În general se consideră că șahul provine din jocul indian Chaturanga, de acum

aproximativ 1400 de ani.[2] Dar multe țări revendică originea șahului.

[3] Acesta a ajuns în Rusia prin Mongolia, unde a fost jucat la începutul
secolului al 7-lea. Din India, a migrat spre Persia, și s-a răspândit în întreaga
lume islamică după cucerirea musulmană din Persia.[4] A fost introdus
în Spania de mauri în secolul 10, un celebru manuscris jocuri care include
șahul, tablele, și zarurile numit Libro de los Juegos, fiind scris sub
sponsorizarea lui Alfonso X de Castilia în secolul al 13-lea.[5] Șahul a ajuns în
Anglia în secolul al 11-lea, și a evoluat prin diverse variante, cum ar fi Courier.
Până la sfârșitul secolului al 15-lea, au fost adoptate normele moderne pentru
mișcările de bază (în Italia): pionii câștigă opțiunea de a muta două pătrate la
prima lor mișcare și captarea acestora en passant; nebunii se pot deplasa
oricât de departe de-a lungul unei diagonale libere (anterior fiind limitați la o
mișcare de exact două pătrate pe diagonală), în timp ce pierd capacitatea de
a sări peste piese, iar reginei i s-a permis să se deplaseze oricât de departe în
orice direcție, făcând-o cea mai puternică piesă (înainte, ea se putea deplasa
doar un singur pătrat pe diagonală. Erau încă variații în regulile de rocadă și
rezultatele în situația de pat.[6]
Aceste modificări împreună au ajutat șahul făcându-l mai deschis la analize și
deci putând fi mai ușor de urmărit. Jocul în Europa, din acel moment, a fost
aproape la fel ca și cel jucat azi. Normele actuale au fost finalizate în secolul al
19-lea, cu excepția condițiilor exacte pentru remiză.
Cel mai popular set de piese de șah, "Staunton", a fost creat de către
Nathaniel Cook, în 1849, aprobat de către un jucător lider al timpului său,
Howard Staunton, și adoptat oficial de FIDE în 1924.
Staunton însuși a organizat primul campion mondial de șah în 1850.[7] Cu
toate acestea, el a evitat meciuri împotriva celor mai puternici concurenți din
acea perioadă.[8] Primul jucător recunoscut pe scară largă drept campion
mondial a fost Wilhelm Steinitz în 1866.[9]
Titlul de "Maestru" a fost creat de către țarul rus Nicolae al II-lea care l-a
acordat pentru prima dată în 1914 la cinci jucători, după un turneu ce a fost
finanțat în Sankt Petersburg.
Federația Mondială de Șah (FIDE) a fost fondată în 1924. Când campionul
mondial Alexandr Alehin a murit în 1946, FIDE a preluat funcția de organizare
a Campionatului Mondial. Înainte de această dată, campionii alegeau
împotriva cui și în ce condiții ar accepta un meci de titlu. FIDE și-a asumat și
rolul de acordare a titlurilor de Maestru și Maestru Internațional, precum și
atribuirea ratingurilor numerice pentru jucători.[10]
În 1993, în mijlocul unui ciclu de meciuri pentru campionul mondial, Garry
Kasparov și Nigel Short au refuzat ca FIDE să le organizeze propriile lor
meciuri pentru titlu. Ei s-au plâns de corupție și lipsă de profesionalism în
FIDE, și au format o organizație concurentă Asociația de Șah Professional. De
atunci, au existat două campionate simultane, World Champions și World
Championships: una fiind o prelungire a regulilor Steinitz, în care actualul
campion joacă cu un concurent în format de meci (o serie de mai multe
jocuri), celălalt campionat urmând noile reguli FIDE la fel ca în tenis, în stil
eliminatoriu, sau "Knockout" - turneu cu zeci de jucători concurenți..[11][12]
După ce au fost considerate doar o curiozitate, programele de șah pe
calculator au crescut în abilitate până la punctul în care să poată concura în
mod serios maeștri umani.
Kasparov, clasat pe primul loc în lume, a jucat un meci de șase jocuri
împotriva calculatorului IBM de șah Deep Blue, în 1996. Deep Blue a șocat
lumea prin câștigarea primului joc, dar Kasparov a câștigat convingător meciul
prin câștigarea a 3 jocuri și 2 remize. Meciul de revanșă în 1997 a fost câștigat
de către mașină, care a fost ulterior retrasă de către IBM.[13] În octombrie
2002, Vladimir Kramnik a jucat într-un meci de opt jocuri contra programului
de calculator Deep Fritz. În 2003, Garry Kasparov a jucat atât un meci de șase
jocuri cu programul de calculator Deep Junior, în februarie, cât și un meci de
patru jocuri împotriva lui X3D Fritz, în luna noiembrie.
În mai 2002, mai mulți lideri de șah din lume s-au întâlnit la Praga și au
semnat un acord de unitate care intenționa să asigure încoronarea unui
campion mondial de necontestat înainte de sfârșitul anului 2003, și de a
restabili ciclul tradițional de meciuri de calificare până în 2005. Semifinaliștii
de campionat pentru 2003 au fost Ruslan Ponomariov vs Gary Kasparov, și
Vladimir Kramnik vs Peter Leko. Fostul meci, organizat de FIDE, a fost
programată să aibă loc la Yalta pe 18 septembrie 2003, dar a fost amânat pe
data de 29 august, după care Ponomariov a refuzat să semneze contractul
pentru meci.