va
termina astfel. Dar nu-i pot refuza nimic prietenului meu Ricardo.
*
* *
Chris Jones îşi f cea sânge r u. De trei ore Malko disp ruse.
Milton Brabeck se întoarse radios de la cabina telefonic . Pentru
orice eventualitate, sunase la reşedin a ambasadorului.
— S-a dus s -l vad pe amicul nostru paraguayan, îl anun .
— Cred c ar trebui s mergem dup el, propuse Chris Jones.
Instinctiv, Juan Etchepare nu-i inspira nici un pic de simpatie.
*

157
* *
Cu o icnitur surd de m celar, Enrique ridic enormul bloc de
beton, apropiindu-l de Malko, legat de un scaun vechi cu cablu
electric. Garajul din fundul gr dinii lui Juan Etchepare era un
talcioc de nedescris. Din sumedenia de obiecte îngr m dite, ieşeau
la iveal coca unui vas cu pânze şi l zi de arme. Aici îşi g siser
sfârşitul carierei şi al vie ii zece tupamaros.
Malko, cu un c luş la gur dintr-o cârp murdar , nu putea
decât s asiste la preg tirile mor ii lui.
În blocul de beton, care trebuie c atârna vreo treizeci de kile,
era inclus un lan . Angel, cu craniul lui pleşuv, lac de sudoare, se
ghemui lâng Malko şi-i fix de amândou gleznele c tuşe. Apoi,
leg ultima verig a lan ului de c tuşe printr-un lac t enorm.
Cei doi pistolari d deau zor s termine treaba. Aveau oroare de
munca manual .
Enrique ieşi în gr din . Malko v zu Ford-ul pistolarilor
apropiindu-se în marşarier şi oprindu-se în dreptul uşii garajului.
Cei doi indivizi se apropiar de el. Se chinuir mai mult de cinci
minute ca s -l bage în maşin împreun cu blocul de ciment. Pe
urm , Ford-ul nu mai vru s demareze. Cei doi uruguayeni lansar
o serie de înjur turi în stare s pr buşeasc bolta cerului. În
sfârşit, motorul tuşi, putând s demareze în viteza întâi. Juan
Etchepare nici nu se ostenise s -i zic m car un adio. Maşina
p r si imediat autostrada luminat care ducea spre aeroport,
angajându-se pe un drum pietruit.
Malko, disperat, c uta un mijloc de salvare, f r a-l g si.
Merser cam zece minute prin aleile liniştite din Carrasco. În
sfârşit, maşina opri. Enrique deschise portiera. Malko sim i o
adiere r coroas b tând dinspre Rio de la Plata. Se aflau pe malul
unui golf mic str juit de eucalip i, care nu se z rea dinspre strad .
Înjurând şi n duşind, pistolarii îl traser afar din maşin ,
dup care, începur s -l târâie pe nisipul, mai întâi uscat, apoi,
din ce în ce mai umed. Malko era str b tut de frisoane. Sigur, el
acceptase dintotdeauna acest gen de risc, dar ar fi preferat o alt
moarte. Se gândi la Alexandra şi la castelul lui. Ce incredibil
înl n uire de evenimente îl aduser în seara aceea pe malul
golfului Rio de la Plata? Pasiunea pentru pietrele vechi sau gustul
aventurii?
F cuse întotdeauna în mod liber ceea ce, fatal, trebuia s fac .
Cel pu in aşa crezuse…

158
Enrique înjur , în ap pân la genunchi, tr gând dup el o
barc legat la câ iva metri de rm. O târî cu partea din spate pe
nisip. Exasperat de greutatea lui Malko, Angel îl rug :
— Senor, nu v mai l sa i aşa de greu!
Malko se redres . M car s nu le ofere spectacolul fricii. Cei doi
pistoleros apreciar în t cere aceast atitudine. Era un adev rat
caballero. Deşi str in.
— Muchissima gracias, Senor, spuser ei dup ce-l r sturnar
în barc , pres rându-şi misiunea sordid cu polite uri spaniole.
— E o treab murdar , insist Enrique. Mai ales cu un caballero
aşa de distins ca dumneavoastr , Senor.
— Şi atunci, de ce o face i? întreb Malko nutrind o vag
speran .
Cei doi pistoleros ridicar din umeri, de-a dreptul înduioş tori.
— Asta-i ordinul, Senor. Avem şi noi o familie de hr nit. Ne pare
r u. Pero, usted es muy sympatico23.
Se preg teau s -l înece ca pe un şobolan, simpatic ori ba.
Enrique împinse barca în ap , apoi s ri în untru. Pluteau.
Malko îşi spuse c de data asta nu mai avea sc pare. Închise ochii,
întrebându-se cu o curiozitate obsedant ce va fi dup aceea…
Umanitatea nu avansase cu nimic din epoca de piatr şi pân în
prezent, pentru c tot nu se ştia ce urmeaz dup moarte. Abia
dac se auzea clipocitul vâslelor. Rio de la Plata era liniştit ca un
lac. Drumul i se p ru lui Malko interminabil. Şi cu toate acestea,
nu se îndep rtaser mai mult de o sut de metri de rm.
— Aici e, anun deodat unul dintre pistolari.
— Eşti sigur?
— Uit -te şi tu, acolo-i baliza… insist Enrique.
Cei doi indivizi îşi ridicar vâslele. Barca se cl tin periculos
când îl apucar pe Malko, în încercarea de a-l trece peste marginea
plat din spatele b rcii. Enrique şi Angel nu vorbeau între ei, cu
excep ia unui minim de cuvinte indispensabil. Evitau s -l
priveasc pe Malko.
Ridicar amândoi blocul de beton şi-l puser în echilibru pe
marginea b rcii. Apoi, dintr-un singur brânci îl f cur s alunece
în apa neagr .
Lan ul se întinse şi, în aceeaşi clip , Malko îl urm într-o jerb
de stropi. Apa se închise deasupra lui. Pistolarii îi privir silueta
disp rând, apoi se apucar iar de vâslit, f r o vorb . Era pentru

23 Dar dumneavoastr sunte i foarte simpatic


159
prima oar c înecau un om viu şi asta nu le pl cea.
— A fost un adev rat caballero, remarc Enrique, ştergându-şi
fruntea.
Angel nu r spunse dar gândea acelaşi lucru. Din p cate,
trebuiau şi ei s tr iasc şi, pentru asta, s -i fac pe al ii s
moar , din când în când.
Nu le convenea deloc ideea ca a doua zi s fie obliga i s se bage
din nou în ap pentru recuperarea cadavrului. Dar securitatea
avea exigen e pe care lenea le ignora.
Începur s trag mai vârtos la rame. Toate treburile astea le
zgând rise pofta de mâncare. Mureau de dorin a de a înfuleca un
churasco în sânge. În restaurantul La Paletta li s-ar servi o
copioas apparillada cu salat .

160
Capitolul XX
Cu gura închis , pentru a-şi mai p stra pu in aer în pl mâni,
cumplit de lucid, Malko se scufund perpendicular în apa murdar
a golfului, conştient c durata vie ii lui nu va dep şi câteva zeci de
secunde. În afar de cazul în care nu s-ar fi transformat în peşte.
Blocul de beton îl tr gea irezistibil spre fund. Chiar dac n-ar fi
avut mâinile legate, tot s-ar fi înecat.
Scufundarea lui nu dur mult. Adâncimea apei nu era mai mare
de şase metri.
Un nor de n mol r scolit îl înv lui. Corpul lui se ridic pe
vertical . Presiunea din pl mâni devenea tot mai dureroas . Ar fi
trebuit s -şi deschid larg gura ca s sfârşeasc mai repede şi s
scape de o agonie oribil .
Brusc, z ri dou forme care se îndreptau spre el. Ceva îl atinse
pe spate. Crezu c viseaz . O mân îl cuprinse de mijloc! Îşi coborî
privirea şi desluşi în apa tulbure dou forme negre: doi scafandri
submarini, în costume negre de cauciuc, cu butelii de oxigen în
spate. Pl mânii lui erau pe punctul s plesneasc .
D du drumul unei guri mari de aer viciat, care se ridic în bule
spre suprafa .
Era lipsit de sens! Cei care veniser s -l salveze, erau
neputincioşi. Le-ar fi trebuit minute întregi ca s pileasc lan ul
care-l inea legat de blocul din beton.
Unul dintre cei doi scafandri se apropie şi se lipi de el. Malko
v zu un şirag de bule sc pând din mâna lui dreapt : acesta inea o
butelie de oxigen conectat la un tub, terminat cu o ventuz pe
care o aplic imediat pe gur şi nasul lui Malko, sus inându-i
ceafa. Din ii lui Malko muşcar cu voluptate cauciucul dur al
ventuzei. În interiorul ei intrase ap şi, vrând-nevrând, înghi i mai
multe guri, scuip , se sufoc , apoi aerul proasp t, sub presiune, îi
p trunse în pl mâni. Dar butelia nefiind fixat , avea tendin a s se
ridice. Scafandrul se apuc s-o fixeze cu nişte chingi de spatele lui
Malko. În timpul acestor manevre ventuza i se smulse din gur .
Iar şi se sufoca. Scafandrul îi întinse propria lui ventuz , el
inându-şi r suflarea. Timp de dou -trei minute cât a durat fixarea
buteliei, au respirat cu rândul. Sigur c procedeul nu era perfect şi
Malko sim i cum îi cresc branhii.
161
Al doilea scafandru muncea în jurul gleznelor lui. Cu un
instrument pe care nu-l putea vedea, încerca s taie lan ul inclus
în blocul de beton. În spatele m ştii primului scafandru, Malko îl
recunoscu pe Chris Jones. Milton Brabeck era cel care se lupta s
taie lan ul de c tuşe. În cele din urm reuşi, stârnind un nor de
mâl. Malko se sim i împins spre suprafa . Cei doi scafandri îl
ajunser din urm în aceeaşi clip . Cu gleznele legate, Malko
r mase pe loc, b tând apa. Se întinse pe spate şi se l s remorcat
de cei doi americani. Le trebui aproape un sfert de or pân ce
sim ir sub picioare nisipul de la mal. În sfârşit, în ap pân la
mijloc, Malko azvârli ventuza. Al turi de el, Chris Jones îşi d du
jos masca şi butelia. Scuip pu in ap şi-l m sur pe Malko din
cap pân -n picioare.
— Am impresia c am ajuns la anc, remarc el sobru.
Interven ia lor r mânea un mister pentru Malko.
— L muri i-m şi pe mine, se rug el, pe când cei doi americani
îl apucar de subsuori şi-l c rar spre plaj .
C tuşele îi ferecau în continuare gleznele.
— Dac interveneam mai devreme, spuse Milton, exista riscul s
v trag un glon în cap, care se scoate mai greu decât pu in ap
intrat în pl mâni, ad ug el subtil. Eram amândoi chiar sub
barc în momentul în care nenoroci ii ia v-au f cut vânt în ap .
Nu risca i mare lucru.
Malko respir adânc şi se trânti pe nisip. Micul golf era pustiu.
Cele dou gorile începur s se dezbrace de costumele lor. Din
întuneric se desprinse o siluet , care veni în fug şi-l îmbr iş pe
Malko.
— Dumnezeule, sunte i în via !
Laura Iglesia nu mai putea de bucurie. Tr gea dup ea un
prosop uriaş cu care încerca s -l ştearg pe fa şi pe p r.
— Dac suntem aici, e datorit ei, sublinie Chris Jones.
Din cauza c tuşelor de la picioare, trebui s -i sfâşie pantalonul
şi slipul.
— Dac a i şti ce fric am tras, murmur ea, ştergându-l cu
ging şie.
— Şi eu, f cu Malko.
Z ri hainele şi armele celor dou gorile cl dite într-o gr m joar
pe plaj .
— Cum de a i dat de mine? întreb Malko, înc n ucit şi
dârdâind.
Apa golfului Rio de la Plata era rece ca ghea a…
162
Chris îl l muri cum plecaser cu un taxi s -l caute la Juan
Etchepare.
— Când am ajuns în fa a bar cii maimu oiului, explic el, am
v zut-o pe micu ieşind în fug . Venea s ne caute… Noi am vrut
s intr m imediat, dar ea ne-a spus c era periculos, c exista
riscul s v lichideze în înv lm şeal . Aflase ce aveau de gând s
fac . Ca s nu aib probleme, trebuiau s simuleze un accident şi
deci, s fi i în via în momentul în care v aruncau în ap . Fata
ştia unde-şi ascundea consulul echipamentul de scufundare
pentru micul lui cimitir submarin. Am ajuns la locul cu pricina
înaintea lor. Când a i sosit pe plaj , noi eram de acum în ap …
Ceea ce se cheam politica riscului calculat, gândi Malko. Se
sim ea incomparabil mai bine, dar c tuşele de la picioare
începuser s -l supere. Chris şi Milton erau gata îmbr ca i, cu
toat artileria pe ei.
— Trebuie s facem o vizit de curtoazie, propuse amabil Chris,
cu o sclipire de ferocitate în ochii lui bleu-gri.
— Aş vrea mai întâi s m scap de c tuşele asta, spuse Malko.
— Haide i la mine, îi invit Laura; dispun de tot felul de unelte.
*
* *
Malko îşi mas gleznele îndurerate. Chris îşi ştergea fruntea
n duşit . O elul c tuşelor nu rezistase bomfaierului. Malko se
ridic şi ieşi în balcon. Laura Iglesia locuia într-un mic apartament
cu vedere spre Playa Pocitos, situat chiar pe Rambla. Închiriat pe
dolari. Malko aspir cu voluptate aerul proasp t al nop ii.
— Mi-e foame, declar el.
Cele dou gorile ardeau s treac la ac iune.
— N-ar fi mai bine s le pl tim lora datoria, înainte de mas ?
întreb Milton. Ar fi o tâmpenie s li se întâmple vreun accident
între timp.
— Nu-i nici un zor, fu de p rere Malko. Nu uita c ne afl m într-
o ar str in , cu un şef de poli ie care nu ne prea simpatizeaz …
Laura Iglesia, muşcând dintr-un chorizos24, interveni:
— Ştiu unde merg în fiecare sear Angel şi Enrique. Într-un bar
mic de pe Calle Guarani, lâng port.
— Crezi c se vor duce şi în seara asta?
Laura d du din cap afirmativ.

24 Cârn cior mic, picant.


163
— Sigur. De îndat ce Juan Etchepare se va baricada în vila lui.
Acolo se duc de fiecare dat dup ce lichideaz pe câte cineva.
Ochii aurii ai lui Malko se striar cu verde.
— Vom vedea imediat, spuse el. Pân atunci, hai s mânc m
ceva.
*
* *
Enrique Cuevas ieşi din barul Cintra, încercând s mearg
drept. R sf urile fran uzeşti administrate de o târf din Argentina
şi coniacul brazilian îi d dur o stare de euforie cu totul special .
Calle Guarani era întunecat şi complet pustie. Ca întregul cartier
al portului, cu excep ia câtorva cârciumi pentru matelo i. V zând
c Angel nu mai vine, deschise din nou uşa barului şi îl strig .
— Angel! Maricon!
Al doilea pistolar era îngr m dit la tejghea între dou târfe
planturoase, lacome şi puse pe distrac ii, cu haina deschis astfel
încât s i se vad patul sidefat al Luger-ului. Toat lumea ştia în
solda cui era şi informatorii poli iei se fereau s le pricinuiasc
nepl ceri, Senor Juan Etchepare fiind considerat persona grata.
— Du-te şi adu maşina, strig Angel. Nu mai pot s m mişc.
Enrique Cuevas era într-o dispozi ie poznaş . Sco ându-şi
Coltul automat, nichelat, trase un foc în raftul cu sticle şi închise
uşa.
Aerul proasp t al nop ii îi f cu bine. Merse liniştit pân la Ford
şi deschise portiera, dar încremeni locului, nevenindu-i s -şi
cread ochilor.
Cineva era aşezat pe locul şoferului. Câteva secunde avu
impresia c greşise maşina. Dar era singura de pe strad .
— Que tal, cher? articul el, vag amenin tor.
Necunoscutul de la volan întoarse capul spre el şi Enrique
Cuevas îşi sim i pieptul încleştat ca într-un bloc de ghea .
— Sangre del Christo, murmur el.
O clip r mase paralizat, apoi se dep rt de maşin şi o rupse
de fug spre bar atât cât îi permitea burta. V zându-i mutr , Angel
izbucni în râs.
— Ce i s-a întâmplat? Trebuie s pl teşti o contraven ie?
Enrique îl fix cu o expresie r t cit .
— Vino, zise el.
— i-am spus s aduci maşina.
Enrique Cuevas b tu din picior.

164
— Vino, când î i spun, repet el pe un ton mai imperativ. Cum
Angel nu reuşea s se smulg dintre cele dou prostituate, se
apropie şi-i şopti la ureche:
— Tipul pe care l-am înecat adineauri, este acolo, la volanul
maşinii!
Angel izbucni în râs.
— Barracho25!
— Vino s vezi cu ochii t i!
Fa de expresia colegului s u, Angel se l s s alunece de pe
taburet.
— Le-aş putea ruga pe domniile voastre s m scuze un
moment, li se adres el târfelor, amicul meu are halucina ii.
Ieşir amândoi din bar şi merser pân la Ford în t cere.
Maşina era goal . Angel ridic din umeri cu îng duin .
— Nu trebuia s bei atâta coniac, îi reproş el cu bun voin .
Când un tip cade în ap cu dou zeci şi cinci de kile la picioare, nu
se mai ridic niciodat … Vamos.
— Depinde, articul o voce în spatele lor.
Cei doi pistoleros se întoarser dintr-un foc. B rbatul blond,
gringo pe care-l înecaser , zvelt, într-un costum negru, cu p rul
îngrijit piept nat, st tea în fa a lor pe trotuarul pustiu.
— Madre de Dios! se bâlbâi Angel Albano.
Înşfac febril crosa de sidef a revolverului. Dar b rbatul blond îl
şi luase la ochi cu un pistol lung, negru. Cel confiscat de pistolari
şi l sat sub bancheta vechiului Ford. Se auzir trei focuri de arm
în buşite, amortizate, imperceptibile, apoi, gemând, Angel se
pr buşi înainte, v rsând sânge, cu inima spulberat . Pistolul lui
greu f cu un zgomot puternic c zând în rigol .
Enrique, încremenit de spaim , holba ochii. Nu era cu putin .
sta nu putea fi omul pe care-l v zuse disp rând în apele golfului.
Era o fantom . Totul p rea imposibil, pân la acel pistol cu
amortizor. Buzele i se c scaser într-o rug ciune. C zu în
genunchi pe trotuar în fa a acelei vedenii. F r s mai încerce s
pun mâna pe Coltul lui nichelat.
Omul care-i ucisese prietenul se apropie, proptindu-i eava
pistolului lung şi negru în frunte.
Enrique Cuevas nu reac ion , paralizat.
— Tien pleda, îng im el. Tien compassion26.

25 Be ivanule!
26 Ave i mil .
165
Nu mai auzi detun tura care-l ucise. Glon ul blindat îi azvârli
capul pe spate şi totul i se înce oş înaintea ochilor. Încetase s
mai existe.
Malko privi cele dou cadavre. Foarte rar i se întâmpla s ucid
cu sânge rece. Dar ştia doi prea erau mârşavi…
Se îndep rt pe Calle Guarani. Era pe punctul s dea col ul,
când uşa barului se deschise şi una dintre prostituatele cele grase
ap ru în prag.
— Ce face i acolo? strig ea. N-a i mai terminat cu prostiile
voastre? Veni i s ne da i de b ut!
Cum nimeni nu-i r spunse, se întoarse înapoi în bar. Malko se
întâlni cu Chris şi Milton care-l aşteptau în Fiat-ul 600 al Laurei,
împreun cu tân ra femeie.
— Ne-ar fi pl cut s venim şi noi, spuser ei.
— Asemenea comisioane le îndeplinesc în persoan , le r spunse
Malko rece.
Şi urc la volan. În noaptea aceea avea s doarm în
apartamentul Laurei. Pentru a-şi p stra avantajul surprizei…
— Şi maimu oiul l lalt? întreb Chris.
— Las -l mai întâi s moar de fric , r spunse Malko.
Laura Iglesia era aproape apetisant în rochia ei de cas din
dantel neagr . Îi întinsese lui Malko prima edi ie a ziarului El Dia.
— Privi i!
O fotografie se etala cât pagina de mare. Un Taunus vechi cu
portbagajul deschis, înconjurat de poli işti în uniform . În interior
se distingea vag un corp. Titlul îl f cu pe Malko s sar în sus.
„Trupul Consilierului din Jefatura, Ron Barber, descoperit.”
Parcurse articolul. Poli ia declara c fusese avertizat printr-un
telefon misterios din partea rebelilor c Ron Barber fusese executat
iar cadavrul lui se afla într-o maşin din fa a parcului Rodo, Luna
Parc din Montevideo. Poli iştii se prezentaser la locul indicat şi
descoperiser , într-adev r, cadavrul „consilierului” american.
Urma o declara ie a şefului Jefaturii, care stigmatiza s lb ticia
rebelilor, amintind eforturile depuse de poli ie pentru recuperarea
americanului.
Malko împ turi ziarul, negru de turbare. Iat pentru ce furaser
ei trupul lui Ron Barber. Bineîn eles, americanii nu puteau fi
prosti i, dar opinia public uruguayan nu avea s afle adev rul
niciodat . Sub amenin area de a fi suspendate, ziarele transmiteau
versiunea oficial .
Hot rât lucru, venise vremea s -i dea o lec ie Excelen ei Sale,
166
Juan Etchepare.
Paraguay-ul se va vedea nevoit s angajeze un nou diplomat.

167
Capitolul XXI
Inexorabil, blestematul de clopot îşi r suna grav b t ile din
treizeci în treizeci de secunde, din capela învecinat cu colegiul
Stella Maris. Lui Juan Etchepare îi venea s -şi astupe urechile.
Dang tul de îngrop ciune îi sfredelea nervii.
Cine ar fi putut s moar în colegiul pustiu pe timpul vacan ei?
Se învârtea ca un animal s lbatic în livingul vilei sale.
Glasvandul mare care d dea în gr din era închis ermetic, în
ciuda temperaturii mai mult decât blânde. Uşa de la intrare era şi
ea încuiat de dou ori. Juan Etchepare aşezase pe canapea o
mitralier , un Thomson vechi, cu o magazie de gloan e enorm .
Dar tot îi era fric ; îngrozitor de fric .
Pistolarii lui întârziau pentru prima dat de când îi angajase.
Nici m car nu telefonaser .
Fiecare maşin care încetinea în dreptul vilei îl f cea s tresar .
Nu putea uita c rebelii îl condamnaser la moarte.
În gr din r sun uruitul unui motor. Sosise Laura Iglesia cu
micul ei Fiat 600, ca în fiecare diminea . Juan Etchepare se gr bi
s -i deschid , bucuros de prezen a unei persoane cunoscute.
— S te duci s -i cau i pe Angel şi Enrique, îi ceru el imediat. La
ei la hotel. Trebuie c s-au întrecut asear cu b utura…
Laura Iglesia cl tin din cap cu o expresie ciudat .
— Nu, n-au b ut.
Îi întinse edi ia de diminea a ziarului El Pais. O fotografie
s rea în ochi. Dou cadavre r v şite. O nou crim a rebelilor,
suna articolul. Niciodat în timpul vie ii lor, Angel Albano şi
Enrique Cuevas nu avuseser parte de atâtea epitete elogioase…
Diplomatul l s ziarul cu privirea înce oşat … Cum de se l saser
surprinşi cei doi pistolari?
Acum r m sese singur. Complet singur. Îi adres Laurei un
zâmbet jalnic.
— N-ai ceva prieteni care ar putea lucra pentru mine? întreb
el.
— Nu, Senor, sunte i prea expus.
Juan Etchepare se hot rî în câteva clipe.
— Du-te la Varig, spuse el şi cump r -mi un bilet pentru
Asuncion la primul zbor posibil.
168
Pu in îi p sa de postul lui diplomatic. O s-o scoat el la cap t cu
ministrul; o s -i spun adev rul. La Asuncion, Tupamaros nu mai
puteau veni s -l caute. Şi nici americanii, ceea ce nu era r u deloc.
Câteodat CIA Î i purta r u sâmbetele.
Laura îşi lu repede geanta şi ieşi. Imediat, Juan începu s -şi
preg teasc valiza, îndesând în ea, claie peste gr mad , tot ce-i
c dea în mân . Pu in mai liniştit, privi patul rotund şi oglinzile
care-l înconjurau. Avea s le regrete. Asuncion era un oraş mic de
provincie unde-şi putea satisface mai greu capriciile erotice.
Dar, dac i-au lichidat pistolarii, asta însemna c -i venea şi lui
rândul repede. Şi pe urm , valora mai mult un câine viu decât un
leu mort… cum gl suia un proverb arab.
Zbârnâitul soneriei de la intrare, deşi timid, îl f cu s tresar .
Fusese atât de anemic, încât crezu c visase. Nici o maşin nu
intrase în curte. D du fuga la mitralier , îi ridic piedic şi apoi îşi
lipi ochiul de vizorul uşii.
Z ri o voalet , ceva mai deas ca de obicei, ciorapi negri,
mantoul de şantug…
Era Maria-Isabel.
Diplomatului îi s lt inima în piept. Şov i, apoi dorin a de a o
revedea învinse. Cu atât mai mult cu cât era pentru ultima oar .
Exact ce-i trebuia pentru a-şi uita provizoriu temerile. Deschise
uşa în grab .
— Intr repede, spuse el.
Tân ra femeie trecu înaintea lui şi o lu direct spre dormitor.
Juan Etchepare încuie uşa cu grij şi o urm . Îşi încrunt brusc
sprâncenele. Maria-Isabel Corso nu l sase în urma ei dâra de
parfum Miss Dior. Era un parfum mai uşor, mai pu in ame itor.
Privirea lui Juan Etchepare coborî pân la picioarele îmbr cate
în ciorapi fumurii, unice.
Cel pu in, avea s se mai foloseasc pentru ultima oar de patul
rotund. Poate va reuşi s fac dragoste cu Maria-Isabel, chiar dac
ar trebui s for eze pu in nota.
— M duc s iau aparatul, îi spuse el.
Conform obiceiului, Maria-Isabel se aşez pe pat, f r s -şi
ridice voaleta, cu poşeta pe genunchi.
Juan r scoli într-un sertar şi scoase Nikon-ul, dup care se
întoarse spre musafira lui.
Deodat , dang nul clopotului îi r sun din nou în urechi. O
vreme nu-i mai d duse aten ie… Sunetul zvâcnitor şi sinistru îi
distrugea nervii. Mai ales dup ce p iser pistolarii.
169
— Dar ce se întâmpl , explod el, o s m înnebuneasc
clopotele astea!
— Dang tul lor e pentru tine, Juan Etchepare.
Crezu c nu auzise bine. Cuvintele cumplite porniser de sub
voalet .
Cercet mai atent taftaua neagr . Ghici un zâmbet crud. Un
zâmbet care nu era al Mariei-Isabel.
— Dios!
F r grab , cea care fusese luat drept so ia colonelului Corso
îşi ridic voaleta. Juan Etchepare nu v zuse în via a lui fa a asta
p trat , ochii ştia mari şi s lbatici, gura mic , mult mai mic
decât cea a Mariei-Isabel.
Şi totuşi, purta veşmintele ei, de la mantou la voalet .
— Cine eşti dumneata? bâigui Juan Etchepare.
Dang tul p ru s -i sune şi mai puternic în urechi. Ca şi cum
b t ile clopotului s-ar fi apropiat.
— Nu m recunoşti? întreb ironic tân ra. Eu sunt Moartea…
Scena c p tase o turnur de prost gust. Oglinzile din plafon şi
de pe pere i îi reflectau în zeci de imagini femeia aşez pe pat.
Picioarele ei erau la fel de frumoase ca cele ale Mariei-Isabel. Juan
gândi, brusc, c era vorba de o macabr punere în scen
imaginat de so ia colonelului. Fata asta era probabil una dintre
prietenele ei. Poate c la fel de torturat ca şi ea.
Dang tul care continua agasant, insolit şi sfredelitor, îl îngrozi
din nou.
— De ce ai venit? întreb Juan.
Zâmbetul tinerei femei îi înghe sângele în vine.
— S te omor, Juan Etchepare. Aşa cum tu mi-ai omorât
mama… Numele meu e Flor Catalina. Acum m recunoşti?
*
* *
B trânul preot irlandez îi arunc o privire rug toare tân rului
care-l inea la respect cu un automat ruginit. Nu-şi mai sim ea
mâinile. De câte ori urca funia legat de clopotul cel mare, era
nevoit s fac un efort ca s n-o scape.
— Trebuie s m opresc pu in, îl implor el, nu mai pot.
— Dac te opreşti, p rinte, te omor, r spunse simplu tân rul
Tupamaro. Ai s te odihneşti când am s - i zic eu.
Privirea preotului b trân se întoarse spre femeia întins pe jos
şi legat fedeleş, adus de rebeli. Nu era acoperit decât cu câteva

170
buc ele de dantel . P rea terorizat .
— Pune i m car ceva peste creatura asta nefericit , se rug el.
Era pe punctul de a p c tui cu gândul. Rebelul îşi coborî ochii
spre Maria-Isabel Corso, care-i zâmbi senzual. Nu-i mai era chiar
aşa de team ca în momentul în care rebelii îi înconjuraser
maşina. Tân rul întoarse capul. Câteodat nu era deloc uşor s nu
te aba i de la îndatoririle revolu ionare.
Cu dou ore mai înainte, mai mul i Tupamaros n v liser în
colegiul pustiu. Paracliserul era singur. Unul dintre ei,
amenin ându-l cu arma, îl silise s trag clopotele de
îngrop ciune. F r oprire. Nu-l maltrataser şi nu-l amenin aser
cu altceva. B trânul c lug r irlandez nu mai pricepea nimic.
Tr gând întruna de funie cu bra ele desc rnate, încerc s
parlamenteze:
— Spune-mi şi mie, fiule, la ce foloseşte dang tul sta?
B iatul îşi ridic ochii spre cer.
— La ce serveşte dang tul, p rinte? Un om e pe cale s moar .
Vrem ca el s ştie. Sun , sun , nu te opri!
*
* *
Juan Etchepare se uita la femeia din fa a lui cu groaz . Era
inutil s -i implore mil …
— Nu eşti surprins, nu-i aşa? îl întreb ironic Flor Catalina. Noi
te-am prevenit. Şi clopotul bate a mort de diminea .
Diplomatul îşi umezi buzele uscate, f r s scape din ochi
poşeta neagr aşezat pe genunchii tinerei. Precis c era înarmat .
Trebuia s încerce s -şi ia Thomson-ul. Trebuia s câştige timp.
— Eu n-am omorât pe nimeni, articul el.
Flor Catalina ridic din umeri.
— S nu ne juc m cu vorbele.
Îşi b g mâna în poşet şi scoase un revolver complet negru, un
„38” scurt şi compact. Oglinzile multiplicar chipul îngrozit al lui
Juan Etchepare.
Flor întinse bra ul drept ochindu-l pe diplomat.
— Adio, Juan Etchepare. Dumnezeu s te ierte.
În momentul în care ap s pe tr gaci, diplomatul f cu un salt în
l turi.
Oglinda din spatele lui s ri în nd ri, iar lui i se p ru c
începuse de pe acum s moar pu in. O sudoare acr i se
prelingea la subsuori. Spaima visceral îi golise creierul.

171
În echilibru pe un picior, încerca s urm reasc privirea tinerei,
pentru a evita urm toarea lovitur . Din fericire, pistolul cu eava
scurt era pu in precis. Fata nu se gr bea. Dar a doua oar când
ea ap s pe tr gaci, Juan sim i o durere cumplit în cotul stâng.
Glon ul îi sf râmase bra ul.
— Fie- i mil ! url el.
Impasibil , Flor Catalina continua s -l ocheasc . Nu încerca
nici o satisfac ie omorându-l pe acest om. Era ultima execu ie pe
care se jurase s-o îndeplineasc mai înainte de a se c lug ri şi a se
retrage definitiv dintre oameni. Dar stuia trebuia s -i fie fric ,
trebuia s sufere, s pl teasc pentru to i cei care z ceau în
butoaie de ciment pe fundul lui Rio de la Plata.
inti atent piciorul stâng şi trase.
Glon ul p trunse sub rotul . Din cauza durerii
însp imânt toare, Juan Etchepare se pr buşi în lungul peretelui,
f r s dea drumul aparatului de fotografiat. Leşinase.
Flor se ridic . Travestiul ei o dezgusta. Liniştit , inti în cotul
stâng şi trase cât paraguayanul mai avea înc ochii închişi.
Glon ul rat cotul, dar str punse muşchii antebra ului. Juan
Etchepare gemu, deschise ochii. Camera asta unde gustase atâtea
pl ceri, era pe cale s -i devin coşciug. Auzi telefonul sunând în
înc perea învecinat . Poate c era poli ia, amicul lui, Toledo. Dac
n-o s r spund , poate vor b nui ceva şi-i vor s ri în ajutor. Asta-i
mai d du pu in curaj şi voin a de a rezista. De a câştiga timp.
O implor , încercând s uite durerea care-i sfâşia bra ul şi
piciorul. Dang tul funebru continua.
— Aşteapt , articul el, nu m omorî, aş putea s - i ofer ceva în
schimbul vie ii mele.
— Ce anume? Aur?
El cl tin din cap.
— Mai exist un tr d tor în mişcarea voastr . i-aş putea da
numele lui.
Tân ra îi r spunse cu triste e:
— Întotdeauna se vor g si tr d tori, în orice mişcare. Dac mi-l
denun i pe sta, mâine are s apar altul. Şi chiar dac i-ai
cunoaşte pe to i cei care vor tr da, tot nu i-ai putea r scump ra
via a.
Flor nu mai avea curaj s mai tortureze aceast otreap . F r
s şov ie, ridic revolverul, ochindu-l în cap. Juan Etchepare
realiz c de data asta fata va trage pentru a-l ucide. inea mereu
în mân aparatul de fotografiat. Cu bra ul lui intact.
172
Din toate puterile îl azvârli spre Flor. Aparatul o lovi peste mân
în clipa în care ap sase pe tr gaci şi recul izbindu-i tâmpla
dreapt , în plin parietal.
Strig tul de durere al lui Flor se suprapuse cu detona ia.
Glon ul se înfipse în zid. Tân ra sc p revolverul care c zu pe jos.
Ca o omid frânt în dou , Juan Etchepare se târî s apuce
arma. Pe jum tate n ucit , Flor se rostogoli şi înfipse tocul ascu it
în mâna care era gata s înşface arma, încercând la rândul ei s-o
ridice. Exact în clipa în care diplomatul ajunsese în dreptul ei.
El se ag de fusta fetei, apoi de cordon şi-şi ridic bra ul valid
spre gâtul ei. Voia s-o sugrume. Brusc, ea se arunc peste el şi,
într-o clipit , apuc revolverul. Juan Etchepare o strânse de
încheietur , încercând s schimbe direc ia pistolului, dar nu avea
destul putere. Necru toare, eava i se apropia de tâmpl . Atunci,
ca un animal, o muşc de mân cât putu de tare, înfigându-şi
din ii între tendoane.
Flor url de durere. Îi c zuse p l ria, voaleta, p rul îi d dea în
ochi.
Degetul ei ap s pe tr gaci mecanic. Ultimele trei gloan e din
magazia revolverului pornir unul dup altul spre oglind din
plafon. Aceasta zbur în nd ri, care c zur ploaie peste pat şi
peste cele dou trupuri înv lm şite. Un ciob mare îi t ie adânc
fruntea fetei. Orbit de sânge, sc p revolverul golit, r mas cu
chiulasa deschis şi îşi şterse ochii. Juan Etchepare, care pierdea
tot mai mult sânge, f cu un efort disperat s se scuture de
cioburile grele de oglind .
Flor se îndrepta la rândul ei. Încerc s treac pe deasupra lui
pentru a fugi dup ajutoare.
Mâna lui Juan Etchepare nimeri între picioarele tinerei. O
strânse cu ferocitate, înfigându-şi degetele în ea, f r nici un gând
erotic ascuns ci, pur şi simplu, pentru a o arunca înapoi pe pat.
Cu o lovitur de cap, îi împinse b rbia şi se ridic la în l imea ei,
în pofida durerii insuportabile din bra ul stâng. Fata se zb tea
furibund , iar el sim ea c puterile îl p r sesc.
Nu mai scoase o vorb , p strându-şi toat energia pentru lupt .
Revolverul golit îi nimeri între degete. Îl apuc de eava, îl învârti
deasupra capului şi cu toat puterea repezi patul armei peste fa a
lui Flor, sp rgându-i nasul. Durerea violent o f cu s -şi piard
cunoştin a.
Juan Etchepare continu s-o piseze m runt cu toat ura şi cu
toat spaima lui. Îi sparse din ii, îi sfâşie obrazul, îi zdrobi un ochi,
173
dup care arunc arma.
Când încerc s se ridice în picioare, genunchiul îi zvâcni atât
de r u încât se pr buşi pe covor. Frumosul lui dormitor, de care
era aşa de mândru, ajunsese ca un câmp de lupt , plin de sânge şi
de cioburi.
Diplomatul se târî afar din camer , pân la mitralier .
În clipa în care întinsese mâna s-o apuce, auzi soneria de la
intrare. Imediat f cu leg tura cu rebelii. Flor Catalina nu venise
doar singur la el. Reuşi s -şi propteasc arma sub bra şi se târî
pân la uş . Îşi lipi fa a de vizor. Sângele îi întuneca în aşa hal
vederea încât îi trebuir mai multe secunde pân s -şi recunoasc
amicul, Ricardo Toledo!
Juan Etchepare l s mitraliera pentru a r suci cheia.
V zându-i fa a însângerat , şeful Jefaturii scoase un strig t:
— Dios! Ce i s-a întâmplat?
— În dormitor, ea e în dormitor, bolborosi Etchepare.
— Cine?
Juan Etchepare îşi şterse sângele care i se prelingea pe fa .
Prin uşa deschis , dang tul de îngrop ciune se auzea şi mai tare.
— Cea care l-a r pit pe Barber, americanul! A vrut s m
omoare.
Febril, Ricardo Toledo îşi arunc şuvi a de p r pe spate. Puse
mâna pe Coltul prins de centiron şi-l cuprinse de mijloc pe Juan
Etchepare.
— Vamos a matar la27, spuse el.
Cu mitraliera într-o mân , Juan Etchepare f cu un efort
supraomenesc s se târasc pân în dormitor.
Flor Catalina se trezise din leşin. Cu fa a n cl it de sânge, se
împleticea în mijlocul înc perii, înaintea celor doi b rba i, f r s -i
vad . Cu o strâmb tur de durere, Juan Etchepare ridic eava
Thomson-ului. De la distan a aceea, gloan ele de 11,43 aveau s-o
transforme în pulbere.
Ricardo Toledo, cu fa a crispat , îşi ridic şi el Coltul.
Diavolul trebuie întotdeauna ucis de dou ori.
*
* *
Printre pleoapele lipite de sânge, Flor Catalina îi z ri în cele din
urm pe cei doi b rba i. În sinea ei se blestem c refuzase

27 Vino s-o omorâm


174
ajutorul tovar şilor care o aşteptau la „Stella Maris”. Clopotul, care
continua s bat a mort, b tea acum pentru ea. Z ri ca prin cea
în l ându-se eava mitralierei.
Împuşc turile îi plesnir în urechi, c nind ca o grindin
monstruoas pe un acoperiş de tabl . P reau s nu se mai
opreasc niciodat .
Uluit de a nu fi sim it şocul gloan elor, îşi şterse sângele de pe
ochi cu o mişcare reflex şi descoperi o scen incredibil .
Juan Etchepare sc pase din mân mitraliera. Se cl tina cu
amândou mâinile crispate pe burt . C maşa lui alb sem na cu o
stropitoare, aşa âşnea sângele din ea. C zu mai întâi în genunchi,
apoi se pr buşi pe covorul roşu cu capul înainte.
Cât despre Ricardo Toledo, acesta se mai inea înc în picioare.
Privea prostit la jetul de sânge care-i izvora din artera femural ,
împroşcând o oglind aflat la doi metri. Se mai auzi un singur foc
de arm . În aceeaşi clip , şefului Jefaturii îi ap ru o gaur roşie în
locul ochiului drept. Alunec , mort, de-a lungul peretelui.
Flor Catalina se întoarse. Fereastra care d dea în gr din era
deschis . Trei b rba i se aflau în cadrul ei. Malko şi cei doi
americani. Chris în mân cu Magnumul lui de „38”, Milton cu
revolverul lui enorm „45”, iar Malko doar cu pistolul lui extraplat,
ca s nu existe nici un risc. Unei asemenea grindine nu i-ar fi
rezistat nici o fiin omeneasc .
Malko fusese cel care-l lichidase cu un glon în ochi pe Ricardo
Toledo, de îndat ce-şi revenise din surpriz . Nu se aşteptase s -i
g seasc acolo nici pe Flor, nici pe Ricardo Toledo.
Înc lec peste fereastr şi o prinse de bra pe Tupamara, care
p rea s sufere cumplit. Fa a îi era de nerecunoscut, cu nasul
umflat şi un ochi închis.
Juan Etchepare fu zguduit de câteva spasme şi-şi d du duhul.
Miasma fad a sângelui se amesteca cu cea acr de cordit .
Flor se ag de Malko.
— Lua i-m de aici, îl implor ea. Scoate i-m din casa asta.
Malko o sprijini şi, ajutând-o s traverseze livingul, ieşir prin
gr din .
Când avea s fie descoperit cadavrul lui Ricardo Toledo, exista
riscul ca Jefatura s se agite.
Flor se pr buşi în Fiat-ul 600, tamponându-şi sângele de pe
fa .
— La „Stella Maris”, articula ea cu o voce slab .
Înc nu-i venea s cread c r m sese în via , dar suferea în
175
aşa hal încât, ar fi vrut s urle. Clopotul b tea întruna. În trei
minute ajunser la m n stirea Fra ilor Irlandezi. Sub copaci erau
parcate dou rable de maşini în dreptul intr rii. V zând-o pe Flor
ieşind din Fiat plin de sânge, mai mul i b rba i îşi f cur apari ia,
alergând spre ea. Îi calm cu un gest.
— Ei sunt cei care m-au salvat, murmur ea.
Îşi întoarse capul spre Malko.
— Senor Linge, începu ea, aş vrea s …
Brusc, picioarele i se înmuiar . Unul dintre rebeli o prinse în
bra e în ultima clip . Se întoarse spre Malko:
— Adios, noi trebuie s fugim. E periculos…
Gr bir spre maşini. Una dintre ele demar de îndat . Un
Tupas intr alergând în colegiu. Aproape imediat dang tul
clopotului încet .
Malko se instal la volanul Fiat-ului. Laura îl aştepta în
apartamentul ei. Misiunea lui la Montevideo se terminase. A doua
zi urma s plece cu Scandinavian Airlines pe ruta Copenhaga –
Austria. Poate cu o escal la Rio, s se bronzeze pu in. Misiunea
fusese ratat , deşi primise felicit ri. Nimic nu-l mai putea învia pe
Ron Barber. Se gândi la chipul masacrat al lui Flor Catalina. În
ciuda ferocit ii ei, era bucuros c -i salvase via a tinerei
Tupamara. Hot rât lucru, Central Intelligence Agency nu-şi prea
alegea bine alia ii. Senor Juan Etchepare era un gunoi.
În fine, un gunoi defunct, îşi spuse el, luând-o pe Rambla.

176
Capitolul XXII
În turla catedralei din pia a Constitu iei, orologiul b tu de şase
ori.
Hotelul Victoria Plaza era cufundat în t cere. Omul care muncea
ghemuit pe palier şi-ar fi putut auzi b t ile inimii, dac s-ar fi oprit
din jongleria cu firele acelea electrice de toate culorile. Demontase
panoul menit s protejeze transformatorul puternic care distribuia
curentul pe etajul al şaisprezecelea al hotelului. Electrician de
meserie, treaba nu reprezenta pentru el decât un joc de copii.
La acea or , func iona un singur ascensor. Cameristele nu-şi
terminaser înc munca şi recep ionerii din tura de noapte
mo iau la parter. Sco ând un cleşte din geanta de piele, omul
ghemuit în genunchi d du la iveal eava unui pistol „Llama” de 9
mm, în cap tul c ruia era înşurubat un amortizor. Nu tocmai
genul de ustensil pe care un electrician s-o plimbe dup el.
Dar el nu era un muncitor obişnuit. De luni de zile lucra pentru
Tupamaros. În cazul misiunilor delicate. Cum ar fi, de pild ,
branşarea unui cablu de înalt tensiune la robinetul de ap rece al
chiuvetei din camera de baie a apartamentului 1607. Treab de
precizie. Care se executa cu m nuşi izolatoare. Cei care ar atinge
robinetul, s-ar pr buşi electrocutat. Şi cine, oare, nu foloseşte
diminea a robinetul de ap rece?
Leg turile odat terminate, omul se ridic . Habar n-avea de
numele victimei sale. Aspectul nu-l privea. Fix pe cablu bornele
voltmetrului pentru a verifica buna func ionare şi închise geanta.
Îi mai r m sese şi lui pu in timp s bea o cafea în cervezerias
din Plaza Independencia, mai înainte de a-şi începe munca legal .
Fu nevoit s aştepte aproape cinci minute ascensorul de
serviciu. Liftierul, somnoros, abia se uita la el. Într-un mare hotel
cum era Victoria Plaza mereu se efectuau repara ii.
*
* *
Malko fu trezit de lumina soarelui. Era ultima lui zi în
Montevideo. La ora unsprezece urma s asiste la ceremonia
ridic rii corpului neînsufle it al lui Ron Barber, dup care DC 8 al
companiei Scandinavian Airlines avea s -l duc pân la Rio şi de
acolo, în Europa. Alexandra îl aştepta la Copenhaga. Era mai
177
indicat s n-o lase acolo singur prea mult timp…
În camerele al turate, Chris şi Milton dormeau cu pumnii
strânşi. Mai mult ca sigur, moartea şefului poli iei fusese pus pe
seama rebelilor. Va afla citind ziarul El Pais. Nimeni n-avea s -l
plâng prea tare pe consulul paraguayan. Poate, cu excep ia
focoasei Maria-Isabel. Malko se ridic şi contempl Plaza
Independencia, pustie la acea or matinal .
Ciudat misiune mai fusese şi asta! Venit s lupte împotriva
rebelilor, sfârşise prin a-i ajuta.
În picioare, se întinse de-i trosnir oasele, privindu-şi în oglind
cicatricele r nilor primite cândva în Hong-Kong. O brusc
indispozi ie îi umbri ochii aurii. Într-o bun zi, moartea îi va curma
brutal zilele. B trânul cuplu team -curaj se dizolv . Obligat s fie
mereu în gard , uneori se sim ea n p dit de o imens oboseal . Se
opri în fa a fotografiei panoramice a castelului s u, aşezat pe
mas . Acesta era Graal-ul lui. Cine mai avea nevoie de un castel
cu o sut de înc peri în a doua jum tate a secolului dou zeci? Cu
excep ia unui nebun ca el… Şi cu toate astea, ori de câte ori se
întorcea la Liezen şi vedea flamura fâlfâind în vârful turnului,
sim ea o dulce strângere de inim . Ca atunci când o revezi pe
femeia de care eşti îndr gostit.
Se îndrept spre baie. În momentul în care era pe punctul de a
intra, sun telefonul. Atât de imperceptibil c era mai s nu-l
aud .
Şov i. Cine l-ar fi putut suna la o or atât de matinal ?
Exceptând poli ia. Soneria zbârnâia în continuare. Ridic
receptorul.
— Senor Linge?
Era o voce de b rbat, şoptit , necunoscut , îngrijorat .
— Da?
Se auzi ca un oftat de uşurare la cel lalt cap t al firului, dup
care necunoscutul spuse:
— Senor, sunt un prieten. Am s viu imediat s v v d. Dar
pân atunci, nu face i nimic, nu v mişca i şi, mai ales, nu intra i
în baie!
F r a-i mai l sa timp lui Malko s -i pun întreb ri, închise
telefonul. Intrigat, Malko trase pe el un halat de m tase, scoase
din teac revolverul extraplat şi arunc o privire neîncrez toare
spre baia care p rea s nu prezinte nici un pericol. Se gândi la
ochiul de geam. Un tr g tor s-ar fi putut aşeza la pând în
imobilul de vizavi…
178
Dup zece minute, cineva b tu la uş . Malko deschise. Un
muncitor cu geanta ag at de um r ap ru în pragul uşii.
— Eu v-am telefonat, spuse el. Pot s intru?
Malko se trase într-o parte, cu mâna pe patul armei.
— Ce mai e şi povestea asta cu baia?
Cel lalt zâmbi enigmatic.
— Veni i s vede i, Senor.
Scotoci în geanta lui şi scoase o şurubelni lung . Malko îl
urm pân la chiuvet . Delicat, muncitorul puse în contact
şurubelni a cu cele dou robinete. Se produse o scânteie violent ,
şurubelni a fiind aruncat pe jos cu un şuierat de şarpe furios.
Instinctiv, Malko strânse patul revolverului.
— Ave i aici 6000 de vol i, remarc , pe gânduri, electricianul.
— Dar…
B iatul zâmbi binevoitor.
— Eu am aranjat toat treaba în noaptea asta. Dac nu v-aş fi
telefonat, a i fi fost electrocutat la atingerea robinetului. Dar între
timp, am primit alte ordine. Sunt mul umit c nu am ajuns prea
târziu.
Malko începea s în eleag .
— Ordine din partea cui? întreb el.
Muncitorul ridic din umeri.
— Nu pot s v spun. Trebuie numai s v transmit o invita ie.
Azi, la ora patru, s fi i la capela m n stirii dominicanelor.
Îi întinse lui Malko o bucat de hârtie împ turit şi ridic
şurubelni a.
— Într-un sfert de or repar totul, spuse el. Adios.
Îşi lu geanta şi ieşi.
Malko desp turi buc ica de hârtie şi citi con inutul.
*
* *
Capela mic era în esat de lume. Mai ales de femei. Malko era
singurul str in. La intrare, o c lug ri b trân îi ceru numele şi-l
t ie cu grij de pe list , mai înainte de a-i indica locul sub o bolt .
Era privit cu mult curiozitate. P rul lui blond şi ochelarii negri
f ceau o not discordant printre toate acele broaşte de cristelni .
Bine, cel pu in, c -i l sase la hotel pe Chris Jones şi Milton
Brabeck.
Deodat , o z ri pe Flor Catalina. În veşminte de c lug ri ,
p şea domol, cu capul plecat, în lungul arcadelor. inea de bra un

179
b rbat frumos şi distins, care ar fi putut s -i fie tat . Privirea ei se
încruciş cu cea a lui Malko. Acesta din urm intui subit c
b rbatul era Libertad, cel pe care-l c utase Barber atâta vreme.
Flor Catalina era de nerecunoscut, plin de hematoame. Nasul îşi
triplase volumul. Ochii p reau închişi; atât erau de umfla i.
Malko în elese brusc de ce fusese invitat. Flor ieşea pentru
ultima oar în lume, înainte de a se c lug ri.
În pacea capelei, îi venea greu s şi-o imagineze pe Flor cea
h ituit de el prin Montevideo, tân ra aceea de foc şi par , acel
înger exterminator.
Malko o privi în ochi. Ea îi sus inu privirea. Dur , îndep rtat ,
de parc ar fi vrut s -i demonstreze c r mâneau mereu adversari.
C pentru via a ei salvat f cuse un schimb de care, poate c se
ruşina pu in. În cazul în care nu fusese prima fapt bun din noua
ei via .
Începur cânt ri bisericeşti. Flor Catalina îşi ascunse fa a r nit
în mâini.
Cu mult grij , el se ridic şi p r si mica biseric . Afar , soarele
sc lda într-o lumin crud b trâna m n stire. Trecu un vânz tor
de ziare şi Malko Linge cump r un El Dia. Pe prima pagin se
etala fotografia masacrului.
O nou crim a rebelilor, anun a titlul.
Urc în Cadillac-ul negru al ambasadei.
— O lu m din loc? întreb Chris.
— O lu m din loc, r spunse Malko.
Sicriul de plumb cu trupul lui Ron Barber îi aştepta la aeroport.
Mergea spre marele cimitir din Arlington s se al ture mul imii
celor care-şi pierduser via a neştiu i de nimeni şi uneori, complet
f r rost, în serviciul Central Intelligence Agency.

180