Fraţii Jderi

de Mihail Sadoveanu

Prezentare generală

În anul 1935, Mihail Sadoveanu, unul dintre marii prozatori români, a scos
din lumina creionului său să vadă lumina tiparului o nouă capodoperă şi anume
romanul istoric Fraţii Jderi, remarcabil prin complexitate şi autenticitate, o poveste
pe care nici istoria nu ştia s-o spună atât de bine.

Surprinzând o perioadă însemnată din domnia lui Ştefan cel Mare prin
intermediul familiei Jderilor, romanul se bucură de prezenţa a numeroase pasaje
descriptive ce fixează coordonatele spaţiale care sunt variate Ţara Moldovei, Ţara
leşească, Putna, Timiş, Târguşorului Neamţului cât şi pe cele temporale - anul
1469, ziua Înălţării Domnului din anul 1469, moment important în roman care
marchează începerea acţiunii, anul 1475 ale cărui evenimente relatate se
concentrează mai ales asupra bătăliei de la Vaslui.

Dar prin descriere este surprinsă atât epoca în care se desfăşoară

întâmplările respectiv epoca medievală cu obiceiurile şi tradiţiile ei, cu oamenii
Ţării Moldovei aflaţi sub domnia unui domn drept şi înţelept, înflorind locurile pe
care le-au moştenit din moşi strămoşi cu statornicie şi îmbielşugare.

Epoca de glorie şi bunăstare din timpul lui Ştefan cel Mare, actele prin care
conştiinţa statului natural a dus la formarea unui zid de apărare în faţa percolului
otoman sunt prezentate obiectiv de autor în trei volume: „Ucenicia lui Ionuţ”,
„Izvorul Alb” şi „Oamenii Măriei sale”.Această trilogie marchează complexitatea

1
dimensională cât şi a semnificaţiilor îmbinând elemente romantice, istorice şi
memorialistice.

Destinele personajelor principale, respectiv ale bătrânului comis Manole şi

ale celor patru feciori ai săi părintele Nicodim, negustorul Damian, Simion al II
lea comis şi Ionuţ mezinul, conturează şi portretele altor personaje şi raporturile
dintre ele, imaginea voievodului Ştefan fiind prezentată într-o lumină nouă, într-o
viziune inedită, îndepărtarea obiectivităţii documentare dând naştere la un personaj
cu slăbiciuni şi virtuţi ce-l întruchipează pe domnitorul patriot, drept, închinat ţării
şi lui Dumnezeu.

Primul volum, un veritabil Bildungsroman, înfăţişează formarea lui Ionuţ

Jder ca ostaş şi dragostea lui pentru jupâniţa Nasta care are o soartă
dramatică.Răpită de tătari, ea se sinucide aruncându-se de pe corabia ce urma s-o
ducă la saraiurile lui Suleiman, de la chilia.Astfel Ionuţ plecat în căutarea ei n-o
mai găseşte.Mezinul curţii de al Timiş, aşezare ce adăpostea şi îngrijea hergheliile
domneşti se lăsase cuprins de euforia tinereţii fugind să elibereze iubita pentru care
a călcat frăţia de cruce dintre el şi coconul domnesc, Alexăndrel Vodă.

Toţi ceilalţi bărbaţi însemnaţi cu pata de jder şi anume bătrânul comis şi

fraţii mezinului pornesc în căutarea lui şi împreună cuceresc cetatea Chilia
stăpânită iniţial de turci.Dar destinul hotărâse de dinainte sfârşitul fetei stingând
focul din sufletul băiatului.

În acest volum este expus şi planul de răpire a calului domnesccu stea în

frunte, Catalan, şi a însuşi fiului domnitorului Alexăndrel-Vodă, care din fericire
eşuează.

Lucrurile nu se termină simplu, cu înlăturarea primejdiei imediate, pentru că

se dă sfoară în ţară că e război şi se iau măsurile necesare.
2
 Tătarii care părăseau Lehia după un val de distrugeri şi cotropiri treceau
acum Nistrul îndreptându-se spre Ţara Moldovei.

În lupta de la Lipinţi, tătarii vor fi anihilaţi prin închiderea de către voievod a

tuturor drumurilor de retragere.Puterea fraţilor Jder, a lui Simion şi Ionuţ Jder,
geniul strategic al domnitorului sunt principalele elemente de impresie din acest
tablou legendar.

Prin uciderea fiului lui Mamac-Han de către Ionuţ, faima Jderilor de la Timiş,
oameni cu spiritul bătăliei şi demnităţii, se va răspândi în toată ţara Moldovei.

Cel de al doilea volum „Izvorul Alb” prezintă întâmplările care se succed în

viaţa personajelor surprinzând într-o mare parte latura romantică şi anume iubirea
dintre Maruşca, jupâniţa lui Iaţco Hudici şi Simion, comis al II lea, nunta
domnească şi fastul acesteia.

Ionuţ Jder este pedepsit de domnitor pentru imprudenţele făcute din dragoste
fuga neaşteptată pe drumul Chiliei săvârşită pe ascuns, nechibzuinţa drumurilor de
la Ionăşeni, fiind trimis oştean în cetatea Neamţului, în tovărăşie cu Samoilă şi
Onofrei Căliman.

Jupâniţa Maruşca este răpită de Niculăieş Albu jitnicer, îndrăgostit cu patimă

ce o duce pe fată ascunsă într-o carâtă până în Ţara Leşească.

Cu învoirea domnitorului, Simion merge însoţit de un pâlc de oameni

încercaţi în Ţara leşească şi o găseşte pe Maruşca.

În luptă Niculăieş Albu va fi ucis iar Maruşca scăpată de primejdie se va

întoarce în ţară spre a se căsători mai târziu cu Simion Jder.

3
 Un capitol al volumului vizează vânătoarea domnească de la Izvorul Alb în
care se arată bourul cu blană albă, animal credincios al unui pustnic
vizionar.Bourul este admirat de soldaţi fără a fi ucis, dar pustnicul, obiectivul
ascuns al expediţiei nu este găsit.

Vodă rămâne în îndoială în privinţa unei izbânde împotriva apropiatelor

lupte cu otomanii, tulburat şi de visul călăreţului pe cal alb ce va învinge fiara.

În alt episod, primirea prinţesei Maria de Mangop, viitoarea doamnă, la

curtea domnească din Suceava cât şi nunta voievodului sunt prezentate fastuos,
curtea domnitorului Ştefan asemănându-se prin măreţie şi grandoare cu oricare alte
curţi europene ale timpului.

Dacă primele două volume prezintă întâmplări de vitejie, răsturnări de

situaţie, evenimente sociale, obiceiuri şi practici tradiţionale, rânduieli ale societăţii
moldoveneşti din timpul doniei lui Ştefan voievod, partea a III-a, „Oamenii Măriei
Sale” se concentrează în exclusivitate asupra luptei de la Vaslui, o bătălie
impresionantă ce şi-a cucerit un loc în istorie.

La Podul Înalt, Ştefan cel Mare obţine o victorie strălucită, cu pierderi grele
de vieţi omeneşti.Însuşi Ştefan îi plânge pe oamenii săi iubiţi care au pierit în
această luptă, bătrânul comis Manole Jder, Simion Jder, Căliman şi fiul lui Samoilă,
toţi devotaţi până la moarte domnitorului.

Ionuţ Jder este răsplătit de domnitor cu o moşie şi este pus să instruiască

noile trupe de răzeşi.

Domnitorul Ştefan dictează scrisorile diplomatice în care vesteşte izbânda

lor şi noul pericol, mai mare, pentru care cere ridicarea întregii creştinăţi.

4
 Întors în chilia sa de la Neamţ, părintele Nicodim scrie în Ceaslov despre
bătălia cu turcii de la Vaslui, despre măreţia şi dramatismul evenimentului: „ ... şi
i-a biruit Luminăţia sa Vodă pe păgâni”.