1.

Argument (Introducere)
Realitatea poate fi adesori greu de acceptat. Schimbarea climatică care afecteaza
ecosistemul și locuitorii acestuia, mediul economic instabil (dezechilibrul dintre clasele
economice), încălcarea drepturilor fundamentale ale omului sunt câțiva dintre factorii care ne
determină să visăm la o lume lipsită de aspecte negative – o utopie, un loc în care locuitorii
săi trăesc o narațiune socio-politică perfectă, într-un mediu fizic la fel de infailibil. Așadar, cei
care fac parte din această societate, pot ajunge la potențialul maxim, fără prea mult efort iar
progresul întregii societăți este așadar accelerat.

2. Istoric
Ideea de utopie (din termenii grecești „οὐ” – fără/non/lipsit și „τόπος” – loc/lume;
practic un non-loc, țară imaginativă), sau mai bine zis proto-utopie, a apărut în Antichitate, în
lucrarea „Republica” a lui Platon, ai cărei cetățeni erau categorizați pe clase. (trebuie
dezvoltat)
Termenul a fost popularizat odată cu publicarea lucrării cu același titlu de către Sir
Thomas Moore, filozof, avocat și autor renascentist, la începutul secolului al XVI-lea. În
această lucrare, nu există forțe legale (legislative?) deoarece legile sunt simple iar adunările
sociale au loc în spații publice (?), nu exista educație diferită în funcție de sexe iar orice
orientare religioasă este tolerată. Deși se aseamană cu monasticismul, lucrarea se diferențiază
prin elemente precum legalizarea eutanasiei. Lucrarea a stârnit un nou gen literar: literatura
utopică sau distopică, reprezentată de lucrări precum „Noua Atlantidă” care prezintă o
societate organizată pe baze raționale, științifică dar diferențiată pe clase sociale sau
„Candide” de Voltaire, în care este expusă viața „adăpostită” a lui Candide într-o lume
edenică și care este îndoctrinat de mentoul său, profesorul Pangloss. Deși utopianismul
combină concepte clasice ale societăților platonice și aristotelice perfecte cu finețea retorici
romane, în era renascentistă, genul a cunoscut interes și în epocile ulterioare, mai ales în
contemporaneitate prin genul science-fiction.
Utopia poate fi privită ca o societate aflată într-un echilibru economic, social,
politic, religios perfect, dar cu o idelogie fixă: pot exista utopii socialiste, capitaliste,
patriarhale, reformiste etc. Deoarece o societate este o grupare de oameni, ale căror dorințe,
aspirații, ideluri sunt variabile, inerente naturii noastre, nu pot exista societăți care au indivizi
cu aspirații si scopuri identice, așadar, o utopie nu poate exista în mod real.