Fatetarea - evaluare generala

Introducere
Societatea moderna impune ca factor de succes, printre multi altii, un aspect fizic sanatos si îngrijit. Centrele “de
sanatate”, alimentele dietetice, nenumarate produse cosmetice, etc. fac parte din peisajul cotidian. Materialele
promotionale si mass-media etaleaza adesea zâmbete perfecte, spre care jinduiesc multi dintre cei care trec pragul
cabinetelor stomatologice. “Presiunea sociala” determina echipa medic – tehnician dentar sa încerce sa realizeze
restaurari cu proprietati estetice din ce în ce mai bune. La aceasta contribuie si aparitia, pe piata produselor de
specialitate, a numeroase materiale si tehnici noi, a caror fiabilitate nu este, pentru moment, confirmata prin studii
independente si longitudinale. Desi “vârsta” de utilizare a fatetelor din ceramica aplicate prin cimentare adeziva este
relativ mica, numeroase studii au demonstrat rate mari de succes clinic, ceea ce recomanda acest tip de restaurare
pentru practica stomatologica obisnuita[1]. Unele studii recente indica deasemenea posibilitatea realizarii, cu rezultate
optime din punct de vedere estetic si al fiabilitatii pe termen mediu – lung a fatetelor ceramice[2].
Adezivitatea
În 1955 BUONOCORE[3] comunica pentru prima data o modalitate de crestere a adezivitatii materialelor de obturatie
fizionomice la marginile de smalt ale cavitatilor prin gravare acida. Acidul fosforic aplicat pe smaltul dentar produce la
nivelul acestuia aparitia unor interstitii microscopice care asigura adeziunea unei rasini prin micro – retentie mecanica.
Prototipul sistemului adeziv cuprindea o rasina armata cu silice care a dovedit numeroase neajunsuri ce au determinat
înlocuirea, în scurt timp, cu rasini metacrilice fara umplutura anorganica – mai putin toxice, mai usor de finisat si cu
proprietati estetice superioare. Rasinile metacrilice prezinta totusi un coeficient ridicat de dilatare termica, mai mare
decât al tesuturilor dure dentare si o contractie de polimerizare însemnata; ambele caracteristici determina o adaptare
marginala deficitara. În plus, rezistenta redusa la abraziune si instabilitatea coloristica în timp au încurajat cautarea
unor noi materiale pentru restaurari fizionomice. În 1963 BOWEN[4] comunica în premiera realizarea unui nou material
pentru restaurari odontale, având în compozitie un monomer organic – Bisfenol A diGlicidil Metacrilat (Bis – GMA),
armat cu particule anorganice de cuart sau sticle de metale grele. Rasinile compozite cu aceasta structura aveau
calitati incontestabil superioare rasinilor lipsite de umpluturi anorganice, însa erau greu de manipulat si finisat. Rasinile
compozite moderne prezinta proprietati mult îmbunatatite în raport cu formula originala, iar umplutura anorganica este
alcatuita dintr-un amestec de particule de dimensiuni diferite (unele dintre ele submicronice). Gama larga de culori
disponibile, mijloacele speciale de “cosmetizare” a restaurarilor si polimerizarea prin foto-activare au contribuit la
îmbunatatirea semnificativa a calitatilor estetice pentru acest tip de restaurari.
Comparatie între diferite sisteme de fatetare
Aparitia unor materiale compozite pentru restaurare, cu manevrabilitate si proprietati mecanice si estetice foarte bune,
a încurajat dezvoltarea unor tehnici de realizare directa a unor fatete vestibulare, dupa gravarea acida prealabila a
smaltului. Avantajele unei astfel de metode de realizare a fatetelor (directa, cu materiale compozite) sunt urmatoarele:
- Este necesara o singura sedinta clinica.
- Medicul stomatolog controleaza într-o maniera directa, nemijlocita, forma si culoarea restaurarilor.
- Costurile generale sunt reduse.
- Fatetele realizate prin aceasta tehnica pot fi reparate cu usurinta.
Tehnica indirecta, de cimentare adeziva a unor fatete din ceramica realizate în laborator, nu prezinta însa neajunsurile
fatetelor din rasini compozite:
- Timpul clinic de lucru este mai scurt în cazul fatetelor realizate în laborator (atunci când sunt indicate
restaurari multiple).
- Tehnicianul ceramist realizeaza adesea personalizari fizionomice mai detaliate decât pot fi facute prin
tehnica directa.
- Portelanul dentar este materialul pentru restaurari fizonomice – optim din punct de vedere al stabilitatii
coloristice, esteticii, rezistentei la abraziune si biocompatibilitatii.
Înafara portelanului dentar, au mai fost utilizate si alte materiale pentru tehnica indirecta de fatetare: rasini baro /
termopolimerizabile (Dentacolor, Isosit, Visio-Gem), hidroxiapatita turnata[5] ceramica injectabila la temperaturi
înalte (Dicor, Cerestore)[6].
Rasinile compozite utilizate pentru tehnicile indirecte au proprietati mecanice mai bune decât cele folosite pentru
fatetarea directa, însa adezivitatea la smalt obtinuta prin cimentare este mai redusa. JORDAN[7] comunica în 1986 un
procent de esec de 16% pentru tehnica indirecta de fatetare cu rasini compozite si de numai 1% pentru fatetele din
portelan.
Fatetele din ceramica turnata au avantajul realizarii prealabile a unei machete din ceara (mai usor de modelat), o
transluciditate foarte buna si probabil o aderenta redusa a placii dentare bacteriene[8, 9]. Cu toate acestea, fatetele din
ceramica turnata presupun o tehnologie de realizare mult mai complicata decât pentru portelanul clasic, iar avantajele
mecanice sau estetice pe care le au sunt discutabile. Tehnologia de turnare a apatitei nu este înca definitivata.
Un loc aparte printre tehnicile de realizare a fatetelor îl ocupa metoda CAD - CAM; prin aceasta tehnica se obtin fatete
(din ceramica, rasini compozite) prin frezarea într-un bloc de material brut, cu ajutorul unei masini de prelucrare prin
aschiere cu comanda numerica (comandate de calculator)[10]. Desi costurile pe care le implica aceasta tehnologie
3
sunt mari si, în consecinta, raspândirea ei este înca restrânsa - este posibil ca într-un viitor nu foarte îndepartat metoda
CAD - CAM sa capete o mai mare extindere deoarece asigura o precizie mare de lucru în conditii perfect
reproductibile, elimina o mare parte din manoperele de laborator si utilizeaza materiale cu proprietati optime (obtinute
în conditii industriale).
Optiunea pentru unul sau altul dintre materialele pentru fatetare este dependenta de proprietatile materialului implicat,
rezistenta cimentarii adezive pe care o asigura, gradul de discromie al smaltului care trebuie “mascat”, dar si de
experienta operatorului sau de factori economici. O apreciere sintetica a considerentelor clinice care trebuiesc avute în
vedere la alegerea unei variante tehnologice pentru fatetare este prezentata în (TABELUL 1). (TABELUL 2) prezinta o
descriere mai detaliata a variantelor de fatete existente în momentul de fata, iar (TABELUL 3) o enumerare a câtorva
lampi pentru foto-polimerizare.
Rasini, tehnica
Consideratii Rasini, tehnica indirecta Portelan dentar
directa
Rezistenta Medie Medie Mare
Estetica Buna – excelenta Buna – excelenta Excelenta
Capacitatea de a acoperi Excelenta (prin
(“masca”) zone de utilizarea unor rasini Buna Buna
culoare închisa opace)
Durata de mentinere
Destul de buna Destul de buna Buna
(potentiala)
Probabilitatea de a
Redusa – moderata Redusa – moderata Redusa
necesita reparatii
Dificultatea cu care se
Redusa Redusa Mare
pot face reparatiile
Discromii cu nuanta
închisa
Fatete izolate
Abilitate foarte buna a
operatorului în ceea
Toate celelalte indicatii Toate celelalte indicatii
Indicatii ce priveste controlul
Restaurari multiple Restaurari multiple
formei si culorilor
Pacienti cu parafunctii
ocluzale (de ex.
bruxism, contractura
maxilarelor)
Pacienti cu parafunctii
ocluzale (de ex.
Contraindicatii absolute - -
bruxism, contractura
maxilarelor)
aproximativ 1/3 din aproximativ 1/2 - 1/3 din aproximativ 2/3 – 1/1
Costul pentru pacient costul unei coroane de costul unei coroane de din costul unei coroane
învelis învelis de învelis
Costul de laborator - variabil variabil

TABELUL 1 Comparatie între caracteristicile clinice pentru trei sisteme de fatetare

Rasini (prin tehnica Rasini (prin tehnica Portelan (tehnica
directa) indirecta) indirecta)
DURAFILL(Kulzer
CERINATE (Den-Mat
Inc.)
Corp.)
HELIOSIT
DENTACOLOR (Kulzer) CHAMELEON (Myron’s
(Vivadent)
Produse comerciale ISOSIT N (Vivadent) Dental Lab.)
PRISMA MICRO-
VISO-GEM (ESPE) PVS (S.S. White Dental
FINE (Caulk,
Products)
Dentsply)
PORCELITE (Kerr Co.)
SILUX (3M)
– Necesitatea de a – Tipic, aceste restaurari – Tipic, aceste restaurari
“ascunde” multiple sunt indicate pentru sunt indicate pentru
zone discromice sau discromii si/sau striatii discromii si/sau striatii
Indicatii
striatii de culoare moderate moderate
mai închisa – Medicul stomatolog nu – Medicul stomatolog nu
– Pacienti cu controleaza foarte bine controleaza foarte bine
4
 Rasini (prin tehnica Rasini (prin tehnica Portelan (tehnica
directa) indirecta) indirecta)
parafunctii ocluzale modelajul si alegerea modelajul si alegerea
(de ex. bruxism, culorilor adecvate pentru culorilor adecvate pentru
contractura restaurari restaurari
maxilarelor) – Pacienti cu parafunctii
– Pacienti cu ocluzale (de ex. bruxism,
posibilitati materiale contractura maxilarelor)
reduse
– Medicul stomatolog nu
controleaza foarte bine
modelajul si alegerea
– Realizarea unor astfel
culorilor adecvate pentru
de restaurari pentru
restaurari
discromii severe,
– Medicul – Realizarea unor astfel
profunde, necesita
stomatolog nu de restaurari pentru
aplicarea unor rasini
controleaza foarte discromii severe,
opace la nivelul
Contraindicatii bine modelajul si profunde, necesita
preparatiilor înaintea
alegerea culorilor aplicarea unor rasini
amprentarii. Reaplicarea
adecvate pentru opace la nivelul
ulterioara, în sedinta de
restaurari preparatiilor înaintea
cimentare adeziva a
amprentarii. Reaplicarea
rasinii opace la aceeasi
ulterioara, în sedinta de
grosime este dificila.
cimentare adeziva a
rasinii opace la aceeasi
grosime este dificila.
– Bun – excelent, în
– Bun – excelent, în – Bun – excelent, în
masura în care
masura în care alegerea masura în care alegerea
operatorul
pacientului se face corect pacientului se face corect
Potential estetic controleaza bine
iar suportul laboratorului iar suportul laboratorului
modelajul si
dentar este dentar este
culoarea
corespunzator. corespunzator.
restaurarilor.
Unele produse
Unele produse
comerciale sunt Unele produse
comerciale sunt
monitorizate de 17- comerciale sunt
monitorizate de circa 12
18 ani. Restaurarile monitorizate de circa 15
ani. Restaurarile de acest
Longevitate probabila de acest tip trebuie ani. Restaurarile de acest
tip trebuie sa-si mentina
sa-si mentina tip trebuie sa-si mentina
acceptabilitatea clinica si
acceptabilitatea acceptabilitatea clinica si
estetica aproximativ 10
clinica si estetica 5- estetica 5-10 ani.
ani.
10 ani.
Preparatia este simpla.
Preparatia este Cimentarea adeziva
simpla. Realizarea prezinta câteva probleme
Preparatia este simpla.
propriuzisa a (dificultati)
Cimentarea adeziva nu
fatetelor este relativ – fatetele sunt fragile si
este dificila întrucât se
dificila, întrucât se pot fractura cu
face cu un material
medicul trebuie sa usurinta
asemanator celui din care
Usurinta de realizare aiba bune aptitudini – alegerea nuantei
se realizeaza fatetele. În
în ceea ce priveste cromatice adecvate a
cazul în care se
realizarea cimentului adeziv este
dovedeste necesara,
morfologiei problematica
relustruirea fatetelor se
vestibulare si – finisarea ulterioara a
face cu usurinta.
integrarea cromatica restaurarilor poate
a restaurarilor. determina pierderea
luciului fatetelor
Timpul necesar realizarii
Preparatia 0.5 – 1 ora Preparatia 0.5 – 1 ora
a sase fatete (pentru un 1.5 – 3 ore (maxim 3
Cimentarea 1 – 2 ore Cimentarea 1 – 2 ore
operator cu o oarecare ore)
(maxim total 3 ore) (maxim total 3 ore)
experienta)
5
 Rasini (prin tehnica Rasini (prin tehnica Portelan (tehnica
directa) indirecta) indirecta)
Marginea incizala se
fractureaza la
aproximativ 10% din Fractura marginilor Reparatiile necesare
cazuri dupa circa 3 incizale dupa circa 3 ani dupa circa 5 ani sunt
ani. Dupa este rara. Dupa foarte rare. Dupa
aproximativ 3 ani, la aproximativ 3 ani, la aproximativ 3 ani, la
nivelul marginilor nivelul marginilor nivelul marginilor
Frecventa si localizarea
gingivale si gingivale si proximale pot gingivale si proximale pot
problemelor clinice
proximale pot aparea discromii, în cazul aparea discromii, în cazul
ulterioare
aparea discromii, în în care nu au fost în care nu au fost
cazul în care nu au respectate exact regulile respectate exact regulile
fost respectate exact de cimentare. Pot de cimentare. Pot
regulile de realizare. provoca iritatii ale marginii provoca iritatii ale marginii
Pot provoca iritatii gingivale libere. gingivale libere.
ale marginii gingivale
libere.
Redusa. Se
îndeparteaza Reparatiile sunt dificile.
Redusa. Se îndeparteaza
portiunea Fie se înlocuieste fateta,
portiunea
necorespunzatoare fie se “plombeaza”
necorespunzatoare pâna
pâna la nivelul defectul cu rasina
la nivelul smaltului
Dificultatea de a face smaltului subjacent, compozita pentru
subjacent, se face
reparatii ulterioare se face gravare reparatii, cu diferente
gravare acida, se aplica
acida, se aplica inerente între cele doua
sistemul adeziv si se
sistemul adeziv si se materiale în ceea ce
polimerizeaza rasina
polimerizeaza rasina priveste aspectul si
folosita pentru reparatii.
folosita pentru rezistenta.
reparatii.
± 1/3 din costul unei ± 1/2-2/3 din costul unei ± 2/3-1/1 din costul unei
Costul pentru pacient* coroane de învelis coroane de învelis coroane de învelis
Costul de laborator* 0 = 65 USD ± 65 USD

TABELUL 2 (dupa Christensen, R., Christensen, G. Newsetter: Clinical Research Associates, Vol 10:4 April,
1986
Companie
Tip Produs Caracteristici Calitati Defecte
producatoare
cablul fibrei
sase timpi pre- optice (împletit)
Fibra programati pentru este greu de
optica COE-LITE COE befg
polimerizare (10, 15, 20, curatat, becul
30, 40, 60 sec.) este greu
accesibil
compacta si rezistenta, fara avertizare
SYBRON / cu timpi variabili de sonora, becul
COMMAND abe
KERR polimerizare (0 – 30 este greu
sec.) accesibil
comanda se face printr-
MARATHON un senzor de presiune bec greu
DEN-MAT begh
TWO aflat pe mâner, usor de accesibil
activat

* În S.U.A
6
 Companie
Tip Produs Caracteristici Calitati Defecte
producatoare
este necesara
mentinerea
apasata
continua a
butonului de
PRISMA-LITE L.D. CAULK aeg durabila
activare, becul
este greu
accesibil, sursa
de curent este
voluminoasa
avertizare sonora la 20
mânerul devine
sec., bec usor de
fierbinte si se
HELIOLUX VIVADENT abcdefgh înlocuit, fara ventilator
raceste apoi cu
(are numai un radiator),
Piesa greutate
nu produce zgomot
cu
oprire automata a lampii
mâner
dupa asezarea sa pe
drept
suport; oprire automata a
TRANSLUX CL KULZER abcdefgh fara
ventilatorului, semnal
sonor la 20 sec., bec
usor de înlocuit
este necesara
mentinerea
sursa de lumina este
Piesa apasata
realizata de firma
de continua a
DEMETRON,
forma ARISTOCRAT HEALTHCO abcdefgh butonului de
asemanatoare cu tipul
unui activare, timpul
VCL 300, semnal sonor
pistol de lucru nu
la 10 sec.
poate fi
modificat
patru tije de polimerizare,
ventilatorul
cu diametrul de 3, 8, 8 si
trebuie oprit
15 mm incluse în costul
manual; cablul
lampii; tija de 3 mm este
electric scurt,
indicata pentru zonele
conectorul
EFOS LITE EFOS bcdefg posterioare (laterale);
metalic aflat la
ventilator silentios, trei
baza tijei de
timpi programabili de pe
polimerizare se
mânerul lampii (10, 20,
încalzes te
40 sec.); bec simplu de
puternic
înlocuit
timp variabil de
polimerizare (5 – 65
sec.); oprire automata a
ventilatorului; bec usor
de înlocuit, patru tije de
necesita
polimerizare cu diametrul
reactivarea
de 3, 8, 11 si 13 mm
VCL 300 DEMETRON abcdef dupa epuizarea
comercializate separat,
timpului
ca accesorii; tija cu
programat
diametrul de 3 mm este
destinata zonelor
posterioare; calitatea
generala a realizarii este
foarte ridicata.

7
 Companie
Tip Produs Caracteristici Calitati Defecte
producatoare
becul este greu
oprire automata a
de îndepartat
ventilatorului; semnal
VISILUX II 3M bcdefgh din soclu; cablul
sonor la 10 sec.; bec de
electric este
rezerva inclus.
scurt.
TABELUL 3 a. cablul flexibil si mai lung de 150 cm, b. tija de polimerizare cu diametrul cuprins între 7 si 12
0
mm, c. tija de polimerizare poate fi rotita 360 , d. tija de polimerizare autoclavabila, cu diametrul cuprins între 7
si 12 mm, e. filtru – ecran de protectie, f. întrerupator pe mâner, g. avertizare sonora la intervalele prestabilite
de timp, h. sistemul timer se reactiveaza pâna la actionarea întrerupatorului.
Fatetele din portelan
Fatetele din portelan sunt proteze unitare ce se prezinta sub forma unor placi subtiri aplicate prin cimentare adeziva,
pe fata vestibulara a dintilor preparati. Spre deosebire de fatetele din compozit realizate direct pe dintii preparati, cele
din portelan se realizeaza pe modele din masa refractara specifica. Suprafata de contact cu preparatia a fatetei
(intradosul) se pregateste prin gravare cu acid fluorhidric FIGURA 1.
Macroscopic, rezultatul acestui tratament îl reprezinta un aspect laptos -
mat, iar microscopic apar neregularitati menite a spori, prin micro-
retentii mecanice rezistenta cimentarii. În plus, daca la nivelul
intradosului se aplica, dupa gravarea acida, un agent silanic de
cuplare, intervine si un mecanism chimic de aderenta între fateta si
materialul (rasina compozita) de cimentare. Rezulta astfel experimental,
valori ale rezistentei adezive la interfata portelan – ciment mai mari
decât la jonctiunea smalt – ciment si apropiate de rezistenta coeziva a
portelanului dentar[11-13]. În 1983, HORN[14] comunica pentru prima
data o metoda de cimentare adeziva a portelanului dentar. Tehnica de
realizare clinca si de laborator a fatetelor ceramice a fost descrisa, într-o
forma apropiata de cea pe care o cunoastem astazi tot în 1983, de
SIMONSEN si CALAMIA [15] . O statistica publicata n î 1986 (Dental
Products Dec. 1986. Report: Trends in Dentistry) arata ca 50% din
FIGURA 1 medicii stomatologi din S.U.A. aplicau fatetarea prin tehnica indirecta si
dintre acestia, 41% utilizau fatete de portelan. Tehnica s-a dovedit a
asigura restaurari durabile, estetice, cu o foarte buna bio-compatibilitate, în conditiile în care preparatia se realizeaza la
un nivel minimal (în medie 0.5 mm)[16]. Cu toate acestea, organizatia Clinical Research Associates din SUA,
considera, înca din 1985 (Porcelain veneer, CRA Newsletter, May, 9(5):1) ca fatetarea reprezinta o “procedura
acceptabila, cu cel mai mare potential estetic al momentului, pentru tratamentul leziunilor dintilor frontali”
Planul de tratament
Pentru restaurarea fizionomica a sectoarelor frontale ale celor doua arcade exista numeroase alternative terapeutice,
cu complexitate variabila[17]:
1. Corono-plastia cosmetica (remodelarea coronara)
2. Tratamentul de albire[18]
3. Obturatii fizionomice
4. Fatetare
5. Coroane de învelis total sau de substitutie
6. Tratament ortodontic
7. Interventii chirurgicale ortognatice
Fatetarea este indicata în cazul unor anomalii de amploare redusa – moderata, care intereseaza culoarea, pozitia
si/sau forma dintilor. Daca problemele estetice sunt limitate la conturul (forma) coroanelor dentare, remodelarea
coronara în scop cosmetic se poate dovedi suficienta. În cazul modificarilor coloristice, trebuie avut în vedere mai întâi
tratamentul de albire. În cazul în care tulburarile apar pe suprafete izolate, reduse – ale fetelor vestibulare, obturatiile
cu materiale compozite reprezinta prima optiune terapeutica. Dintii la care fie nu exista o suprafata de smalt suficient
de mare pentru a suporta gravajul acid si ulterior – cimentarea adeziva, fie leziunile sunt extinse în suprafata /
profunzime sunt de preferat coroanele de învelis total (sau chiar de substitutie).
Indicatiile fatetarii pot fi sistematizate astfel[1, 19, 20] FIGURA 2:

8
 FIGURA 2
A: Leziuni coronare propriu-zise care recomanda utilizarea fatetelor vestibulare
1. Abraziunea / Eroziunea / Abfractia cervicala
2. Retractii gingivale
3. Discromii coronare primare / secundare
4. Restaurari coronare defectuoase
5. Fracturi coronare orizontale / cresterea înaltimii coronare
6. Fracturi / distructii ale unghiurilor incizale
7. Dismorfii coronare primare
B: Modificari de pozitie ale dintilor ce pot fi tratate prin fatetare:
8. Modificari de pozitie minore
9. Linguoversiunea coronara
10. Dinti cu camera pulpara voluminoasa care trebuie restaurati estetic
11. Diastema
12. Malpozitii dentare

Fatetarea este recomandabila în special în situatiile în care, din diferite motive, utilizarea coroanelor metalo-ceramice
este contraindicata – de ex. dintii adolescentilor, cu camera pulpara voluminoasa – presupun, în vederea acoperirii
complete, devitalizarea preprotetica; dintii frontali mandibulari pun probleme deosebit de mari în cazul acoperirii totale;
factorii ocluzali pot si ei contraindica acoperirea completa.
Pentru a asigura o buna cimentare adeziva, este necesar ca suprafata smaltului restant la nivelul preparatiei sa
depaseasca 50% din suprafata totala de contact dento-protetic[1].
Este deasemenea preferabil ca, pentru o închidere marginala dento protetica eficienta si durabila, marginea
preparatiilor sa se plaseze strict în smalt – “principiul circumferintei de 1 mm”. Cu toate acestea, este admisa si situatia
în care marginea preparatiei este plasata în obturatii corecte din materiale compozite sau ionomeri de sticla. Studii in
vitro cu rasini compozite pentru reparatii au aratat ca acest tip de cimentari prezinta o valoare mai redusa a rezistentei
adezive[21]. Alte studii in vitro realizate asupra polimerizarii succesive, “în straturi” a materialelor compozite au
demonstrat aparitia unor zone de micro-infiltrare marginala între straturi[22]. Unele studii sustin ca gravarea acida, cu
acid fosforic, a suprafetei obturatiilor cu ionomeri de sticla asigura retentii micro-mecanice si favorizeaza astfel
cimentarea adeziva; suplimentar, este notorie proprietatea ionomerilor de sticla de a elibera ioni de fluor, prevenind
astfel aparitia cariilor marginale[23, 24] . Cu toate acestea, literatura de specialitate este saraca în studii clinice,
longitudinale, care sa confirme fiabilitatea pe termen lung a cimentarilor de fatete din portelan la nivelul unor preparatii
la care jonctiunea marginala se face la nivelul unor materiale de obturatie fizionomice pre-existente (rasini compozite
sau cimenturi ionomere de sticla).
Alegerea tehnicii de fatetare
(SCHEMA 1) prezinta un algoritm de elaborare a planului de tratament prin fatetare precum si alternativele existente în
cadrul acestui tip de restaurare protetica.

9
 Indicatii pentru fatetare:
? Obturatii extinse V
? Diastema
? Fractura marginii incizale
? Abraziune – atritie – eroziune
? Camera pulpara voluminoasa Este indicata fatetarea?
? Modificari coloristice
? Modificari de forma
? Modificari de pozitie
? Expunerea V a radacinii Exista contraindicatii absolute? Alte proteze conjuncte
? <50% din suprafata smaltului Proteza mobilizabila
? rezistenta coronara redusa Tratament ortodontic
? malpozitie severa Chirurgie ortognatica

Tratament de albire
Culoarea sau conturul prezinta Coronoplastie
modificari moderate? Obturatii fizionomice

Exista, în plus:
? bruxism / contractura maxilarelor
? discromie severa Rezultate acceptabile
? modificari izolate la un singur dinte
? posibilitati financiare reduse

Fatetare cu rasini Tratament încheiat

Fatete din portelan compozite prin tehnica
directa

Se alege o culoare putin mai deschisa decât nuanta dorita în final

? coronoplastie
Exista, în plus: ? se remodeleaza marg. incizale
? obturatii necorespunzatoare ? se (re)obtureaza cavitatile cu CIS de nuanta
? modificari inestetice de contur
corespunzatoare
? carii

Se prepara dintii pentru fatete din portelan

SCHEMA 1
Decizia majora ce trebuie luata în cadrul planului de tratament pune adesea fata în fata coroanele de învelis total si
fatetare[15]. Din punct de vedere al efectului estetic final, ambele optiuni pot produce rezultate foarte bune,
asemanatoare. Fatetele prezinta însa o serie de avantaje:
1. În general, nici una dintre etapele terapeutice nu presupune anestezie iar acest tip de restaurari este mai
usor acceptat de pacient.
2. Fatetarea (cu exceptia frontalilor mandibulari) pastreaza raporturile si ghidajele ocluzale naturale.
3. De obicei, preparatiile nu se extind în dentina si nu determina, prin urmare, hipersensibilitate.
4. Întinderea marginii cervicale a preparatiei, la nivelul careia pot aparea cel mai frecvent erori de cimentare,
este situata numai vestibular.
5. Cimentarea adeziva, cu rasini compozite, asigura atât o închidere marginala eficienta, cât si posibilitatea
de finisare marginala corespunzatoare.
6. Parodontiul marginal interproximal nu este afectat.
7. În general nu este necesara protezarea provizorie.
Pe lânga avantaje, fatetarea are însa si o serie de neajunsuri:

10
1. În cazul fisurarii sau fracturii, fatetele din portelan sunt foarte greu, adesea imposibil – de reparat.
2. Fatetele din portelan cer o experienta specifica din partea laboratorului de tehnica dentara, întrucât, spre
deosebire de celelalte coroane cu componenta ceramica nu se poate face o “caracterizare” externa
(superficiala). În plus, alegerea culorilor, cu ajutorul cheilor obisnuite, este mai dificila din cauza gradului
mare de transparenta pe care aceste restaurari îl prezinta. Modificarile coloristice ulterioare se pot realiza
numai pe baza rasinii pentru cimentare, a rasinilor opace si a colorantilor din trusa pentru cimentari
adezive.
3. Cimentarea adeziva este o operatie dificila, cu etape si substante numeroase FIGURA 3, sensibila la
tehnica de lucru în ceea ce priveste alegerea nuantelor coloristice corespunzatoare, gravarea acida,
polimerizarea, îndepartarea excesului de ciment, etc.
În ciuda faptului ca atunci când este vorba de restaurarea estetica a zonei
frontale iar tratamentul prin obturatii este depasit, fatetarea reprezinta o
buna alternativa – numeroase statistici arata ca principala optiune clinica o
reprezinta înca, pentru majoritatea medicilor stomatologi, acoperirea totala
a dintilor interesati.
Interventii preliminare preparatiilor pentru fatete
Înainte de a începe slefuirea propriuzisa pentru fatetare, se alege culoarea
potrivita viitoarelor restaurari. Se foloseste pentru aceasta o cheie de
culori proprie sistemului ceramic utilizat, optându-se – de obicei – pentru o
nuanta cu ½ de numar mai deschisa decât cea dorita în final.[1].
Compensarea se realizeaza în faza de cimentare adeziva, din cauza
FIGURA 3 transluciditatii compozitului de cimentare.
? Se obtureaza cu materiale compozite sau ionomeri de sticla, de
1. Baza de hidroxid de calci u
culoare adecvata – cariile prezente la nivelul dintilor stâlpi.
2. Ciment ionomer de sticla
? Se corecteaza (daca exista numai modificari coloristice sau de contur)
3. Rasina opaca
sau se refac (daca sunt semne de microinfiltrare, carie marginala,
4. Rasina compozita
recidiva de carie sau mobilizare) obturatiile preexistente. La nivelul
5. Smalt gravat acid -a
obturatiilor din cavitati de clasa a III se îndeparteaza un strat de
6. Adeziv pentru smalt / dentina
compozit de la nivelul marginilor vestibulare, pentru a expune
A. Fateta ceramica gravata acid
gravajului acid smaltul de la acest nivel.
B. Agent silanic de cuplare
C. Rasina colorant intensiv ? Se încearca îndepartarea zonelor discromice izolate. Daca în acest
D. Adeziv pentru smalt / dentina fel rezulta pierderi de substanta mai profunde de 1 mm se obtureaza
E. Rasina compozita pentru cu un ciment ionomer de sticla de culoare adecvata[1, 20]. Se poate
cimentare încerca si “mascarea” zonelor discromice cu rasini opace adecvate.
? În general este recomandabil un contur uniform la nivelul coroanelor
viitorilor dinti stâlpi, care sa asigure o grosime uniforma atât a fatetelor cât si a stratului de rasina de cimentare. În
cazul în care aceasta conditie nu este respectata, compozitul de cimentare va suferi o contractie neuniforma de
polimerizare care, la rândul sau, va determina aparitia unor tensiuni în portelanul fatetelor – cu risc de fractura.
? Exceptând cazul în care fatetarea urmareste cresterea înaltimii cervico-incizale, preparatiile se opresc la nivelul
muchiei vestibulo-incizale a marginilor libere ale dintilor stâlpi. Anterior prepararii pentru fatetare poate fi necesara
reconturarea marginilor libere sau chiar a unor parti ale fetelor vestibulare (pentru dinti aflati în malpozitie)
Numai dupa parcurgerea acestor etape preliminare – corectarea obturatiilor necorespunzatoare, remodelarea
coronara, “mascarea” zonelor cu discromii severe FIGURA 3 se poate trece la prepararea propriuzisa pentru fatetare.
Preparatia pentru fatetare
Exista opinii conform carora, în multe cazuri, slefuirea smaltuli vestibular – fie ea minimala – nu ar fi necesara; astfel
procedura ar fi “complet reversibila”. Cu toate acestea, majoritatea autorilor este de acord cu necesitatea preparatiilor
în smalt[1]; motivatia este multipla:
1. Se mentine conturul vestibular natural al dintilor restaurati.
2. Se asigura o pozitionare precisa a fatetelor pe preparatii.
3. Se reduce riscul de fractura a fatetelor, îndeosebi la nivelul marginilor.
4. Se asigura o grosime mai mare fatetelor, apta de a “ascunde” zonele cu modificari de culoare.
5. Adaptarea la nivelul marginilor proximale a fatetelor poate fi precis controlata.
6. Tensiunile mecanice interne care apar la nivelul fatetelor de portelan în urma cimentarii sunt reduse printr-o
preparatie corecta.
(SCHEMA 2) prezinta un algoritm de planificare a preparatiilor pentru fatetare

11
 Preparatie absenta sau minimala:
? La nivelul suprafetelor radiculare
Preparatie minimala 0.3 – 0.5 mm
? Zone fara discromie
? Linguo-versiune coronara
? Zona jonctiunii smalt – cement
? ½ cervicala a incisivilor mandib.
Care este profunzimea la care se realizeaza preparatia? Preparatie medie 0.5 – 0.7 mm
? Zone discromice
? Labio-versiune coronara
? ½ incizala a incisivilor mandib.
Preparatie importanta 1 mm
? Zone active ocluzal (de ex.
marginea libera a incisivilor
mandibulari

Se realizeaza santurile vestibulare de ghidaj pentru a

controla profunzimea preparatiei

Unde se plaseaza pragul gingival al rotunjit al preparatiei?

Exista zone de discromie Juxta-gingival

0.5 – 1 mm subgingival severa? (de ex. post –
tetraciclinica)?

Se extinde preparatia pe fetele proximale – dincolo de

suprafetele de contact interdentare

Se realizeaza un
prag proximal
Latimea M-D este
Se realizeaza un prag rotunjit lingual fata
corespunzatoare? Exista de suprafata de
proximal rotunjit imediat
suprafete interdentare contact.
vestibular fata de
suprafata de contact de contact?

Se extinde preparatia pe marginea libera.

Se îndeparteaza smaltul de pe suprafata situata între
limitele trasate anterior, pâna la “stergerea” santurilor de
ghidaj .

SCHEMA 2
Axa de insertie – dezinsertie a fatetelor are o directie vestibulo – incizala; în consecinta, preparatia nu trebuie sa
desfiiinteze convexitatea vestibulara. Profunzimea la care se face preparatia este variabila, dependenta de zona unde
se plaseaza marginile, grosimea stratului de smalt, gradul de discromie prezenta, pozitia dintelui pe arcada si rolul
functional ocluzal al suprafetei preparate (de ex. fata vestibulara a incisivilor mandibulari).
În medie, incisivul central maxilar are o grosime a smaltului de 1 mm în centru fetei vestibulare. În consecinta,
grosimea minima de 0.5 mm pe care trebuie sa o aiba o fateta ceramica nu pune probleme de depasire, prin
preparare, a stratului de smalt.
Tehnica de preparare
? Controlul precis al profunzimii preparatiei se face cu ajutorul unor cavitati sau santuri orizontale de ghidaj realizate
freze sau pietre diamantate sferice, cu diametru variabil, tinute cu tija instrumentului paralela cu suprafata
smaltului. Astfel, tija frezelor limiteaza profunzimea cavitatilor sau a santurilor de ghidaj FIGURA 4. Cavitatile de

12
 ghidaj se realizeaza cel putin câte trei, plasate astfel: în zona limitei cervicale a preparatiei, pe mijlocul fetei
vestibulare si la nivelul marginii libere a dintelui (în cazul în care preparatia include marginea libera).

FIGURA 4
A. Înaintea preparatiei propriu-zise se trateaza leziunile carioase preexistente (se obtureaza în mod obisnuit
cu ciment ionomer de sticla) si se regularizeaza marginea libera a coroanelor dentare.
B. Se realizeaza santuri de ghidaj pentru a orienta profunzimea la care se face preparatia
C. Pentru santurile sau cavitatile de ghidaj se foloseste o freza sferica, sprijinita cu tija de suprafata
vestibulara a coroanei. Astfel, profunzimea elementelor de ghidaj (aproximativ 0,5 mm) este mai bine
controlata
D. Aceeasi tehnica (vedere incizala)
E. În locul santurilor se pot realiza cavitati / incizuri de ghidaj la nivelul suprafetei vestibulare, respectiv
marginii libere

FIGURA 5
A. Se contureaza pragul cervical
B. Se contureaza pragul proximal si se slefuieste fata vestibulara
C. Se stabileste limita proximala de extindere a preparatiei
D. Se finiseaza marginile preparatiei
E. Se finiseaza toata suprafata preparata
13
? Pentru preparatie, în general nu este necesara anestezia, deoarece nu se depaseste jonctiunea amelo-dentinara.
Cu toate acestea, prin reducerea grosimii stratului de smalt si prin prepararea subgingivala pacientul poate acuza
sensibilitate, ceea ce face necesara anestezia.
? În cazul în care marginea preparatiei se extinde subgingival este necesara largirea santului gingivo-dentar înaintea
slefuirii. Astfel se evita lezarea marginii gingivale libere si totodata poate fi identificata cu precizie jonctiunea smalt
– cement care reprezinta limita maxima a preparatiei pentru fatetare.
? Preparatia tipica începe cu realizarea unui prag rotunjit juxtagingival cu freze sferice sau pietre diamantate cu
granulatie medie / mare de forma usor tronconica FIGURA 5 (A, B, C). Cavitatile sau santurile de ghidaj
orienteaza profunzimea la care se face preparatia.
? Preparatia continua spre proximal, tot sub forma unui prag rotunjit. Nu se desfiinteaza suprafata de contact
interdentar decât în cazul preexistentei, la acest nivel, a unei obturatii vechi (chiar daca este bine adaptata) sau în
cazul unor anomalii de pozitie ale dintilor interesati. Pentru ca jonctiunea dento-protetica sa nu fie direct vizibila,
extinderea proximala a preparatiei se face pâna la nivelul limitei linguale a suprafetei de contact interdentar
FIGURA 6.
? Daca fatetarea se realizeaza pentru închiderea unor treme sau a
diastemei, extinderea proximala se face deasemenea mai accentuat spre
lingual, pentru a reduce acumularea placii dentare la nivelul jonctiunii
dento-protetice FIGURA 7. Dupa definitivarea marginilor proximale ale
preparatiei se desfinteaza, tot prin slefuire – cu o freza efilata pentru
finisare – eventualele zone retentive care apar mezial si distal; aceste
retentivitati determina dificultati la insertia dinspre vestibular a fatetelor si
risc de fractura FIGURA 5.
? În cazul în care înaltimea coronara a dintilor la care se realizeaza fatetarea
este satisfacatoare, preparatia se termina cu un bizou la nivelul muchiei
FIGURA 6 vestibulare a marginii libere a dintelui. Preparatia tipica poate fi modificata
pentru a asigura o “acoperire” a marginii libere a dintilor; în aceasta situatie
slefuirea incizala se extinde pâna la nivelul fetei linguale, unde se termina tot
sub forma unui prag rotunjit FIGURA 8. Includerea marginii libere a dintelui în
preparatie este recomandabila în urmatoarele situatii:
1. Grosimea marginii libere a dintelui este prea mica dupa slefuirea
vestibulara, cu risc de fractura.
FIGURA 7
2. Se doreste o prelungire a marginii libere a dintelui (cresterea înaltimii
coronare) cu 1 – 2 mm.
3. Muchia vestibulara a marginii libere este vizibila si
inestetica.
4. Când exista fisuri profunde sau fracturi la nivelul
marginii libere a dintilor.
5. Când exista solicitari ocluzale importante la nivelul
marginii libere a dintilor (de ex. în cazul incisivilor
mandibulari)

? Dupa delimitarea, la nivelul întregii periferii, a marginilor

preparatiei, se îndeparteaza smaltul de pe fata vestibulara în
FIGURA 8 limitele de profunzime care au fost stabilite cu ajutorul cavitatilor
sau santurilor de ghidaj.
? Se îndeparteaza apoi neregularitatile, eventualele unghiuri ascutite precum si striatiile rezultate prin utilizarea
pietrelor diamantate cu rugozitate mare. În acest scop se foloseste instrumentar abraziv cu granulatie progresiv
mai fina, apoi discuri flexibile, pâna la obtinerea unei suprafete perfect netede. Desi, aparent, finisarea riguroasa a
preparatiei ar avea drept efect scaderea rezistentei cimentarii adezive prin disparitia unor retentivitati, în cazul
fatetarii suprafata preparata nu trebuie sa prezinte rugozitati; mentinerea acestora ar determina aparitia unor
tensiuni interne, cu risc de fractura. Pe de alta parte, cimentarea adeziva asigura, în cazul în care este corect
realizata, o rezistenta suficient de mare a îmbinarii – chiar în absenta rugozitatilor macroscopice de pe suprafata
preparatiei. Totodata, finisarea avansata a ofera dintilor preparati un aspect neted, apropiat de status -ul
preoperator, ceea ce face adesea inutila protezarea provizorie.
? În cazul în care dupa preparatie persista zone discromice, acestea vor fi acoperite, cu o rasina opaca. Dupa
aceasta suprafata slefuita se finiseaza înca odata, fiind astfel pregatita pentru amprentare. Pentru “mascarea”
zonelor discromice se pot aplica rasini opace si la nivelul intradosului fatetelor, înaintea cimentarii; se mai pot
utiliza pentru cimentare, în acelasi scop, materiale compozite cu opacitate ridicata.
(SCHEMA 3) prezinta un algoritm de planificare al interventiilor realizate dupa preparatia tipica, vestibulara pentru
fatetare

14
 Preparatia grosiera vestibulara a fost încheiata

Se reduce din smaltul situat în zona discromica pentru a crea

Exista pete intens discromice? spatiul necesar aplicarii unui strat subtire de rasina opaca –
dupa gravarea acida

Înaltimea cervico incizala este Daca se urmareste REDUCEREA ÎNALTIMII DINTELUI:

acceptabila? - din ratiuni estetice
- în cazul unei ocluzii adânci în zona frontala
- când marginea incizala este subtire
- pentru a asigura spatiu interocluzal
Se reduce marginea libera cu 1 mm mai mult fata de înaltimea dorita
pentru viitoarea restaurare. Se realizeaza pragul rotunjit pe versantul
Grosimea marginii libere este lingual al marginii libere. Se rotunjesc unghiurile proximale ale
suficient de mare? marginii librere
Daca se urmareste CRESTEREA ÎNALTIMII DINTELUI:
- din ratiuni estetice
- în cazul unei ocluzii deschise în zona frontala
- în cazul lipsei de substanta (atritie, abraziune, fractura)
Fatetele pot creste cu maxim 2 mm înaltimea dintelui. Pragul lingual
se plaseaza la 1 – 2 mm iar unghiurile proximale ale marginii libere se
Se realizeaza bizoul vestibulo – incizal rotunjesc.

Se finiseaza preparatia cu pietre diamantate cu granulatie fina sau cu freze pentru finisat,
regularizându-se marginile, rotunjindu-se unghiurile si netezindu-se suprafetele

Se lustruieste smaltul de pe suprafata vestibulara cu pietre diamantate extrafine si cu discuri flexibile

pâna la un grad de finisare apropiat de cel al smaltului natural

Se deretentivizeaza Pacientul are probleme cu: Se plaseaza pe preparatii

ambrazurile gingivale. - expunerea dentinei doua straturi de adeziv
Se face (eventual) - hipesensibilitate dentinar.
largirea santului - absenta contactelor interdentare Se protezeaza provizoriu
gingivo-dentar. - forma dintilor preparati cu rasini compozite sau
Se amprenteaza - zonele discromice acrilate cimentate adeziv
preparatiile cu siliconi numai în câteva puncte.
de aditie sau cu
polieteri.

Se lustruieste smaltul de pe suprafata vestibulara cu pietre diamantate extrafine si cu discuri flexibile pâna la un
grad de finisare apropiat de cel al smaltului natural

Se solicita, pe fisa de laborator, culoarea corespunzatoare (putin mai deschisa decât nuanta dorita în final). Se
specifica deasemenea elementele suplimentare de caracterizare fizionomica, modificarile de contur (forma)
necesare, precum si necesitatea de a aplica, în unele zone, material opac pentru “mascarea” sectoarelor
discromice. Se pot dovedi utile, în acest sens, modelele de studiu si fotografiile.

SCHEMA 3
Amprentarea
Amprentarea trebuie sa se faca utilizând materiale care permit turnarea mai multor modele. Se pot utiliza mai multe
tipuri de portamprente. În cazul preparatiilor limitate la zona frontala maxilara, se poate utiliza numai o lingura
universala pentru sectorul anterior al arcadelor. Cu toate acestea, pentru a asigura o grosime constanta a materialului
de amprenta, cel mai bine se foloseste o lingura individuala realizata dupa o amprenta preliminara cu alginat. Lingura
15
individuala trebuie sa se extinda cu aproximativ 5 mm dincolo de marginea gingivala libera a dintilor, sa acopere o
jumatate din bolta palatina si sa cuprinda si dintii vecini celor preparati. Totodata ea trebuie sa fie distantata uniform
fata de câmpul protetic, cu exceptia stopurilor ocluzale si / sau incizale. Daca fatetarea intereseaza grupul frontal
mandibular este necesara o lingura individuala care sa cuprinda întreaga arcada, dar si amprenta întregii arcade
maxilare, antagoniste. Modelele rezultate vor fi montate într-un articulator, pentru a putea asigura modelajul functional
din punct de vedere ocluzal al viitoarelor restaurari.
Protezarea provizorie
În general, protezarea provizorie nu este necesara, deoarece dupa preparatie hipersensibilitatea dentinara este foarte
rara iar modificarile de contur si culoare sunt reduse.
În cazul în care dupa slefuire, sunt ex puse intraoral mici suprafete dentinare, se poat aplica – la nivelul acestora –
câteva straturi subtiri de adeziv dentinar; adezivul trebuie aplicat înaintea amprentarii.
Protezarea provizorie se face prin polimerizarea directa, la nivelul preparatiilor, a unor materiale compozite cu
microumplutura sau a unor rasini acrilice[25]. Suprafetele slefuite se graveaza acid în numai câteva (de obicei trei)
puncte, astfel încât sa se asigure mentinerea restaurarilor provizorii însa totodata acestea sa poata fi îndepartate cu
usurinta (de ex. prin dezinsertia cu un instrument pentru detartraj) fara sa mai fie necesara interventia cu instrumentar
abraziv.
În cadrul manevrelor de protezare provizorie trebuie acordata o atentie speciala pentru ca materialul utilizat sa nu
depaseasca marginile preparatiei lezând – astfel – parodontiul marginal.
Proba si adaptarea fatetelor de portelan
Se controleaza mai întâi absenta fisurilor sau a zonelor de fractura la nivelul fatetelor trimise din laborator.
Se verifica grosimea uniforma a fatetelor.
Se controleaza corespondenta culorii fatetelor cu cele solicitate si cu optiunea pacientului. Verificarea se face înaintea
gravarii acide a intradosului fatetelor întrucât aceasta determina un aspect opac, mai deschis – al restaurarii, care nu
se va pastra si dupa cimentare.
Desi facultativa, anestezia locala se poate dovedi utila pentru:
- plasarea subgingivala a snurului pentru largirea santului gingivo-dentar; operatia este necesara pentru a
preveni contaminarea marginilor de smalt demineralizate pe parcursul aplicarii substantelor adezive si a
materialului de cimentare;
- îndepartarea excesului de rasina compozita si finisarea marginilor, dupa cimentare.
Se face curatirea mecanica si toaleta preparatiilor si a ambrazurilor interproximale.
Se insera pe preparatii, pe rând, toate fatetele; mentinerea lor este favorizata prin utilizarea unei substante vâscoase
hidrosolubile (de ex. glicerina sau gel K-Y*). Proba se face cu toate fatetele aplicate întrucât este posibil ca insertia
individuala sa nu puna probleme în timp ce aplicare tuturor restaurarilor sa evidentieze interferente la nivelul
contactelor interdentare. Suprafetele de contact interferente se slefuiesc folosindu-se polipanturi pentru portelan.
Celelalte retusuri necesare dar care nu împiedica insertia si mentinerea corecta a restaurarilor pe preparatii se amâna
dupa cimentare datorita riscului de fractura a fatetelor.
Se alege culoarea rasinii compozite pentru cimentare. Daca nuanta fatetelor corespunde celei dorite, se opteaza
pentru o culoare neutra (universala) a rasinii de cimentare. Daca a f tetele nu reusesc sa mascheze sectoarele
discromice, se foloseste un compozit de cimentare cu opacitate ridicata. Prin înglobarea, în rasina, a unor coloranti
intensivi se poate controla atât croma (saturatia de culoare) cât si valoarea (luminozitatea). Pentru a accentua efectul
policromatic final, colorantii intensivi pot fi atât înglobati în materialul de cimentare cât si aplicati direct la nivelul
intradosului fatetelor[20].
Alegerea culorii materialului de cimentare se face la nivelul unei singure fatete (de obicei un incisiv central). Se aplica
rasina compozita pe suprafata slefuita (fara gravarea acida a smaltului) si se insera apoi fateta; se pot deasemenea
utiliza rasinile opace sau colorantii intensivi pentru personalizarea coloristica a restaurarii. Rasinile nu se polimerizeaza
si, mai mult, se evita expunerea directa la o sursa puternica de lumina (de ex. lampa unitului dentar) pentru a preveni
polimerizarea accidentala. Pentru înlocuirea rasinii de cimentare sau dupa obtinerea unui rezultat acceptabil atât
pentru medic cât si pentru pacient, rasina de cimentare se îndeparteaza prin stergere si / sau imersia fatetei în acetona
sau etanol.
(SCHEMA 4) prezinta un algoritm de lucru pentru etapa de proba si adaptare a fatetelor din portelan

* Johnson & Johnson

16
 Exista fisuri/fracturi, grosime excesiva, zone de Se confirma culoarea fatetelor care vor fi
neadaptare marginala? refacute în laborator.

Dupa anestezie (optional) se largeste cu snur santul gingivo-dentar, pentru a facilita expunerea marginii preparatiei,
contaminarea suprafetelor gravate si finisarea marginala dupa cimentare

Se face toaleta preparatiilor si a spatiilor interproximale prin periaj cu pasta abraziva fara F+ spalare

Se insera fatetele pe preparatii (pentru Se reduc suprafetele proximale de

mentinere se foloseste glicerina. contact cu pietre diamantate fine.
Se reia amprenta
Fatetele sunt adaptate? Nu se fac alte retusuri din cauza
INDIVIDUAL COLECTIV fragilitatii fatetelor.

Se selecteaza o culoare
neutra (universala) a Se controleaza culoarea Se selecteaza o culoare de
Fatetele, aplicate cu glicerina prezinta compozit la care se adauga
compozitului de cimentare
culoarea corespunzatoare? (eventual) rasina opaca

Este culoarea finala a

restaurarii acceptabila?
Se îndeparteaza compozitul nesatisfacator cu alcool / acetona
Se selecteaza o noua culoare de compozit sau se adauga cel putin 20% colorant intensiv:
ALB OPAC pentru o culoare prea închisa, BRUN + ROZ pentru o culoare prea deschisa,
ROZ pentru o culoare prea cenusie, VIOLET pentru o culoare prea stralucitoare. Se evita
expunerea la lumina directa

Se îndeparteaza compozitul nesatisfacator cu alcool / acetona

Este culoarea finala a Se aplica, pe intradosul fatetei, un strat de rasina ALBASTRA - GRI la nivelul marginii
restaurarii acceptabila la incizale si ORANJ - BRUN la nivelul marginii cervicale. Se adauga compozitul de cimentare
nivel cervical si incizal? (nuanta de baza) selectat anterior. Se reevalueaza rezultatul.

Culoarea si adaptarea restaurarilor au fost confirmate. Se pregatesc dintii si fatetele pentru cimentare

SCHEMA 4
Cimentarea adeziva (colarea) fatetelor din portelan
Fatetele sunt plasate într-o baie de curatare cu ultrasunete, folosindu-se o solutie de acetona sau etanol. Sunt apoi
spalate cu apa, uscate si asezate pe suprafata de lucru în perechi (pentru dinti omologi), începând cu incisivii centrali.
? La nivelul intradosului se pensuleaza în strat subtire agent silanic de cuplare, dupa care se sufla un jet de aer la
presiune redusa , timp de 1 minut, pentru a determina uscarea substantei. Unele substante de acest tip pretind un
tratament anterior al suprafetelor cu acid fosforic. Numeroase studii de laborator arata ca agentii silanici de cuplare
amelioreaza proprietatile adezive ale cimentarii la interfata rasina - ceramica
? Se pensuleaza apoi, tot la nivelul intradosului fatetelor, un strat subtire de adeziv dentinar sau de rasina fara
umplutura, care însa nu se polimerizeaza. La interfata compozit - ceramica, aplicarea adezivului dentinar nu
îmbunatateste direct rezistenta adeziva a cimentarii însa creaza, prin scaderea tensiunii superficiale, premisele ca
materialul de cimentare sa patrunda în micro-retentivitatile create prin gravare acida fara sa înglobeze bule de aer.
Stratul de interdifuziune dintre cele doua materiale (ciment si portelan) va fi mai compact, ceea ce amelioreaza
calitatea cimentarii. În plus, adezivii dentinari îmbunatatesc închiderea marginala pe care o asigura materialul de
cimentare si reduc, în acest fel, riscul de aparitie al microinfiltrarii marginale si coloratiei periferice tardive.

17
FIGURA 9
? Cimentarea începe de obicei cu un incisiv central. Se depune un strat uniform de rasina pentru cimentare pe fata
interna a fatetei care, astfel pregatita, estet acoperita (ferita de lumina) pentru a preveni declansarea accidentala a
polimerizarii cimentului. Unele tipuri comerciale de cimenturi adezive prezinta sisteme de predozare cu diverse
nuante coloristice si cu opacitate variabila. Cu cât materialul pentru cimentare este mai fluid, cu atât insertia
fatetelor pe preparatii este mai simpla. În cazul materialelor cu vâscozitate mare, presiunea care trebuie aplicata la
insertie este mai mare, antrenând riscul de fractura a fatetelor; tot în cazul materialelor vâscoase, presiunea
trebuie aplicata intermitent, pentru a permite refluarea marginala a excesului de cient. Directia dupa care se
exercita presiunea la cimentarea fatetelor este vestibulo - linguala în cazul fatetelor plasate strict vestibular si
vestibulo - linguala urmata de schimbarea directiei în sens axial (incizo - cervical) pentru fatetele care "acopera" si
marginea libera a dintilor.
? Mentinând o presiune constanta asupra fatetelor, se executa o usoara
miscare de tragere spre lingual a benzilor de celuloid plasate interproximal, cu
rolul de a îndeparta excesul de material de cimentare din ambrazurile
interdentare gingivale. În acelasi scop se poate utiliza o perie cu peri scurti, la
nivelul tuturor marginilor accesibile ale preparatiilor FIGURA 10.
? Se aplica pulpa indexului pe 2/3 incizale ale fatetei, exercitând presiune
pentru a mentine restaurarea complet inserata si totodata acoperind o
FIGURA 10 suprafata ce va fi polimerizata ulterior. La nivelul portiunii fatetei ramase
neacoperita de deget (1/3 cervicala) se plaseaza extremitatea tijei de
polimerizare - cu diametrul mare, de circa 15 mm) si se polimerizeaza 20 sec.
? Se repeta operatiile de îndepartare a excesului de rasina pentru cimentare refluat la marginile restaurarii, dupa
care se fotopolimeriza întreaga suprafata timp de 1.5 - 2 minute, în functie de grosimea, nuanta coloristica si
opacitatea fatetei si a cimentului.
? Se controleaza si se îndeparteaza materialul de cimentare refluat, care
ar împiedica insertia fatetelor vecine. Se folosesc, în acest scop,
instrumente pentru rasini compozite (cu partea activa din carbura de
tungsten), instrumente pentru detartraj ori lame de bisturiu.
? Se continua cu cimentarea fatetei pe incisivul central omolog si se
continua spre distal pâna la aplicarea tuturor restaurarilor. Utilizarea
unor instrumente ascutite (active) si examinarea atenta a tuturor
zonelor posibile de refluare a materialului de cimentare (folosind, de ex.
- lupe binoculare pentru examinare) contribuie la pastrarea sanatatii
parodontale la nivelul dintilor restaurati.
? Pentru finisare marginala se folosesc pietre diamantate extrafine si
FIGURA 11 ultrafine la turatie redusa si sub jet de racire, urmate de discuri flexibile
ultrafine si/sau polipanturi pentru portelan + pasta pentru lustruit.
Marginile interproximale se finiseaza cu benzi abrazive cu granulatie progresiv mai mica. În cazul fatetarii, operatia
de cimentare este probabil cea mai dificila dintre toate etapele clinice FIGURA 9.
? Echilibrarea ocluzala statica si dinamica trebuie realizata cu mare minutiozitate întrucât, în cazul unor interferente,
riscul de fractura a fatetelor este foarte mare. Aparitia unor asemenea n i terferente este frecventa în cazul
prelungirii marginilor incizale. Se desfiinteaza deasemenea toate contactele ocluzale centrice la nivelul jonctiunii
ceramica - dinte. Suprafetele slefuite se relustruiesc cu polipanturi pentru portelan si pasta de lustruit.
(SCHEMA 5) prezinta un algoritm de lucru pentru cimentarea fatetelor din portelan.

18
 Pregatirea fatetelor:
- se îndeparteaza toate resturile de rasini ramase din
etapa de control coloristic prin curatare 2 min., în baie de
ultrasunete si solutie de acetona sau etanol. Se poate
aplica suplimentar gel de acid fosforic peste suprafata
gravata anterior cu HF
- se aseaza fatetele în perechi, pentru dinti omologi;
cimentarea începe cu un incisiv central
- se aplica agent silanic de cuplare; se usuca cu jet de aer
minim 1 min.
- se aplica coloranti intensivi (eventual)
- se aplica în strat subtire adeziv dentinar; nu se
polimerizeaza
- se aseaza un strat uniform de compozit pentru
cimentare; se protejeaza de surse externe de lumina
Pregatirea preparatiilor:
- se face toaleta (periaj profesional) preparatiilor, a
ambrazurilor gingivale si partilor moi
- se izoleaza; optim - diga, dar pot fi utilizate si rulouri
absorbante + aspirator + departatoare+snur subgingival
- se aplica interporximal benzi subtiri metalice (moi) sau de
celuloid
- se graveaza acid smaltul 60 sec. iar obturatiile cu
ionomeri de sticla (daca exista) 30 sec.

- se aplica în strat subtire adeziv dentinar; se S-a produs contaminarea smaltului

uniformizeaza cu jet de aer la presiune mica; nu se gravat acid?
polimerizeaza
- se insera fateta cu presiune vestibulo - linguala, lenta si
continua; când se folosesc materiale mai vâscoase,
timpul necesar pentru insertie este mai mare; fatetele
care acopera marginea libera se insera si cu presiune
axiala, exercitata dinspre incizal
- se trag matricele interproximale spre lingual pentru a
îndeparta grosier excesul de ciment
- se "fixeaza" fateta pe pozitie: se mentin 2/3 incizale cu
pulpa indexului si se polimerizeaza 20 sec. 1/3 cervicala
- se îndeparteaza excesul de compozit nepolimerizat de la
- se controleaza contaminarea
nivelul marginii gingivale cu ajutorul unei pensule
(reface izolarea)
- se completeaza polimerizarea dinspre vestibular, incizal
- se aplica acid fosforic pentru
si lingual (eventual) timp total de 1.5 - 2 min. gravare acida 15 sec
- se spala si se usuca

- se îndeparteaza excesul de compozit de pe suprafata lustruita a ceramicii cu instrumente pentru detartraj, lame de bisturiu,
instrumente pentru compozit (cu partea activa din carbura de tungsten)
- se finiseaza marginile anfractuoase si se reduc zonele supraconturate cu pietre diamantate cu granulatie extrafina si ultrafina;
este util sa se lucreze cu lupe, la turatie redusa si cu jet de racire; marginile interproximale se finiseaza cu benzi abrazive
- se repeta etapele cimentarii pentru incisivul central omolog, apoi spre distal, pâna la ultimii dinti acoperiti

- se verifica si se corecteaza (eventual) aspectul estetic al marginilor libere

- se verifica si se corecteaza (eventual) contactele ocluzale statice si dinamice; intereseaza în mod special interferentele de la
nivelul marginilor libere si contactele realizate la jonctiunea ceramica - dinte
- se finiseaza suprafetele slefuite cu instrumentar specific si pasta diamantata pentru lustruire

SCHEMA 5

19
Caz clinic tipic pentru restaurarile estetice prin fatetare
În cele ce urmeaza prezentam etapele clinice tipice implicate în
fatetare. Imaginile de mai jos prezinta cazul unei paciente de 30 de
ani, cu o modificare severa de relief la nivelul fetelor vestibulare ale
incisivilor centrali maxilari FIGURA 12. Leziunile sunt secundare unui
regim alimentar vegetarian, cu o mare preponderenta a citricelor (în
special lamâi), în dieta cotidiana. Asemenea cazuri sunt cunoscute
în literatura de specialitate engleza sub sintagma “lemon sucker”.
Decizia terapeutica, în acest caz, a vizat realizarea a doua fatete
ceramice la nivelul incisivilor centrali superiori. Situatia prezentata
este una ideala pentru acest tip de restaurari întrucât nu exista
modificari cromatice, forma coroanelor dentare nu este nici ea
afectata, iar prognosticul este, din aceste motive, foarte bun. S-a
FIGURA 12 optat pentru fatete ceramice IN-CERAM Vita, cu o preparatie tipica,
minimala. Înainte de a începe slefuirea propriuzisa pentru fatetare,
se alege culoarea potrivita viitoarelor restaurari. Se foloseste pentru
aceasta o cheie de culori proprie sistemului ceramic utilizat (VITA).
În mod obisnuit se opteaza, dupa cum aratam si la începutul
prezentarii noastre, pentru o nuanta cu ½ de numar mai deschisa
decât cea dorita în final. În cazul de fata însa, culoarea pentru care
se opteaza este cea finala, întrucât nu exista zone discromice la
nivelul dintilor acoperiti.
Preparatia se realizeaza la nivelul fetelor vestibulare, cu extindere
spre proximal, folosindu-se o piatra diamantata cu granulatie medie,
tronconica si cu vârful rotunjit FIGURA 13. Ideal este ca înaintea
preparatiei propriu-zise sa se realizeze o serie de elemente de
FIGURA 13 ghidaj pentru a controla cu exactitate profunzimea pâna la care se
realizeaza slefuirea si, implicit, grosimea viitoarei restaurari. În locul
santurilor sau cavitatilor de ghidaj se poate utiliza cu rezultate foarte
bune o amprenta cu silicon chitos înaintea preparatiei. Amprenta
intereseaza dintii ce vor fi preparati, dar si 1-2 dinti vecini, Prin
sectionarea axiala sau transversala, la nivelul marginii libere a
dintilor, se obtine un ghid de preparare la fel de util ca acela realizat
cu ajutorul santurilor sau fatetelor. În cazul dintilor cu dimensiuni
reduse, ghidul siliconic se poate dovedi chiar mai bun decât
elementele de ghidaj realizate prin slefuire întrucât piatra diamantata
folosita la preparare nu mai “derapeaza” între santurile de ghidaj.
Pentru preparatie, în general nu este necesara anestezia, deoarece
nu se depaseste jonctiunea amelo-dentinara. Cu toate acestea, prin
reducerea grosimii stratului de smalt si prin prepararea subgingivala
FIGURA 14 pacientul poate acuza sensibilitate, ceea ce poate face necesara
anestezia. În cazul în care marginea preparatiei se extinde
subgingival este necesara largirea santului gingivo-dentar înaintea
slef uirii. Astfel se evita lezarea marginii gingivale libere si totodata
poate fi identificata cu precizie jonctiunea smalt – cement care
reprezinta limita maxima a preparatiei pentru fatetare. Întrucât în
situatia data nu a fost necesara plasarea subgingivala a marginii
cervicale a preparatiei, nici anestezia si nici largirea, înaintea
preparatiei a santului gingivo-dentar – nu s-au realizat.
O a doua problema, la fel de importanta cu limita cervicala a slefuirii
o reprezinta extinderea spre proximal a preparatiei. Este esential ca
aceasta sa fie plasata la limita linguala a suprafetei de contact
interdentar, fara sa desfiinteze însa aceasta suprafata FIGURA 6.
Urmatoarea etapa de lucru o reprezinta finisarea preparatiilor
FIGURA 15 FIGURA 14, FIGURA 15. Daca în cazul unor coroane de învelis
total, finisarea preparatiilor este o interventie necesara, fara îndoiala,
însa limitata – în ceea ce priveste rigurozitatea – la limita cervicala a preparatiei (este chiar recomandabil ca
suprafetele laterale ale bonturilor sa prezinte un oarecare grad de “rugozitate” care favorizeaza o cimentare de buna
calitate, în cazul fatetelor ceramice – finisarea este imperativa pe toata suprafata preparatiei. Motivul esential este
legat de rezistenta redusa la fractura a acestui tip de restaurare, care poate fi luata în calcul în momentul în care, la
insertia pe preparatie, întâlneste orice zona de “contact prematur”, asa cum este cazul unor eventuale rugozitati.
20
 Acelasi rationament poate fi extins si în ceea ce priveste marginea
preparatiei. Pastrarea unor zone de smalt, subtiri, duce aproape
sigur la fractura acestora pe model. Fateta va prezenta zone de
“interferenta” marginala atunci când este inserata pe preparatii, zone
care actioneaza ca un punct de sprijin pentru o pârghie, putând duce
cu mare usurinta la fracturarea microprotezei. Un alt element ce
trebuie luat în calcul în cadrul operatiei de finisare este si desfiintarea
retentivitatilor proximale pe axa de insertie vestibulo – incizala
proprie fatetelor FIGURA 5 D si FIGURA 14. Finisarea se realizeaza
cu pietre diamantate cu granulatie progresiv redusa (fina în FIGURA
14), apoi cu freze extradure cu lame multiple, fara striatii (pentru
finisat), cum este si aceea din FIGURA 15 si ulterior cu discuri
FIGURA 16 abrazive flexibile având, deasemenea, granulatie progresiv redusa
FIGURA 16. Finisarea trebuie sa cuprinda inclusiv marginea libera a
dintelui; în cazul de fata, în care atât forma cât si marimea
coroanelor dentare erau satisfacatoare din punct de vedere estetic,
limita incizala a preparatiei s-a realizat tot sub forma unui prag
rotunjit, foarte deschis, strict pâna la marginea libera a coroanei,
dupa cum poate fi observat si în FIGURA 17. Accentuam asupra
necesitatii lustruirii avansate a întregii suprafete preparate. În cazul
fatetelor ceramice, riscul de fractura la cimentarea microprotezelor
este mult mai mare decât beneficiul minor pentru cimentarea
adeziva pe care îl reprezinta persistenta unor retentivitati mecanice
macroscopice. În momentul de fata, majoritatea rasinilor compozite
pentru cimentare, asociate cu rasinile corespunzatoare, asigura o
rezistenta adeziva a cimentarii cu valori apropiate de rezistenta
FIGURA 17 coeziva a rasinii, caz în care este inutila adaugarea unor elemente
mecanice de retentie suplimentara.
Dupa încheierea preparatiei prin finisarea riguroasa atât la nivel
periferic cât si pe toata suprafata vestibulara slefuita, se face o
toaleta minutioasa cu jet de apa / aer, pentru a îndeparta resturile de
smalt, dentina (eventual) si/sau materiale provenite de la obturatiile
anterioare din zonele retentive – în special cele situate la periferia
preparatiilor FIGURA 17.
Pragul cervical este situat, dupa cum se poate remarca si în
FIGURA 17, juxtagingival. Aceasta decizie clinica a fost legata de
trei elemente:
1. Dintii preparati nu prezentau modificari coloristice.
2. Toate interventiile legate de proba intraorala si cimentarea
fatetelor sunt simplificate atunci când limita cervicala a
FIGURA 18 restaurarilor este plasata într-o zona accesibila examenului clinic
direct
3. Existenta, pe modelul de lucru, a unui sector nepreparat din fata
vestibulara a dintelui – portiunea plasata între marginea
gingivala libera si insertia epiteliala – ofera tehnicianului dentar
posibilitatea de a modela un profil de emergenta a fatetelor
situat în prelungirea conturului natural al dintelui. În acest mod,
convexitatea naturala a fetelor vestibulare poate fi pastrata,
evitându-se astfel supraconturarea ori, dimpotriva, realizarea
unui contur vestibular prea plat, care determina pe termen lung
aparitia inflamatiei parodontale.
Desi limita cervicala a preparatiilor este plasata juxtagingival, s-a
realizat totusi largirea santului gingivo-dentar anterior amprentarii
(FIGURA 18, FIGURA 19). Utilitatea acestei manopere este multipla:
FIGURA 19 - permite obtinerea unui câmp protetic uscat, favorabil
amprentarii
- asigura amprentarea sectorului subgingival al fetelor vestibulare ale preparatiilor, ceea ce se va rasfrânge
asupra extinderii modelului de lucru
Pentru largirea santului gingivo-dentar s-a utilizat tehnica ce foloseste doua fire: primul subtire, îndesat în fundul
santului, iar cel de-al doilea gros, plasat superficial. Primul fir are menirea de a mentine santul deschis un timp mai

21
 îndelungat si totodata împiedica sângerarea la nivelul marginii
gingivale libere dupa îndepartarea firului gros. Firul subtire se lasa în
santul gingivo-dentar pe tot parcursul etapelor de amprentare.
Dupa încheierea acestor etape, el se îndeparteaza. Firul gros este
cel care actioneaza practic pentru deschiderea santului gingivo-
dentar. În cazul de fata s-a utilizat un fir “tesut” ULTRAPACK
(Ultradent) pentru ambele grosimi. În timp ce firul subtire trebuie taiat
la o lungime cât mai apropiata de perimetrul dintelui la nivelul caruia
este plasat, firul gros poate fi rasucit de mai multe ori în jurul dintelui,
atât cât permite volumul santului gingivo-dentar. Ambele fire au fost
impregnate cu gel astringent ULTRAGEL (Ultradent) care contine
sulfat feric 15%.
Trebuie sa facem aici o mentiune speciala privitoare la substanta
FIGURA 20 utilizata pentru largirea chimica a santului gingivo-dentar. Desi
numeroase studii clinice sunt unanime în a proclama superioritatea
substantelor astringente cu sulfat feric în raport cu sarurile de
aluminiu în ceea ce priveste eficacitatea pentru hemostaza si largire
a santului gingivo-dentar, în cazul în care aplicarea gelului astringent
cu sulfat feric se face pe o mucoasa cu leziuni deschise, pot aparea
tatuaje submucoase persistente, cu o coloratie bruna la nivelul
zonelor interesate, coloratie care se poate mentine chiar câteva luni.
Este evident ca pot aparea probleme fizionomice serioase în
aceasta situatie, mai ales la pacientii care în timpul surâsului sau
chiar în fonatie normala îsi expun zona marginii gingivale libere si
gingia fixa. Chiar daca nu se observa leziuni aparente ale
parodontiului marginal, este prudent ca, anterior utilizarii gelului
astringent cu sulfat feric, pacientul sa fie prevenit asupra acestei
eventualitati si asigurat ca, desi persistenta un timp mai îndelungat,
FIGURA 21 o eventuala coloratie sectoriala a gingiilor este totusi tranzitorie.
Amprentarea s-a realizat folosindu-se o portamprenta standard si un
singur material – polieter IMPREGUM (ESPE). Amprenta mono-
material este posibila numai atunci când se utilizeaza substante
intens tixotrope, pentru a prezenta vâscozitate suficient de mare
pentru mentinerea în portamprenta si totodata, suficient de redusa,
atunci când sunt aplicate prin injectare pe câmpul protetic, pentru a
putea patrunde în toate detaliile preparatiilor. Polieterii fac parte din
aceasta categorie de materiale. O alta caracteristica a polieterilor
care îi recomanda pentru amprentarea preparatiilor de fatete
vestibulare o reprezinta rigiditatea relativa a materialului dupa
polimerizare.
Astfel, zonele amprentei care intereseaza spatii retentive, cum sunt
cele interdentare, mai degraba se rup decât se deformeaza, ceea ce
FIGURA 22 ofera siguranta amprentarii. Desi în cazul în care fatetele se
realizeaza numai la nivelul frontalilor maxilari, fara extensie incizala,
nu sunt implicate, în realizarea tehnica a microprotezelor –
mecanismele ocluzale - este totusi rational ca din motive estetice si
de orientare pentru tehnicianul dentar, sa se amprenteze si arcada
antagonista (în cazul nostru cea mandibulara) cu un alginat de buna
calitate într-o portamprenta universala. În literatura de specialitate
mai sunt descrise tehnici de amprentare ce utilizeaza fie linguri
individuale, fie portamprente universale din material plastic la care
se decupeaza versantele orale. În acest fel este posibil ca amprenta
sa se îndeparteze prin tractiune spre vestibular si nu spre incizal /
ocluzal cum se procedeaza în mod obisnuit. La o astfel de abordare,
riscurile de deformare ale amprentei spatiilor interdentare la nivelul
dintilor preparati pentru fatetare sunt mai reduse.
FIGURA 23 În FIGURA 21, FIGURA 22, FIGURA 23 este prezentat aspectul
restaurarilor aplicate în etapa de proba intraorala (FIGURA 21) si
dupa cimentarea finala cu rasina compozita (C&B Metabond) (FIGURA 22, FIGURA 23)
O alta indicatie tipica pentru fatetarea ceramica o reprezinta închiderea diastemei. Si în aceasta situatie, problemele
estetice pe care le rezolva fatetele ceramice sunt legate mai mult de forma si pozitia dintilor decât de aspectul

22
coloristic. În marea majoritate a situatiilor clinice de acest tip, prognosticul restaurarilor este foarte bun (FIGURA 24,
FIGURA 25).

FIGURA 24

FIGURA 25
Este de remarcat faptul ca în cazul în care fatetarea este indicata pentru rezolvarea problemelor estetice legate de
incongruente dento-alveolare cu spatiere (treme, diastema), preparatia recomandata nu mai este una itpica, ci
realizeaza o circumscriere a fetelor proximale, dupa cum aratam si anterior (FIGURA 7). Desi spatiul interdentar
asigura o grosime favorabila materialului de restaurare la acest nivel, limitele proximale ale preparatiilor se realizeaza
tot sub forma de prag.

Bibliografie
1. Albers, H., Tooth-Colored Restoratives . 7 ed. 1986, Coatai, California: Alto Books. 7.1-7.31.
2. Rouse, J. and S. McGowan, Restoration of the anterior maxilla with ultraconservative veneers: clinical and
laboratory considerations. Pract Periodontics Aesthet Dent, 1999. 11(3): p. 333-9; quiz 340.
3. Buonocore, M.G., A simple method of increasing the adesion of acrylic filling materials to enamel surfaces. J
Dent Res, 1955. 34: p. 849.
4. Bowen, R.L., Properties of a silica-reinforced polymer for dental restorations. J.A.D.A., 1963. 66: p. 57.
5. Hobo, S. and T. Iwata, [Castable apatite ceramics--development and clinical application--1]. Shikai Tenbo,
1985. 66(4): p. 817-24.
6. [Castable apatite ceramics laminate veneers]. Taehan Chikkwa Uisa Hyophoe Chi, 1987. 25(11): p. 1019-28.
7. Jordan, R., Esthetic Composite Bonding. 1986, St. Louis: C. V. Mosby Co. 28.
8. Chan, C. and H. Weber, Plaque retention on teeth restored with full-ceramic crowns: a comparative study. J
Prosthet Dent, 1986. 56(6): p. 666-71.
9. Periodontal health is maintained next to non-prepped laminates. Future Dent, 1989. 4(3): p. 10.
10. Akao, T., et al., A development of computerized laminate veneer restoration system. J Osaka Univ Dent Sch,
1993. 33: p. 76-84.
11. Calamia, J. and R. Simonsen, Effect of coupling agents on bond strength of etched porcelain. J. Dent. Res.,
1984. 63: p. 179.
12. Lee, J.G., et al., Bonding strengths of etched porcelain discs and three different bonding agents. ASDC J Dent
Child, 1986. 53(6): p. 409-14.
13. Lacy, A., et al., Effect of porcelain surface treatment on the bond to composite resin. J. Dent. Res., 1987. 66:
p. 245.
14. Horn, H.R., A new lamination: porcelain bonded to enamel. N Y Stat e Dent J, 1983. 49(6): p. 401-3.
15. Abdul-Gabbar, F., et al., Resistance to fracture of high-strength porcelain crowns versus metal ceramic
crowns under different conditions. Egypt Dent J, 1993. 39(4): p. 569-72.

23
16. Status report on enamel bonding of composite, preformed laminate, and laboratory fabricated resin veneers.
Council on Dental Materials, Instruments, and Equipment. J Am Dent Assoc, 1984. 109(5): p. 762-4.
17. Bonner, P., Aesthetics gives new lease on life. Dent. Today, 1986(June).
18. Anitua, E., et al., Internal bleaching of severe tetracycline discolorations: four-year clinical evaluation.
Quintessence Int, 1990. 21(10): p. 783-8.
19. Nixon, R., Use of porcelain laminate veneers enhances foreshortened, worn teeth. Dent. Today,
1984(October).
20. Nixon, R., Using veneers expands practice. Dent. Today, 1986(May).
21. Miranda, F.J., M.G. Duncanson, Jr., and W.E. Dilts, Interfacial bonding strengths of paired composite
systems. J Prosthet Dent, 1984. 51(1): p. 29-32.
22. Chalkley, Y. and D.C. Chan, Microleakage between light-cured composites and repairs. J Prosthet Dent,
1986. 56(4): p. 441-4.
23. McLean, J.W., Clinical applications of glass-ionomer cements. Oper Dent, 1992. Suppl(5): p. 184-90.
24. McLean, J.W., The clinical use of glass-ionomer cements. Dent Clin North Am, 1992. 36(3): p. 693-711.
25. Bao, N.L., A provisional restorative technique for laminate veneer preparations [letter; comment]. J Prosthet
Dent, 1990. 63(5): p. 602-3.
26. Davis, L.G., P.D. Ashworth, and L.S. Spriggs, Psychological effects of aesthetic dental treatment. J Dent,
1998. 26(7): p. 547-54.
27. Vocaturo, A., Restoring function with porcelain laminate veneers. Dent Today, 1998. 17(4): p. 86-91.
28. Cho, G.C., T.E. Donovan, and W.W. Chee, Clinical experiences with bonded porcelain laminate veneers. J
Calif Dent Assoc, 1998. 26(2): p. 121-7.
29. Shaini, F.J., A.C. Shortall, and P.M. Marquis, Clinical performance of porcelain laminate veneers. A
retrospective evaluation over a period of 6.5 years. J Oral Rehabil, 1997. 24(8): p. 553-9.
30. Garber, D.A. and P. Adar, Securing the position of ceramic veneers in dentistry. Signature, 1997. 4(2): p. 2-4.
31. Small, B.W., Porcelain laminate veneers: Part I. Gen Dent, 1998. 46(2): p. 154-7.
32. Small, B.W., Porcelain laminate veneers: Part II. Gen Dent, 1998. 46(3): p. 244-6, 248-9.
33. Small, B.W., Porcelain laminate veneers: Part III. Gen Dent, 1998. 46(4): p. 342-7.
34. Strassler, H.E., Esthetic restoration of discolored teeth using porcelain laminate veneers. Compend Contin
Educ Dent, 1998. 19(5): p. 518-20, 522, 524-5; passim.
35. Aoshima, H., Aesthetic all-ceramic restorations: the internal live stain technique. Pract Periodontics Aesthet
Dent, 1997. 9(8): p. 861-8; quiz 870.
36. Yaman, P., et al., Effect of adding opaque porcelain on the final color of porcelain laminates. J Prosthet Dent,
1997. 77(2): p. 136-40.
37. Nixon, R.L., Masking severely tetracycline-stained teeth with ceramic laminate veneers. Pract Periodontics
Aesthet Dent, 1996. 8(3): p. 227-35; quiz 237.
38. Sadan, A. and R.R. Lemon, Combining treatment modalities for tetracycline-discolored teeth. Int J
Periodontics Restorative Dent, 1998. 18(6): p. 564-71.
39. Murchison, D.F. and R.B. Worthington, Incisal edge reattachment: literature review and treatment
perspectives. Compend Contin Educ Dent, 1998. 19(7): p. 731-4, 736, 738 passim; quiz 744.
40. Fuhrer, N. and A.D. Vardimon, Clinical analysis and treatment of spaced dentition. Pract Periodontics Aesthet
Dent, 1997. 9(5): p. 493-501; quiz 502.
41. Lacy, A.M., Application of composite resin for single-appointment anterior and posterior diastema closure.
Pract Periodontics Aesthet Dent, 1998. 10(3): p. 279-86; quiz 288.
42. Youngson, C.C., Guidelines for the preparation of porcelain laminate veneers must be applied in full
[comment]. Br Dent J, 1998. 184(11): p. 545.
43. Brunton, P.A. and N.H. Wilson, Preparations for porcelain laminate veneers in general dental practice [see
comments]. Br Dent J, 1998. 184(11): p. 553-6.
44. Wildgoose, D.G., R.B. Winstanley, and R. van Noort, The laboratory construction and teaching of ceramic
veneers: a survey. J Dent, 1997. 25(2): p. 119-23.
45. Mjor, I.A., Selection of restorative materials in general dental practice in Sweden. Acta Odontol Scand, 1997.
55(1): p. 53-7.
46. Fradeani, M., Six-year follow-up with Empress veneers. Int J Periodontics Restorative Dent, 1998. 18(3): p.
216-25.
47. Pensler, A.V., R.L. Bertolotti, and D. Miller, Building laminate veneers and fixed bridges with polymer glass
technology. Compend Contin Educ Dent, 1997. 18(7): p. 712-6, 718, 720 passim.
48. Belli, S., F.F. Tanriverdi, and E. Belli, Colour stability of three esthetic laminate materials against to different
staining agents. J Marmara Univ Dent Fac, 1997. 2(4): p. 643-8.
49. Field, E.A., The use of powdered gloves in dental practice: a cause for concern? J Dent, 1997. 25(3-4): p.
209-14.
50. Magne, P., A. Versluis, and W.H. Douglas, Effect of luting composite shrinkage and thermal loads on the
stress distribution in porcelain laminate veneers. J Prosthet Dent, 1999. 81(3): p. 335-44.

24
51. Troedson, M. and T. Derand, Shear stresses in the adhesive layer under porcelain veneers. A finite element
method study. Acta Odontol Scand, 1998. 56(5): p. 257-62.
52. Jardel, V., et al., Correlation of topography to bond strength of etched ceramic. Int J Prosthodont, 1999. 12(1):
p. 59-64.
53. Magne, P., et al., Crack propensity of porcelain laminate veneers: A simulated operatory evaluation. J
Prosthet Dent, 1999. 81(3): p. 327-34.

25