Sunteți pe pagina 1din 7

Semiotica Modei și a Vestimentației

Limbajul vestimentar de-a lungul timpului

“Hainele sunt artificii semiotice, cu alte cuvinte, mecanisme de comunicare.”- Umberto Eco.

Se spune adesea că haina nu-l face pe om,însă nu putem face abstracție de faptul că ,încă din
Biblie veșmântul (din frunze)este present ca si modalitate de acoperire a sexului.

Dacă în geneză motivul purtării unui veșmânt a fost acela al pudorii,(Adam și Eva descoperind
ca erau goi au simțit nevoia de a se acoperi), exista și alte cauze invocate de spcialiști cum ar fi
nevoia oamului de a se apăra ,de a se proteja de intemperiile naturii dar și priceperea de a se face
distinct prin ornamente sau costumații menite să-i confere unicitate și superioaritate în raport cu
celalalte specii de animale. Se poate afirma așadar că Homo Sapiens și costumul au apărut
deodată.

Actul înveșmântării,al împodobitului ,al machiajului feței și trupului reprezintă un apanaj propriu
ființei umane. La fel ca și conștiința ,îmbrăcămintea devine un monopol, o exclusivitate a
omului.

Odată cu trecerea timpului vesmantul capătă o semnificație socială tot mai amplă, căci oamenii
acceptă să te primească în societatea lor doar îmbrăcat. Dacă “Condorcet spunea că veșmântul e
cel care separă omul de animal” “Auguste Comte vedea în haine marca civilizației, dovada
supremației rațiunii asupra simțurilor”.

În cartea Psychology of clothes Karl Flugel trece în revistă câteva dintre atitudinile omului față
de costum, distingand anumite tipuri: tipul rebel, care resimte vesmantul ca o jenă sau ca o
închisoare, tipul resemnat, care judecând după aspectul străzii este cel mai răspândit , tipul
indiferent care abia își dă seama de ceea ce poartă, tipul pudibond, care se simte în largul sau și
protejat în hainele sale și tipul celui care se îmbracă din datorie, nu pentru a-și satisfice un gust
personal ci pentru a avea conștiinta împăcată.

Filmele de la Hollywood și desenele animate ne-au făcut să credem că oamenii din epoca de
piatră erau înveșmântați în blănuri grosolane pe care le purtau trăgându-le peste cap, indiferent
de anotimp. Arheologii însă au descoperit că adevarul este altul: încă de acum zeci de mii de ani
hainele purtate pe lângă că erau foarte practice, erau garnisite cu anumite decorațiuni ceea ce
însemna că se punea mare preș pe felul în care arătau. Ace de os foarte fine descoperite recent și
datate ca fiind de acum 20.000 de ani, sugerează că nu erau folosite doar pentru a coase stofa sau
pieile de animale, dar și la operațiuni mai delicate, cum ar fi brodatul. De asemenea au fost
descoperite mii de mărgele de fildeș, dinți de vulpe și alte obiecte de decor care au rezistat alături
de scheletele umane de peste 28.000 de ani, chiar dacă hainele au putrezit. (Regiunea Sunghir-
Rusia)

Cususte într-o anumită formă, folosindu-se anumite culori și materiale, design-ul veșmintelor
sugerează existența unei îndelungate tradiții. Putem concluziona așadar că vestimentația însuma
un ansamblu de concepții și obiceiuri prin care comunitățile doreau să le transmită din generație
în generație , constituind pentru fiecare grup o trăsătură specifică, o uzanță, un obicei.
Vestimentația devine o informație reală, deci una dintre formele de comunicare existente încă din
Epoca de Piatra.

În Antichitate hainele purtate au devenit simbol ale claselor sociale, materialele, ornamentele,
pieptănătura , podoabele indicau rangul din care individul făcea parte.

La greci oamenii cu rang se deosebeau prea puțin de cei fără rang, distincția putea fi făcută “doar
prin câteva broderii și calitatea materialului și a culorii. Cel mai des era folosită lâna, iar pentru
cei foarte săraci, părul de capră. Spartanii și săracii purtau doar o mantie fără tunică.

Hlamida era mantia călăreților și soldaților, iar bărbații nu purtau nimic pe cap, decât cei de la
țară.”

În Imperiul Roman haina națională și oficială a romanilor era înterzisă țăranilor, muncitorilor
simplii și sclavilor și se constituia dintr-o bucată de stofă groasă de lână albă, tăiata în formă de
semilună cu un diametru de 6m. Aceasta era toga.

“Toga împăratului era roșie, a generalilor victorioși purpurie cu auriu, iar a copiilor de sub 17 ani
și a magistrarilor era tivită cu purpură.”

Sandalele atât la grei cât și la romani, erau un alt element distinctiv al condiției lor sociale.
Oamenii săraci și sclavii nu și le permiteau.
La egipteni, o notă aparte o făceau preoții care“nu purtau articole din piele”. Hainele specifice
funcțiilor și profesiunilor au apărut la începutul Regatului Mediu: “vizirul purta o cămașă lungă
pâna la glezne, preoții o perizomă și o eșarfă pe piept, militarii o perizomă și o bucată
triunghiulară de material, iar regele o perizomă din piele cu panglici decolorate.

În orice tip de societate problemele supraviețuirii sunt cele dintâi care trebuie rezolvate și care
absorb cea mai mare parte din timp, dar “;haina este un obiect de prima necesitate, scump
,costisitor,pe care îl păstrezi cu grijă ca pe ceva prețios și pe care-l porți până la extrema uzură. Și
nici nu se pune problema de a-l schimba din capriciu”.

În Evul Mediu importanța unei vestimentații pentru soldați devine extrem de importantă și “un
grup de oameni și a unit resursele comune pentru a suporta cheltuielile necesitate de
echipamentul războinicilor care să îi apere.”

Trecând dincolo de motivele legate de pudoare și utilitate, răspunsul cel ma des invocat de către
oamenii întrebați de ce se îmbracă a fost nevoia de protecție. Cu toate acestea în zilele noastre
hainele nu sunt întodeauna adaptate condiițiilor naturale. Femeile din zilele noastre se plimbă cu
cizme vara și cu fuste foarte scurte iarna. Este evident faptul că prin vestimentație doresc să
transmită mesajele pe care și le doresc (feminitate,senzualitate,putere,still,etc)

Acordul dintre gesturile și acțiunile oamenilor pe de o parte și hainele pe care le îmbracă pe de


altă parte nu a fost și nu mai este atât de des întâlnit. Nu mai putem admite că funcția primordială
a vestimentației este asigurarea confortului și a securității dacă ar fi să credem aceste explicații
pur raționale. “Să ne amintim uniforma cu pantaloni roșii purtată de francezi în Primul Război
Mondial, care semnala de departe inamicului prezența lor.” Culoarea roșie semnifică
putere,încredere,avertisment,incită ,stârnește,este culoarea sângelui și a focului. Aleasă ca și
culoare în vestimentația soldaților mai sus amintiți este evident că nu a fost o decizie rațională, in
ceea ce priveste asigurarea securitatii sau camuflajului soldaților A fost mai degraba o alegere
emotionala ,prin care se dorea sa se transmita putere,incredere,avertisment.

Dacă hainele ar avea un rol pur utilitar,ar rămâne de ne înțeles schimbările atât de dese ale
modei. Nu poți întelege nici o epocă istorică dacă nu știi ce purtau oamenii care trăiau atunci.
Vestimentația și moda care pentru unii este doar o frivolitate lipsită de orice rațiune, a devenit de-
a lungul istoriei un fenomen. În lumea teatrului și a filmului ,punerea în scenă a unor personaje
sau epoci istorice necesită o cunoaștere temeinică a vestimentației purtate atunci.

“Îmbrăcăminte doamnei de Pompadour reprezenta Franța Vechiului Imperiu, iar îmbrăcămintea


doamnei de Recamier reprezenta o nouă epocă. Iar dacă privim cu atenție moda de la 1800 și
moda de la 1925, observăm o asemanare: ambele mode au talia așezată într un loc nepotrivit-una
prea sus, cealaltă prea jos. În schimb, într-o perioadă de stabilitate socială, talia este întotdeauna
la locul ei”.pagina 265

Chiar dacă vestimentația este un element anex al corpului uman ,putem considera că este unul
esențial al personalității umane. De la o primă privire el poate comunica sexul, clasele de vârstă,
clasele sociale, apartenența etnică în cazul costumelor etnice,zona geografica din care provine cel
care îl poartă.

Încă de mici copiii sunt îmbrăcați de către parinți în hăinuțe specifice iar sexul este semnalizat
după culori: băieții poartă bleu cielle , albastru,gri iar fetele rosu, roz, galben .Pe măsură ce cresc
se renunță adesea la aceste alegeri, deoarece moda a evoluat și nu mai ține cont de cromatica
specifică sexului. Copiii sunt frumoși și le stă bine în orice culoare.

Dacă în trecut portul popular tradițional era utilizat în lumea rurală (,căci “veșnicia s-a născut la
sat”) cu preponderența în zilele de sărbătoare, pentru cei de la oraș devine un punct de atracție .

O persoană îmbrăcată astfel pe stradă ne semnalizează că a participat la un eveniment, la o


serbare sau poate la o emisiune televizata. Mai există zone rurale în care costumul poular este
îmbrăcat în zile de sarbătoare, pentru a merge la biserică sau cu ocazia unor evenimente locale.

Portul popular reprezintă una dintre cele mai importante forme de cultură ale unui popor. Pe baza
lui se pot realiza numeroase cercetări ,el poate descrie “geneza istorică și etapele principale de
evoluție, formele contemporane și aria de răspandire,originalitatea sa în raport cu portul altor
popoare, contribuția lui în procesul de geneză al uni popor”.

Cei care aleg încă să-l poarte o fac cu multă mândrie și cu dorința de a transmite mai departe
mesteșugul făuririi lor,tradițiile și obiceiurile cu care s-au născut și au trăit.
Nevoia de apartenență, de consonanță cu regulile societății rurale prin valorificarea tradițiilor
artistice a constituit dintodeauna un element definitoriu pentru umanitate.

“Deslușirea mesajului social a costumului popular implică o citire atentă a semnelor existente
(forme,culori,accesorii).

.Costumul popular comunică și date de ordin național, fiecare popor abordându-și portul național
ca și drapelul, ambele având aceeași valoare simbolică.

Spre exemplu, ia românească a ajuns să fie reinterpretată de către mari designeri vestimentari ai
lumii și purtată pe catwalk-uri în America. Podiumul parizian a găzduit o colecție de haine
preluată de către un designer francez din Bucovina , de la soții Nicoară căror le-a cerut să
confecționeze cojoace brodate cu mărgele. Prin costumul nostru popular am transmis unicitatea
și valoarea romanească.

Cu toate că moda se schimbă de la an la an și oamenii sunt tentați să-și schimbe garderoba în


același ritm,vestimentația a fost transformată mereu pentru a purta mesaje sociale,estetice,de
ierarhie socială.

Vestimentația ca și simbol este tot mai vizibilă în contemporaneitate. Stilul vestimentar a devenit
o amprentă personală.

În funcție de cum se îmbracă poți ușor să-ți dai seama dacă colegul tău este rocker sau dacă
colega ta iubește muzica pop. Cei care ascultă hip-hop, aleg să se îmbrace la fel ca și raperii
celebrii. Tricourile jaketele, șepcile au adesea inscripții cu mesaje ,imagini ,trupe, artiști care
semnalează apartenența sau simpatia celui care le poartă.

Jeanșii au devenit un obiect vestimentar purtat peste tot în lume, indiferent de vârsta și sex.
Statele comuniste și Cortina de Fier, i-au considerat un simbol al “decadenței occidentale”, dar
tinerii erau tot mai atrași de ei și ajungeau să-i procure de pe piața neagră, constituind un simbol
al nonconformismului și al unei relative libertăți vestimentare.

Cu toate că marii creatori de case de modă, cu excepția lui Coco Chanel sunt
bărbați,reprezentantele sexului frumos ,din nevoia de a fi admirate și iubite au încercat
dintotdeauna să iasă în evidență prin vestimentație, machiaj, podoabe, culori.
S-au făcut analize cromatice asupra culorilor pentru a fi purtate în concordanță cu un anotimp
anume, să se asorteze cu pigmentația pielii,culoarea ochilor și a părului,înalțime,greutate,etc.

Pe lângă toate acestea ,culorile alese pot comunica despre personalitatea ,emoțiile sau starea în
care se află cel care le poartă. Dacă dorești să atragi atenția și te îmbraci în roșu, transmiți celor
din jur că ești o persoană curajoasă, puternică, stăpână pe sine. Galbenul conferă senzația de
căldură și strălucire, atrage mult atenția, transmite o stare de veselie,lumină,creativitate. Albastrul
reprezintă singurătate,tristețe, depresie, înțelepciune.încredere loialitate. Este recomandat a fi
purtat la interviurile pentru angajare deoarece denotă loialitate.

Verdele simbolizează natura și viața, tinerețea, speranța și vigoarea. Poate indica o persoană de
încredere, deschisă la minte și pe care te poți baza.este culoarea prieteniei, bunăstării și a forței.

Violetul este culoarea care îmbină mintea cu inima, fizicul cu spiritualul, este culoarea
transformărilor. Persoanele care iubesc și poarta această culoare, reflectă
independență,intuiție,capabile de pasiuni și eforturi individuale mari.

“Dress-code -ul sau codul vestimentar” sunt niște norme sociale scrise sau nescrise referitoare la
modul de a se îmbrăca. Pot fi considerate ca fiind comunicare nonverbală.”

Deși nu este reglementată prin nicio lege, existe anumite excepții cum este cazul femeilor din
Iran care sunt obligate să poarte o năframă sau o fatwă (opinie religioasa) cu privire la purtatul
cravatelor, în cazul bărbaților.

Cele mai multe firme impun un cod vestimentar, în special pentru acei angajați care au contact cu
clienții. Obiectele vestimentare alese de către conducerea firmei au o anumita culoare și
inscripție (Ex:angajații de la Orange,de la McDonalds)

Există dress-coduri impuse în funcție de profesie: halate albe sau verzi pentru medici, uniforma
de conducător de tren, uniforma de pilot, uniforma de militar, polițist, pompier. costum pentru
chelneri. Acestea au fost special create pentru a fi ușor recunoscute de către publicul pe care îl
deservesc, să confere încredere și respect.

S-ar putea să vă placă și