Carole Dean

CAROLE DEAN
Insula din
Caraibe
Traducerea [i adaptarea \n limba român` de
MIHNEA COLUMBEANU.
ALCRIS
Capitolul 1
– S-ar putea s`-mi fie cam greu s` te plasez, spuse \ncet

domni[oara Posenby, privind \ncruntat` hârtiile de pe birou.
Faptul c` n-ai lucrat decât pentru tat`l dumitale vitreg face s`-]i
cam lipseasc` experien]a, de[i nu \ncape nici o \ndoial` c` e[ti
eficient`. Ai dat rezultate str`lucite la probele de stenografie [i
dactilografie.
Juliet zâmbi cu am`r`ciune.
– A trebuit s` m` gr`besc, explic` ea. Când tata \mi dicta,
nu-i pl`cea s` se \ntrerup`, ca s` nu-[i piard` [irul gândurilor.
Uneori, se apuca de lucru la miezul nop]ii [i nu se mai oprea
pân` diminea]a.
– Chiar a[a?
Din vocea seac` a domni[oarei Posenby nu reie[ea con-
cluzia pe care o tr`sese imediat, [i anume, c` tat`l vitreg al lui
Juliet p`rea s` fi fost un tiran. Se vedea clar c` fata \i fusese
devotat` [i era distrus` de moartea lui. Fa]a ei tras`, cu expre-
sia pierdut`, ar`ta limpede acest lucru. Ca directoare a pro-
6 CAROLE DEAN
priei sale agen]ii de plasare, domni[oara Posenby evaluase ani

de zile oamenii de la prima vedere, iar analiza ei asupra lui
Juliet fusese extrem de precis`. Fata era o frumuse]e, desigur,
atâta lucru se vedea cu ochiul liber. Avea un trup zvelt dar cu
curbe atr`g`toare, p`r negru lung pân` la umeri, ochi viole]i
cu gene negre [i o piele luminoas` care amintea de petalele
magnoliilor. Fa]a ei era perfect oval`, cu pome]ii \nal]i [i con-
tururile armonioase ale unui model. De asemenea, avea
instinct vestimentar – purta rochia de in scrobit cu un fler
natural, dar domni[oara Posenby observase c` materialul nu
era cump`rat de mai mult de-o s`pt`mân`, f`r` e[arfa [i cor-
donul care acum \l f`ceau s` arate atât de [ic. Vârsta? Ei bine,
aceasta era mai dificil de apreciat. Din acte reie[ea c` termi-
nase colegiul [i lucrase câ]iva ani pentru tat`l ei vitreg, dar
avea o expresie ciudat de copil`roas` care exprima o inocen]`
vizibil anacronic` \n lumea aspr` a zilelor noastre.
Domni[oara Posenby nu era proast`. }inându-se perfect de
bine la cei [aizeci de ani ai ei, cu un p`r ca vata pe b`], vopsit
\n albastru ca s` se asorteze cu ochii, p`rea na[a-zân` din
poveste, pân` observai c` avea \n ochi o expresie mult prea
terestr` ca s` aib` ceva de-a face cu lumea basmelor. Acei ochi
o observau acum pe Juliet cu curiozitate, ca [i cum tocmai ar
fi auzit ceva ce-i atr`sese aten]ia.
– Va s` zic`, tat`l dumitale vitreg a fost scriitor?
– Nu tocmai, preciz` Juliet. Scria numai c`r]i [tiin]ifice.
|nainte de toate, a fost om de [tiin]`.
– Om de [tiin]`?
– Da. Specialist \n delfini.
– |n delfini? |n... pe[ti, vrei s` spui?
INSULA DIN CARAIBE 7
– Delfinii nu sunt pe[ti, o corect` Juliet zâmbind. Mul]i

oameni cred asta, pentru c` trìesc \n mare, dar de fapt sunt
mamifere. Trebuie s` respire aer din atmosfer` ca s` trìasc`
[i-[i al`pteaz` puii la fel ca oamenii.
– Chiar a[a? murmur` domni[oara Posenby. Se pare c` [tii
multe despre ei...
|n ochii lui Juliet ap`ru o lic`rire jucù[`.
– Ba bine c` nu. Am crescut \n mijlocul lor.
Privirea domni[oarei Posenby st`rui asupra acelui zâmbet,
apoi deveni gânditoare.
– Hmm... Ia stai un moment. Mi-a venit o idee care s-ar
putea s`-]i foloseasc`.
Se ridic` [i trecu \n biroul al`turat, iar Juliet \[i d`du seama,
dup` murmurul de voci, c`-[i consulta asistenta. Cu un oftat,
se relax`, gândindu-se la delfini – [i la tat`l ei vitreg, David
Graham. |n pofida impresiei pe care [i-o f`cuse domni[oara
Posenby, David Graham fusese un tat` bun, iubitor chiar, pen-
tru Juliet. N-o adoptase oficial dup` ce se c`s`torise cu mama
ei, dar aceast` decizie \i apar]inuse lui Mary Graham, care con-
siderase c` altfel l-ar fi renegat oarecum pe adev`ratul tat` al
lui Juliet.
Moartea lor recent` o l`sase pe Juliet f`r` cas` [i ocupa]ie.
Nu avuseser` niciodat` prea mul]i bani, \n pofida prestigiului
lui David Graham ca unul dintre principalii speciali[ti ai lumii
\n domeniul cetaceelor – sau, pentru neaviza]i, al marsuinilor,
delfinilor [i balenelor. Prefera cercetarea \n locul pedagogiei
[i fiecare ban câ[tigat, inclusiv drepturile de autor pentru
c`r]i, fusese investit \n aceste cercet`ri. Nu mai p`strase nimic
pentru cas` sau obiecte de uz personal.
8 CAROLE DEAN
Ultima lui carte, „Popula]ia delfinilor“, terminat` cu scurt

timp \nainte de moarte, f`cuse din David Graham o autoritate
\n domeniu recunoscut` la nivel na]ional. Plin` cu fotografii
extraordinare, constituise o relatare cald` [i afectuoas` despre
delfin, prezentându-l ca pe un prieten [i tovar`[ de via]` al
omului. David Graham fusese lùdat pentru a fi f`cut mai mult
bine delfinului, cu acea singur` carte, decât cu toate celelalte
articole [i volume publicate de-a lungul anilor.
Pu]ini oameni aveau idee despre rolul jucat de Juliet \n
realizarea c`r]ii, dar ea era aceea care transpusese textul
entuziast dar neliterar al autorului \n stilul captivant din final.
David fusese sincer surprins de popularitatea c`r]ii [i
beneficiile financiare pe care i le adusese. Ca om de [tiin]`
devotat orbe[te muncii sale de-o via]`, pentru el so]ia [i fiica
erau dou` prezen]e ne\ndoielnice. La citirea testamentului,
dup` deces, s-a constatat c` l`sase to]i banii sta]iunii de
cercetare, aflat` \n proprietatea corpora]iei care-i finan]ase
experimentele.
Mary, so]ia lui, n-ar fi dorit nici ea altceva. Când se
c`s`toriser`, Mary era asistenta de laborator a lui David,
v`duv` tân`r` cu un copil. Interesul comun pentru munca lor
f`cuse ca Juliet s` r`mân` cam neglijat`. |n copil`rie, \i ascul-
tase cu nostalgie [i sperase ca \ntr-o bun` zi s` poat` face ceva
pentru a se integra \n sfera lor de activitate. Studiase f`r`
interes [tiin]ele, la universitate, [i abia dup` absolvire, când
urmase un curs de dactilografie, g`sise o cale de a-[i ajuta
tat`l.
Moartea p`rin]ilor ei fusese subit` [i nea[teptat`. David se
scufundase de pe o nav` ancorat` la câteva mile \n largul
coastelor din San Salvador, \ncepuse s` aib` dificult`]i, iar

Mary s`rise peste bord, \ncercând s`-l salveze. Se \necaser`
amândoi. Singurul lucru care o ajutase pe Juliet s` reziste \n
acele zile fusese certitudinea faptului c` fuseser` ferici]i s`
moar` \mpreun`.
Domni[oara Posenby reveni \n birou, cu un dosar \n
mân`.
– S-ar putea s` am ceva, spuse ea cu vioiciune.
Domni[oara Short [i cu mine consider`m c` slujba asta are
[anse s` ]i se potriveasc`. Am convenit c` lipsa de experien]`
\n meserie nu va conta, de[i n-am s` men]ionez c`... ``... ai
fost angajata tat`lui dumitale vitreg. Am \ncercat s` vorbesc
cu clientul la telefon, dar e cam dificil. Nu exist` linie direct`,
\n]elegi...
O privi pe Juliet cu \ndoial`.
– Va trebui s` locuie[ti pe o insul`, domni[oar` Welborn.
– Pe o insul`!
– Da. {i trebuie s` te previn c` nu exist` alte cì de acces
spre continent decât cu vaporul sau cu elicopterul. Tamassee
nu face parte din Indiile de Vest, de[i este \n drumul liniilor
maritime spre Bahamas. E o insul` aflat` \n proprietatea unui
cet`]ean american. Crezi c` te-ar interesa?
– S-ar putea, spuse Juliet, intrigat`. |n ce const` slujba?
Domni[oara Posenby \[i consult` hârtiile.
– Se pare c` e acela[i lucru pe care-l f`ceai pentru tat`l
dumitale vitreg, asisten]` pentru compilarea [i scrierea unei
c`r]i de studii [tiin]ifice. Cercet`rile se refer` la via]a subac-
vatic`, motiv pentru care m-am gândit la dumneata.
Citi de pe hârtie:
10 CAROLE DEAN
– Nu e necesar` stenografia, dar calificarea dactilografic`

este obligatorie – [i iubirea pentru mare, plus capacitatea de
a folosi echipamentele de scufundare.
Ridic` privirea.
– Presupun c` te califici, nu?
– Da... r`spunse ezitant Juliet. Mi-a]i mai putea spune [i
altceva despre insul`?
– A[a cum am mai spus, e \n proprietatea unei persoane –
pe nume Mark Bannerman. El te va angaja.
O privi atent`.
– Când domnul Bannerman se afl` pe insul`, corespon-
den]a se aduce zilnic cu elicopterul, iar o nav` de
aprovizionare vine o dat` pe s`pt`mân`, a[a c` nu vei fi com-
plet izolat`. De asemenea, pe insul` fac escale iahturile care
navigheaz` pe apele din jur. Exist` chiar [i un mic or`[el por-
tuar. Dar, o preveni ea, s-ar putea ca or`[enii s` nu ]i se par`
prea sociabili. Nu exist` nici un fel de via]` monden`, [i nici
medic, de[i este un post de prim ajutor cu o sor`. |ns` nu vei
avea alte contacte cu lumea din afar` decât prin radio-tele-
fon.
Pe buzele lui Juliet se ivi un zâmbet fugar.
– Parc` a]i \ncerca s` m` descuraja]i...!
– Nu vreau s`-]i faci iluzii prea mari, replic` domni[oara
Posenby. I-am mai furnizat domnului Bannerman ajutoare
temporare [i, invariabil, erau dezam`gite dup` câteva zile
petrecute pe insul`. M-am gândit la aceast` slujb` când mi-ai
spus despre delfini, fiindc` pari s` fii familiarizat` cu dome-
niul. Totu[i, \n general ne este greu s` g`sim amatoare. Pe de
o parte, majoritatea tinerelor se eschiveaz` când le
men]ionez condi]iile de izolare, f`r` a mai \ntreba nimic

altceva. Iar pe de alt` parte, domni[oar` Welborn, nu uita c`
e o slujb` temporar`. {ase luni maximum, pân` când domnul
Bannerman \[i va termina cartea. |n schimb, vei primi un
salariu bun.
{i spuse o sum` care o f`cu pe Juliet s` r`mân` cu respi-
ra]ia tìat`.
– De asemenea, sunt sigur` c` [i condi]iile de munc` \n
casa Bannerman vor fi satisf`c`toare.
– Dac` nu sunt, pot oricând s` plec, r`spunse grav Juliet,
de[i ochii \i str`luceau. Ave]i dreptate, domni[oar` Posenby,
pare \ntr-adev`r ceea ce-mi doream. Primesc oferta.
Domni[oara Posenby se \ntreb` \n treac`t dac` numele lui
Mark Bannerman influen]ase decizia fetei, dup` care \ns` \[i
alung` orice b`nuial`. Nu, nu reac]ionase \n nici un fel la
auzul numelui. Mai degrab` fa]` de salariu. Era imens, pentru
o dactilograf` f`r` experien]` – dar, \n fond, Mark Bannerman
pl`tea bine pe toat` lumea. Desigur, majoritatea fetelor s-ar fi
repezit s` nu piard` ocazia de a se anjaga la un burlac
milionar, motiv pentru care domni[oara Posenby nu rostise
numele lui la \ntrevederile anterioare. Pân` acum. Postul era
greu de ocupat, dar domnul Bannerman era un om prea
important pentru ca agen]ia ei s`-[i pericliteze pozi]ia
trimi]ându-i „admiratoare“ h`mesite dup` bani [i orbite de
publicitatea care se f`cea \n jurul lui.
|n continuare, domni[oara Posenby \ncepu s`-i dea lui
Juliet explica]ii despre elicopter.
– Voi lua leg`tura cu cei de la aerodrom [i voi aranja ca
pilotul s` te a[tepte mâine diminea]`, spuse ea. |ntre timp, voi
12 CAROLE DEAN
continua s` sun pe insul`, prin radio-telefon. Dac` nu-i prind

\nainte de sosirea dumitale, nu va trebui decât s` le spui c`
te-am trimis eu.
Dup` ce p`r`si agen]ia, Juliet porni agale pe trotuar, pân`
când lumina orbitoare a soarelui o f`cu s`-[i pun` ochelarii
negri. O domina un neobi[nuit sentiment de \mplinire. Prima
ei slujb`! Iar u[urarea era atât de mare \ncât o lua cu ame]eli.
|ntr-adev`r, nu era decât un angajament temporar, dar dac` se
achita onorabil, cine putea [ti unde avea s` ajung` \n
continuare? Domni[oara Posenby sugerase c`, dup` ce termi-
na, ar fi fost posibil s` primeasc` o func]ie \n Corpora]ia
Bannerman. Juliet, pentru care impresionantul nume
„Bannerman“ nu \nsemna nimic, \n]elegea totu[i c`, dup`
p`rerea domni[oarei Posenby, aceasta era o ocazie prea bun`
pentru a o l`sa s`-i scape.
A doua zi, \n zori, Juliet se prezent` la aerodrom. Toate

lucrurile pe care le avea, toate amintirile de la p`rin]i [i
din copil`ria ei, erau \mpachetate \n cele dou` valize
vechi, b`l]ate cu etichete din zeci de porturi ale lumii.
P`rin]ii ei f`cuser` scufund`ri de pe coastele Australiei [i
ale ambelor Americi, iar Juliet era obi[nuit` s` se
deplaseze cu pu]ine lucruri [i s` nu se aga]e niciodat` de
bunurile materiale.
Fu \ndrumat` spre o cafenea mic` din spatele aerodromu-
lui. |nùntru se afla un singur client, care st`tea rezemat de
tejghea, bându-[i cafeaua [i flirtând cu chelneri]a. Purta un
trening [i avea ni[te ochelarii de protec]ie ag`]a]i la centur`.
{apca \i st`tea \mpins` ]an]o[ pe cre[tet. Chipul, mai degrab`

vesel decât ar`tos, exprima un anumit cinism \n timp ce o
privea apropiindu-se. Juliet se opri \n fa]a lui.
– Domnul Tanner?
Pilotul \n`l]` sprâncenele.
– Jack Tanner, dulcea]`, la ordinele lu’ matale. {i presupun
c` e[ti pasagera mea, nu? Domni[oara... Welborn, a[a-i? V`d c`
Mark are gusturi din ce \n ce mai bune! Bine, scumpo, \nchin`
el cu cea[ca, te felicit pentru victorie. Ai reu[it s` te-alegi c-un
zbor pân` pe Tamassee.
Juliet se \ncrunt`. |n ceea ce-o privea pe ea, respectivul vor-
bea \ntr-o limb` strìn`. Tocmai se preg`tea s` i-o spun`, când
Jack Tanner adùg`, ar`tând cu capul spre cele dou` valize, pe
care [i le l`sase lâng` u[`:
– V`d c` ]i-ai adus cam multe bagaje.
– |mi pare rù, se scuz` ea rece. Sunt prea grele? Voi sta un
timp pe insul` [i nu am unde s`-mi las toate lucrurile.
Tanner arcui o sprâncean`.
– Cum zici tu, dulcea]`, da’ am dus destul \ncoace [i-ncolo
pipi]ele lui Mark [i acum e prima oar` când v`d una a[a de
st`pân` pe sine. De obicei, nu-s chiar sigure cât de bine vor fi
primite, da’ v`d c` nu te prefaci, a[a-i? Pur [i simplu nu ]i-a tre-
cut prin minte c` s-ar putea s`-]i dea papucii. Cât de bine \l
cuno[ti? Se [tie c`-i cam n`zuros, mai ales \n materie de femei.
Juliet \l privi f`r` expresie.
– Despre ce vorbe[ti?
– Hai, domni[oar` Welborn, te rog – nu te ]ine de fi]e cu
mine. Jack e vulpoi b`trân. Le-am v`zut venind [i plecând, da’
dac`-ncerci s`-mi spui c` Mark te-a invitat, tare m-ar mai tenta
14 CAROLE DEAN
s`-]i zic c` m` min]i \n fa]`. Mark nu-[i invit` femeile pe

Tamassee – vin ele singure. E bârlogul lui [i, când se retrage
acolo, \i place s` n-aib` b`tì de cap.
– Cred c` e[ti nebun, replic` Juliet cu o voce de ghea]`.
M` duc acolo s` lucrez, nu ca s` dau prob` pentru un post
de amant` a domnului Bannerman! M-a trimis Agen]ia de
Plasare Posenby. Credeam c` [tiai toate astea! adùg` ea
iritat`. Dar, dac` nu m` crezi, sau ai vreo obiec]ie s` m`
duci pe Tamassee, din cine [tie ce motiv, \]i propun s` iei
telefonul de-acolo [i s` vorbe[ti cu domni[oara Posenby
personal. |]i va spune ea tot ceea ce vrei s` [tii, sunt
sigur`.
Tanner p`ru surprins.
– Adic`, vrei s` zici c`-i pe bune? Mi-au zis mie ìa de la
birou c` vine cineva de la Posenby – o dactilograf`, cred – da’
nu ar`]i deloc a a[a ceva. Când te-am v`zut, am crezut c`-i
doar o fent` ca s` ajungi pe insul`. Femeile \i fac mereu
poante din-astea lui Mark, s`racu’...
– Da, [tiu, spuse ea rece. |l comp`timesc pe domnul
Bannerman. |n]eleg c`-l h`r]uiesc femeile [i, sincer \]i spun,
g`sesc c` e jalnic. Cred c` e un om prost ca noaptea, dac` nu-[i
poate rezolva mai bine problemele personale.
Jack Tanner p`ru cam [ocat de aceste cuvinte, dar \[i pl`ti
repede cafeaua [i o urm` pe Juliet afar`.
|n timpul drumului, f`cu tot posibilul pentru a se reabilita
\n ochii frumoasei lui pasagere.
Vorbi despre insula de care se apropiau. Tamassee avea
cam treizeci [i ceva de kilometri lungime [i vreo [aisprezece
l`]ime, \n partea cea mai larg`, surse de ap` dulce [i un sol
bogat, m`nos. Insula fusese neocupat` \nainte de R`zboiul

Civil, când [i-o \nsu[ise un str`mo[ al familiei Bannerman,
construise un conac cu ajutorul sclavilor [i \ncepuse s` cul-
tive trestie de zah`r. Acum, zah`rul nu mai era atât de pro-
fitabil, iar Mark Bannerman, patronul corpora]iei, locuia \n
State. Totu[i, continua s` revin` la Tamassee [i Bella Vista,
casa str`mo[ilor lui, [i f`cuse mult pentru a-i ajuta pe
locuitorii insulelor. Principalul era s` creeze locuri de munc`
pentru popula]ie, dar acest lucru mergea dificil. De obicei,
tinerii plecau de-acas` cât de curând puteau, spre insulele
mari unde se g`sea mai u[or de lucru. Cei care r`mâneau pe
loc lucrau pentru Bannerman Corporation sau erau b`trâni [i
copii.
Juliet asculta fascinat` [i, când Jack \i ar`t` \n sfâr[it insula
Tamassee, \n fa]`, o privi cu interes. Avusese o istorie roman-
tic` [i, din aer, ar`ta minunat. De un verde luxuriant, cu un
drum alb care o str`b`tea pe toat` lungimea, ca o panglic`,
str`lucea ca o bijuterie pe catifeaua albastr` a m`rii. |ntr-un
cap`t al panglicii se vedea acoperi[ul unei case mari, cu mai
multe acareturi – Bella Vista. |n cel`lalt se aduna un pâlc de
cl`diri cu forme [i m`rimi diferite. Acela trebuia s` fie ora[ul
sau satul pe care-l men]ionase Jack. Juliet observ` c` se afla \n
apropierea unei lagune care se curba gra]ios spre interior, for-
mând un golf.
Elicopterul cobor\ spre un platou de aterizare din
apropierea lagunei, unde se l`s` la p`mânt ca o pas`re
stângace. Palele elicii se oprir` treptat, iar Juliet cobor\,
cam \n]epenit`. Primul lucru pe care-l remarc` fu
c`ldura \n`bu[itoare. Soarele, reflectat de nisipul alb [i
16 CAROLE DEAN
aspru, era atât de orbitor \ncât o dureau ochii, \n pofi-

da ochelarilor. Pe buza de sus [i frunte \ncepur` s`-i
ias` broboane de transpira]ie. |[i cùt` o batist` \n
po[et`.
|n timp ce st`tea ezitând astfel, cu respira]ia \ngreunat`,
v`zu o \ntindere de nisip alb [i curat, m`rginit` de palmieri [i
vegeta]ie de jungl`. Un loc fusese degajat pentru o cl`dire
joas` de piatr`, cu acoperi[ de tabl`, care ar`ta cam ca un
antrepozit. Un ponton prelung se \ntindea pe ocean [i, la
cap`tul lui, se leg`na amarat un vas de croazier`, elegant [i
bine \ntre]inut. Dincolo de antrepozit era parcat un jeep. Alt`
ma[in` nu se mai vedea, \ns` \n apropiere fuseser` l`sate [i
câteva biciclete.
Deodat`, din antrepozit ap`rur` \n fug` câ]iva oameni.
Jack, care tocmai cobora valizele, \ncepu s` dirijeze rapid
desc`rcarea elicopterului. Când veni lâng` Juliet, din
cl`dire ie[i un personaj scund [i \ndesat, care se apropie de
ei.
– Bine, scump` domni[oar` Welborn, murmur` Jack din
col]ul gurii. Nenea Jack a f`cut tot ce putea pentru dumneata.
De-acum \ncolo, te descurci singur`!
Juliet, presupunând c` noul-sosit era [eful ei, \naint`
repede, cu un zâmbet nesigur, pân` când observ` c` de fapt
era o femeie – ba mai mult, o femeie cu o expresie deloc
primitoare pe fa]a ei b`tut` de vânturi [i ploi. Purta blugi [i
fuma o ]igar` de foi lung` [i neagr`. Veni spre ei cu pa[i
\ndesa]i, \ncordat` toat` de enervare.
– Salut, Cora! strig` non[alant Jack.
Femeia \l privi \ncruntat`.
– Ce dracu’ ai mai adus acum cu tine? \ntreb` ea cu o voce

aspr`. {tii ce-a zis Mark, c` te concediaz` dac`-i mai aduci vreo
femeie pe insul`! Iar asta n-o s`-i plac` deloc. Mai bine salt-o
\napoi \n rabla aia [i du-o de unde-a venit!
– Nu, stai pu]in, Cora, nu-i deloc ceea ce crezi... \ncepu
Jack, cam plouat.
Cora se \ntoarse spre Juliet.
– Cum ai reu[it s`-l convingi s` te-aduc`? se r`sti ea.
Domnul Bannerman vine pe Tamassee ca s` aib` lini[te [i
pace. N-are chef s` se ]in` dup` el pân-aici toate matracu-
cile!
– Cora, las`-m` s` vorbesc. Au trimis-o de la Posenby.
– De la Posenby? Agen]ia de plasare? \ntreb` Cora, vizibil
ne\ncrez`toare. Pentru ce?
– A venit ca s` dactilografieze pentru Mark.
– Nu cred! declar` scurt Cora.
|ntre timp, Juliet se s`turase s` tot aud` cum se discuta
despre ea ca [i cum nici n-ar fi fost de fa]`, cum o jigneau
pentru c` era femeie [i cum o b`nuiau c` se ]inea dup`
muieraticul domn Bannerman pân` \n ascunz`toarea lui de
pe insul`. Lucrurile pe care le afla despre el \i displ`ceau tot
mai mult. Ar fi preferat s` fac` ceea ce propusese Cora – s` se
urce \n elicopter [i s` revin` la domni[oara Posenby, pentru
a-i spune c`-i era imposibil s` se angajeze. Dar nu-[i putea
permite un asemenea lux. Trebuia s` ob]in` slujba cu orice
pre]. A[a c`, refuzând cu \nc`p`]ânare s` se lase intimidat`, se
r`sti:
– Nici nu e nevoie s-o crezi! Nu [tiu cine e[ti dumneata dar,
vrei, nu vrei, am fost angajat` ca dactilograf` pentru domnul
18 CAROLE DEAN
Bannerman. Probabil n-a considerat c` era necesar s`-]i cear`

permisiunea \nainte de a m` angaja, dar dac` a[a crezi, n-ai
decât s`-l \ntrebi.
Fa]a aspr` a Corei se acoperi cu pete ro[ii.
– Pentru informarea dumitale, sunt Cora Bannerman, o
veri[oar` de-a [efului dumitale, domni[oar` Nas-pe-Sus! mârâi
ea. Datoria mea e s` opresc persoanele nedorite [i nepoftite.
|n plus, Mark \l are pe secretarul lui personal, Paul Bradford,
[i o dactilograf` numit` domni[oara Yeager. Amândoi sunt
acum la Bella Vista. De ce te-ar fi angajat pe dumneata?
Juliet nu ezit`. Dac` femeia nu [tia nimic despre cartea lui
Mark Bannerman, n-avea de gând s`-i \mbog`]easc` tocmai ea
cultura general`.
– N-ai decât s`-l \ntrebi, replic` ea. Sau poate ai prefera s`-i tele-
fonezi domni[oarei Posenby? Dac` nu e nevoie de mine, m` pot
\ntoarce cu domnul Tanner. Nu fac decât s` aplic ni[te instruc]iuni.
Pentru prima oar`, Cora p`ru nesigur`.
– Asta-i tot ce fac, mormì ea. Nu e vina mea c` n-am primit
nici o veste de la domni[oara Posenby.
– A spus c` ieri n-a putut prinde leg`tura, cât timp eram eu
la birou, dar urma s` mai \ncerce azi.
– Ieri telefonul nostru a avut o problem`, iar azi am lipsit
din birou toat` diminea]a, recunoscu Cora ar]`goas`. Cred c`
s-ar putea s` se fi \ntâmplat a[a.
Jack zâmbi.
– Deci, o la[i s` intre? \ntreb` el pe un ton obraznic.
Cora \l privi nesigur`. Se vedea clar c` ar fi preferat s-o
expedieze pe Juliet \napoi, dar nu prea avea curajul s` fac`
asta f`r` a cere permisiunea.
– Cred c` e mai bine s` r`mân`. Domni[oara Posenby nu

ne-ar fi trimis-o dac` nu era totul \n regul`.
– Perfect!
Jack se \ntoarse zâmbitor spre Juliet.
– Ei, scumpo, se pare c` s-a aranjat.
O conduse spre jeep, unde [oferul a[tepta deja la
volan.
– A[ sta s` v`d cum \]i place noua slujb`, dar azi sunt ocu-
pat. Probabil ne vom vedea mâine, sau poimânine. Pân`
atunci, ia-o u[urel [i nu te chinui prea tare.
– Mul]umesc, domnule Tanner. Mi-ai fost de mare ajutor,
spuse Juliet, urcându-se \n jeep.
– Jack, scumpo – Jack. Iar pl`cerea a fost de partea mea.
Nu vrei s`-mi spui cum te cheam`? „Domni[oara Welborn“
sun` a[a de... a[a de impersonal, parc`...
Pe buzele ei ap`ru un zâmbet fugar.
– Juliet. |]i mul]umesc \nc` o dat`, Jack.
Ultima oar` când \l v`zu, Jack \[i arunca [apca \n sus, cu un
zâmbet \ncântat pe fa]`.
Capitolul 2
Jeepul nu trecu prin ora[ ci \l ocoli, luând-o pe un drum de

coast`. Dup` câ]iva kilometri, [oferul coti spre interior,
intrând pe o poart` care ducea la o alee umbrit` de ramuri de
pe care atârnau fâ[ii unduitoare de mu[chi spaniol.
Când jeepul se opri \n fa]a unui conac cu coloane albe care
p`rea desprins de pe platoul filmului „Pe aripile vântului“, lui
Juliet i se opri respira]ia. Bella Vista \[i merita numele –
vederea era superb`, magnific` de-a dreptul. Printr-un pasaj
deschis la capete care trecea prin centrul casei, Juliet z`ri
valurile [i plajele \nsorite, \n timp ce peluzele tunse \ngrijit [i
rondurile de flori multicolore din fa]a casei se \ntindeau sub
copaci b`trâni [i maiestuo[i.
{oferul parcase \n fa]a u[ii. Cobor\ [i o ajut` [i pe ea.
– Dac` lua]i loc pe verand`, domni[oar`, eu m` duc s-o
caut pe menajer`. Se nume[te Mai. |mi va spune unde s` v`
duc bagajul.
Pe veranda umbrit` se aflau câteva balansoare de mod`

veche, acoperite cu perne de creton dolofane. Juliet se a[ez` \n
cel mai apropiat, ridicându-[i fa]a spre briza care adia prin frun-
zi[ul copacilor. Domnea o atmosfer` odihnitoare [i relaxant`.
„Cred c-o s`-mi plac` aici“, \[i spuse ea, exultând. Pentru
prima oar` de la moartea p`rin]ilor ei, \ncepea s` se simt`
lini[tit`.
Un zgomot de pa[i o f`cu s` \ntoarc` brusc capul.
De dup` col]ul casei ap`ruse un b`rbat. Era \mbr`cat prea
neglijent pentru a fi un gr`dinar, \ntr-o pereche de blugi tìa]i,
l`sa]i pe [olduri, ni[te adida[i jerpeli]i [i nimic mai mult. La
vederea ei se oprise brusc. Acum \ncepu s` urce \ncet treptele.
– Cine e[ti dumneata? \ntreb` el scurt.
Juliet ridic` b`rbia, sperând ca expresia ei dezaprobatoare
s`-i exprime impresia despre ]inuta lui. B`rbatul era \nalt, nu
avea nici un dram de gr`sime pe trup, iar prin p`rul blond [i
aspru \i str`luceau [uvi]e aurii, decolorate de soare. Nu-i
putea distinge expresia, ochii fiindu-i acoperi]i de o pereche
de ochelari de soare cu lentile mari, dar mu[chii \ncorda]i ai
obrajilor indicau c` gura ferm`, cu buze precis conturate, i se
crispase de iritare. Era unul dintre cei mai chipe[i b`rba]i pe
care-i v`zuse Juliet vreodat`, emanând o aur` de sex-appeal
masculin accentuat` de goliciunea aproape total` a trupului.
Juliet sim]i o und` de ostilitate spontan`. Se \ncord`, acut
con[tient` de pieptul musculos [i gol, acoperit cu un p`r
bogat care se \ngusta spre ombilic, dup` care disp`rea sub
betelia [ortului de blugi. Buzele b`rbatului se arcuir` sarcas-
tic, iar Juliet \[i d`du seama c` \l studiase prea st`ruitor.
Ro[ind, \[i mut` privirea.
22 CAROLE DEAN
– Te-am \ntrebat cine naiba e[ti!

Surprins` de violen]a din tonul lui, Juliet tres`ri. Pentru
prima oar`, \i trecu prin minte c` putea s` fie [eful ei, miste-
riosul domn Bannerman. Omul \[i scosese ochelarii, iar Juliet
v`zu c` avea ochi cenu[ii – [i reci ca ghea]a.
– Dumneavoastr`... sunte]i... domnul Bannerman? \ntreb`
ea, [ovìtor.
Buzele b`rbatului se sub]iar`.
– Da. {i te \ntreb pentru a treia oar`: cine e[ti dumnea-
ta?
– Juliet Welborn. Am venit aici ca s` lucrez pentru dum-
neavoastr`. Sunt dactilografa pe care a]i solicitat-o, spuse ea,
cu o grab` nervoas`.
Ochii lui Bannerman o dezbr`car` jignitor de rapid.
– Faci pe glumea]a cu mine? \ntreb` el rece. Cine te-a
trimis de fapt? Societatea local` de animatoare?
– Ce... ce-a]i spus? murmur` Juliet, cu r`suflarea tìat`.
– Ce-ai auzit.
Bannerman \[i puse ochelarii de soare la loc, reluându-[i
\nf`]i[area dezumanizat`. O privea cu un dispre] deta[at, ca pe
o omid` târându-se pe balustrada verandei.
– Cred c`, neputând cump`ra insula, mafia s-a hot`rât s`
m` \nmoaie trimi]ându-mi o femeie pentru a m` face s` m`
r`zgândesc.
– Ma... mafia? se bâlbâi uimit` Juliet.
– Nici o [ans`! Oi fi tu o gagicu]` dr`g`la[`, dar mie nu-mi
mut` nimeni gândul. Po]i s` le spui chestia asta [efilor tì.
– Nu... nu [tiu despre ce vorbi]i... [opti ea cu voce pierit`.
Privirea lui Bannerman deveni tìoas`.
– Poate c` nu [tii \ntr-adev`r, mormì el. Poate c` nici nu

]i-au spus. Dar va trebui s`-]i oferi trupul pe la alte por]i. Dac`
vrei, po]i s`-]i la[i cartea de vizit` la plecare [i-am s` te caut eu,
când mai trec prin ora[. Atunci voi avea mai mult timp.
– Domnule Bannerman, spuse \ncet Juliet, am venit aici ca
s` lucrez pentru dumneavoastr`.
– Nu zù? Iar eu \]i spun c` nu... vreau... s` lucrezi... pentru...
mine, distan]` el cuvintele, accentuând jignitor verbul. Ai b`tut
drumurile de poman`, a[a c` du-te \napoi, urc`-te \n [alup`, sau
cu ce-oi fi venit pân` aici, [i spune-i [efului tù c` nu ]ine.
Juliet privi nesigur` spre jeep, apoi din nou spre
Bannerman.
– A[a s`-i spun domni[oarei Posenby? \ntreb` ea, f`r`
inflexiuni.
Mâna lui Bannerman o apuc` de \ncheietur`, strângând-o
ca \ntr-o c`tu[`, [i o ridic` smucit \n picioare.
– Domni[oara Posenby de la agen]ie? mârâi el.
– M` doare! scânci Juliet, care avea senza]ia c` i se
sf`râmau oasele mâinii. Da, da...! ]ip` ea, gemând când strân-
soarea deveni [i mai puternic`.
– Deci a[a ai trecut de Cora! scrâ[ni printre din]i
Bannerman. Da’ [tiu c` [efii tì nu se-ncurc`! Va s` zic`, au
aflat c` folosesc agen]ia Posenby pentru angaj`ri? Pân`-]i
verific`m noi povestea, cred c` inten]ionai s` te instalezi cu
succes \n patul meu, nu?
|n clipa când Bannerman \i eliber` bra]ul, Juliet o lu` la
goan` pe scar`, pân` dincolo de jeep, unde se opri
tremurând, gata s` fug` dac` b`rbatul mai f`cea un singur pas
spre ea.
24 CAROLE DEAN
– Mitocan \ncrezut! se r`sti. Cred c` e[ti nebun, [i dum-

neata [i to]i de pe insula asta! Numai insulte [i insinu`ri aud
de la voi, de când am ajuns la aeroport [i l-am cunoscut pe
pilotul `la! Pe ce lume trì]i, tu [i gorilele tale, de crede]i c`
orice fat` \n cùtare de slujb` nu viseaz` decât o [ans` ca s`-]i
sar` tocmai ]ie \n pat? Mare te mai crezi! Ei bine, bìete, am o
surpriz` pentru dumneata! M` dezgu[ti! Personal, n-a[ lucra
pentru dumneata nici dac` ai fi ultimul b`rbat r`mas pe
P`mânt!
Bannerman \[i ag`]` degetele mari \n buzunarele blugilor
[i zâmbi sardonic, strâmbându-[i buzele sub]iri.
– Oricât ar fi de sfid`toare declara]ia asta, tot nu m`
tenteaz` s`-]i primesc provocarea, spuse el t`r`g`nat.
Vreau s` te urci \n jeep [i s` dispari de-aici. {i ai face bine
s` nu te mai \ntorci. |n caz c` nu \n]elegi engleza oame-
nilor de rând, asta \nseamn` c` te-alung de pe insul` \n
[uturi – [i pentru totdeauna! Sper c` [alupa [efului tù
\nc` n-a plecat, pentru c` altfel va trebui s` \nnoptezi la
aer curat!
– Va fi o pl`cere! replic` Juliet.
Chiar atunci, \n u[` ap`ru [oferul, urmat de o femeie \nalt`
[i distins`, cu p`rul strâns \ntr-un turban [i un [or] imaculat
peste fusta evazat`.
– Sam! Doamna pleac`. Du-o \napoi de unde ai luat-o [i
las-o acolo, cu bagaj cu tot. Am s-o sun pe domni[oara Cora ca
s-o anun].
– Am \n]eles.
– Bon voyage! \i mai ur` el sardonic lui Juliet [i se \ntoarse
hot`rât spre cas`.
Drumul \napoi fu un infern, Sam p`rând s` se r`zbune pen-

tru tonul furios pe care \i vorbise [eful lui. Când opri jeepul
lâng` antrepozit, Juliet observ` c` elicoptrul nu mai era acolo.
I se frânse inima. Pân` atunci \nc` nu-[i d`duse seama cât de
mult se baza pe sprijinul moral al lui Jack, nici cât de singur`
avea s` se simt` la vederea heliportului pustiu. Se uit` \n jur
dup` Cora [i observ` c` lâng` vasul de croazier` din cap`tul
pontonului acostase un vapora[ ruginit [i murdar de ulei, cu
un aspect deprimant.
|n acel moment, Cora ie[i pe u[`. F`r` a o \nvrednici pe
Juliet nici m`car cu o privire, ordon` pe un ton poruncitor:
– Sam! Du bagajele alea pe Lazy Lou! Domni[oara Welborn
pleac` cu c`pitanul Smith.
– Ia sta]i...! interveni Juliet, dând s`-[i ia bagajele. Cine-a
spus c` plec?
Cora o privi cu dispre].
– Mark a dat telefon adineaori [i mi-a spus c` nu [tie nimic
despre dumneata. Povestea cu domni[oara Posenby e o min-
ciun`. Nu [tiu ce urm`re[ti, domni[oar` Welborn – sau cum te-oi
fi numind – da’ aici n-o s` ]in`. Suntem obi[nui]i cu toate
[mecheriile folosite pentru a ajunge pe insula asta. Pleci cu
primul mijloc de transport, care \ntâmpl`tor e Lazy Lou. C`pita-
nul Smith a acceptat s` te duc` \napoi, ceea ce e spre norocul
dumitale, pentru c` altfel ]i-ai fi petrecut noaptea pe plaj`.
Un b`rbat \mbr`cat \n maiou murdar [i pantaloni jego[i, cu
picioarele descul]e [i \nnegrite, ie[i agale din magazie. Enorm
de gras, avea ochi mici [i rì, pierdu]i \ntre falduri de osânz`.
La vederea lui Juliet, se c`scar` cât de mult le permitea
gr`simea din jur.
26 CAROLE DEAN
– Asta-i pasagera? \ntreb` el, uluit.

– Mhm. Ai vreo obiec]ie? zâmbi sub]ire Cora.
– Pe dracu’! Mai mi[to ca-n visele mele!
Ochii \i disp`rur`, \n timp ce scotea un chi]ìt care trecea
drept râs.
– Da’ bine-o s` ne mai d`m noi \n b`rci – p` bune adic`,
nu-a[a, pui[or? adùg` el, hlizindu-se spre Juliet.
Respira]ia lui \ncins` [i viciat` o f`cu pe Juliet s` se
smuceasc` din loc.
– Nu merg cu dumneata, spuse ea r`spicat. Unde-i eli-
copterul? M` voi \ntoarce a[a cum am venit, cu domnul
Tanner.
Cora se \ntunec` la fa]`.
– Elicopterul e proprietatea firmei Bannerman [i se afl`
sub direc]ia mea, spuse ea pe un ton arogant. A plecat [i,
oricum, ai s` pleci \nainte de \ntoarcerea lui, mâine diminea]`,
curvi[tin` snoab` ce e[ti!
Fa]a \i era implacabil`, cu o lucire victorioas` \n ochi, care
ar`ta cât de mult \i pl`cea s`-[i savureze puterea.
Juliet se a[ez` ferm pe valiza cea mai mare.
– Nu m` mi[c de-aici, spuse ea cu hot`râre. Domnul
Bannerman [tie ce \ncerci s` faci?
Cora se \nro[i la fa]` de furie.
– Mi-a telefonat [i a spus c` n-ai ce cùta aici [i s` iau
m`suri ca s` p`r`se[ti insula! |ntâmpl`tor, alt` cale nu
exist`! S-ar putea s` ]i se cear` s` munce[ti pentru a-]i pl`ti
voiajul, adùg` ea cu sub\n]eles, dar pentru o cucoan` cu
talentele dumitale asta n-ar trebui s` pun` probleme. {tii,
continu` cu venin, voi, pu[toaicele, sunte]i toate la fel,
crede]i c` dac` ave]i o mutr` [i-o caroserie ca lumea, pute]i

lua de sus o iap` b`trân` ca mine. Abia am a[teptat o ocazie
s` dau [i eu ni]el cu copita [i se pare c` mi s-a ivit! Pân` s`
ajungi acas`, o s`-]i par` rù c-ai \ncercat s` te strecori pe
insula asta!
– M-a trimis aici domni[oara Posenby! insist` Juliet, dis-
perat`.
Cora nu-i lu` \n seam` cuvintele.
– Ai de gând s` te urci la bord ca o doamn`, sau vrei s` te
ia pe sus vreo doi bìe]i de pe-aici? Mie mi-e totuna. De fapt,
cred c` m-a[ distra grozav s` te v`d c`rat` ca un sac.
Juliet se ridic` \n picioare.
– Merg singur`, spuse ea, cu voce amor]it`.
|n pofida caniculei, tremura, dar porni spre debarcader,
]inându-[i capul sus.
|n timp ce se apropia de Lazy Lou, v`zu c` nava era [i mai
degradat` decât p`ruse de la distan]`. Pe alocuri, puntea era
complet mâncat` de rugin` [i peste tot z`ceau echipamente
de pescuit, l`zi, butoaie [i o g`leat` cu momeal` plin` de
sânge, \n jurul c`reia forfoteau mu[te albastre, grase. Singurul
marinar de la bord era un individ care \i rânjea strâmb, cu
balele curgându-i. Juliet se opri brusc [i se \ntoasre spre
gr`sanul care o urma \ndeaproape.
– Nu m` urc pe vasul `sta!
Când vru s` porneasc` \napoi, c`pitanul Smith \i tìe calea,
cu picioarele dep`rtate [i capul coborât, ca un taur. Chipul
unsuros \i sclipea \n lumina soarelui, iar expresia \nfierbântat`
de poft` din ochii lui mici [i rì o f`cu pe Juliet s` \ncreme-
neasc`.
28 CAROLE DEAN
– Ba ai s` te urci, feti]o, spuse el \ncet. Cora mi te-a

promis. Altundeva n-ai un-s` te duci. Sau vii cu mine, sau o
iei de-a-notu’!
– Foarte bine, atunci am s` pornesc \not! replic` Juliet cu
curaj, strângând pumnii. N-am de gând s` plec de-aici cu dum-
neata. Pân` mâine, când vine Jack Tanner, n-am s` m` mi[c
din loc. Iar dac` v` atinge]i de mine, dumneata sau femeia aia,
sau v` pune]i oamenii s`-mi fac` ceva, am s` v` bag pe to]i \n
pu[c`rie pentru r`pire!
C`pitanul se retrase, \ncurcat.
– Io nu te silesc... mârâi el. Cora a dat ordin...
– Atunci f` bine [i d`-te la o parte. Sunt cet`]ean american
[i am dreptul s` refuz, dac` nu vreau s` te \nso]esc. A[a spune
legea! adùg` ea, pentru siguran]`, b`nuind c` Smith nu se
avea tocmai bine cu poli]ia.
– Ia mai descurca]i-v` singure, voi dou`! mormì c`pitanul
Smith. Zi-i c` a[tept cinci minute ca s` te conving`, [i pe urm`
plec!
Gâfâind, Juliet porni \napoi \n lungul pontonului. Pe drum
\l \ntâlni pe Sam, care venea cu bagajele.
– |ntoarce-te [i du-le \napoi, ordon` ea.
Sam \[i d`du ochii peste cap. Tonul tìos al lui Juliet p`rea
s`-l fi impresionat, c`ci ezit`, vizibil nesigur, dup` care l`s`
valizele jos [i r`mase \n a[teptare.
Când Juliet ajunse \n fa]a ei, Cora era ro[ie de furie dar,
\nainte de a spune ceva, tân`ra vorbi prima.
– L-am prevenit pe domnul Smith c` va suporta rigorile
legii, iar acum te previn [i pe dumneata, spuse ea cu mult
calm. Nu m` urc – repet, nu m` urc – pe vasul `la. {tii ce fel
de om e c`pitanul [i ce mi se va \ntâmpla dac` m` duc cu el.

Nu cred c` un om cu reputa]ia domnului Bannerman ar
tolera a[a ceva. El, cel pu]in, trebuie s` [tie c` v` pot da \n
judecat` pe to]i pentru r`pire dac` m` urca]i pe vas cu for]a,
\mpotriva voin]ei mele. Am de gând s` r`mân aici pân`
mâine, când va veni Jack Tanner. Atunci voi p`r`si insula cu
cea mai mare pl`cere [i te asigur c` n-am s` mai revin nicio-
dat`.
– Dac` r`mâi, va trebui s` dormi pe plaj`. Voi avea grij` s`
nu te primeasc` nimeni.
Juliet o privi cu dispre].
– Am s` m` culc bucuros pe plaj`. Oricum nu sunte]i decât
o adun`tur` de obseda]i, cu to]ii, [i n-am nici un chef s` m`
\nchid \n cas` cu nici unul dintre voi!
|i \ntrerupse un strig`t din u[`. Unul dintre lucr`tori \i
f`cea Corei cu mâna.
– Domni[oar` Cora, la telefon!
Juliet \i f`cu un semn lui Sam, care se apropie \n fug`, zâm-
bind, cu bagajul.
– |ncotro, domni[oar`?
– Aici, deocamdat`. Pe urm`, du-te [i spune-i acelui...
acelui c`pitan Smith... – continu` ea, cu un fior – s` plece.
R`mân aici peste noapte.
– Am \n]eles! zâmbi Sam [i mai larg, \n timp ce o lua la fug`
spre nava acostat`. Se vedea clar c` rareori reu[ea cineva s`-i
]in` piept Corei, iar \ncântarea lui Sam \i sugera lui Juliet cât
de popular` era sora lui Mark Bannerman printre angaja]ii ei.
Se a[ez` pe bagaj, \nainte de a i se \nmuia picioarele sub
trup. Mai avea de rezolvat problema urm`toarelor dou`zeci [i
30 CAROLE DEAN
patru de ore, pân` la \ntoarcerea lui Jack. Poate c` Sam i-ar fi

recomandat un loc unde s` se duc`, dac` reu[ea s`-l \ntrebe
f`r` [tirea Corei. Sim]i un junghi nervos \n stomac când femeia
ie[i din magazie, apropiindu-se. Se ridic`, impunându-[i s`-[i
p`streze calmul. Lazy Lou plecase deja, iar Cora nu mai avea
cu ce s-o amenin]e.
Când ajunse lâng` Juliet, femeia avea o expresie de
nep`truns.
– Bine, ai câ[tigat, spuse ea scurt. R`mâi.
– Poftim?
– La telefon era domni[oara Posenby. Mi-a spus despre
slujba dumitale. S-a produs o confuzie, adùg` ea pe un ton
sfid`tor, [i nu din vina mea. Nu pentru Mark era vorba s`
lucrezi, ci pentru fratele lui mai tân`r, James. De ce nu mi-ai
spus? o \ntreb`, cu repro[.
– Fiindc` nici eu n-am [tiut, r`spunse Juliet. Dar asta nu
mai are nici o importan]`. Nu voi r`mâne aici [i n-am s` lucrez
pentru nimeni. Am de gând s` p`r`sesc insula asta cu primul
mijloc de transport civilizat care se va ivi.
– Las`, c` nu mai e cazul, mormì Cora, ursuz`. Am
vorbit [i cu James. Cred c` nici m`car nu i-a pomenit lui
Mark c`-i ceruse domni[oarei Posenby s`-i g`seasc` o dac-
tilograf`. {tii, el e om de [tiin]` [i-i cam distrat. Oricum,
te a[teapt`, a[a c` te trimit acolo cu bagajul. Te va duce
Sam.
– Degeaba, ]i-am spus c` nu r`mân [i vorbesc serios,
domni[oar` Bannerman! Fratele domnului Bannerman n-are
decât s`-[i g`seasc` alt` dactilograf`. Nu vreau s` am de-a face
nici cu el, nici cu altcineva de pe insula asta.
– Cum pofte[ti, replic` batjocoritor Cora. Dar \nchid

magazia \n vreo cinci minute.
|[i consult` ceasul-br`]ar` b`rb`tesc de la \ncheietura
groas` [i pistruiat` a mâinii.
– M` duc acas` s` m`nânc [i s`-mi fac siesta. Toate se
\nchid pentru vreo dou` ore, iar la noapte nu va fi deschis
nimic. Cap`tul `sta al insulei e \ntunecos ca iadul. Când ai s`
stai singur` pe plaj`, murind de foame [i de sete, [i dârdâind
de frig, s` nu ui]i c` ]i-am oferit un loc unde s` te duci.
– De ce \ncerci s` m` [antajezi a[a? \ntreb` Juliet.
Crezusem c` ardeai de ner`bdare s` plec. Dumnezeu e martor
cât ai \ncercat s` scapi de mine.
– Personal, nimic nu mi-ar pl`cea mai mult decât s` nu te
mai v`d, dar James a vorbit cu domni[oara Posenby [i te
a[teapt`. Se pare c` ai lucrat pentru un savant pe care el \l
admir`. Dac` nu apari, va cere s` afle motivul pentru care nu
vii [i, din p`cate, când James dore[te ceva, ob]ine, adùg` ea,
cu un zâmbet dispre]uitor. Mark i-ar da [i luna de pe cer, dac`
ar cere-o, a[a c```...
Se opri, ridicând din umeri.
– A[a c`, dac` nu r`mân, domnul Bannerman ar da vina
pe dumneata? \n]elese Juliet. Ar fi trebuit s` fii la datorie
pentru a primi mesajul domni[oarei Posenby, sau cel pu]in
s-o \ntrebi, \nainte ca ea s` m` trimit` la Bella Vista! Cred c`
]i-e cam fric`, adùg` ea [i, v`zându-i ro[ea]a din obraji,
\n]elese c` o nimerise bine. Ei bine, felicit`ri, ai reu[it s` m`
sperii. N-a[ lucra cu fratele domnului Bannerman nici pen-
tru un milion de dolari. Pur [i simplu nu vreau s` mai ajung
\n apropierea lui.
32 CAROLE DEAN
– N-ai lucra pentru Mark, insist` rug`tor Cora.

Probabil c` nici n-ai s`-l vezi. James locuie[te la o mil`
distan]` de Bella Vista. |n]elegi, lucreaz` cu delfinii [i nu
iese din laborator s`pt`mâni de-a rândul. Ce zici? con-
tinu` ea, dezn`d`jduit`. |]i promit, dac` nu-]i place
acolo, am s`-i telefonez lui Jack Tanner s` vin` dup`
dumneata imediat.
Juliet o privi f`r` convingere. Desigur, James putea s` fie la
fel de nesuferit ca fratele lui, dar se cam \ndoia. |n primul
rând, era om de [tiin]`, iar ace[tia nu se comparau cu magna]ii
macho [i arogan]i.
Dar cel mai important era faptul c` lucra cu delfinii, iar
Juliet dorea acea slujb`. Cu o asemenea munc` s-ar fi sim]it la
largul ei [i, dac` d`dea rezultate bune, i-ar fi crescut enorm
\ncrederea \n sine. Pe nea[teptate, lu` o decizie.
– Foarte bine, m` duc s` v`d care e situa]ia.
Dup` care, pentru a n-o l`sa pe Cora s` cread` c` marcase
vreun punct, o preveni:
– Domni[oara Posenby mi-a spus s` fac o \ncercare, iar
dac` nu-mi place slujba, am s-o anun].
Construc]ia joas` de beton, ridicat` aproape dup` acela[i

plan cu laboratorul tat`lui ei, p`rea ciudat de familiar`. Avea
bazine pentru delfini, o platform` de observa]ie, o pasarel`
spre ocean – toate, atât de cunoscute! Iar deasupra unui bazin
st`tea aplecat un b`rbat care ar fi putut s` fie tat`l ei. Pentru
prima oar` \n ziua aceea haotic` [i tulbur`toare, Juliet \ncepu
s` se simt` mai lini[tit`.
Omul era slab [i bronzat, \mbr`cat cu pantaloni scur]i [i

decolora]i, de doc, [i o c`ma[` larg`. Lua \nsemn`ri \ntr-un
blocnotes, dar la auzul jeepului \ntoarse repede capul. Ochii
lui alba[tri o privir` nesigur prin ochelarii cu rame de baga,
par]ial acoperi]i de o [uvi]` de p`r [aten deschis. Juliet nu
distingea nici o asem`nare cu fratele lui, decât poate \n colo-
ra]ie. Pe când tân`rul venea spre ea, cu poalele c`m`[ii
fâlfâindu-i, Juliet mai v`zu c` nu mai avea nici un nasture. |n
pofida nemul]umirii pentru felul cum fusese tratat` \n ziua
aceea, fu mi[cat`; ciudatul cercet`tor sem`na atât de mult cu
tat`l ei!
– Domni[oar` Welborn!
Când ajunse \n fa]a ei, zâmbi [i \ncepu s`-i scuture mâna
aproape \nainte ca Juliet s` se fi dat jos din jeep.
– James Bannerman, la ordinele dumneavoastr`! Nici
n-ave]i idee cât m` bucur. E atât de emo]ionant s` cunosc o
persoan` care a lucrat cu David Graham!
Dup` câte se p`rea, domni[oara Posenby nu-i spusese c`
Juliet era fiica acestuia.
– M` simt privilegiat s` g`sesc pe cineva care poate
\n]elege tot ceea ce \ncerc eu s` realizez aici. L-am... l-am
admirat pe doctorul Graham [i [tiu c` v-a instruit bine.
Chipul lui slab [i bronzat str`lucea de entuziasm.
– {i când m` gândesc c` l-a]i ajutat s` scrie „Popula]ia
delfinilor“...! E... e cel mai emo]ionant lucru care mi s-a \ntâm-
plat vreodat`!
Juliet nu-[i putu st`pâni râsul. Primirea aceasta, dup` toate
refuzurile [i insultele cu care fusese gratificat`, \i ref`cea cu
succes respectul de sine.
34 CAROLE DEAN
– Mi-a]i mai spus, zâmbi ea, \ncercând s` coboare din jeep

[i \n acela[i timp s`-[i elibereze mâna. Era obi[nuit` cu
asemenea efuziuni sentimentale. {i tat`l ei fusese la fel. Putea
fi absolut fermec`tor când \ntâlnea o persoan` care-i
\mp`rt`[ea interesele, \n pofida faptului c` nu avea talentul de
a conversa despre nimicuri.
– Veni]i, veni]i, se agit` James. Vreau s` v` ar`t delfinii. Am
patru [i cu unul, \n special, am f`cut progrese uimitoare \n
privin]a comunic`rii. Trebuie s` vede]i...
– Mai târziu, \l \ntrerupse indulgent` Juliet,
vorbindu-i aproape ca unui copil. Mai \ntâi a[ vrea s` m`
sp`l [i s` m`nânc. Probabil c` [i dumneavoastr` v` e
foame.
James o privi cam surprins.
– Nu cred... c` mi-e, spuse el nesigur, de[i am impresia c`
n-am luat prânzul.
Apoi zâmbi.
– |mi pare rù... v` rog s`-mi scuza]i lipsa de polite]e.
M-am l`sat \n voia entuziasmului. Oricum, trebuie s` v`
\mbr`ca]i cu ceva mai potrivit \nainte de a vizita delfinii. Veni]i
\n cas` s-o cunoa[te]i pe Lallie, menajera mea.
Opinia lui Juliet despre Lallie suferi o grea lovitur` când
intr` \n livingul casei, unde p`rea s` se afle [i laboratorul lui
James. Privi piezi[ mormanele de c`r]i [i periodice
\ngr`m`dite pe toate suprafe]ele disponibile, \n dezordine [i
praf. |n fa]a aparatului stereo dintr-un col], un teanc de dis-
curi se \nclina gata-gata s` se r`stoarne. Totul era plin de praf,
la care se mai adùga [i un co[ de gunoi care d`dea pe din
afar` de plin ce era.
Prin contrast, buc`t`ria mic` [i luminoas` era imaculat` [i

plin` de o arom` delicioas` care ie[ea dintr-o oal` \n clocot pe
aragaz. Lallie era o femeie \ntre dou` vârste, \mbr`cat` \ntr-o
uniform` sobr`. Când se f`cur` prezent`rile, \i strânse lui
Juliet mâna, cu un zâmbet rezervat.
– E gata masa, Lallie? \ntreb` vag James.
– E gata de mult, domnule James. Nu mai ]ine]i minte?
V-am anun]at.
– A... Da, desigur... ~`... unde-ai instalat-o pe domni[oara
Welborn?
Lallie \l privi nedumerit`.
– N-am decât un loc unde s-o instalez, adic` \n camera
mea. Nu mai ]ine]i minte? A]i spus c` pot pleca acas` \n fiecare
sear`.
James se lumin` la fa]`.
– A, da, a[a e. Ve]i folosi camera lui Lallie, domni[oar`
Welborn. V` arat` ea unde e.
Juliet se uit` spre Lallie, care \i sus]inu privirea, indiferent`.
– Veni]i, domni[oar`, s` v` conduc.
O duse pe Juliet \ntr-o camer` cu vedere spre ocean.
Con]inea o garnitur` de mobilier simpl`, de dormitor, patul
fiind acoperit cu o cuvertur` alb`, iar perdelele de tifon
fâlfâiau \n briza m`rii. Al`turi se afla o baie cu un du[. Totul
str`lucea de cur`]enie.
– V-am eliberat toate sertarele [i debaraua, o inform`
Lallie, deschizând o u[`. {i am pus un a[ternut curat, iar \n
baie sunt prosoape [i s`punuri noi. Domnul James a spus c`
ve]i sta aici cam [ase luni.
Când Juliet ezit`, Lallie se gr`bi s` adauge:
36 CAROLE DEAN
– Cu cât sta]i mai mult, cu atât e mai bine pentru mine.

Mama mea o duce cam rù cu s`n`tatea de-o vreme-ncoace [i
are nevoie de mine acas` cât se poate de mult.
– Nu voi sta mai mult decât e necesar ca s` termin`m
cartea, cred, dar \nc` nu m-am angajat c` voi \ncepe, \i explic`
Juliet.
Privirea nedumerit` a lui Lallie o f`cu s` adauge, pe un ton
defensiv:
– Mai \ntâi trebuie s` se l`mureasc` o mul]ime de
probleme...
– Dac` v` teme]i s` sta]i aici singur` cu el, asta nu e nici
o problem`! declar` Lallie f`r` ocoli[uri. N-o s` v` dea de
furc`. Doarme cam prost, iar când n-are somn ascult` dis-
curi. {i trebuie s` fie adus cu for]a la mas`. Nu m` las` s` m`
ating de lucrurile lui, dar altfel e cel mai dr`gu] om pentru
care am lucrat vreodat`, poate cu excep]ia fratelui sù, dom-
nul Mark.
Juliet se crisp`.
– Sper s` nu am nimic de-a face cu el!
Uimirea lui Lallie crescu.
– Chiar a[a...? Ei, nici o grij`, n-ave]i de ce s`-l vede]i pe
domnul Mark. Vorbe[te \n fiecare zi la telefon cu fratele lui,
dar respect` discre]ia domnului James [i-l las` \n pace. Atâta
numai c` nu-l vedem pe domnul Mark a[a de mult cum ne-ar
pl`cea. Mare p`cat...
Juliet nu era surprins` de simpatiile lui Lallie. Era firesc ca
majoritatea oamenilor de pe insul` s`-l plac` pe Mark
Bannerman. Pe ei nu-i trata ca pe o nepoftit` care sosise pe
nea[teptate ca s`-i invadeze via]a intim`. Iar dac` urma s`
r`mân` acolo, probabil ar fi fost mai \n]elept s`-[i m`soare

cuvintele \n privin]a lui Mark Bannerman. Mama ei o \nv`]ase
\ntotdeauna s` p`[easc` prudent pe teren necunoscut – la
\nceput cel pu]in.
|[i privi bagajele, schimbând diplomatic subiectul.
– |n fine, indiferent dac` plec sau r`mân, am nevoie de
un du[ [i de un prânz. Dar voi a[tepta s` discut cu dom-
nul Bannerman \nainte de a hot`r\ ce-am s` fac \n conti-
nuare.
Lallie \n]elese aluzia, iar Juliet \[i adun` lucrurile [i intr` \n
baie s` fac` du[. Când \n sfâr[it ie[i din dormitor, \mbr`cat` cu
o bluz` crem [i o fust` maro, se sim]ea o cu totul alt` per-
soan`. |[i strânsese p`rul \ntr-o coad` de cal, iar pielea \i
str`lucea de cur`]enie [i prospe]ime. James, \n`l]ând privirea
la apari]ia ei, se ridic` \ncet \n picioare, cu o expresie sur-
prins` pe chip.
Lallie era mai bun` ca buc`t`reas` decât ca menajer`.
Mâncarea era delicioas` – o salat` de fructe proaspete, spe-
cialt`]i marine [i ceai de la ghea]`, iar la sfâr[it magiun de afine
cu fri[c` groas`. Când termin`, Juliet se sim]ea complet s`tul`.
|[i d`dea seama c` masa fusese gândit` anume astfel \ncât s-o
]in` pe loc.
|n timp ce mânca, James nu vorbea, privind-o numai – dar
era atât de absent, \ncât Juliet \n]elese c` de fapt se gândea la
cine [tie ce probleme complicate de-ale lui. Dup` mas`, \ns`,
spre surprinderea ei, se ridic` [i lu` ini]iativa.
– Cred c` e cazul s` discut`m despre problemele pro-
fesionale \nainte de a merge mai departe, domni[oar`
Welborn, \ncepu el pe un ton pragmatic. Pentru \nceput,
38 CAROLE DEAN
n-ai prefera s` te numesc Juliet, iar dumneata s`-mi spui

James? E mult mai simplu, din moment ce vom lucra \mpre-
un`. {i-apoi, Lallie mi-a spus c` nu e[ti sigur` dac` vei primi
sau nu slujba asta...
Fruntea i se \nnegur` de \ngrijorare.
– Sper c` a \n]eles gre[it... A[ dori foarte mult s` r`mâi.
Ciorna c`r]ii e gata, dar am nevoie de cineva care s`-mi pun`
materialele \n ordine [i, desigur, s` le transcrie. Pari foarte
competent`. |mi dau seama c` nu avem condi]ii de lucru prea
str`lucite, dac` asta te \ngrijoreaz`. Desigur, insula e destul de
izolat`, dar domni[oara Posenby m-a asigurat c` e[ti obi[nuit`
s` lucrezi \n asemenea condi]ii. Sau e \nc` un lucru pe care nu
l-ai men]ionat...? adùg` el, nelini[tit.
|n loc de a-i r`spunde la \ntrebare, Juliet se interes`:
– Când ai vorbit cu domni[oara Posenby despre
mine?
– Azi-diminea]`. A telefonat ca s` \ntrebe dac` pari potri-
vit`. Imagineaz`-]i cât de surprins` a fost – ca [i mine – c` nu
primisem nici o veste. A \nceput s` se agite [i a insistat s`-]i
dau imediat de urm`.
– |n leg`tur` cu Cora, continu` Juliet. Era necesar s` am
de-a face cu ea?
– Deloc, r`spunse James cu o privire complice. Lucreaz` ca
func]ionar cu aprovizionarea, la antrepozit, [i se pare c` e efi-
cient` – cel pu]in, Mark e de p`rerea asta – dar e clar c` face
uneori exces de zel.
Chipul sù slab se \n`spri, amintindu-i un moment lui
Juliet de fratele lui.
„Ba bine c` nu,“ \[i spuse ea cu \nver[unare.
– Iar oamenii de la Bella Vista... continu` ea ezitant. Va tre-

bui s` am ceva de-a face cu ei?
Dac` fu surprins, James n-o ar`t`. Nesociabil din fire,
probabil c` [i pe ea o considera la fel.
– Cum dore[ti, r`spunse el serios. Dac` nu-]i place s` ai
rela]ii cu al]ii, mie \mi convine. Nici mie nu-mi place. Dar...
``... cred c` ai nevoie de timp pentru... ``... cump`r`turi [i
altele lucruri de pe continent, din când \n când...?
Juliet r`spunse afirmativ. |ncepea s` prevad` programul de
lucru care se profila, dac` se l`sa dominat` de James. Avea s`
munceasc` dou`zeci de ore pe zi, s` doarm` pe apucate, s`
m`nânce numai când c`dea de pe picioare de foame. La fel
lucrase [i tat`l ei, dar Juliet nu avea de gând s` i-o permit` [i
lui James Bannerman. A[a c` stabilir` din capul locului care
erau orele de lucru [i cele libere, dup` care James o conduse
la bazinele delfinilor.
De fapt, era un singur bazin mare, cu por]i care puteau fi
coborâte, desp`r]ind delfinii \n spa]ii separate. Pe moment,
James se concentra asupra unei femele pe care o numise Jo [i
cu care cùta s` stabileasc` un limbaj artificial, folosind un sis-
tem care avusese succes \n cazul cimpanzeilor. Cu grij`,
cobor\ o tabl` magnetic` \n ap`. Era \nsemnat` cu simboluri –
un triunghi, un cerc [i un p`trat. Jo trebuia s` aplice peste
fiecare simbol câte unul identic. Sub privirea fascinat` a lui
Juliet, Jo \not` \nainte, \mpingând cu botul un cerc metalic, [i
\l potrivi la locul lui. Dup` aceea, primi drept r`splat` un
pe[te.
James \i spuse c` Jo [i colegii ei [tiau deja s`-[i cure]e
rezervoarele, s` r`spund` la \ntreb`ri, atingând o minge ro[ie
40 CAROLE DEAN
pentru „da“ [i una albastr` pentru „nu“, [i s`-[i foloseasc`

sonarul natural parcurgând cu succes un traseu cu obstacole,
lega]i la ochi. Dar mai era mult pân` la a conversa efectiv cu ei
printr-un limbaj artificial, recunoscu vesel James, precizând c`
\n acest scop era necesar s`-i \nve]e conceptul de limbaj \n
sine.
– {i te a[tep]i s` reu[e[ti? \ntreb` Juliet.
– Desigur. Sunt \n pragul unei mari izbânzi, replic` el cu
entuziasm.
|n sinea ei, Juliet considera c` acest lucru era imposibil.
Ajunsese de mult la concluzia c` fluier`turile, oftaturile [i bol-
boroselile delfinilor nu erau decât atât [i nimic mai mult:
fluier`turi, oftaturi [i bolboroseli. {i tat`l ei fusese de aceea[i
p`rere, de[i respecta enorm inteligen]a delfinilor.
Indiferent cine avea dreptate, delfinii erau adorabili, \[i
spuse Juliet, privindu-i cum se adunau la marginea bazinului.
Se hot`r\. Era munca ei favorit`. Se pricepea. Atunci, de ce
n-ar fi r`mas? |n acela[i timp, se \ntreba totu[i dac` nu f`cea o
gre[eal`. Cel pu]in dou` persoane – Mark [i Cora Bannerman
– nu o doreau acolo. Oare \i sfida numai de hatârul lui James,
care-i amintea de David Graham? Pentru asta r`mânea pe loc?
Spera c` nu – dar dac` a[a era, hot`r\ ea f`r` tragere de inim`,
atunci \nsemna c` \[i mo[tenise mama mai mult decât crezuse.
Capitolul 3
Dup` câteva zile, Juliet \[i formase o anumit` rutin`.

Desf`[ura o activitate care-i f`cea pl`cere [i \l simpatiza pe
James. Lallie avusese dreptate – noaptea, când erau singuri \n
cas`, nu crea nici o situa]ie penibil`. Era un om agreabil [i
blând, surprinz`tor de permeabil la toate sugestiile pe care i
le f`cea ea \n leg`tur` cu cartea. Descoperi curând c`, spre
deosebire de David Graham, a c`rui iubire pentru subiectul
sù de studiu str`lucea orbitor din toate scrierile lui, stilul
literar al lui James era amorf, greoi [i obscur, poate [i fiindc`
atitudinea lui fa]` de delfini r`mânea strict [tiin]ific`. Juliet se
\ntreba de ce se mai deranjase s` scrie cartea [i nu fu surprins`
deloc s` afle c` fusese ideea lui Mark Bannerman. James o
acceptase f`r` pasiune [i-i mai spuse c` fratele lui fusese inspi-
rat de „Popula]ia delfinilor“, pe care o citise cu mare pl`cere.
Pe de alt` parte, James voia s`-[i foloseasc` textele pentru
o viitoare tez` de doctorat. |n unele momente se plângea c`
niciodat` n-avea s`-[i realizeze obiectivele, \n altele era plin de
42 CAROLE DEAN
entuziasm. Juliet descoperise c`-i era cam greu s` se adapteze

dup` toanele lui, \n perioadele când lucrau amândoi cu
delfinii. Ea nu-i putea privi numai ca pe simpli subiec]i ai unor
experimente. Pentru Juliet, delfinii erau ni[te fiin]e inimoase
[i iubitoare, fiecare cu propria lui personalitate, [i de[i James
nu-i putea vedea astfel, nu \nc`pea nici o \ndoial` cu privire la
succesele \ncerc`rilor lui de a-i face s`-i r`spund`.
Juliet nu-i spusese c` David Graham era tat`l ei vitreg.
James o \ncuraja s`-i vorbeasc` despre teoriile [i experien]ele
doctorului Graham, dar David Graham omul nu-l interesa
deloc. Poate c` [i din acest motiv Juliet nu-i men]ionase nimic
despre rela]ia lor. Celelalte motive ]ineau de faptul c` James
era un Bannerman, precum [i de ezitarea lui Juliet de a vorbi
despre moartea p`rin]ilor ei.
|n urma tragediei, r`m`sese cu o fric` patologic` de scu-
fund`ri. |n copil`rie, devenise o scufund`toare cu experien]`,
dar acum simplul gând la adâncurile \n[el`toare ale oceanului
o paraliza. Nu avea nici o leg`tur` cu \necul, ci numai cu
teama de necunoscut. |nota f`r` probleme prin bazinele
delfinilor, \ns` refuza s` se gândeasc` la ziua când James ar fi
chemat-o la o scufundare \n ocean.
Sam le aducea proviziile \n fiecare s`pt`mân` [i venea chiar
mai des la câte o cafea cu Lallie, care era m`tu[a lui. Lallie \i
spuse lui Juliet c` Sam era [i singurul taximetrist al satului. Când
aveau nevoie de serviciile lui, o sunau pe Cora. Juliet, \ns`,
prefera s` n-o fac`, iar \ntr-o zi Sam \i d`du câteva explica]ii.
– Sper c` nu mai sunte]i sup`rat` pe mine pentru ce s-a
\ntâmplat, domni[oar`, \i spuse el cu blânde]e. Nu f`ceam
decât s` respect ordinele.
– A, nu, \n nici un caz, \l asigur` Juliet. Te-am \n]eles perfect.

– Domni[oara Cora e veri[oara domnului Mark, a[a c` ea e
[efa. Vreau, nu vreau, trebuie s`-i respect ordinele, altfel
r`mân f`r` slujb`.
– Deci, vrei s` spui c` a \ncercat s` m` alunge a[a de pe
insul` la ordinul lui, nu din propria ei ini]iativ`.
Sam st`tu pe gânduri câteva momente.
– A[ zice c` da, domni[oar`. De[i poate c` domnul Mark
nu se a[tepta s`-l foloseasc` pe c`pitanul Smith. Domnul Mark
e un om cinstit, [i nu-l place pe c`pitan – [tiu sigur asta.
– Dar Cora mi-a spus c`-i aplica instruc]iunile, deci se pare
c` [tia exact ce pl`nuia ea s` fac`, insist` Juliet cu \nver[unare.
Sam ridic` din umeri.
– Dumneavoastr` o]i fi [tiind mai bine, domni[oar`, eu [tiu
numai c` mie nu mi-a pl`cut deloc. Da’ trebuia s` respect ordinele
domni[oarei Cora. |n]elege]i ce v` zic, nu-i a[a, domni[oar`?
– A, da, \n]eleg perfect.
V`zându-i expresia \n continuare tulburat`, Juliet adùg`,
pe un ton mai binevoitor:
– Crede-m` c` te \n]eleg, Sam. Dar cred c` ar fi mai bine s`
nu te solicit. S-ar putea s` nimeresc \ntr-un moment când
domnul Bannerman are nevoie de serviciile dumitale.
Sam o privi cam surprins.
– Nu [tia]i, domni[oar`? Domnul Mark a plecat. A p`r`sit
insula \n aceea[i zi când a]i venit dumneavoastr`, pe sear`.
Juliet \l privi cu ochi mari, u[urat`, surprins` [i dominat`
de multe alte emo]ii contradictorii.
– Nu, nu [tiam, spuse ea \ntr-un târziu. A plecat... pentru
totdeauna?
44 CAROLE DEAN
– Pentru totdeauna? repet` \ncet Sam. Domnul Mark nu

pleac` niciodat` pentru totdeauna. Uneori lipse[te mai mult,
alteori mai pu]in, dar mai devreme sau mai târziu tot se
\ntoarce. Nu, domni[oar`, a[ zice c` domnul Mark a plecat
pentru un timp – dar pentru totdeauna, niciodat`.
A doua zi, Juliet f`cu un nou pas. Luând m`tura ca pe o
arm`, cu un p`m`tuf de [ters praful \n cealalt` mân`, atac`
livingul, \ncepând s` m`ture, s` [tearg` [i s` pun` totul \n
ordine. Sub privirile uimite ale lui Lallie, umplu doi saci cu
gunoaie [i \i c`r` afar`, unde le arse pe toate. Revenit` \n cas`,
organiz` toate hârtiile \n dosare, mape [i plicuri de manila, iar
\n seara aceea, pentru prima oar` de la sosirea lui Juliet, Lallie
putu pune masa \n sufragerie.
Evident, James \ncepu s` urle dezn`d`jduit când v`zu ce se
\ntâmplase, dar Juliet \l lini[ti imediat, ar`tându-i dosarele.
Totu[i, James continu` s` bomb`neasc`, atât \n seara aceea cât
[i a doua zi, de[i \i cam pierise energia.
|n diminea]a urm`toare, lucrau cu delfinii, când James
abord` din nou subiectul.
– Uneori, parc-ai fi mai rea decât Mark. {i el se poart` cu
mine ca [i cum a[ avea cinci ani.
– Uneori, te por]i de parc` ai avea cinci ani, James, i-o
\ntoarse scurt Juliet. Ai nevoie de cineva care s`-]i poarte de
grij`. Lallie consider` c` nu are autoritatea de a te sili s`-]i iei
mesele la timp, sau s` te culci la ore fixe.
– Se pare c` va trebui s` stai mai mult aici, spuse el, cu o
privire complice. Când vei pleca, am s` r`mân f`r` nici un aju-
tor, Juliet. La asta te-ai gândit vreodat`? Ai reu[it s` m` faci s`
devin complet dependent de tine. Numai tu e[ti de vin`!
– A, nu, bìete, nu arunca vina \n cârca mea! r`spunse sec

Juliet. Nu m-am angajat ca guvernant`. Dac` vrei a[a ceva, \]i
propun s`-]i cau]i o so]ie.
James zâmbi. Era pentru prima oar` când \ncercase s`
glumeasc`, iar Juliet observ` surprins` cât de fermec`tor
putea fi când voia.
– |ntâmpl`tor, candidezi pentru func]ia asta? \ntreb` el zâmbind.
Juliet râse.
– Nu ]i-ai putea permite o so]ie ca mine! spuse ea, cu o
voce dezastruos de limpede, dup` cum avea s` reias` imediat.
A[ fi prea costisitoare, chiar [i pentru un Bannerman, a[a c`
po]i s` m` excluzi din calcule! \ncheie ea, stropindu-l cu ap`.
– Asta \nseamn` c` dac` ofer` pre]ul te-ar putea interesa,
domni[oar` Welborn?
Glasul, r`sunând de deasupra, era rece [i sardonic, iar
Juliet fu cât pe ce s` cad` \n bazin. Ridic` privirea, surprins`,
de-a lungul trupului lui Mark Bannerman, de la pantofii
marin`re[ti [i pantalonii de doc bleumarin cu dung` pân` la
chipul serios, \nghe]at. Se adun` pe picioare, sim]ind c`,
numai cu costumul de baie pe ea, se afla \ntr-un dezavantaj
net. De[i era absolut decent, pudibond chiar, \n fa]a privirii
cinice a lui Mark Bannerman avea senza]ia c` purta cel mai
provocator bikini.
– Mark! exclam` James, s`rind \n picioare, cu un zâmbet
larg. Ce bucurie! Nu [tiam c` urma s` vii acas`. }i-o prezint pe
noua mea asistent`, Juliet Welborn. Dac`-]i mai aminte[ti, am
angajat-o chiar \nainte de plecarea ta.
– Am cunoscut-o pe domni[oara Welborn, replic` Mark
posomorât.
46 CAROLE DEAN
Cu toate acestea, \ntinse mâna, spre surprinderea lui Juliet,

pe care bunele maniere o silir` s` i-o accepte. Privi prudent` un
moment mâna \ntins`, dup` care \n ochi \i ap`ru un lic`r vesel.
– M` scuza]i... murmur` ea politicos.
}inea \n mân` un pe[te pentru delfinul cu care lucrau. |l
arunc` \napoi \n g`leat` [i \ntinse mâna, cu o expresie grav`.
F`r` nici un comentariu, Mark Bannerman i-o strânse, apoi
se l`s` pe vine [i-[i cl`ti propria mân` \n apa din bazin.
– Iei masa cu noi, nu-i a[a, Mark? \ntreb` James cu \nsufle]ire.
– Cu pl`cere, r`spunse fratele lui, ridicându-se \n picioare.
Când am posibilitatea, n-a[ pierde pentru nimic \n lume o
mas` preg`tit` de Lallie.
– Am s`-i spun c` ai venit, va fi \ncântat`.
|n timp ce-l privea pe James \ndep`rtându-se, Mark \ntreb`
sardonic:
– Tot la noi, tot la noi, domni[oar` Welborn?
– Surprins?
– Trebuie s` recunosc c` da, spuse el inexpresiv. Munca e
grea, programul lung, zona pustie... M` a[teptam s` nu te mai
g`sesc, la \ntoarcere. Sigur, dac` ai fi lucrat pentru mine... Dar
– pentru James...? Nu, scuz`-m`, nu [i o fat` ca dumneata.
Ochii lui Juliet sclipir`.
– A, nu [tiu... r`spunse ea rece. Mi-am dat seama pe loc c`,
pentru o fat` ca mine, a fost un mare noroc s` lucrez cu cel
mai potrivit dintre fra]ii Bannerman.
Mark \[i \ngust` ochii.
– Serios?
– Chiar [i o fat` ca mine poate \n]elege sensul acestor
cuvinte, continu` ea, [i mai t`r`g`nat. {tim amândoi ce p`rere
ai despre fetele care vin pe Tamassee sperând s` pun` mâna

pe averea familiei Bannerman. Noroc c` James nu are aseme-
nea obsesii. {i-acum, dac` m` scuzi, \ncheie ea dulce, sunt
cam ocupat`.
{i, luându-[i salteaua pneumatic`, travers` pân` \n cealalt`
parte a bazinului. Fusese distractiv s` trag` tigrul de coad`,
dar expresia din ochii lui o f`cuse s` se \nfioare. Mark
Bannerman se \nfuriase, \l cuprinsese acea furie ucig`tor de
intens` a omului care nu e obi[nuit s` i se pun` cineva de-a
curmezi[ul. Probabil c`-i prinsese bine, reflect` sfid`tor Juliet,
culcându-se pe saltea.
|ntre timp James se \ntorsese, iar Juliet \l auzi
spunând:
– Lallie e \n culmea fericirii c`-[i poate demonstra talentele
culinare. Pl`nuie[te deja s` fac` desertul tù favorit.
– Dumnezeu s` ne-o ]in` pe Lallie, murmur` absent Mark.
James, cum \]i place noua ta asistent`?
– E extraordinar`, Mark! se repezi James, ne[tiind c` Juliet
\l auzea. De fapt, are chiar mai multe cuno[tin]e practice \n
materie decât mine!
– Chiar a[a?
Glasul lui Mark era netulburat, iar Juliet nu se \ndoi c` [tia
cât de bine le auzea ea fiecare cuvânt.
– Pare aproape prea frumos ca s` fie adev`rat. Mi-e greu s`
cred c` o fat` cu... ``... talentele ei s-ar putea mul]umi s` se
joace cu delfinii.
– Ei bine, a f`cut-o! replin` tìos James, \n defensiv`. Dac`-]i
\nchipui c` Juliet e o pref`cut`, n-ai decât s` te convingi, la
mas`! Vei vedea c` tot ceea ce spune e adev`rat!
48 CAROLE DEAN
– Asta [i am de gând, r`spunse Mark cu \nver[unare.

Juliet se ridic`, nedorind s` asculte continuarea discu]iilor
pe seama ei, [i intr` \n cas`.
F`cu repede un du[ [i-[i lu` pe ea o pereche de blugi [i
o c`ma[` larg`. Cu p`rul legat \ntr-o coad` de cal, ar`ta ca
o elev` curat` [i modest` – adic` exact efectul pe care \l
dorea.
Când intr` \n living, cei doi fra]i \[i beau aperitivul. James
\l asculta amuzat pe Mark, care o tachina pe Lallie \n leg`tur`
cu talentele ei culinare.
– Oricum, se pare c` cele de gospodin` ]i-au pro-
gresat, coment` el, privind \n jur. Data trecut` când
am fost aici, nici n-aveai unde s` te \ntorci, \n camera
asta.
– A, da’ nu eu am f`cut ordine, domnule Mark! Juliet a
f`cut-o. |n fiecare diminea]` face cur`]enie prin cas`, \nainte
de a ajunge eu aici.
– |nainte de venirea ta? se \ncrunt` u[or Mark.
– Noaptea stau acas`, cu familia. Juliet a luat dormitorul
meu, adùg` Lallie, \n timp ce Mark continua s-o priveasc`
lung. Nu vin decât \n timpul zilei, la munc`. A[a, se potrive[te
perfect pentru toat` lumea.
– {tii c`-n casa asta sunt numai dou` dormitoare, Mark, \i
aminti James.
– {tiam... dar uitasem... murmur` meditativ Mark,
aruncând o privire semnificativ` spre Juliet. Ce preferi s` bei,
domni[oar` Welborn?
– Un vin de Xeres, dac` se poate, r`spunse ea, a[ezându-se
pe canapea lâng` James.
– Mark nu [tia c` ai lucrat pentru David Graham, coment`

acesta. A fost impresionat, pentru c` i-a citit cartea despre
delfini [i i-a pl`cut foarte mult.
– A scris multe c`r]i despre delfini, spuse rece Juliet, dar
presupun c` te referi la „Popula]ia delfinilor“. E cea care a avut
cel mai mare succes la public.
– Exact, confirm` Mark, \ntinzându-i paharul. Am \ncercat
s` citesc [i una dintre celelalte, dar m-a plictisit. I-a dedicat-o
so]iei lui, nu?
– Da, r`spunse Juliet, jucându-se cu paharul.
– L-a ajutat [i ea s-o scrie?
– Oarecum...
– Dup` cum vorbe[ti, pari s` consideri c` s-ar fi cuvenit s`
]i-o dedice dumitale.
Juliet ridic` b`rbia, sfid`tor.
– A[a? Nu aveam inten]ia, spuse ea rece.
– E o coinciden]` uluitoare c` ai fost liber` tocmai când
James \ncepea s` caute pe cineva care s`-l ajute, remarc`
Mark. Cum ai aflat despre postul `sta?
– De la domni[oara Posenby.
– {i n-ai fi putut alege un om pe care James \l admira mai
mult decât pe Graham.
– Din fericire.
– }i-am auzit conversa]ia cu James, adineaori, [i m` \ntre-
bam dac` [i lui Graham i-ai f`cut unele dintre acelea[i servicii.
Ia s` vedem, care erau? S`-l chemi la mas`, s`-l trimi]i la cul-
care...
– Mark! exclam` James, \ncercând s`-i ia cuvintele \n glum`.
David Graham era c`s`torit, pe când eu... Juliet [i cu mine...
50 CAROLE DEAN
– Da, [tiu, replic` netulburat fratele lui. Dar, din câte [tiu,
so]ia lui nu era o femeie de cas`. Avea ceva \mpotriv` s`-l
\mpart`, domni[oar` Welborn?
Juliet p`li de furie. Degetele i se strânser` pe piciorul
paharului, \n timp ce se str`duia s`-[i p`streze calmul.
– Pot \ntreba ce leg`tur` au toate astea cu calific`rile mele,
domnule Bannerman? \ntreb` ea, cu un surâs crispat.
Zâmbetul [i tonul ei indiferent p`rur` s`-l irite, c`ci Mark
Bannerman se \ntunec` la fa]`.
– Dumnezeule, parc-ai fi de ghea]`! Ai sim]it ceva când
Graham a disp`rut peste bord? Sau, poate, ai zâmbit [i atunci?
Juliet \l privi cu gura c`scat` [i obrajii palizi de oroare.
– Cum \ndr`zne[ti?! ]ip` ea, pierzându-[i cump`tul. E[ti...
e[ti un monstru!
– Mark, nu-mi vine s` cred c` po]i fi atât de crud! exclam`
James, uitându-se de la Juliet la fratele lui. Doar nu vrei... s`...
insinuezi...
– Oare...? replic` \ncet Mark, cu o privire ca a unei fiare de prad`.
Ridicându-se, Juliet se rezem` de sp`tarul canapelei.
– Cu riscul de a fi nepoliticoas`, trebuie s` m` scuz, James.
Nu vreau s` m`nânc la aceea[i mas` cu fratele tù! declar` ea
categoric.
James o privi uluit.
– Dar... Juliet... te rog...
– Nu, nu mai spune nimic.
Ochii i se \ndreptar` spre James, \ntrucâtva mai \mblânzi]i.
– Mi s-ar opri mâncarea \n gât. Cu bine, domnule
Bannerman, adùg` ea rece. Sper s` nu te mai v`d \n timpul
cât voi mai sta pe aceast` insul`.
Revenind \n camera ei, Juliet izbucni \n plâns. „Nu mai

r`mân aici“, \[i spuse ea cu furie. „Nici m`car pentru scumpul
[i [leamp`tul de James [i pentru delfini.“ Se hot`r\ pe loc. |n
seara aceea avea s`-i \nmâneze lui James preavizul de dou`
s`pt`mâni.
|ncuiase u[a [i se felicit` pentru aceast` decizie când auzi
un cioc`nit, urmat de o zgâl]âire agitat` a clan]ei.
– Juliet! o strig` James. Vino aici! Nu-i voi mai permite lui
Mark s`-]i vorbeasc` a[a! Dac` te mai sup`r`, \i voi cere s`
plece \napoi acas`!
– Nu, James, te rog, \l implor` ea.
Ultimul lucru pe care-l dorea era s` provoace zâzanie \ntre
cei doi fra]i.
– Sunt... sunt obosit` [i prefer s` stau \n camera mea.
– Nu te cred, se \nc`p`]ân` James. E[ti sup`rat` de
insinu`rile lui Mark [i nu te condamn. Are inten]ii bune, \ns`
nu \n]elege cât de minunat m` stimulezi – nici cât de mult am
ajuns s` m` bazez pe opiniile tale. Nu-i voi mai permite s`
sugereze c` ai fi o oportunist`!
Dezn`d`jduit`, Juliet repet` acelea[i scuze. Mark putea fi [i
el lâng` u[`, auzind totul, dar n-avea ce face.
– James, crede-m` c` sunt frânt` de oboseal`. {i prefer s`
mai a[tept \nainte de a lua prânzul. Cred... cred c-am s` lucrez
un timp la carte. Spune-i lui Lallie s`-mi pun` deoparte o tav`
[i, când termin, am s` ies. Te rog, James.
|ntr-un târziu, James capitul`.
– Bine, Juliet, n-am s` te mai deranjez. Vino când te sim]i \n stare.
Un timp, Juliet lucr` la carte, apoi \mbr`c` costumul de
baie bikini, peste care \[i trase c`ma[a [i pantalonii, \[i lu`
52 CAROLE DEAN
prosopul [i ochelarii de soare [i ie[i din cas`. Alesese costu-

mul bikini ca pe o ultim` sfidare \nainte de a pleca. {i avea s`
plece; se hot`râse.
Intr` \n valuri de pe o fâ[ie de plaj` pustie, desp`r]it` de
bazinele delfinilor printr-un pâlc de palmieri, [i \not` un timp,
recapitulând \n minte toate motivele de a pleca. Peste zece
minute, sim]indu-se mai \nviorat`, ie[i. |n timp ce mergea spre
locul unde-[i l`sase hainele se opri pe nea[teptate, cu ochii
mari.
Lâng` gr`m`joara de lucruri o a[tepta Mark Bannerman.
P`rul lui auriu str`lucea \n soare, dar ochelarii negri \i ascun-
deau expresia.
– M` a[teptai? \ntreb` Juliet, cu ironie prudent`.
– Dac` tot \ntrebi, da, r`spunse el \ncet. Avem de vorbit.
– M` rog...
Juliet \[i lu` prosopul [i \ncepu s` se [tearg` repede. Se
sim]ea ru[inat` \n bikini, de[i era un costum \ntâlnit pe toate
plajele respectabile.
– De unde-ai [tiut c` sunt aici? \ntreb` ea, \n timp ce-[i
\ncheia c`ma[a, sim]ind cum ochii lui Mark \i studiau [oldurile
[i coapsele.
– Nu aici obi[nuie[ti s`-]i faci baia de dup`-amiaz`?
– Ba da... James ]i-a spus?
– Nu. Omul pe care l-am pus s` te urm`reasc`.
– Poftim? replic` Juliet, ridicând spre el o fa]` lipsit` de
expresie. Ai pus un om s` m` urm`reasc`?
– Din prima zi de când te-ai angajat pentru James.
Juliet se \nfior`.
– Dar de ce?
– }in eviden]a tuturor persoanelor [i activit`]ilor de pe

insul`, a[a c` nu te mira dac` am vrut s` fiu de dou` ori mai
sigur \n privin]a propriului meu frate. Mai ales, adùg` el
ironic, din moment ce pare s` fi c`zut \n plasa unei curvi[tine
care urze[te fel de fel de planuri.
|l privi cu gura c`scat`. {tia c` o antipatiza, c` o suspecta
chiar, dar asta... asta era de-a dreptul o s`lb`ticie! Pesemne c`
o ura de moarte.
– Deci, e[ti convins c` ai citit \n mine ca \ntr-o carte
deschis`, replic` ea sarcastic, strângând din f`lci pentru a le
st`pâni tremurul.
– Ca \ntr-o carte... foarte accesibil`, confirm` Mark. Te-ai
culcat deja cu el? schimb` el subiectul, brutal.
Obrajii lui Juliet se \nv`pìar`.
– Spionii tì nu ]i-au spus-o [i pe asta?
– Nu angajez oameni ca s`-mi spioneze propriul frate.
De-asta am venit azi aici, pentru a \ncerca s` descop`r per-
sonal ce se \ntâmpl`.
– Sper c` n-ai fost dezam`git, spuse Juliet pe un ton
t`r`g`nat, batjocoritor.
– N-am tras nici o concluzie, dar \nc` nu [tiu toate faptele.
– Serios? Nu-mi pot imagina c` ai recunoa[te c` nu [tii tot
ce e de [tiut despre femei.
– Am spus eu asta? i-o \ntoarse sec Mark. M` pricep la
femeile ca tine. Nu e greu, pentru c` toate sunte]i la fel, numai
un singur lucru v` intereseaz` – banii. |n cazul tù, ob]inu]i
cu ajutorul certificatului de c`s`torie. Dar modul de a atinge
acest scop nu e \ntotdeauna clar, ceea ce m` readuce la prima
\ntrebare. Trìe[ti cu James?
54 CAROLE DEAN
– |ntreab`-l pe el!
Juliet gâfâia zgomotos, cu ochii sc`p`rând de furie.
– {i-]i propun s` fii preg`tit s`-]i sus]ii acuza]iile! James nu-]i
va permite s` m` insul]i a[a!
– Tocmai din acest motiv n-am s`-l \ntreb. |n plus, James m-ar
min]i, dintr-un sim] cavaleresc deplasat. Are o sl`biciune pentru
tine. Trebuie s` recunosc c` e[ti abil` – de toate pentru to]i:
când ai sosit, ar`tai exact pe gustul meu, sofisticat` [i elegant`,
pe când azi – ce transformare! Ai ap`rut la mas` ca o elev`
inocent`, cum \i place unui b`rbat ca James. |l face s` se simt`
\n]elept [i protector. |n schimb, toat` diminea]a ai umblat \n cos-
tum de baie, ca s`-]i plimbi curbele trupului pe sub nasul lui...
– Pân-aici!
Juliet se ridic` \n picioare, scuturându-[i blugii de nisip.
– Plec \n clipa asta. Nu mai am de gând s` \nghit nimic de
la tine! Cora a spus c` m` trimite acas` \n clipa când vreau s`
plec. Presupun c` n-ai nici o obiec]ie dac`-i cer s` telefoneze
dup` elicopter, adùg` ea sarcastic.
Cu un gest aproape lene[, Mark o apuc` de bra], tr`gând-o
\napoi pe nisip, lâng` el.
– Nu pleci nicìeri, spuse, continuând s-o ]in` strâns de
\ncheietur`. Crezi c-am s` te las s-o [tergi a[a, creându-mi
probleme cu fratele meu?
– Pu]in \mi pas` \n ce rela]ii e[ti cu fratele tù! se r`sti
Juliet, \ncercând zadarnic s`-i desfac` degetele \ncle[tate. Nu
m` po]i opri s` plec! Oi fi tu mare mah`r pe-aici, dar nu sunt
proprietatea ta [i n-am de gând s` mai lucrez pe insula asta,
nici \n oricare alt loc unde a[ putea s` te mai v`d sau s` aud
de tine! Poluezi aerul pe care-l respir!
– Nu pleci nicìeri, repet` Mark, amuzat de zvârcolirile ei.

Dac`-]i \nchipui c` nu m-am a[teptat la reac]ia ta, e[ti o proast`.
Azi am avut o discu]ie lung` cu domni[oara Posenby. I-am spus
ce mul]umit e James de tine [i cât de bine te descurci. Mi-a
r`spuns c` i-ai scris c`-]i place slujba, a[a c` am propus s` semn`m
un contract pe [ase luni – sau pân` va fi gata cartea. V-ar proteja
[i pe tine, [i pe James, iar ea a acceptat cu pl`cere, \n calitate de
agent`. Când a auzit ce salariu sunt dispus s`-]i ofer, a fost \n
culmea fericirii, adùg` el, sardonic. A[a c`, dac` \ncerci s`
reziliezi contractul, te dau \n judecat`. |]i va fi cam greu s` te
speli de noroiul cu care am s` te \mpro[c pân` termin`m.
– N-ai fi \n stare! [opti Juliet.
– |ncearc` [i-ai z` vezi, replic` el calm.
– Ce minte vicioas` [i viclean` trebuie s` ai, ca s` urze[ti o
asemenea stratagem`! Ar fi trebuit s`-mi ascult instinctul [i s`
plec de-aici imediat.
– Poate c` ar fi fost mai bine. Acum, \ns`, e prea târziu. Nu
te las s` pleci decât dac` James se r`zgânde[te. |n momentul
de fa]`, te g`se[te minunat`, zice c` nu se mai poate descurca
f`r` tine. S-ar putea s` fie a[a. Presupun c` e[ti atât de capa-
bil` pe cât sus]ine el. Oricum, r`mâi aici – dar \n termenii sta-
bili]i de mine. Una la mân`, va fi o slujb` cu program de la
nou` la cinci. Nu vei r`mâne singur` cu el \n cas`.
Juliet tres`ri.
– Deci, despre asta era vorba! râse ea aspru. Fratele mai mare
s-a auto-numit paznic al moralei fratelui mai mic! {i fiindc` nu
avem escort`, ai presupus c` \l corup? Vai, ce... ce comme-il-faut!
Probabil \]i \nchipui c`, \n clipa când Lallie pleac`, sar \n
patul lui, a[a cum ai insinuat odat` c` a[ vrea s` fac cu tine?
56 CAROLE DEAN
– Nu [tiu. O fi adev`rat? \ntreb` el sarcastic. James e [i el

b`rbat, \n fond, [i nu prea are experien]` cu femeile ca tine.
|]i va fi u[or s`-l \mbrobode[ti.
Ochii lui Juliet se \ntunecar` de furie. Trase aer \n piept,
tremur`tor.
– Ai o p`rere exagerat` despre neamul dumitale, domnule
Bannerman. Exist` pe lumea asta destule femei care nu mor
s` se culce cu un Bannerman – necum s` se mai [i m`rite cu
unul de-alde ei!
– Eu, unul, n-am \ntâlnit nici una pân` acum, murmur` el
alene. Regret, domni[oar` Welborn, dar domni[oara Posenby
a fost o comoar` de informa]ii. A, da, mi-a zugr`vit o imagine
\nduio[`toare a ta, ca orfan` f`r` cas` [i loc de munc`.
Aproape c` auzeam viorile pe fundalul sonor.
Râse antipatic.
– Dar pari s` fii o fat` atent` s` nu scape marea ocazie.
Când ai auzit despre slujba asta [i ]i-ai dat seama c`-]i vine ca
o m`nu[`? |nainte, sau dup` ce ai terminat proiectul Graham?
Pentru o fat` istea]` ca tine nici nu era prea greu, nu-i a[a?
Când ai aflat, ai [tiut c` puteai ob]ine angajarea, cu ajutorul
calific`rilor tale speciale. Sau, dac` nu, pu]in teatru era de
ajuns ca s` \nmoi inima sensibil` a domni[oarei Posenby.
Juliet trase adânc aer \n piept. Era prea furioas` ca s` mai
vorbeasc` ra]ional.
– Am reu[it \n sfâr[it s`-]i \nchid gura? \ntreb` ironic Mark.
– |]i place s` te-auzi vorbind, ripost` ea cu \nver[unare.
Continu`, ]ine-o tot a[a pân` la cap`t, abia a[tept s` scap de
prezen]a ta. M` simt murd`rit` doar stând aici [i ascultându-te.
Buzele lui Mark se sub]iar`.
– P`cat, murmur` el, fiindc` de-acum \ncolo ne vom vedea foarte des.
– Ce vrei s` spui?
– Ai uitat? Nu vei mai locui cu James. Pân` se termin` cartea,
vei sta la Bella Vista. Voi lua m`suri s` fii dus` cu ma[ina la
sta]iune \n fiecare diminea]` [i luat` dup`-amiaza. Pentru carte,
vei lucra la Bella Vista.
– Nici nu m` gândesc!
– Ba da, a[a vei face. {i nu te deranja s` dai fuga la James,
crezând c`-]i va lua ap`rarea. Când am s`-i spun cum \]i peri-
clitezi reputa]ia locuind cu el, va fi primul care s`-mi dea drep-
tate c` e mai bine a[a. |n]elegi, James e un gentleman.
Lovit` de fermitatea ne\nduplecat` a cuvintelor lui, Juliet
izbucni cu furie:
– Nesim]it \nfumurat ce e[ti, dac`-]i \nchipui c` voi locui la
tine \n cas`, ai \nnebunit! Nici moart` nu voi accepta s`-]i v`d
mutra \n fiecare zi, [ase luni de-acum \ncolo!
– Atunci, termin` cartea cât mai repede [i vei fi liber` s`
pleci, replic` el plictisit. Voi face tot ce pot ca s`-]i u[urez
situa]ia. {i s` nu crezi c` epitetele m` \nfurie, scumpo. La
drept vorbind, e o u[urare s` v`d c` m` dete[ti atât de mult
\ncât nu-]i vei schimba tactica, \ncercând s` m` prinzi pe mine
\n gheru]ele tale lacome.
– Nu te pa[te nici un pericol, fii sigur! i-o \ntoarse ea, cu
voce de ghea]`. {i, m` crezi sau nu, e valabil [i pentru James.
Nici chiar pl`cerea de a cheltui milioanele familiei Bannerman
nu m` poate face s` te accept drept cumnat!
Capitolul 4
Juliet se mut` \n aceea[i dup`-amiaz`. James nu \ncerc` s-o

opreasc`, de[i \i p`rea rù c` pleca.
– A[ fi preferat s` nu fie necesar, spuse el am`rât. Va fi atât
de incomod, s` lucrezi pentru carte la Bella Vista, iar aici
numai diminea]a... {i-n plus, \mi vei lipsi \ngrozitor.
– Atunci, de ce nu vii [i tu la Bella Vista, James?
O privi surprins.
– Doar nu pot s` las delfinii singuri! Sunt incomparabil mai
importan]i decât sentimentele mele, sau problemele pe care
le poate cauza absen]a ta.
– E-n regul`, James, spuse Juliet, \mp`turind orbe[te
o bluz` [i \ndesându-[i pantofii \n col]urile valizei, la
nimereal`. Numai fii atât de bun [i nu face caz pentru
asta, te rog. Nici mie nu-mi convine, dar se pare c` nu am
de ales.
– Atunci, nu pleca, se repezi el. Mark n-o s` te for]eze, dac`
refuzi. {i... [i m-am gândit la o solu]ie...
– E[ti gata? \ntreb` rece Mark, din u[`.

James ro[i jenat [i, mormìnd c` trebuia s` le dea de mân-
care delfinilor, disp`ru.
Mark era furios.
– O s` mai aduc` vorba despre asta, iar data viitoare sper
s`-l pui la punct, se r`sti el. Te previn c` n-ar strica s` g`se[ti
o cale de a-l face pe James s` \n]eleag` c` nu te \ntorci aici \n
nici o \mprejurare. Altfel, am s-o fac eu \n locul tù [i n-am s`
m` port deloc cu menajamente!
Juliet \l privi sfid`toare.
– Du-te dracului, Mark Bannerman! Dac` vrei ca fratele
tù s` nu-mi cear` s` r`mân aici, n-ai decât s` i-o spui tu
\nsu]i. Nu m` amenin]a – n-am de gând s`-]i mai suport
insultele!
– Te previn s` nu \ncruci[ezi spada cu mine, scumpo, c` te
tai! replic` el, accentuând \nghe]at cuvintele. {i-acum, ia-]i
lucrurile [i s` plec`m de-aici pân` când fraierul `sta n-o s` se
am`rasc` [i mai mult.
Juliet \nchise cataramele valizei [i se \ntoarse spre el, cu
fa]a \mpietrit` \ntr-o masc` ostil`.
– Sunt gata.
Mark nu mai spuse nimic pân` când ajunser` la Bella Vista.
Parcând jeepul \n fa]`, s`ri jos, spunând:
– Intr`, eu pun s`-]i ia bagajele. E[ti a[teptat`.
Pentru prima oar`, Juliet se \ntreb` dac` nu cumva totul
era un vicle[ug complicat. Oare Mark Bannerman o adusese
acolo fiindc` o dorea pentru el? Dar, nu. Pe chipul acela rece
[i ne\nduplecat nu se citea decât dispre]. Nu o pândea nici un
pericol.
60 CAROLE DEAN
O \ntâmpin` o femeie cu fa]` simpl` [i piele t`b`cit`, ochi

blânzi [i un zâmbet fermec`tor.
– Bine ai venit! Dumneata trebuie s` fii Juliet Welborn, nu-i
a[a? Eu sunt Daisy Yeager.
– Aha...! E[ti dactilografa, nu?
Daisy zâmbi [i mai larg.
– A[a ai auzit? De la Cora Bannerman, cred...
– Nu e adev`rat?
– A, ba da, sunt [i dactilograf`, r`punse ea, zâmbind ca [i
cum ar fi g`sit-o pe Cora foarte amuzant`.
– Ai f`cut cuno[tin]` cu Daisy, domni[oar` Welborn?
\ntreb` Mark, care ap`ruse \n spatele femeii mai vârst-
nice, cuprinzând-o afectuos cu un bra] pe dup` umeri.
Ce zici, Daisy, n-ar fi mai bine s-o numim Juliet? con-
tinu` el, mieros. |n fond, va sta la noi un timp [i vrem s`
se simt` ca acas`. Daisy e indispensabila mea mân`
dreapt`, Juliet, adùg`. Cred c` o persoan` ca ea se
nume[te secretar` particular`. {tiu c`, dac` a[ pierde-o,
Bannerman Corporation s-ar \mpotmoli imediat. A lucrat
pentru tat`l meu [i m-a \nv`]at tot ceea ce [tiu, de[i
acum \l instruie[te pe tân`rul Paul ca s` preia o parte din
\ndatoriri.
Juliet, care era uluit` de schimbarea de atitudine a lui Mark
Bannerman, mormì un r`spuns nedeslu[it.
– Apropo de Paul, Daisy, el unde e?
Daisy f`cu o mutr` rùt`cioas`.
– A, e pe-aici pe undeva, dar o s-apar` el singur dup` ce o
vede pe Juliet.
Mark p`ru descump`nit.
– Serios? se \ncrunt` el u[or. O conduci tu pe Juliet \n camera

ei, Daisy? Va sta \n Camera Albastr`. Asigur`-te c` nu-i lipse[te
nimic, spune-i la ce or` se serve[te cina [i a[a mai departe.
|ntre timp, eu m` duc s`-l caut pe Paul.
|n timp ce o urma pe Daisy, Juliet avu \n sfâr[it ocazia s` observe
locurile. V`zu c` propor]iile casei erau armonioase, iar mobilierul
includea câteva antichit`]i nepre]uite. Nimic nu se potrivea cu
impresia ei despre Mark Bannerman [i, cu toate c` \nc`perile erau
pline, nu d`deau acea senza]ie de sufocare din casa lui James.
– E frumos aici, murmur` ea.
– A, da, \ncuviin]` vesel` Daisy. Casa a fost construit` de un
str`mo[ de-al lui Mark, care a fost pirat, unul dintre corsarii
reginei Elizabet |ntâi. A v`zut insula [i s-a \ndr`gostit de ea.
Când s-a c`s`torit, [i-a adus aici so]ia [i a construit pentru ea
Bella Vista. So]ia lui era spaniol`. |n timp ce traversa oceanul
ca s` se m`rite cu un b`rbat pe care i-l aleseser` p`rin]ii,
Thomas Bannerman a atacat corabia [i a furat bog`]iile [i pe
tân`ra viitoare mireas`.
– Pare scenariul unui film de cap` [i spad`, coment` cu
scepticism Juliet.
– Cu deosebirea c`, \ntâmpl`tor, e adev`rat. Uite-i: Thomas
[i Carlotta.
Juliet [i Daisy se oprir` \n fa]a unor portrete vechi, pictate
de acela[i artist. Unul reprezenta un gentleman \n m`t`suri [i
dantele, cu peruc` blond` [i mâna rezemat` pe garda spadei.
Ar`ta ca un pirat, arogant, periculos, un om care captura ce-i
poftea inima, f`r` s`-i pese de nimeni. So]ia lui era o tân`r`
frumoas`, cu ochi negri [i blânzi, zâmbet senin [i o mantil` de
dantel` pe umeri.
62 CAROLE DEAN
– Nu pare nefericit`, observ` Juliet.

– Nici n-a fost. L-a iubit foarte mult. Se spune c`, la
moartea lui, a \nceput s` ]in` doliu permanent [i n-a mai
p`r`sit niciodat` insula.
– Recunosc la Thomas tr`s`turile lui Mark Bannerman, dar
cu James nu seam`n` deloc, continu` Juliet, gânditoare.
– Bine\n]eles c` nu. James nu este un Bannerman.
Juliet o privi [ocat`. |n acela[i timp, cuvintele ei r`spun-
deau multor \ntreb`ri care o nedumeriser`. Deosebirile dintre
fra]i, de exemplu. James era blând, cu o \nc`p`]ânare care nu
avea nimic din t`ria de caracter a lui Mark Bannerman. De
asemenea, James era delicat [i plin de considera]ie, pe când
Mark era aspru [i crud.
– Nu pot spune c` sunt surprins`, coment` ea sec.
Daisy o privi \ngândurat`.
– James a fost adoptat de Stephen, tat`l lui Mark, \n
copil`rie. Caroline murise când Mark avea zece ani, iar
Stephen s-a \nsurat cu mama lui James, Lisa, dintr-un singur
motiv – pentru ca fiul lui s` aib` o mam`.
Trase aer \n piept, adânc, scurt.
– A fost un dezastru. Pe-atunci, Mark avea doisprezece ani,
iar James, vreo patru. De la \nceput, Lisa a fugit de orice
r`spundere. Ea [i Stephen au murit \ntr-un accident de
ma[in`, când Mark era student \n anul \ntâi la Harvard,
l`sându-l cu grija cre[terii lui James – o povar` \ngrozitoare
pentru un bìat de optsprezece ani. Desigur, Stephen i-a l`sat
lui Mark mo[tenirea familiei Bannerman, dar James a profitat
uneori, bazându-se prea mult pe Mark. Poate fi foarte dificil.
De exemplu, se simte atras de femei nepotrivite pentru el.
Juliet o privi cu ochi mari. Era nebun`? James... [i femei nepo-

trivite? Bine, dar ar fi fost ca un mielu[el nevinovat pe lâng` ele!
– |mi dau seama c` nu-]i vine a m` crede, zâmbi f`r` chef
Daisy. N-a fost tocmai din vina lui James, dar a avut unele
probleme cu femeile. Pare o prad` u[oar` pentru orice indi-
vid` care apare [i \l vede ca pe un drum u[or spre averea
Bannerman. Mark a trebuit s`-l salveze de mai multe ori.
De[i p`rea nefiresc pentru James, Juliet fu nevoit` s`
recunoasc`, f`r` tragere de inim`, c` Mark Bannerman putea
avea oarecum dreptate când \[i f`cea griji \n leg`tur` cu posi-
bilul ei efect asupra lui James. Se p`rea c` acesta era foarte
susceptibil la influen]ele feminine – dar, orice-ar fi crezut
fratele lui, nu era un afemeiat. Nu-i f`cuse nici un avans sexu-
al, \n schimb reac]ionase fa]` de interesul ei pentru munca lui.
Iar dac` Mark Bannerman \[i \nchipuia c` putea opri acest
lucru, atunci nu-l cuno[tea pe James!
– {i mai e problema asta de-acum, continu` Daisy. Mark [i-a
c`lcat pe inim` [i a acceptat ca James s` \ntrerup` doi ani uni-
versitatea, ca s` se ocupe de proiectul `sta cu delfinii. A aprobat
numai cu condi]ia ca James s` lucreze doar doi ani, nu mai mult,
la teoria pe care \ncearc` s-o dovedeasc`. Totu[i, e \ngrijorat.
– Domnul Bannerman \[i ia foarte \n serios sarcinile,
coment` sec Juliet.
– N-are \ncotro. |n cea mai mare parte a timpului, James e
prins \n tot felul de \ncurc`turi, iar Mark se teme c` oamenii
profit` de el.
– Femeile? \ntreb` grav Juliet.
Daisy, \ns`, \i observ` zâmbetul pe care \ncerca s` [i-l
st`pâneasc`.
64 CAROLE DEAN
– Bine, râzi dac` vrei! {tiu c` ]i se pare ridicol, dar James

poate crea o mul]ime de probleme. Iar dac` Mark repede
oamenii uneori, o face fiindc` \ncearc` s` stârpeasc` rùl de la
\nceput. Crede-m` pe cuvânt!
|ntre timp, ajunseser` la u[a dormitorului lui Juliet.
– Cum \]i place camera? \ntreb` Daisy, schimbând pe
nea[teptate subiectul.
Numele Camerei Albastre provenea de la accentele de
culoare ale mobilei [i din baia al`turat`. Ferestrele [i balconul
d`deau spre o gr`din` de trandafiri bine \ngrijit`, cu o fântân`
[i statui. Juliet fu pl`cut surprins`. Se a[teptase ca Mark
Bannerman s-o cazeze \n vreo mansard`.
– E foarte frumoas`, spuse ea cu admira]ie.
– Este una dintre cele mai frumoase camere din cas`.
– A ta nu e la fel?
– Una dintre calit`]ile lui Mark, r`spunse evaziv Daisy, e c`
insist` ca [i subordona]ii lui s` aib` condi]ii la fel de conforta-
bile ca el. Invita]ii primesc camere mici, cu baie pe hol. Dar
camera asta e rezervat` pentru... oaspe]ii favori]i ai lui Mark.
|n]elegi, e vecin` cu a lui.
Juliet o privi p`trunz`tor, cam nelini[tit` de expresia ei.
– Te superi dac`-]i pun o \ntrebare, Juliet? Sper s` n-o con-
sideri deplasat`, dar \mi place ca totul s` fie clar, a[a c` nu te
voi lua pe ocolite.
Când Juliet continu` s-o priveasc` rece, Daisy urm` calm`:
– Mark a pus cumva ochii pe tine? Povestea asta cu repu-
ta]ia ta e doar o scuz` ca s` te aduc` aici? C` doar, \n zilele
noastre, nim`nui nu-i mai pas` de a[a ceva.
Juliet ezit`, apoi r`spunse:
– Sunt aici pentru c` Mark Bannerman se teme c`, dac`

r`mân cu James, l-a[ convinge s` se \nsoare cu mine.
– Nu po]i vorbi serios! exclam` Daisy, nevenindu-i s`
cread`. Dar e absurd! De ce s-ar \mpotrivi ca James s` se
c`s`toreasc`? A spus de-atâtea ori c` ar fi cel mai bun lucru
care i s-ar putea \ntâmpla.
– Dar nu cu una ca mine! |n]elegi, m` crede ahtiat` dup`
averi, nimfoman` [i altele la fel de nepl`cute. Cu alte cvinte,
c` am ticluit cu deliberare o campanie pentru a m` m`rita cu
James, [tiind c` domni[oara Posenby avea s` fie impresionat`
de calific`rile mele. |n]elegi, \nainte am lucrat cu un specialist
\n domeniul delfinilor. Dup` p`rerea lui Mark, când am aflat
c` James avea nevoie de o dactilograf`, mi-am dat demisia [i
m-am hot`rât s` vin aici ca s` m` m`rit cu el.
Se \ntrerupse, c`ci Daisy se pr`bu[ise \ntr-un fotoliu, râzând.
– Asta chiar c` sun` ca un film! O melodram` din-alea
siropoase, cu femei care alearg` s` se c`p`tuiasc`!
Se [terse la ochi.
– Mark nu e nebun, [i nici prost nu e, \n nici un caz! Chiar
crede toate prostiile astea, vrei s` spui?
– Te asigur c` da. {i dac` nu e nici nebun, nici prost, atunci
ce are? Parc-ar fi obsedat c` fiecare femeie care pune piciorul
pe insula asta e hot`rât` s` \nha]e un Bannerman!
Daisy oft`.
– Din p`cate, mult prea des se \ntâmpl` a[a. |n ora[, uneori
a trebuit s` angajeze un bodyguard. Exist` unele femei care pur
[i simplu nu rezist` provoc`rii. |mi pare atât de rù, Juliet, c`
trebuie s` tragi ponoasele. De obicei, Mark judec` limpede, dar
a trecut recent printr-o experien]` foarte nepl`cut`. O adoles-
66 CAROLE DEAN
cent` a mituit o servitoare ca s` se strecoare \n dormitorul lui.

L-a amenin]at c`-l acuz` de viol, droguri, fel de fel de porc`rii,
dac` n-o pl`tea sau n-o ]inea cu el. Mama ei urzise totul, [i a
ie[it o \ntreag` \ncurc`tur`! {i n-avea decât cincisprezece ani!
Juliet se cutremur`.
– Dar ce-am f`cut ca s` m` cread` [i pe mine \n stare de a[a ceva?
– Probabil nimic. Ai spus c` ac]iona \n interesul lui James,
nu-i a[a? Dac` a crezut c` afectai sau amenin]ai lini[tea lui
James, e firesc s` fi intervenit. |n]elegi, mama lui James...
Se opri, ezitând.
– Continu`! \i ceru Juliet, iritat`. Nu te po]i \ntrerupe aici, dac`
tot ai \nceput. Ce leg`tur` are mama lui James cu toate astea?
– Era... a[a cum ai spus tu. Stephen Bannerman s-a
\ndr`gostit de o femeie despre care credea c` avea s`-l
iubeasc`, pe el [i pe fiul lui, iar pe ea n-o interesau decât banii
[i n-a trecut mult pân` când s-a aflat. Nici m`car la propriul ei
copil nu ]inea prea mult. Avea aman]i, iar asta l-a distrus pe
Stephen, care era un om foarte mândru. M` tem c`, de pe
urma ei, Mark a r`mas cu o concep]ie deformat` despre c`sni-
cie. A fost cu atât mai rù cu cât Lisa era la volanul ma[inii
când a c`zut de pe falez` [i au murit amândoi. Era beat`.
Juliet t`cu, asimilând cele aflate. |mpotriva propriei voin]e,
\i era oarecum mil` de Mark Bannerman. Poate c` numai
iubirea pentru James \l anima, oricât de debusolate i-ar fi fost
inten]iile... Descoperise [i ea cât de u[or era s` aib` senti-
mente protectoare fa]` de James.
Când ridic` ochii, v`zu c` Daisy o privea stânjenit`.
– Ce s-a \ntâmplat? \ntreb` Juliet cu am`r`ciune. |]i dore[ti s`
nu-mi fi dezv`luit secretele familiei? |]i dau cuvântul meu c` nu voi
vorbi despre ni[te lucruri care mi-au fost spuse cu titlu confiden]ial.
– Da, te cred, recunoscu Daisy, dar a[ fi preferat \ntr-adev`r
s` nu-]i vorbesc despre copil`ria lui Mark. Te face s`-]i fie mil`
de el, nu-i a[a?
– |ntr-adev`r. Nu pentru asta ai f`cut-o?
– Cred c` da, dar a fost o prostie. E[ti o fat` frumoas` [i,
de asemenea, foarte vulnerabil` \n rela]iile cu oamenii. Prin
urmare, atâta vreme cât \l urai pe Mark, erai blindat` \n fa]a
lui. Mai ]ii minte ce ]i-am spus despre camera asta? C` de obi-
cei le este rezervat` oaspe]ilor lui favori]i? |n aceea[i categorie
poate intra [i o femeie care \l intereseaz` pe plan sentimental.
Nu sunt sigur` dac` e cazul, dar mi-e team`, Juliet – pentru
tine. E un om dur, o preveni ea. {i nu se code[te s` te
foloseasc` f`r` scrupule, pentru ca la sfâr[it s` te \nl`ture cu
nep`sare. Nu te l`sa \nmuiat` de mila pentru el, altfel se va
folosi [i de asta. Nu fi vulnerabil` – va profita. Eu ]in la el ca
la un fiu, dar \i cunosc defectele. Te va distruge, Juliet, dac`
cedezi \n fa]a lui fie [i doar cu un pas. Te rog, n-o face.
Juliet zâmbi. De unde i-o fi venit lui Daisy ideea c` Mark
Bannerman avea o asemenea putere? Dar avea inten]ii bune,
chiar dac` se \n[ela amarnic \n privin]a lui.
– Nici o grij`, Daisy, o asigur` ea cu blânde]e. N-am s` m`
\ndr`gostesc de Mark Bannerman – pe cuvânt de onoare, nu
e genul meu. Dar m` bucur pentru tot ce mi-ai spus, poate
fiindc` de-acum \ncolo n-am s`-l mai ur`sc atât de tare. Nu-mi
place s` ur`sc oamenii – m` face s` m` simt rù. {i, Daisy,
adùg` ea zâmbind, s` [tii c` am vorbit serios. Nu exist` nici
cel mai mic risc de a m` \ndr`gosti vreodat` de Mark
Bannerman!
Capitolul 5
|n seara aceea, Juliet lu` pe ea o fust` de culoarea stridiilor

[i o bluz` cu mâneci lungi, de m`tase. Le purtase la multe
petreceri ale corpului didactic din universitate, dar din p`cate
nu ar`tau atât de modest pe cât ar fi dorit. Nimic nu-i putea
ascunde str`lucirea pielii aurii [i a p`rului negru-alb`strui.
Privindu-se \n oglind`, se sim]i vag nemul]umit`. Voise s`
arate discret [i demn, dar nu-[i putea ascunde str`lucirea
emo]ionat` a ochilor. Nu avea nici o leg`tur` cu felul cum se
aranjase, ci numai cu conflictul dintre ea [i Mark Bannerman.
Nu avea nevoie de avertismentul lui Daisy din acea dup`-
amiaz` pentru a [ti c` se \ndrepta spre un dezastru, dac` s-ar
fi l`sat cucerit` de farmecul lui. Dar, atâta vreme cât se urau
unul pe altul, nu exista nici un pericol. Mark Bannerman era
un tic`los arogant [i nimic nu i-ar fi putut schimba lui Juliet
p`rerea despre el.
La parter, \i g`si pe Daisy [i un tân`r, bându-[i aperitivele.
Daisy i-l prezent` ca fiind Paul Bradford, secretarul lui Mark.
Mark, \i explic` ea, era ocupat cu un partener de afaceri care

sosise pe nea[teptate \n aceea[i dup`-amiaz`, cu so]ia, dornic
ca Mark s` investeasc` ni[te bani \n firma lui.
– Domnul Alexander duce cu el munc` de l`murire \n birou,
dar \[i r`ce[te gura de poman`, coment` sec Daisy. N-are nici o
[ans` s`-l conving`.
– Domnului Bannerman \i place s` dezam`geasc` oamenii?
\ntreb` suav Juliet.
– A[teapt` s`-l cuno[ti pe Alexander, \nainte de a-i lua
ap`rarea, o preveni tìos Daisy. Mark are reputa]ia de a fi un
om cinstit, \n cercurile de afaceri, dar Alexander nu prea. Au
for]at nota, angajând un pilot ca s`-i aduc` [i au reu[it cumva
s` treac` [i de Cora. Mark \i va expedia acas` mâine la prima
or`. Nu-i plac oamenii care se auto-invit` pe Tamassee.
– Mare p`cat, replic` Juliet. |i va trimite s` se culce pe
plaj`?
– Poftim?
– Nimic.
Lu` o sorbitur` din pahar, zâmbindu-i lui Paul.
– |mi place bùtura asta. Ce este?
– O combina]ie local`, cu rom. Celor mai multe femei le
place, \ntrucât con]ine fructe [i ment`. Dar ai grij`, face
moarte de om – dup` dou` pahare, ]i s-a rupt filmul! zâmbi
Paul. La hotel, e specialitatea casei.
– La hotel? La care hotel?
Paul [i Daisy se uitar` unul la altul [i izbucnir` \n râs. Daisy
r`spunse:
– Nu [tii despre hotel? E o relicv`, trebuie s`-l vezi, altfel
nu ]i-ar veni a crede.
70 CAROLE DEAN
– Chiar a[a, e un hotel care func]ioneaz`? Pe Tamassee?

– Cred c` are vreo dou` camere locuibile, chicoti Daisy. Iar
buc`tarul poate servi o mas` \n plus – dac` e anun]at din
timp. De fapt, face un pe[te-spad` delicios.
Juliet era uluit`. Un hotel! Iar Cora, la ordinele lui Mark
Bannerman, o amenin]ase c` avea s-o oblige s` doarm` pe
plaj`! |nc` un punct de trecut pe r`bojul faptelor pentru care
le purta pic`.
– Daisy! Fata asta crede c` vorbe[ti despre un hotel
adev`rat! râse Paul, v`zând expresia lui Juliet. Crede-m` pe
cuvânt, Juliet, nici nu se compar`. A fost construit la
\nceputul secolului [i de-atunci nimeni nu s-a mai atins de el.
|n camere sunt ventilatoare sub tavan, hârtii de mu[te, paturi
de fier, nu exist` curent electric, iar singura baie e pe hol – o
cad` cu gheare [i instala]ii de pe vremea bunicii. Spa]iile
publice primesc curent de la un generator [i exist` un fel de
bar... o tejghea lung` de mahon din Honduras, cu o bar` de
alam`. }i-ai f`cut o idee?
– Cred c` da, râse Juliet.
– N-ai vrea s` lu`m cina acolo mâine sear`?
|nainte ca Juliet s` r`spund`, intr` Mark Bannerman, cu
oaspe]ii lui. Juliet observ` c` auzise invita]ia lui Paul [i era
nemul]umit. Se vedea clar c` avea chef de ceart`.
Oaspe]ii \i displ`cur` lui Juliet din prima clip` [i, \ntrucât
o tratau cu indiferen]`, nu g`si nici un motiv pentru a fi politi-
coas`. John Alexander era un om de afaceri rece [i calculat, iar
so]ia lui, Stella, o blond` plictisit` cu ochi alba[tri [i duri,
purta o rochie neagr` [ic care l`sa s` i se vad` uluitor de mult
din trupul slab [i bronzat.
Din fericire, Paul era amuzant [i sociabil. Juliet \l asculta cu

pl`cere, neobservând cât de des se uita Mark spre ei,
\ntunecându-se tot mai mult la fa]` de fiecare dat` când
râdeau.
|n cele din urm`, \i \ntrerupse cu glas aspru:
– Paul! Avem nevoie de tine aici!
Ridicând privirea, surprins`, Juliet v`zu pe chipul lui o
expresie de dezaprobare \nghe]at`. Doamne sfinte, era un om
imposibil! Se comporta ca un \nso]itor de companie din epoca
victorian`!
Paul, cam deconcertat, se ridic` imediat, dar nu \nainte de
a-i [opti:
– S` nu pleci.
|ns` nu se mai \ntoarse. Mark \l re]inu lâng` el pân` la ora
cinei, dup` care Juliet se pomeni a[ezat` la mas` \ntre amfitri-
on [i John Alexander. De[i nu ob]inuse ceea ce dorea,
Alexander nu se sfia s` monopolizeze conversa]ia, cu discu]ii
de afaceri. |n ceea ce-o privea pe so]ia lui, ea o ignora pe Juliet
cu des`vâr[ire. Era cea mai nepl`cut` cin` pe care o \ndurase
vreodat`, iar la sfâr[it Juliet clocotea de indignare.
|n timp ce ie[eau din sufragerie, Paul se apropie de ea,
zâmbind am`rât.
– Se pare c` \n seara asta n-am noroc. {i nici mâine. Mark
vrea s`-i conduc la aeroport [i s` m` asigur c` pleac`. N-am s`
m` mai \ntorc.
Juliet ajunsese la cap`tul r`bd`rii.
– Nu [tiam c` \n atribu]iile tale intr` [i rolul de doic`,
remarc` ea sarcastic.
Paul ro[i, jenat.
72 CAROLE DEAN
– Eu nu fac decât ce mi se cere... spuse el, rigid. E un mare

noroc s` am ocazia de a lucra cu Mark Bannerman [i pentru
nimic \n lume nu mi-a[ periclita func]ia. |mi pare rù c` tre-
buie s` ne schimb`m planurile, dar...
|ntre timp, Juliet \ncepuse s` se simt` vinovat`.
– Iart`-m`, spuse ea repede. E-n regul`, r`mâne pe alt`
dat`.
– Ascult`, continu` Paul cu \nsufle]ire, ce zici, ai putea
s`-]i iei liber [i s` vii cu mine? Putem merge la un restau-
rant, s` mânc`m, s` dans`m, s` st`m acolo o noapte... Ce
zici?
Suna tentant, dar Juliet ezit` totu[i. Paul se gr`bi s-o
\ntrebe:
– Nu e[ti liber` \n weekend?
– Ba da, desigur... Numai c`...
Numai c` nu-[i putea permite pre]ul unei camere de hotel
\n plin sezon turistic, [i chiar dac` Paul Bradford credea c` ar
fi stat \mpreun`, era hot`rât` s`-[i pl`teasc` singur` toate chel-
tuielile. Se hot`r\ s` fie sincer`.
– Ascult`, mi-ar pl`cea s` vin, dar nu am bani de hotel. Alt`
dat`, când voi putea pl`ti...
Paul o \ntrerupse imediat:
– A, dac`-i numai atât, \]i dau eu bani cu \mprumut.
– Nu te-a[ l`sa s` faci asta, spuse ea categoric.
– Prostii! Daisy [i cu mine ne \mprumut`m tot timpul.
Mereu i se termin` banii de ]ig`ri.
– Ai dificult`]i financiare, Juliet? interveni un glas
t`r`g`nat, plin de sub\n]eles.
Juliet se r`suci \n loc.
– Câtu[i de pu]in, r`spunse ea scurt. Sau, \n orice caz, nimic serios.

– |ncerc s-o conving s` accepte un \mprumut, explic` nevi-
novat Paul.
Ochii lui Mark o privir` lung, gânditor, pe sub pleoapele l`sate.
– {i ai vreo obiec]ie, Juliet?
Paul, care nu sim]ea tensiunea dintre cei doi, se repezi
entuziast:
– {tiu cum facem! Sora mea locuie[te cu so]ul ei \n Keys. Te vor
primi la ei cu pl`cere! O sun imediat ce ajungem acolo! Ce p`rere ai?
– O p`rere excelent`, abia a[tept s` scap de-aici!
Un dr`cu[or rùt`cios o f`cu pe Juliet s` se \ntoarc` spre
Mark, pentru a-l \ntreba dulce:
– Nu e[ti de acord, domnule Bannerman?
– C` abia a[tep]i s` scapi de mine? ripost` el sardonic. Da,
m` a[teptam la asta, mai devreme sau mai târziu. Nu e[ti genul
de fat` care s` reziste mult timp pe Tamassee.
Juliet se sim]i atins`, dar nu-[i putea permite s` r`spund`
atâta timp cât juc`torii de bridge \nc` mai erau \n camer`.
Totu[i, la plecare, \l opri.
– O clip`, domnule Bannerman! Cred c` am dreptul la o
explica]ie [i o scuz`!
Mark \n`l]` sprâncenele.
– O scuz`? repet` el. Pentru ce ]i-a[ datora scuze, Juliet?
Juliet nu se mai putu st`pâni.
– Da, ai dreptate – m` insul]i atât de frecvent \ncât e greu
s` alegem un exemplu anume! Dar \mi datorezi explica]ii pen-
tru atitudinea dumitale jignitoare de adineaori, când vorbeam
cu Paul Bradford!
Mark o privi nep`s`tor.
74 CAROLE DEAN
– N-am nici o obiec]ie s` stai de vorb` cu Paul Bradford,

atâta timp cât r`mâne]i la un nivel impersonal. Dar nu sunt de
acord s` te joci cu sentimentele lui. La fel ca James, e un tân`r
vulnerabil. Nu-]i permit s` te folose[ti de el numai pentru a
m` sâcâi pe mine. E prea susceptibil.
– Ca s` te sâcâi pe tine! exclam` Juliet, oripilat`. Cum
\ndr`zne[ti s` insinuezi a[a ceva?
– E evident c` asta \ncerci s` faci, murmur` el plictisit. Ai
face orice ca s` te r`zbuni pe mine pentru c` ]i-am dejucat
planurile cu James. {i, incidental, pentru a \ncerca s`-mi
atragi aten]ia asupra ta. Dar nu ]ine, draga mea. Nu m`
interesezi câtu[i de pu]in, nici ca amant`, nici ca distrac]ie
ocazional`.
O m`sur` cu o privire rece, apoi zâmbi.
– Nu e[ti genul meu.
Juliet avea senza]ia c`-i exploda cre[tetul capului. Era efec-
tul acelui zâmbet. Cu un efort deliberat, \[i control` furia.
Dac` voia s` \nving`, trebuia s`-[i p`streze sângele rece. A[a
c`, \ncet, calm, zâmbi [i ea.
– Te rog, acord`-mi m`car creditul de a fi [tiut asta de la
bun \nceput, murmur` ea languros. Dar trebuie s` recuno[ti
c` Paul e o partid` bun`.
Ochii lui Mark se \ngustar`.
– Mi-a povestit multe despre el \n seara asta, continu`
Juliet. Prezentabil, fiu al unui agent imobiliar bogat din Miami
– ooo, ce mai partiiid`! gânguri ea. {i deja e foarte impre-
sionat de mine! Mi-ar fi atât de simplu ca, \ntr-un singur week-
end, s`-i creez... cum s` spun... anumite obliga]ii fa]` de mine.
Desigur, veniturile lui nu se compar` cu milioanele familiei
Bannerman, adùg` \ntr-o doar`, cu o privire piezi[` spre

chipul \ntunecat al lui Mark, dar poate ar fi mai \n]elept s`
renun] la James [i s` m` concentrez asupra unui b`rbat ca
Paul.
Expresia din ochii lui p`rea gata s-o spulbere. Totu[i, Mark
nu f`cu decât s-o \ntrebe dur:
– |ndr`zne[ti s` m` sfidezi?
– De ce nu? Chiar crezi c` m` po]i opri?
Inima \i b`tea cu repeziciune. Acel joc cu pericolul o
\nfrico[a, dar \i [i d`dea o senza]ie \mb`t`toare de triumf,
dându-[i seama c` \l \nfuriase pân` aproape de limita la care-[i
pierdea controlul.
– Pot s`-ncerc.
– Probabil. Dar dac` dai un ordin clar, spunându-i lui Paul
s` nu se apropie de mine, va dori s` [tie de ce. Iar dac`-i spui,
nu cred c` te va crede. Nu toat` lumea m` consider` un mon-
stru, a[a ca tine. Pân` [i Daisy consider` c` ai prejudec`]i!
Oricum, va fi interesant s` vedem care dintre noi câ[tig`, nu-i
a[a?
Mark nu r`spunse. Ochii lui cenu[ii o priveau cu o expre-
sie de admira]ie stranie \n adâncurile lor.
|ncrez`toare \n puterile ei, Juliet continu` pe acela[i ton
persiflant:
– Paul este \ntr-adev`r \nvior`tor de inocent, nu crezi? Nu
ca b`rba]ii pe care-i cuceresc de obicei, desigur, dar \mi mai
place [i mie s` schimb din când \n când.
|[i studie unghiile, acoperindu-[i un c`scat lene[.
– |nc` nu m-am hot`rât dac` s` iau o camer` de hotel sau
s` accept o invita]ie la sora lui. Mi-ar cam complica planurile,
76 CAROLE DEAN
\ns` la urma urmei respectabilitatea e totul, când se dore[te

un certificat de c`s`torie, nu-i a[a? adùg` ea, cu o nevinov`]ie
mieroas`.
– Cred c` ai face mai bine s`-l excluzi pe Paul din planurile
tale.
Mark p`rea s`-[i fi reg`sit buna dispozi]ie. |n ochii lui se
z`rea chiar [i o lucire de umor.
– M-am r`zgândit. Paul nu mai pleac` nicìeri. |i va con-
duce Daisy pe so]ii Alexander. Desigur, dac` vrei, po]i merge
\n ora[ cu Daisy, dar te previn c` n-o prea intereseaz` via]a de
noapte.
Juliet \l privi lung. „Pentru numele lui Dumnezeu,“ \[i
spuse ea buim`cit`, „chiar m` ia \n serios? De cinci minute
\ndrug numai aiureli, iar el crede tot ce-i spun!“ Cât credea c`
o putea ]ine departe de Paul, dac` ar fi interesat-o \ntr-adev`r
o rela]ie cu el?
Ridic` din umeri, plictisit`.
– N-am bani s` merg cu Daisy, cum [tii foarte bine. |mi
pl`te[ti salariu, deci [tii c` a sosit termenul. {i cred c` acum,
o dat` ce ai aflat c` nu mai am nici un ban, m` vei amâna
numai din rùtate.
Mark nu r`spunse. Ridicând privirea, Juliet v`zu c` se uita
la ea cu o expresie gânditoare.
– De ce-ai plecat dup` moartea lui Graham? \ntreb` el pe
nea[teptate.
– Voiam o schimbare, r`spunse scurt Juliet.
– O schimbare? Pentru c` moartea lui te [ocase prea rù?
– Chiar ]i-e imposibil s-o crezi? replic` ea, cu vocea
\nghe]at`.
– Imposibil? Nu, dar ar fi foarte reprobabil, \n anumite \mprejur`ri.

– Reprobabil? De ce? {i \n ce \mprejur`ri?
|n loc de a-i r`spunde, Mark continu`:
– M-am uitat prin documentele laboratorului lui David
Graham. |n caz c` te \ntrebi cum am putut, afl` c` \l finan]a
o filial` a firmei Bannerman, a[a c` aveam acces la toate
actele lui financiare. Am descoperit c` erai protejata lui
Graham, \ncep`toare, neinstruit`, f`r` experien]` \n dome-
niul [tiin]ific. David Graham \]i pl`tea salariul din buzunarul
lui. Cu alte cuvinte, te \ntre]inea. To]i ceilal]i membri ai
echipei erau profesioni[ti, inclusiv so]ia lui Graham. Tu erai
singura amatoare. A[a c` te \ntreb din nou, domni[oar`
Welborn: de ce?
– Cred c` mi-o vei spune tot tu, r`spunse ea cu voce tul-
burat`. Nu m` \ndoiesc c` mintea ta meschin` [i viclean` a [i
ajuns la o concluzie inteligent`.
– Dac` ]ii cu tot dinadinsul... Cred c` ai fost amanta lui
Graham.
{ocul o izbi ca o lovitur` fizic`, nùcind-o. Era ulti-
mul lucru pe care s-ar fi a[teptat s`-l aud`. Crezuse c`
Mark Bannerman descoperise c` era fiica lui David
Graham. Cu un ]ip`t de furie, Juliet strânse pumnii,
aruncând fl`c`ri din ochi. Cum s` poat` nega o acuza]ie
atât de obscen`?
– Cum \]i permi]i? E[ti... e[ti pervers! E[ti incalificabil!
N-am... niciodat`... \[i iubea so]ia! Nici unul dintre ei n-a avut
de-a face cu altcineva!
Mark o privea f`r` urm` de remu[care, \nregistrându-i
[ocul [i oroarea cu ochii lui cenu[ii.
78 CAROLE DEAN
– Foarte bine, atunci n-a fost Graham, spuse el simplu. Dar

tot a fost cineva – sau ceva – la mijloc. {i nu \ncerca s` spui c`
mi se pare. Te crispezi ori de câte ori aduc vorba de Graham,
sau de scufundarea aceea.
Ochii lui p`reau dou` faruri, \ncercând s`-i depisteze gân-
durile. Juliet \i sus]inu privirea, plin` de ur`, cu obrajii arzân-
du-i ca focul. Se cutremura la gândul de a-i spune ceva despre
ea \ns`[i sau p`rin]ii ei. Niciodat` n-avea s`-i spun` adev`rul,
niciodat`, niciodat`!
– Du-te dracului! arunc` ea, cu o voce grea de ur`.
Mark zâmbi, \ncet, cu o pl`cere diabolic`.
– Poate-am s` m` duc, murmur` el. Sau poate ne vom duce
\mpreun`. |n orice caz, po]i s`-]i p`strezi secretele. Nu m`
preocup` prea mult trecutul tù, nici b`rba]ii de-atunci.
|ncepând de-acum, propun s` fiu singurul b`rbat din viitorul
tù. Te \ntrebai de ce am g`sit reprobabil` durerea ta dup`
Graham? Pentru c` nu-mi place s` \mpart cu nimeni ceea ce-mi
doresc, [i mai ales cu un mort.
Juliet se holb` la el [ocat`, nesigur` c` auzise bine, sim]ind
cum un val de ro[ea]` i se ridica pe gât [i peste chip.
– Ai... ai \nnebunit! Acum cinci minute m` urai!
Ochii lui lic`rir` amuza]i.
– Iar apoi am descoperit c` te doresc, spuse el, senin. |n
timp ce \ndrugai basmul `la \n leg`tur` cu Paul. |mi plac
femeile care au sim]ul umorului.
– {tii ceva, domnule Bannerman? E[ti periculos... mur-
mur` Juliet, sufocat`. Faci toate astea numai fiindc` vrei s` m`
despar]i de James?
Mark se \ntunec` la fa]`.
– Nu-l amesteca pe James. N-are nici o leg`tur`.

– Dumnezeule, e[ti \n stare de orice ca s`-l protejezi!
– Motivele sunt neclare chiar [i pentru mine, se \ncrunt`
el, dar te asigur c` protec]ia lui James nu face parte dintre ele.
{i nu sunt atât de altruist pe cât pari s` m` crezi. N-am de gând
s`-l las nici pe James [i nici pe Paul Bradford s` te aib`. E[ti a
mea.
Juliet \[i ridic` mâinile la obrajii aprin[i.
– C-ce... vrei s` spui?
– |]i doreai un weekend pe continent, a[a-i? Ei bine, \]i ofer
eu unul.
– De ce... cum?
– Pl`tind generos pentru pl`cerea companiei tale.
– Nu... nu \n]eleg ce vrei s` spui, murmur` Juliet, cu voce
tremur`toare.
– Cred c` m-am exprimat destul de clar. Am spus c` te
doresc [i [tiu c` nu-]i sunt tocmai indiferent. Weekendul
`sta ar putea fi un interludiu pl`cut pentru amândoi, \n
timp ce ne... ``... explor`m reciproc sentimentele. {i,
cine [tie? Dac` descoperim c` pl`cerea e la fel de reci-
proc`, a[a cum m` a[tept, s-ar putea s` aranj`m ceva mai
permanent.
Juliet trase aer \n piept, prelung. Se mai calmase, de[i
inima continua s`-i bat` sufocant de repede.
– |mi ceri s` m` m`rit cu dumneata, domnule Bannerman,
sau s`-]i fiu amant`?
Mark \n`l]` sprâncenele.
– |n nici un caz nu te cer \n c`s`torie, domni[oar` Welborn,
spuse el sec. Dar, dac` pui securitatea pe primul plan, pot s`-]i
80 CAROLE DEAN
reamintesc c` banii au propriile lor garan]ii? {i pot s` fiu foarte ge-

neros cu cineva care m` satisface. |]i promit c` nu vei fi dezam`git`.
Juliet ro[i din nou, umilit` de indiferen]a lui
dispre]uitoare. Era o proast`. Singur` se b`gase la ap`, numai
fiindc` temperamentul ei inflamabil o \nver[unase s`
riposteze contra lui Mark Bannerman. Cutremurat` de ur`,
vorbi cu o voce pe care nici chiar ea nu [i-o recuno[tea.
– Regret, domnule Bannerman, dar nu ]ine, spuse, cu un
zâmbet ca o caricatur` grotesc`. Cred c` nu-]i mai r`mâne
decât s` accep]i faptul c` nici m`car pl`cerea de a-]i cheltui
banii nu poate \ndulci aversiunea pe care mi-o inspiri.
– |ncerci s` m` provoci? \ntreb` el \ncet.
– Vorbind pe engleze[te, \ncerc s` scap de pe insula asta
spunându-]i câteva adev`ruri despre dumneata \nsu]i!
– |mi permi]i [i mie acela[i privilegiu?
– C` ceea ce sim]i acum nu este aversiune, te asigur,
declar` el, cu un zâmbet feroce.
Juliet \l p`lmui. Era un gest disperat, care o f`cu s`
\n]eleag` pe dat` c` gre[ise, când \i v`zu ochii luminându-se
cu o expresie de satisfac]ie desfrânat`.
– Nu refuz niciodat` o provocare, spuse el cu glas \ngro[at.
O cuprinse \n bra]e, u[or de parc` ar fi fost o p`pu[`. Juliet
\i mai d`du o palm`, \nnebunit`, dar Mark era preg`tit.
Degetele i se strânser` cu cruzime, f`când-o s` paralizeze de
durere. }ip`tul ascu]it de furie \i fu \n`bu[it de gura lui
l`sându-se peste a ei. Era o s`rutare brutal`, o agresiune, o
pedeaps`, ca [i cum Juliet ar fi fost femeie cump`rat` pentru
o noapte. Apucând-o de [olduri, Mark o trase spre el cu
insolen]` violent`, turtindu-i sânii moi peste mu[chii ca piatra

ai pieptului lui. Juliet se zb`tu cu furie, \ncercând s` evite
mângâierile aspre impuse cu for]a trupului ei ostil, dar \n cele
din urm` acesta o tr`d`, reac]ionând cu un tremur intens. |n
momentul când capitul`, cu buzele \nmuindu-i-se sub ale lui,
s`rutul deveni mai insistent, primind r`spunsul pe care-l
cùtase. Mark \[i desprinse gura de a ei [i-i \nclin` capul pe
spate, \ncepând s`-i presare pe gât s`rut`ri fierbin]i [i lacome.
Juliet era ame]it`, buimac`, plutind pe un ocean de
senza]ii. Auzi o serie de gâfâieli r`gu[ite [i-[i d`du seama cu
oroare c` era propria ei respira]ie. Deodat`, Mark o \mpinse
violent \n l`turi, iar [ocul separ`rii fizice fu atât de pârjolitor
\ncât Juliet avu impresia c`-[i pierduse o parte din ea \ns`[i.
Deschise \ncet ochii. Mark o privea, cu obrajii \nro[i]i [i
pieptul ridicându-i-se [i coborând \ntr-o respira]ie accelerat`.
Dar era st`pân pe situa]ie. Juliet cobor\ privirea spre sine
\ns`[i, f`r` s` \n]eleag`. Bluza \i era par]ial descheiat`,
dezv`luindu-i jenant de mult pieptul, iar sfârcurile \ncordate i
se conturau viu prin m`tasea lipit` de piele.
– Data viitoare n-ai s` m` mai provoci, spuse Mark cu glas aspru.
Juliet ro[i, trecându-[i peste gur` o mân` tremur`toare.
– Cum ai putut...? \ntreb` ea cu voce gâtuit`. Am... am s`
plec de-aici... chiar mâine! Nu-mi pas` ce faci, n-am s` mai stau
nici m`car o zi!
– Nu pleci nicìeri, r`spunse el sec.
– Ba plec! Am s`... am s` plec chiar [i dac` trebuie s-o iau \not!
– Dac` pleci, niciodat` n-ai s` mai g`se[ti de lucru, \]i dau
cuvântul meu, insist` el, ne\nduplecat.
|l privi uluit`.
82 CAROLE DEAN
– Nu te cred!
– F` bine [i crede-m`. Am s` te distrug.
Juliet trase aer \n piept, prelung, tremur`tor.
– Exagerezi, spuse ea cu dispre].
– Eu nu exagerez niciodat`.
Buzele lui Juliet se strânser`.
– Foarte bine, r`mân. Dar numai fiindc` nu vreau s`-l las
pe James \ncurcat.
– James n-are nici un amestec, replic` Mark, cu gura strâm-
bat` sardonic. R`mâi fiindc` a[a spun eu.
Juliet ezit`.
– Numai dac`-mi promi]i c` n-ai s` m` mai s`ru]i niciodat`
a[a.
Expresia lui dur` se [terse, iar \n ochi \i sclipi o lucire
amuzat`.
– Bine, spuse el cu dispre], \]i promit – n-am s` te mai
s`rut niciodat` a[a. Mai bine zis, atâta vreme cât n-ai s` m` mai
provoci.
Aruncându-i o privire de ur` arz`toare, Juliet trecu pe
lâng` el, spre scar`. Ajuns` \n camera ei, \ncuie u[a [i se trân-
ti pe pat, \ncercând s`-[i vin` \n fire. Treptat, respira]ia i se
calm`, iar b`tìle inimii \i revenir` la normal, de[i \nc` mai
sim]ea ap`sarea gurii lui Mark peste a ei [i trupul continua
s-o furnice dup` mângâierile pe care i le impusese el. {i, \n
mod incredibil la \nceput, mintea ei nùcit` \ncepu s` accepte
ceea ce se \ntâmplase: era fata pe care Mark Bannerman o
\nsemnase ca fiind a lui.
Capitolul 6
Când cobor\ la micul dejun, Juliet o g`si pe Daisy singur`

la mas`. Era nervoas`, c`ci tocmai aflase c` urma s`-i conduc`
pe so]ii Alexander la aeroport. De asemenea, primise dis-
pozi]ie s` rezerve loc pentru Paul la o curs` comercial` spre
New York, a doua zi.
– De ce? \ntreb` Juliet.
Daisy ridic` din umeri.
– Ordinele lui Mark. Azi-diminea]` era prost dispus. Când
am \ncercat s` discut cu el, parc-a[ fi pornit pe un câmp de
mine. Mai \ntâi a dat peste cap toate aranjamentele,
trimi]ându-m` pe mine \n locul lui Paul, apoi mi-a spus s` m`
\ntorc aici cât mai curând posibil.
Atâta despre sugestia lui ca Juliet s` petreac` un weekend
relaxant \n ora[, cu Daisy! Nu c` ar fi tentat-o, dar...
– De ce-l expediaz` pe Paul? insist` ea.
– |ntreab`-m` s` te-ntreb, replic` Daisy, evitându-i privirea.
Dar [tiu de ce trebuie s` m` \ntorc eu disear`.
– Serios? De ce?
84 CAROLE DEAN
– Ca s`-]i asigur escorta, desigur. Bine i-ar mai fi stat, s` te

ia de lâng` James din lipsa unei persoane de escort`, pentru
ca apoi s` r`mâi aici f`r` nici una.
Escort`, vezi s` nu! \[i spuse Juliet cu dispre]. Oare ce-ar fi
zis Daisy dac` [tia ce se \ntâmplase cu adev`rat \n seara tre-
cut`?
|ntre timp, Daisy se ridicase, preg`tindu-se s` plece.
– Acum trebuie s` m` duc. Nu ard de ner`bdare, dar...
F`cu o mutr` plictisit`.
– Vor fi dezam`gi]i [i, \n consecin]`, irita]i. Individa aia e o
idioat`, prea proast` ca s`-[i dea seama c` toat` curtea pe care
i-a f`cut-o lui Mark n-a reu[it decât s`-l \ndep`rteze [i de ea, [i
de b`rbatu-sù – de toat` afacerea, \n fond. Azi nu lucrezi, nu-i
a[a? continu` ea. Ce-ar fi s` vii cu mine pân`-n ora[, sau s`-l
chemi pe Sam? Acolo nu sunt prea multe de v`zut, dup` cum
ai aflat asear`, dar exist` un magazin mixt unde se vând de
toate, inclusiv un sortiment agreabil de produse locale. {i po]i
bea un suc la hotel.
Revenit` \n camera ei, Juliet \ncepu s` se \nvârteasc` de
colo-colo, nervoas`. Nu avea stare s` lucreze la cartea lui
James [i, cu toate c` de regul` o zi \nsorit`, pe plaj`, ar fi fost
de ajuns ca s-o bine-dispun`, nu-[i putea reg`si deloc entuzi-
asmul. |[i aminti cuvintele lui Daisy [i se \ntreb` dac` la ma-
gazinul mixt se g`seau materiale textile [i a]` de cusut.
Evenimentele din seara trecut` o avertizaser` c` era necesar
s`-[i sporeasc` garderoba [i, \ntrucât avea talent la cusut, [tia
c`-[i putea face dou` fuste lungi [i simple, dac` g`sea mate-
rialele potrivite.
Gr`bit`, se \nc`l]` cu o pereche de sandale, \[i puse pe cap
o p`l`rie de paie [i cobor\ la parter. Când trecu prin dreptul
u[ii deschise a cabinetului, se ciocni de Mark, care ie[ea chiar

\n acel moment. |l v`zu \n spatele lui pe Paul, studiind ni[te
hârtii de pe birou.
– Unde te duci? \ntreb` Mark, m`surând-o \ncet cu
privirea.
– |n ora[.
Juliet porni mai departe, gr`bit`. Nu voia s` ri[te, oricât de
calm vorbea Mark.
Acesta \[i potrivi pasul lâng` ea.
– Pe jos?
– De ce nu?
– |]i arde de glum`. Sunt paisprezece mile. Te duc cu
jeepul – oricum, doream s`-]i vorbesc.
|nainte ca Juliet s`-i r`spund` c` dorin]a nu era reciproc`,
Mark disp`ru, iar peste dou` minute de pe aleea din fa]` se
auzi un claxon. F`r` tragere de inim`, Juliet ie[i [i se urc` \n
jeep. Mark era \mbr`cat \n blugi [i c`ma[` descheiat` la gât,
l`sând s` i se vad` pieptul bronzat.
– Ei, nu m` \ntrebi ce vreau? o privi el ironic, cu o mân` pe
schimb`torul de viteze, \n a[teptare.
– Ce vrei? se conform` scurt Juliet.
Dup` ce zâmbi scurt, Mark porni jeepul.
– Vreau s`-mi prezint scuzele pentru asear` – am obiceiul
nesuferit de a tachina oamenii, când v`d c`-i irit`. Oricum,
adùg` el nep`s`tor, \mi pare rù, am \ntrecut m`sura.
Juliet \ncremeni surprins`, amu]it`. Ultimul lucru la care se
a[teptase era o scuz` [i, sincer vorbind, \i luase \n serios ati-
tudinea din seara trecut`.
– Vei lucra [i locui aici câteva luni, continu` el, sco]ând
ma[ina pe drum. Ultimul lucru de care avem nevoie e
86 CAROLE DEAN
genul `sta de complica]ii. E mult mai bine s` juc`m cu

c`r]ile pe fa]`, acceptându-ne unul altuia movita]iile a[a
cum sunt.
|l privi nedumerit`. P`rea s` capituleze total – oare...? O
\ncercau fel de fel de b`nuieli.
– Vrei s` spui c` ]i-ai schimbat p`rerea \n leg`tur` cu
motivele mele de a veni aici? Mi-ai acceptat explica]iile?
\ntreb` ea prudent`.
Mark ezit`.
– Motivele tale te privesc, spuse el \n cele din urm`. Nu am
dreptul s` le pun la \ndoial`, mai ales din moment ce te afli
deja aici, e[ti eficient` [i util` pentru James. Nu, voiam s`
spun c` am \ntrecut m`sura când te-am s`rutat.
Juliet se \nro[i de furie. Nu se schimbase nimic. Mark nu
f`cea decât s` se scuze pentru nu s`rut care ar fi putut-o
determina \ntr-adev`r s` plece. {i, desigur, nu dorea asta,
fiindc` era „util` pentru James“. Sau... sau... Oare era posibil
s`-[i \nchipuie c` Juliet ar fi putut profita de faptul c` o
s`rutase? O femeie ca ea, a[a cum credea el c` era, putea
deveni o adev`rat` pacoste, pornind numai de la un simplu
s`rut! O putea lua ca pe o \ncurajare.
Ei bine... Buzele i se strânser`, iar din ochi \i ]â[nir` scân-
tei furioase. Mare tupeu mai avea!
– Chiar vrei s` spui c` nu-]i dore[ti o asemenea compli-
ca]ie? \ntreb` ea r`stit.
– Sunt convins c` nici unul dintre noi n-o dore[te, replic`
Mark pe un ton rezonabil. }i-ai exprimat clar sentimentele fa]`
de mine [i, evident, m-am...
– Evident, te-ai speriat c` voi pune ochii pe tine, acum
c` ai avut o sc`pare [i m-ai s`rutat? \l \ntrerupse ea furioas`.
Ei bine, domnule Bannerman, las-o balt`! N-ai de ce s`-]i

faci griji! Nu m-a[ atinge de tine nici dac` ai fi poleit cu aur!
– Se pare c` nimic nu-mi reu[e[te, replic` el trist. Eu \ncerc
s` m` scuz, [i când colo...
– Asta nume[ti tu scuz`? exclam` Juliet, \n culmea furiei. |n
materie de scuz`, a fost un record negativ mondial, chiar [i
pentru tine! Tot timpul cât vorbeai, sperai s` \n]eleg mesajul
c` nu trebuie s` te iau \n serios! Ei bine, domnule Bannerman,
am s`-]i dau o veste! Pân` [i un cretin ar fi avut mai mult`
minte!
– Deci r`mânem du[mani?
Chipul \i era serios, dar din tonul lui se sim]ea c` abia
reu[ea s`-[i st`pâneasc` râsul.
– Suntem du[mani! declar` cu convingere Juliet. {tii, chiar
c` e[ti o mare figur`! Mai \ntâi, sunt complicea unui gangster,
apoi o capcan` pentru James, [i pe urm`... pe urm` m` acuzi
c` am fost amanta... amanta celui mai nobil [i mai devotat om...
Vocea \i tremura, silind-o s` se \ntrerup` un moment.
– {i pe urm`, vrei ca, \n urma unei scuze neserioase, s` uit
c` m-ai s`rutat [i mi-ai propus s`-mi petrec weekendul cu tine?
Mâinile lui Mark se \ncle[tar` pe volan.
– Se pare c` rela]ia noastr` e condamnat`, spuse el cu glas
\necat, f`când-o pe Juliet s`-l priveasc` b`nuitoare.
Avusese dreptate – \[i râdea de ea! Fir-ar al dracului s` fie!
Ei nu-i ardea de glum`, era cât se poate de serioas`!
– |ncep s` cred c` suntem sorti]i s` ne cert`m tot timpul. Se
pare c` emo]iile noastre sunt prea tumultuoase pentru o priete-
nie calm` [i fireasc`. Poate c` ar fi mai bine s` r`mânem du[mani.
– Mie-mi convine de minune, s` [tii! r`spunse ea, cu o voce
\nghe]at`.
88 CAROLE DEAN
Jeepul \ncetini, ajungând printre primele bar`ci de la mar-

ginea ora[ului. Pe drum umblau copii [i animale. Mark era
recunoscut [i salutat de toat` lumea, [i r`spundea f`când cu
mâna. Juliet observ` c` to]i ar`tau ferici]i [i s`tui, \n pofida
aspectului d`r`p`nat al caselor.
Drumul nu durase mult, dar se vedea clar c` era prea lung
pentru a-l parcurge pe jos. Totu[i, Juliet nu voia s` depind` de
Mark Bannerman ori de câte ori avea nevoie de un mijloc de
transport.
– Pe-aici nu exist` taxiuri, sau altceva? \ntreb` ea, cu fals`
nep`sare.
Mark o privi scurt.
– De obicei, se poate folosi jeepul `sta, spuse el sec. Cora
mai are unul, pentru necesit`]ile ei, iar a treia [i ultima ma[in`
de pe insul` \i apar]ine comandorului.
– Comandorului?
– Administratorul hotelului.
Juliet se \ncrunt`, amintindu-[i amenin]area Corei de a o
l`sa s` doarm` sub cerul liber dac` nu se \mbarca pe Lazy Lou.
Mark \i arunc` o privire.
– Ce s-a \ntâmplat?
– Strìnii au voie s` locuiasc` la hotel?
– Dac` au voie? Ce idee! E evident c` hotelul prime[te
strìni.
– Chiar [i dac`... sunt persoane... c`rora nu le dore[ti
prezen]a pe insul`?
– Administratorul hotelului e comandorul. El hot`r`[te,
de[i ]ine seama [i de dorin]ele mele. Oricum, \i po]i cere
am`nunte când ai s`-l cuno[ti. De ce m-ai \ntrebat?
Juliet ridic` din umeri. Prefera s` nu-i spun`.
|ntre timp, ajunseser` \n ora[, care consta doar din câteva

magazine nezugr`vite [i decolorate de vânturi [i ploi, \n[irate
pe marginea drumului b`t`torit. Existau un magazin mixt, un
bar, un punct de prim ajutor, o biseric` [i hotelul. Singura
cl`dire cu etaj, hotelul, avea la ambele niveluri verande. Pe
cealalt` parte a str`zii se afla un mic parc. Ci[meaua din
mijlocul lui p`rea axa activit`]ilor sociale din ora[, c`ci câteva
gospodine vesele [i guralive st`teau la coad` cu g`le]ile [i ciu-
turele, a[teptându-[i rândul s` ia ap`. Dar cel mai uluitor din
toate era faptul c` p`rcule]ul con]inea [i un teren de golf
miniatural, [i un carusel. Juliet se uit` \ncântat` la copiii care
se zbenguiau printre c`lu]ii de lemn cu vopseaua scorojit` [i
se fug`reau printre obstacolele traseului de golf.
Se \ntoarse spre Mark, cu ochii sclipindu-i, dar acesta \l
privea pe un b`rbat care se apropia \n fug` din direc]ia
lagunei. Jeepul \ncetinise, \ns` acum, demar` din nou \n
tromb`, azvârlind praf [i scoici de sub cauciucuri. |n sfâr[it,
ajuns lâng` omul cel agitat, Mark frân` brusc, \ntrebând:
– Un accident, dom’ Mark...!
Celelalte cuvinte i se pierdur` când jeepul porni iar,
huruind pe drumul cotit spre lagun`, \nainte de a frânta \n
spatele antrepozitului. Juliet v`zu c` ni[te pescari scoteau din
ap` un om ne\nsufle]it, aplecându-se asupra lui.
|n minte i se ivir` imagini oribile cu membre smulse, carne sfâ[iat`,
mu[c`turi de rechini. Dar nu se vedea nicìeri sânge, iar Juliet observ`
u[urat` c` omul se mi[ca. Se mi[ca violent chiar, convulsiv.
Mark s`ri jos din jeep [i alerg` spre cei câ]iva pescari.
Urmându-l, Juliet v`zu c` dinspre antrepozit se apropia \n
goan` [i Cora.
90 CAROLE DEAN
– Ce este? \ntreb` ea.

F`r` s`-i r`spund`, Mark se aplec` asupra trupului,
\ncepând s`-l palpeze cu mi[c`ri sigure [i \ndemânatice.
Scoase din buzunar un set de chei [i i-l arunc` surorii sale.
– {tii de ce avem nevoie! spuse el scurt. Repede!
– Ce este? insist` din nou Juliet.
De ast` dat` i se adresa Corei, care \ns` n-o lu` \n seam`,
pornind cu jeepul f`r` a o \nvrednici cu o singur` privire. Cel
care-i r`spunse la \ntrebare fu Mark.
– O scorpie, spuse el, aruncând pe[tele peste um`r. L-a
\n]epat \n timp ce pescuia. Cora \i va acorda primul ajutor,
pân`-l vom putea duce la doctor, dar trebuie s` ne gr`bim.
Din p`cate, adùg` el cu \nver[unare, elicopterul a plecat s`-i
duc` pe afurisi]ii ìa la aeroport.
Se ridic`, dând câteva ordine repezi. {ase oameni ridicar`
trupul care se zvârcolea, iar Juliet v`zu c` era doar un
bìe]andru, cu ochii holba]i de durere. |l duser` spre ponton,
cu Mark \n frunte. Juliet \i urm` neputincioas`, dornic` s`
ajute dar ne[tiind ce putea face.
– Nu... nu [tiam c` scorpiile-de-mare pot avea efecte mor-
tale... spuse ea.
– De obicei nu au, dar otrava ajuns` \n sistemul nervos \i
poate provoca victimei o stare de [oc. Iar dac`, \ntâmpl`tor,
omul e alergic...
– Nu exist` pe-aici o sor`? Parc` auzisem c` ave]i o sor`...
– E-n concediu, fir-ar s` fie! bomb`ni Mark. Bìatul `sta tre-
buie s` ajung` la spital! Va trebui s`-l iau cu Sea Witch, sper c`
ajungem la timp.
Urcându-se la bordul vasului alb de croazier`, Mark \i con-
duse pe ceilal]i \n salon, unde exista o canapea capitonat`,
sub hublouri. |l culcar` u[urel pe bìat acolo. |ntre timp

sosise [i Cora, cu trusa de prim ajutor. Mark sparse o fiol` [i
trase cu aten]ie con]inutul \ntr-o sering`.
– S` vin [i eu cu tine? \ntreb` Cora plin` de importan]`.
– Nu, r`spunse Mark. Trebuie s` r`mâi aici [i s` anun]i spi-
talul c` suntem pe drum. S` ne a[tepte o ambulan]` \n port.
Ridic` ochii spre Juliet.
– {tii s` faci o injec]ie?
– Da, r`spunse ea calm`.
– Vreau s` zic... chiar [tii? F`r` s` gre[e[ti nimic? S-ar putea
s` mai fie necesar` \nc` una, \nainte de a ajunge la spital.
– Mama mea era diabetic`, f`cea insulin`.
– Bun. Atunci, ne vei fi de folos. O iau pe ea, adùg` el spre Cora.
Cora se conform`, f`r` bun`voin]`, [i \i urm` pe Mark [i
ceilal]i pe punte, l`sând-o pe Juliet cu pacientul [i cu un
b`trân care se prezentase ca fiind bunicul bìatului. Mâinile
lui zbârcite tremurau, \n timp ce-i mângâia p`rul de pe frun-
tea transpirat`. |ncepu s`-i gângureasc`, bìatului, psalmodi-
ind \n dialectul din Indiile de Vest. La \nceput, Juliet crezu c`
era un cântec de leag`n, apoi \[i d`du seama, \n timp ce ascul-
ta fascinat`, c`-l certa \nceti[or.
– N-are t`tic, m`mic`-sa muri. |i bìat cuminte, m` ascult`.
Io-i zic s` aibe grije, s` nu se duc`-n golf. Da’ el, la pescuit, [i
se-ntâlni cu scorpia. N-ascult` pe b`trân, \ncheie el cu triste]e.
Dar bìatul asculta, c`ci p`ru s` se mai lini[teasc`. Puntea
\ncepu s` vibreze, iar Juliet, privind prin hublou, v`zu c` iah-
tul ie[ea \ncet din lagun`. Dup` ce trecu de recif acceler`,
l`sând cu repeziciune insula \n urm`.
|ntre timp, bìatul adormise adânc. Mu[chii continuau s`-i
tresar`, dar sedativul \[i f`cea efectul. Juliet afl` de la b`trân c`
92 CAROLE DEAN
nepotul lui se numea Carlos, iar el era Beebo Johnson. Carlos

nu-[i cunoscuse niciodat` tat`l, fiind un copil nelegitim.
Mama sa, fiica lui Beebo, \l l`sase cu p`rin]ii ei [i plecase s`
lucreze pe Trinidad. B`trânii [tiau c` era cânt`rea]` \ntr-un
bar sordid, unde trebuia [i s` se prostitueze. O mai f`cuse [i
\nainte. Nu mai primiser` nici o veste de la ea, iar Beebo
prefera s-o considere moart`. De-atunci, centrul vie]ii celor
doi b`trâni devenise Carlos.
Acesta era \nc` incon[tient când ajunser` \n port. Mark \l
\nso]i pe bunicul lui \n ambulan]`, iar Juliet \i urm` cu un taxi.
Când ajunse [i ea la spital, Carlos fusese internat deja la
urgen]`, iar numele magic de Bannerman atr`sese \ntr-acolo
to]i medicii [i surorile.
– |l vor duce sus, \ntr-o rezerv`, o anun]` Mark, ie[ind
\mpreun` cu Beebo. Aici nu mai ave]i ce face [i [tiu c` amân-
doi sunte]i obosi]i. V-am rezervat locuri la Key Palms Hotel.
Veni]i cu mine.
Dar b`trânul se \nc`p`]ân` s` r`mân` la spital pân` se
convingea cu ochii lui c` bìatul \[i revenise.
– Foarte bine, accept` Mark. Se pare c` la noapte vom fi
doi care s` st`m de veghe. Eu o duc pe domni[oara Welborn
la hotel [i apoi am s` m` \ntorc aici.
Juliet nu avea la ea decât o mic` po[et` care con]inea câ]iva
dolari, un ruj [i un pieptene. |n via]a ei nu se sim]ise mai
nepreg`tit`.
– Nu-]i face griji, \i spuse Mark, cu privire ironic`, nu va
trebui s` pl`te[ti. Un apartament din hotel e proprietatea
mea.
|n timp ce coborau cu liftul, Juliet \ntreb` cu voce slab`:
– B`trânul chiar va sta de veghe toat` noaptea?
– Voi pune s` se aduc` un pat \n camera bìatului. Trebuia

s` m-a[tept, adùg` el cu am`r`ciune. Dup` asta, totul va
depinde de ceea ce hot`r`[te Lucy, so]ia lui.
Juliet ridic` privirea.
– Chiar crezi c` \[i va reveni?
Mark p`ru surprins.
– Sigur, de ce nu? E tân`r [i s`n`tos, a[a c` mâine sau
poimâine ar trebui s` umble pe picioarele lui. {ocul a fost
cauzat de o reac]ie alergic`, a[a cum m` a[teptasem, adùg` el.
{oferul de taxi \i a[tepta, fumând o ]igar`, rezemat de
capot`. Când \l v`zu pe Mark, lu` pozi]ia drep]i [i deschise
portiera, nu \nainte de a strivi chi[tocul sub c`lcâi.
– |ncotro, domnule Bannerman?
– La Key Palms, r`spunse Mark, ajutând-o pe Juliet s` se
urce \n ma[in`.
Key Palms era un hotel de lux, \nconjurat de palmieri.
Holul ar`ta ca un decor din „O mie [i una de nop]i“, cu bol]i
supraetajate [i candelabre ca ni[te ciorchini enormi de
globuri. Mark nu se opri la recep]ie ci se duse direct spre
lifturi, unde ap`s` pe butonul mansardei.
|n apartament, pe a c`rui u[` era scris cu litere aurii dis-
crete cuvântul „Unu“, Mark privi \n jur f`r` interes.
– Cred c` totul e \n ordine. Stai \n care dormitor vrei. Nu
[tiu prea multe despre apartamentul `sta, decât c` are mai
multe dormitoare, fiecare cu baie proprie. |l folosesc mai mult
pentru partenerii de afaceri, când \mi sunt oaspe]i...
Ridic` receptorul telefonului.
– Le voi cere s`-]i trimit` o list` de bucate. Vrei s` bei ceva?
Juliet, care st`tea \n mijlocul camerei, ]inându-[i strâns
po[eta \n mâini, r`spunse politicos:
94 CAROLE DEAN
– Nu, mul]umesc.
Mark vorbi la telefon, apoi puse receptorul la loc \n furc`.
– Vine imediat. Comand` tot ce vrei, va intra \n contul
apartamentului. |n sertarul de-acolo e o cheie de rezerv`, dac`
vrei s` cobori. Magazinul din hol e deschis pân` la zece. Treci
totul \n contul apartamentului.
Porni spre u[`.
– Acum m` duc \napoi. Mai ai s` m` \ntrebi ceva, \nainte de
a pleca?
– I-i-ai spus lui James unde sunt?
Mark \n`l]` din sprâncene.
– Nu. Dar \i va fi destul de u[or s` afle. Altceva? continu`
el, ner`bd`tor.
Juliet cl`tin` din cap.
– Bine, atunci ne vedem mâine, \ncheie scurt Mark.
Chiar dac` ar fi avut s`-i pun` [i alte \ntreb`ri, se vedea clar
c` era prea gr`bit s` plece. Juliet r`mase cu privirea spre u[a
\nchis`. Oare Mark mai avea [i alt apartament la \ndemân`, nu
pentru „partenerii de afaceri“? Se \ntorcea la bordul iahtului?
Sau chiar avea de gând s` privegheze toat` noaptea, numai
pentru a-i ]ine companie unui b`trân speriat? Nu se potrivea
deloc cu ceea ce [tia ea despre Mark Bannerman – despre acel
Mark Bannerman care voise s-o expedieze cu rabla c`pitanu-
lui Smith [i, mai târziu, \ncercase s-o seduc`, aproape sub
nasul fratelui lui.
Capitolul 7
O trezi sunetul u[ii care se \nchidea. Deschise ochii cu pru-

den]`, \ncercând s`-[i aminteasc` un moment neclar când
auzise acela[i sunet, de curând. |nainte de a-[i aminti, \l v`zu
pe Mark Bannerman stând \n picioare lâng` pat, cu o cea[c` de
cafea \n mân`. Era b`rbierit [i avea p`rul \nc` umed de la du[.
– De[teptarea, frumoaso din p`durea adormit`.
Juliet gemu, f`cându-l s` zâmbeasc`.
– Dac` e[ti mahmur`, adev`rul e c` o meri]i – am observat
cât s-a dus din sticla aia de vin!
Gemând din nou, Juliet se rezem` \ntr-un cot, \nainte de a-[i
aminti c` era goal` pe sub cear[af. Ro[ind, [i-l s`lt` repede sub
bra]e, dup` care v`zu neputincioas` cum o cutreierau ochii lui
Mark, \ncet, de la umerii goi, pe toat` lungimea trupului con-
turat clar pe sub cear[af.
– Nu-]i face griji, murmur` el, zâmbind [i mai bine dispus,
ar`]i superb.
Juliet trecu peste cuvintele lui.
96 CAROLE DEAN
– Cum ai intrat? }in minte clar c` am blocat u[a.

– Da, [tiu. Dar n-ai observat c` lâng` frigider e o u[` de ser-
viciu. Norocul meu. Azi-diminea]` pe la patru Carlos se sim]ea
mult mai bine, a[a c` m-am \ntors aici ca s` dorm [i eu un
timp.
– |n]eleg...
Juliet a[tept` un moment, apoi spuse cu r`bdare:
– Sunt dezolat` c` te gr`besc, dar dac` pui cafeaua pe
mas`, am s-o beau imediat ce ie[i.
– Mai bine bea-o acum, cât e cald`, \i zâmbi Mark nevino-
vat.
– Te rog! se r`sti ea. Vreau s` m` \mbrac.
– Nu te opresc.
– Nu fi ridicol! {tii prea bine c` nu m` pot da jos din pat
pân` nu ie[i din camera asta.
– Nu \n]eleg de ce. N-a[ vedea nimic ce n-am mai v`zut [i
alt` dat`.
Juliet \l privi lung, amu]it`.
– Azi \n zori, când am intrat, m` a[tepta un tablou splen-
did, continu` el alene. |ntotdeauna dormi goal`?
|n mintea ei r`sun` clar \nchiderea u[ii, la un moment dat,
\n zori, f`când-o s` se \nro[easc` la fa]` ca focul.
– Ai tupeu, s` m` spionezi a[a \n timp ce dorm!
– {tiai c` dormi strângând perna \n bra]e? \ntreb` el,
punând cafeaua pe mas`, dup` care se a[ez` pe marginea
patului. Medicii spun c` e semnul unui sentiment de
nesiguran]`. Poate c` sim]i nevoia s` dormi \mpreun` cu
cineva, mm?
F`cu o pauz` provocatoare.
– O idee care d` na[tere unor ipoteze interesante...

Juliet \l fulger` din privire, dar nu spuse nimic. {tia c` Mark
nici nu se gândea s` plece pân` nu era ea gata [i c` tare i-ar
mai fi pl`cut s-o vad` milogindu-se. Dar n-avea s-o fac`. N-avea
decât s` r`mân` unde era, neluându-i \n seam` ademenelile,
pân` se plictisea [i o l`sa \n pace.
Mark zâmbi, parc` citindu-i gândurile, dup` care, aplecân-
du-se \nainte, \[i plimb` \ncet un deget peste um`rul ei, pân`
la marginea cear[afului \ntins peste sâni. Pielea lui Juliet se
\nfior` imediat. Obrajii i se \mpurpurar` [i strânse din din]i,
pentru a-[i st`pâni o replic`.
– Ce-ar fi s` \ncerc`m un experiment, mm? \ntreb` el \ncet,
urm`rindu-i reac]ia.
F`r` s`-i vin` a crede, Juliet privi cu ochi mari cum apuca
marginea cear[afului [i \ncepea s-o trag` \n jos. |n acela[i
timp, se aplec` [i-i depuse un s`rut u[or pe um`r. Mâinile ei
se repezir` \n dou` direc]ii simultan, iar cear[aful \i alunec` de
pe sâni.
– Termin`! strig`, [ocat`. |nceteaz` imediat, sau am s`...
am s` ]ip!
– {tii s` ]ipi frumos? \ntreb` el \n [oapt`.
– N-n-nu po-po]i face asta!
|nnebunit`, \ncerc` s` apuce cear[aful, ridicând spre el o
fa]` \ngrozit`.
– Am [i f`cut-o.
|ntre timp, cear[aful \i ajunsese pe [olduri, iar Mark,
cuprinzându-i talia \n mâini, o trase spre el. |n contact cu
pieptul lui, sfârcurile lui Juliet se \nt`rir` \ntr-o clip`. |ncerc`
s`-l \mping`, \n acela[i timp aruncându-se spre partea opus`
98 CAROLE DEAN
a patului. Mark, \ns`, o trase \napoi cu cea mai mare

u[urin]`. |i privi cu ochi \ngusta]i ro[ea]a febril` din obraji.
– Nu te mai zbate a[a – n-am s`-]i fac nici un rù. Am s` te
s`rut doar.
F`r` ca Juliet s` [tie de ce, acest gând o f`cu s` cad` prad`
panicii.
– Nu...! scânci ea. Te rog...
– N-am s`-]i fac nimic \mpotriva voin]ei tale, dar dac` te
mai opui, s` [tii c` m` sup`r.
– Nu, nu, suspin` ea. Termin`! Nu vreau...
– Stai dracului la un loc! Tot am s` te s`rut!
Ordinul aspru \i trezi o team` atavic`, profund`, f`când-o
s` \ncremeneasc`. Din minte \i pieri orice inten]ie de
\mpotrivire. Privi neajutorat` cum gura i se apropia [i o cotro-
pea necru]`tor pe a ei. Nep`sarea cu care \i pr`da buzele o
f`cu s` se \nfioare. Când Mark ridic` \n sfâr[it capul, Juliet
sim]i gust de sânge.
O studia cu un interes acut, citindu-i u[or frica din expre-
sie. Ridicându-se u[or, \i eliber` mâinile [i, luându-le \ntre ale
lui, [i le petrecu pe dup` gât.
– S`rut`-m`, \i ceru el.
Lui Juliet i se opri respira]ia. Mark zâmbi cu blânde]e.
– S`rut`-m`, repet`, deschizându-i u[urel gura cu degetul
mare.
Juliet gemu, \n timp ce Mark \ncepea s`-i acopere fa]a cu
s`rut`ri m`runte, fiecare câte o experien]` erotic` \n sine, \n
timp ce buzele i se plimbau peste pleoapele [i obrajii ei, pen-
tru a se opri din nou, cu sete, pe gur`. Degetele lui Juliet se
mi[cau nelini[tite, r`sfirând p`rul lui Mark, iar trupul i se
arcuia convulsiv. De ast` dat`, gura \i fu la fel de fl`mând` ca

a lui, \n timp ce schimbau un s`rut adânc, p`tima[, care o f`cu
s` gâfâie de pl`cere. Sângele \nfierbântat \i gonea prin vene ca
focul \n p`dure. Când Mark o desprinse \n sfâr[it de el, tremu-
ra toat` [i avea ochii sticlo[i.
O privi cu satisfac]ie, apoi se ridic` pe nea[teptate.
– M` \ntreb ce-ar crede James sau Paul dac` te-ar vedea
acum, spuse el ironic.
Juliet \l privi ame]it`. Expresia lui era rece, indiferent`.
|nro[indu-se de umilin]`, bâjbâi dup` cear[af. |i venea s` se
târasc` sub un bolovan [i s` moar` – dar, adunându-[i toate
resursele de pref`c`torie, ridic` din umeri, r`spunzând cu un
sarcasm cam for]at.
– Probabil c` nimic. |n fond, ce s-a \ntâmplat? Câteva
s`rut`ri, o pipìal` mai \ndr`znea]`... [i atât.
– |mi va face pl`cere s` te \nv`] mai mult de-atât, replic` el.
E[ti o elev` receptiv`, vrei, nu vrei, [i observ c` fostul tù pro-
fesor trebuie s` fi fost deosebit de insensibil fa]` de nece-
sit`]ile tale.
– Ce v-vrei s` spui? \ntreb` \n [oapt` Juliet.
– Fostul tù amant, iubito. Cel pe care-l \nv`lui \n atâta
mister. Cred c` era un \mpiedicat. Reac]iile tale \mi dau de
\n]eles c` e[ti o novice \n arta amorului – de[i e un talent pe
care-l vei dobândi repede.
Din drum spre u[`, mai adùg`:
– Apropo, pân` termini cu \mbr`catul, micul dejun va fi
gata.
100 CAROLE DEAN
Carlos st`tea a[ezat \n pat, zâmbind cu gura pân` la urechi,

\ncadrat de bunicii lui. Patul era plin cu cutii [i hârtii de
ambalaj. Bunica lui, cu ajutorul financiar al lui Mark, \i
cump`rase haine noi \n locul celor tìate când i se acordase
primul ajutor.
Lucy Johnson era o femeie masiv`, \mbr`cat` cu un muu-
muu hawaiian larg [i nenum`rate br`]`ri [i salbe la gât. Avea
un râs zgomotos, energic. Juliet observ` imediat c` sem`na
cu Mai, menajera lui Mark, dup` care afl` c` erau surori
gemene.
Dup` un timp, Mark spuse:
– Acum trebuie s` mergem. Lucy, e-n regul` dac` Juliet va
folosi disear` cel`lalt dormitor de pe Sea Witch?
– Sigur c` da, Mark, r`spunse b`trâna, \ntorcând spre Juliet
o privire vesel`. Julie, \]i place jambalaya?
– Nu... nu [tiu. N-am mâncat niciodat`.
– Cum? N-ai gustat niciodat` jambalaya? se mir` Lucy.
Jambalaya mai bun` ca a mea nici nu exist`. Disear` am s`-]i
g`tesc cea mai gustoas` cin` din via]a ta, bine? Mark [tie ce
buc`t`reas` grozav` sunt, nu-i a[a, Mark?
– Asta \nseamn` c` sunt invitat [i eu? zâmbi Mark.
– Dac` vrei s` vii, e[ti invitat. Auzi, ia adu tu un vin, [i
punem de-o petrecere. E-n regul`?
– Pot s` vin [i eu, bunico? \ntreb` Carlos.
Lucy râse.
– Bìat prost ce e[ti, [tii c` e[ti prea mic ca s` bei vin!
A[teapt` numai, [i mâine am s`-]i aduc jambalaya, \n locul
mânc`rii `steia din spital. Eu, s` trebuiasc` s` m`nânc a[a
ceva, mi s-ar face rù, \ncheie ea, cu o mutr` dezgustat`.
– Bine, Lucy, atunci disear` vom fi acolo – cu vinul, mai

spuse Mark, deschizându-i lui Juliet u[a pentru a ie[i \naintea
lui din camer`.
Pe culoar, Juliet \l v`zu pe Jack Tanner \nvârtindu-se pe
lâng` oficiul surorilor, adâncit \n conversa]ie cu o tân`r` fru-
moas` [i ro[cat`, \n uniform` medical`. Când \i v`zu, Jack \i
[opti ceva la ureche [i o \nso]i spre ei, ]inând-o de cot.
– Cum o duce Carlos, [efule? \ntreb` el.
Mark nu r`spunse, iar Juliet \l privi surprins`.
Pe chipul lui ap`ruse o expresie crispat`, st`pânit`. Abia
mi[cându-[i buzele, f`cu prezent`rile. Femeia \n uniform` de
sor` era Serena Caldwell, sora medical` de pe insul`. Serena
\i arunc` o privire scurt` lui Juliet, apoi se \ntoarse spre Mark,
cu un zâmbet nesigur pe buze.
– Mark, iubitule, e[ti surprins c` m` vezi?
Pe Juliet n-o preg`tise nimeni pentru frumuse]ea Serenei.
Avea o siluet` uluitoare, ochi mari [i verzi, \ndep`rta]i, [i acel
ten neted [i bronzat cu care nu se pot lùda decât unele
ro[cate foarte norocoase.
Mark nu se osteni s`-i r`spund`.
– Ce cau]i aici? \ntreb` el r`stit. Parc` era vorba c` e[ti \n
concediu, sau a[a ceva...
– Sau a[a ceva! râse Serena. Am fost, scumpule, dar când
am auzit despre bìat m-am \ntors f`r` \ntârziere, evident.
– De ce? Spitalul are un personal medical absolut competent.
Obrajii Serenei se \nro[ir` vag.
– Zù a[a, Mark! Consider c` e pacientul meu!
– Serios?
Pleoapele coborâte ale lui Mark \i ascundeau expresia din ochi.
102 CAROLE DEAN
– {i, de fapt, cine ]i-a spus c` e aici?

– Una din... dintre surorile de-aici, din spital. O... o pri-
eten` de-a mea.
– {i ai f`cut atâta drum, tocmai de unde erai, ca s`-]i \ngri-
je[ti pacientul? \ntreb` el, t`r`g`nat. Loialitatea ta e demn` de
toat` lauda.
– Vai de mine, iubitule! replic` vesel` Serena. Dar am fost
aici tot timpul. N-am mai plecat \n Florida.
Cu voce mai coborât`, adùg`:
– Doar [tiai c` n-aveam s` plec, nu-i a[a?
– Deloc. Credeam c` ]i-am spus foarte clar c` asta a[teptam
s` faci.
– N-n-am putea discuta problema asta \n... \ntre patru
ochi? \l \mbie Serena, luându-l de bra].
Mark ezit`, apoi se \ntoarse spre Jack.
– Trebuie s` dau o fug` pân` jos la birou, câteva minute.
Stai tu cu Juliet, vrei?
– Sigur c` da.
Jack ar`ta cam palid, iar Juliet se \ntreb` dac` nu cumva se
sim]ea rù. Se r`suci brusc spre ea.
– O cafea, iubito?
|l urm` spre automatul de cafea, \n timp ce Mark [i Serena
porneau c`tre lift. Dup` ce disp`rur` \n cabin`, Juliet se
\ntoarse spre Jack.
– Ce-a fost asta?
Jack lu` o min` cinic`.
– Un fleac, iubito, r`spunse el ironic, dându-i cafeaua. {eful
a \ncercat s-o expedieze politicos pe cucoana, dându-i un con-
cediu pl`tit pe trei luni, cu speran]a c` \n timpul `sta \[i va g`si
alt` slujb`. Dar cucoana a refuzat s` priceap` aluzia [i a conti-

nuat s` se \nvârteasc` pe la Key West, hot`rât` s` vin` \napoi cu
prima ocazie. Accidentul `sta al lui Carlos a fost pretextul ideal.
Juliet ascult` \ncruntându-se.
– Nu \n]eleg. Vrei s` spui c` a concediat-o? |mi pare rù,
Jack, dar mi-e greu s` cred c` lui Mark Bannerman i-ar fi greu
s` scape de vreun angajat, atunci când o dore[te.
– Da, am auzit ce experien]` ai avut cu el, r`spunse Jack
comp`timitor. |mi pare rù, p`pu[`. Par]ial a fost din vina mea
– ar fi trebuit s` cer confirmarea de la Posenby \nainte de a te
aduce. Regret s` l-ai prins pe [eful nostru \n toane proaste.
– M` rog, l-am prins [i \n toane mai bune, remarc` gândi-
toare Juliet. Când Carlos a suferit accidentul, a f`cut tot ce
trebuia.
– A, nici nu m` \ndoiesc. Are un mare fler de organizator.
Lui Juliet \i veni o idee nea[teptat`.
– Jack, ai putea s` m` duci azi \napoi pe Tamassee?
– Sigur. Când?
– Chiar acum.
Pilotul p`ru surprins.
– Dar Mark a spus s` a[tep]i.
– A, nu voia decât s` m` conduc` la hotel, spuse Juliet cu
nep`sare. Va fi u[urat s` afle c` s-a rezolvat problema. {i am
foarte multe de f`cut, Jack.
Dac` era sceptic, n-o ar`ta.
– Bine, se \nvoi el. Dar, nu te sup`ra, dac` lui Mark nu-i
convine tu ai fost de vin`.
– A, sigur, am s`-mi asum orice r`spundere, \l asigur`
Juliet, aruncând paharul la co[. S` mergem!
104 CAROLE DEAN
Juliet ajunse la Bella Vista \nainte de prânz. Daisy st`tea

a[ezat` pe verand` [i, când o v`zu, se ridic` privind-o cu curi-
ozitate.
– Ce Dumnezeu e cu tine aici, f`r` Mark?
– Am [i o slujb`, [tii, replic` scurt Juliet, evitându-i privirea.
– Fetele care ies \n lume cu Mark Bannerman nu prea
obi[nuiesc s` se mai gândeasc` [i la slujbele lor, coment`
Daisy, cu un lic`r \n ochi. Ce face bìatul?
– Mai bine.
Buna cre[tere o oblig` pe Juliet s` se opreasc` pentru a
r`spunde la \ntreb`rile lui Daisy, f`cându-i un rezumat al celor
\ntâmplate.
– Unde-ai stat azi-noapte? \ntreb` \n cele din urm` Daisy.
Juliet ro[i, dar r`spunse sincer. La auzul ve[tii, sprâncenele
lui Daisy se \n`l]ar`, \ns` nu spuse nimic [i, \n sfâr[it, Juliet se
scuz`:
– M` duc s` fac un du[ [i s` m` schimb \nainte de mas`.
De[i nu avea poft` de mâncare, f`cu un efort, pentru a
evita comentariile caustice ale lui Daisy. Tocmai ajunseser` la
desert, când ap`ru Mai.
– A telefonat Cora, spuse ea cu repro[. Zicea c` a sunat
Mark, ca s` \ntrebe dac` e[ti aici. Era furios [i a spus c`-]i
ceruse s`-l a[tep]i, dar când s-a \ntors el, tu disp`ruse[i.
Daisy ridic` ochii, cu o lucire amuzat` \n privire.
– Aha! Ia s-auzim, ce s-a \ntâmplat? Ai fugit de el?
Juliet sim]i c`-i venea rù.
– Nici pomeneal`! Am... am avut o ocazie s` vin aici cu Jack

[i am profitat, nimic mai mult! De ce s` nu m` fi \ntors? Acolo
nu mai aveam nimic de f`cut, pe când aici m` a[teptau destule
treburi!
– M` rog, cu asta James va fi de acord, f`r`-ndoial`, con-
firm` sec Daisy. Asear` a trecut pe-aici, plângându-se c` ple-
case[i de pe insul`, l`sându-]i sarcinile de izbeli[te. Nu-i
convenea deloc. Nu te-ai \n]eles cu el s` ai weekendurile
libere? adùg` ea.
Mai continu`, ca [i cum \ntre timp n-ar fi vorbit nimeni:
– Mark a spus c` se \ntoarce imediat ce domnul Tanner
ajunge acolo cu elicopterul.
– Chiar a[a? Ei, e clar c` nu m` va g`si aici, a[teptându-l s`
m` certe ca pe un copil! se r`sti Juliet, s`rind \n picioare. M`
duc la James, \n caz c` intereseaz` pe cineva!
|[i regret` ie[irea aproape imediat. Cele \ntâmplate \n Key
West nu fuseser` din vina lui Daisy sau a lui Mai, dar nu-[i
putea alunga din minte gândul c` erau cele mai apropiate
subalterne [i prietene ale lui Mark. Acum chiar c` aveau s` se
\ntrebe ce se \ntâmplase \n noaptea trecut`. Mai mult, ducân-
du-se la James \nc`lca regula stabilit` de ea \ns`[i – s` nu
lucreze \n weekend. Iar aceasta era o eroare de tactic`. Fu cât
pe ce s` se \ntoarc` din drum, dar \nc`p`]ânarea o purt`
\nainte.
|l g`si pe James afar`, hr`nind delfinii.
– Unde-ai fost? \ntreb` el, \mbufnat.
– |n Key West. Nu ]i-a spus nimeni?
– A, ba mi-au spus, ba bine c` nu, r`spunse James \ncruntându-se.
Lui Daisy, mai ales, i-a f`cut o pl`cere nespus` s` m` informeze.
106 CAROLE DEAN
– Pe-asta n-o cred, James.

– De ce-ai plecat cu Mark, Juliet?
Buza de jos a lui James se r`sfrânsese \n afar`, ca a unui
bìe]a[ bosumflat.
– Dac`-]i cade cu tronc, s` [tii c` numai bine n-o s` fie de
tine, adùg` el \nciudat. Are o iubit`, aici, pe Tamassee.
– James, strig` furioas` Juliet, m-am dus la Key West ca s`
m` ocup de un bìat bolnav! Orice-ai crede tu, eram singura
persoan` disponibil`!
– Pe-asta n-o cred, Juliet! o \ngân` el cu \nd`r`tnicie.
Juliet \[i strânse buzele.
– Foarte bine, m` obligi s` fiu dur`. Nu te prive[te ce fac \n
timpul meu liber. Dac` nu-]i convine [i preferi s` plec, nu te
refuz. Poate c` viitoarea secretar` \]i va permite s` fii st`pân pe
via]a ei personal`!
Expresia lui James se scrimb` radical.
– Nu! Te rog, Juliet, iart`-m`. Nu vreau s` pleci. {tiu
c` sunt un nesim]it egoist, cred... cred c` sunt gelos.
Mark \mi stric` toate chefurile. Mi-am dat seama c` te
dorea \nc` de-atunci, din prima zi, [i am [tiut c` va \ncerca
s` te ia de lâng` mine. {i nu e cinstit! se vìc`ri el, ca un copil
r`zgâiat.
– Asta-i o prostie, James. Mark nu m` dore[te, spuse Juliet,
\nghi]ind \n sec. {i chiar dac` m-ar dori, n-o s` m` aib` nici
moart`!
– A, nu-l cuno[ti pe Mark. Va g`si el o cale – \ntotdeauna
ob]ine ceea ce vrea. Femeile, banii, puterea – toate \i vin pe
tav`. {i to]i \l g`sesc minunat. |nc` n-ai descoperit ce simt pen-
tru el oamenii de pe insula asta? adùg` nefericit James. Are
succes cu toat` lumea [i cucere[te orice femeie, nu ca mine.

Da, [tiu c` sunt invidios, dar \nainte de a fi a lui ai fost a mea.
– Nu sunt a lui, James! \i reaminti Juliet, tìos.
– Dar vei fi, insist` el. Fie [i numai pentru c` \ncearc` s` ne
despart`. Nu vreau s` devii un simplu nume pe lista lui de
cuceriri, Juliet.
– Nu sunt pe nici o list` [i nu-s nici disponibil`, spuse ea
rece, sperând s` fie adev`rat. Ai mâncat ceva? \l mai \ntreb`, \n
timp ce porneau spre cas`.
– Numai pâine [i ceai, r`spunse James, ofensat, ca [i cum
ea ar fi fost de vin`.
Juliet \i ignor` bomb`neala [i \l conduse \n buc`t`rie, unde
convers` cu el \n timp ce \nc`lzea cina congelat` pe care o
l`sase Lallie [i f`cea cafeaua. Dup` ce James mânc`, intrar` \n
living, pentru a face ordine.
Egoismul lui James era o surpriz` pentru Juliet. Abia
a[tepta s` termine [i s` plece de pe Tamassee. Fra]ii
Bannerman nu-i aduseser` decât necazuri – [i \nc` nu termi-
naser`!
Plec` la ora zece. Lui James nu-i trecu prin minte s-o con-
duc`, dar Juliet nu se temea. Pe Tamassee nu exista nimic de
care s`-i fie fric` [i era lun` plin`, luminând \n jur ca ziua.
– Unde-ai fost?
|ntrebarea, aruncat` din \ntuneric, o f`cu s` tresar`, cu un
]ip`t. Exprima o furie adânc`, feroce, abia \nfrânat`, iar lui
Juliet i se \ncre]i pielea pe gât. Jarul unei ]ig`ri aruncate \n
iarba umed` descrise un arc luminos prin aer, dup` care din
umbr` se desprinse o siluet`.
108 CAROLE DEAN
– Ce faci aici? \ntreb` ea cu vocea sufocat`.

– Te a[teptam.
– Frumos din partea ta... Dar nu era nevoie.
– Nu de dragul frumuse]ii am f`cut-o.
Umbra se mi[c` din nou [i o mân` puternic` o apuc` de
bra].
– |mi vine s` te omor pentru iadul prin care-am trecut azi
din cauza ta, spuse el. Data viitoare când \]i spun s` a[tep]i, f`
bine [i nu te mi[ca pân` nu m`-ntorc eu. Cum crezi c` s-a
sim]it Lucy, când i-am spus c`-i nesocotise[i invita]ia la cin`.
Juliet \l privi sfid`toare?
– |mi pare rù c` a trebuit s` fiu nepoliticoas` cu Lucy, dar
n-am avut \ncotro. Nu puteam s` stau acolo, l`sându-te s`
\ncerci s` m` seduci!
Urm` o scurt` pauz`, apoi Mark r`spunse cu glas onctu-
os:
– Dar [tim amândoi c` nici nu trebuia s` \ncerc prea mult,
nu-i a[a, domni[oar` Welborn?
Juliet avu senza]ia c` primise o palm`.
– Dac` de-o cucerire u[oar` ai nevoie, du-te \napoi la
Serena Caldwell! replic` ea ca o furtun`. Se \ntoarce pe insul`,
nu-i a[a?
Mai bine [i-ar fi mu[cat limba – dar era prea târziu.
Mark \ncremeni.
– Cine ]i-a spus despre ea?
– E secret? râse aspru Juliet. Dac` da, m` tem c` s-a aflat!
Pân` [i James [tie despre tine [i Serena!
– Du-te la culcare, spuse \ncet Mark, eliberându-i bra]ul. |n
momentul `sta, m` \ncearc` o poft` irezistibil` de a te pedep-
si a[a cum meri]i, dar nici o rela]ie sentimental` nu trebuie s`

\nceap` prin folosirea sexului ca arm`. Fii numai mul]umit` c`
nu-]i ar`t cât de u[or mi-ar fi s` te seduc pe tine!
Juliet tres`ri, iar Mark adùg`:
– A[teapt`.
– Da...?
Era atât de obosit` [i r`v`[it`, \ncât tremura vizibil.
Mark o studie \ncruntat, dar nu coment` felul cum
ar`ta.
– A trebuit s` inventez o scuz` pentru Lucy, spuse el \ncet.
I-am spus c` te \ntorsese[i pe Tamassee fiindc` James avea
nevoie de tine. A[a c` a re\nnoit invita]ia pentru joi, când sper
c` [i Carlos va fi ie[it din spital. Am acceptat \n numele amân-
durora.
– Joi...? repet` Juliet ezitând.
– Da. Iar de data asta, Juliet, f` bine [i vino, adùg` el, pe
un ton vag amenin]`tor.
Luni, Carlos reveni acas`, iar Serena se \ntoarse pe

Tamassee. A doua zi, la amiaz`, când Juliet se \ntoarse de la
lucru, o g`si \ntr-un [ezlong, pe marginea piscinei, stând de
vorb` cu Jack. Juliet li se al`tur` pentru mas`, \mbr`cat` cu
costumul bikini [i o tunic` pân` la coapse. Mark veni [i el mai
târziu [i, de[i Serena se d`dea peste cap s`-i intre \n gra]ii, fu
posomorât [i repezit \n tot timpul mesei. La sfâr[it, mai st`tu
pu]in s`-i dea lui Daisy câteva ordine \n leg`tur` cu ni[te
scrisori.
Serena c`sc` delicat.
110 CAROLE DEAN
– Doar n-ai de gând s` lucrezi la ora siestei, iubitule? \[i

]uguie ea buzele, provocator. Eu vreau s` fac un du[ rece [i s`
m` \ntind pe pat, cu o carte bun`.
Invita]ia din cuvintele ei numai subtil` nu era.
|n t`cerea care se l`s`, Juliet \[i trecu [ervetul cu grij` prin
inelul suportului, parc` v`zând imaginea ap`rut` \n min]ile
tuturor: Serena tol`nit` pe pat, „cu o carte bun`“. Mark, \ns`,
nu se deranj` s` r`spund`, ci ie[i f`r` o vorb`.
– Bun` idee, coment` cu vioiciune Daisy. Cred c` [i eu am
s` fac acela[i lucru, dup` ce termin cu scrisorile alea.
Se \ntoarse spre Juliet.
– Mark m-a rugat s`-]i amintesc s` fii gata pe la [ase.
– A...! D-da, bine, se bâlbâi Juliet.
– Perfect, mai spuse scurt Daisy [i porni gr`bit` spre cabi-
net.
Ochii reci ai Serenei se \ngustaser`.
– Ai o \ntâlnire cu Mark, disear`?
– Da... la cin`.
– A[ dori s`-]i vorbesc, continu` Serena, cu o voce tìoas`.
|n bibliotec`, te rog. E[ti bun s` ne scuzi, Jack?
Jack privi gânditor pe urmele lor, \n timp ce Serena o con-
ducea pe Juliet spre bibliotec`. |nchise u[a, apoi se \ntoarse
spre ea, cu dispre].
– |n caz c`-]i faci iluzii c` Mark ar fi disponibil, afl` c` nu
este [i nici nu va fi, \ncepu ea rece. O fi fost s`pt`mâna trecut`
– sau când te-a angajat – dar de-atunci lucrurile s-au mai
schimbat, dup` cum ai avut posibilitatea s` observi. Acum o
lun` am avut un conflict [i ne-am desp`r]it. |ntre timp, se pare
c` te-a observat pe tine. Dar ne-am \mp`cat. A fost nevoie s`
m` cam umilesc, recunosc, fiindc` Mark Bannerman nu se

târ`[te \n fa]a nici unei femei. Dar am f`cut-o [i a meritat. E al
meu [i am de gând s`-l p`strez. A[a c`, dac`-]i imaginezi c`
invita]ia asta la cin` va face cine [tie ce minuni pentru tine, te
asigur c` n-ai nici cea mai mic` [ans`.
– Nu e nevoie s` r`spund` [i el la invita]ie, spuse crispat`
Juliet. M` pot duce [i singur`.
– O, va r`spunde. Mark a fost \ntotdeauna un gentleman,
replic` Serena, t`r`g`nat. Chiar dac` se plictise[te de moarte,
a[a e el. Nu va contramanda \ntâlnirea.
– {i ce vrei s` fac? \ntreb` Juliet, cu obrajii cam \nro[i]i.
Serena ridic` din umeri.
– Cred c` nimic – dac` nu te deranjeaz` gândul c` e[ti doar
tolerat`, din polite]e. Voiam doar s` [tii care e p`rerea lui.
– }ie ]i-a spus-o?
Dup` un moment de ezitare, Serena se hot`r\ s`
recunoasc` adev`rul:
– Nu. N-ar fi vrut s` m` fac` s` m` simt prost pentru c`
n-am fost invitat`.
– Ei bine, spuse Juliet posomorât`, orice-ai spune, nu voi
refuza. Nu vreau s-o dezam`gesc pe Lucy pentru a doua oar`.
– Pe Lucy? \ntreb` tìos Serena.
– Pe Lucy Johnson, bunica lui Carlos.
– Aha, \n]eleg... murmur` cealalt` femeie, \ngândurat`.
Dup` ce urc` \n camera ei, Juliet trânti de colo-colo hârtii
[i dosare cinci minute \ncheiate, f`r` s` se poat` concentra
asupra c`r]ii. |i pierise tot cheful de petrecere. Gândul de a fi
considerat` o simpl` \ndatorire plicticoas` nu era deloc
pl`cut, iar acum \ncepuse s` se \ntrebe dac` Lucy \i dorea
112 CAROLE DEAN
\ntr-adev`r prezen]a. Dac` nu cumva ar fi preferat-o pe Serena

\n locul ei. |n jurul orelor [ase, când cobor\ la parter, nu mai
avea nici o \ndoial`.
Jos, o g`si pe Serena a[teptând, vizibil hot`rât` s`-i
\nso]easc` la petrecere. Era \mbr`cat` \ntr-o rochie lung` de
bumbac alb, cu flori tropicale, decoltat` la spate pentru a-i
dezv`lui umerii superb bronza]i, iar \n urechi purta cercei cu
ametiste, din aceea[i garnitur` cu colierul al c`rui medalion i
se cuib`rea \ntre sâni.
– Bun`, o salut` ea cu un murmur indiferent. Mark a
insistat s` vin [i eu. Sper c` nu-]i dau planurile peste cap, dar
am aflat din surse sigure c` Lucy ar suferi \ngrozitor dac` n-a[
fi prezent`.
Apoi, ridic` din sprâncene la adresa rochiei lui Juliet –
sub]ire [i simpl`, de var`, verde ca m`rul, cu tiv galben, asor-
tat cu cerceii de plastic din urechi.
– Dar ultimul lucru pe care l-a[ face ar fi s-o jignesc,
ap`rând \mbr`cat` ca o adolescent` la petrecerea ei! To]i
vecinii vor veni s` ne vad`!
Mark intr` \n t`cera \ncordat` care urmase acestui comen-
tariu. Purta pantaloni marin`re[ti maro [i o c`ma[` ciocolatie
descheiat` la gât. Când observ` deosebirile de toalet` dintre
cele dou` tinere, ochii i se \ngustar`, dar nu spuse decât atât:
– Salut, fetelor. Sunte]i gata?
Casa lui Lucy era plin` pân` la refuz. Vecini, rude, prieteni
– se adunaser` cu to]ii \n p`r. Serena avusese dreptate, Lucy
se mândrea nespus cu musafirii ei. Juliet r`mase mai \n urm`,
sfioas` [i jenat`, dar Lucy, care le ie[ise \n \ntâmpinare g`tit`
cu o rochie de m`tase ro[ie [i un [or], o strânse la piept de-i

trosnir` oasele, apoi o trase \n mijlocul camerei [i anun]` \n
gura mare:
– V-o prezint pe domni[oara Julie, a lui domnu’ Mark!
Juliet ro[i, aruncând o privire spre Mark, care \ns` p`rea s`
nu fi auzit nimic, c`ci se uita \n alt` parte.
– M` bucur c` a]i putut veni, domni[oar` Caldwell, o
salut` Lucy [i pe Serena, pe un ton din care nu se sim]ea deloc
c`, f`r` prezen]a ei, petrecerea ar fi fost compromis`.
Totu[i, Serena \ncepu s` se comporte ca la ea acas`, jucând
rolul gra]ioasei \nso]itoare a lui Mark. Acesta adusese vinul –
suficient ca s` ajung` pentru toat` lumea – iar Serena st`tea
prin preajm`, ajutându-l s` toarne [i \mp`r]ind paharele de
carton. |i cuno[tea pe to]i [i vorbea cu fiecare, circulând prin
\nc`pere.
|ntre timp, Juliet \[i g`sise un loc \ntr-un col] [i se a[ezase.
Jambalaya era la \n`l]imea promisiunilor lui Lucy – ba chiar
mai mult. Vinul ales de Mark se potrivea perfect. La desert se
servi salat` de fructe proaspete.
Iar Lucy p`rea hot`rât` s`-i trateze pe Mark [i Juliet ca pe
un cuplu. Anun]` f`r` jen` c` Serena venise numai fiindc`
fusese sora medical` a lui Carlos.
– Aceast` sor` f`r` pereche, care l-a \ngrijit pe Carlos,
venea [i pleca tot mereu când Carlos a fost \n spital.
Se sub\n]elegea clar c` fusese mai mult plecat`, de când
Carlos ie[ise din spital. Iar când se urcar` \n ma[in`, Lucy
strig` din u[` cât o ]inea gura:
– S` ai mai mult` grij` de Julie, Mark! E cam sfioas`, mititica,
deloc b`g`rea]`, ca unele fete emancipate din zilele noastre!
114 CAROLE DEAN
Toba de e[apament bubui, motorul \ncepu s` duduie, iar

Juliet prinse sfâr[itul unei fraze rostite de vocea \nceat` [i
r`gu[it` a Serenei:
– ...o scump`, dar se cam senilizeaz`. Câ]i ani are de fapt,
Mark?
– Nu atât de mul]i ca s` fie adev`rat ce zici, Serena,
r`spunse cam repezit Mark. Sper c` nu i-ai f`cut [i ei vreo
aluzie ca asta.
– |n nici un caz, iubitule! Drept cine m` iei? Dar este o idee
cam... lipsit` de tact... nu g`se[ti?
– Nu, nu g`sesc, replic` el scurt.
Aceste cuvinte puser` cap`t discu]iei, cel pu]in pân`
ajunser` acas`. Juliet se duse drept \n camera ei, neavând nici
un chef s`-l vad` pe Mark conducând-o pe Serena \n casa unde
locuia – [i, desigur, r`mânând acolo peste noapte.
Dar nu-[i g`sea lini[tea, era prea nervoas` [i nefericit` ca s`
adoarm`. Se gândi la piscin`. La ora aceea era nefolosit`. A[a
c`-[i lu` costumul bikini pe ea, \nc`l]` o pereche de [lapi [i,
luându-[i un prosop mare din baie, cobor\.
La \nceput \not` cu mi[c`ri energice, dup` care, obosind,
ie[i [i se a[ez` \n [ezlong, acela[i unde st`tuse \n timpul zilei
trupul apetisant al Serenei. F`r` s`-[i dea seama, \ncepu s`
plâng`. Nu se mai sim]ise atât de deprimat` de la moartea
p`rin]ilor ei.
Dup` un timp, lacrimile i se potolir` destul ca s`-[i dea
seama c` era privit`. |n fa]a [ezlongului ap`ruse Mark,
stând absolut nemi[cat, parc` [ocat de ceea ce vedea. Se
profila ca o umbr` pe lumina unduitoare reflectat` de apa
piscinei.
– |mi... \mi pare r-rù... se bâlbâi Juliet, ridicându-se \n

picioare. Credeam c`... c` te-ai culcat, sau... sau...
– Culcat, cred c` `sta e cuvântul de ordine, replic` el \n
derâdere. Nu, eram \n bibliotec` [i te-am v`zut furi[ându-te pe
culoar. Am venit cu gândul s` \not`m \mpreun`, nu m-am
a[teptat s` g`sesc aici o orgie de lacrimi.
– L-lacrimi?
Drept r`spuns, Mark \ntinse mâna [i \i [terse u[urel o
lacrim` de pe obraz.
– ~sta-i efectul unei bì la lumina lunii? Sau al vinului? Sau
poate m-ai indus \n eroare [i exist` undeva un b`rbat de care
]i-e dor?
Zguduit` de senza]ia mâinii lui, care-i coborâse pe gât,
Juliet spuse cu voce tremur`toare:
– Nu... numai de p`rin]ii mei... mi-e dor.
– De p`rin]ii tì?
– Au... au murit recent. S-au \necat.
– O, Doamne, murmur` \ncet Mark.
Mâna sa ajunse la ceafa lui Juliet [i o trase insistent \nainte.
– |mi pare rù...
St`tur` mult timp astfel, fa]`-n fa]`, dup` care atmosfera se
schimb` subtil. Semnale de alarm` \ncepur` s` se fug`reasc`
prin creierul lui Juliet, sosind direct de la termina]iile nervoase
din trup. Respira]ia i se acceler` pân` aproape de sufocare.
|ncerc` s` se retrag`.
– Nu...!
– Nu...? murmur` el.
– Nu te folosi de sl`biciunile mele ca s` m` for]ezi din nou.
E... incorect!
116 CAROLE DEAN
– Dar cine a spus c` sunt un om corect, draga mea?

\ntreb` \ncet Mark. Nici atâta lucru n-ai descoperit pân`
acum?
Juliet d`du s` se smulg` din loc, dar gura lui se cobor\
peste a ei, cu o cruzime de-a dreptul arogant`. {tia c` ar fi tre-
buit s` i se \mpotriveasc`, dar trecuse prea mult timp; era
h`mesit` dup` s`rut`rile lui Mark. Buzele i se desp`r]ir` dor-
nice, potrivindu-se dup` forma alor lui.
Din acel moment, timpul se opri \n loc, cristalizat \n pro-
priul sù moment de eternitate. Juliet \i strânse capul la piept,
iar o gur` cald` \i apuc` un sfârc \nt`rit. Inima \i zvâcni,
senza]ia \nflorind \ntr-o nevoie devoratoare tot mai intens`,
pân` când avu impresia c`, dac` nu [i-o potolea, avea s` moar`.
– Mark, gemu ea. Dragul meu... iube[te-m`... Iube[te-m` acum...
Mark se retrase.
– Dac` vorbe[ti serios, spuse el \ncordat, \]i propun s`
mergem sus, \n patul meu, unde ne vom sim]i mult mai bine.
Ame]it`, Juliet deschise ochii.
– Ce... ce-am spus...? \ntreb` ea, \ntr-o [oapt` r`gu[it`.
– Mi-ai cerut s` fac dragoste cu tine.
– }i-am... O, Doamne... Nu! gemu Juliet, \n timp ce o
lacrim` i se prelingea printre genele r`sfirate pe obraz. N-am
vrut s` spun asta... O, Mark, te rog, ai mil`! Nu vreau s`...
– Nici nu credeam, replic` el, cu glas amar.
Mult` vreme, nici unul dintre ei nu mai spuse nimic. Juliet
nu-l putea privi, cople[it` de ru[ine. |[i \ngropase fa]a \n
mâini, chinuindu-se s`-[i st`pâneasc` lacrimile care
amenin]au s-o podideasc` din nou.
|ntr-un târziu, Mark o \ntreb` rece:
– Ce-i cu tine, Juliet? Când \]i vine, când te las`... E din

cauz` c` ai avut doar un singur amant, sau numai pentru c`-]i
place s` m` \nt`râ]i?
– Nu te \nt`rât! protest` ea cu voce \ntretìat`.
– Nu m` \nt`râ]i? reflect` Mark. Nu, n-a[ crede. Atunci, ce
vrei? S` ne c`s`torim? adùg` el, cu dispre]. Asta urm`re[ti?
– Nu!
Juliet \[i ridic` mâinile la fa]a descompus` de disperare.
– Nu-s proast`. Crezi c` a[ vrea s` m` c`s`toresc cu un
b`rbat care se las` ademenit? Crezi c` am chef de suferin]a
care ar urma când te-ai s`tura de mine?
V`zând c` Mark nu r`spundea, privi \n jur neajutorat`.
– Unde mi-s hainele? Trebuie s` m` \ntorc \n camer`.
Mark o ajut` s` [i le adune, apoi \i d`du prosopul care se
strânsese sub trupurile lor.
– Numai eu sunt de vin` c` am reac]ionat a[a, continu`
Juliet cu voce obosit`, dar nu-mi pot ]ine emo]iile congelate
la nesfâr[it. Nu vreau s` am o aventur` cu tine, Mark, a[a c`
de-acum \ncolo te rog s` m` la[i \n pace, ca s` scap de obsesia
asta a[a cum [tiu eu.
– Deci, recuno[ti c` exist` ceva \ntre noi? \ntreb` el r`gu[it.
– A, da...
Fa]a lui Juliet se \ncordase, palid` de durere.
– Ai avut un efect n`prasnic asupra mea, ba bine c` nu.
Dar asta \nc` nu \nseamn` c` am s` m` culc cu tine. A[a c`...
las`-m` \n pace.
{i, fugind ca [i cum diavolul \nsu[i s-ar fi ]inut pe urmele
ei, urc` scara pân` \n camer`.
Capitolul 8
A doua zi diminea]a, Juliet era atât de palid` \ncât Daisy fu

[ocat`.
– Ce ]i s-a \ntâmplat? o \ntreb` ea, oprind-o \n hol.
– Nimic, Daisy, am s`-mi revin dac` pot pleca azi de pe
insul`. Crezi c` Jack o s` m` duc`? \ntreb` ea dezn`d`jduit`.
Slujba asta nu-mi prie[te deloc, va trebui s`-mi dau demisia.
– Iubito, e imposibil. Au plecat cu to]ii.
– Au plecat...?
– Da, azi \n zori. Mark m-a trezit la [ase [i mi-a dat ni[te
instruc]iuni, iar la [apte a decolat.
– {i când are s` se-ntoarc`?
– Nu [tiu. A spus c` s`-l a[tept \ntr-o s`pt`mân`, dou`, dar
n-a precizat cu ce treburi a plecat, a[a c` nu pot [ti exact.
Daisy se opri un moment, observând expresia de u[urare
de pe fa]a lui Juliet.
– Cred c` madama o s` fie cam dezam`git`.
– Serena?
– Mhm. N-a fost invitat` [i ea, deci se pare c` nu [i-a
\nfipt r`d`cinile a[a de adânc pe cât sperase. Totu[i, cred c`
va trebui s-o suport`m la mas` – dar nu te teme, c` nu va

sta mult. Dac` Mark lipse[te atâta timp, o s-o-ntind` \n
Florida.
– Cum va pleca?
– Nava de aprovizionare vine luni. Dar cred c` n-ai de gând
s` pleci tocmai acum? continu` Daisy, nelini[tit`. Juliet, ]ine-te
de treab`! Nu peste mult situa]ia se va ameliora [i [tii bine c`
[i tu vrei s` vezi cartea terminat` cu bine!
La amiaz`, avu loc o ceart` violent` \ntre Daisy [i Serena, \n
care fur` atrase [i Mai [i Juliet. Serena \[i f`cu apari]ia târziu,
dup` ce dormise toat` diminea]a, [i nev`zând pe nimeni prin
jur intr` \n cas`, unde d`du peste Daisy.
– Unde-i toat` lumea? \ntreb` ea.
– A, Mark [i Jack au plecat \n Florida. Iar Juliet, dac` te
intereseaz`, lucreaz` – a, nu, uite-o c` vine. Juliet, Serena
\ntreba de tine, adùg` Daisy, ironic.
– Ce-aaam mai râs! se r`sti Serena. {i când o s` se-ntoarc`?
– Cine?
– Cine crezi? Mark, normal!
– A, el!... Pì, nu se mai \ntoarce, r`spunse Daisy, f`când pe
nevinovata.
Serena p`li.
– Exact ce-am spus. C` habar n-am unde s-a dus, nici când
se va \ntoarce.
– Min]i! ]ip` Serena. {tii cu siguran]`! |]i cer s`-mi spui
imediat!
– Regret, dar nu-]i pot spune ce nu [tiu, replic`
nep`s`toare Daisy. Poate c` tocmai de-aia nu mi-a spus, ca s`
nu-]i dau raportul ]ie.
120 CAROLE DEAN
– Cum \]i permi]i? gâfâi Serena, \n pragul apoplexiei. Nu se

poate s` nu-mi fi l`sat un mesaj... Când a plecat? Ce-a spus...???
zbier` ea ca o apucat`.
Mai ap`ru din buc`t`rie, atras` de ]ipete, [i se opri lâng`
Juliet, urm`rind indiferent` spectacolul.
– A plecat pe la [apte, iar de spus, a spus multe. Dar nu [i
unde se ducea.
– Min]i, javr` b`trân` ce e[ti, ]i se cite[te pe mutr`! Mai
mult, [tiu [i de ce!
Ochii Serenei se \ndreptar` spre Juliet.
– |i neteze[ti drumul borfelinei `steia lacome! A, s` nu
crezi c` nu v-am v`zut cum [u[otea]i, uneltind \mpotriva mea!
Se r`suci din nou c`tre Daisy.
– E[ti secretara lui personal`, trebuie s`-l po]i g`si, \n caz
c` se \ntâmpl` ceva! Dac` nu-mi spui imediat, când vine Mark
am s`-l pun s` te concedieze!
Daisy o privi cu mil`.
– Dup` una ca asta, chiar dac-a[ [ti nu ]i-a[ spune, o
inform` ea pe femeia care turba de furie. {i s` [tii c` urletele
[i amenin]`rile nu-]i folosesc la nimic, pentru c` n-am s` m`
r`zgândesc. |n schimb, s-ar putea s`-i spun lui Mark despre
discu]ia asta!
Brusc, Serena se potoli, dându-[i seama c` exagerase.
– Bine, accept` ea tìos, fie [i a[a. Dac` \ncerci s` min]i pe
seama mea, am s` ]i-o pl`tesc, \]i promit! Iar \n casa asta n-am
s` mai m`nânc nimic, nu suport s` stau la aceea[i mas` cu voi
dou`!
Se \ntoarse spre Mai.
– Mie s`-mi serve[ti mâncarea \n living. Pe masa aia mic` de
lâng` fereastr`.
– Asta e o munc` \n plus, replic` Mai cu nep`sare. |n casa

asta niciodat` nu s-a servit mai mult de o mas`. Nimeni, nici
chiar Mark, nu mi-a cerut vreodat` s` servesc altfel.
– Hai, m` Mai, fie-]i mil`! o rug` Daisy, sarcastic. Ce, crezi
c` noi avem chef s` st`m cu ea la aceea[i mas`?
Mai zâmbi u[or.
– Foarte bine, domni[oar` Daisy, dac`-i vorba de dumnea-
ta, atunci am s-o fac. N-a[ vrea s` v` v`d, pe dumneata [i Juliet,
l`sând mâncarea neatins` numai fiindc` la fiecare mas` tre-
buie s` suporta]i mutre acre.
– Ooof!
Serena se r`suci \n loc [i ie[i, ]`c`nind pe pardoseal` cu
tocurile sandalelor. La ora cinei, foamea o \ndemn` s`-[i fac`
apari]ia, numai pentru a descoperi, deconcertat`, c` era sin-
gur` la mas`. Daisy [i Juliet plecaser` pe timpul weekendului,
a[a c` fur` scutite de compania ei, de[i mai târziu Daisy avea
s` raporteze c`, dup` câte se p`rea, Serena scotocise prin
biroul lui Mark vineri seara, \n cùtarea vreunui indiciu despre
locul unde se afla. Luni, \[i pl`ti accesul la bordul navei de
aprovizionare [i plec` \napoi \n Florida.
|n ziua \ntoarcerii lui Mark, Cora veni la Bella Vista s` le

dea [tirea, diminea]a \n zori.
Juliet [i Daisy tocmai \[i terminaser` micul dejun [i st`teau
pe teras`, la al doilea rând de cafele, când Cora ap`ru \n u[`,
cu un zâmbet acru.
– Se pare c` a cam venit vremea s` mai pune]i [i voi osul la
treab`, le prezent` ea o mostr` a umorului ei prietenos de cea
mai bun` calitate. Mark a telefonat c` azi vine acas`. Mi-a spus
s` te anun], Daisy, [i s-o previn pe Mai c` aduce ni[te oaspe]i.
122 CAROLE DEAN
Unul e doctor, din-`la de la universitate, dar va locui la James, \n

patul de care a \ncercat atâta domni[oara Welborn s` se lipeasc`,
adùg` ea, cu un zâmbet veninos spre Juliet. Se pare c` ]i-a venit
schimbul, scumpo. Mark e hot`rât ca experimentul fratelui sù
mai mic s` fie aprobat [i s` pleci de-aici cât mai curând posibil.
– Du-te dracului, Cora Bannerman, \i spuse lini[tit` Daisy.
Ai transmis mesajul, acum gata, roiu’! De restul m` ocup eu.
Cora r`mase efectiv cu gura c`scat`. Nu era nici un secret
c` o invidia pe Daisy, dar pân` acum avusese grij` cum \i vor-
bea, iar Daisy simulase, m`car, polite]ea.
|[i mu[c` buzele, apoi se r`suci brusc pe c`lcâie [i plec`.
– }i-ai f`cut o du[manc`, remarc` Juliet, sim]indu-se cam
stânjenit`.
– Nu mi-a fost niciodat` prieten`.
Daisy nu p`rea deloc \ngrijorat`.
– Cred c`-i va \ndruga lui Mark cine [tie ce pove[ti. Dar
nu-]i face griji, pe mine o s` m` asculte, nu pe ea. Va fi
dezam`git, fiinc` voia s-o ajute pe Cora s`-[i fac` un rost [i
pân` acum p`rea s` reu[easc`. Dar nu va fi nici prima [i nici
ultima dat` când \l dezam`ge[te o femeie.
Juliet sim]i o und` de compasiune pentru Mark Bannerman,
\nainte de a-[i da seama ce se \ntâmpla, iar atunci [i-o suprim`
f`r` mil`. Nu \nc`pea nici o \ndoial` c`, dac` \l dezam`gise cine-
va \n trecut, numai propria lui arogan]` era de vin`!
Daisy nu pierdu vremea avertizându-l pe James \n leg`tur`

cu vizitatorul. Când se \ntoarse de la telefon, p`rea destul de
tulburat`.
– Ar fi bine s` te duci la bìatul `sta chiar acum, Juliet.
Când a auzit vestea, s-a cam alarmat.
James nu era „cam alarmat“. Când ajunse la laborator,

Juliet \l g`si \n pragul unei crize de nervi, combinat` cu auto-
compasiune [i resentimente. Mark, declar` el, nu-[i d`dea
seama sub ce presiuni lucra, iar acum aducea un strìn pe
domeniul lui, un om care avea s`-l critice [i s`-l ia la \ntreb`ri,
poate chiar s`-i sugereze schimb`ri \n felul cum \[i instruia
delfinii. Risca chiar s`-i propun` lui Mark s` renun]e la tot
proiectul, pentru c` nu avea valen]e [tiin]ifice.
– Asta-i o prostie! replic` Juliet cu \nsufle]ire. De ce-ar
face a[a ceva? {i, oricum, nu-]i dore[ti o apreciere cinstit` a
muncii tale? Dac`-]i pierzi vremea, nu vrei s` [tii de ce? La
urma urmei, scopul a tot ceea ce faci aici e s`-]i iei docto-
ratul, nu?
– Ai lucrat pentru Graham, deci [tii c` metodele mele sunt
acelea[i cu ale lui, nu-i a[a? \ntreb` James, bosumflat. Dac`
gre[esc, \nseamn` c` [i el a gre[it!
– Da-David Graham \[i luase doctoratul. |[i putea permite
s` experimenteze, \i explic` Juliet cu r`bdare. Tu trebuie s`
lucrezi dup` anumite directive.
– Lui Mark pu]in \i pas` de mine! izbucni cu \nver[unare
James. Vrea s` lucrez ordonat, ca un... ca un computer! Nu-i
pot prezenta un [ir de cifre la sfâr[itul zilei, ca un contabil de
la companiile lui. Studiile mele sunt mai complexe, trebuie s`
m` ghidez mai mult sau mai pu]in dup` instinct...
Juliet se \ncrunt`.
– Iar omul care vine aici nu va \n]elege asta?
– Poate s` prezinte faptele cum vrea el, mai ales dac` [tie
ce-ar prefera Mark s` aud`...
– {i crezi c` Mark ar prefera s` aud` c` ai e[uat?
O privi gânditor, posac.
124 CAROLE DEAN
– Nu sunt sigur. |n... \n ultima vreme, a devenit cam ciu-

dat. {i tu la fel, dac` vrei s` [tii. Te por]i de parc` n-ai putea
s`-l suferi, [i totu[i ai stat dou` zile [i o noapte cu el, \n Key
West. {i ori de câte ori \i auzi numele, sari \n sus. Cred c`
\ncearc` s` te conving` s` m` p`r`se[ti, fiindc` e clar c` abia
a[tep]i s`-mi termin cartea.
Expresia ei vinovat` \l f`cu s` adauge gr`bit:
– Juliet, am... am \ncercat s`-]i spun de-atâtea ori c`... c` eu...
Juliet \l \ntrerupse gr`bit`, pentru a-l \mpiedica s` pro-
nun]e cuvintele care-i st`teau pe limb`:
– Cartea asta n-are nici o leg`tur` cu principala problem`,
care e doctoratul tù. Sigur c` vreau s-o publici cât mai curând
posibil. Astea au fost instruc]iunile...
– Juliet...
– Cine va veni azi, James? {tii cum \l cheam`?
– Cred c` sau Kennedy, sau Shopwell, r`spunse James
\mbufnat.
Ambele nume \i erau familiare lui Juliet, de[i nu-l cunoscuse
pe nici unul dintre cei doi profesori. F`ceau parte din echipa
doctorului Robinson, [eful de catedr` al lui James. Pe doctorul
Robindon \l cuno[ea, fusese prieten cu tat`l ei vitreg, de[i avu-
seser` opinii diferite privind comportamentul delfinilor.
– Cred c` Mark... domnul Bannerman vreau s` zic... a f`cut
o alegere inspirat`, spuse ea pe un ton \ncurajator.
– Parc` erai de partea mea, nu a lui, replic` James ca un
copil mofturos. Cred c` te-a cucerit [i pe tine. }i-am mai spus,
n-o s`-]i foloseasc` la nimic.
– |n cazul `sta, spuse Juliet f`r` nici o expresie, cu cât ter-
min cartea [i plec mai repede, cu atât mai bine.
James o privi ca tr`snit.
– Nu! exclam` el. Juliet, nu! Nu po]i... nu se poate s` pleci!

– Ba se poate [i voi pleca, James. Cât de curând posibil.
– Dar aveam de gând s`-]i cer s` r`mâi aici! Cu mine... pen-
tru totdeauna! Vreau s` ne c`s`torim, iubita mea! De zile \ntregi
\ncerc s` ]i-o spun, dar tu erai a[a de rece, de parc` n-am fi avut
\n comun altceva decât cartea asta nenorocit`, \ncât... De-asta
m-am r`zbunat pe ea. }i-ai dai seama, nu-i a[a? La fel cum \]i
dai seama de toate \n leg`tur` cu mine, adùg` el
dezn`d`jduit. Pu]in \mi pas` de carte, dragostea mea – numai
pe tine te vreau!
– |mi pare rù, James, r`spunse cu blânde]e Juliet. Nu te
iubesc [i nu m` pot m`rita cu tine.
– Dac` ]i-e team` c` te-ai m`rita cu un profesor universitar
s`rac, n-ai nici o grij`!
Acum vorbea \nsufle]it, ca [i cum nu s-ar fi \ndoit nici o
clip` de succes.
– Poate c` nu sunt atât de bogat ca Mark, dar \]i voi putea
d`rui tot ce-]i dore[ti. Nu va trebui s` fiu profesor universitar,
dac` tu nu vrei. De fapt, nici eu nu mai vreau. Am putea avea
propriul nostru laborator, a[ putea s` scriu [i s` lucrez singur,
la fel ca David Graham...
– James! insist` ea disperat`. Nu pot s` m` m`rit cu
tine!
– Te temi c` Mark m` va l`sa f`r` nici un ban dac` m` \nsor
f`r` permisiunea lui? Nici o grij`, n-o va face. S-ar putea s`-mi
]in` o predic`, dar când va afla cât de mult te iubesc o s` fie
de acord.
– Vorbe[ti de parc` ai crede c` numai banii tì m` intere-
seaz`, James, spuse obosit` Juliet. Ceea ce dovede[te cât de
diferit gândim. Nu e[ti decât singur, s` [tii, [i sim]i nevoia s`
126 CAROLE DEAN
ai pe cineva cu care s` vorbe[ti, cineva care s` fie de partea ta, cum

spuneai, fiindc` e[ti sup`rat pe fratele tù. {i nu sunt eu acea persoan`.
O privi nùcit.
– Credeam c` m` iube[ti!
– Da, ca pe un prieten. }i-am dat vreun motiv s` crezi altceva?
James g`si de cuviin]` s` nu-i r`spund` la \ntrebare.
– Ai s` te m`ri]i cu mine \n clipa când nu-]i va mai fi team`
de Mark! mormì el \nc`p`]ânat.
– Mark nu are nici o leg`tur`, se mul]umi Juliet s`-l
asigure, de[i i-ar fi putut spune mult mai multe.
{i, \n ciuda protestelor lui James, porni \napoi spre Bella
Vista, unde o g`si pe Daisy adunând la un loc foile
manuscrisului, ca s` elibereze biroul pentru Mark.
– Le iau eu, spuse Juliet, \ntinzând mâinile spre teancul de
pagini. Sunt hot`rât` s` termin cartea azi, orice-ar fi.
Daisy o privi cu o expresie p`trunz`toare.
– S-a-ntâmplat ceva?
– James mi-a cerut mâna, r`spunse obosit` Juliet. Nu l-am putut opri.
– {i i-ai spus...
– I-am spus c` nu. {i nu cred c` i-am zdrobit inima, de[i e
cu siguran]` frustrat. |l tot acuz` pe Mark. Cic` l-am refuzat
fiindc` m` tem c` Mark l-ar dezmo[teni.
Ridic` din umeri.
– A fost foarte penibil, Daisy. Vreau s` termin \nainte ca
Mark s` ajung` aici.
– Te \n]eleg, iubito, [i \mi pare rù. Ai s`-mi lipse[ti... Dar cred
c` ai dreptul s` pleci. Cred c` e un infern s` fii atât de frumoas`.
– Curat infern, \i d`du dreptate Juliet cu am`r`ciune. M`
duc sus. Dac` \ntreab` cineva, sunt \n camera mea – dar sper
s` nu \ntrebe nimeni.
Capitolul 9
Se p`rea, din câte spunea Jack, care adusese oaspe]ii cu eli-

copterul, c` Mark \[i dorea o vacan]`. Ordonase ca iahtul s`
plece spre sud, iar c`pitanul s` ia la bord al]i câ]iva prieteni,
din Charleston. Mark pl`nuia s`-[i petreac` urm`toarea lun`
\n croazier` [i se vorbea chiar [i despre o c`l`torie pân` \n
Canare. Dar, \nainte de asta, voia s` fac` unele scufund`ri, a[a
c` luaser` cu ei un om de [tiin]` [i un fotograf care urma s` ia
o serie de imagini pentru cartea lui James.
Ceilal]i vizitatori erau cei trei membri ai familiei Rackham.
Joe Rackham, un milionar \mbog`]it prin for]e proprii, era
asociat cu Mark [i fusese invitat pe Tamassee pentru o scurt`
rund` de discu]ii de afaceri. So]ia [i fiica lui veniser` [i ele, iar
din expresia lui Jack, care-i povestea totul \n timp ce se plim-
bau pe plaj`, reie[ea c` aceast` surpriz` nu fusese deosebit de
pl`cut`. Mai se plângea c` nu avea destule camere pentru to]i
oaspe]ii.
128 CAROLE DEAN
– Mai a spus c` Serena a plecat la câteva zile dup` noi, a[a

e? \ntreb` Jack \ntr-o doar`.
– Da, r`spunse absent` Juliet. Dar Sam i-a spus lui Lallie c`
urmeaz` s` se \ntoarc` azi, cu nava de aprovizionare.
Pentru câteva clipe se l`s` t`cerea.
– Nici nu m` mir, coment` sec Jack. Nu [i-a pierdut vre-
mea, acum când a aflat c` Mark vine \napoi, a[a-i? {i-a pus la
punct o adev`rat` re]ea de spioni.
Juliet, uimit` de \nver[unarea din tonul lui, \l privi ezitant.
– M` rog, era \nc` \n concediu [i avea dreptul s` plece...
– |nainte, asta n-a contat niciodat` pentru Serena. Am
v`zut-o luându-[i s`pt`mâni libere de-a rândul, numai ca s` fie
cu mine...
Se \ntrerupse brusc, dându-[i seama c` s`vâr[ise o indis-
cre]ie.
– Jack! exclam` Juliet, surprins`. Serena a fost iubita ta?
– Bine zici, a fost. Pân` mi-a suflat-o Mark Bannerman. De[i
nici nu i-a fost greu, adùg` el, cu un râs r`gu[it.
– Vechea poveste, spuse cinic Jack. Un bìat iubea o fat`,
fata se gândea la bani. Dar cred c` de data asta o s` r`mân` cu
buzele umflate, adùg` el sardonic. Se pare c` Mark e pe
punctul de a se \nsura.
Juliet p`li. Oprindu-se brusc, se pref`cu c`-[i scotea o
scoic` din sandal`, ca s`-[i ascund` expresia fe]ei.
– Ce vrei s` spui? \ntreb` ea cu o voce \nfundat`.
– Mark a spus ceva care m-a pus pe gânduri. N-am [tiut la
ce se referea, pân` azi când am adus-o aici pe pu[toaica lui
Rackham. Sigur, toat` lumea [tie c` e nebun` dup` Mark, [i

are o mam` hot`rât` care ob]ine \ntotdeauna ce vrea, \ns`
Felicia a insinuat c` se a[teapt` ca Mark s`-i cear` \n curând
mâna. Joe Rackham \i e bun prieten, ceea ce \nseamn` c`,
dac` Mark dore[te s` aib` fata, nu va putea decât cu cununie.
Joe n-ar admite altceva.
Inima lui Juliet p`rea strâns` \ntr-o plato[` de ghea]`.
– E doar un copil, continu` Jack. Mark s-a purtat \ntot-
deauna frumos cu ea, dar niciodat` n-am crezut... De[i este o
splendoare de fat`, iar când au ap`rut pe neanun]ate la aero-
port, Mark nici n-a clipit. Bietul Joe era cam jenat, \ns` dac`
lui Mark nu-i convenea, n-a ar`tat nimic. Desigur, \[i poate
st`pâni emo]iile când vrea, [i se descarc` mai târziu, pentru
câte un fleac. Ca de pild` când s-a \ntors de la James, acu’
câtva timp. Se r`stea la toat` lumea.
Zâmbi, cutremurându-se teatral.
– Mi-am luat zborul numai ca s` scap de el!
|ntre timp, ajunseser` \n apropiere de Bella Vista, ale
c`rei ferestre str`luceau \n \ntunericul serii. Se apropiar` \n
t`cere de teras`, unde o g`sir` pe Daisy, care st`tea singur`
[i fuma.
– Era [i timpul s` apari! strig` ea, aruncându-[i ]igara \n
tufi[uri.
Juliet o cuno[tea de-acum destul de bine ca s`-[i dea seama
c` o tulbura ceva, de[i se str`duia s` par` vesel`.
– Juliet, intr` imediat \n cas`. Mark \ntreab` pe toat` lumea
unde-ai disp`rut, [i nimeni n-avea idee, doar Mai i-a spus c`
parc` te v`zuse plecând la o plimbare.
130 CAROLE DEAN
Urcând imediat la etaj, Juliet se \ndrept` spre camera lui

Mark. Când se apropie de u[`, v`zu pe culoar o fat` care
cioc`nea insistent, strigând:
– Mark, deschide! {tiu c` e[ti aici!
Nu primi nici un r`spuns [i, cu un mormìt \mbufnat, se
\ntoarse, nimerind drept \n fa]a lui Juliet.
– A...! exclam` ea, nedumerit`. Dumneata cine e[ti?
Era \mbr`cat` \ntr-un capot de [ifon str`veziu prin care i se
distingea conturul picioarelor [i mirosea a parfum scump.
Fa]a dr`g`la[` [i bosumflat`, sub o claie de bucle ro[cate, \i
era fardat` cu mare grij`.
– Juliet Welborn, se prezent` ea politicos. Dumneata e[ti
domni[oara Rackham?
Privirea rece a lui Juliet o f`cu pe fat` s` ro[easc`. Nu era
decât o adolescent`, dar o adolescent` cu obr`znicia unei pre-
coce siguran]e pe sine.
– Da, Felicia Rackham, spuse ea nervoas`. |ncerc s`
vorbesc cu Mark. E \n camer`.
– N-am de unde s` [tiu, r`spunse Juliet. Dac` nu r`spunde,
presupun c` nu e.
– Dar u[a e \ncuiat`, deci trebuie s` fie \nùntru! insist`
Felicia. De dumneata nu mi-a spus nimeni, adùg` ea. E[ti
invitat`, sau angajat`?
– Lucrez pentru James Bannerman, replic` Juliet, p`strân-
du-[i calmul cu mari eforturi.
– A, sucitul `la de frate mai mic al lui Mark! exclam` Felicia,
vizibil u[urat`. Atunci, dac` lucrezi aici, n-ai de ce s` stai \n
camera asta. E lâng` a lui Mark [i o vreau eu! Mama i-a spus
menajerei s` mi-o dea mie, da’ aia, cic`-i ocupat`! |ns` n-a
spus c` st` o servitoare \n ea. Po]i s` te mu]i cu baba aia, Daisy
nu-[tiu-cum.
– Habar n-am de toate astea, i-o \ntoarse Juliet cu o voce glacial`.
|]i propun s` discu]i problema caz`rii cu domnul Bannerman.
– Pì mai mult ca sigur c-am s` discut! {i mama are de gând
s`-i spun` cum a vorbit cu noi nesuferita aia de menajer`!
Scuzându-se fa]` de Felicia, care p`rea dispus` s` turuie la
nesfâr[it pe coridor \n ]inuta ei sumar`, Juliet intr` \n camer`,
\[i scoase hainele mototolite [i se \nf`[ur` cu un prosop. Ie[i
\ncet pe balcon, gândindu-se c` probabil Paradisul ar`ta foarte
asem`n`tor cu frumuse]ea \ntunecat` a gr`dinii de jos. Un
zâmbet amar i se ivi pe buze [i \n ochii umbri]i.
O noapte f`cut` pentru dragoste! \[i spuse ea cu cinism.
Ajunsese tocmai la timp, evident, dac` nu-i mai r`mânea decât
s` asocieze gr`dina lui Mark Bannerman cu imaginile senzuale
ale amorului. Iar cu Felicia Rackham \n drum spre rolul doam-
nei Mark Bannerman, nu mai avea ce cùta acolo, ca s` sufere
[i mai mult.
Obosit`, se \ntoarse cu fa]a spre u[a camerei. Dup`
\ntunericul de afar`, lumina l`mpii era orbitoare, iar Juliet
\nchise ochii [i se rezem` de balustrad`.
– E[ti gravid`?
Glasul era aspru [i [ocant \n t`cerea \nc`perii pe care Juliet
o crezuse goal`. Tres`ri speriat`, deschizând ochii, [i \l v`zu
pe Mark la câ]iva pa[i distan]`, \mbr`cat de sear` cu excep]ia
sacoului [i a cravatei, care-i st`teau aruncate pe um`r. Era
palid, iar Juliet \n]elese imediat c` turba de furie.
132 CAROLE DEAN
– Cum ai intrat aici? \ntreb` ea, \nc` tremurând.

Mark nu-i r`spunse la \ntrebare.
– Dac` nu e[ti gravid`, ce-i cu tine? Ar`]i de parc` ai fi gata
s` le[ini.
Ochii lui Juliet se \ntunecar`.
– {i pe cine ai distribuit \n rolul tat`lui?
– Pe James, bine\n]eles, replic` el brutal. Azi dup`-amiaz`
mi-a spus c` a]i fost aman]i \nc` de la bun \nceput.
– {i l-ai crezut?
– De ce nu? Nici nu m` a[teptam la altceva. Bucur`-te –
vrea s` se \nsoare cu tine. S-a considerat dator s`-mi explice de
ce are obliga]ia moral` de a o face.
Juliet era prea [ocat` de acuza]ie pentru a r`spunde. O
str`b`tu un val de ur` – la adresa lui James, care-i \mpuiase lui
Mark capul cu minciuni, [i la a lui Mark, care acceptase cu
atâta cinism versiunea lui James.
Batjocoritor, Mark continu`:
– Noroc c` am avut destule scrupule ca s` nu primesc ceea
ce mi-ai oferit. Nu mi-a pl`cut niciodat` s` \mpart ceea ce am,
[i cu atât mai pu]in femeile. Regret, draga mea, dar nu gust
perversit`]ile.
Juliet tres`ri ca [i cum ar fi lovit-o.
– Acum, c` m-ai insultat \n toate felurile posibile, [opti ea
aprig, vreau s` ie[i din camera mea [i din via]a mea. V` ur`sc
pe amândoi! Nu vreau s` v` mai v`d niciodat`, nici pe tine [i
nici pe mincinosul de frate-tù!
Ochii lui Mark se \ngustar`.
– Vrei s` spui c` James minte? \ntreb` el \ncet.
– Nu vreau s`-]i mai spun nici cât e ceasul!

– James te-a cerut de so]ie? nu se l`s` Mark.
– A, fii sigur c` m-a cerut! arunc` Juliet, cu obrajii arzându-i ca
flac`ra. {i, la fel ca tine, domnule Bannerman, fratele tù nu [tie
s` asculte atunci când o femeie \i spune nu. Singura deosebire
dintre voi doi e c` el a f`cut o cerere \n c`s`torie onorabil`, pe
când tu nu m` dore[ti decât ca pe o partener` temporar` \n pat!
Mark o m`sur` cu privirea, de la p`rul adunat \n cre[tet
pân` la picioarele descul]e.
– Desigur, nu-l pot condamna pe bietul n`t`rù. Dup`
cum ar`]i, po]i suci min]ile oric`rui b`rbat.
Juliet \nghi]i convulsiv, strângându-[i mai tare prosopul pe
trup, \n timp ce prin [ira spin`rii o str`b`tea un fior de ghea]`.
– Parc` ]i-am cerut s` ie[i din camera mea.
– Parc` ]i-am mai spus c` nu-mi place s` primesc ordine,
ripost` Mark, cu un zâmbet sardonic.
– Vorbesc serios!
– Nu m` \ndoiesc. De ce tremuri?
– Las`-m`-n pace...! [opti ea.
– Nici nu m` gândesc, replic` Mark, apropiindu-se. Nici
prin gând nu-mi trece s` te las \n pace.
– S` [tii c-am s` ]ip! \l preveni Juliet, retr`gându-se din calea lui.
– N-ai decât, ]ip` cât pofte[ti. Toat` lumea o s` dea buluc,
dar s` [tii c` mie-mi convine.
Mai f`cu un pas, pân` ajunse destul de aproape pentru ca
respira]ia lui cald` s`-i adie pe obraz.
– Asta e, Juliet. Tu [i cu mine. Acum [i aici. N-am de gând
s` mai a[tept.
134 CAROLE DEAN
– Nu!
Picioarele lui Juliet ajunser` la marginea patului [i,
\mpiedicându-se, c`zu pe spate. Prosopul se desf`cu de la
sine, dezgolindu-i trupul.
Mark zâmbi ironic.
– Uneori po]i fi chiar generoas`, murmur` el alene [i se
arunc` peste ea, acoperind-o cu trupul lui.
Juliet scoase un ]ip`t disperat, dar Mark i-l retez` pe loc, cu
un s`rut ap`sat [i rapid. |ncerc` s`-l loveasc`, \ngìmând
nearticulat:
– Nu! Lua-te-ar dracu’, Mark Bannerman... termin`!
Fa]a i se \nro[i de furie [i, când mâna lui \i cuprinse un sân,
\ncepu s` se zvârcoleasc` \nnebunit`.
– Draga mea...! gemu Mark. Iubita mea...!
|l sim]i tremurând [i, când ochii i se limpezir`, se pomeni
privind un chip pe care nu-l mai v`zuse. Avea o expresie atât
de rug`toare, \ncât Juliet \i r`spunse [optind:
– Mark... iubitule...
– Nu m` p`r`se[ti, nu-i a[a? murmur` el. Spune-mi! Vreau
s` te aud spunându-mi!
Juliet se supuse, vorbind printre suspine, cu sim]urile infla-
mate, \n timp ce el \i r`spundea cu cuvinte lini[titoare:
– Gata, puiule, gata, e-n regul`! R`mâi cu mine! N-am s` te
las nim`nui! La naiba, dac` m` p`r`se[ti am s` te omor –
\n]elegi ce-]i zic...?
F`r` tragere de inim`, Juliet deschise din nou ochii... iar privirea
i se limpezi spre cei doi oameni care st`teau \n u[a deschis`.
Felicia [i James.
Albi la fa]`, se holbau la cuplul de pe pat, cu expresii iden-

tice de [oc [i ne\ncredere \n ceea ce vedeau.
Juliet \n]epeni, iar Mark \ntoarse \ncet capul. Fu primul
care-[i reveni \ndeajuns ca s` vorbeasc`.
– Fir-a[ al naibii! scrâ[ni el cu oarecare regret. Am uitat s`
\ncui u[a.
Se ridic` \ncet [i, alene, trase la loc marginile
prosopului lui Juliet, acoperindu-i pe jum`tate trupul
gol. Când se \ntoarse spre ceilal]i, avea pe buze un zâm-
bet acru.
– {i pe voi ce naiba v-a apucat s` da]i a[a buzna aici? Nu
mai poate omul s` fac` dragoste cu logodnica lui f`r` s` fie
\ntrerupt de to]i nepofti]ii?
James scoase un sunet \n`bu[it [i, r`sucindu-se pe c`lcâie,
ie[i. Felicia, \n schimb, era pl`m`dit` dintr-un aluat mai dur.
R`mase pe loc, sfâ[iindu-i pe amândoi cu o privire de panter`
turbat`.
– Cum adic`, logodnica ta...? bâigui ea. Nu... nu... nu po]i
s` fii logodit! Mie nu mi-a spus nimeni!
Se r`suci spre Juliet.
– Nu mi-ai spus c` e[ti logodit` cu el!
– Mda, m` rog, e regretabil, murmur` netulburat Mark, \n
timp ce-[i \ncheia la loc butonii. Dar tocmai ne-am hot`rât.
N-am avut nici m`car când s`-i cump`r un inel.
– Nu po-po]i s` te-n... te-nsori cu ea, Mark Bannerman!
r`sun` ascu]it vocea Feliciei, \n timp ce pieptul i se fr`mânta
iar \n ochi \ncepeau s`-i luceasc` lacrimi. Ea e o... un... un
nimic, o nimeni! De ce vrei s` te \nsori cu ea?
136 CAROLE DEAN
– De ce? Din motivele obi[nuite, desigur, r`spunse Mark insolent.

– Te ur`sc! ]ip` fata, cu lacrimi de frustrare [iroindu-i pe
obraji. Doar [tii c` t`ticul se-a[teapt` s` te-nsori cu mine!
– Credeam c` ai \nv`]at pân` acum, feti]o, c` n-ajunge s`
repe]i de nu [tiu câte ori un lucru numai ca s` se adevereasc`.
Felicia d`du drumul unui [ir de obscenit`]i adolescentine
care nu prea aveau leg`tur` cu situa]ia, dar era clar c` o aju-
tau s` se u[ureze. Apoi, r`sucindu-se \n loc, ie[i val-vârtej,
trântind u[a dup` ea. Mark porni agale \ntr-acolo [i o \ncuie.
– Pisicu]a asta s`lbatic` ar fi \n stare s` se \ntoarc`, spuse el
calm. {i avem nevoie de câteva momente de intimitate.
Juliet \l privi ]eap`n`, paralizat` de furie.
– Cum \ndr`zne[ti s` m` pui \n situa]ia asta? \ntreb` ea cu
voce \ncordat`. Cred c` [tii c` fata o s` le dea de veste tuturor
celor care-i ies \n cale!
– Da, ar fi de presupus... d`du Mark grav din cap.
– {i James... continu` Juliet, cople[it`, acoperindu-[i sânii
cu bra]ele. James va... va crede c`...
– Exact.
– O, Doamne! se cutremur` ea. Pentru el ai aranjat toat`
scena asta?
– „Scena“ asta a fost spontan` – dar m`rturisesc c` apari]ia
lui a reprezentat un avantaj \n plus. |l va face s`-i treac`
repede sl`biciunea pentru tine.
– |n]eleg, râse aspru Juliet. Felicit`ri! Ai mare noroc, dom-
nule Bannerman! Pân` [i spontaneitatea reu[e[ti s-o \ntorci \n
folosul tù!
Mark ridic` din umeri.
– Era de a[teptat ca Felicia s` \ncerce u[a ta, neg`sindu-m`

la mine \n camer`. E stilul ei de a gândi.
– Deci anume i-ai dat ocazia s` ne g`seasc` \ntr-o situa]ie
compromi]`toare? Nu conta c` se alegea praful de reputa]ia
mea, atâta vreme cât James se vindeca?
Mark, care se a[ezase ca s`-[i lege [ireturile, ridic` repede
privirea.
– Din câte observ, n-ai auzit când i-am spus Feliciei c` sun-
tem logodi]i.
– A, ba te-am auzit, relic` ea ironic. Dar nu-]i voi permite
s` folose[ti o logodn` fictiv` ca scuz` ca s` faci dragoste cu
mine \n ziua care a mai r`mas pân` voi pleca.
– Parc` ]i-am spus c` nu pleci nicìeri pân` nu zic eu,
r`spunse rece Mark, potrivindu-[i cravata pe sub guler. {i dac`
vreau s` fac dragoste cu tine, n-am nevoie de pretextul unei
logodne. Cred c` mitul `sta s-a spulberat acum câteva minute,
adùg` el batjocoritor.
Juliet ro[i, privindu-l amu]it`. Nu-l putea contrazice.
Amândoi [tiau c` era adev`rat.
– Vei sta aici [i m` vei ajuta s` adun cioburile pe care ai
reu[it s` le \mpr`[tii \n patru vânturi, continu` Mark. Bietul
James se d` cu capul de to]i pere]ii [i-i e[ti datoare s` r`mâi,
m`car ca s`-i administrezi un du[ cu ap` rece.
– Nu-i datorez nimic! arunc` Juliet, \ncruntat`.
– Ba-i datorezi. Te-am prevenit ce avea s` se \ntâmple. De
ce n-ai luat m`suri atunci?
– Fiindc`...
Se \ntrerupse, mu[cându-[i buza.
138 CAROLE DEAN
– Ei bine, de acord, relu` ea cu dispre]. Dar de ce pref`c`toria

asta ridicol`? Doar rezultatul ar fi acela[i, [i dac`... dac`...
Se opri, \nghi]ind \n sec, dându-[i seama ce reie[ea din
cuvintele ei.
Sprâncenele lui Mark se \n`l]ar` ironic.
– Deci accep]i s` d`m impresia c` am fi aman]i?
Juliet ro[i.
– Ce importan]` va mai avea, dup` ce-am s` plec de-aici?
Nu ne vom mai \ntâlni niciodat`. O s` am eu grij`!
O grimas` de dispre] strâmb` gura lui Mark.
– Nu cred c` \n]elegi prea bine de ce-s \n stare femeile din
neamul Rackham. |nc` n-ai cunoscut-o pe Vera, dar se va
purta ca o lupoaic` \nt`râtat` c`reia i-a fost lovit puiul. Se baza
pe vizita asta ca s`-i d`ruiasc` Feliciei ceea ce voia, adic` pe
mine, [i va cùta s` se r`zbune. Ferfeni]` o s`-]i fac` reputa]ia.
Nu m` refer numai la insula asta, nici m`car la Florida.
Numele tù va ap`rea asociat cu al meu \n toate fi]uicile de
scandal care se vând la tarabele din toat` ]ara. }i-ar face
pl`cere?
La vederea fiorului ei, adùg` sec:
– Exact. N-ai decât o singur` salvare, [i anume, s` anun]`m
logodna. Cum am f`cut eu. Atunci, Joe nu-[i va l`sa femeile s`
sufle o vorb` despre tine.
– Foarte bine, mi-ai spus \n ce sens m` va ajuta logodna
asta pe mine, r`spunse Juliet cu o voce \mpietrit`. Tu cu ce-ai
s` te alegi din ea?
Mark se duse la masa de toalet`, unde \ncepu s` se
pieptene dezinvolt cu peria ei de cap, privind-o prin oglind`.
– De acord, spuse el laconic, [i eu am tot atâta nevoie de

tine. M` vei ajuta s` scap de Felicia.
– De Felicia? repet` Juliet.
– Da. E calea cea mai simpl` de a o face f`r` s`-l ofensez pe
Joe Rackham.
– M` a[teptam eu, arunc` ea cu dispre]. {tiam c` aveai un
motiv ascuns.
– M` cuno[ti atât de bine, murmur` trist Mark.
– De ce nu-mi spui [i restul? Am s` te scap de toate
necazurile \n acela[i timp, nu-i a[a? Serena \ncepuse s` devin`
[i ea cam prea posesiv`.
O privi tìos.
– Contiun`, v`d c` [tii totul, spuse el sarcastic.
– Altfel, ai fi folosit-o pe ea ca partener` \n farsa asta. Dar,
evident, trebuia s`-l deziluzionezi [i pe James.
Mark se \ntunec` la fa]`.
– Pe Serena [i James s` nu-i amesteci.
– Ei, nu mai spune!
Juliet era r`nit` [i o devora o dorin]` s`lbatic` de a-l lovi la
rândul ei.
– Atunci, s` nu-l amestec`m nici pe Jack! Bietul Jack! Nu
te-ai gândit nici un moment [i la sentimentele lui?
– La Jack?
– Da, la Jack! De ce nu deschizi ochii, s` vezi ce simte? Ce
[tii despre el? Ce-]i pas` de el? Nu [tiai c` Serena a fost iubita
lui? El i-a g`sit postul `sta, iar tu i-ai suflat-o f`cându-i cadouri
scumpe [i luând-o \n voiaje la Paris, lucruri de care Jack n-ar
fi fost \n stare niciodat`...
140 CAROLE DEAN
L`s` fraza \n aer, când ochii ei \i \ntâlnir` privirea \n

oglind`. Ceea ce v`zu acolo o f`cu s`-i vin` rù, dar era prea
târziu. Chipul lui Mark p`lise de [oc.
– N-am [tiut, spuse el d`râmat. N-am [tiut nimic. Cine
s`-mi spun`? Toate fetele se dau \n vânt dup` mine, nu [tiai?
Pentru c` le pot cump`ra fel de fel de sclipiciuri, adùg`, cu
autoironie.
Senza]ia de triumf se transformase \ntr-un gust le[ios, iar
lui Juliet \i venea s`-i cuprind` \n bra]e capul blond [i s`-l
legene la piept. Dar [tia c` Mark i-ar fi respins compasiunea,
luând-o drept mil`.
F`când un suprem efort, r`spunse cu fals` vioiciune:
– Ei, ai grij` s` nu ]i se urce la cap. Iar mie s` nu crezi c` ai
s`-mi cumperi ceva, Mark Bannerman! N-am de gând s`-]i ofer
nici o scuz` pentru a face dragoste cu mine!
Mark zâmbi. Se p`rea c` ironia ei era tocmai atitudinea de
care avea nevoie.
– Ai uitat inelul de logodn`, o tachin` el.
– N-am uitat nimic! Oricum, aici, pe Tamassee, n-ai nici un
inel de logodn`, nu-i a[a?
– Ba am, \n seif. A fost al bunicii mele. Iar Daisy [tie [i nu
va fi satisf`cut` decât dac` ]i-l pun \n deget.
– A, asta-i alt` problem`, spuse Juliet. Vreau ca Daisy s` [tie
adev`rul \n leg`tur` cu logodna.
– De ce?
– Fiindc` m-a avertizat [i nu vreau s` m` cread` atât de
proast` \ncât s`-i fi nesocotit sfatul!
Mark râse:
– Juliet, Juliet, e[ti ideal` pentru amorul meu propriu. Ori

de câte ori risc` s` \ntreac` m`sura, mi-l pui la punct. Bine,
adùg` el nep`s`tor, \i vom spune lui Daisy. |ntre timp, va tre-
bui s` simulezi cât de cât afec]iunea, de ochii celorlal]i. F`r`
s`-]i for]ezi talentele actorice[ti. Evident, nu-]i pretind nimic
exagerat – doar atâta cât s` convingi.
Juliet \l privi cu ostilitate. Amuzamentul lui o \nfuria.
Dac`-[i \nchipuia c` aveau s`-i curg` balele dup` el, sau s`-l
lase s`-[i fac` de cap cu ea \n public...!
Mark \i sus]inu privirea [i, parc` citindu-i gândurile, zâmbi
u[or.
– Da, nu glumesc. Nimeni nu va crede c` ne iubim, dac`
st`m la zece pa[i distan]` unul de altul. Dar nu-]i va fi prea
greu. Urmeaz`-mi doar exemplul. Sau, cu alte cuvinte, las`-te
c`lùzit` de propriile tale instincte, draga mea.
Juliet ro[i, \n]elegând prea bine la ce se referea.
– {i-acum, \ncheie el, dac` n-ai de gând s` apari jos cu
prosopul `sta pe tine, n-ar strica s` te \mbraci.
Se uit` la ceas.
– Pân` ajungem jos, ar trebui s` fie to]i gata cu primele
felicit`ri. Hai, mi[c`.
Capitolul 10
Felicia suspina, cu capul \n poala maic`-sii. Purta o rochie

ro[ie strâns` pe trup, cu poale evazate [i cu volane, deloc
potrivit` cu felul copil`resc \n care plângea, [tergându-[i
\ncontinuu ochii rimela]i. Tat`l ei st`tea a[ezat al`turi. Se
vedea c` era un om de bun sim], pe care acele efuziuni
femeie[ti \l f`ceau s` se simt` prost.
Juliet avea s` afle de la Daisy ce se \ntâmplase. Felicia
n`v`lise ca o furtun`, \n timp ce p`rin]ii ei st`teau de vorb` cu
Daisy [i Serena, se aruncase \n bra]ele Verei [i le d`duse tutu-
ror vestea logodnei, cu o voce ascu]it`, isteric`. Nu apucaser`
s-o \mpiedice s` se avânte \ntr-o descriere am`nun]it` a scenei
pe care o g`sise sus, dar Joe reu[ise s`-i stopeze excesele
administrându-i rapid o palm` \nainte de a dezv`lui prea
multe detalii. Ca reac]ie, Felicia se pr`bu[ise \n bra]ele maic`-
sii. |n timpul tevaturii care urmase, Daisy \l observase pe Jack
Tanner turnând un brandy sec pentru a i-l oferi Serenei, care
se albise la fa]`.
|n momentul când tinerii logodnici \[i f`cur` apari]ia,

situa]ia se mai calmase oarecum, de[i Felicia continua s` se
smiorcìe acuzator:
– Da’ mi-ai promis, m`mico! Ai zis c-o s` se ocupe t`ticu’!
Mi-ai promis!
James nu se z`rea nicìeri. Felicia nu se gândise s`
men]ioneze c` fusese [i el cu ea [i, desigur, acest lucru nu-i
trecuse prin minte nim`nui.
Daisy era singura persoan` din camer` care se distra. Nici
chiar fotograful nu se sim]ea \n apele lui. Paul Bradford, jenat,
dorind s`-[i protejeze [eful, \l \nghesuise \ntr-un col], ca s` nu
aud` cele mai picante dezv`luiri ale Feliciei, dar fotograful
avea destul sim] reportericesc pentru a fi curios. Aflase deja
destule pentru a le plasa tuturor ziarelor din ]ar` vestea logod-
nei lui Mark Bannerman, \ns` era dornic s` aud` [i alte
revela]ii dintre cele care [iroiau cu furie printre suspine.
– Dragii mei! exclam` Daisy, ie[indu-le \n \ntâmpinare lui
Mark [i Juliet.
Spre oroarea ei, Juliet v`zu c` \n ochi \i luceau lacrimi de
bucurie.
– Sunt atât de fericit` de ce aud! Mark, nici nu [tii cât mi-e
de drag` fata asta! Mi-ai f`cut o bucurie imens`.
– |]i mul]umesc, Daisy, spuse el grav, cuprinzându-le pe
amândou` pe dup` talie. {tiu c` ur`rile tale sunt rostite din
adâncul inimii.
Dup` cin`, Mark [i Daisy se retraser` pentru câteva
momente, iar când reap`ru, pe fa]a ei se citea satisfac]ia.
– Mark mi-a spus, \i [opti ea la ureche lui Juliet. {i-mi
place! Te cheam` pân` \n cabinet.
144 CAROLE DEAN
|i pl`cea? Juliet era uluit`. Oare ce-i spusese Mark? Sau ce

\n]elesese Daisy? |n fond, ce credea c` ascundea tot jocul acela?
Mark o a[tepta, a[ezat la biroul masiv din cabinet. |n fa]a
lui se afla o caset` cu intarsii, plin` cu bijuterii care scânteiau
orbitor. }inea \n mân` un magnific inel cu smarald, r`sucin-
du-l \n lumin`.
– Bijuteriile familiei, spuse el, ar`tându-le cu un gest. A doua
so]ie a tat`lui meu, Lisa, [i-ar fi vândut [i p`rin]ii din groap` ca
s` pun` mâna pe ele, dar tat`l meu le ]inea sub cheie, pentru
mine, ca s` i le d`ruiesc miresei mele. Ori poate ]i-ar pl`cea ceva
ca opalul de-aici? A fost al bunicii mele. Se spune c` opalele
aduc ghinion, dar ei nu i s-a \ntâmplat niciodat`.
– Nu-l vreau pe nici unul! refuz` Juliet, cople[it`, ascun-
zându-[i mâinile la spate.
Mark se \ncrunt` u[or.
– Nu vrei s` por]i bijuteriile altcuiva, din supersti]ie? Dac`-i
pe-a[a...
– N-nu e de-deloc a[a! se bâlbâi ea. Nu-mi doresc nici un
fel de inel! Am spus c` nu voi accepta nimic de la tine!
Chipul lui Mark se lumin`.
– |ntr-adev`r, dar un inel de logodn` tot trebuie s` por]i.
Consider`-l doar un element de costum, \n timp ce-]i joci
rolul. Nu mai vorbi prostii [i pune-]i-l pe deget.
– Foarte bine, spuse crispat` Juliet. Am s`-l port un timp,
pentru a ]i-l restitui când se va termina totul. Mai e [i altceva?
– Da, r`spunse Mark, rezemându-se de birou, cu o expresie
ironic`. Trebuie s` trimit câteva informa]ii la ziare, altfel repor-
terii vor lua insula cu asalt. Am nevoie de unele date despre tine.
Juliet f`cu ochii mari.
– Dar e neap`rat necesar? obiect` ea. |n fond, cât o s`

dureze logodna asta? Credeam c` doar o s`pt`mân`, dou`...
pân` pleac` familia Rackham.
– M-am gândit [i la asta, replic` el netulburat. Nu cred c` e
de ajuns o simpl` logodn`. Va trebui s` ne c`s`torim.
– S` ne c`s`torim?! exclam` Juliet, nevenindu-i s`-[i cread`
urechilor. Vrei s` zici, s` ne prefacem c` ne c`s`torim?
– S` ne prefacem? |n nici un caz, aiurito! S` ne c`s`torim
cu adev`rat, spuse Mark calm, cu o lucire amuzat` \n ochi.
Juliet se \nro[i de furie.
– |]i arde de glum`! \l repezi ea. Nici m`car nu m` placi! De
ce te-ai c`s`tori cu mine?
– Fiindc` am nevoie de o so]ie, r`spunse el, iar pân` acum
tu e[ti mai potrivit` mai mult decât oricine. Nu cred c` e
nevoie s`-]i spun c` te doresc, am [i demonstrat-o, dup` cum
[i tu ai dovedit c` m` dore[ti. E[ti frumoas`, desigur, te
\mbraci cu gust, ceea ce e important pentru so]ia unui om ca
mine. Ai tact – te-ai comportat irepro[abil \n fa]a Verei [i a lui
Joe. Te \n]elegi bine cu angaja]ii [i, mai mult, e[ti inteligent`
– nu \ncerca s`-mi spui c` n-ai scris tu aproape toat` cartea lui
James! Pentru mine, asta e cea mai important` calitate dintre
toate. N-a[ suporta o so]ie proast`, oricât de frumoas` ar fi.
– {i... copiii...? \ntreb` ea [ovìnd, cu ochii dilata]i enorm
pe fa]a alb`.
Mark f`cu o pauz`, f`r` ca \n expresia lui s` se poat` dis-
tinge ceva.
– Mi-a[ dori un fiu, desigur, spuse el pe un ton rezonabil,
iar dac` primul copil e bìat, nu cred c` va trebui s`-]i mai cer
[i alte sacrificii.
146 CAROLE DEAN
|nfumurarea lui calm` o f`cu pe Juliet s` se \nro[easc`

din nou la fa]`. Se ridic` \n picioare, cam nesigur` pe sine.
– Nu, \mi pare rù. Nu... nu pot accepta. N-am s` m` m`rit
cu tine.
{i ie[i gr`bit`, f`r` a-i a[tepta reac]ia. Un moment, se
sim]ise ca \n rai, crezând c` Mark voia s` se \nsoare cu ea din
dragoste, iar dezam`girea era prea dureroas`.
Diminea]a, o trezi o b`taie discret` \n u[`. Mai \i d`du un

bilet de la Mark, care o chema la micul dejun pe teras`. Era
formulat mai mult ca un ordin decât ca o invita]ie, a[a c` Juliet
se sp`l` gr`bit` [i-[i lu` unul dintre cele mai atr`g`toare cos-
tume – o fust` verde, despicat`, cu bluz` de culoarea chitrei,
strâns` \n talie. |n deget avea inelul cu smarald.
Se a[teptase s` se simt` \ncurcat` cu ocazia primei lor \ntâl-
niri din acea diminea]`, dar jena \i pieri la vederea expresiei
preocupate a lui Mark, care privea gânditor spre mare, cu
picioarele rezemate pe balustrad`. Purta o c`ma[` [i ni[te
pantaloni nec`lca]i [i nu se b`rbierise.
– Ce s-a \ntâmplat? \ntreb` Juliet.
Mark \i arunc` o privire.
– Stai jos [i toarn`-]i o cafea, o s` ai nevoie.
Ascult`toare, Juliet \[i umplu o cea[c`, apoi trase adânc aer
\n piept.
– Cred c` te-ai hot`rât s` desfaci logodna, spuse ea cu
voce \ntretìat`. Nu pot spune c` sunt surprins`. Noroc c`
vestea n-a apucat s` se r`spândeasc`, iar cei de pe insul` \]i
sunt prieteni, a[a c`...
– Taci din gur`!

– C-ce...? murmur` ea, privindu-l cu ochi mari.
– Vorbe[ti prea mult, continu` rece Mark. Nu te repezi
s`-mi anticipezi inten]iile, dac` vreau s` rup logodna am s`
]i-o spun eu.
– Foarte bine, accept` Juliet, \nghi]ind \n sec.
– Azi-noapte, de fapt azi-diminea]` pe la trei, m-a sunat
Robinson. El e cercet`torul care a venit la James, \n caz c` nu
[tiai. Era extrem de agitat. James se \ntorsese acas` [i-[i petre-
cuse toat` seara \mb`tându-se. Apoi, s-a dus [i a deschis
bazinele delfinilor.
– A deschis bazinele...? Ce vrei s` spui?
– Le-a dat drumul delfinilor. A deschis por]ile, spre mare.
– Aha...
Dup` un moment, Juliet \ntreb` cu sfial`:
– {i e chiar atât de grav? C` le-a redat libertatea, vreau s`
zic? M-am gândit de multe ori c` ar trebui s` trìasc` liberi...
– {i eu, dar din câte spune Robinson e posibil s`-[i fi pier-
dut capacitatea de a supravie]ui, dup` ce au trìt atâta timp \n
captivitate.
– Nu se poate!
Glasul lui Mark deveni mai aspru.
– Când s-a trezit [i [i-a dat seama ce f`cuse, James a avut un
[oc.
– Ai vorbit cu el?
– Da. Era mahmur ca dracu’, dar a ascultat ce aveam de
spus. Din partea mea, `sta e sfâr[itul proiectului. Singur [i
l-a distrus. Desigur, mai are \nsemn`rile, dac` Robinson \i
va accepta concluziile f`r` nici o prob` material`. Dar tre-
148 CAROLE DEAN
buie s` se descurce singur, s`-l conving` pe Robinson,

s`-[i planifice cariera cum vrea. {i nu m` simt deloc vinovat.
– Eu da, spuse dezolat` Juliet. Din cauza mea a f`cut
asta.
– Nu i-ai f`cut nimic! declar` sec Mark, cu chipul dur ca
granitul. Dac` exist` vreun vinovat, tot eu sunt. L-am r`sf`]at
dintotdeauna [i l-am l`sat s`-[i fac` toate chefurile, pentru c`
eram prea ocupat s` câ[tig bani. Mi-era mai u[or s`-i dau tot
ceea ce-mi cerea, f`r` s` stau la discu]ii Dar acum s-a termi-
nat.
– {i-acum ce-o s` se \ntâmple? \ntreb` ea ezitant.
– Vrea s` fac` o scufundare, cât de curând posibil. Prin
apropiere a fost reperat un grup de delfini [i e posibil ca ai lui
s` se fi al`turat celorlal]i. Dac` \i g`se[te [i reu[e[te s` intre \n
contact cu ei, Robinson a spus c` o va accepta ca prob`, pe
lâng` \nsemn`ri.
– O, sper s` fie a[a! exclam` cu \nsufle]ire Juliet. Deci, se
va scufunda azi?
– Din p`cate, nu are nici o nav` la dispozi]ie. Cea cu
echipamentele de scufundare la bord e pe lâng` coastele
Africii. |ns` ar mai fi iahtul meu. Era \n Charleston, s` ia ni[te
pasageri pentru o croazier`, [i i-am transmis c`pitanului prin
radio s` vin` imediat \ncoace. Ar trebui s` ajung` pân` mâine.
– Deci, mai a[tep]i [i al]i musafiri?
– Doar câ]iva prieteni. Betty [i Tom Henley au s`-]i plac`,
zâmbi vag Mark. Betty \ncearc` s` m` \nsoare de ani de zile. Va
fi foarte \ncântat` s` te cunoasc`.
– |mi pare rù, Mark, \ncepu Juliet dezn`d`jduit`, dar ]i-am
spus c` nu pot s`...
– Nu vreau s`-mi dai r`spunsul acum, o \ntrerupse el. E

prea devreme. Vorbe[te cu Daisy, cere-i sfatul, \nainte de a lua
vreo hot`râre.
– D-dar, Mark, \n nici un caz nu...
– Ai de gând s`-]i ]ii gura? se r`suci Mark spre ea, \ncrun-
tându-se feroce. Nu vreau s` mai aud o vorb`, pân` nu stai un
timp s` te gânde[ti \n lini[te!
Juliet cobor\ ochii, luându-[i cea[ca de cafea cu degete
tremur`toare. |mbunat de t`cerea ei, Mark continu`, ca [i cum
nimic nu s-ar fi \ntâmplat.
– Azi am nevoie de timp ca s` mai rezolv ni[te probleme pe
insul`. Trebuie s` g`sesc pe cineva \n locul Corei.
Ridicând brusc privirea, Juliet observ` c` Mark \i urm`rea reac]ia.
– Cora pleac`?
– A [i plecat, r`spunse el tìos. Jack a luat-o cu elicopterul
azi-diminea]` la ora [apte. I-am acordat o or` s`-[i \mpa-
cheteze lucrurile [i s` p`r`seasc` insula, dar \n condi]ii mai
decente decât \]i oferise ea ]ie. De ce nu mi-ai spus ce s-a
\ntâmplat la sosirea ta?
– De la Sam ai aflat?
– Da. Credeai c` eu \i ordonasem s-o fac`, Juliet? insist` Mark.
– |]i aplica ordinele.
Mark o contempl` \ngândurat.
– Le interpreta a[a cum \i convenea ei. Oricum, s-a dus. Destul
a tiranizat oamenii. Are noroc c-a sc`pat \ntreag`, continu` el,
strângând pumnii. A fost ultima dat` când mi-am nesocotit
instinctele. Niciodat` n-am simpatizat-o, dar pentru c` se declara
rud` cu mine, de departe, am angajat-o, \mpotriva voin]ei mele.
Ezit`.
150 CAROLE DEAN
– Ceea ce-mi aminte[te... apropo de judec`]i gre[ite...

– Juliet Welborn! Deci tu e[ti \ntr-adev`r, draga mea copil`!
Doctorul Robinson se apropia cu pas vioi pe peluz`, urmat
de James. Luat` de valul evenimentelor, Juliet nu apucase s`
se gândeasc` la consecin]ele re\ntâlnirii cu el. Se ridic`
[ovìelnic, privind spre Mark, care se uita la doctorul
Robinson cu chipul lipsit de orice expresie.
Profesorul cel vârstnic o \mbr`]i[`, vorbind \nconti-
nuu.
– Draga mea copil`, când Bannerman mi-a spus c` secre-
trara lui e Juliet Welborn, am c`zut pe gânduri, iar apoi, când
a adùgat c` lucrase[i cu David Graham, m-am convins! De
ce-ai disp`rut atât de repede dup` \nmormântare, copila mea?
Am \ncercat s` iau leg`tura cu tine, dar nu mai erai nicìeri.
Bine c` ai ap`rut din nou [i-i continui opera. {tiu cât de drag`
]i-e munca asta.
Se \ntoarse spre Mark.
– |n]eleg c` Juliet a consim]it s`-]i fie so]ie?
– Da, spuse sumbru Mark, f`r` a-[i lua ochii dinspre fa]a
\nro[it` a lui Juliet. Da, ne vom c`s`tori foarte curând.
– A, un mire ner`bd`tor, zâmbi radios doctorul Robinson.
M` bucur s` aflu c` feti]a asta [i-a g`sit \n sfâr[it un liman
sigur. A suferit enorm. Moartea lui David Graham a fost o grea
lovitur` pentru lumea [tiin]ific`, iar pierderea lui Mary m-a
afectat profund. O cuno[team bine, to]i trei fuseser`m pri-
eteni, \nc` de pe vremea studen]iei.
– Juliet \nc` nu mi-a explicat de ce aveau nume diferite,
spuse Mark, f`r` ca pe fa]` s` i se poat` citi dac` era furios [i
se st`pânea, sau doar surprins.
– A, uitasem, murmur` doctorul Robinson. Deci, nu ]i-a

explicat? Juliet era fiica lui adoptiv`, desigur, de[i avea numai
doi ani când mama ei s-a m`ritat cu David, nu-i a[a, Juliet? Dar
cred c` \ntotdeauna l-ai privit pe David ca pe tat`l tù
adev`rat, am dreptate, copila mea drag`?
– Da... murmur` ea.
– Va trebui s`-mi poveste[ti [i mie cândva, Juliet, spuse
calm Mark.
Juliet \i arunc` o privire, cam tem`toare. Nu avea nici un
motiv s` se simt` vinovat`. Desigur, fusese ridicol de secre-
toas`, dar [i din vina lui. Dac` n-ar fi existat adversitatea aceea
dintre ei...
– Pot s`-]i vorbesc pu]in \ntre patru ochi, Juliet?
Era James, palid, disperat, cu o expresie de umilin]`
neobi[nuit` din partea lui.
Oftând, Juliet se ridic` s`-l urmeze, gata s`-i aud`
repro[urile. Pe James, \ns`, nu-l interesa rela]ia ei cu
David Graham. |n acel moment, era fr`mântat doar de
remu[c`ri.
– A fost numai vina mea, nu aveam dreptul s`-i spun lui
Mark toate acele lucruri despre tine. {i nici s`-l asmut \mpotri-
va ta. |ntotdeauna a fost mai bun cu mine decât am meritat,
iar eu l-am r`spl`tit \mb`tându-m` [i distrugând doi ani de
munc`. Iart`-m`, Juliet. Dar n-am [tiut c` Mark te iube[te [i
vrea s` se \nsoare cu tine, jur c` n-am [tiut!
– James...
– Te rog, Juliet, tu ai influen]` asupra lui! Spune-i c`-mi
pare rù! {tiu c` sunt cel mai mare dobitoc din lume, dar...
dar ]in la el. E fratele meu!
152 CAROLE DEAN
– James, insist` ea, \ncurcat`, mai avem pân` s` ne

c`s`torim. Nu e decât o logodn`...
O privi de parc` i-ar fi vorbit \n [arade.
– Nu fi proast`! se r`sti el brutal. Ce, nu [tii c` e nebun
dup` tine? {tii ce-a spus când a auzit c` min]isem \n leg`tur`
cu tine? A zis c` m`car a[ fi dovedit c` am gust \n materie de
femei. |]i spun eu, am avut mare noroc c` nu mi-a zburat to]i
din]ii din gur`!
Juliet prefer` s` nu-l contrazic`. Acel acces de pocìn]`,
indiferent din ce motive, \i era \ntr-adev`r de mare folos.
Au ajuns \n apropierea delfinilor a doua zi diminea]a, pe la

orele zece. Când Juliet ie[i pe punte, scufund`torii luaser`
micul dejun devreme [i st`teau preg`ti]i, cu costumele de
scafandri pe ei, \n timp ce ceilal]i \[i beau cafelele.
Doctorul Robinson, care pân` atunci nu [tiuse c` [i ea
urma s` se scufunde, \ncepu s` protesteze:
– Fata asta nu e preg`tit` emo]ional pentru a[a ceva! Juliet,
draga mea copil`, ce vrei s` dovede[ti cu asta?
James ridic` privirea.
– Trebuie s` vin` [i ea! strig` el cu glas ascu]it. |l cunoa[te
pe Tim la fel de bine ca mine! {i pe ceilal]i... s-ar putea s`-i
vad` pe ceilal]i... sau s-o vad` ei pe ea...!
Se \ntrerupse, tulburat vizibil.
– N-o pute]i opri!
|ntrucât doctorul Robinson era coordonatorul scufund`rii,
cel pu]in teoretic, decizia \i apar]inea lui. Ar`ta destul de
fr`mântat.
– Nu vreau s`-i interzic nimic, spuse el rigid. Dar fata asta

nu e gata pentru o asemenea scufundare. Risc` s` intre \n
panic` [i s` distrug` totul. La asta nu te-ai gândit?
Glasul lui Mark interveni, profund, puternic, \ncurajator.
– Cred c` po]i conta pe mine, Robinson, ca s` n-o scap din
ochi. |]i promit, nu va intra \n panic`.
Juliet avu mul]umirea de a-l vedea pe doctorul Robinson
\nduplecându-se:
– M` rog, dac` e[ti atât de sigur...
De dragul lui James, care miza totul pe \ntâlnirea dintre
delfinii lui [i acel grup [i pe [ansa c` aveau s`-l recunoasc`,
Juliet reu[ise s`-[i st`pâneasc` pân` atunci nervozitatea, dar se
retrase totu[i spre cap`tul pun]ii, unde inspir` adânc de mai
multe ori, \ncercând s`-[i potoleasc` palpita]iile din stomac.
– E totul \n regul`?
Era Mark. |i lu` mâna mic` [i rece \ntre palmele lui calde,
observând-o atent. Juliet \i adres` un zâmbet nesigur.
– E-n regul`, sincer. Sunt cam nervoas`, dar e mai mult ca
un fel de trac, ni[te fluturi palpitându-mi \n burt`... cuno[ti
senza]ia...
Mark zâmbi [i el.
– Da, o cunosc.
Chiar atunci se auzi un strig`t al omului de veghe, iar Mark
spuse repede:
– Delfinii trebuie s` fie. Nu uita, voi fi \n apropierea ta tot
timpul.
– Bine.
Juliet se a[ez` pe punte s` \ncal]e \not`toarele, apoi \[i lu`
buteliile de oxigen \n spinare [i-[i puse masca. James [i
154 CAROLE DEAN
fotograful se echipaser` deja, iar Mark [i doctorul Robinson

tocmai \[i luau echipamentele pe ei. Barca fu coborât` la ap`,
cu rezervoarele suplimentare [i materialele fotografice.
Delfinii erau la opt sute de metri distan]`. |n timp ce barca
se apropia, Juliet \ncepu s`-i disting` clar, un [ir de siluete
vesele care s`reau [i se zbenguiau prin valuri. Se adunau \n
jurul b`rcii ca ni[te copii curio[i, hot`râ]i s`-i cerceteze pe
intru[i, cu ochii str`lucitori [i gurile zâmbitoare amintind de
cele ale oamenilor.
– Aten]ie... Acum!
La comanda lui James, cei cinci scufund`tori se r`sturnar`
peste bordurile b`rcii, unul câte unul. Mark r`mase ultimul,
urmând-o pe Juliet, \n timp ce barca [i cei doi vâsla[i
r`mâneau \n a[teptare.
La \nceput, Juliet nu v`zu nimic. |ntotdeauna i se \ntâmpla
la fel – apele verzi erau \ntunecoase, impenetrabile. Dup` un
timp, \ncepu s` se orienteze mai u[or. |nota sigur` pe sine,
[tiind c` Mark n-o sc`pa din vedere. {tia c` [i el era \n sigu-
ran]`.
Se scufundase de multe ori printre delfini [i [tia c` i-ar
fi fost imposibil s`-i g`seasc` pe cei patru ai lui James.
Trebuia ca delfinii s`-i recunoasc` pe oameni. Juliet \nota
spre James, convins` c` Mark o urma \ndeaproape. James
r`t`cea aparent la \ntâmplare, de fapt trecând sistematic \n
revist` tot grupul. Fotograful se ]inea pe urmele lui. Dac`
cei patru delfini erau acolo, aveau [anse s` recunoasc`
g`leata cu mâncare [i mingea lui Tim, care erau galbene [i
aveau \ncorporate ni[te dispozitive sonore neauzite de ure-
chea omeneasc`.
Deodat`, Juliet observ` comportamentul ciudat al unei

perechi de delfini. Unul dintre ei, care sem`na izbitor cu Jo,
lovea repetat g`leata cu botul. Apoi \l recunoscu pe Tim, sin-
gurul pe care avea speran]e s`-l identifice. Era tân`r, \nc`
nematurizat [i foarte jucù[. Se repezi cu botul spre ea,
aproape r`sturnând-o pe spate, [i \ncepu s` \noate vesel \n
jurul ei [i al lui James, ca [i cum s-ar fi \ntâlnit cu doi vechi pri-
eteni. James o apuc` de bra], \nsufle]it, ar`tându-i cu degetul.
Prin masc`, Juliet \i v`zu ochii str`lucind de entuziasm.
Ceilal]i delfini forfoteau \n jur, evitând \ns` s` se apropie
prea mult. Numai Jo, Heidi, Suzy [i Tim se \nghesuiau s`
primeasc` pe[ti din g`leata protejat` cu plas`, iar fotograful,
\n apropiere, lua imagini unele dup` altele.
Deodat`, ca [i cum ar fi auzit semnalul unui sonar din
adâncurile \ntunecate ale oceanului, delfinii disp`rur`. Cei
patru ai lui James mai \ntârziar`, dar numai un moment, atâta
cât s`-i mai \mping` pe oameni o singur` dat` cu boturile,
parc` \n semn de r`mas-bun. Dup` care se f`cur` [i ei
nev`zu]i.
Z`p`cit`, Juliet privi \n jur. Fotograful era lâng` ei, dar
Mark nu se vedea nicìeri. James o atinse pe bra], ar`tând spre
suprafa]`. F`r` tragere de inim`, Juliet porni \n sus, cùtându-l
pe Mark din priviri.
Ie[i din ap` lâng` barc`. Se ag`]` de margine, privind
\nùntru. Doctorul Robinson \[i scotea casca, dar nici urm` de
Mark.
– Unde-i Mark? strig` ea.
Vâsla[ii \l ridicau la bord pe fotograf, cu echipamentele lui
voluminoase. Unul dintre ei gâfâi:
156 CAROLE DEAN
– Au fost v`zu]i rechini venind \ncoace. C`pitanul a spus s`

v` \ntoarce]i imediat. N-a]i v`zut ce repede au disp`rut
delfinii?
– Un exemplu concludent al sonarului lor biologic,
coment` sec doctorul Robinson.
James se \ntoarse spre Juliet, cu chipul str`lucind de \nsu-
fle]ire.
– Ai v`zut, Juliet? M-au recunoscut! {i au fost accepta]i \n
grup, de semenii lor! Ceilal]i \l \nva]` pe Tim, \l ajut`! Acum o
s` se descurce, nu l-am condamnat la moarte!
– Unde-i Mark? \ntreb` din nou Juliet, abia mi[cându-[i
buzele.
Sim]ea c` i se scurgea tot sângele din fa]`; golul \nghe]at
din abdomen, presim]irea rece a mor]ii, spaima.
– Unde-i Mark?!? ]ip` ea. Doamne, a r`mas acolo, jos! Mark,
Mark!...
{i continu` s`-i urle numele la nesfâr[it, zb`tându-se \n
mâinile celor care \ncercau s-o potoleasc`, pân` când cineva \i
arse o pereche de palme zgomotoase, iar altcineva o zgâl]âi cu
putere de umeri.
Vederea i se limpezi \ncet, spre chipul tulburat al lui James.
– E-n siguran]`, Juliet! E pe iaht!
F`r` a-i veni s` cread`, Juliet \ntoarse capul \ntr-acolo.
Mark st`tea pe platforma de la baza sc`rii, privind-o nelini[tit.
|n mâini ]inea o arm` cu aer comprimat.
– A a[teptat s` se asigure c` ai ie[it cu bine, apoi a \notat
pân` la iaht ca s`-[i ia pu[ca, pentru rechini.
Abia auzi explica]iile lui James. Nu avea ochi decât pentru
Mark, iar când barca ajunse lâng` iaht, se arunc` \n bra]ele lui.
– Credeam c` ai murit! suspin` ea. Fir-ai al dracului s` fii

de nebun, de ce n-ai stat cu mine? Doar mi-ai promis! Te-am
crezut mort!
– N-am putut r`mâne cu tine, iubito, r`spunse el blând.
Masculul `la tân`r m-a \mpins la distan]`. Dar m-am asigurat
c` era totul \n ordine, \nainte de a \nota \ncoace. Nu m-ai
v`zut? Un moment nu te-am sc`pat din ochi!
– E[ti nebun! \l dojeni ea cu voce sufocat`. S-au anun]at
rechini, [i ]ie-]i arde s` mai \no]i? De ce n-ai venit la barc`?
– Fiindc` sunt nebun, vorba ta – la fel ca tine!
O strânse la piept, continuând cu o und` de amuza-
ment:
– Niciodat` n-am mai v`zut pe nimeni s` plâng` dup`
mine, necum s` vrea s` sar` \n ni[te ape infestate cu rechini ca
s`-mi salveze via]a! {i e un sentiment al naibii de pl`cut!
|i \nclin` capul pe spate, privind-o \n ochi.
– Iar cum, când [tiu c` e[ti gata s`-]i dai via]a pentru mine,
cu nici un chip nu te voi mai l`sa s`-mi scapi!
Juliet nu-[i putea spune decât c` se d`duse de gol \n
ultimul hal – iar dup` asta, nu mai avea nici cea mai mic`
[ans` de a-[i ascunde sentimentele.
Cople[it`, v`zu c` tot echipajul [i grupul de scufund`tori \i
priveau cu interes. La semnul lui Mark, James s`ri pe plat-
form`, lâng` ei.
– Felicit`ri, fratele meu! zâmbi el.
De pe punte se \n`l]` un val de ova]ii. Juliet ridic`
privirea, pentru a-i vedea pe to]i apleca]i peste copastie. |[i
ascunse fa]a \nro[it` la pieptul lui Mark, pe care-l sim]i
zguduindu-se de râs.
158 CAROLE DEAN
– Gata, e prea târziu ca s` te mai prefaci c` nu m` iube[ti,

spuse el, s`rutând-o extaziat. Te-ai dat de gol!
Juliet \l privi amu]it`, apoi izbucni \n plâns.
– Nu-mi pas`! suspin` ea. N-am s` m` m`rit cu un b`rbat
care nu m` iube[te!
– Asta era...?
|ntrerupându-se, Mark \[i \nghi]i o \njur`tur` [i o strânse la
piept.
– Dragostea mea, nici acum nu ]i-ai dat seama c` te iubesc?
Nu se vede cu ochiul liber? De ce crezi c` te-am cerut \n
c`s`torie [i m-am repezit s` anun] imediat logodna? |mi venea
s-o pup pe Felicia pentru cât de bine a ales momentul,
Dumnezeu s`-i binecuvânteze inimioara aia veninoas`! Pân` [i
lui Daisy i-am spus adev`rul, fiindc` voiam s`-]i vorbeasc`.
Speram ca m`car ea s` te conving`.
– N-ai avut \ncredere \n mine, spuse Juliet \ntristat`.
– Unul \n altul n-am avut \ncredere, \i aminti cu blânde]e
Mark. De ce mi-ai ascuns adev`rul despre tine, Juliet?
Instinctul \mi spunea c` ]ineai un secret [i am \ncercat s`
ghicesc. Fiind un cinic, am ghicit gre[it. Noroc c` pe urm` am
trimis pe cineva la Laboratoarele Graham, cu misiunea de a
afla tot ce putea despre tine. Ceea ce a descoperit acolo m-a
f`cut s` m` simt ca un gunoi. Când omul meu mi-a spus cum
plecase[i dup` \nmormântare, ca \n trans`, am [tiut pentru
prima oar` \n via]a mea ce \nseamn` frica. Te insultasem, te
acuzasem de toate groz`viile – iar dac` nu m` mai iertai, o
meritam cu vârf [i \ndesat. Inelul `sta, ar`t` el cu capul spre
smarald, n-a fost al bunicii mele. L-am cump`rat anume, cu
gândul de a \ncerca s` te conving s` te m`ri]i cu mine.
– {i când te-ai \ntors, te-ai trezit cu minciunile lui James!

\n]elese Juliet. Nici nu m` mir c` ai reac]ionat a[a!
Mark zâmbi.
– Oricum nu avea nici o importan]`. Erai a mea [i pu]in \mi
p`sa câ]i b`rba]i mai cunoscuse[i \nainte. Dar destul cu toate
astea, [opti el r`gu[it. {tii ce vreau acum. Când ne c`s`torim?
Când, comoara inimii mele, vei veni cu mine pe m`ri [i pe oceane?
Recunoscând \n \ntrebarea lui parafraza unui vechi citat,
Juliet \i zâmbi la rândul ei.
– Mâine? suger` ea provocator.
– Atunci, mâine s` fie.
Surprins`, Juliet se \ndrept` de spate.
– Mark! Cum se poate? {i croaziera?
– Orice se poate – [i mai d`-o dracului de croazier`!
Invita]ii mei pot s` se duc` \n Canare, sau oriunde vor. Eu pre-
fer un loc mai intim, unde s` fim numai noi doi. {tiu o insul`
\n apropiere, mult mai mic` decât Tamassee, unde e ap` dulce
din bel[ug [i o plaj` lung` cu nisip...
– Mark... murmur` Juliet, ascunzându-[i capul la um`rul
lui. Chiar trebuie s` mai a[tept`m pân` mâine?
Aproape ]ip`, când mâinile lui \i cuprinser` spasmodic
mijlocul. Apoi, Mark o \ntreb`, cu gura \n p`rul ei umed:
– Vorbe[ti serios?
|l privi \n ochi f`r` s` mai ezite.
– Din toat` inima!
Sfâr[it

Carole Dean - Insula Din Caraibe PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Carole Dean - Insula Din Caraibe PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

– S-ar putea s`-mi fie cam greu s` te plasez, spuse \ncet

priei sale agen]ii de plasare, domni[oara Posenby evaluase ani

– Delfinii nu sunt pe[ti, o corect` Juliet zâmbind. Mul]i

Ultima lui carte, „Popula]ia delfinilor“, terminat` cu scurt

coastelor din San Salvador, \ncepuse s` aib` dificult`]i, iar

– Nu e necesar` stenografia, dar calificarea dactilografic`

men]ionez condi]iile de izolare, f`r` a mai \ntreba nimic

continua s` sun pe insul`, prin radio-telefon. Dac` nu-i prind

A doua zi, \n zori, Juliet se prezent` la aerodrom. Toate

{apca \i st`tea \mpins` ]an]o[ pe cre[tet. Chipul, mai degrab`

s`-]i zic c` m` min]i \n fa]`. Mark nu-[i invit` femeile pe

bogat, m`nos. Insula fusese neocupat` \nainte de R`zboiul

aspru, era atât de orbitor \ncât o dureau ochii, \n pofi-

– Ce dracu’ ai mai adus acum cu tine? \ntreb` ea cu o voce

Bannerman. Probabil n-a considerat c` era necesar s`-]i cear`

– Cred c` e mai bine s` r`mân`. Domni[oara Posenby nu

Jeepul nu trecu prin ora[ ci \l ocoli, luând-o pe un drum de

Pe veranda umbrit` se aflau câteva balansoare de mod`

– Te-am \ntrebat cine naiba e[ti!

– Poate c` nu [tii \ntr-adev`r, morm`i el. Poate c` nici nu

– Mitocan \ncrezut! se r`sti. Cred c` e[ti nebun, [i dum-

Drumul \napoi fu un infern, Sam p`rând s` se r`zbune pen-

– Asta-i pasagera? \ntreb` el, uluit.

crede]i c` dac` ave]i o mutr` [i-o caroserie ca lumea, pute]i

– Ba ai s` te urci, feti]o, spuse el \ncet. Cora mi te-a

de om e c`pitanul [i ce mi se va \ntâmpla dac` m` duc cu el.

patru de ore, pân` la \ntoarcerea lui Jack. Poate c` Sam i-ar fi

– Cum pofte[ti, replic` batjocoritor Cora. Dar \nchid

– N-ai lucra pentru Mark, insist` rug`tor Cora.

Construc]ia joas` de beton, ridicat` aproape dup` acela[i

Omul era slab [i bronzat, \mbr`cat cu pantaloni scur]i [i

– Mi-a]i mai spus, zâmbi ea, \ncercând s` coboare din jeep

Prin contrast, buc`t`ria mic` [i luminoas` era imaculat` [i

– Cu cât sta]i mai mult, cu atât e mai bine pentru mine.

r`mân` acolo, probabil ar fi fost mai \n]elept s`-[i m`soare

n-ai prefera s` te numesc Juliet, iar dumneata s`-mi spui

– Iar oamenii de la Bella Vista... continu` ea ezitant. Va tre-

pentru „da“ [i una albastr` pentru „nu“, [i s`-[i foloseasc`

Dup` câteva zile, Juliet \[i formase o anumit` rutin`.

entuziasm. Juliet descoperise c`-i era cam greu s` se adapteze

– A, nu, \n nici un caz, \l asigur` Juliet. Te-am \n]eles perfect.

– Pentru totdeauna? repet` \ncet Sam. Domnul Mark nu

– A, nu, b`iete, nu arunca vina \n cârca mea! r`spunse sec

Cu toate acestea, \ntinse mâna, spre surprinderea lui Juliet,

ai despre fetele care vin pe Tamassee sperând s` pun` mâna

– Asta [i am de gând, r`spunse Mark cu \nver[unare.

– Mark nu [tia c` ai lucrat pentru David Graham, coment`

Revenind \n camera ei, Juliet izbucni \n plâns. „Nu mai

prosopul [i ochelarii de soare [i ie[i din cas`. Alesese costu-

– }in eviden]a tuturor persoanelor [i activit`]ilor de pe

– Nu pleci nic`ieri, repet` Mark, amuzat de zvârcolirile ei.

– Nu [tiu. O fi adev`rat? \ntreb` el sarcastic. James e [i el

Juliet se mut` \n aceea[i dup`-amiaz`. James nu \ncerc` s-o

– E[ti gata? \ntreb` rece Mark, din u[`.

O \ntâmpin` o femeie cu fa]` simpl` [i piele t`b`cit`, ochi

– Serios? se \ncrunt` el u[or. O conduci tu pe Juliet \n camera

– Nu pare nefericit`, observ` Juliet.

Juliet o privi cu ochi mari. Era nebun`? James... [i femei nepo-

– Bine, râzi dac` vrei! {tiu c` ]i se pare ridicol, dar James

– Sunt aici pentru c` Mark Bannerman se teme c`, dac`

cent` a mituit o servitoare ca s` se strecoare \n dormitorul lui.

|n seara aceea, Juliet lu` pe ea o fust` de culoarea stridiilor