Carole Dean

CAROLE DEAN
Secrete
bine
ascunse
Traducerea [i adaptarea \n limba român` de
FLAVIA VOINEA
ALCRIS
M-94
Capitolul 1
Pe malul râului p`[tea un cal alb. Era neîn[euat, iar

c`p`strul [i h`]urile atârnau la p`mânt. La nici trei metri
distan]`, la umbra unui ar]ar, se auzi un fo[net care-l f`cu pe
animal s` tresar` [i s` se îndrepte spre o tân`r` care se
odihnea în apropiere, întins` în iarb`. O împinse cu botul în
joac`, iar ea începu s` râd`.
– Înceteaz`, Sandy! \i spuse ea, împingându-l într-o parte.
Ai numai iarb` pe bot!
Tân`ra c`sc`.
– Cred c` am adormit. A[a-mi trebuie dac` stau pân`
noaptea târziu de vorb` cu Colin, nu-i a[a?
Se ridic` în picioare [i se duse c`tre râu, unde îngenunche
[i-[i stropi fa]a cu ap` rece.
– Cred c` ar trebui s` mergem acas`, Sandy.
Se uit` c`tre soare, încercând s`-[i dea seama cât era
ceasul.
– Cred c` e aproape cinci, iar Sondrei nu-i place s` întârzii
la cin`. Dar e a[a de frumos aici... Nu vreau s` plec!
6 CAROLE DEAN
Dup` ani de colindat [i explorat, cuno[tea fiecare copac de

pe proprietatea Deerfield [i nimic nu-i pl`cea mai mult decât
s` hoin`reasc` pe vìle [i dealurile din zon`. Se uit` c`tre râul
care curgea lini[tit [i, dintr-o dat`, v`zu c` în paradisul pe care
îl considera al ei p`trunsese un intrus – un b`rbat care î[i târa
cu greu picioarele se apropia.
Ea \l privi cu aten]ie. Oricine ar fi fost, se r`t`cise cu
siguran]`, pentru c` drumul pe care se afla ducea numai c`tre
Sevenoaks, ferma familiei Deerfield.
Se hot`rî într-o clip` s`-l ajute pe strìn, înc`lec` [i travers`
în goan` râul. Ajuns` pe malul cel`lalt, îl îndemn` pe Sandy s`
mearg` în galop. Spera ca b`rbatul s` nu se fi ab`tut prea mult
de la drumul lui. Era o zi foarte c`lduroas`, nepotrivit` pentru
plimbare, iar el p`rea s` care ceva în bra]e. S` fie un copil? se
întreb` ea. Pentru c` soarele îi b`tea în fa]`, nu putea s`
disting` despre ce era vorba.
Sandy str`b`tu distan]a care-i desp`r]ea, la umbra unor
mesteceni cu trunchiuri albe. Ferit` de razele puternice ale
soarelui, tân`ra putu, pentru prima dat`, s`-l vad` mai clar pe
cel ce se apropiase la cincisprezece – dou`zeci de metri. Era
un b`rbat înalt, bine f`cut [i suplu, care [chiop`ta u[or. P`rul
lui des, neîngrijit, avea culoarea grâului copt.
Inima îi b`tu mai repede [i sim]i c` o cuprinde panica. Un
singur b`rbat avea o asemenea nuan]` de p`r, dar acesta
disp`ruse din via]a ei în urm` cu patru ani!
F`r` s`-[i dea seama, smuci h`]urile. Neobi[nuit cu un asemenea
tratament, Sandy pufni [i-[i arunc` pe spate capul, cu putere.
– U[urel, bìete! îl potoli ea, vorbindu-i în [oapt`.
Ie[i din umbr` în plin soare, iar Adam Deerfield se opri
brusc, mirat de apari]ia nea[teptat`.
SECRETE BINE ASCUNSE 7
– Kate? \ntreb` el, r`gu[it. Chiar tu e[ti?

Ea aprob` cu o mi[care a capului, ne[tiind ce s` r`spund`.
}inând în bra]e un copil care dormea, Adam r`mase
nemi[cat [i o privi din cap pân`-n picioare pe tân`ra din fa]a
lui. Purta pantaloni scur]i de blugi, foarte uza]i, [i un tricou
decolorat, dar, în ciuda ]inutei simple, avea o atitudine
mândr` [i semea]`. Picioarele zvelte erau bronzate, iar t`lpile
erau goale. Dar ceea îi atrase aten]ia cu adev`rat era chipul ei.
În anii în care nu se v`zuser`, se maturizase; chipul era acum
extrem de rafinat [i atr`g`tor, cu ochi alba[tri [i sprâncene
frumos arcuite. P`rul negru-alb`strui [i buclat era strâns cu o
fund` [i adunat pe um`rul drept.
– Te-ai schimbat, spuse el, încet.
Cu o mi[care u[oar`, ea se l`s` s` alunece de pe cal. În
clipele de t`cere în care [tiuse c` Adam o studiaz`, ea f`cuse
acela[i lucru.
– {i tu, r`spunse ea pe acela[i ton.
{i chiar a[a era. Avea treizeci [i cinci de ani, dar p`rea mai
în vârst`, iar pe chipul bronzat ap`ruser` noi riduri. P`rea
îngrijorat [i circumspect, a[a cum nu-[i amintea s` fi fost în
trecut. Ochii lui c`prui ascundeau o dezam`gire profund`.
Acum, Adam era un strìn!
Stânjenit`, Kathleen î[i d`du seama c` strângea cu putere
h`]urile în mâini.
– V`d c` ai adus-o [i pe Nikki, spuse ea în cele din urm`.
Ca [i cum [i-ar fi auzit numele, copilul se mi[c` în bra]ele
lui Adam [i-i ceru s-o lase jos, apoi o privi foarte serioas` pe
Kathleen.
– }i-o mai aminte[ti pe Kate, draga mea? o întreb` tat`l ei.
Zâmbetul lui plin de c`ldur` îl f`cea s` par` mai tân`r [i,
inexplicabil, îi umplu de lacrimi ochii lui Kathleen.
8 CAROLE DEAN
– Bun`, Nikki, spuse ea, blând.

Sim]ise c` feti]a era la fel de speriat` ca [i tat`l ei din felul
în care se lipise de el [i-l prinsese de mânec`. Dar apoi zâmbi
larg, deloc ru[inat` c` era [tirb`, iar Kate se sim]i în largul ei.
Brusc, î[i d`du seama c` era foarte bucuroas` de aceast`
întâlnire. Adam se întorsese acas`! Dragul de Adam, care-i
fusese ca un frate atâ]ia ani [i care \i lipsise atât de mult...
Râse sincer, din toat` inima.
– Adam, cât de mult m` bucur s` te rev`d!
D`du drumul h`]urilor [i alerg` spre el cu bra]ele deschise.
Se lipi de pieptul lui; \i sim]ea inima b`tând cu putere [i
trupul cald, musculos, cu un miros tipic masculin care o
încânta. Spre propria-i uimire, î[i d`du seama c`-i pl`cea s`-l
simt` atât de aproape, într-o îmbr`]i[are f`r` sfâr[it. Nu mai
sim]ise niciodat` a[a ceva – cu Colin sau cu oricine altcineva.
Dar s` simt` a[a ceva fa]` de Adam, pe care-l considerase
întotdeauna un erou din pove[ti, un înlocuitor pentru fra]ii
mai mari pe care nu-i avusese niciodat`!
Bra]ele lui se încle[tar` automat în jurul ei [i-[i aplec` u[or
capul, lipindu-[i obrazul de p`rul ei m`t`sos. Era încordat [i f`cu
eforturi s` se îndep`rteze de ea, con[tient c` strânsese în bra]e
un trup plin de femeie [i nu unul bìe]esc al unei adolescente.
{ocat` de senza]iile care o cople[iser`, Kathleen îl privi cu
obrajii în fl`c`ri.
– De ce ai lipsit atâta timp?
Pe buzele lui ap`ru un zâmbet cinic.
– Nu fi naiv`, Kate. Ar fi mai nimerit s` m` întrebi de ce
m-am întors, dar nu [tiu sigur c` ]i-a[ putea r`spunde.
Oricum, nu cred c` o s` stau prea mult, pentru c` m-am
obi[nuit cu o via]` de hoinar.
În]elese cât era de r`nit, dac` vorbea despre plecare la

câteva minute de la sosire, dar tactul p`rea c` o p`r`sise
complet, pentru c` se auzi spunând:
– Tat`l tù nu se simte bine. Nu se mai ridic` din scaunul
cu rotile! Nu [i-a pierdut speran]a c` te vei întoarce [i vei
r`mâne aici.
El tres`ri cu putere, de parc` ar fi primit o palm`.
– O s` fie dezam`git! spuse el, tìos. Oricum, ce te prive[te
pe tine?
Kate sim]i c` nu era cinstit s` o întrebe a[a ceva.
– M` prive[te tot ce are leg`tur` cu tat`l tù! se înfurie ea.
Dac` n-ar fi fost el, a[ fi ajuns într-un orfelinat! Îl iubesc ca [i
când ar fi tat`l meu adev`rat!
– V`d c` ai un temperament la fel de vulcanic! remarc` el
în b`taie de joc.
Vocea îi deveni serioas`.
– N-am glumit, Kathleen! Ce s-a \ntâmplat între tata [i mine
ne prive[te numai pe noi, nu pe tine!
– Nici prin cap nu-mi trece s` m` amestec!
Brusc, Kate î[i d`du seama c` nu vrea s` continue acea întâlnire
care ar fi trebuit s` fie fericit`, dar, \n mod ciudat, nu era. Privirea
ei se opri asupra lui Nikki, care st`tea t`cut` lâng` tat`l ei.
– Vrei s`-l c`l`re[ti pe Sandy pân` la ferm`, draga mea?
\ntreb` ea. Pari obosit`.
Feti]a nu r`spunse, dar se lipi [i mai mult de tat`l ei.
– }i-ai înghi]it limba? Doar nu ]i-e fric` de Sandy! E foarte
blând [i [tie s` se poarte cu cei mici. Hai, vino [i salut`-l!
Kate ridic` privirea c`tre Adam, a[teptând ajutorul lui. În
schimb, întâlni o privire atât de dur` \ncât se gândi câteva
clipe ce anume f`cuse sau spusese de declan[ase o asemenea
reac]ie.
10 CAROLE DEAN
– Nikki r`mâne cu mine, anun]` el pe un ton de o]el.

Vrând s`-i r`spund` cu aceea[i moned`, Kathleen îl
întreb`:
– Am voie s` anun] sosirea ta sau vrei s` le faci o surpriz`
[i celorlal]i? Nu [tiu dac` avem timp s` tìem cel mai gras vi]el,
în cinstea ta!
Adam \[i [terse broboanele de transpira]ie de pe frunte.
– Sigur c` po]i s` le spui. Dar nu spune nimic mai mult...
Sunt atâtea lucruri pe care nu le în]elegi! Nikki [i cu mine o
s-o lu`m pe scurt`tur`, n-o s` \ntârziem mult.
– Bine, r`spunse Kate.
– Vrei s` te ajut s` încaleci?
Simpla lui întrebare o trimise în trecut, în perioada când
avea doisprezece ani [i înv`]a s` c`l`reasc` f`r` [a. Adam, mai
tân`r [i mai fericit, o întrebase acela[i lucru [i o ajutase. Ea se
l`sase întotdeauna în mâinile lui, pentru c` avusese o
încredere oarb` în el.
Chiar dac` [tia c` nu ar fi trebuit s` fac` acest lucru, accept`
oferta lui, mai mult de dragul trecutului. Oare el î[i amintise
de acea zi?
Încerc` s` nu ia în seam` faptul c`, pentru câteva secunde,
talpa ei goal` se afla în palmele lui [i înc`lec`.
– Mul]umesc, [opti ea, f`r` s` îndr`zneasc` s`-l priveasc`.
Ne vedem mai târziu.
Îl îndemn` pe Sandy s` mearg` la galop pân` când disp`ru
din raza vizual` a celor doi, apoi îl încetini, ca s` aib` timp
s`-[i pun` gândurile în ordine. Dar acest lucru p`rea
imposibil, pentru c` erau prea multe întreb`ri f`r` r`spuns.
Unde fusese Adam în ultimii patru ani? De ce nu-i scrisese
niciodat`? Ce se întâmplase cu Nikki, care fusese întotdeauna
un copil deschis [i prietenos?
Kate se opri o clip` pe malul abrupt, locul ei preferat din

care admira ferma. Iubea Sevenoaks, c`minul ei dintotdeauna.
Casa fusese construit` în pant`, cu fa]a spre râu [i umbrit` de
câ]iva stejari uria[i. În spa]ioasa arip` de vest locuia Lee;
Sondra, John [i Kathleen st`tea \n aripa central`, în timp ce
aripa de est fusese folosit` numai pentru oaspe]i de când
plecase Adam.
Casa fusese renovat` [i se afla acum în cea mai bun` form`.
Ce bine c` Adam o va vedea a[a! \[i spuse ea. Alung` rapid
acest gând, pentru c` nu mai voia s` se gândeasc` la el, [i-l
duse pe Sandy la grajduri. Era atât de preocupat`, încât nu-l
v`zu pe b`rbatul din boxa al`turat`.
– Nu vorbe[ti cu mine azi, Kathie? \ntreb` el, pe un ton
familiar.
Ea tres`ri.
– Lee! M-ai speriat!
Zâmbi larg [i-[i d`du o [uvi]` de p`r dup` ureche.
– Nu te-am v`zut!
El se sprijini de u[a boxei. La prima vedere, sem`na foarte
mult cu fratele lui vitreg Adam, dar la o privire mai atent`
puteai vedea sclipirea rùt`cioas` din ochii alba[tri.
– Visezi cu ochii deschi[i la Colin, nu-i a[a?
– Nu. Chiar nu m` gândeam la el!
El deveni mai atent.
– Ce s-a întâmplat?
Cu o lips` total` de tact, ea anun]`:
– Adam s-a întors acas`.
Dac` ar fi [tiut cum va reac]iona Lee la aflarea ve[tii, Kate
ar fi fost mai atent`. Mâna lui se încle[t` cu putere pe u[`.
12 CAROLE DEAN
– Nu e o glum` bun`! se r`sti el.

– Dar nu glumesc! protest` ea.
– Atunci, ce vrei s` spui? Cum adic`, s-a întors acas`?
Speriat` de duritatea din vocea lui, ea încerc` s`-i explice:
– M-am întâlnit cu el mai devreme. Era pe jos, cu Nikki în
bra]e. A spus c` st` numai câteva zile.
– E prea mult! o întrerupse Lee. {i unde dracu' a fost în
ultimii patru ani? Asta ]i-a spus?
– Nu.
– Normal! {i tata [i Sondra? Au aflat?
– Înc` n-am fost în cas`, r`spunse ea, tremurat.
Ezit` câteva clipe, apoi \[i adun` tot curajul [i-l \ntreb`:
– Lee, ce s-a întâmplat? Nu te bucuri c` s-a întors? La urma
urmei, e fratele tù.
Lee f`cu un efort s` zâmbeasc`.
– Frate vitreg, nu uita! Cred c` m-ai luat prin surprindere,
r`spunse el, stânjenit de privirea insistent` a fetei. Las-o balt`,
Kate! Sigur c` m` bucur c` s-a întors! Dar cred c` ar fi mai bine
s`-l avertizez pe tata. Nu-i fac bine surprizele, chiar dac` sunt
pl`cute, nu-i a[a?
– Vin cu tine, spuse ea.
Sim]ea, f`r` s` poat` explica motivul, c` era important s`
fie cu Lee când anun]a întoarcerea lui Adam.
– Nu vrei s`-l ]esali pe Sandy?
– Nu, nu e nevoie. {i a[a îl r`sf`] prea mult! râse ea. Hai s`
mergem!
Se îndreptar` împreun` spre cas`. Dar era prea târziu s`-l
anun]e pe John – pe alee, nemi[cat ca o statuie, se afla Adam.
Capitolul 2
Kathleen sim]i din nou c` inima îi bate cu putere. Dar, mai

mult decât atât, avea senza]ia c` nu putea controla lucrurile
care petreceau chiar sub ochii ei.
Adam avea dreptul s` fie acolo! Întreaga lui atitudine
spunea c` el este st`pânul, lucru pe care Lee nu va reu[i
niciodat` s`-l transmit`, oricât ar încerca.
Kate era sigur c` Adam trebuia s` r`mân` la Sevenoaks,
pentru c` numai la ferm` putea s` rezolve acele probleme
care-l determinaser` s` aleag` un exil lung [i dureros.
Adam era atât de absorbit de propriile gânduri, încât nu-i
observ` pe Kate [i Lee decât atunci când ajunser` foarte
aproape de el. Cei doi fra]i se privir` lung, timp în care Kate
se rug` în gând s` aib` o discu]ie civilizat`.
– Ei bine, Adam...
El zâmbi scurt.
– A[adar, e[ti la fel ca to]i ceilal]i, nu-i a[a?
– Adam, ce vrei s` spui? interveni Kate, pe un ton tìos.
Cum adic`, e la fel ca ceilal]i?
Adam îi arunc` o privire dur`.
14 CAROLE DEAN
– Nu face pe nevinovata, Kate. {tii foarte bine despre ce vorbesc!

Înainte ca ea s` protesteze, Adam se întoarse c`tre Lee.
– Cred c` ar trebui s` apreciez sinceritatea ta, fr`]ioare.
M`car nu pretinzi c` te bucuri c` m` vezi!
Lee încerc` s` evite privirea fratelui sù.
– Poate ar fi mai bine s` intri [i s` vorbe[ti cu tata.
Pentru o clip`, Kathleen avu impresia c` masca lui Adam
disp`ruse, l`sând s` se vad` o îmbujorare u[oar`.
– Hai! \l îndemn` ea, cu o bucurie pref`cut`. Cred c` este
în birou, bând obi[nuitul pahar de lichior înainte de cin`.
Îl lu` de mân` pe Adam, f`r` s` ]in` cont de faptul c` nu
era prea încântat de idee.
– Hai, merg cu tine.
Îi zâmbi lui Nikki [i-i întinse cealalt` mân`.
– Cred c` ]i-e sete, draga mea. O s`-]i dau un pahar de
limonad` imediat dup` ce-l salu]i pe bunicul tù.
Sim]i bra]ul lui Adam încordându-se [i apoi eliberându-se
din strânsoarea ei.
– Sunt perfect capabil s` g`sesc singur drumul! Sau ui]i c`
am trìt aici cea mai mare parte a vie]ii mele?
Kate î[i p`str` demnitatea.
– {tiu c` po]i s` g`se[ti drumul, Adam. Cu toate astea,
prefer s` vin cu tine!
În ciuda privirii dure, ea avu impresia c` se bucur` de
sprijinul oferit.
– Atunci, s` mergem.
Urcar` sc`rile de piatr` [i p`trunser` prin u[ile duble într-un
hol lung. Kathleen încerc` s` priveasc` interiorul casei ca [i
cum l-ar fi v`zut pentru prima dat`, ca [i Adam. Pe pere]ii
zugr`vi]i în culori pale se aflau tablouri ale unor pictori
impresioni[ti, podelele erau acoperite cu parchet de stejar, iar

într-un col] se afla un dulap de mahon care ad`postea colec]ia
de ceramic` a Sondrei.
Din birou se auzeau vocea groas` a lui John [i cea educat`
a Sondrei.
Kate nu-[i putu st`pâni curiozitatea [i se uit` pe furi[ c`tre
Adam. St`pânirea lui de sine, aproape inuman`, o uimi. Urma
s`-l întâlneasc` pe tat`l sù, dar se purta ca [i cum ar fi fost
vorba de o întâlnire obi[nuit`. În clipa urm`toare, ca [i cum ar
fi sim]it cât era de îngrijorat`, Adam se uit` în ochii ei alba[tri,
iar Kate în]elese c`, pentru el, acesta era cel mai dificil
moment din întreaga zi.
Îi zâmbi încurajator, cu toat` c`ldura de care era în stare.
– John! strig` ea. Am o surpriz` pentru tine!
F`r` s` a[tepte aprobarea lui Adam, \l lu` de mân` [i-l trase
dup` ea în birou. Chiar dac` nu era atât de elegant ca alte
camere din cas`, biroul era foarte confortabil. De la fereastr`
se vedeau dealurile [i vìle sc`ldate în lumina soarelui la apus.
{emineul care domina peretele din partea de sud era flancat
de rafturi de c`r]i, pentru c` John era avid de lectur`.
B`rbat atr`g`tor cu p`rul arginitiu, John se afla \n scaunul
cu rotile lâng` fereastr`. Lâng` el, elegant` ca un model
dintr-o revist` de mod`, st`tea Sondra, într-un scaun
fran]uzesc de epoc`.
Când intr` Adam, chipul Sondrei se înnegur` pentru o
frac]iune de secund`. Totu[i, Kate observ`, dar nu putea s`
cread` c` femeia era furioas`. Ce motiv ar fi avut?
Reac]ia lui John, îns`, nu l`s` loc de îndoial`. Se ridic` pe
jum`tate în scaun, sprijinindu-se pe bra]ele înc` puternice.
Ochii c`prui, pe care îi mo[tenise Adam, str`luceau.
16 CAROLE DEAN
– Adam! Fiule... Dac` ai [ti cât de mult am a[teptat

momentul `sta!
Din trei pa[i, Adam ajunse lâng` tat`l sù, îngenunche [i-l
strânse cu putere în bra]e. Dou` lacrimi fierbin]i c`zur` pe
obrajii b`trânului.
Cu un nod în gât, Kathleen se întoarse, sim]ind c` nu se
cuvenea s` priveasc` scena intim`. Dar nu putu s` nu observe
privirea extrem de rece [i dur` a Sondrei, care strângea în
pumni o batist` brodat`. Din nou, Kathleen se mir` de reac]ia
ei.
Adam se ridic` în picioare, iar Kate privi uimit` cum pe
chipul Sondrei apare un zâmbet larg. Femeia deschise bra]ele
[i exclam`:
– Bun venit acas`, drag` Adam.
Dezgustat` de aceast` reprezenta]ie demn` de o actri]`,
Kathleen î[i îndrept` privirea spre fereastr`. Nu se sim]ise
niciodat` în largul ei al`turi de Sondra, pentru c` atitudinea ei
exclusese \ntotdeauna orice apropiere. Când fusese mai mic`,
Kate sperase ca frumoasa Sondra s` ia locul iubitei ei mame,
pierdute prea devreme. Dar acest lucru nu se întâmplase
niciodat`, iar visul ei murise în fa[`. Sondra îl f`cea fericit pe
John, iar pentru Kate era suficient.
Venirea lui Adam provocase reac]ii foarte ciudate –
ostilitatea inexplicabil` a lui Lee, mânia [i duplicitatea
Sondrei. În plus, nu putea uita propria ei reac]ie [i modul în
care r`spunsese îmbr`]i[`rii lui. John p`rea singurul care se
bucura sincer s`-l vad` pe Adam acas`.
– Masa trebuie s` fie gata curând, fiule, îl auzi ea pe John.
Sunt sigur c` n-ai uitat cât se sup`r` doamna Hicks dac`
întârziem la cin`! Ce-ar fi s-o iei pe micu]` [i s` v` duce]i în
camera ta? }i-am p`strat camera preg`tit`, pentru c` am [tiut

c` o s` te întorci într-o bun` zi. Aranjeaz`-te, spal`-te [i apoi
coboar` la mas`. O s` vorbim atunci! Dar, Adam...
Vocea b`trânului tremur`.
– S` nu mai pleci f`r` s` m` anun]i!
– Nu, tat`, promise el. Hai, Nikki, draga mea! Uite ce mâini
murdare ai! Trebuie s` ne sp`l`m!
P`r`sir` împreun` înc`perea.
– Ar fi cazul s` m` preg`tesc [i eu, spuse Kathleen, evitând
privirea Sondrei. Ne vedem peste câteva minute.
Urc` încet sc`rile c`tre dormitorul ei, unde r`mase minute
întregi în fa]a oglinzii. Nu era o femeie vanitoas`, dar acum
privea nemul]umit` p`rul negru [i buclat b`tut de vânt, obrajii
îmbujora]i [i hainele s`r`c`cioase.
Ar`t de cincisprezece ani! \[i spuse ea, nemul]umit`. N-ar fi
putut s` explice motivul pentru care, brusc, acest lucru era
important.
Arunc` hainele pe jos [i intr` sub du[, f`r` s` ]in` cont de
apa sau uleiul de baie pe care le împr`[tia în jurul ei. Î[i prinse
p`rul în coad`, apoi se fard` cu aten]ie [i-[i puse o rochie
nou`, cu un decolteu delicat, care se unduia pl`cut în jurul
picioarelor ei zvelte. Sandale sub]iri, cercuri de aur în urechi
[i... era gata!
Ie[i \n fug` din dormitor [i coborî sc`rile ca un copil, câte
dou` trepte odat`. Când îl v`zu pe Adam, care st`tea la baza
sc`rilor, se împiedic` [i aproape îi c`zu în bra]e.
– Întotdeauna cobori sc`rile a[a? \ntreb` el.
Amuzamentul i se citea în voce.
Cu palmele lipite de pieptul lui, Kate se bucur` s` vad` cât
de tân`r p`rea atunci când zâmbea.
18 CAROLE DEAN
– Nu-]i aminte[ti c` mereu întârziam la cin`? Se pare c` nu

m-am schimbat...
Adam o împinse u[or, \ndep`rtând-o câ]iva centimetri de
el, pentru a o putea privi mai bine.
– N-a[ spune asta.
Ea ro[i, ochii ei alba[tri ca safirele sus]inându-i cu
îndr`zneal` privirea. Adam o mângâie pe obraz.
– Te bucuri c` m-am întors, nu-i a[a, micu]` Kate?
Toate îndoielile p`reau s` dispar` în prezen]a lui.
– Da, r`spunse ea cu sinceritate.
Era sigur` c` r`spunsul ei îl satisf`cuse, a[a c`-[i adun`
curajul [i-i spuse:
– Te rog, Adam, nu mai pleca din nou!
El îi d`du drumul [i f`cu un pas înapoi. C`ldura din privire
îi disp`ru [i deveni din nou un strìn.
– O s` fac ceea ce trebuie, spuse el pe un ton dur. Nu pot
s`-]i promit nimic, Kate. Iar acum, dac` nu vrem s` ne
sup`r`m buc`t`reasa, ar fi mai bine s` mergem la mas`.
În ciuda temerilor tinerei, masa decurse f`r` probleme,
mai ales datorit` talentului lui John de a aduce în discu]ie
subiecte neutre.
Adam fusese întotdeauna preferatul doamnei Hicks, a[a c`
aceasta se întrecuse pe sine [i preg`tise o mas` de zile mari.
Kathleen st`tea vizavi de Nikki [i observase mirarea din ochii
pu[toaicei atunci când se succedau felurile de mâncare. Era
clar c` nu era obi[nuit` cu asemenea mese.
Sondra, care conversa bine dispus` cu Adam, î[i îndrept`
aten]ia asupra micu]ei:
– Ai mâncat destul, Nikki?
Ea aprob` cu o mi[care a capului, în timp ce un zâmbet
timid îi înflorea pe buze.
– Mai vrei desert? Doamna Hicks face întotdeauna mai

mult [i po]i s` mai ceri o por]ie, s` [tii!
– Cred c` e suficient, interveni Adam. În plus, cred c` e
momentul s` mearg` la culcare.
– Po]i s` stai în camera verde, lâng` tat`l tù, sau \n camera
roz, care a fost a ta pe vremea când erai doar un bebelu[,
continu` Sondra. Pe care o preferi?
Feti]a se uit` c`tre tat`l ei, dar acesta începuse s` discute
cu John [i n-o observ`.
– Te-am întrebat ceva, Nikki! insist` Sondra, cu o u[oar`
iritare în vocea ei de obicei pl`cut` [i controlat`. Spune-mi ce
camer` vrei, ca s`-i cer menajerei s-o preg`teasc`.
Kathleen sim]i o strângere de inim`. Ceva nu era în ordine!
Sim]ea acest lucru, dar nu putea s` spun` despre ce era vorba.
Nikki se lipise de sp`tarul scaunului, iar ochii c`prui
p`reau imen[i pe fe]i[oara ei. Era prea timid` s` r`spund` sau
era cople[it` de casa mare, elegant` în care intrase?
– E în ordine, Nikki, spuse Kathleen cu blânde]e. Nu-]i fie fric`!
Dar Sondra nu avea de gând s` cedeze.
– Fiica ta trebuie s` înve]e bunele maniere, Adam, spuse ea
tìos.
El se întoarse brusc.
– Îmi cer scuze, Sondra, nu te-am auzit. Ce-ai spus?
– Am spus c` Nikki are nevoie de lec]ii de bun` purtare. Nu
vrea s` r`spund` nici m`car unei simple întreb`ri!
Dintr-o privire, el î[i d`du seama de încordarea fiicei sale [i
de aerul arogant, de corectitudine exagerat` al Sondrei. O
b`tu u[or pe genunchi pe feti]` [i spuse pe un ton egal:
– Ar fi trebuit s` v` spun c` Nikki are mici... probleme. Am
fi evitat aceste neîn]elegeri, Sondra. Îmi cer scuze.
20 CAROLE DEAN
– Probleme? repet` ea, impacientat`. Despre ce naiba vorbe[ti?

Înainte s`-i r`spund`, Adam se uit` c`tre Kathleen. Ea îl
privea cu aten]ie maxim`, sim]ind instinctiv c` îi era greu s`
vorbeasc` despre problemele fiicei sale, pentru care se
considera unic responsabil. Ar fi vrut s`-l sprijine [i s`-i aline
durerea; probabil c` privirea ei spunea foarte multe, pentru c`
Adam trase aer în piept [i explic`, foarte calm:
– Nikki n-a scos nici un cuvânt din ziua \n care Leslie a fost
ucis`. Ea a v`zut tot ce s-a întâmplat. Î]i aminte[ti, Sondra?
Doctorii – [i te rog s` m` crezi c` am fost la cei mai mari
speciali[ti – mi-au spus c` va vorbi din nou, într-o bun` zi.
– Vrei s` spui c` e retardat`? vru s` [tie Sondra.
– Nu! replic` el, furios. În nici un caz! În]elege tot ce i se
spune [i are note foarte bune la [coal`. Dar [ocul din acea zi
a f`cut-o, pur [i simplu, s` nu mai vorbeasc`. Pân` când î[i va
reveni, are nevoie de toat` dragostea [i r`bdarea pe care i le
putem acorda.
– Psihologia asta modern`! pufni ea. Pe vremea mea, o
asemenea purtare n-ar fi fost acceptat`.
– Sondra, te rog! interveni John. Cred c` trebuie s`
accept`m explica]ia lui Adam [i s` sper`m c` micu]a Nikki se
va vindeca foarte curând.
Se întoarse c`tre Adam:
– Nu se [tie, fiule. Poate c` o s`-i fac` bine statul la ferm`.
Se l`s` o t`cere ap`s`toare.
– N-am spus c` r`mân aici, tat`, spuse Adam, dup` câteva
secunde.
Lee, care abia dac` scosese dou` vorbe în timpul mesei, se
aplec` \nainte, ca un [arpe asupra pr`zii.
– Eu, spre exemplu, a[ vrea s` aflu r`spunsurile la câteva

întreb`ri. De ce nu ne spui unde ai fost în tot acest timp,
Adam? {i ce te-a f`cut s` revii a[a, dintr-o dat`?
Kathleen încerc` s` protesteze fa]` de acest întreb`ri foarte
dure, dar Adam p`rea s` se descurce f`r` sprijinul ei.
– Cred c` cel mai bine ar fi s-o duc pe domni[orica asta în
pat, spuse el cu c`ldur`, ciufulind p`rul fiicei sale. Ce-ar fi s`
bem o cafea în birou [i s` st`m pu]in de vorb` acolo?
– Pot s` te ajut? se oferi Kathleen.
Î[i d`du seama c` o luase gura pe dinainte, dar se bucur`
când îl auzi:
– Dac` vrei...
O lu` pe feti]` de mân` [i-i zâmbi.
– Hai la culcare, draga mea.
Cei trei ie[ir` din salon împreun`. Kathleen o lu` înainte
pe hol [i intr` le u[ile duble de stejar care f`ceau leg`tura cu
aripa de est. Intrase rareori în acea parte a casei, în absen]a
lui, a[a c` privi în jurul ei cu mult interes. Totul era în perfect`
ordine, iar vântul u[or de var` abia mi[ca draperiile vechi, dar
curate.
Adam o duse pe Nikki în camera lui. Cu pere]ii de un
albastru pal [i mobila alb`, de lemn, înc`perea avea un aer
simplu, specific masculin. Pe perete, în stânga [i \n dreapta
[emineului, erau dou` tablouri cu peisaje marine; pe peretele
opus, în ni[e special construite, se aflau dou` vase în
miniatur`, replici ale unor vase care existau în realitate. În
jurul patului mare [i alb, cu baldachin, se afla un covor de
lân`, de un albastru ultramarin.
Kathleen alunec` în trecut [i-[i aminti de perioada când
avea cincisprezece ani [i era o adolescent` vesel`, plin` de
22 CAROLE DEAN
via]`. Într-o sear`, fusese la o petrecere [i voise s` le

povesteasc` lui Adam [i lui Leslie. La ora unsprezece, b`tuse
la u[a lor, exact u[a pe care intrase în urm` cu câteva minute.
– Intr`, se auzise vocea lui groas`.
Ea deschisese u[a.
– Leslie, n-o s` ghice[ti niciodat`!
Se oprise brusc, uimit` s` observe c` Adam era singur în
pat [i citea, sprijinit pe perne.
– Unde e Leslie? \ntrebase ea.
– În ultima vreme, Leslie doarme în camera verde, venise
r`spunsul, pe un ton neutru. Nu s-a sim]it prea bine [i nu vrea
s` m` deranjeze.
În ciuda vârstei fragede, Kathleen în]elesese c` Adam \i
ascunsese ceva. Descoperirea faptului c` Leslie [i Adam nu
mai dormeau în aceea[i camer` fusese un adev`rat [oc. Îi
auzise pe servitori vorbind pe la col]uri despre acest lucru, dar
preferase s` nu-i ia în seam`. Întotdeauna considerase
c`s`toria celor doi perfect`, pentru c` nu-[i putuse imagina c`
cineva era nefericit al`turi de Adam...
Preferase s` p`streze pentru sine toate întreb`rile [i-i
povestise pe scurt despre petrecere, dup` care se retr`sese în
camera ei.
– Ar`]i de parc` ai fi v`zut o stafie, îi \ntrerupse Adam [irul
gândurilor.
Ea reu[i s`-[i p`streze cump`tul.
– Am venit s` te ajut, nu s` visez cu ochii deschi[i, nu-i a[a?
M` duc s` preg`tesc baia.
Baia se dovedi un adev`rat ritual, la care luau parte numai
Adam [i Nikki, motiv pentru care Kathleen se a[ez` într-un
fotoliu de r`chit` [i-i privi în t`cere. Adam se juca atât de
frumos [i de afectuos cu fiica lui, încât fu impresionat`. Dar nu

putu s` nu observe trupul lui suplu, musculos, care o tulbura
mai mult decât ar fi vrut s` recunoasc`. Oare vizita lui era atât
de scurt` pentru c` undeva îl a[tepta o femeie? Sau fusese
credincios memoriei lui Leslie în ultimii patru ani?
I se p`rea greu de crezut, pentru c` femeile îl considerau
irezistibil din pricina p`rului sù blond, a buzelor pline [i
senzuale a trupului puternic, a siguran]ei de sine pe care o
emana.
Care era numele femeii care-l a[tepta? se întreb` Kathleen.
Era tân`r`, era frumoas`? Oare îl iubea? Dar el o iubea?
Îi venea s` strige din pricina triste]ii care o cuprinsese. Ce
se întâmplase cu ea, de era atât de afectat` atunci când se
gândea la cineva despre care nici nu [tia sigur dac` exista? {i
ce ar fi spus Colin, dac` ar fi [tiut ce-i trece prin minte? Dragul
de Colin, pe care [tia c` se poate baza [i c`ruia îi datora
loialitate...
Adam o scoase pe Nikki din cad` [i o înf`[ur` într-un
prosop roz pufos. Feti]a î[i arunc` bra]ele dup` gâtul lui [i-l
strânse cu putere, într-un gest plin de afec]iune care nu avea
nevoie de cuvinte. Adam o ]inu aproape, protector; î[i ridic`
privirea [i o întâlni pe cea a lui Kathleen, îngrijorat`. Pentru o
clip`, toate barierele care existau între ei disp`ruser`, iar el îi
zâmbi, f`când-o astfel p`rta[` la momentul lor de intimitate.
Ea îi zâmbi la rându-i, [i-i spuse pe un ton plin de c`ldur`:
– Sunt sigur` c` totul va fi bine, Adam. E evident cât de
mult te iube[te! {i cât o iube[ti tu...
El î[i trecu degetele prin p`rul negru, buclat al micu]ei.
– Da. Ea e tot ce mi-a mai r`mas de la Leslie.
Dup` o pauz` insesizabil`, se adres` fiicei sale:
24 CAROLE DEAN
– Hai, domni[oar`! E timpul s` te culci!

Apoi reveni la Kate:
– O s`-i citesc un capitol din povestea ei preferat`, ca de
obicei, dup` care o s` cobor în birou.
Kate în]elese c` trebuia s` plece. Schimbarea de dispozi]ie
era derutant`, dar se ridic` f`r` s` comenteze [i-i zâmbi lui
Nikki:
– Noapte bun`, draga mea. Pe mâine! Dac` vrei, o s`
mergem s` vedem c`]elu[ii, care s-au n`scut de numai dou`
zile.
Str`lucirea din ochii ei ]inu loc de r`spuns. F`r` s`-l
priveasc` pe Adam, Kathleen ie[i din înc`pere.
Un sfert de or` mai târziu, Adam se al`tur` celorlal]i în
birou. Se schimbase în pantaloni de catifea [i c`ma[` crem de
m`tase, care-i scotea în eviden]` p`rul blond. P`rea dur [i
oarecum periculos, ca [i când momentul de vulnerabilitate
din camer` nu existase niciodat`.
Cu aerul unui b`rbat st`pân în casa în care se afla, î[i turn`
un pahar din carafa de cristal aflat` pe dulap [i se apropie de
fereastr`, privind f`r` ]int` spre valea care se desf`[ura în fa]a
ochilor. Soarele se ascunsese dup` dealuri, iar pe cer ap`ruse
prima stea a nop]ii.
– Am uitat cât` lini[te este aici, spuse el, în cele din urm`.
– Asta înseamn` c` o s` r`mâi aici? \ntreb` John, plin de
speran]`.
Poate numai Kathleen observ` c` degetele lui se încle[tar`
pe pahar.
– Mi-ar pl`cea s` r`mân, John. Crede-m`! Dar am nevoie de
mai mult timp...
Privi c`tre Kathleen, care st`tea pe un fotoliu, cu picioarele

strânse sub rochia \nfoiat`, [i continu`, ca [i când i s-ar fi
adresat numai ei:
– Cred c` Nikki are mare nevoie s` fie din nou aici. Are
nevoie de un c`min, de stabilitate... Dar nu sunt sigur c` îi
place s` fie atât de aproape de fosta camer` a lui Leslie...
Cui nu-i place: ei sau ]ine? se întreb` Kathleen, în gând. Cât
de prostu]` fusese atunci când se gândise la o alt` femeie care
ar fi ap`rut în via]a lui! Era clar c` Adam era înc` legat de so]ia
lui, de[i nu putea pricepe în ce mod.
– În cazul acesta, Adam, interveni Sondra numai lapte [i
miere, poate ar trebui s` locuie[ti cu Nikki în casa de var`.
Dac` r`mâi, fire[te! Ne-am obi[nuit s` folosim aripa aceea
pentru musafiri [i ar fi mai comod pentru servitori s` nu facem
schimb`ri.
– Sondra, în casa de var` nu se poate locui! interveni John.
Dar Adam îl întrerupse:
– E o idee foarte bun`, Sondra! Sunt obi[nuit s` locuiesc
în condi]ii mai dure [i am nevoie de spa]iu. În casa de var` nu
m-a[ sim]i... îngr`dit.
Kathleen î[i d`du seama c` Sondra nu se gândise nici o clip`
la binele lui Adam. Pur [i simplu, nu dorea ca acesta s` stea cu
ei în cas`, ci voia s` fie izolat de restul familiei. Dar de ce?
Renun]` s`-[i mai pun` întreb`ri, pentru c` auzi vocea lui
Lee, plin` de ostilitate:
– Vorbe[ti atâta de spa]iu [i de faptul c` nu vrei s` fii
îngr`dit, încât ai crede c` ai fost \n închisoare! De ce nu ne
explici, Adam? Suntem foarte curio[i s` afl`m unde ai fost [i ce
ai f`cut în ultimii patru ani!
F`r` nici o emo]ie, Adam accept` provocarea lui Lee.
26 CAROLE DEAN
– Dup` cum [ti]i, am plecat direct la Edmonton...

– De unde s` [tim? \l întrerupse Lee. Se pare c` ui]i c`
n-am [tiut nimic de tine timp de patru ani!
– Asta a[a e, fu de acord John. De ce nu ne-ai scris
niciodat`, Adam? Am fost atât de îngrijora]i! Am crezut c` ai
p`]it [i tu ceva... a[a cum a p`]it Leslie!
Adam î[i miji ochii [i se încrunt`, privind c`tre tat`l sù
care st`tea în scaunul cu rotile.
– }i-am scris de dou` ori, spuse el, r`spicat. Când am ajuns
la Edmonton, ]i-am scris [i ]i-am comunicat adresa mea. }i-am
spus c` o s` stau acolo dou` s`pt`mâni, timp în care a[tept un
semn de la dumneata. Dar nu mi-ai r`spuns!
– Nu am primit scrisoarea, r`spunse John. Doamne! Dac`
a[ fi [tiut c` mi-ai scris...
– De ce nu ai telefonat? interveni Kathleen, nefiind în stare
s` mai tac`.
Privi în direc]ia ei, f`r` s-o vad`. În mintea lui retrìa zilele
acelea întunecate [i pline de durere.
– Am ajuns la concluzia c` [i dumneata, ca restul ora[ului,
m` consideri vinovat pentru moartea lui Leslie. De vreme ce
nu mi-ai r`spuns... Eram prea mândru ca s` te implor!
– Dar ai spus c` mi-ai scris de dou` ori, îl întrerupse Lee,
cu duritate.
– Asta a fost mai târziu, continu` Adam. Dup` ce au trecut
cele dou` s`pt`mâni, am plecat cu Nikki în nord, c`tre
terenurile petroliere. Am muncit acolo, în construc]ii.
Buc`tarul [antierului avea grij` de Nikki în timpul zilei.
Petrecusem [ase luni acolo atunci când m-am hot`rât s` v`
scriu a doua oar`.
– N-am primit nici acea scrisoare! Dac` a[ fi [tiut c` mi-ai

scris, Adam, repet` el. Dup` ce ai plecat, am f`cut un atac
cerebral [i am r`mas pironit aici!
Lovi cu putere în bra]ul scaunului cu rotile, vrând s` se
elibereze de toat` frustrarea pe care o sim]ea un b`rbat
cândva foarte activ.
– O scrisoare de la tine ar fi schimbat complet lucrurile!
– Cu condi]ia s` fi existat acea scrisoare, spuse Lee încet.
Adam î[i ridic` brusc capul, iar furia i se citea \n ochi.
– Ce dracu' vrei s` spui?
– Nu exist` nici o dovad`, nu-i a[a? În]eleg s` se piard` o
scrisoare, dar dou`? E o coinciden]` cam mare!
John vorbi pe un ton sever:
– Nu e nevoie de asemenea insinu`ri, Lee. Întotdeauna am
avut încredere în cuvântul lui Adam [i nu v`d nici un motiv
pentru ca lucrurile s` fie altfel acum. Dac` a spus c` a scris
dou` scrisori, înseamn` c` a scris dou` scrisori! Poate c` n-o
s` [tim niciodat` ce s-a \ntâmplat cu ele, dar acum, când [tiu
c` le-a trimis, parc` mi s-a ridicat o povar` de pe umeri. Nu
pricepeam cum ai putut s` dispari f`r` nici un cuvânt, Adam!
– M` întreb ce s-a întâmplat cu scrisorile, medit` Adam.
Lee are dreptate – nu s-ar fi putut pierde amândou`!
– Probabil c` n-o s` afl`m niciodat`, repet` John, u[or
impacientat. Vino lâng` mine, Adam, [i poveste[te-mi despre
zona petrolier`. A fost munc` grea, nu-i a[a?
– Da, recunoscu el, zâmbind amar. Acum vreo doi ani am
avut un incendiu de propor]ii. Poate ai v`zut la televizor...
Se f`cuse deja târziu când Sondra, cu un aer posesiv,
anun]` c` John trebuia s` se retrag`.
28 CAROLE DEAN
– Nu mai este atât de viguros cum îl [tiai, Adam, spuse ea.

Anii în care ai fost plecat au l`sat urme asupra lui. Uneori, m`
întreb dac` ar fi f`cut atacul, dac` n-ar fi fost atât de îngrijorat
din cauza ta!
Adam se crisp` în fa]a repro[ului.
– E o prostie, Sondra! interveni John, pe un ton aspru. Dar,
Adam... N-o s` mai pleci înc` o dat` f`r` s` ne anun]i, nu-i a[a?
– Nu, tat`. Î]i promit! Noapte bun` [i... m` bucur s` fiu din
nou acas`.
Î[i strânser` cu putere mâinile.
Kathleen privi scena f`r` s` intervin` [i-[i d`du seama c`
era stânjenit` în clipa în care r`m`seser` singuri în camer`.
Veni c`tre ea [i-i întinse o mân`, f`r` s`-i adreseze nici un
cuvânt. Ea \[i puse mâna în a lui [i se ridic` în picioare,
l`sându-se condus` pân` la fereastr`. Adam stinse lumina [i
privir` împreun` luna suspendat` pe cerul negru de m`tase.
Extrem de încordat`, Kathleen era perfect con[tient` de
faptul c` Adam st`tea atât de aproape de ea. Ridic` privirea
c`tre el, parc` pentru a se convinge c` nu mai era acela[i
Adam din amintirile ei. Pe b`rbatul de lâng` ea nu-l mai putea
considera un frate mai mare, ci era un strìn, în stare s`
r`v`[easc` mica ei lume în numai câteva ore.
– Asta înseamn` „acas`", Kate, spuse el încet. Asta mi-a
lipsit! Nici nu [tii cât de mult...
Pentru c` nu [tia ce s`-i spun`, ea prefer` s` tac`.
– Kate, continu` el, în [oapt`. Micu]a feti]` care s-a
transformat în femeie!
Se aplec` [i o s`rut` u[or, iar Kate se pierdu în îmbr`]i[area
lui. Dar tandre]ea lui disp`ru la fel de repede precum ap`ruse,
iar degetele se încle[tar` pe bra]ul ei.
– Nu-]i dai seama cât de frumoas` [i atr`g`toare e[ti, nu-i

a[a? E[ti la fel de inocent` ca un nou-n`scut, Kate! Nimeni nu
]i-a spus cât este de periculos s` te s`ru]i la lumina lunii?
Trase adânc aer în piept [i se dep`rt` de ea.
– Ei bine, î]i spun eu acum! Nu mai face a[a ceva decât dac`
e[ti gata s` accep]i consecin]ele!
Ea î[i ridic` b`rbia, mândr`.
– M` tratezi ca pe un copil, îl acuz` ea. Am aproape
dou`zeci [i unu de ani [i nu sunt complet lipsit` de
experien]`, s` [tii!
Ultima afirma]ie nu era nici pe departe adev`rat`, pentru
c` îmbr`]i[`rile stângace ale lui Colin n-o preg`tiser` pentru
ceea ce sim]ea acum, al`turi de Adam.
– Ai accea[i limb` ascu]it` pe care o [tiu dintotdeauna!
spuse el, zâmbind larg [i neimpresionat de furia lui Kate. Hai,
la culcare! {i nu uita ce ]i-am spus: nu-i bine s` te joci cu focul,
dac` nu vrei s` te arzi!
– Nu-mi mai vorbi a[a! explod` ea. Nu ]i-am cerut sfatul!
Dup` cum vorbe[ti, ai zice c` e[ti tat`l meu!
– Du-te la culcare, Kate, pân` nu-]i ar`t c` nu sunt tat`l tù!
F`cu un pas în direc]ia ei, cu o sclipire amenin]`toare în
privire.
Cu adev`rat înspìmântat`, ea se retrase c`tre u[`, se r`suci
pe c`lcâie [i fugi din camer`. Ajuns` în dormitorul ei, Kate
încerc` s` se lini[teasc` [i s`-[i aminteasc` fiecare detaliu al
discu]iei avute.
Adam era un b`rbat sofisticat [i avusese dreptate când o
considerase lipsit` de experien]`.
Capitolul 3
Razele soarelui b`teau u[or în geamul de la camera lui

Kathleen, invitând-o s` se trezeasc` pentru o nou` zi. Ea st`tea
în pat, gândindu-se cu team` [i bucurie în acela[i timp la
întoarcerea lui Adam. Î[i aminti momentul în care-l v`zuse
[i-[i d`duse seama c` Adam se întorsese acas`.; de momentul
în care în]elesese cât de mult îi lipsise din ziua ploioas` [i rece
în care avusese loc înmormântarea lui Leslie, când Adam
disp`ruse f`r` urm`. Dar acum se întorsese...
Cu inima plin` de o emo]ie necunoscut`, Kate se ridic` din
pat, se îmbr`c` în blugi [i o c`ma[` în carouri [i ie[i pe hol,
aranjându-[i p`rul din mers.
Coborî în t`cere sc`rile [i zâmbi la gândul c` Adam dormea
în aceea[i cas`, în vechea lui camer`. Ie[i din cas` [i se
îndrept` spre grajduri. Iubea Sevenoaks [i-[i amintea cu
bucurie de fiecare zi petrecut` aici, pentru c` nicìeri nu mai
avusese senza]ia c` este „acas`". Fusese nevoit` s` petreac`
doi ani în exil, pentru c`, dup` ce terminase liceul, Sondra o
trimisese doi ani la Halifax; reu[ise s`-l conving` pân` [i pe
John c` face acest lucru pentru binele fetei, care trebuie s`-[i
g`seasc` o „slujb` profitabil`", dup` cum se exprimase
Sondra. Cei doi ani trecuser` greu pentru ea, în ciuda faptul
c` venea acas` în fiecare weekend.
Îl în[eu` pe Sandy [i înc`lec`, \ndemnându-l s` mearg`
spre râu.
Ce diminea]` minunat`! \[i spuse ea, tr`gând cu nesa] în
piept aerul curat.
Când se apropie de râu, î[i aminti îmbr`]i[area pe care o
primise de la Adam cu o zi în urm`, pe mal. Acum, când
încerca s` priveasc` oarecum deta[at`, î[i spuse c` exagera
importan]a acelui moment [i c` Adam o considera în
continuare sora lui mai mic`, nimic mai mult.
Încetinind când se apropie de malul râului, î[i aminti cât
de amabil [i de prietenos fusese întotdeauna fa]` de ea,
f`când-o s` se simt` important` [i membru cu drepturi
depline al familiei. O f`cuse mereu s` râd`, chiar [i atunci
când nimeni altcineva nu reu[ea. Chiar în locul în care st`tea
acum o înv`]ase s` \noate!
Fusese fratele ei mai mare, cel pe care-l adorase [i pe
care-l considera un model de bun`tate [i putere. Dar, în ciuda
acestor lucruri, plecase [i o p`r`sise...
Ce se întâmplase cu Adam, omul pe care-l cuno[tea atât de
bine? Omul care era atât de apropiat de familia lui...
Îl struni pe Sandy, cerându-i s` mearg` la pas.
– Ce prostu]` e[ti, Kathleen Cameron! se cert` ea cu voce
tare. Las`-l s` se obi[nuias` din nou acas`! La urma urmei, au
trecut patru ani [i e normal s` fie schimbat! Iar întreb`rile tale
indiscrete nu-l vor ajuta s` se simt` mai bine.
32 CAROLE DEAN
Sandy începu s` urce dealul [i, înainte s`-[i dea seama,

Kate se pomeni în fa]a vechii case a lui Adam. Sau, mai corect,
în fa]a a ceea ce r`m`sese din casa lui... Privi fix ruinele casei
care fusese distrus` de fl`c`ri chiar în ziua în care Leslie
murise într-un accident de ma[in`. Într-o singur` zi, Adam î[i
pierduse [i so]ia, [i casa.
O nelini[te ciudat` puse st`pânire pe Kathleen. Erau multe
lucruri pe care nu le în]elegea [i pe care nimeni din familie nu
voia s` i le explice. Pentru anumite motive, mai ales Sondra
refuza cu înc`p`]ânare s` discute despre acea zi. Era ca [i cum
Adam, Leslie [i Nikki încetaser` s` existe pentru ei.
Deranjat` de faptul c` imagina]ia ei bogat` o luase razna,
Kate se r`suci în [a [i privi înapoi, c`tre vale. Tot ce se
desf`[ura în fa]a ei era proprietatea Deerfield. Toat` via]a ei
[i-a dorit s` fie cu adev`rat o Deerfield [i s` fie st`pân` m`car
pe o parte din acel teren. Adam râsese întotdeauna de ea [i
o asigurase c` era un membru cu drepturi depline al
familiei lor.
– Ceea ce iube[ti devine parte din tine, micu]a mea. Tu e[ti
o adev`rat` Deerfield, s` nu te îndoie[ti niciodat` de asta!
Kate nu uitase niciodat` cuvintele lui. Trecuser` de atunci
mai bine de zece ani, dar î[i amintea perfect fiecare cuvânt, a[a
cum î[i amintea [i privirea lui atunci când se uita la aceste
p`mânturi.
În zare se vedea ora[ul care fusese numit dup` tat`l [i
unchiul lui John Deerfield, Ben [i Sam Deerfield. Kate profit`
de ziua frumoas` [i se plimb` câteva ore. Se întoarse acas` cu
câteva minute înainte de masa de prânz, spre nemul]umirea
Sondrei:
– Era [i timpul, Kate! Tare mult mi-a[ dori s` fii mai

punctual`... {tii foarte bine la ce or` se serve[te masa!
Adam [i John st`teau de vorb` pe teras` [i se p`rea c` toat`
lumea o a[tepta pe ea.
– Îmi pare rù, Sondra, dar am pierdut no]iunea timpului.
E o zi atât de frumoas` [i nu m-am putut ab]ine...
Zâmbi a scuz` [i se îndrept` spre John.
– Bun` ziua, îl salut` ea, s`rutându-l pe obraz. Cum te
sim]i azi?
– Foarte bine, Kathleen. }i-ai f`cut plimbarea c`lare, nu?
– Da, e o zi prea frumoas` ca s` nu profit!
Î[i ridic` privirea c`tre Adam, con[tient` de faptul c` o
cerceta cu insisten]`.
– Bun`, Adam.
El o salut` cu o mi[care a capului, dar nu r`spunse.
Nikki st`tea lâng` el, ]inându-l strâns de mân`. Kathleen
îngenunche în fa]a ei [i-i zâmbi.
– Bun`, Nikki. Ce-ai f`cut în diminea]a asta?
Feti]a nu-i r`spunse [i se trase mai aproape de tat`l ei.
– Prânzul e gata! spuse Sondra.
În timpul mesei, Sondra sporovì vesel` despre o persoan`
sau alta, despre familiile din Deerfield, despre oamenii care au
plecat sau au r`mas în ora[. Adam nu vorbi aproape deloc,
concentrat asupra mesei [i a lui Nikki.
Apetitul p`rea s`-i fi pierit lui Kathleen; nu se sim]ea în
largul ei [i avea nervii întin[i.
Vocea Sondrei se auzi din nou:
– Kathleen, când ai fost plecat` azi-diminea]`, te-a sunat
Colin.
Se întoarse zâmbind c`tre Adam.
34 CAROLE DEAN
– }i-l aminte[ti pe Colin Draper, nu, Adam? Acum e un

tân`r de succes.
El ridic` privirea c`tre Sondra, dar nu f`cu nici un
comentariu.
– Oricum, Kathleen, te-a sunat ca s` se scuze c` nu a reu[it
s` mai ajung`, a[a cum r`m`sese stabilit. A intervenit ceva
foarte important, legat de primarul Donaldson, cred. Nu mi-a
spus nimic, sunt doar b`nuielile mele...
De[i mesajul era pentru Kathleen, Sondra continua s`
vorbeasc` în direc]ia lui Adam.
– E un tân`r stra[nic, a[a cum n-am mai v`zut de mult! În
plus, e foarte interesat de Kathleen a noastr`. Curând, s-ar
putea chiar s` avem o nunt` în familie, asta dac` nu va mai
continua Kate s` fac` pe inaccesibila.
Zâmbi satisf`cut`, cu gândul la petrecerile pe care le va oficia.
Kathleen vru s` protesteze, dar Sondra nu-i d`du r`gazul:
– Colin e avocat. {tiai, Adam? A absolvit ca [ef de promo]ie.
Cel mai de succes avocat din Deerfield!
John râse u[or [i adùg`:
– Singurul avocat din Deerfield, Sondra! Cel pu]in, pentru
moment.
– John, nu fi prostu]! E un tân`r sclipitor, [tii foarte bine!
Ar fi un so] foarte bun pentru Kathleen.
Î[i îndrept` din nou aten]ia asupra lui Adam.
– Margaret, sora lui Colin, d` o petrecere la sfâr[itul lunii.
Cei mai importan]i oameni din ]inut vor fi acolo. Adam, tu ai
fost foarte apropiat de Margaret odat`, nu?
F`cu o pauz` [i a[tept` r`spunsul.
– Da, am fost prieteni într-o vreme. Dup` cum [tii foarte
bine, sunt câ]iva ani de când n-am mai v`zut-o.
– Atunci, sunt sigur` c` vei fi încântat s` afli c` înc` e

singur`, a[a c` ai putea s` reiei rela]ia de unde ai l`sat-o
înainte... înainte s`...
Adam împinse nervos farfuria din fa]a sa.
– Înainte s` fac gre[eala de a m` însura? Sondra, mai taci
odat`! înceteaz` cleveteala asta despre Colin, Margaret [i
restul lumii din Deerfield. Nu-mi pas` de ei! Chiar nu po]i s`
în]elegi? Nu-mi pas`!
Împinse scaunul [i se ridic`.
– S` mergem, Nikki. Poate vorbim mai târziu, John. Eu...
Sondra îl întrerupse cu asprime.
– Vai, Adam! Cum de-mi vorbe[ti a[a? Încercam s` te pun
la curent cu ce s-a mai întâmplat aici cât timp ai fost plecat.
Credeam c` vrei s` [tii ce mai e cu oamenii al`turi de care ai
trìt ani buni! Cum e posibil s` nu-]i mai pese de ei?
Într-un sfâr[it, John punct` concis:
– Stai jos, fiule! Iar tu, Sondra, te rog s` taci un moment, da?
Enervat` de lipsa de sus]inere a so]ului, Sondra se retrase
în buc`t`rie, l`sându-i pe cei doi b`rba]i s`-[i continue
conversa]ia.
– Ei, Adam, ai de gând s` r`mâi?
Privi drept în ochii fiului sù. Pe fa]a sa nu se vedea nimic,
de[i Kathleen [tia cât îi fusese de dor [i cât î[i dorise ca Adam
s` nu plece.
– A[ vrea, John. Chiar a[ vrea! M-am s`turat s` tot umblu,
iar Nikki are nevoie de un c`min. Am crezut c` pentru ea ar fi
mai bine s` fie cât mai departe de acest loc, dar acum nu mai
sunt atât de sigur. Cred c` amândoi vom avea de înfruntat aici
unele lucruri, asta dac` ziua de mâine va avea vreo importan]`.
John se întinse [i-[i a[ez` palma pe mâna lui.
36 CAROLE DEAN
– Adam, e[ti fiul meu [i te iubesc foarte mult. Sunt fericit

c` te-ai întors [i a[ vrea s` te stabile[ti aici. Aceasta este casa ta,
aici e locul c`ruia îi apar]ii.
El p`ru neîncrez`tor.
– Vreau, John. Dumnezeu mi-e martor c` vreau! Dar nu
sunt sigur cum vor evolua lucrurile cu Lee. Sentimentele lui în
privin]a mea nu s-au schimbat. Cine [tie ce iad va fi aici, dac`
nu vom reu[i s` îndrept`m lucrurile între noi.
– M-am gândit foarte mult la aceast` situa]ie. De fapt, asta
am f`cut toat` noaptea [i cred c` a[ avea o solu]ie. Mai d`-mi
câteva s`pt`mâni [i cred c` voi putea face primul pas pentru a
remedia divergen]ele. M`car voi [ti c` am încercat...
– John, dac` va fi s` r`mân aici, ar fi bine s` locuim în casa
de var`, dac` n-ai nimic împotriv`. Am fost mult timp pe cont
propriu [i astfel \i va fi mai u[or [i lui Nikki s` accepte situa]ia.
– Nu-i nici o problem`, fiule. {tii bine c` acest loc î]i
apar]ine [i ]ie! Asta înseamn` c` vei r`mâne, nu?
Cu aerul unui om care ia o hot`râre dificil`, Adam
r`spunse:
– Da, voi r`mâne.
John î[i l`s` o mân` noduroas` pe genunchiul fiului sù [i,
pentru a doua oar`, Kathleen v`zu lacrimi în ochii b`trânului.
– Bun venit acas`, Adam!
Sondra se întoarse cu cafelele [i se a[ez` confortabil într-un
scaun din fa]a lui Adam.
– Acum, Adam, poate-mi vei permite [i mie câteva
întreb`ri. Am [i eu dreptul s` [tiu ce se petrece pe aici. A[ vrea
s` [tiu când pleci [i unde ai de gând s` te duci.
Adam o fix` cu o privire sumbr`. Înainte ca el s`-i poat`
r`spunde, Kathleen interveni rapid:
– Dar va r`mâne aici, Sondra! {i nu mai pleac`... Acum, c`

Adam e acas`, totul va fi ca odinioar`.
Vocea Sondrei sun` aspru:
– Niciodat` nu va mai fi ca odinioar`...
Figura ei se albise, cuprins` de o emo]ie pe care Kathleen
n-o putea identifica.
– Adam, fii rezonabil! {tii c` nu po]i r`mâne aici, ]inând
cont de tot ce s-a întâmplat. Imposibil!
Adam se aplec` spre ea, cu trupul încordat.
– Îmi dau seama c` te stânjenesc, Sondra. E ceva ce nu po]i
discuta cu prietenele tale, la o cafea. De fapt, [tiu c` ]i-ai fi
dorit s` fi fost vorba de fiul altuia, nu al lui John! Sau s` nu m`
fi n`scut deloc, nu? Îmi pare rù pentru toate astea, dar
trebuie s` m` obi[nuiesc s` accept consecin]ele faptelor mele.
Ar trebui s` faci la fel! Nici unul dintre noi nu poate [terge
trecutul cu buretele! {i crede-m` c` am încercat...
Cu degetele încle[tate de marginea mesei, Sondra deschise
gura s` spun` ceva, dar John o întrerupse autoritar:
– Taci, Sondra! Ai spus destule pe ziua de azi!
Apoi se întoarse c`tre Adam:
– Crede-m`, Adam, e[ti binevenit aici. Sevenoaks a fost, este
[i va fi c`minul tù! E[ti fiul meu [i sunt mândru de tine. Acum,
c` te-ai întors, a[ vrea s` nu mai aud discu]ii de acest gen.
Î[i îndrept` scaunul c`tre u[ile de sticl`.
– Cred c` ai putea s` m` aju]i, Sondra. Sunt obosit [i am
nevoie de odihn`.
Privi din nou c`tre Adam [i-i zâmbi:
– Da, lucrurile vor redeveni ce au fost odat`.
Ie[ir` pe teras`, l`sându-i singuri pe Kathleen, Adam [i Nikki.
Adam privea \n gol, c`tre câmpii, iar un mu[chi i se mi[ca
spasmodic pe obraz, tr`dându-i suferin]a interioar`. Kathleen
observ` [i inima i se strânse de dorin]a de a-l comp`timi.
38 CAROLE DEAN
– Adam, ce-ai vrut s` spui mai devreme? \l întreb` ea, în

cele din urm`.
El o privi ironic [i-[i aprinse o ]igar`.
– Când am spus... ce?
Nikki îl trase de mânec` [i-i ar`t` aleea c`tre caban`. El
zâmbi [i încuviin]` cu o mi[care aproape imperceptibil` a
capului. Feti]a o zbughi c`tre caban`.
Adam î[i întoarse privirea c`tre Kathleen, dar zâmbetul îi
disp`ruse.
– Te-ai schimbat, îi spuse ea, mirat` de r`ceala lui.
El îi r`spunse cu un râs batjocoritor.
– Ei bine, da. A[a e! Oricine se poate schimba într-o singur`
secund`... chiar [i eu.
Ignorând senza]ia de stinghereal`, ea continu`:
– De ce? Ce s-a întâmplat? Ce ai vrut s` spui mai devreme,
când ai vorbit cu Sondra?
El deveni ner`bd`tor.
– Când i-am spus ce, Sondrei? Treci la subiect, Kate!
– Când i-ai spus c` se ru[ineaz` cu tine, c`-[i dore[te ca
tu... s` nu fi fost fiul lui John.
– Nu te în]eleg, Kate. Îmi pui \ntreb`ri la care cuno[ti deja
r`spunsul. Ce naiba vrei s` spun? Vrei s`-]i mai spun o dat` ce
am f`cut acum patru ani? Vrei s` auzi direct de la mine ceea ce
ai auzit de la al]ii de nenum`rate ori?
Privirea lui dur` îi scrut` chipul, cùtând ceva, apoi spuse
cu am`r`ciune:
– Da, draga mea Kate. {i tu te-ai schimbat.
Se ridic` brusc [i porni cu pa[i hot`râ]i pe urmele lui
Nikki.
Kathleen r`mase singur` [i nemi[cat`. Lacrimile \i ardeau

ochii, dar [i le reprim`, dojenindu-se pentru vulnerabilitatea
de care d`dea dovad`. Era tulburat` [i nedumerit` de ceea ce
se \ntâmpla în familia ei, care fusese atât de închegat`, de
fericit`. Am`r`ciunea lui Adam [i ura fratelui sù Lee erau
lucruri noi pentru ea, de neîn]eles...
Ie[i din camer` [i se duse pe malul râului. Se a[ez` pe iarb`
[i st`tu mult timp la soare, în timp ce vântul îi r`v`[ea u[or
p`rul. Î[i scoase clema [i-[i l`s` cârlion]ii negri s`-i cad` liber
pe umeri. Închise ochii [i gândurile îi fugir` înapoi, la
diminea]a rece [i ploioas` de octombrie, în ziua în care Leslie
fusese îngropat`.
Intrase în bibliotec` pentru c` îl cùtase pe John. Adam
st`tea privind pe fereastr`. Sim]indu-i prezen]a, se întorsese [i
o privise cu ochi tri[ti, palid [i cu buzele strânse. Aceast`
imagine o bântuise mult` vreme de atunci. Ochii lui tr`dau
suferin]a, tortura emo]ional` prin care trecea. Îi întinsese u[or
o mân`, ca [i când i-ar fi cerut ajutorul, dar o secund` mai
târziu o l`sase s`-i cad` pe lâng` corp. Tocmai când pornise
c`tre el, u[a se deschisese brusc [i intrase fratele sù Lee.
– Kathleen, te rog, ne po]i l`sa singuri? Vreau s` discut cu
Adam între patru ochi.
Tonul lui nu l`sase loc nici unui comentariu, iar ea se
supusese. În clipa în care închisese u[a, mai apucase s`-l vad`
pe Lee stând acuzator în fa]a lui Adam, strângând în pumn o
hârtie mototolit`. Apoi î[i încruci[ase privirile cu Adam...
Kathleen se ridic` brusc, pentru c` nu-i f`cea pl`cere s`
rememoreze aceste lucruri. Î[i f`cu de lucru ca s`-[i alunge
gândurile, aruncând cu pietricele \n râu. F`r` s`-[i dea seama,
se \ndrept` spre cabana lui Adam.
40 CAROLE DEAN
Când ajunse \n fa]a ei, se opri [i privi nostalgic`

balansoarul ce inducea o stare de confort [i relaxare. Se
jucaser` deseori aici, când erau copii. Se urcau pe marginea
verandei, s`reau \n iarba \nalt` [i se rostogoleau pân` la
marginea râului. Iar totul p`rea s` se fi petrecut cu nu mai
mult de o zi \n urm`...
Urc` treptele [i b`tu la u[`. Nu primi nici un r`spuns, a[a
c` intr`. Privi \n jur, intr` \n dormitor [i f`cu un inventar
mental a ceea ce era de f`cut. Scoase husele albe de pe
mobilier, le duse afar`, le scutur` [i le l`s` pe marginea
verandei. |n buc`t`rie g`si detergen]i [i se apuc` de treab`.
D`du cu m`tura, [terse praful [i sp`l` pere]ii.
Era atât de absorbit` de activitatea ei c` nici nu-i auzi
venind pe Adam [i Nikki; realiz` abia când auzi râsetele feti]ei.
Se duse la fereastr` [i-[i [terse transpira]ia de pe frunte.
Adam fugi cât s`-l ajung` Nikki, care \l prinse de pantalon.
Simul` o c`dere spectaculoas`, apoi se rostogoli \n iarb`
tr`gând-o [i pe Nikki dup` el. Feti]a râdea [i chicotea pentru
c` Adam o gâdila, dar nici ea nu se l`sa mai prejos.
Kathleen surâse, v`zând \n Adam bìatul pe care \l [tia din
copil`rie. Sperând c` nu e doar o stare de moment, se hot`r\ s`
ias` [i s`-i strige. Dar zgomotul unor copite o f`cu s` se opreasc`.
Lee se apropia \ntr-un galop rapid, având o atitudine
amenin]`toare. Desc`lec` nervos [i-l priponi brutal pe
Oberon, puternicul arm`sar castaniu.
Kathleen observ` efectul pe care \l avu sosirea lui asupra
lui Nikki. Feti]a, relaxat` [i fericit` cu câteva momente \n
urm`, deveni rigid` [i se ascunse \n spatele tat`lui ei.
– Stai lini[tit`, Nikki. Vreau s` te duci \n caban` [i s` m`
a[tep]i acolo.
Feti]a o rupse la fug` spre caban`.
Kathleen nu mai v`zuse niciodat` atâta groaz` \n ochii unui

copil. Era atât de uimit`, \ncât \n]epeni \n penumbra din
cadrul u[ii, incapabil` s` mai fac` ceva. Feti]a urc` \mpleticit
treptele verandei [i se chirci speriat` \n balansoar.
Deodat`, se auzi vocea dur` a lui Lee:
– Zù, Adam! Nu crezi c` ar trebui s` faci ceva \n privin]a
acelui copil? Exist` anumite locuri unde pot fi trata]i cei ca ea.
Cel pu]in, va sta printre al]ii care sunt la fel.
Adam se mi[c` amenin]`tor spre el.
– Ea este printre cei ca ea! Dac` nu vrei nimic, eu am treab`.
– {i eu am ni[te treab`, dragul meu frate, [uier` Lee.
Sondra mi-a spus c` te-ai hot`rât s` r`mâi. E adev`rat?
Adam nu r`spunse imediat. |[i miji ochii [i \ncerc` s`-[i dea
seama care era tì[ul ascuns al \ntreb`rii. R`spunse cu o voce
calculat`:
– Da. M-am decis s` r`mân.
Lee se aprinse.
– De ce? Nu s-au \ntâmplat destule? Au trecut deja
patru ani [i oamenii \ncepuser` s` uite. {i acum, ai ap`rut
dintr-o dat`. De ce? Asta a[ vrea s` [tiu. De ce te-ai \ntors?
Ce vrei?
Fa]a \i era ro[ie [i o ven` de la tâmpl` \i pulsa nervos.
– M-am \ntors pentru c` acesta este c`minul meu, Lee.
Apar]in acestui loc [i aici vreau s` fiu. Crezi c` po]i \n]elege?
{tiu c` nu ]i-a fost u[or dar, pentru numele lui Dumnezeu,
Lee... suntem fra]i! Asta nu \nseamn` nimic?
Adam mângâie gâtul calului [i-l privi pe Lee, cùtând
\n]elegere.
– {tiu c` nu putem uita trecutul, dar n-ar fi mai bine s`
iert`m [i s-o lu`m de la zero? Am obosit, Lee. Nu pot s` mai
42 CAROLE DEAN
plec, \nc` o dat`, din Sevenoaks. În plus, Nikki are nevoie de

un c`min; sunt dator s`-i ofer [ansa unei vie]i decente. Nu
po]i s` \n]elegi?
Expresia de furie [i frustrare de pe fa]a lui Lee se
transform` \ntr-o masc` a urii.
– Da, \n]eleg. Te-ai \ntors pentru ferm`. De-aia e[ti aici,
dragul meu frate! Restul sunt prostii sentimentale.
Lee smuci h`]urile [i urc` pe cal. Se \ndrept` amenin]`tor
spre Adam [i-l \ncol]i lâng` gard. Toat` ura strâns` \n patru ani
p`rea s` erup` acum.
– Nu mai sunt fratele cel mic de alt`dat`, Adam. Acum eu
sunt st`pânul aici [i a[a vreau s` [i r`mân`. Eu m-am ocupat
de toate \n ultimii trei ani, de la accidentul lui John. E al meu,
iar tu nu mi-l vei lua. |n]elegi?
Lee trase de h`]uri [i aduse calul aproape de gard,
prinzându-l pe Adam la mijloc. Acesta \ncerc` zadarnic s`
\mping` animalul. Lee râse batjocoritor.
– O, nu \ncerca s` te \mpotrive[ti, frate! Calul face ce i se
spune, ca to]i oamenii de aici, de altfel. Asta e prima lec]ie pe
care o prime[ti, acum c` te-ai \ntors acas`. |]i demonstreaz` c`
aici cuvântul meu e lege. Tot a[a, la ferm` [i \n ora[. Eu sunt
cel mai important din Deerfield, nu fratele meu mai mare.
Adam, cum te mai sim]i acum, când nu mai e[ti [ef? Spune-mi!
Dar nu mai a[tept` r`spunsul. Ridic` crava[a [i-l plesni cu
sete peste obrazul stâng. Adam se chirci de durere, dar Lee tot
nu-l eliber`.
– Iat` o mic` mostr` din ce vei p`]i dac` o s` mi te mai
\mpotrive[ti, Adam. M-am obi[nuit cu puterea [i am de gând
s-o folosesc \n avantajul meu.
Vocea lui Adam sun` gâtuit` de durere [i mirare:
– Ce naiba e cu tine, Lee?

– Nu mai pune \ntreb`ri proste[ti. {tii foarte bine. Tu! Tu
[i Leslie! |]i jur c` nu voi uita [i nici nu ]i-o voi ierta.
Niciodat`! Iar dac` ai de gând s` r`mâi, vei face exact cum
spun eu.
Adam cl`tin` din cap, nevenindu-i s`-[i cread` urechilor.
– Cred c` ai \nnebunit, Lee! Ai \nnebunit de tot!
{optise cuvintele mai mult pentru el \nsu[i, dar Lee \l auzi
[i ridic` din nou crava[a.
Kathleen realiz` inten]ia lui [i ie[i pe verand`.
– Opre[te-te, Lee! Opre[te-te!
Lee blestem` printre din]i, enervat de intruziunea fetei, dar
\[i l`s` mâna jos.
– Ce faci aici, Kathleen? N-ai nici un drept s` te afli aici. Du-te
\napoi \n cas`, fato! Acum!
– Nu-mi da tu mie ordine, Lee Deerfield! Mai bine mi-ai
explica ce se \ntâmpl` aici.
Lee d`du calul câ]iva pa[i \napoi [i Adam c`zu lâng` gard,
ducându-[i palmele la fa]`. O [uvi]` de sânge i se prelinse pe
obraz. Lee o privi pe Kathleen.
– Nu voi r`spunde \ntreb`rilor puse de o fat`. |n special de
tine, Kathleen. Nici m`car nu e[ti o Deerfield, e[ti doar o sor`
mai mic`, adoptat`. De altfel, locuie[ti aici doar pentru c`
John e prea slab [i nu te-a gonit. Dar, a[teapt` s` preiau eu
controlul...
|ntoarse calul [i se \ndep`rt`.
Kathleen \[i ]inu respira]ia, r`nit` de remarca lui. |[i a]inti
privirea \n p`mânt [i se sim]i singur`, izolat` de to]i cei din
familia Deerfield. Nimeni nu-i mai spusese asta pân` acum,
dar \n sufletul ei sim]ea c` totul era adev`rat.
44 CAROLE DEAN
Adam veni lâng` ea, \i ridic` cu un deget b`rbia [i o privi

cu intensitate. |i [terse cu blânde]e lacrimile [i \i spuse cu un
ton calm:
– Nu plânge, Kate! Pe mine era sup`rat, nu pe tine.
|ntâmplarea a f`cut s` apari [i tu \n calea lui.
Kathleen suspin` din r`runchi [i, \ntr-un moment de
sl`biciune, \[i sprijini fruntea de pieptul lui. Ritmul inimii lui
i se p`ru foarte lini[titor. |l privi [i reu[i s` zâmbeasc`,
atingându-i cu tandre]e obrazul \nvine]it.
– Se pare c` [i-a v`rsat furia pe amândoi. Hai s`-]i cur`]
rana asta.
El d`du din cap.
– Nu, nu-i nevoie. O s` m` ocup eu de ea.
Kate oft` [i \ncerc`, timid:
– Nu mai \n]eleg nimic, Adam. De ce ai stat [i nu ai
reac]ionat? {i oricum, de ce ]i-ar face una ca asta tocmai ]ie,
care e[ti fratele lui?
Ridic` mâna din nou ca s`-l ating`, dar el se feri.
– Da. Sunt sigur c` nu \n]elegi.
Râse sardonic [i adùg`:
– E un lucru uimitor c` a mai r`mas m`car un singur
Deerfield inocent.
Ignorând figura ei uimit`, exclam`:
– Doamne! Am [i uitat, unde e Nikki?
Se \ntoarse [i alerg` spre caban`, strigând-o. Urc` din doi
pa[i treptele verandei [i o lu` \n bra]e. O leg`n` ca s-o
lini[teasc`.
– Stai lini[tit`, feti]a mea! Acum e[ti cu t`ticul; unchiul Lee
a plecat.
La auzul acestui nume, feti]a tres`ri [i se ghemui la pieptul lui.

Kathleen se oferi s`-l ajute.
– Hai s-o ]in eu pe Nikki o vreme, pân` \]i termini treaba.
R`spunsul lui veni abrupt [i tìos.
– Nu! N-am nevoie de ajutorul tù, Kate. N-am nevoie de
ajutorul nim`nui. Mai bine ai fugi acas`, pân` nu se \ntoarce
Lee s` te caute. Iar noi nu vrem s` se \ntâmple a[a ceva, nu?
Poate c` nici n-ar fi trebuit s` vii aici. Ne-ar fi scutit de multe
necazuri.
Se \ntoarse s` intre \n caban`, dar Kathleen \l opri.
– Te... te ur`sc! strig` ea, furioas`. Am venit doar ca s` te
ajut [i atâta tot. Dar tu nu mai e[ti \n stare s` mai accep]i de la
nimeni un gest frumos. Ce s-a \ntâmplat cu tine, Adam
Deerfield?
Se lupt` cu lacrimile care-i ardeau ochii.
– Ah, de ce a trebuit s` te \ntorci acas`... a[a?
Spusese aceste cuvinte la mânie [i le regret` imediat, de[i
Adam nu p`ru deloc afectat.
– Mì, mì... |n sfâr[it, draga mea Kate s-a al`turat
majorit`]ii.
– |mi pare rù, Adam! Nu am vrut s` sune a[a...
O \ntrerupse cu un gest al mâinii, iar vocea lui sun` tìos.
– Taci, Kate! Cel mai bun sfat pe care ]i-l pot da e c` ar fi
bine s` \ncerci s` acorzi cuvintelor toat` greutatea. E mai sigur
pentru tine s` m` ur`[ti, crede-m`!
Deschise u[a [i intr` \n caban` ]inând-o pe Nikki aproape
adormit` \n bra]ele sale.
Capitolul 4
Kathleen se mai \ntâlni cu Adam abia dup` dou`

s`pt`mâni. |l mai v`zuse, dar numai de la distan]`, muncind
pe câmp sau cu caii, Nikki fiind tot timpul \n preajma lui.
Adam g`tea pentru el [i pentru feti]`, \[i vizita tat`l [i st`teau
de vorb`. Astfel, Kathleen ajunse s` stea zilnic cu Nikki.
Copilul deveni din ce \n ce mai relaxat \n prezen]a ei, iar cu
timpul, ajunse chiar s`-i doreasc` prezen]a. Kathleen realiza c`
f`cea acest lucru de dragul ei, dar [i pentru [ansa de a-l vedea
pe Adam. Acesta, \ns`, era rece [i distant.
Se gândi c` trebuia s`-l abordeze cu orice pre], iar aceast`
ocazie i se ivi \ntr-o frumoas` diminea]` de iulie.
– Bun` diminea]a, Adam! Cum te mai sim]i?
– Nea]a, Kate! spuse Adam [i vru s` plece mai departe.
– Stai pu]in, Adam. A[ vrea s` vorbesc ceva cu tine.
– Treci la subiect, Kate. M` a[teapt` John.
– {tii... Poimâine \ncepe bâlciul anual din Deerfield [i
m-am gândit c` n-ar fi rù s` mergem [i noi, \mpreun` cu
Nikki. Sunt sigur` c` i-ar face mare pl`cere.
Gata, o spusese. Acum a[tepta ner`bd`toare reac]ia lui, dar

el r`spunse pe un ton inflexibil:
– Nu, nu cred.
– Dar, de ce nu? De ce n-ai vrea s` mergi? Nu-i corect. Nikki
st` tot timpul aici, cu tine, [i n-a ie[it niciodat` din Sevenoaks.
E copil [i trebuie s` mai vad` [i alte lucruri...
Tonul lui se \n`spri.
– Ce [tii tu despre ce a v`zut sau f`cut ea? Nu-mi spune mie
ce are nevoie [i ce nu! Eu...
Vocea calm` a lui John \l \ntrerupse.
– N-a]i vrea, v` rog, s` continua]i cearta aici, \n bibliotec`?
Kathleen intr` [i-l s`rut` pe b`trân pe obraz. John \i lu`
mâna \n mâna sa.
– Bun` diminea]a, Kathleen! Bun` diminea]a, fiule!
B`trânul \i studie, pe rând. Nu p`rea ner`bd`tor s` aud`
cauza disputei lor.
– Sper c` m` ve]i scuza, dar am auzit, f`r` s` vreau, o parte
a discu]iei voastre.
Se \ntoarse spre Adam.
– Kathleen are dreptate [i cred c` o [tii [i tu. Sunte]i aici de
trei s`pt`mâni [i cred c` ave]i nevoie de pu]in` distrac]ie. Eu
zic c` ar trebui s` v` duce]i la bâlci. De fapt, \l declar un
eveniment obligatoriu pentru voi to]i! {i te asigur c` nu vei
avea de ce s` te plângi din cauza tinerei Kathleen. |ntreab`
orice bìat din ora[ [i-]i va spune c` e cea mai bun` dansatoare
din ]inut.
– Nu [tiu, John... Am atâta treab`, nu pot s`-mi iau liber acum.
– Prostii! {tii foarte bine c` \n perioada bâlciului toat` lumea
\[i ia liber. De ce trebuie s` fii atât de \nc`p`]ânat, tot timpul?
Adam ced` cu un oftat.
48 CAROLE DEAN
– Bine... O s` mergem.
Kathleen nu-[i mai \nc`pea \n piele de bucurie.
– M` bucur foarte mult, Adam, \ngìm` ea. Ne vom distra
de minune, ai s` vezi. Dar, unde e Nikki? A[ vrea s`-i spun
[i ei.
– E la hambar, se joac` acolo cu ni[te p`pu[i.
– Atunci, ne vedem mai târziu.
Se scuz` [i plec` \n cùtarea feti]ei.
O g`si stând pe iarb`, cu p`pu[ile ei.
– Bun`, Nikki. Ce mai faci?
Feti]a nu mai era a[a de speriat` [i nici nu mai alerga \n
bra]ele tat`lui ei, de fiecare dat` când cineva \i vorbea.
– Pot s` m` a[ez [i eu lâng` tine? o \ntreb` Kate.
Nikki zâmbi [i d`du din cap.
– Tocmai am vorbit cu tat`l tù [i am o mare surpriz`
pentru tine. Poimâine vom merge la bâlci. Ai mai fost vreodat`
la vreun bâlci?
Fata neg` cu o mi[care a capului [i o privi cu interes.
– Atunci, hai s`-]i spun. Sunt prezent`ri de animale, lupte
de coco[i, dansuri, parad`, picnic [i \nc` multe, multe alte
lucruri distractive. {i, bine\n]eles, \n fiecare an se organizeaz`
o mare curs` de cai. Eu am concurat \ntotdeauna cu Sandy [i
pariez [i ultimii mei bani c` voi ie[i, din nou, câ[tig`toare. Pot
s` jur c` are aripi calul `sta!
Nikki \ncepu s` fac` o serie de semne specifice
surdomu]ilor.
– |mi pare rù, Nikki, dar nu \n]eleg ce vrei s` spui...
– Spune c` n-ar fi drept fa]` de ceilal]i cai s` concurezi pe
un cal \naripat, se auzi o voce din spatele ei.
Surprins`, Kathleen se \ntoarse brusc spre Adam, apoi o

privi pe feti]a care zâmbea larg, l`sând s` se vad` lipsa celor
doi din]i[ori din fa]`.
– Glume[te cu tine, Kate. Când ajungi s-o cuno[ti, \]i dai
seama c` e un copil foarte haios. |i place s` râd` de fiecare
dat` când i se ofer` ocazia [i motivul; mi-a[ fi dorit ca aceste
ocazii s` fie cât mai dese...
– |i spuneam despre bâlci, spuse Kathleen.
– Da, [tiu. Te-am auzit.
Apoi o \ntreb` pe feti]`:
– Vrei s` mergi, Nik?
Nikki aprob` dând de mai multe ori din cap [i [i
spunându-i ceva \n limbajul semnelor. Kathleen \i privi,
nedumerit`.
– Te vei obi[nui cu asta, \n timp. Se descurc` chiar bine cu
acest limbaj pe care ea \l nume[te „vorbitul cu degetele", râse
Adam.
– Dar, cum de l-a]i \nv`]at?
– Când am lucrat \n Alberta, am cunoscut un muncitor a
c`rui so]ie era surdomut`. Ei ne-au \nv`]at, dar Nikki a prins
mult mai repede decât mine. Acum, t`cerea pe care o
\mp`rt`[im nu mai e... a[a t`cut`.
F`cu o pauz`, apoi continu`:
– A[adar, tu [i Sandy intra]i \n curs`?
– Da. Am câ[tigat trei ani la rând. E un cal minunat.
– {tiu, doar eu l-am antrenat. |]i mai aduci aminte?
– Bine\n]eles c` da. L-ai mai c`l`rit de când te-ai \ntors
acas`?
– Nu. De când cu acel accident din Alberta, n-am mai c`l`rit.
Kathleen \l privi cu aten]ie. Nu-i st`tea \n fire s` vorbeasc`
despre ce se \ntâmplase \n ace[ti patru ani.
50 CAROLE DEAN
– Dar, ce s-a \ntâmplat, Adam? \ncerc` ea.

– Aa, mi-am rupt piciorul \n acel incendiu de acum doi ani.
A durat mult pân` s` se vindece; de fapt, nici acum nu e
complet vindecat. |nc` m` mai sup`r` când sunt obosit.
– Atunci, poate c` n-ar trebui s` te mai obose[ti, \l tachin`
ea cu blânde]e.
Apoi, luându-[i inima-n din]i, continu`:
– Ascult`, Colin Draper va veni \n aceast` dup`-amiaz`.
Vom face un picnic [i vom c`l`ri pân` la vechea moar`. De ce
n-ai veni [i tu cu Nikki? {tiu c` m` vei refuza [i c`-]i vei g`si o
scuz`, dar... te rog! Ar fi o dup`-amiaz` foarte frumoas`. |n
plus, tu [i Colin era]i buni prieteni. Ei, ce zici? Vii sau m` vei
refuza din nou?
Adam nu r`spunse imediat. Privi nostalgic spre câmpii [i
livezi, apoi oft` [i spuse:
– Bine, vom veni. Ne va face bine amândurora.
– Minunat! Atunci, vom pleca pe la ora unu, când va veni
Colin. Eu m` duc s` preg`tesc prânzul. Pa, Nikki!
Se \ntoarse [i o lu` la fug` prin iarb`, trìnd o bucurie pe
care nu o mai sim]ise de când se \ntorsese Adam.
C`l`toria pân` la vechea moar` fu foarte pl`cut`. Adam
c`l`rea pe Oberon ]inând-o pe Nikki pe [a, \n fa]a lui.
Kathleen se sim]ea vesel` [i avea chef de joac` luând-o la
galop, din când \n când. Veselia ei p`rea molipsitoare, pentru
c` cei doi b`rba]i se prindeau imediat \n jocul ei, urm`rind-o
\ndeaproape.
Pe când mergeau pe o potec` umbrit` de pomi[ori,
Kathleen nu se putu ab]ine [i vir` brusc, ie[ind pe
câmpie, apoi luând-o la goan`. Ca s` nu se lase mai prejos,
Colin [i Adam \[i mânar` [i ei caii [i \ncepu urm`rirea.
Adam o ajunse imediat, ]inând ritmul f`r` nici un efort.
– Ei, Kate? Credeai c` e[ti experta \n c`l`rie? Parc` nu mai e[ti

atât de rapid`... Nu vei câ[tiga niciodat`, dac` asta e tot ce po]i.
Zicând acestea, râse [i-[i mân` calul mai departe.
V`zându-l c` se \ndep`rteaz`, Kate \[i struni calul [i porni
\n urm`rirea lui. Ajunser` la iaz um`r la um`r.
Adam desc`lec`, o ajut` [i pe Nikki, apoi se \ntoarse spre
Kathleen.
– Nu-i rù... Se pare c` n-ai uitat ce te-am \nv`]at.
– Hai, nu fi bandit, Adam! Oricând te-a[ putea \nvinge \ntr-o
curs`, spuse ea ]inându-[i mâinile-n [old, provocatoare.
– Nu-i bine s` fii atât de sigur` de tine, micu]a mea Kate. E
bine s` ai \ncredere \n for]ele proprii, dar s` te
supraestimezi... ar fi o mare gre[eal`.
Kathleen chicoti vesel`.
– Dac` e[ti atât de bun, de ce nu concurezi cu mine? Te
provoc! Atunci vom [ti care e mai bun. Oricum, nu-mi fac griji,
pentru c` [tiu c` n-ai cum s`-mi iei trofeul...
– Mì, feti]`! Dar sigur` pe tine mai e[ti azi...
– |n primul rând, nu sunt feti]`. Iar \n al doilea rând, \]i
spun c` pot s` te \nving. }i-e fric` s` afli? \ntreb` ea, insinuant.
Adam zâmbi, dar \i r`spunse serios:
– Vom vedea. O s` m` mai gândesc la asta.
– E bine s` te gânde[ti, dar s` nu faci nimic \n privin]a
asta... ar fi o mare gre[eal`. Cel pu]in, a[a mi-a spus mie
cineva... zâmbi ea cu sub\n]eles.
Adam se \ndrept` spre ea.
– Nu numai c` e[ti mândr` [i arogant`, dar e[ti [i un
copil obraznic. Iar copiii obraznici trebuie \nv`]a]i s`-i
respecte pe cei mai \n vârst`. Ce-ai zice de o bì]` \n iaz...
chiar acum?
52 CAROLE DEAN
Nikki \i urm`rea cu pl`cere [i se amuza v`zând-o pe

Kathleen cum se preg`tea de fug`. Îl trase pe Adam de mânec`
[i-i f`cu câteva semne care-i stârnir` acestuia râsul.
– Da? Nici nu mi-am dat seama...
Apoi se uit` la Kate.
– {tii ce-a spus? Crede c` nu voi fi \n stare s` te prind
pentru c` picioarele tale sunt lungi ca ale unei c`prioare.
Aceast` remarc` inocent` a feti]ei o f`cu pe Kathleen s`
ro[easc` [i s`-[i plece genele dese [i lungi. Apoi, Adam [i Kate
se privir` \n t`cere v`zând lucruri pe care [i le aminteau din
copil`rie, dar [i schimb`rile care avuseser` loc. Adam o
\ntreb` \ncet:
– Crezi c` te-a[ putea prinde? Ai fugi de mine ca o
c`prioar` \nspìmântat`, Kate?
Ochii ei se ridicar` [i \ntâlnir` privirea lui plin` de
magnetism. Nici nu-l auzir` pe Colin venind.
– Ei, ga[c`, facem baia aia pentru care am venit?
Apa era rece [i revigorant`, iar vântul adia u[or, desenând
cercule]e pe suprafa]a apei. Aveau impresia c` \noat` \ntr-o
oglind`. Kathleen se duse pân` la una din margini [i rupse o
trestie.
– Uitasem cât este de pl`cut acest loc, se auzi o voce din
spatele ei.
Kathleen se \ntoarse brusc.
– Adam! exclam` ea. M-ai speriat.
El o privi cu un lic`r ciudat \n ochi.
– Ar`]i ca o nimf` a apelor. Dac` te ating, o s` dispari?
– |ncearc`! r`spunse Kate, realizând cât de aproape venise
Adam.
Dintr-o singur` mi[care, el veni atât de aproape c` \i putea

sim]i respira]ia. Î[i petrecu un bra] pe dup` umerii ei goi [i o
strânse la piept. Kate sim]i ceva asem`n`tor unui [oc electric
\n momentul \n care sânii \i fur` strivi]i de pieptul lui [i
picioarele li se \ncol`cir`. Buzele lor se unir`, mai timid la
\nceput, apoi din ce \n ce mai pasional.
– Kathleen! Adam! Unde sunte]i? se auzi vocea lui Colin.
Adam se \ndep`rt` rapid de Kate.
– Aici!
Apoi, adùg` u[or:
– Am f`cut o gre[eal`, Kate.
– Ce vrei s` spui? \ntreb` ea, nevenindu-i s` cread`.
– Nu e[ti o nimf` a apelor, draga mea Kate. E[ti mult prea
uman`. {i mult prea atr`g`toare pentru lini[tea mea
sufleteasc`. Acum, ar fi mai bine s` te \ntorci la Colin. La urma
urmei, el e \nso]itorul tù, nu?
|nainte ca ea s`-i r`spund`, el trase aer \n piept [i se
scufund`. Ie[i la suprafa]` tocmai \n cel`lalt cap`t al iazului.
Kate oft`. Adam avea dreptate: venise \nso]it` de Colin. Ce
fel de femeie se arunc` \n bra]ele lui Adam, practic un strìn,
pe când toat` lumea se a[tepta s` se m`rite cu Colin?
|nc` sim]ea gustul buzelor lui Adam [i se gândi c` nimic nu
va mai fi la fel de acum \ncolo. S`ri din ap` [i-[i lu` un prosop.
Se \ntinse la soare [i se gândi c` de mult timp nu mai fusese
atât de fericit`.
Cineva se trânti lâng` ea, dar starea euforic` \i disp`ru când
v`zu c` nu era Adam.
– Ah, ce bine a fost! Chiar aveam nevoie de a[a ceva, spuse Colin.
Kate \l privi. Era acela[i Colin lini[tit, conservator [i
previzibil pe care \l [tia ea.
54 CAROLE DEAN
– Parc` au trecut sute de ani de când n-am mai f`cut a[a

ceva. A fost a[a o nebunie azi, la birou, de m` [i mir cum de
am reu[it s` mai ajung.
Îi lu` mâna \n mâna sa.
– Dar m` bucur c` am reu[it. Când nu te v`d, mi-e dor de
tine, draga mea.
Brusc, Kate sim]i o stare de disconfort. Lucrurile merseser`
bine \ntre ei dar acum, vorbele [i atingerile lui o iritau. |i
\ndep`rt` u[or mâna [i spuse:
– Da, a trecut mult timp de când n-am mai trecut pe aici.
|[i mut` privirea spre iazul \n care se b`l`ceau Adam [i
Nikki.
Feti]a se urca pe umerii tat`lui sù [i apoi s`rea. De vreo
dou` ori, Adam o ]inu de picioare [i c`zu pe spate, râzând.
Toat` lumea p`rea a lor.
– La ce te gânde[ti, Kathleen? se auzi vocea lui Colin.
– A, nu [tiu. M` uitam la ei cum se joac` [i admiram iazul.
Parc` ar fi o oglind`, atât de nemi[cat este. Prive[te reflec]ia
morii, parc` e o fotografie sau un tablou. Totul e atât de
frumos [i de lini[tit...
– Hm... Lini[tea dinaintea furtunii, spuse el \ncet.
Ea râse absent`, f`r` s` aud` r`spunsul lui.
Colin \i lu` din nou mâna, dar ea nu [i-o mai retrase.
– |mi place când vorbe[ti a[a mult, iubito. Spune-mi, la ce
or` s` vin s` te iau sâmb`t`, pentru dans?
Ea \l privi nedumerit`.
– Dans?
– Da, prostu]o. Dans. Ai uitat? Marea final` a concursului
de dans organizat \n cadrul bâlciului...
– ~``... a, da! Nu-mi d`deam seama la ce te referi.

– Of, prostu]o! A[tep]i bâlciul `sta de mai bine de-o lun`.
– Da, [tiu.
Kathleen se gândi, ne[tiind cum s`-i spun`.
– Colin, anul `sta m` duc la bâlci cu Adam [i Nikki. Deja
totul a fost aranjat. Sper c` nu te-am dezam`git...
– Asta include [i dansul?
– Da.
Kathleen se sim]i teribil de stânjenit` [i nu mai [tiu ce s`
spun`. El se \ncrunt` pu]in, dar accept` cu fruntea sus
refuzul ei.
– Ei bine, dar cu cina de mâine sear` cum r`mâne? Ne-am
putea duce la Baddeck, am vedea un film... Ce zici?
– Da, Colin. Cred c` mi-ar face pl`cere.
– Bine. O s` trec s` te iau pe la opt.
Nu mai spuser` nimic [i Kathleen se uit` din nou spre iaz.
– Cât timp mai are de gând s` stea, Kathleen?
– Poftim? \ntreb` ea, neatent`.
– Te-am \ntrebat cât timp mai are de gând Adam s`
r`mân` aici?
– Pentru totdeauna, Colin.
– De unde [tii? Cei de genul lui nu stau prea mult
\ntr-un singur loc. „Acas`", pentru el, este acolo unde se
afl` a doua zi.
Kathleen \l scrut` cu dojan`.
– „Cei de genul lui"? Ce vrei s` spui? Colin, am crezut c`
e[ti prietenul lui. Cum po]i s` vorbe[ti a[a despre el?
– O, Kathleen! Te rog, nu m` \n]elege gre[it. |l cunosc de când
eram copii, dar s-a schimbat. Destul de mult. Iar dac` va mai ]ine
multe \n el, va exploda. A[a e el. N-a[ vrea s` te v`d r`nit`.
56 CAROLE DEAN
– Ce vrei s` spui, Colin? Nu \n]eleg. {tii la fel de bine ca [i

mine c` Adam n-ar face nimic care s` m` r`neasc`. Niciodat`!
– {tiu c` nu ]i-ar face nimic inten]ionat, draga mea. Dar nu
[tiu dac` va putea s` ]in` evenimentele sub control, ]inând
cont de cele ce s-au \ntâmplat.
– Fii mai explicit, Colin. E prima dat` c`-l vezi dup` atâta
timp [i crezi c` e[ti \n stare s` spui ce s-a \ntâmplat? De fapt,
ce vrei s` spui?
– Kathleen, nu sunt prost. V`d [i eu cum \l prive[ti. {i
numai ca pe un frate nu.
– }i se pare, izbucni ea.
– Nu cred. Mi-a[ fi dorit s` fie a[a, dar nu e. De altfel [i el
a sim]it-o...
– Nu vreau s` mai vorbesc despre asta. Hai s` schimb`m
subiectul, te rog.
Colin d`du din umeri [i \ncepu s` bat` darabana pe p`tur`.
– {i... cum mai merg lucrurile \ntre Adam [i Lee?
– Asta nu \nseamn` c` ai schimbat subiectul, [tii bine.
– Kathleen, uite cum stau lucrurile. El nu poate sta \n
Deerfield; ar fi un dezastru [i pentru el [i pentru familia lui. Ar
fi distrus. {tiu, pentru c` \i cunosc pe Sondra [i pe Lee. Lumea
deja vorbe[te nemul]umit` de \ntoarcerea lui.
– Dar, de ce? Asta e casa lui, Colin. A fost n`scut [i a crescut
aici, iar Lee [i Sondra fac parte din familie. De ce ar fi
\mpotriva lui? Nu \n]eleg de ce [i tu [i ceilal]i ave]i p`rerea asta
despre Adam. E unul de-al nostru.
– Ba nu e unul de-al nostru, Kathleen. Iar pentru ce s-a
\ntâmplat acum patru ani, nu va mai fi niciodat` binevenit \n
Deerfield.
Kate se \ntoarse brusc.
– M-am s`turat s` tot aud aluzii despre ce s-a \ntâmplat

atunci! De fapt, ce a fost? Un b`rbat \[i pierde so]ia \ntr-un
accident tragic [i casa \ntr-un incendiu, apoi e tratat ca un
strìn din aceast` cauz`? N-am auzit \n via]a mea a[a o
prostie!
Colin o privi ne\ncrez`tor.
– Tu chiar nu [tii nimic, nu-i a[a?
– Ce s` [tiu? N-ai putea s` \ncetezi cu acest joc de cuvinte
[i s`-mi spui?
– Am \ntrerupt ceva?
Kathleen s`ri \n picioare, vizibil agitat`. Era Adam, care
venise f`r` ca vreunul dintre ei s`-l aud`.
– Nu! Unde-i Nikki? \ncerc` ea s`-i distrag` aten]ia.
– Nu pot convinge acest copil s` ias` din ap`. Iube[te acest
loc. Cred c` o s` mai facem excursia asta de câteva ori \n
aceast` var`.
Kathleen \ncerc` s` mai spun` ceva, dar nu reu[i s`-[i
g`seasc` vorbele. Adam o v`zu agitat` [i \ntreb`:
– Dar ce-i cu voi a[a serio[i? Cum v` pute]i certa \ntr-o zi
a[a de frumoas`?
– Nu... nu ne certam, \ncerc` Kathleen. Doar c` e o zi atât
de relaxant`, iar eu...
Nu mai reu[i s` termine fraza [i se l`s` o t`cere
stânjenitoare.
Colin reu[i s` schimbe subiectul.
– Unde a \nv`]at Nikki s` \noate a[a bine? Are doar [apte
ani, dar \noat` ca un pe[te. Cine a \nv`]at-o?
– Eu, r`spunse Adam.
Kathleen se lumin` la fa]`.
58 CAROLE DEAN
– Tot tu m-ai \nv`]at [i pe mine, \]i mai aduci aminte?

– Cum s` nu, erai gata-gata s` m` \neci...
Râser` to]i cu poft`, dar \nc` mai persista o not` de r`ceal`.
– Kathleen mi-a spus c` v` duce]i la bâlci, coment` Colin.
Adam se \ntinse pe p`tur`, ferindu-[i ochii de soare.
– Da. Nikki e foarte \ncântat`. De altfel, de curând a mai
ap`rut [i o provocare pe care nu pot s-o ignor.
– Da? Care?
– Ei bine, Kate a noastr` are impresia c` trofeul de la cursa
de cai e proprietatea ei personal`. |n ultimii trei ani a tot
câ[tigat. Anul `sta m-am gândit c` va trebui s` munceasc` mai
mult ca s`-l merite. De aceea, m-am decis s` particip [i eu pe
Oberon. Oricum, vom \ncerca s` p`str`m trofeul \n familie.
Colin t`cu, nu tocmai \ncântat de aceast` veste. Kathleen
t`cu [i l`s` conversa]ia pe seama b`rba]ilor. De[i p`reau
prieteno[i, se sim]ea o tensiune \ntre ei care amenin]a s`
strice o dup`-amiaz` care se dorise a fi una lipsit` de griji.
Dup` ce-[i terminar` picnicul, Adam se plimb` pân` la
moar`, Colin se apuc` s` citeasc` o carte, iar fetele se jucar`
leap[a \n iarb`.
Se \ntoarser` pe \nserat. Adam desh`m` [i hr`ni caii, iar
Kathleen \l \nso]i pe Colin la ma[in`.
– Noapte bun`, Kathleen! {i mul]umesc pentru picnic.
M-am sim]it foarte bine.
– Nu e nevoie s` m` min]i, Colin Draper, spuse ea
tran[ant. {tiu cum te-ai sim]it azi, iar „bine" nu e tocmai
termenul potrivit.
– Ei, hai Kathleen! M-am sim]it bine cu tine. Totdeauna \mi
face pl`cere s`-mi petrec timpul cu tine.
O s`rut` u[or pe obraz [i \i [opti:
– Totu[i, \mi va face [i mai mult` pl`cere atunci când te voi

avea numai pentru mine [i nu va mai trebui s` te \mpart [i cu
al]ii. Ne vedem mâine sear`.
Se urc` \n ma[in` [i plec`, f`cându-i cu mâna.
U[urat` de plecarea lui, Kathleen se \ntoarse la hambar.
– Adam, ai nevoie de ajutor?
– Nu, mul]umesc. Aproape am terminat.
– Unde e Nikki?
– A plecat la caban`. E destul de obosit`; cred c` va adormi
\nainte s` ajung eu acolo.
Kathleen veni mai aproape de el.
– M` bucur c` ai venit [i tu azi cu noi. Mi-a f`cut pl`cere s`
fiu din nou cu tine, spuse ea.
Adam se \ntoarse [i-[i trecu u[or degetele prin p`rul ei.
– E[ti un copil haios, Kate.
Apoi \[i ridic` \n joac` mâinile, ca pentru a se feri de o
lovitur`.
– Nu, iart`-m`! N-am vrut s` spun asta. {tiu c` nu mai e[ti
un copil.
Zâmbetul \i trecu [i redeveni serios.
– Oricum, tot un copil haios e[ti.
– De ce spui asta?
De aceast` dat`, \[i l`s` mâna ferm` [i grea pe um`rul ei,
sim]ind c`ldura trupului firav [i spuse:
– Pentru c`, din tot ora[ul `sta, doi oameni se bucur`
sincer de \ntoarcerea mea. Iar unul dintre ei e[ti tu. Pentru c`
nu m` ur`[ti... a[a cum probabil ar trebui.
Kathleen \l privi [i v`zu clar durerea ce i se citea \n ochi. Nu
putea ghici ce i se \ntâmplase dar, orice ar fi fost, fusese destul
de puternic pentru ca durerea s` mai persiste [i acum.
60 CAROLE DEAN
– Kate, eu...
|ntinse mâinile, iar Kate veni singur` [i r`maser`
\mbr`]i[a]i \n semiobscuritate. O cuprinse fericirea sim]ind c`
el chiar sim]ise nevoia acelei \mbr`]i[`ri.
– Eu... vreau s` stau... vreau s` r`mân, spuse el pe un ton
r`gu[it. Dar Dumnezeu mi-e martor c` nu vreau s` te r`nesc.
Atingerea lui \i r`scoli sentimentele [i, pentru un
moment, se abandon` senza]iei, pl`cerii de a sta strâns lipit`
la pieptul lui.
– Adam, nu m-ai putea r`ni decât... dac` ai pleca din nou.
B`rbatul \[i spori strânsoarea, iar trupurile lor se contopir`
\n penumbra grajdului.
Pentru Kathleen, timpul \[i \ncet` scurgerea [i sper` ca [i
Adam s` simt` la fel. Dar ea nu se sim]ea numai confortabil,
mai era ceva. O flam` u[oar` care trecea prin venele ei. Toate
aceste senza]ii necunoscute o speriar` [i se \ndep`rt` de el.
– Ne vedem mâine, mai spuse ea cu r`suflarea tìat` [i fugi.
De cum ie[i din grajd, se ascunse dup` un col] [i se lipi
cu spatele de zidul rece [i dur. Tremur` [i \[i dori s` nu fi
plecat din bra]ele lui, gândindu-se totodat` ce ar fi fost dac`
n-ar fi fugit...
Capitolul 5
Era foarte târziu când Kathleen se duse în bibliotec`,

pentru a-l cùta pe John. Intr` precaut`, ne[tiind cum s`
deschid` subiectul. Singura metod` pe care o cuno[tea era
abordarea direct`, a[a c` începu f`r` alt` introducere:
– John, pot s`-]i vorbesc o clip`? Este vorba despre Adam...
Nu spusese nim`nui despre cearta violent` dintre Adam [i
Lee, la care fusese martor` în urm` cu dou` zile. Dar, dup`
lucrurile pe care le spusese Colin în urm` cu doar câteva ore,
avea mare nevoie s` discute cu cineva despre sentimentele ei
contradictorii. {i cine era mai potrivit decât John?
El o ascult` în t`cere, f`r` s-o întrerup`.
– Aflasem despre acel incident, pentru c` mi-a spus chiar
Adam. Mi-a mai spus c` te-a v`zut acolo... [i a fost foarte
îngrijorat din cauza asta.
Ea î[i ridic` privirea, uimit`.
– Nu fi atât de surprins`! Ce motiv ar avea Adam s` se
ascund` de mine? {i de ce s` nu-[i fac` griji pentru tine,
micu]o?
62 CAROLE DEAN
– N-nu [tiu, se bâlbâi ea. Dar a fost un lucru îngrozitor! Iar

acum Lee, propriul lui frate, nu vrea s` mai fie în preajma lui!
Îl evit` complet, cu excep]ia momentelor când îi comand` ce
s` fac`. Parc` Adam ar fi angajat aici! Parc` n-ar fi [i casa lui,
John...
Trase aer adânc în piept.
– E foarte gre[it, iar Adam sufer`!
– {tiu. Kathleen. {i mai [tiu c` se gânde[te serios dac` e
bine s` r`mân`.
– Nu se poate s` plece! se gr`bi ea s` exclame. Nu înc` o
dat`!
– Nu cred c-o s` r`mân`, atâta vreme cât lucrurile nu se
rezolv` între el [i Lee.
Ea se îndrept` spre fereastr`, foarte tensionat`. Unde
disp`ruse fericirea [i bucuria care o cuprinseser` când îl
v`zuse pe Adam pe drumul c`tre Sevenoaks?
– John? se r`suci ea brusc pe c`lcâie. Ce se întâmpl` aici?
Ce se întâmpl` cu noi? Înainte nu era a[a – eram atât de
ferici]i împreun`! {tiu sigur asta!
De[i i se adresa lui John, p`rea c` încerca s` se conving` pe
sine de adev`rul propriilor cuvinte.
El o privi cu ochi tri[ti [i-i f`cu semn s` se apropie.
– Vino aici, feti]o! Stai lâng` mine, pentru c` trebuie s`
discut`m.
– John!
Ochii i se umplur` de lacrimi, dar se str`dui s` le re]in`.
– E ceva ce nu [tiu, nu-i a[a? Ceva teribil...
El o privi gânditor, încercând s` se decid` ce [i cât s`-i
dezv`luie.
– Da, Kathleen. Adev`rul este c` nu [tii totul despre noi.

Îi lu` mâna mic` în palmele lui.
– E[ti ca [i fiica mea, Kathleen. Nu te-a[ fi iubit mai mult
nici dac` ai fi fost sânge din sângele meu. }in foarte mult la
tine [i a[ face orice ca s` nu suferi.
Închise ochii, ca [i când [i-ar fi adunat puterea s` continue,
iar tân`ra îl privi, înspìmântat`.
– Cred c` e timpul s` afli... Singurul meu regret este c`
lucrurile au devenit atât de grave încât nu-]i mai pot ascunde
adev`rul.
O privi [i zâmbi slab.
– Ai fost întotdeauna o fat` vesel`, fericit` [i am vrut ca
nimic s` nu se schimbe. Poate c` am gre[it, dar n-am vrut
decât s` te protejez. Crede-m`, am procedat a[a numai pentru
c` te iubesc!
O strânse u[or de mân`.
– {tiu, John, îi [opti ea, încercând s`-l lini[teasc`. {i eu te
iubesc [i întotdeauna am fost fericit` aici. {tiu c` n-ai vrut
niciodat` s` m` r`ne[ti.
– Mul]umesc, copila mea.
Cl`tin` rapid din cap.
– Nu, am gre[it! Iart` un b`trân care nu mai vede bine... Nu
mai e[ti un copil, ci o adev`rat` femeie! Dar eu n-am v`zut
acest lucru decât atunci când s-a întors Adam.
Se opri din nou, adâncit în propriile gânduri.
– Te rog, John! \ncerc` ea s`-l conving`. Spune-mi, trebuie
s` [tiu!
– Adam [i Lee n-au avut niciodat` o rela]ie prea bun`. N-am
[tiut niciodat` motivul adev`rat, dar am presupus c` este
vorba de faptul c` sunt fra]i vitregi. Nu le-a lipsit nimic în
64 CAROLE DEAN
copil`rie – nici bunuri, nici dragostea p`rin]ilor. Îi iubesc pe

amândoi, dar trebuie s` recunosc c` Lee n-a suportat
niciodat` faptul c` este fratele mai mic. Înc` de când era un
pu[ti, a concurat cu Adam, de cele mai multe ori pentru ni[te
motive proste[ti. Nu [tiu de ce sim]ea nevoia s`-l provoace pe
Adam ori de câte ori i se ivea prilejul, dar a[a au stat lucrurile.
Era foarte diferit de Adam [i mereu a încercat s` fie ca el, s`
fac` lucrurile a[a cum le f`cea el. Ba chiar mai bine! La \nceput
am crezut c` era o competi]ie normal`, fr`]easc`, dar acum
[tiu c` nu e a[a.
Îi l`s` mâna [i-[i mas` u[or fruntea. Kate încerc` s`
vorbeasc`, dar el îi f`cu semn s` tac`.
– Nu, las`-m` s` termin! Acum nu mai e vorba de
competi]ie, ci de ur`!
Vocea îi era plin` de triste]e.
– N-am vrut s` recunosc niciodat`, dar acum, când s-a
întors Adam, nu mai pot evita adev`rul. Ura asta o s`-l distrug`
pe unul dintre ei, dac` nu chiar pe amândoi! Trebuie s` facem
ceva! Adam e atât de retras [i de înver[unat... Nu l-am v`zut
niciodat` a[a. Niciodat`!
Kathleen se ridic` de pe capanea [i se duse lâng`
fereastr`.
– John, m` simt ca [i când nu-i cunosc deloc pe oamenii
lâng` care am trìt atâ]ia ani. Cum se poate s` nu fi observat
nimic din ceea ce se întâmpla aici?
– Erai doar un copil [i trìai în lumea ta. {i mai [tiu c`
Adam s-a chinuit mult s` te fereasc` de toate astea... Voia s`
r`mâi acela[i copil inocent!
Ea privi în continuare gr`dina frumos îngrijit`, acum
cufundat` în întuneric.
– John, poveste[te-mi despre Leslie. Nimeni nu mai vorbe[te

despre ea, ca [i cum nici n-ar fi existat vreodat`! Cu ceva timp în
urm`, am întrebat-o pe Sondra ce s-a întâmplat cu Leslie [i a fost
atât de furioas` \ncât n-am mai îndr`znit s` deschid subiectul.
– Da, au fost momente când Sondra [i-ar fi dorit ca Leslie
s` nu fi existat...
Tonul lui John era plin de am`r`ciune.
– O iubesc pe Sondra, dar uneori ]ine cont prea mult de
gura lumii.
F`cu o scurt` pauz`.
– Mi-e greu s`-]i vorbesc, Kate, dac` nu te ui]i la mine!
N-ai vrea s` vii înapoi pe canapea?
Ea f`cu a[a cum i se ceruse, impresionat` de durerea din
vocea [i din privirea lui.
– |nainte s` continuu, trebuie s` în]elegi ceva. Uneori, un
b`rbat este în stare de orice ca s` spele onoarea familiei [i s`
salveze o persoan` pe care o consider` victim`. Chiar dac`
propria persoan` are de suferit! {i nu e nici o ru[ine dac` se
va dovedi c` sacrificiul a fost inutil...
– Ce vrei s` spui, John? E vorba de Adam? Ce a f`cut?
Vorbe[ti în dodii!
– Da, e vorba de Adam. A f`cut ceea ce nici un b`rbat n-ar
trebui s` fie obligat s` fac`! Acum opt-nou` ani, Lee ie[ea cu
Leslie. Am crezut c` se va a[eza la casa lui... Ea era o tân`r`
dr`gu]`, lini[tit` [i foarte atent`. To]i o pl`ceam! În plus, se
vedea c` are o mare influen]` asupra lui Lee, care era cam
nes`buit. Au fost împreun` aproape un an [i toat` lumea
presupunea c` se vor c`s`tori. Într-o noapte, Adam a venit la
mine. Era foarte îngrijorat [i furios pe Lee. Atât de furios, încât
cred c-ar fi fost în stare s`-l omoare!
Trase adânc aer în piept [i continu`:
66 CAROLE DEAN
– Se pare c` Leslie, într-un moment de disperare, i-a spus

lui Adam c` e îns`rcinat` cu Lee [i c` acesta refuzase s-o ia de
nevast`. Lee i-a spus bietei fete c` nu vrea s` mai aud` de ea [i
c` nu vrea s` fie prins în capcana c`sniciei. A vrut s` se
sinucid`, dar Adam a reu[it s-o calmeze [i s-o conduc` acas`.
Apoi a venit aici, cùtându-l pe Lee. Slav` Domnului c` m-a
g`sit pe mine, [i nu pe el! Nici nu vreau s` m` gândesc ce ar
fi putut s` se întâmple... Oricum, rezultatul e c` Adam a
hot`rât s` se însoare cu Leslie, ca s` protejeze onoarea ei [i
a noastr`, în egal` m`sur`. Eu am fost împotriv`, dar nu a
contat, de vreme ce el se hot`râse. Lucrul cel mai rù este c`
Leslie nu fusese \ns`rcinat`, ci se în[elase!
– Dar... cum r`mâne cu Nikki?
Kathleen era extrem de tulburat` dup` nout`]ile aflate, dar
voia s` [tie adev`rul în leg`tur` cu Nikki. Dar de ce fusese
]inut` în minciun` atâta timp?
– Nikki s-a n`scut la un an [i jum`tate dup` c`s`toria lor.
E fiica lui Adam, nu a lui Lee. Cred c` este singurul lucru bun
care a rezultat din c`s`toria lor. Pentru Adam, m`car, e sigur
c` a[a s-a întâmplat! Feti]a e via]a lui...
– Dar de ce au r`mas c`s`tori]i? Probabil c` ajunseser` s`
se iubeasc`, altfel n-ar fi stat \mpreun`.
– Nu \n]eleg întotdeauna comportamentul oamenilor, dar
[tiu sigur c` Leslie [i Adam nu se iubeau. Singurul lucru pe
care-l aveau în comun era Nikki. Cred c` ea a fost motivul
pentru care au r`mas împreun`.
Se l`s` o lini[te ap`s`toare, întrerupt` în cele din urm` de
vocea tremur`toare a lui Kate:
– Cum a murit Leslie, John? Ce s-a întâmplat, cu adev`rat?
– Ce vrei s` spui, Kathleen?
– M` gândeam c`... nimeni nu vorbe[te despre moartea ei,
a[a cum nu vorbe[te nici despre via]a ei la ferm`. Încep s` m`
întreb de ce nu mi s-a spus nimic despre acest subiect. De

plid`, nu e ciudat c` locuin]a lui Adam a fost distrus` de
incendiu chiar în ziua în care Leslie a murit în accidentul de
ma[in`?
El î[i îngrop` fa]a în palme.
– Kathleen, nu! Nu m` întreba a[a ceva! Crezi c` eu nu
m-am chinuit zile [i nop]i în [ir, încercând s` g`sesc
r`spunsul? S` se întâmple dou` tragedii în aceea[i zi...
Moartea lui Leslie [i incendiul au avut loc la interval de o or`!
Iar micu]a Nikki, care atunci avea numai trei ani... A v`zut sau
a auzit ceva care a [ocat-o [i n-a mai scos nici un cuvânt de
atunci! Nu m-am temut de multe lucruri în via]a mea, dar î]i
spun sincer c` mi-e fric` s` aflu ce s-a întâmplat în seara aceea.
Nu vreau s` [tiu!
Îngrozit`, Kathleen nu-[i mai putu re]ine lacrimile.
– Crezi... crezi c` Adam... ar fi putut s`...? \ntreb` ea,
printre suspine.
John r`spunse cu o voce dur` [i st`pânit`.
– }i-am spus, Kathleen! Nu [tiu ce s-a întâmplat acolo [i
nici nu vreau s` [tiu!
Kathleen nu mai rezist` [i ie[i în fug` din camer`, f`r` s` se
uite înapoi, c`tre b`trânul pe chipul c`ruia se citea disperarea
[i teama.
***
Kathleen avu un somn foarte agitat. Când se trezi, se sim]i

obosit` [i extrem de confuz`. Dezv`luirile f`cute cu o noapte
în urm` o [ocaser`, dar mai mult o speriase refuzul lui John
de a discuta despre circumstan]ele mor]ii lui Leslie. Oare
despre ce era vorba, dac` el nu avea curajul s` discute despre
68 CAROLE DEAN
acea dubl` tragedie – un accident de ma[in` [i un

incendiu? Cum î[i explica John dispari]ia lui Adam, imediat
dup` ce r`m`sese v`duv, [i întoarcerea, dup` o absen]` de
patru ani?
Mai mult, Kathleen se întreba dac` Adam se sim]ea
responsabil de moartea so]iei sale [i dac` aceasta era povara
pe care o purtase ani de zile. Dar instinctul ei îi spunea c` a[a
ceva era imposibil! Nu putea fi Adam... sau, mai exact, nu
putea fi Adam pe care îl cuno[tea ea, cel care plecase în urm`
cu patru ani.
Oft`, amintindu-[i f`r` s` vrea c` el [i Leslie obi[nuiau s`
doarm` în camere separate. Î[i amintea c`, nu doar o dat`, o
cùtase pe Leslie, iar Adam evitase s`-i spun` cu exactitate
unde era. Atunci când erau \mpreun` [i credea c` n-o observ`
nimeni, Leslie îl privea pe so]ul ei cu team`.
Kathleen î[i aminti toate aceste lucruri [i-[i d`du seama c`,
în ultimele luni de via]`, Leslie fusese înspìmântat` de Adam.
Dar din ce motiv?
Încerc` s` rememoreze toate evenimentele din acea
perioad`, dar nu reu[i s` g`seasc` o explica]ie pentru
întrebarea care o fr`mânta.
În cele din urm`, se ridic` din pat. Trase draperiile [i l`s`
lumina dimine]ii de var` s` intre în camer`. Brsuc, î[i aminti
c` în acea zi avea întâlnire cu Colin, care o invitase la cin` [i la
film. Se bucur` la gândul c`, m`car pentru câteva ore, putea
evada [i va fi departe de Sevenoaks, de Adam [i de misterul pe
care îl reprezenta acel b`rbat.
Kathleen \[i petrecu ziua evitând cu mult` precau]ie orice
întâlnire cu Adam. F`cu o plimbare cu Sandy în timpul
dimine]ii, se juc` \mpreun` cu Nikki dup` prânz [i-[i f`cu de
lucru în gr`din`. Dup` ce duse uneltele la locul lor, urc` în
dormitor, f`cu un du[ [i se sp`l`. Alese un costum u[or,

înflorat, [i sandale albe de piele. Îi spusese deja Sondrei de
planurile pentru acea sear`, a[a c` ie[i pe furi[ din cas` [i se
îndrept` spre aleea unde obi[nuia s-o a[tepte Colin.
Ma[ina lui opri lâng` ea dup` numai câteva minute.
– Bun`, frumoaso! Pot s` te conduc undeva?
– Mama m-a înv`]at s` nu stau de vorb` cu necunoscu]i,
replic` ea, cu o modestie pref`cut`.
El izbucni în râs, iar Kate îl privi cu aten]ie. Colin era un
b`rbat exagerat de îngrijit, cu p`rul atent piept`nat, cu
tr`s`turi comune. Instinctiv, se gândi c` era foarte diferit de
Adam – tr`s`turi dure, p`rul neîngrijit.
– Ce s-a întâmplat? \ntreb` Colin, mirat. Am uitat s` m`
sp`l pe fa]`?
Ea avu elegan]a s` ro[easc`.
– Iart`-m`. M` uitam fix, nu-i a[a?
Cur`]enia [i aerul lui de b`rbat sigur pe sine erau foarte
atr`g`toare, dup` stresul emo]ional produs de Adam. Într-un
impuls de moment, se aplec` [i-l s`rut` pe obraz.
– M` bucur s` te v`d. Toat` ziua am a[teptat momentul
acesta!
Ochii lui str`lucir`.
– Îmi place! Ar trebui s` facem mai des asta! Hai, urc`.
Mergem la Colonial Inn, am f`cut o rezervare pentru ora opt
[i jum`tate.
Restaurantul fusese deschis într-o cas` tradi]ional` din
vale. Gr`dina plin` de trandafiri era luminat` feeric; înùntru,
podelele de stejar erau acoperite de covoare în culori vii, iar
perdelele lucrate manual scoteau în eviden]` tapetul cu
motive florale.
70 CAROLE DEAN
– A fost delicios! exclam` Kathleen, dup` ce înghi]i ultima

buc`]ic` de pr`jitur` cu ciocolat`. Mul]umesc, Colin! Dar am
mâncat prea mult...
El o privi cercet`tor.
– Nu cred c` exist` pericolul s`-]i pierzi silueta de feti]`!
Se aplec` peste mas` [i-i acoperi palma cu a lui.
– Kathleen, voiam s`-]i spun ceva de mai mult timp...
Brusc nelini[tit`, ea încerc` s`-[i trag` mâna, dar el nu-i
permise.
– Colin...
– Nu, ascult`-m`! \i ceru el. {tii c`-mi doresc s` devii so]ia
mea. Vreau acest lucru de câteva luni, dar am crezut c` e mai
bine ca, înainte s`-]i spun ceva, s` fiu sigur c` afacerea îmi
merge bine.
De[i ar fi vrut s` schimbe subiectul, pruden]a lui Colin o
f`cu s` zâmbeasc` în sinea ei. Via]a lui, a[ezat` pe o traiectorie
bine definit`, nu putea fi tulburat` de o afacere amoroas`;
pasiunea, oricât de puternic` ar fi fost, n-ar fi modificat bunul
lui sim] nativ. Adam, în schimb, s-ar fi c`s`torit foarte repede
cu femeia pe care o dorea, f`r` s` ]in` cont de circumstan]e
sau consecin]e.
– Ne potrivim foarte bine, continu` Colin. Ne plac acelea[i
lucruri [i nici unul dintre noi nu vrea s` plece din Deerfield.
Se înfl`c`r` [i vorbi mai departe, p`rând s` nu ia în seam`
lipsa ei de r`spuns:
– Pot s` v`d, cu ochii min]ii, cum vei primi oaspe]ii la
petrecerile noastre fastuoase; te v`d în postura de mam` a
copiilor no[tri. Ai fi perfect` ca so]ie a mea!
– Da, dar tu ai fi so]ul potrivit pentru mine?
Când citi uimirea [i durerea pe chipul lui, Kathleen î[i
d`du seama c` ar fi trebuit s` tac`.
– Îmi pare rù, Colin. Dar n-ai spus lucrul cel mai important...
– Ce anume?
– Ce anume?! Nu mi-ai spus c` m` iube[ti!
– Dar este de la sine în]eles, draga mea.
– Nu, nu este. Tot ce mi-ai spus pân` acum sunt ifose,
fasoane. Dragostea este singura temelie pentru o c`s`torie!
– {tii c` te iubesc. Te iubesc de luni de zile, poate chiar ani.
Dar a trebuit s` a[tept s` cre[ti.
Convins c` i-a spulberat toate îndoielile, Colin îi ceru pe un
ton încrez`tor:
– Hai s` stabilim data! Ce-ai zice de începutul lunii august?
Întotdeauna îmi iau concediul în acea perioad` [i am putea
pleca f`r` probleme în luna de miere.
Kathleen era deranjat` de înc`p`]ânarea lui, dar nu voia s`-l
jigneasc`, a[a c`-i spuse pe un ton blând:
– Colin, îmi pare rù, dar nu m` pot c`s`tori cu tine.
– Draga mea, nu trebuie s` fii timid`!
– Nu sunt timid`! replic` ea, iritat`. Te plac mult, Colin, [i
pre]uiesc prietenia ta. Dar nu te iubesc...
– Uite cum stau lucrurile, îi spuse el calm. Cred c` te-am
luat prin surprindere [i ai nevoie de timp ca s` te gânde[ti.
{tiu c`, în cele din urm`, ai s` accep]i. Sunt sigur c` suntem
meni]i s` fim împreun`! Dar între timp... s` l`s`m lucrurile a[a
cum sunt. Hai s` ne gr`bim, altfel o s` pierdem începutul
filmului.
N-a auzit nimic din ce i-am spus, se gândi Kathleen în timp
ce ie[eau din restaurant.
Dar nu g`si momentul s` redeschid` subiectul, pentru c`,
pe drumul c`tre cinematograf, Colin vorbi numai despre un
caz la care lucrase în ultimele zile.
72 CAROLE DEAN
Filmul era o comedie romantic`, a[a încât, pentru dou`

ore, Kathleen reu[i s` uite de toate gândurile care nu-i d`deau
pace. Înc` mai chicotea când ie[ir` în hol, iar Colin îi atrase
aten]ia asupra unui cuplu.
– Uite-i pe Carol [i David. I-ai cunoscut, Kathleen? Sunt
ni[te prieteni vechi din Sydney, dar acum stau în Toronto.
David e avocat acolo.
Cei doi b`rba]i se salutar`, dar ea avu impresia c` David are
un aer superior.
– Bun`, b`trâne! M` bucur s` te v`d. Tot îngropat în
Deerfield, în ciuda talentului tù?
– M` simt foarte bine aici, zâmbi Colin. Da]i-mi voie s` v`
prezint o bun` prieten`. Kathleen Cameron – Carol [i David
Richards.
– {i tu locuie[ti în Deerfield? \ntreb` Carol.
– Da, la periferie. Mai exact, la ferma Sevenoaks. A]i auzit de ea?
David o privi cu interes sporit.
– Sevenoaks? Acolo unde locuiesc Adam [i Leslie Deerfield, nu?
Ea aprob`, tulburat` c` fusese men]ionat numele lui Leslie.
– Da. E[ti din Sydney, David, nu-i a[a?
– Da, r`spunse el, cu un aer absent.
Apoi se întoarse c`tre Colin:
– {tii, lucram în zon` atunci când Leslie Deerfield a fost
ucis`. Întotdeauna am considerat c` accidentul acela n-a fost
lucru curat... M` mir` faptul c` poli]ia n-a cercetat cazul mai în
profunzime.
– De ce s` fi f`cut asta? \ntreb` Kathleen, tìos.
– Pì, toat` lumea [tia c` Adam [i Leslie nu se în]elegeau.
{i dispari]ia lui nea[teptat` dup` accident... Trebuie s`
recuno[ti c` pare ciudat!
Poate sim]ind iritarea lui Kathleen, Colin interveni:
– Ai grij` ce spui, Dave! Adam e din nou acas` [i...

– Vrei s` spui c` s-a întors?
– Da, cam acum o lun`.
– Ce tupeu are!
– Sevenoaks e casa lui! se r`sti ea. Are tot dreptul s` fie aici!
David p`ru c` n-o ia în seam`.
– Cred c` zvonurile au început din nou s` circule. Sper c`
nu e u[or impresionabil!
– Ce zvonuri? \ntreb` ea.
– Las-o balt`, Kathleen, [opti Colin. E târziu [i trebuie s`
ajungem acas`.
– Ei bine, r`spunse David lungind cuvintele, s-a vorbit
atunci despre dou` ipoteze: crim` [i sinucidere.
Ea p`li [i f`cu ochii mari. Era uluit` de ignoran]a în care
trìse, pentru c` nu auzise niciodat` aceste zvonuri. Adam, în
schimb, le cuno[tea [i astfel se explicau tensiunea [i
încordarea lui, t`cerea amenin]`toare, dorin]a de a ie[i cât mai
pu]in în ora[.
– Oamenii ar trebui s` fie aten]i când folosesc cuvinte
precum „crim`", spuse Colin, foarte r`spicat. Adam ar putea
s`-i dea în judecat` pentru calomnie. Chiar trebuie s`
mergem, Kathleen. M` bucur c` ne-am întâlnit, David!
F`r` nici o urm` de polite]e, o împinse c`tre ie[ire. Accept`
s` fie condus` de el, f`r` nici o \mpotrivire, [i reac]ion` abia
când sim]i ma[ina oprindu-se.
– Unde suntem? \ntreb` ea, privind nedumerit` în jur.
Suntem la Lookout, nu?
– Da, spuse el pe un ton sumbru. Cred c` avem ceva de
discutat. Vino!
Sim]i \ncordarea din vocea lui [i-l ascult` f`r` s` fac` vreun
comentariu.
74 CAROLE DEAN
Erau pe un platou de pe care se putea vedea întreaga vale.

Lini[tea absolut`, cerul înstelat, luminile caselor din dep`rtare
o lini[tir` încet-încet pe Kathleen.
– Mul]umesc, îi spuse ea lui Colin. Chiar aveam nevoie de asta!
Dar el nu p`rea la fel de bine dispus.
– Acum în]eleg de ce nu mi-ai acceptat cererea în c`s`torie,
spuse el posomorât. Cred c` am fost orb, dac` n-am observat
de mai mult timp!
– Ce vrei s` spui?
– E[ti îndr`gostit` de Adam!
Tot trupul i se înfior`.
– Nu vorbi prostii, îi spuse ea, încercând s` par`
indiferent`. Nu e adev`rat!
– Nu te obosi s` negi! Am v`zut cum ai reac]ionat la
spusele lui David. E la fel de clar ca...
F`cu un gest larg.
– ... ca luna de pe cer!
– Nu sunt \ndr`gostit` de Adam! spuse ea, pe un ton
vehement. Dar m` deranjeaz` c` oamenii spun lucruri atât de
grave despre el. Nu e normal s` reac]ionez a[a?
El oft`. În razele lunii, p`rea mai obosit [i mai b`trân.
– Bine, bine! N-are rost s` mai discut`m despre asta... Hai
s` mergem acas`.
– Colin... \ncepu ea, plin` de remu[c`ri pentru schimbarea
lui de dispozi]ie.
– Am spus s` încetezi!
Cu pa[i mari, se îndrept` c`tre ma[in`, intr` [i trânti cu
putere portiera.
Kathleen sim]i c` o cuprinde furia. Colin se purta ca un
copil, pentru simplul motiv c` avea impresia c`-l iubea pe
Adam. {i ce impresie ridicol`!
F`r` s` comenteze, intr` în ma[in`, iar Colin porni motorul

[i ie[i in drumul principal. Dup` numai câ]iva metri, opri [i
mormì în barb`, nemul]umit.
Ie[i din ma[in`, iar Kathleen strig` dup` el:
– Ce s-a întâmplat?
– Avem pan` de cauciuc.
Ironia situa]iei o f`cu pe Kathleen s`-[i recapete sim]ul
umorului.
– Nu cred! se alint` ea. Caut` o replic` mai bun`!
El îi arunc` o privire dur`.
– Las` glumele [i vino s` m` aju]i cu cricul!
Se îndrept` spre spatele ma[inii, iar ea se strâmb` în urma
lui, deranjat` de purtarea lui copil`reasc`. În timp ce-l ajuta s`
schimbe roata, ajunse la trista concluzie c` \ntoarcerea lui
Adam mai provocase o schimbare de comportament – Colin
fusese întotdeauna amuzant, bine dispus, plin de via]`. Iar
acum era sup`rat pe ea!
– Colin, nu mai fi a[a \ntors pe dos!
Dup` ce puse roata dezumflat` în portbagaj, se uit`
c`tre ea.
– A[a sunt, nu? Îmi pare rù, draga mea. Dar a trecut de ora
unu [i ar fi trebuit s` te duc acas` pân` la miezul nop]ii.
– Nu conteaz`, spuse ea, atingându-l u[or pe bra].
Important este s` nu fii sup`rat pe mine!
El o s`rut` pe obraz, iar Kathleen observ` cu bucurie c`
starea lui de spirit se schimbase.
– Cred c` speram s` anun]`m chiar din seara asta c` ne-am
logodit. Dar nu mi-am pierdut speran]a, draga mea. În]eleg c`
venirea lui Adam te-a tulburat, dar [tiu c` ai s`-]i revii. {i,
Kathleen...
Vocea lui deveni foarte serioas`.
76 CAROLE DEAN
– ... dac` ai nevoie de mine, la orice or` din zi sau din

noapte, e de-ajuns s` m` chemi [i o s` fiu lâng` tine.
– E foarte frumos din partea ta, Colin, r`spunse ea,
\ntorcându-i s`rutul pe obraz. Acum chiar c` trebuie s`
mergem acas`!
O s`rut` de r`mas-bun \n fa]a fermei, dar cu blânde]ea [i
afec]iunea unui prieten, nu a unui iubit. Kathleen respir`
u[urat` când ma[ina disp`ru din raza ei vizual` [i se hot`rî s`
nu mearg` la culcare [i s` profite de noaptea foarte frumoas`.
Cu pa[i de pisic`, se îndrept` spre grajduri, cu gândul s` fac`
o plimbare cu Sandy.
Se auzir` pa[i apropiindu-se, iar ea se lipi de perete,
speriat`. Silueta ie[i din conul de umbr`, iar ea îl recunoscu
pe Adam.
– Cât de tare m-ai speriat! r`sufl` ea u[urat`.
– Chiar a[a? \ntreb` el, cu o voce nea[teptat de înceat`.
Kathleen î[i d`du seama c` era nervos.
– Ce s-a întâmplat? \l întreb` ea.
– Ce te face s` crezi c` s-a întâmplat ceva?
– Adam, nu te juca a[a cu mine! Vocea ta îmi spune c` ceva
nu e în regul`. Poate Nikki...
– Nikki e în pat [i doarme de câteva ore bune!
– M` gândeam c` i s-a întâmplat ceva...
– Pe mine m` intereseaz` ce ]i s-a întâmplat ]ie!
Consternat`, Kathleen î[i d`du seama c` Adam era sup`rat
din pricina ei. Pentru c` nu se putea gândi la un eventual
motiv, îl întreb` surprins`:
– Ce am f`cut, Adam? Spune-mi, pentru c` e clar c` e[ti
sup`rat!
El se apropie [i o prinse cu putere de umeri.
– Sup`rat? repet` el, sarcastic. De ce a[ fi sup`rat?

– Habar n-am.
Nu f`cu nici un efort s`-[i ascund` iritarea.
– N-ai vrea s` m` l`mure[ti tu?
– A[ vrea s` te scutur [i s`-]i bag min]ile-n cap!
– N-o s` îndr`zne[ti s`...
– Nu?! Nu m` provoca!
Furioas` peste m`sur`, Kathleen îi sus]inu privirea.
– Nu e uimitor cum b`rba]ii recurg la for]a fizic` atunci
când vor s` câ[tige confruntarea cu o femeie?
– Nu uita c` am [i alte arme!
Se aplec` spre ea [i o f`cu s` tac`, presându-i buzele cu
putere. Nu era nici o urm` de tandre]e în s`rutul lui, ci numai
violen]`, în fa]a c`reia Kate nu putea rezista. Nu mai \ncerc` s`
se elibereze [i, lipsit` de vlag`, alunec` în direc]ia lui.
Adam o împinse cu putere, lipind-o de zid. Încerc` s` se
st`pâneasc` [i-l fix` insistent cu privirea, f`r` s` spun` nici un
cuvânt.
– Nu [tiu de ce te-am s`rutat! [uier` el. N-am chef s`
primesc ce r`mâne în urma lui Colin!
Ea î[i în`l]` capul, cu mândrie.
– Te rog s`-mi explici ce vrei s` spui.
– E destul de clar, nu crezi?
Se uit` semnificativ la ceas.
– E ora dou`, draga mea Kate!
– Nu sunt draga ta Kate! {i am f`cut pan` de cauciuc,
adùg` ea, ca [i când s-ar fi ap`rat.
– Clasica scuz`!
– De data asta, e adev`rat!
– {i unde a]i f`cut pan` de cauciuc?
– La Lookout, r`spunse ea, foarte încet.
78 CAROLE DEAN
– Colin nu e prea original, nu-i a[a? ~la a fost dintotdeauna

locul în care se duceau îndr`gosti]ii!
– Nu suntem îndr`gosti]i! Pur [i simplu, am stat de vorb`...
Când î[i aminti subiectul discu]iei, ro[i violent [i nu mai fu
în stare s` continue.
– Sigur c` da! pufni el, sarcastic. Te rog s` m` scuzi, pentru
c` nu te cred!
– Oricum, nu e treaba ta ce fac! M-am descurcat foarte bine
f`r` tine în ultimii patru ani, s` [tii!
V`zu durerea din ochii lui [i-[i d`du seama c`-l r`nise
profund.
– Îmi pare rù... [ovì ea.
– Poate c` am meritat s`-mi spui asta, r`spunse Adam,
f`când eforturi s` r`mân` calm.
Îi lu` mâna [i o mângâie u[or.
– Hai s-o lu`m de la început, Kate. Am fost foarte îngrijorat
din pricina ta. Sondra mi-a spus c` întotdeauna te întorci la
miezul nop]ii [i, când am v`zut c` \ntârzii... Am crezut c` ai
avut un accident.
– Chiar am f`cut pan` de cauciuc, [opti ea, dezarmat` de
purtarea lui.
– Bine, te cred! Dar nu uita c`, oricât de frumos s-ar purta,
Colin e la urma-urmei b`rbat, iar tu nu e[ti decât un copil!
Cred c` Sondra î]i d` prea mult` libertate...
– Nu sunt un copil! replic` ea, iritat`. Sunt o femeie în
toat` firea [i am dep`[it de mult perioada \n care d`deam
socoteal` – Sondrei sau oricui altcuiva – pentru felul în care-mi
petrec timpul liber.
– Cineva trebuie s`-]i poarte de grij`, dac` ea n-o face!
– Nu am nevoie de nimeni care s`-mi poarte de grij`! Parc`
ai vrea s` iei locul tat`lui meu!
Spre surprinderea ei, Adam începu s` râd`, sincer amuzat.

– Nu, Kate, nu vreau deloc acest lucru. Vino încoace!
{tiind instinctiv c` poate s` aib` încredere, Kate se apropie
de el. De aceast` dat`, \mbr`]i[area lui fu blând`, iar s`rutul
plin de tandre]e. Buzele lui insistar` pân` când topir` [i
ultima urm` de împotrivire; degetele lui, pe care le sim]ea în
p`r, o f`ceau s` aib` impresia c` plute[te. O mângâie pe
obraz, pe gât, iar ea se înfior` sub atingerea palmelor lui
fierbin]i.
– }i-e frig! spuse el, când sim]i c` tremur`.
– Nu...
Dar vraja fusese rupt`.
– Te conduc pân` la conac. Hai s` mergem!
În fa]a u[ii, o atinse u[or pe obraz, iar ea se gândi cu p`rere
de rù c` la fel ar fi procedat [i cu Nikki.
– Noapte bun`, Kate. Ne vedem mâine.
Silueta lui se topi în întuneric.
Kathleen deschise cu grij` u[a [i intr` în cas`. Î[i scoase
sandalele ca s` nu fac` zgomot [i se îndrept` spre sc`ri. În
ultimul moment, v`zu c` lumina din salon era aprins` [i se
duse s-o sting`.
Tres`ri când îl v`zu pe Lee stând în picioare lâng` fereastr`.
– Am crezut c` ai ie[it cu Colin, spuse el, f`r` nici o alt`
introducere.
– A[a e.
– Atunci, de ce te-a adus Adam acas`?
Când v`zu c` urma s` fie supus` unui alt interogatoriu o
f`cu s` râd`.
– M-am întâlnit cu el acum câteva minute, atâta tot. Stingi
tu lumina, Lee? Eu m` duc la culcare.
80 CAROLE DEAN
– Stai, Katie! Vreau s`-]i spun un singur lucru.

P`rea sincer îngrijorat, iar ea nu-i puse la \ndoial` sinceritatea.
– {tiu c` te-a mirat felul \n care m-am comportat de când
s-a \ntors Adam, dar crede-m` c` am motivele mele. Vreau
doar s` te avertizez... Ai grij`, bine? Orice ai face, s` nu te
\ncurci cu el!
– De ce, Lee?
– Pentru c` o s` se foloseasc` de tine, a[a cum s-a folosit [i
de Leslie. Iar când n-o s` mai aib` nevoie de tine, o s` te
arunce ca pe o m`sea stricat`. Am mai v`zut scena asta! Pare
fermec`tor, dar nu [tii cât poate fi de nemilos!
Ea \[i aminti cele dou` s`ruturi – primul brutal, al doilea
plin de tandre]e. Oare Lee avea dreptate?
Ca [i când ar fi sim]it c` o pusese pe gânduri, el continu`:
– El e genul de om care nu are nevoie de altcineva. Iar tu
nu meri]i s` fii r`nit` de el! Ascult`-mi sfatul [i r`mâi al`turi de
Colin. E un b`rbat cumsecade [i te va trata a[a cum meri]i!
O prinse u[or de umeri.
– Gata, ajunge cu vorba! La culcare! O s` stig eu luminile
[i o s` încui.
Ea îl ascult` [i urc` sc`rile c`tre dormitor.
Toate lumea o avertizase în leg`tur` cu Adam – Lee,
Sondra, Colin. Chiar Adam \nsu[i \i spusese c` ar fi fost mai
bine s`-l urasc`. În cazul acesta, de ce se sim]ea atât de atras`
de el? De ce-[i dorea atât de mult s`-i alunge durerile [i
triste]ea?
Epuizat` [i extrem de confuz`, adormi, l`sând întreb`rile
f`r` r`spuns.
Capitolul 6
Bâlciul se deschise într-o zi capricioas` de var`, în care

cerul era acoperit de nori cenu[ii. Prev`z`toare, Kathleen
puse pelerina de ploaie [i ghetele lui Nikki pe bancheta din
spate a ma[inii.
Pe chipul feti]ei se citea clar ner`bdarea de a ajunge cât mai
repede la târg. Alerg` înapoi în casa de var`, de unde ie[i dup`
câteva minute, tr`gându-l pe Adam dup` ea.
Purta blugi [i o c`ma[` albastr`, deschis` la primii nasturi,
iar pe um`rul drept î[i aruncase neglijent un pulov`r.
Kathleen \l admir` în timp ce se apropia, f`r` s`-[i dea seama
cât de provocatoare p`rea \n blugii ei, mula]i pe coapsele
sub]iri, [i în bluza alb` ce-i scotea în eviden]` silueta feminin`.
– Suntem gata? \ntreb`, oarecum inutil, Adam.
Puse co[ul de picnic pe bancheta din spate [i se a[ez` în
fa]`, f`cându-i loc lui Nikki între el [i Kathleen.
Ca \n fiecare an, bâlciul se ]inea într-o poian` împrejmuit`
de ulmi, cam la doi kilometri de ferm`. Muzica vesel`,
strig`tele vânz`torilor [i râsetele oamenilor îi f`cur` pe Adam
82 CAROLE DEAN
[i Kathleen s` intre rapid în atmosfer`. Se d`dur` în carusel,

traser` la ]int` [i câ[tigar` un imens urs de plu[, de culoare
galben`, cump`rar` vat` de zah`r.
Kathleen uit` toate îndoielile cu privire la trecutul lui
Adam [i la moartea lui Leslie. F`r` s` se gândeasc` la
consecin]e, se bucur` de compania celor doi; era mândr` s`
fie al`turi de un b`rbat chipe[, care-[i iubea atât de mult fiica.
La prânz, se întoarser` la ma[in` [i hot`râr` s` m`nânce pe
malul râului, la câ]iva kilometri distan]` de bâlci. Se delectar`
cu friptur` de pui, ro[ii, chifle proaspete, banane [i pr`jitur`
cu ciocolat`.
Dup` mas`, Nikki se juc` pe malul râului, f`când castele de
nisip, iar Kathleen se întinse pe iarb`, mângâiat` de razele
soarelui, care str`lucea acum în toat` puterea lui. F`r` s`-[i
dea seama, adormi; ultima imagine pe care o re]inu fu a lui
Adam, care-[i scosese c`ma[a, [i se a[ezase lâng` ea, privind-o
insistent, dar în t`cere.
Se trezi la un moment dat, deranjat` de zgomotul f`cut de
Adam [i Nikki, care strângeau masa.
– N-ar fi trebuit s` m` l`sa]i s` dorm, murmur` ea, cu
obrajii în fl`c`ri.
– Nu ne gr`bim, zâmbi el.
Îi întinse mâna [i o ajut` s` se ridice. Trupurile lor se
apropiar`, iar Kathleen î[i ]inu r`suflarea, a[teptând
urm`toarea mi[care din partea lui. Adam, \ns`, privi
semnificativ c`tre fiica lui, care-i urm`rea cu interes.
– Avem un spectator, spuse el, f`când un pas înapoi. Ne
întoarcem la bâlci, Nik?
Kathleen se îndrept` c`tre ma[in`, repetându-[i în gând c`
Adam Deerfield nu reprezenta nimic pentru ea. {tia îns` c`,
dac` ar fi s`rutat-o, i-ar fi r`spuns plin` de dorin]`, f`r` nici o

urm` de team`. Nu trebuia s` uite c`, pentru Adam, ea nu era
decât o pu[toaic` lipsit` de experien]`!
În urm`toarele dou` ore, încerc` s` par` mai re]inut`, dar
observ` cu triste]e c` Adam nu p`rea s` observe schimbarea ei
de comportament.
Coborâr` pe malul lacului s` urm`reasc` o curs` a unor
copii, când se auzir` tunete puternice. Kathleen ridic`
privirea [i v`zu nori negri [i de[i care acopereau soarele.
Pic`turi grele de ploaie începur` s` cad`, iar Adam o atinse
u[or pe mân`.
– Ar trebui s` alerg`m c`tre ma[in`. Altfel, o s` fim uzi
leoarc`!
O lu` pe Nikki în cârc` [i începu s` urce dealul, iar
Kathleen f`cea eforturi s` ]in` pasul cu el. La un moment dat,
un b`rbat care alerga cu capul plecat se lovi de ea,
dezechilibrând-o.
– M` ierta]i, doamn`... Kathleen Cameron, nu? De la ferma
Sevenoaks!
Dându-[i p`rul de pe fa]`, Kathleen îl recunoscu pe Ben,
[eful g`rii. Pentru c` r`sufla greu din pricina efortului, nu
putu decât s` dea din cap în semn de salut.
– Kate, te sim]i bine? \ntreb` Adam.
– {i domnul Deerfield... adùg` Ben, zâmbind semnificativ
la tonul grijuliu al lui Adam. Ce dr`gu]! To]i trei, ca o familie
adev`rat`...
Vocea lui ascundea o ironie care nu-i sc`p` lui Kathleen. Se
gândise [i ea, nu doar o dat`, c` un strìn putea avea acea
impresie atunci când îi vedea împreun`. Ideea nu-i displ`cea,
dar acum se sim]ea stânjenit`.
84 CAROLE DEAN
– Poate c-o s` fie în curând nunt` la Sevenoaks, continu`

Ben. S` sper`m c` de data asta se va termina mai bine...
– Ajunge, Ben, interveni tìos Adam. Kathleen mi-a fost ca
o sor` [i tu [tii asta! N-ai decât s` spui ce vrei despre mine, dar
nu târ\ [i numele ei în noroi. Ai în]eles?
F`r` s` par` intimidat, Ben îl dojeni blând:
– Haide]i, domnule Adam, nu exagera]i! Nu vrem decât s`
v` vedem la casa dumneavoastr` [i mai fericit decât era]i
atunci când... a]i plecat. Mare p`cat! Doamna Leslie era atât de
tân`r`, dar... N-ar trebui s` vorbesc despre asta, mai ales c`
este [i feti]a de fa]`.
Î[i scoase p`l`ria în fa]a lui Kathleen, f`când o plec`ciune
exagerat`.
– Îmi cer scuze din nou c` v-am lovit. La revedere!
Kathleen se uit` c`tre pe Adam, care-l urm`rea cu o privire
du[m`noas` pe Ben.
– Mare b`g`cios! exclam` el. E cel mai mare bârfitor din
zon`!
Ploaia c`dea cu putere, iar bluza lui Kathleen se lipi de
trup.
– Adam, ne ud`m! spuse ea, încet.
El se întoarse brusc.
– Poftim?! se r`sti, cu mintea în alt` parte.
– Am spus c` m-am udat, repet` ea, supus`.
Sper bucuria ei, Adam râse gros, uitând cu totul de
sup`rare.
– La naiba cu Ben! strig` el.
O trase spre el [i o s`rut` cu putere, lipind-o de trupul lui
fierbinte. Când îi d`du drumul, ochii ei alba[tri ca safirele
str`luceau de dorin]` [i emo]ie.
– Acum trei sute de ani, ai fi fost ars` pe rug dac` ai fi ar`tat a[a!
Î[i trecu mâna prin p`r, iar ea observ` cu pl`cere c`
degetele \i tremurau u[or. Pentru prima oar`, deveni
con[tient` de puterea feminit`]ii ei, lucru care o tulbura [i o
încânta în acela[i timp.
– Dac` mai st`m mult aici, o s` facem pneumonie, zise el,
încercând s` glumeasc`.
– {i cum o s`-i explici Sondrei? \ntreb` ea, pe acela[i ton.
– Vechea explica]ie biblic` – o s`-i spun c` am fost tentat
de o femeie.
Îi zâmbi larg [i adùg`:
– Hai s` vedem cine ajunge primul la ma[in`!
O luar` la fug` în accea[i clip`, dar, în ciuda faptului c` o
avea în cârc` pe Nikki, Adam o întrecu lejer.
– Credeam c` nu mai ajungi! o tachin` el, deschizându-i
portiera.
Se pr`bu[i pe scaun, respirând cu greutate.
– M-ai învins ast`zi, Adam Deerfield! Dar o s`-mi iau
revan[a mâine, în curs`!
***
Cursa de cai era ultimul eveniment important al

manifest`rii anuale, a[a c` publicul era foarte numeros.
Kathleen f`cu o ultim` verficare a harna[amentului [i
înc`lec`. Î[i petrecuse câteva ore, în timpul dimine]ii, pentru
a-l ]es`la pe Sandy. Îi împletise coama cu funde ro[ii [i-l
periase pân` când str`lucise ca satinul. Costumul ei era
elegant, iar chipiul de catifea neagr` \i ascundea p`rul [i
în`sprea tr`s`turile fe]ei.
86 CAROLE DEAN
Sandy se mi[c` nelini[tit, deranjat de zgomotul mul]imii.

– U[or, bìete, u[or! murmur` ea.
– Tot mai crezi c` o s` câ[tigi?
Se r`suci în [a [i-l v`zu pe Adam c`lare pe Oberon.
Arm`sarul era nelini[tit, dar el îl strunea f`r` nici un efort.
– Sigur c` da! brav` Kathleen.
– Mai vedem noi!
Adam ridic` o mân` în semn de salut [i se îndrept` spre
linia de start.
În curs` se mai înscriseser` al]i cinci competitori, oameni
din partea locului pe care Kathleen îi cuno[tea foarte bine.
Nici unul nu reprezenta o amenin]are serioas`, lucru pe care
nu-l putea afirma despre Adam [i Oberon.
A[tept` ner`bd`toare semnalul de start, dornic` s`-i arate
lui Adam c` nu mai era un copil, ci o femeie demn` s` fie
considerat` egala lui.
Sandy porni ca din pu[c`, iar Kathleen se calm` brusc,
concentrându-se la obstacolele pe care trebuia s` le
dep`[easc`. Trecu f`r` probleme peste primul gard, apoi se
îndrept` spre groapa cu ap`.
– Bravo, bìete! \l felicit` ea.
În stânga ei ap`ru Oberon.
– Asta-i tot ce po]i? strig` Adam.
Kathleen zâmbi [i nu c`zu în capcan`, [tiind c` nu putea s`
mearg` mai repede la începutul cursei. Um`r lâng` um`r,
trecur` peste alte dou` obstacole [i dep`[ir` trei concuren]i.
În fa]a lor nu mai era decât Dave Petrie, dar ea [tia, din
experien]a concursurilor trecute, c` iapa lui nu va putea
executa s`ritura tripl` care urma. Se întâmpl` exact cum
prev`zuse, a[a c` ea [i Adam ajunser` la conducerea cursei.
Gonir` printre copaci, apoi Kathleen îl struni pe Sandy,

[tiind c` obstacolul care urma trebuia abordat dintr-un
anume unghi. Adam fu luat pe nepreg`tite, a[a c` tân`ra
trecu în frunte. Nu avu timp s` se bucure, pentru c` auzi
amenin]`tor de aproape copitele lui Oberon. Renun]` la
ultima urm` de precau]ie [i d`du pinteni calului. Travers`
râului, împro[când ap` în toate p`r]ile. Urc` un pic mai greu
malul, dar fu exact ezitarea de care avea nevoie Adam ca s-o
dep`[easc`.
În fa]a lor ap`ru linia de fini[, iar spectatorii începur` s`-i
aclame.
– Hai, Kate! strig` Adam. S` le ar`t`m ce înseamn` o curs`
adev`rat`!
Mai erau numai dou` obstacole – unul triplu, format din
trei garduri destul de apropiate, [i înc` o groap` cu ap`.
S`rir` în acela[i timp peste garduri, iar ea prinse curaj.
– Mai repede, Sandy! strig` din toate puterile.
Îl dep`[i atunci când trecur` peste groapa cu ap`, dar
Oberon recuper`.
Cincizeci de metri, treizeci, zece... În uralele mul]imii,
trecur` linia de fini[ în acela[i timp.
Reu[i s`-l lini[teasc` pe Sandy [i se uit` c`tre Adam. Cu
p`rul blond care str`lucea în razele soarelui, p`rea tân`r, lipsit
de griji [i extrem de fericit.
Într-o frac]iune de secund`, î[i d`du seama c`-l iube[te pe
acel b`rbat. Incon[tient, trase de h`]uri, iar Sandy se ridic` în
dou` picioare, f`când-o s`-[i piard` echilibrul.
– Doar n-o s` te faci de râs [i-o s` cazi tocmai acum! chicoti
Adam. Ce s-a întâmplat? Parc` ai fi v`zut o fantom`!
Ea încerc` s`-[i recapete cump`tul.
88 CAROLE DEAN
Iubire... Ce însemna asta? C` se topea doar la o simpl`

privire de-a lui? C` un zâmbet sau un gest îi f`cea inima s` bat`
mai repede? C` îl dorea, a[a cum nu mai dorise niciodat` un
b`rbat? C`, trup [i suflet, era a lui?
– Kate, e[ti sigur` c` te sim]i bine?
Ea clipi [i f`cu un efort s` revin` la realitate.
– Da, sunt sigur`.
Se îndreptar` spre locul de premiere [i ridicar` împreun`
trofeul deasupra capului, în timp ce fotografii f`ceau poze
pentru ziarele locale.
Când ajunse acas`, se retrase în dormitorul ei, sim]ind
nevoia s` fie singur`. Se preg`ti cu mult` grij` pentru balul
care urma s` încheie bâlciul. Î[i prinse p`rul într-un coc lejer,
l`sând câteva [uvi]e s`-i încadreze chipul machiat cu aten]ie;
rochia era alb`, sco]ând în eviden]` pielea bronzat` [i talia de
viespe. Alese un colier de perle [i cercei lungi, ca ni[te lacrimi,
de asemenea de perle.
Coborî sc`rile [i-[i d`du seama c` a[tepta cu ner`bdare
s`-l vad` din nou pe Adam. Voia s` se conving` c` avusese
dreptate când î[i spusese c`-l iubea, dar se temea de aceast`
confirmare.
U[a de la intrare se deschise [i Adam intr` în hol. Imediat,
î[i ridic` privirea [i o v`zu pe sc`ri. Inima ei începu s` bat` mai
repede [i avu r`spunsul pe care-l cùta. Da, îl iubea pe Adam!
Cobor\ treptele, cu ochii fixa]i asupra lui. El o lu` de mân`
[i-i strânse u[or degetele fine.
– E[ti foarte frumoas`! [opti el.
– V` mul]umesc, domnule! r`spunse Kathleen, f`când o
reveren]` adânc`. M` bucur s` merg la dans cu dumneavostr`!
– {i eu m` bucur c` te bucuri!
O s`rut` u[or, apoi mai îndr`zne]. Speriat` c` r`spunsul ei
i-ar putea dezv`lui adev`ratele sentimente, se dep`rt` de el,
cu obrajii în fl`c`ri.
– Mergem?
Sala unde se ]inea balul era deja plin`. Kathleen [tia c` nu
va uita niciodat` acea noapte în care se sim]ise ca Cenu[`reasa
al`turi de un prin] cu adev`rat fermec`tor.
Când se îndreptar` spre ma[in`, auzir` o voce:
– Ia uite! Micu]a Kate [i fratele meu Adam!
Pân` atunci atent` la drum, Kathleen \[i ridic` privirea [i-l
v`zu pe Lee rezemat de un camion, cu o sticl` de bere în
mân`.
– Bun`, Lee, îl salut` ea.
Sim]i c`, lâng` ea, Adam se încordase brusc.
– Tu nu m` salu]i, Adam? \ntreb` Lee, abia articulând
cuvintele de beat ce era. Nu vrei s` tragi o du[c`?
Îi întinse sticla cu atâta violen]`, încât câ]iva stropi s`rir` pe
sacoul lui Adam.
– Cred c` e[ti destul de matur ca s` [tii ce faci. S` mergem,
Kate!
– Da, Kate! continu` Lee. Pleac` de lâng` nesuferitul de
Lee cât mai repede! De[i, draga mea Kathie, nu cred c` e[ti
foarte atent` la oamenii cu care ie[i în ora[... Circul` ni[te
zvonuri foarte interesante despre regretata so]ie a lui Adam, s`
[tii!
– {i tu e[ti cel care împr`[tie aceste zvonuri! rosti scurt
Adam. Ai grij` ce spui, Lee! Limba asta spurcat` o s` te bage în
bucluc cât de curând.
90 CAROLE DEAN
– Sper c` asta nu e o amenin]are, Adam?!

Lee se apropie, iar Kathleen se temu de ceea ar fi putut s`
urmeze.
– Sigur c` nu e! interveni ea, repede. Iar acum o s` plec`m
acas`.
Îl trase pe Adam dup` ea, încercând s` nu ia în seam`
hohotele de râs ale lui Lee.
– Purtarea lui Lee e ridicol`! spuse ea. Nu în]eleg de ce face
asta!
Regret` scena care avusese loc, pentru c`-i strica seara
absolut perfect`.
– Sper s` nu în]elegi niciodat`, spuse el, pe un ton dur.
O ajut` s` urce în ma[in` [i schimb` inten]ionat subiectul
de discu]ie:
– Nu e[ti obosit`, Kate? o întreb` el, luându-i mâna în a lui.
Ai dansat aproape toat` noaptea... N-am crezut c` e[ti atât de
lipsit` de mil`!
Ea î[i sprijini capul pe um`rul lui.
– De ce spui asta?
– Ar fi trebuit s`-]i fie mil` de un om de vârsta mea. Dar
nu... M-ai silit s` dansez pân` nu m-am mai putut ]ine pe
picioare.
Kate chicoti, amuzat`.
– A[a spui tu! Ai fost cel mai bun dansator! Nu te mai
plânge, [tii bine c` ]i-a pl`cut fiecare minut din seara asta!
El râse din toat` inima.
– E adev`rat, m-am sim]it foarte bine. Adev`rul e c` a trecut
mult timp de când nu m-am mai distrat atât de mult. M` simt
tân`r din nou.
În vocea lui se sim]i o not` de triste]e.
– Î]i mul]umesc pentru seara asta, Kate.

Ea se lipi [i mai mult de el, fericit` s` fie al`turi de b`rbatul pe
care-l iubea. Închise ochii [i, leg`nat` de sunetul ritmic al ploii, a]ipi.
La un moment dat, deschise ochii [i se întinse, lene[`.
– Aproape am ajuns acas`, Kate, îi [opti Adam.
– Plou` mai tare acum, nu?
– Da. Cred c` o s` dureze câteva zile.
Un fulger lumin` cerul, iar ea încremeni.
– Sper c` nu ]i-e fric` de fulgere...
– Nu, dar m-a luat prin surprindere.
Adam opri în fa]a intr`rii.
– {tii c` nu po]i s` m` min]i, Kate. Am [tiut întotdeauna
când ai încercat s`-mi ascunzi adev`rul.
O mângâie u[or pe obraz.
– E[ti atât de frumoas`...
Se r`suci brusc [i vru s` deschid` u[a.
– Hai, femeie-copil ce e[ti! Te conduc pân` la intrare.
– Nu trebui s-o faci, Adam, protest` ea. O s` te uzi!
Dar el ie[ise deja din ma[in`.
Alergar` mân`-n mân` pân` la conac, râzând de apa care se
ridica în urma lor. Se oprir` \n fa]a u[ii, uitând de ploaia care
c`dea cu putere, [i se privir` intens câteva secunde.
Adam î[i drese vocea:
– Kate, eu...
U[a masiv` de stejar se deschise, iar Adam se opri când îl
v`zu pe fratele sù.
– Ca s` vezi! Scumpul meu frate Adam [i surioara mea
Kathie! coment` el pe un ton sarcastic. P`re]i atât de ferici]i
împreun`... Ce frumos din partea ta s-o conduci acas` pe
surioara noastr`!
Ochii lui erau ro[ii, iar respira]ia îi mirosea a alcool.
92 CAROLE DEAN
– Intr` imediat în cas`, Kathleen! Iar tu, Adam, du-te acas`

la tine! Cred c` toat` lumea s-a s`turat de prezen]a ta...
O prinse pe Kate de mân` [i o trase cu atâta putere c` ea
î[i pierdu echilibrul [i era gata s` cad`, dac` n-ar fi ]inut-o
Adam.
– D`-mi drumul, Lee. M` doare!
Vocea ei era foarte înceat`, pentru c` nu voia ca între cei
doi s` izbucneasc` o nou` ceart`.
– Ce nevinovat` e[ti, Kate! M` doare, o imit` el, cu chipul
schimonosit de ur`. Oare Colin Draper mai crede acest lucru?
Treci imediat în camera ta!
O trase c`tre el, apoi o împinse pe u[`.
Adam p`li brusc.
– N-o mai atinge, Lee! Nu te mai purta a[a cu ea! Jur c` te
ucid dac`...
– Normal! pufni el. La ce s` m` a[tept de la tine? Doar ai
mai ucis pe cineva, nu, Adam?
El înjur` printre din]i [i-l prinse pe Lee de reverele hainei,
apoi îl împinse în cas` [i închise u[a cu piciorul.
– Nu vreau s` m` bat cu tine, Lee. În nici un caz acum [i
aici! Pentru numele lui Dumnezeu, nu mai spune nimic! E[ti
beat, a[a c` ar fi mai bine s` te duci la culcare.
Lee se smuci [i se eliber` din strânsoare.
– De ce nu acum [i aici, Adam? De ce nu?
Vocea lui \mpro[ca venin.
– Pentru c` ea nu [tie nimic?
Adam f`cu un pas înapoi, dar Lee continu`:
– Asta te îngrijoreaz`? Faptul c` micu]a [i naiva Kathleen ar
putea s` în]eleag` c` nu e[ti un erou, ci un criminal
nenorocit?
Adam tres`ri puternic, ca [i când ar fi fost p`lmuit, dar nu

reu[i s` rosteasc` nici un cuvânt.
Lee v`zu ce efect avuseser` vorbele lui [i profit` de
avantajul câ[tigat:
– {tiai, Kathleen? {tiai ce i-a f`cut acest om so]iei sale? El a
ucis-o pe Leslie! Legea a stabilit c` a fost sinucidere, dar eu –
[i mul]i al]ii – spunem c` a fost crim`! Pentru c` el este
autorul moral! Dumnezeu [tie cum poate s` trìasc` dup` tot
ce-a f`cut. Eu n-a[ putea!
Se apropie amenin]`tor de Adam.
– Acum ie[i afar` din casa mea! Nu suport s` te v`d!
În cele din urm`, Kathleen reu[i s`-[i adune curajul.
– Spune-i c` nu are dreptate! Spune-i, Adam! Spune-i... De
ce accep]i asemenea acuza]ii? De ce nu negi?
Adam v`zu spaima din privirea ei. Trase aer în piept [i
vorbi pe un ton egal, f`r` s`-[i dezv`luie durerea:
– Nu pot s` neg, Kate. A[ vrea s` pot, dar... tot ce a spus
este adev`rat.
Capitolul 7
Urm`toarele zile trecur` greu pentru Kathleen. Evit` orice

contact cu Adam, tulburat` de sentimetele care o încercau [i
pe care nu le putea controla. {tia, din discu]ia cu John, c`
Adam n-o iubea pe Leslie, dar s-o împing` la sinucidere? Cum
era posibil a[a ceva? Îl cuno[tea de atâ]ia ani [i era convins` c`
nu putea s` fac` rù nim`nui. Cu toate acestea, r`v`[it` de
faptul c` el recunoscuse c` era autorul moral, nu se sim]ea în
stare s`-l înfrunte.
Într-o dup`-amiaz`, Kathleen c`l`rea pe poteca de munte
care cobora în vale, pe malul râului. Desc`lec`, uimit` de
t`cerea profund` din jurul ei, [i îngenunche lâng` râu. Bù o
gur` de ap` [i se privi în oglinda de cristal.
Nu se putea, î[i spuse ea \n gând. N-o s` cred niciodat` c`
Adam e în stare de a[a ceva! Îl iubesc atât de mult...
Se înserase deja când se întoarse la grajduri. Când intr`,
v`zu o siluet` sprijinit` de boxa lui Sandy.
– Adam! Nu m` a[teptam s` te v`d aici...
Inima îi b`tea s`-i sparg` pieptul.
– {tiu c` nu te a[teptai, remarc` el sec. M` evi]i de câteva

zile. D`-mi voie s` te ajut.
Se apropie, lu` h`]urile din mâna ei [i-l conduse pe Sandy
în box`. Se mi[ca încet, ca [i când ar fi avut ceva de spus, dar
cùta cuvintele potrivite. Scoase frâul [i [aua, apoi începu s`
perie cu aten]ie calul.
Kathleen îl privea cu aten]ie.
– La ce te gânde[ti, Kate? Cum stau lucrurile între noi?
Vocea lui blând` o tulbur` [i, pentru c` nu g`sea nimic
potrivit de spus, se \ntoarse [i vru s` plece.
– Nu fugi, Kate! o opri el.
Ea se \ntoarse, dar nu g`si curajul de a-l privi în ochi.
– M` ur`[ti, acum când... [tii adev`rul?
Cu voce tremur`toare, ea \i r`spunse:
– N-a[ putea s` te ur`sc niciodat`, Adam. Niciodat`! {i n-o
s` accept niciodat` faptul c` e[ti responsabil de moartea lui
Leslie!
Veni în fa]a ei [i-i ridic` b`rbia, silind-o s`-i înfrunte
privirea.
– Doamne, Kate! Dac` ai [ti cât de mult mi-a[ dori s` nu fie
adev`rat... Dar este! Am v`zut biletul pe care l-a l`sat dup`
acea noapte. Lee mi l-a ar`tat în diminea]a zilei în care a avut
loc înmormântarea.
Închise ochii [i cl`tin` din cap.
– N-am iubit-o, dar nu i-a[ fi f`cut nici un rù, niciodat`.
I-a[ fi redat libertatea, dac` asta ar fi vrut. Dac` asta mi-ar fi
cerut... N-am [tiut niciodat` ce a fost în sufletul ei.
Ochii ei se umplur` de lacrimi, iar Adam o îmbr`]i[`,
]inând-o strâns la pieptul sù [i mângâindu-i p`rul.
– Nu, Adam, n-o s` cred niciodat`! Nu te cred în stare s`
faci a[a ceva!
96 CAROLE DEAN
– Kate... Ce pot s` mai spun? Ai face bine s` accep]i, pentru

c` este adev`rat. A trebuit s` trìesc cu gândul `sta... De patru
ani m` chinuie! Nu pot decât s` las trecutul \n urm` [i s`
încerc s`-mi continuu via]a. Trebuie s` fac asta, dac` vreau s`
existe un viitor pentru mine [i Nikki. Trebuie s` încerc!
Cu triste]e în voce, în d`du drumul.
– Hai, te conduc acas`.
O lu` de mân` [i merser` unul lâng` altul.
– Vreau s` r`mân aici, Kate, [i se pare c` va trebui s` lupt
din r`sputeri cu Lee. Mi-a[ dori ca lucrurile s` nu fie a[a, dar
n-am ce face!
Se oprir` în fa]a casei.
– Vrei s` intri, s` m`nânci ceva? \ntreb` Kathleen.
El cl`tin` din cap, f`r` s`-[i ia privirea de la ea.
– Nu, mul]umesc. Nu în seara asta, m` a[teapt` Nikki. I-am
spus c` o s` lipsesc câteva minute [i cred c` a trecut mai bine
de o or`.
Îi zâmbi cu c`ldur`.
– Ai venit mai târziu decât am crezut...
Vru s` plece, dar se opri în ultima clip`.
– S` nu uit.. Am foarte mult` treab` mâine [i Nikki se
plictise[te, singur` toat` ziua. Po]i s`-mi faci un serviciu [i s`
ai grij` de ea, câteva ore? }i-a[ fi recunosc`tor.
– Nici o problem`, mi-ar face pl`cere. O s` m` duc la
Deerfield mâine diminea]`, pentru c` John m-a rugat s`-i fac
ni[te comisioane, a[a c` am s-o iau cu mine.
– Mul]umesc, Kate. Ne vedem mâine.
Disp`ru în întuneric, iar Kathleen r`mase zâmbind în
urma lui.
– Te iubesc, [opti ea.
***
A doua zi, Nikki [i Kathleen plecar` la Deerfield. Feti]a se

bucur` de c`l`toria cu ma[ina [i p`rea o mic` prin]es`, în
cabina camionetei. Dup` ce termin` ce avea de f`cut, Kathleen
o lu` pe Nikki la cump`r`turi – o rochie nou`, un pereche de
blugi [i un tricou.
– Vrei s` mânc`m ceva, Nik? Poate un hamburger...
Feti]a, care o ]inea strâns de mân` pe Kathleen, încuviin]`
cu o mi[care viguroas` a capului.
Intrar` în cafenea [i se a[ezar` într-un separeu. Maggie,
chelneri]a care lucra acolo de ani de zile, se apropie de ele.
– Bun` diminea]a, Kathleen. Ce mai faci?
– Bine, mul]umesc, Maggie.
– Ce dore[ti? \ntreb` ea, cu ochii la feti]a care st`tea în fa]a
lui Kathleen.
– S` vedem... Doi hamburgeri, dou` pahare cu lapte [i...
pl`cint` cu mere. E la fel de bun` ca întotdeauna, nu?
Maggie not` comanda [i disp`ru în buc`t`rie. Cât
a[teptar`, Kathleen se uit` cu aten]ie la feti]` [i se bucur` s`
observe c` se sim]ea relaxat` în compania ei. Deveniser` bune
prietene în s`pt`mânile care trecuser` de la întoarcerea lui
Adam.
Maggie le aduse comanda.
– Poft` bun`!
Se îndrept` spre o alt` mas`, ca s` ia comanda. Din
[oaptele care ajungeau pân` la ea, Kathleen î[i d`du seama c`
ea [i micu]a Nikki erau subiect de discu]ie.
98 CAROLE DEAN
– Deci, ea e copilul lui Adam Deerfield... Am auzit c` n-a

mai scos nici un cuvânt... de când a v`zut ce i-a f`cut mamei
sale.
Kathleen î[i pierdu buna dispozi]ie într-o clip`; din fericire,
Nikki era prea concentrat` asupra mesei ca s` asculte
discu]iile oamenilor din jur.
– Nu în]eleg cum de i s-a permis s` aib` grij` de copil! Ar
fi trebuit s`-l ia de lâng` el... Nu e de ajuns cât rù i-a f`cut?
Am auzit c` are de gând s` r`mân` aici. Ascult`-m` pe mine, o
s` ias` scântei! Oamenii cumsecade nu accept` asemenea...
specimene în preajma lor. O s` afle el! B`trânul Ben mi-a spus
c` se poart` ca [i când nimic nu s-ar fi întâmplat, ca [i când are
dreptul s` fie aici! Nici m`car propriul lui frate nu se bucur`
c` s-a întors...
Kathleen închise ochii, încercând s`-[i st`pâneasc`
lacrimile. Sim]ea c` o cuprinde furia, dar se str`dui s` n-o
arate. Nu trebuia s` fac` o scen`, m`car de dragul lui Nikki!
– Ai terminat, Nik? Vrei s` mergem la un film, în Baddeck?
Facem o jum`tate de or` cu ma[ina.
Reu[i s`-i mul]umeasc` lui Maggie [i s` ias` din cafenea
f`r` s` fac` scandal.
Ajunser` la Sevenoaks la ora cinei [i se îndreptar` direct
spre casa de var`, ca s`-l a[tepte pe Adam. Dup` câteva
minute, Nikki îl v`zu pe fereastr` [i alerg` bucuroas` în
întâmpinarea lui. Îi s`ri în bra]e, iar el o strânse cu putere la
pieptul lui.
– Bun`, draga mea. Ce faci? Te-ai distrat bine azi?
O l`s` jos, iar ea d`du din cap, zâmbind.
Kathleen, care-i a[tepta pe verand`, îl privi cu aten]ie. Era
obosit [i transpirat, iar [chiop`tatul era acum mult mai evident.
– Bun`, Kate.
Î[i [terse sudoarea de pe frunte [i se a[ez` pe prima
treapt`, al`turi de ea. Închise ochii [i oft` prelung.
– Mul]umesc c` ai stat cu Nikki. Îi e foarte greu f`r`
mam`... Orice a[ face, eu nu sunt de ajuns.
– Nu trebuie s`-mi mul]ume[ti, Adam. {tii c`-mi face
pl`cere s` stau cu ea. E un copil minunat [i te iube[te foarte
mult. E foarte fericit` cu tine!
Îl privi, dar continu` s`-[i ]in` ochii închi[i. Î[i fric]ion`
piciorul, iar ea în]elese, dup` grimasa lui, cât de tare îl
durea.
– Nu sunt de-ajuns, repet` el. {i-mi fac griji din pricina
asta! Îmi fac griji atunci când trebuie s` plec ore în [ir de lâng`
ea [i nu are pe nimeni al`turi... nici o femeie... Nu are o
mam`!
Se l`s` o t`cere ap`s`toare.
La un moment dat, se auzi zgomotul f`cut de copitele unui
cal care se apropia. Era Lee c`lare pe Oberon.
– Adam, ]i-am spus s` m` anun]i când termini treaba la cai!
îi spuse el pe un ton dur, oprind în fa]a lor. De ce dracu' n-ai
f`cut cum ]i-am cerut?
Adam se ridic` în picioare, foarte încet.
– Se terminase programul de lucru, iar tu nu erai acolo.
Eram îngrijorat din cauza lui Nikki, a[a c` am plecat acas`.
Aveam de gând s` te caut mai târziu.
– Programul de lucru se termin` atunci când î]i spun eu!
Ia-]i echipamentul [i întoarce-te la grajd! Vreau s` cari to]i
balo]ii de pe câmp în livad`. {i asta imediat!
Adam oft`, ca [i când ar fi încercat s`-[i p`streze r`bdarea
în fa]a unui copil enervant.
100 CAROLE DEAN
– Lee, e târziu [i sunt obosit. Am muncit f`r` pauz` toat`

ziua, nici m`car n-am mâncat de prânz. Balo]ii pot fi muta]i
mâine.
Kathleen se ridic` în picioare.
– Lee, fi rezonabil. Vremea o s` fie frumoas` mâine, a[a c`
nu e nici o grab`.
Lee o întrerupse.
– Nu te b`ga, Kathleen. Asta e între mine [i Adam!
Se apropie de fratele sù, iar ura i se citi pe chip.
– Te-ai întors dup` patru ani [i te a[tep]i ca lucrurile s` fie
ca atunci când ai plecat. Marele Adam Deerfield face ce vrea,
când vrea? Nu mai merge a[a, Adam! Nu mai merge!
Ridic` un deget acuzator.
– Ia-]i lucrurile [i mi[c`-te înapoi! Du-te [i f` ce ]i-am spus!
Dac` nu, po]i s`-]i faci bagajele [i s` pleci de aici, cu plodul tù
cu tot. {i s` nu te mai întorci!
Adam r`mase nemi[cat, dar fiecare mu[chi din trupul sù
era încordat. Î[i strânse pumnii, iar Kathleen avu impresia c`
o s`-l trag` pe Lee de pe cal. Dar momentul trecu, iar Adam se
întoarse, cu o masc` impenetrabil` pe chip.
– Foarte bine, Lee. O s` fac a[a cum spui tu, spuse el foarte
încet. Vin \ntr-un minut.
Lee d`du pinteni calului [i se întoarse la conac.
Kathleen îl prinse de mân` pe Adam.
– Nu fi ridicol! Nu trebuie s` faci ce spune el! E o prostie
ce-]i cere, e inutil, e...
Din cauza furiei, nu-[i mai g`sea cuvintele.
– E cea mai mare prostie pe care am auzit-o!
Adam î[i trase mâna [i intr` în cas`. Ea îl urm`, din ce în ce
mai furioas`.
– De ce te duci? Nu pricep! De ce faci tot ce-]i cere? E[ti

b`rbat, st`pânul propriei tale persoane! Nu trebuie s`...
Se întoarse c`tre ea [i-i vorbi pe un ton dur:
– Las-o balt`, Kathleen! Pur [i simplu, las-o balt`!
Bù dintr-o înghi]itur` un pahar de ap` [i se îndrept` cu
pa[i înce]i c`tre u[`.
– Ai grij` de Nikki pân` m` întorc?
Kathleen î[i d`du seama cât de greu \i venea s`-i cear` acest
lucru.
– Da, mormì ea. O s` stau cu ea. Adam, eu...
Nu apuc` s` termine, pentru c` el ie[i [i trânti u[a.
Când Kathleen auzi tractorul apropiindu-se, era trecut de
ora unsprezece. {tia c` se va duce întâi în hambar, a[a c` ie[i
pe verand` s`-l a[tepte.
Era o noapte c`lduroas`, chiar în`bu[itoare [i nu se sim]ea
nici o pal` de vânt. Cu siguran]`, va ploua foarte curând, î[i
spuse ea.
Adam se apropie, cu umerii l`sa]i.
– Nu mai trebuia s` stai cu Nikki, dup` ce a adormit.
– Nici o problem`... Nu m-a[ fi sim]it lini[tit` dac` a[ fi
l`sat-o singur`. A fost atât de sup`rat` dup` ce tu [i Lee a]i
plecat, c` a durat aproape o or` pân` am lini[tit-o. Am vrut
s-o duc la cin` la conac, dar mi s-a p`rut c` se simte mai în
largul ei aici.
Urc` sc`rile [i intr` în cas`. Dup` câteva secunde, Kathleen îl
urm`. Îl g`si întins pe canapea, cu c`ma[a deschis` [i ochii închi[i.
Cât e de slab! exclam` ea în gând, convins` c` Adam sl`bise
de când se \ntorsese la ferm`. Ar fi vrut s`-l ating`, s`-l ]in` în
bra]e, s`-l mângâie...
Adam deschise ochii [i-[i fix` privirea asupra ei.
102 CAROLE DEAN
– Am crezut c` ai plecat acas`.

– Nu, am... am r`mas ca s`-]i fac ceva de mâncare.
– Mul]umesc, dar nu vreau, oft` el. Sunt prea obosit ca s`
m`nânc. În plus, Lee poate s` vin` în orice clip` s`-mi cear`
socoteal` pentru cine [tie ce prostie!
Încerc` s` zâmbeasc`, dar nu reu[i.
– Dar trebuie s` m`nânci! Chiar tu ai spus c` n-ai mâncat
nimic de diminea]`. Pot s`-]i preg`tesc ceva în câteva minute.
Se îndrept` hot`rât` spre buc`t`rie.
– Tare e[ti insistent`! spuse el. Bine, dar mai întâi am
nevoie s` fac un du[. Sunt foarte murdar!
Ea se întoarse rapid.
– Ce-ar fi s` facem o baie în râu? N-am mai f`cut asta de
secole... Î]i aminte[ti ce bine ne distram? Sondra înnebunea
ori de câte ori ne furi[am din cas` ca s` înot`m! M` mir c`
n-a f`cut infarct din cauza noastr`! Hai s` mergem!
El ezit`.
– Nu [tiu ce s` spun. Ce facem cu costumele de baie?
– Prostu]ule, ai uitat? Avem costume de baie în cuf`rul din
camera din spate.
Zâmbi pozna[.
– Dar nu prea le foloseam când mergem singuri, noaptea...
El o privi cu aten]ie.
– Acum cine e cea prostu]`? Aveai zece ani atunci, pe când
acum ai de dou` ori mai mult! Cred c` ar fi mai bine s` folosim
costume de baie, altfel Sondra chiar o s` fac` infarct!
Râse amândoi, iar Kathleen se bucur` s`-l vad` mai relaxat.
– Ei, vii sau nu? A fost ideea ta [i acum v`d c` ai r`mas stan`
de piatr`!
Se schimbar` în costume de baie [i merser` la râu, ca

atunci când erau copii. Înotar`, se jucar` [i râser` ca [i când ar
fi sc`pat de toate grijile din timpul zilei.
– Mare zgomot mai faci, Adam Deerfield! O s` ne aud`
Sondra [i o s` vin` cu lingura de lemn!
La un moment dat, Adam disp`ru sub ap`. Primul ei gând fu
c` glume[te cu ea, dar secundele se scurgeau [i el nu mai ap`rea.
– Adam! Te rog... Unde e[ti? Adam! Nu râde de mine!
Se uit` agitat` în jurul ei, strigând neîncetat numele lui.
La un moment dat, se auzi vocea lui, de pe malul râului:
– Kate! Katie...
Vocea lui amuzat` o înfurie peste m`sur`. Înot` c`tre mal,
ie[i din ap` [i se înf`[ur` într-un prosop.
Întins pe spate, Adam râdea din toat` inima.
– Adam Deerfield, ai f`cut un lucru josnic! Am crezut c`...
– Ce ai crezut? \ntreb` el, încercând s` devin` serios. C`
m-am înecat? C` am disp`rut pentru totdeauna în apele
întunecate...
Inima ei b`tea s`-i sar` din piept [i el f`cea glume! Nu
putea s` priceap` teama care o cuprinsese în ap`, când v`zuse
c` nu mai este lâng` ea.
– Adam, e groaznic ce faci!
Ochii i se umplur` de lacrimi, iar el o privi cu mai mult`
aten]ie.
– Nu-mi spune c` ai fost îngrijorat` cu adev`rat! Doar n-ai
uitat c` eu te-am înv`]at s` \no]i!
– Nu, n-am uitat! Dar nu [tiam c` e[ti imun la accidente! Da,
am fost îngrijorat` cu adev`rat. De ce e[ti atât de mirat? Crezi
c` nimeni nu-[i face griji din pricina ta, c` nim`nui nu-i pas`?
Lacrimile îi curser` pe obraji [i se întoarse, vrând s` fug` de
lâng` el. Dar bra]ele lui puternice o prinser`.
104 CAROLE DEAN
– Stai, Kate. Te rog!

El o întoarse, ca s-o poat` privi în ochi.
– Kate... \mi pare rù. N-am vrut s` te sperii. Pur [i simplu,
nu m-am gândit. A fost un lucru prostesc, recunosc.
O privi cu aten]ie, ca [i când ar fi putut s`-i citeasc` în
adâncul inimii. Îi [terse cu grij` lacrimile, apoi o mângâie u[or
pe obraz [i pe gât.
– }i-e fric` de mine, Kate? \ntreb` el, când sim]i c` tremur`
în bra]ele lui.
Nu r`spunse, ci prefer` s`-[i priveasc` t`lpile goale,
ascunse în iarba înalt`.
– Te-am întrebat ceva, insist` el. Vreau s` [tiu dac` ]i-e fric`
de mine.
– Nu. Dar mi-e fric` de ceea ce-mi faci.
Adev`rul era c` se temea de emo]iile pe care le trezea în ea,
de dorin]a care cre[tea atunci când o atingea.
O lipi de trupul lui, iar ea sim]i c` se tope[te sub
mângâierile lui fierbin]i. Îi înconjur` talia cu bra]ele,
\ncercând s`-[i men]in` echilibrul, dar [i s` fie cât mai aproape
de el. O trase în jos [i se a[ezar` amândoi pe p`mânt. Palmele
lui \i acoperir` tot trupul, m`cinat de aceea[i dorin]` pe care
o sim]ea [i ea. Îi \ndep`rt` breteaua sub]ire a sutienului,
dezvelindu-i sânii mici, dar fermi. Îi acoperi trupul cu al lui, iar
Kathleen suspin`, speriat` de emo]iile pe care le trezea în ea.
El gemu [i se ridic` brusc.
– Doamne-Dumnezeule! Ce fac?
Vocea lui era dur`.
– Îmi pare rù, Adam. N-a[ fi vrut s` fiu înspìmântat`, dar
n-am [tiut...
– Aveai dreptul s` fii speriat`. Ce era s` fac... N-am nici o scuz`!

Nu îndr`zni s-o priveasc`.
– Ar fi mai bine s` te îmbraci [i s` te duci acas`. E târziu [i
poate c` se întreab` unde e[ti.
– Nu vreau s` m` duc acas`. Vreau s` stau cu tine!
– Nu [tii ce spui, Kate. }i-am spus s` te îmbraci. Hai!
Vocea lui redeveni dur`, ceea ce-o f`cu s` protesteze:
– Nu te îndep`rta de mine, Adam! Nu mai sunt un copil!
– Ba e[ti, [i e mai mult decât evident!
Se ridic` [i o privi.
– Iar dac` spui c` vrei s` stai cu mine, c` m` dore[ti,
înseamn` c` nu [tii ce e bine pentru tine. Nu sunt o afacere
bun`, Kate!
F`cu o scurt` pauz`, apoi continu` pe un ton de ghea]`:
– Îmi pare rù c` m-am l`sat dus de val. A trecut mult timp
de când n-am mai fost cu o femeie... E vorba de o dorin]`
fizic`, nimic mai mult. Acum, pentru Dumnezeu, du-te acas`!
– O, Adam!
R`nit` în orgoliul propriu, Kathleen alerg` c`tre conac.
Singur` în camera ei, î[i sfâ[ie costumul de baie, cu gesturi
pline de furie.
– Nu! Nu...
Nu se mai sim]ise niciodat` atât de ru[inat`. Nu credea c`
o s` ajung` atât de departe cu cel pe care ani de zile îl
considerase fratele ei mai mare. Dar dragostea pe care o sim]ea
pentru el nu avea nici o leg`tur` cu sentimentele fr`]e[ti...
Mult mai rù era faptul c` Adam nu sim]ea nimic pentru ea.
Ce se \ntâmplase în acea noapte – sau, mai exact, ce era s` se
întâmple – fusese urmarea unor nevoi naturale, fire[ti. În
locul ei putea fi orice femeie!
Kathleen reu[i s` adoarm` abia în zori, pe perna ud` de lacrimi.
Capitolul 8
Era trecut de prânz când Kathleen coborî din camera ei. Nu

voia s` discute cu nimeni, dar [tia c` nu se putea izola în
dormitor la nesfâr[it.
Apatic`, intr` în buc`t`rie. Doamna Hicks observ` fa]a ei
umflat` [i ochii ro[ii, dar nu coment`.
– Cred c` ai fost foarte obosit`, dac` ai dormit atât de mult!
Sondra a dat ordine clare s` nu te deranj`m, a[a c` te-am l`sat
s` dormi.
Doamna Hicks se învârtea prin buc`t`rie, preg`tind
prânzul.
– Te sim]i bine, draga mea? E[ti pu]in cam palid`, dac`-mi
permi]i s`-]i spun.
Doamna Hicks locuia [i muncea la Sevenoaks de
aproape treizeci de ani, iar Kathleen [tia c` întotdeauna
spunea ce gândea, indiferent dac` i se permitea sau nu. Era
extrem de direct`, iar lui Kate îi pl`cea acest lucru, pentru
c` [tia c` întotdeauna îi spunea adev`rul despre o
problem` sau alta.
Kathleen mai [tia c` nu putea s` se ascund` de ea, a[a c`

decise c` ar fi mai bine s` nu z`boveasc` prea mult prin
buc`t`rie. Era singura posibilitate de a sc`pa de interogatoriul
care, era sigur`, nu avea s` întârzie.
Î[i turn` un pahar de suc [i ie[i din înc`pere, dar auzi
vocea doamnei Hicks [i se opri:
– Adam a venit de dou` ori [i a întrebat de tine. P`rea c` e
foarte \ngrijorat de ceva. Poate c` ar fi bine s` te duci pân` la
caban`, s` vezi despre ce e vorba.
De[i nu se întoarse, era sigur` c` menajera a[tepta un
r`spuns.
– Poate o s` m` duc mai târziu, spuse ea, cât putu de
calm`. O s` fiu ocupat` în dup`-amiaza asta. Colin [i cu mine
o s`...
Doamna hicks oft`, iritat`.
– Cu cine crezi c` vorbe[ti, copil`? Nu m` lua pe mine cu
„Colin [i cu mine". Nu sunt oarb` [i v`d foarte clar ce se
petrece între tine [i Adam!
Veni lâng` ea, [tergându-[i palmele pe un prosop.
– Dac` ]i-ai vedea chipul, ]i-ai da seama c` este evident! De
ce te împotrive[ti? Du-te la el [i sta]i de vorb`.
Kathleen cl`tin` din cap.
– Nu, doamn` Hicks. {tie ce simt [i... nu m` vrea [i nici nu
are nevoie de mine. Trebuie s` accept situa]ia!
– {i eu care credeam c` e[ti o fat` inteligent`! Cum s` te
fac s` vezi expresia fe]ei lui când se uit` la tine? Sau atunci
când face eforturi s` nu se uite la tine... Eu te sf`tuiesc s` te
duci la el [i s` nu v` mai chinui]i nici unul!
– Gre[i]i, doamn` Hicks! V` în[ela]i în privin]a lui. Nu are
nevoie de nimeni [i... Dar de ce vorbim despre el? Ce rost are?
108 CAROLE DEAN
Kathleen deschise u[a dinspre teras` [i ie[i. V`zu ma[ina

lui Colin care se apropia pe alee; ar fi vrut s`-l evite, dar nu-i
surâdea ideea de a da din nou ochii cu doamna Hicks.
Colin veni lâng` ea, îi lu` mâinile în ale lui [i o s`rut`
u[or.
– Bun`, Kathleen. Mi-a fost dor de tine. Ce-ai mai f`cut?
– Bine, Colin, spuse ea, bucuroas` c` ochelarii de soare îi
ascundeau ochii. Ce te aduce aici, la ora asta? {i în aceast` zi
din s`pt`mân`... Nu e ziua în care prime[ti audien]e?
– Ba da, ca s`-]i r`spund la a doua întrebare. Cât despre
prima... cum a[ putea s` nu profit atunci când am ocazia s` te
v`d?
– Nu pot s` te contrazic, Colin Draper!
El izbucni în râs.
– D`-mi voie s`-]i explic. Am întocmit ni[te acte pentru John
[i i-am adus ceva la semnat. Voia s` termine aceast` problem`
cât mai repede [i, pentru c` am terminat, i le-am adus.
Veni mai aproape de ea.
– Dar am sperat s` te v`d [i pe tine. M` gândeam c` poate...
Poate putem s` ie[im în seara asta, s` lu`m cina, s` vorbim
despre noi... Ce p`rere ai?
Cl`tinând capul, Kathleen se dep`rt` de el.
– Te rog, Colin! De ce trebuie s` faci lucrurile atât de
dificile?
– Ce anume e dificil? De ce e dificil` invita]ia mea?
– Colin, nu-]i împ`rt`[esc sentimentele. Cred c` nu e
cinstit din partea mea s` ies cu tine, atâta vreme cât [tiu ce vrei
de la mine. Nu pot s`-]i dau un r`spuns afirmativ!
– }i-am mai spus, Kathleen... Sunt preg`ti s` a[tept! Ai
r`bdare, dragostea are nevoie de timp ca s` se dezvolte!
– Colin, am mai discutat despre toate astea. Sentimentele

mele nu s-au schimbat... [i nu se vor schimba. Nu po]i s`
accep]i asta? E[ti un b`rbat grozav [i un bun prieten, dar nu te
iubesc. Îmi pare rù.
Se întoarse [i vru s` intre în cas`, dar vocea lui plin` de
am`r`ciune o \mpiedic`.
– Nu e potrivit pentru tine, Kathleen. Nu e potrivit pentru
nici o femeie! {tiu ce spun, te rog s` m` ascul]i... Nu-i pas`
decât de p`mântul `sta blestemat! De nimeni [i nimic altceva!
Nu-l l`sa s` te r`neasc`, a[a cum a r`nit-o pe Leslie! Te rog,
ascult`-m`!
Socotind c` auzise destule, Kathleen se îndrept` hot`rât`
c`tre grajduri. Era atât de adâncit` în gânduri, încât nu auzi
zgomotul pa[ilor care se apropiau.
– Kate, te sim]i bine?
Ea se r`suci pe c`lcâie.
– Las`-m`-n pace, Adam! Nu mai avem ce s` ne spunem! Ai
spus totul azi-noapte!
Î[i puse fruntea pe gâtul lui Sandy.
– Pleac`! Pleac` de aici!
– Nu, Kate, n-o s` plec! Trebuie s` l`murim câteva lucruri.
Putem s` mergem undeva, numai noi doi, [i s` st`m de vorb`?
Ea î[i ascunse fa]a în palme.
– Nu! Nu vreau s` merg nicìeri cu tine. Nu vreau decât s`
m` la[i în pace! Nu po]i s` în]elegi? Eram fericit` înainte s` te
întorci. Acum...
Urc` pe Sandy, f`r` s`-l mai în[eueze, [i ie[i din grajd. Voia
s` fie singur`, departe de to]i [i de toate.
Ajunse în mijlocul câmpului, la vechea moar`. Obosit`,
desc`lec` [i se a[ez` \n iarb`, ghemuindu-se ca un copil, cu
110 CAROLE DEAN
b`rbia pe genunchi. Zgomotul unui cal apropiindu-se îi d`du

de în]eles c` Adam o urm`rise. S`ri în picioare, cu gândul s`
fug` de el, dar se opri când îl z`ri. P`rea extrem de obosit [i
de îndurerat.
– Te rog, Kate, nu mai fugi.
Un zâmbet amuzat îi ap`ru \n col]ul gurii.
– Nu mai am energia s` alerg dup` tine prin tot ]inutul, dar
am s-o fac, dac` e nevoie! Acum putem s` st`m de vorb`?
Ea se întoarse cu spatele, de team` s` nu-[i tr`deze
adev`ratele sentimente.
Adam desc`lec` [i veni lâng` ea.
– Kate, te rog! Vorbe[te cu mine... Nu pot s` [tiu ce
gânde[ti dac` nu-mi spui.
Îi sim]i degetele pe ceaf`, apoi prin p`r. Închise ochii,
chinuit` de sentimentele contradictorii care o invadar`. Oft`
prelung, iar el î[i retrase mâna.
– Kate, uit`-te la mine!
Tonul lui era foarte hot`rât, chiar dac` n-o atinse [i nici
n-o sili s` se întoarc`. A[tept` cu r`bdare s` se întoarc` [i s`
accepte mâna pe care i-o întindea.
– Ce-ar fi s` st`m aici, s` st`m de vorb` în lini[te?
– Nu... nu [tiu. Poate c` ar fi bine s` m` întorc, se face
târziu.
El îi zâmbi.
– E ziua-n amiaza mare, copil`! Nu e târziu deloc. Nu mai
fugi, Kate. Ascult` un expert! Nu po]i s` fugi de nimic,
niciodat`! Lucrul de care fugi te va ajunge din urm`, mai
devreme sau mai târziu.
Se a[ez` pe iarb` [i o trase lâng` el, mângâindu-i degetele
lungi.
– Nu fugi de mine, Kate...

Îi înconjur` trupul cu bra]ele [i se aplec` peste ea,
cùtându-i înfometat buzele. Ea nu i se opuse, pentru c`
dorin]a era la fel de intens` ca a lui.
– Kate, iubita mea Kate...
Ea \l împinse, încercând s` se elibereze.
– Nu, Adam. Nu! Te rog, d`-mi drumul...
Vocea ei era rece [i strìn`, iar Adam îi d`du drumul,
r`mânând totu[i periculos de aproape. Chiar dac` fusese
dorin]a ei, Kathleen se sim]ea acum singur` [i
abandonat`.
– E rândul tù, Kate. Ce vrei de la mine? Tu [tii ce vreau eu,
acum e rândul tù s`-mi spui. Ce vrea micu]a Kate?
R`nit` de cuvintele lui, ridic` mâna [i-l lovi cu putere peste
fa]`. Nu a[tept` reac]ia lui, ci se ridic` [i alerg` f`r` ]int`, cât
o ]ineau picioarele.
N-o iubea! \[i repet` ea, obsesiv. O dorea, dar n-o iubea!
Lacrimile îi umplur` ochii [i se pr`bu[i în iarb`. Începu s`
plâng` cu suspine [i-[i d`du seama c` Adam era lâng` ea,
mângâindu-i încet p`rul.
Ce proast` fusese dac`-[i imaginase c` poate s` fug` de el!
– Kate, te rog s` m` ascul]i! N-am vrut s` te r`nesc [i nici
s` te sperii... Nici asear` [i nici acum!
O lu` în bra]e [i-i [opti vorbe dulci la ureche, încercând s-o
lini[teasc`. Kathleen pierdu no]iunea timpului [i n-ar fi vrut s`
se mi[te, ca s` nu strice leg`tura care se formase între ei.
Soarele, suspendat deasupra orizontului, arunca raze
str`lucitoare înspre iaz.
În cele din urm`, Adam rupse t`cerea:
112 CAROLE DEAN
– Te rog s` m` ascul]i, Kate. Te doresc, te doresc a[a cum

n-am mai dorit nici o femeie în via]a mea. Am nevoie de tine,
Kate. Numai Dumnezeu [tie cât` nevoie!
Sim]i c` se încordeaz` în bra]ele lui.
– Nu, te rog! Nu fugi... Ascult`-m`!
Kathleen se relax` [i-[i îngrop` fa]a la um`rul lui.
– Am [tiut din prima zi în care te-am v`zut. M-am luptat,
m-am \mpotrivit, dar nu vreau s-o mai fac. E[ti atât de bun`,
de inocent`, de plin` de via]`! Lâng` tine m` simt din nou
tân`r, a[a cum nu m-am mai sim]it de mult` vreme. Te rog,
gânde[te-te la ce ]i-am spus! N-o s` regre]i...
Ea trase aer în piept.
– Vreau atât de mult s` fiu cu tine, Adam! Vreau s` fiu a ta.
Te iubesc! Dar nu pot... Nu pot!
– De ce, Kate? De ce?
Vocea lui era disperat`, iar bra]ele o strângeau într-o curea
de o]el.
– Pentru c` nu sim]i pentru mine decât dorin]`. M`
dore[ti, dar nu m` iube[ti!
Încerc` s` se elibereze, dar nu reu[i. Spre surprinderea ei,
îl auzi râzând cu poft`. Când \[i ridic` privirea, citi din nou
speran]a [i bucuria \n ochii lui.
– Kate! Tare prostu]` mai e[ti! Nu cred c` exist` cineva mai
naiv decât tine!
F`r` s` se opreasc` din râs, o strânse cu putere la
pieptul lui.
– De ce râzi de mine? \ntreb` ea, nedumerit`, încercând s`
se elibereze.
– Ssst! \i ceru el, punându-i degetul pe buze. Ascult`-m`,
Kate. Dar ascult`-m` cu inima, copil`!
– Nu sunt copil`, Adam Deerfield!

El zâmbi amuzat.
– E[ti la fel de dificil` precum erai în copil`rie. Nu te-ai schimbat!
Încet` s` mai râd` [i o privi cu seriozitate. De data asta, ea
în]elese exact privirea lui [i nu se mai lupt`. O bucurie
incredibil` îi umplu inima.
– Te iubesc, Kate. Te iubesc de... dintotdeauna. Te-am
iubit când erai doar un copil, te-am iubit a[a cum iube[te un
frate sora mai mic`. Iar acum te iubesc a[a cum iube[te un
b`rbat femeia pe care o vrea lâng` el! Amândoi ne-am
schimbat... Am fost cei mai buni prieteni ani la rând, iar acum
prietena mea va deveni so]ia mea. Ce baz` mai solid` pentru
o c`s`torie? În]elege c` te doresc [i am nevoie de tine pentru
c` te iubesc. Crede-m`!
St`tur` \mbr`]i[a]i minute în [ir. Nici unul nu avea nevoie
de cuvinte pentru a sim]i [i a în]elege fericirea.
– Ar fi mai bine s` ne întoarcem, Kate. Cred c` toat` lumea
se întreab` unde suntem.
O ajut` s` se ridice [i s`-[i pun` sandalele pe care le
pierduse când alergase.
– Înainte s` ne întoarcem Kate, a[ vrea s`-mi dai
r`spunsul. Te c`s`tore[ti cu mine? S`pt`mâna asta?
– Da, Adam. M` c`s`toresc cu tine... oricând vei dori.
O lu` din nou în bra]e.
– A[teptarea va face [i mai pl`cut momentul în care
leg`tura noastr` va fi complet`.
Merser` \mpreun`, în t`cere, pân` la conac.
– N-o s` spunem nim`nui pân` dup` c`s`torie, îi spuse el.
Va fi secretul nostru.
Kathleen îi accept` rug`mintea, f`r` s`-i cear` explica]ii.
Avea încredere în dragostea lor.
114 CAROLE DEAN
***
Lui Kathleen nu-i venea c` cread` c` devenise doamna

Adam Deerfield. Îl iubea din toat` inima pe b`rbatul puternic
[i atr`g`tor de lâng` ea [i era mândr` s`-i fie so]ie.
Fusese o ceremonie simpl` [i emo]ionant`. Plecaser` de la
Sevenoaks dup` prânz, ea pretextând c` se întâlne[te cu
Colin, iar el – c` are ceva de rezolvat la Sydney. Nikki
r`m`sese acas`, cu John [i Sondra. Faptul c` se plecaser`
împreun` de acas` putea fi considerat un simplu gest de
prietenie, nimic mai mult.
Se c`s`torir` într-un mic` biseric` de piatr` de pe malul
lacului Bras d'Or. Dup` ceremonie, se plimbaser` prin
gr`din` [i se odihniser` câteva minute pe o banc` veche de
piatr`.
Când pornir` c`tre Sevenoaks, se l`sase deja întunericul.
– Vino lâng` mine! îi ceru el, atent la drum.
Ea se ghemui la pieptul lui, bucuroas` s` simt` bra]ul lui în
jurul umerilor.
– Cum te sim]i? \ntreb` Adam.
– Nu [tiu... Fericit`, încântat`, dar [i speriat`.
– Speriat`? De ce?
– Eu... eu... se bâlbâi ea. Îmi doresc foarte mult s` te fac
fericit. Vreau s` fiu o so]ie bun`! {i...
– O so]ie bun`? râse el. O s` fii întotdeauna o so]ie bun`.
Intr` pe drumul lateral care f`cea leg`tura cu ferma [i opri
dup` câ]iva metri. Îi cuprinse chipul \n palme [i o privi
intens.
– Te iubesc atât de mult, Kate!

O trase aproape, cu hot`râre [i tandre]e în acela[i timp.
Gura lui puse st`pânire pe a ei [i tot restul lumii disp`ru. Nu
mai existau decât ea, Adam [i iubirea lor. Sim]i mâinile lui
alintând, dezmierdând, cùtând [i se înfior`.
– Hai acas`, Kate, îi spuse el, cu o voce r`gu[it`.
Porni motorul [i-[i continuar` drumul.
– Cum crezi c` ar fi mai bine s` le spunem celorlal]i?
Ea se sprijini de um`rul lui.
– Nu [tiu. Le spunem [i gata!
Adam începu s` râd`.
– E[ti minunat`! Totul e atât de simplu la tine!
– Dar de ce trebuie s` fie complicat? Ce sim]im noi e destul
de simplu, zâmbi ea. A fost alegerea noastr`!
– De cele mai multe ori, lucrurile simple sunt extrem de
profunde. Via]a noastr` împreun` se va baza pe lucruri
simple... O s` ne iubim! Pentru mine, acesta e un lucru
profund. E destul de simplu, nu?
– Nu m` mai tachina, Adam.
– Nu te tachinez, r`spunse el, serios. Te iubesc cum n-am
mai iubit niciodat` în via]a mea.
Când se apropiar` de Sevenoaks, el îi suger`:
– Hai s` nu le spunem în seara asta, Kate. Vino cu mine la
caban` [i o s` a[tept`m pân` mâine diminea]`, când o s`-i
vedem pe to]i.
– Dar cum r`mâne cu Nikki? Trebuie s-o lu`m acas`, nu?
– E cu John [i Sondra, a[a c` e pe mâini bune. În plus, e
aproape miezul nop]ii [i sunt sigur c` a adormit. N-are rost
s-o deranj`m.
116 CAROLE DEAN
Când intr` în caban`, Kathleen se gândi la toate ocaziile

când trecuse acela[i prag. Cât de diferit se sim]ea acum, când
era so]ia lui Adam!
– Du-]i geanta în camera mea, îi spuse el. Eu am s`
preg`tesc ceva de bùt.
Intr` în dormitorul lui, mobilat simplu – un pat dublu,
[ifonier simplu de lemn [i dou` scaune. Singura pat` de
culoare era covertura albastr` [i draperiile asortate.
Î[i scoase c`ma[a de noapte din geant` [i o întinse pe pat.
Avea palmele umede, iar inima îi b`tea nebune[te. Oricât ar fi
încercat, nu reu[ea s`-[i ia ochii de la patul imens.
Tres`ri atunci când so]ul ei se apropie în t`cere [i-i atinse
bra]ul.
– Iubita mea, n-ai nici un motiv s` te sperii! Te iubesc, nu
uita...
O mângâie [i o s`rut` pân` când sim]i c` s-a lini[tit [i-i
r`spunde cu aceea[i dorin]`. O lu` în bra]e [i o duse pe pat,
zâmbindu-i cu dragoste.
– Te iubesc, scumpa mea Kate!
***
A doua zi, Adam fu trezit de o b`taie violent` în u[`. F`r`

tragere de inim`, î[i trase blugii [i se duse s` deschid`.
– Bun` diminea]a, Sondra. De ce te-ai trezit atât de
devreme? Nici nu e ora opt [i e sâmb`t` diminea]`.
– Am venit s` te întreb dac` n-ai v`zut-o pe Kathleen. N-a
venit acas` azi-noapte! Dac` i s-a întâmplat ceva?
Adam vru s` intervin`, dar Sondra continu` pe
ner`suflate:
– {tiu c` ai dus-o în ora[, pentru c` trebuia s`-l întâlneasc`

pe Colin. L-am sunat azi-diminea]`, ca s`-l întreb de ea, [i
mi-a spus c` n-a v`zut-o ieri. Am crezut c` vor s` fie \mpreun`,
pentru c` urmeaz` s` se c`s`toreasc` în curând... M` rog,
în]elegi! Nu m-am îngrijorat c` a întârziat azi-noapte, dar
acum... Unde o fi fata asta?
Adam ridic` tonul.
– Înceteaz`, Sondra! Mai bine intr`, nu putem discuta a[a
ceva pe teras`!
Kathleen se r`suci în pat [i observ` c` Adam nu mai era
lâng` ea. Îi sim]ea lipsa, mai ales dup` noaptea \n care
devenise pe deplin femeie [i în]elesese ce înseamn` iubirea
adev`rat` între un b`rbat [i o femeie.
Auzi dou` voci [i deveni mai atent`.
– Cum adic`? recunoscu ea vocea Sondrei. Kathleen a
dormit aici? Cu tine?! De ce?! {i Lee, care inten]iona ca ea [i
Colin s`... Simplul fapt c` [i-a petrecut noaptea sub acela[i
acoperi[ cu tine...
– Sondra, te rog s` m` ascul]i!
Se l`s` o scurt` t`cere, iar Kathleen în]elese c` Adam
a[tepta ca musafira s` se calmeze.
– Indiferent ce a]i pl`nuit tu [i Lee, Kate n-o s` se m`rite
cu Colin Draper!
– Adam, înceteaz` imediat s`-i mai spui Kate! Numele ei
este Kathleen! Kathleen este nume de doamn`, mai rafinat [i
mai demn decât Kate!
Adam replic`, iritat:
– Sondra, n-o s` te în]eleg niciodat`! E[ti îngrijorat` pentru
Kate sau pentru numele pe care-l folosesc eu când vorbesc
despre ea? Ai de gând s` m` ascul]i sau nu?
118 CAROLE DEAN
– Da, sigur. Unde e acum? În camera lui Nikki?

– Nu, spuse el pe un ton hot`rât. E în camera mea, în patul
meu [i [i-a petrecut noaptea cu mine. Ne-am...
– Nu, Adam! Nu-mi spune, nu vreau s` aud! De ce ai f`cut
un asemenea lucru? Dac` o s` afle Colin, n-o s` accepte
niciodat` s`... De ce, Adam?
Ea începu s` plâng`, spre enervarea lui Adam.
– Doamne, Sondra! Nu-]i pas` deloc de ea, nu-i a[a? Nu te
intereseaz` decât dac` o s-o mai accepte Colin! De ce e atât de
important pentru tine? Ce urm`re[ti? Terenul Draper, care se
întâmpl` s` fie lâng` proprietatea noastr`?
Se apropie de ea.
– Ascult` bine, pentru c` nu vreau s` spun decât atât –
Kate nu va deveni so]ia lui Colin!
– N-ai nici un drept s` intervii, Adam. E deja hot`rât [i a[a
se va întâmpla!
El ignor` cuvintele ei.
– Kate n-a vrut niciodat` s` se m`rite cu el, iar Lee n-are
decât s` fac` o mie de planuri în privin]a asta! În al doilea
rând, Kate a dormit aici noapte trecut` [i tot aici o s` doarm`
[i la noapte! Ea e mea [i nimeni n-o s` mi-o ia! În]elegi ce
spun?!
– În ce perioad` te crezi, Adam? Kathleen nu poate fi
proprietatea ta! {i e[ti nebun dac` î]i imaginezi c` Lee...
O voce care venea din dormitor o întrerupse pe femeia
extrem de agitat`.
– Chiar nu ascul]i ce-]i spune, Sondra?
Kathleen intr` în camer`, se apropie de Adam [i-l lu` de
mân`.
– Ne-am c`s`torit asear`.

Sondra f`cu ochii mari [i p`li brusc.
– Ce? Ce-a]i f`cut?!
– Da, ne-am c`s`torit!
Ea îi privi, neîncrez`toare.
– Doar nu vorbi]i serios! Cred c` v-a]i pierdut min]ile! E o
nebunie, o glum` proast`...
Adam râse aspru.
– Draga mea Sondra, nu e vorba de nici o glum`! D`-mi
voie s` te asigur c` suntem c`s`tori]i [i a[a vrem s`
r`mânem!
Speriat` de privirea plin` de ur` a Sondrei, Kathleen se
apropie [i mai mult de Adam.
– C`s`tori]i?! Sunte]i ni[te pro[ti, amândoi! Lee n-o s` v`
permit`. Nu ave]i voie, a[a c` o s` anul`m aceast` a[a-zis`
c`s`torie. Exact asta o s` facem! Azi, f`r` întârziere!
– Tu e[ti proast`, Sondra! {tii foarte bine c` e prea târziu
pentru asta. În]elege ce-]i spun: e a mea [i a mea va r`mâne.
Nimeni n-o s` mi-o ia!
Disputa lor atât de dur` o sperie pe Kathleen, care f`cu un
pas înapoi [i-[i acoperi chipul cu palmele.
– Nu... nu în]eleg nimic. De ce spune]i toate lucrurile
astea?
Sondra i se adres` pe un ton mieros:
– Hai acas`, draga mea. Trebuie s` fii cât mai departe de
locul `sta!
Dintr-o mi[care, Adam ajunse între ele.
– E so]ia mea [i o s` r`mân` aici!
– Adam, [tii c` nu se poate! {tii asta la fel de bine ca
mine – Kathleen este sora ta.
120 CAROLE DEAN
– Ba nu! E so]ia mea, Sondra! Nu sunt tâmpit, a[a c`

renun]` [i du-te acas`!
Ea [ovì o frac]iune de secund`, apoi continu`:
– A crescut al`turi de tine [i ai considerat-o sora ta! Toat`
lumea din Deerfield v` consider` frate [i sor` [i nu vor accepta
situa]ia asta. Mai ales dup` ce Leslie...
– Sondra, Kate e so]ia mea [i nu m` intereseaz` ce cred
prietenii tì despre asta! Credeam c` [tii c` nu dau doi bani pe
lucrurile care sunt atât de importante pentru tine [i pentru
Lee.
– Ce vrei s` spui?
El cl`tin` din cap.
– Nimic, las-o balt`! E timpul s` pleci, pentru c` eu [i Kate
vrem s` r`mânem singuri. O s` venim la conac cât de curând!
O lu` de bra] [i o conduse c`tre u[`, dar Sondra nu
renun]` atât de u[or.
– Adam, te rog s` te mai gânde[ti. Gânde[te-te ce înseamn`
asta pentru familia ta... pentru noi to]i. E o ru[ine! Kathleen va
fi ostracizat`, nu va mai fi primit` nicìeri!
– Ie[i afar`, Sondra! [uier` el. Nu vreau s` mai discut cu tine!
Sondra privi peste um`rul lui în direc]ia lui Kathleen, dup`
care oft` adânc [i ie[i din cas`.
– N-a fost începutul la care visam, nu-i a[a? \ntreb` el,
aprinzându-[i o ]igar`.
Travers` camera, iar Kate v`zu c` [chioap`t` u[or.
– Te doare piciorul?
– Uneori, am probleme diminea]a, dar nu mai e a[a de
grav. Dar nu conteaz`, mai ales dup` discu]ia cu Sondra.
Doamne, ce femeie rea!
Îi lu` mâinile în ale lui.
– Te sim]i bine, Kate?

– Sunt atât de confuz`, [opti ea. Nu în]eleg nimic din ce se
întâmpl`! De ce s-a purtat a[a?
– Nu m` a[teptam s` fie încântat`, Kate. {i-mi imaginez c`
Lee va reac]iona la fel.
Îi ridic` b`rbia.
– Uit`-te la mine, iubito! Spune-mi ce vrei tu. Vrei s` stai
aici, cu mine, sau vrei s` te duci \napoi la conac, a[a cum a
sugerat Sondra?
– Cum po]i s` m` \ntrebi a[a ceva?! strig` ea, încercând s`
se elibereze.
– Te întreb, pentru c` trebuie s` [tiu [i pentru c` nu pari
foarte sigur` de sentimentele tale, în aceste momente.
Privirea lui dur` o sperie [i încerc` s` fug` de lâng` el.
– Nu, nu face asta! \i ceru el. Nu fugi de mine! {i nu
în]elege gre[it ceea ce-]i spun. {tii foarte bine ce simt pentru
tine, Kate. Te iubesc [i te doresc. Î]i cer... te rog s` nu te
îndoie[ti de mine [i de sentimentele mele. Stai lâng` mine,
Kate! Acesta e singurul lucru pe care ]i-l cer. Orice s-ar
întâmpla... orice ]i-ar spune Lee [i Sondra.
St`pân` pe sine, ea vorbi foarte clar:
– Adam, [tii foarte bine c` sunt a ta! Nu voi pleca niciodat`
de lâng` tine.
O strânse cu putere în bra]e, îngropându-[i chipul în p`rul ei.
– N-o s` te las niciodat` s` pleci, Kate. Niciodat`!
– Nu vreau s` plec, Adam. Te iubesc!
Dar \ndoiala î[i f`cuse loc în sufletul ei. Oare dragostea lor
va fi de-ajuns ca s`-[i poat` cl`di o via]` împreun`?
Capitolul 9
Temerile lui Kathleen se topeau cu fiecare zi care trecea,

pentru c`-[i d`dea seama c` niciodat` nu fusese atât de
fericit`. Adam era un companion [i un amant des`vâr[it; în
plus, faptul c` devenise so]ia lui o f`cea s` se simt` ca f`când
parte cu adev`rat din familia Deerfield.
Amândoi iubeau p`mântul [i nu pierdeau nici o ocazie s`
se bucure de dealurile [i vìle din jurul conacului [i casei de
var`.
– Hai s` c`l`rim pân` la vechea moar`, îi suger` el într-o
sear`, cam la o s`pt`mân` dup` c`s`torie. Nikki e la John [i
poate s` mai stea acolo, pân` ne întoarcem.
– Hai, accept` ea f`r` s` stea pe gânduri.
Dup` o jum`tate de or`, se plimbau mân`-n mân` pe
dealuri.
– Î]i place aici? o întreb` el.
– La nebunie! E atâta lini[te, atâta intimitate... putem s` fim
singuri!
– Te în]eleg perfect. La conac suntem cam mul]i uneori,

nu? {i mie îmi place s` fiu numai cu tine.
Mâinile lui îi înconjurar` talia, apoi o trase pe p`mânt [i-[i
îngrop` fa]a între sânii ei fermi.
– Kate! Frumoasa mea Kate...
Mai pu]in timid`, Kate nu se mai feri de atingerile lui, ba
chiar le încuraj`.
Adam \[i ridic` privirea c`tre ea, râzând.
– Suntem cam neru[ina]i, nu? Te doresc din ce în ce mai
mult!
Ea îi cuprinse fa]a \n mâini [i-i spuse încet:
– Sunt trup [i suflet a ta!
Adam se sprijini într-un cot, lâng` ea.
– M-am gândit mult în ultima vreme la casa noastr`.
Toamna se apropie cu pa[i repezi [i nu mai putem sta în casa
de var`, nu e destul de c`lduroas`. Avem nevoie de altceva.
Pentru c` nu voia s` locuiasc` în camera pe care o
împ`r]ise cu Leslie, Kate îl dojeni blând:
– Nu vorbi prostii! Ai fi stat în caban` dac` ai fi fost singur,
nu-i a[a? Putem s` st`m [i împreun`.
– Poate da, poate nu. Hai s` nu discut`m despre ce s-ar fi
întâmplat, bine? Am o idee [i cred c` merit` s` vorbim
despre ea.
Se l`s` pe spate [i începu s` mestece un fir de iarb`.
– Ce?! Spune-mi ! \i ceru ea, deranjat` de t`cerea lui
prelungit`. De ce taci? Poveste[te-mi!
Începu s`-l gâdile, iar Adam, chicotind amuzat, îi prinse
bra]ele [i o trase peste el.
– Nu te lupta cu mine, Kate Deerfield! Î]i garantez c` o s` pierzi!
Drept r`spuns, ea îl s`rut` ap`sat.
124 CAROLE DEAN
– Te iubesc, Kate! Te iubesc mai mult cu fiecare zi care trece.

Ea zâmbi [i se ghemui la pieptul lui.
– {i mai spui c` o s` pierd... Cum pot s` pierd, dac` am
dragostea ta? Adam, [i eu te iubesc! Uneori m` gândesc c`
totul e doar un vis, o s` m` trezesc [i... o s` descop`r c` nu
e[ti lâng` mine. Mi-e team`, uneori...
El îi puse un deget pe buze.
– Ssst! Nu-]i bate capul cu asemenea prostii! Ce b`rbat ar fi
nebun s` p`r`seasc` o femeie ca tine? N-o s` te p`r`sesc
niciodat`, Kate. Tu e[ti via]a mea!
St`tur` unul lâng` altul, bucurându-se de t`cerea care-i
înconjura [i de prezen]a celuilalt.
La un moment dat, Adam rupse t`cerea:
– Vino pu]in, Kate. Vreau s` te întreb ceva
Se ridic` în picioare [i o trase [i pe ea.
– St`team atât de bine... Ce vrei s` m` întrebi?
– Vino [i ai s` vezi.
Ocolir` iazul [i se apropiar` de vechea moar`.
– Uit`-te în fa]a ta [i spune-mi ce vezi, \i ceru el.
– Ce te-a apucat? Cuno[ti locul `sta de când eram copii! E
vechea moar`!
Îl privi mirat`.
– Ce joc e `sta?
– Nu te mai certa cu mine [i f` cum î]i spun, femeie! o
înghionti el în glum`.
– Bine, ridic` ea din umeri. V`d o construc]ie minunat` de
piatr`, care se afl` pe locurile acestea de sute de ani. V`d roata
morii [i digul, v`d iazul în care înotam când eram copil. V`d
câmpurile [i poteca ce se strecoar` prin p`dure pân` la conac.
Conacul, îns`, nu-l v`d pentru c` e prea departe [i nu pot s`
v`d dup` col]!
– E destul de bine, pentru început, spuse el, amuzat. Acum

deschide u[a morii!
Ea alerg` c`tre u[` [i se opri mirat`.
– Cineva a fost aici de curând! Lac`tul a disp`rut!
Deschise u[a [i p`[i înùntru, cu Adam al`turi.
– Spune-mi ce vezi!
– Nu în]eleg de ce-mi pui toate întreb`rile astea! se
încrunt` ea.
– E[ti o femeie tare înc`p`]ânat`, Kate Deerfield! De ce vrei
atâtea explica]ii? Ai încredere în mine! Prive[te în jur [i spune-mi
ce vezi...
Kathleen privi în jurul ei, foarte atent`.
– V`d o podea pr`fuit` [i câ]iva saci de fìn` lâng`
fereastr`.
Se apropie de o scar` circular` care ducea c`tre pod.
– V`d ni[te sc`ri [i... cam atât. Acum po]i s`-mi spui despre
ce e vorba?
El cl`tin` din cap cu o seriozitate pref`cut`.
– De asta mi-era team`, Kate! Se pare c` nu ne potrivim,
pentru c` nu vedem lucrurile la fel...
F`r` s`-i dea r`gaz s` r`spund`, o lu` de mân` [i o conduse
\napoi la u[`.
– Hai s` vedem locul `sta prin ochii mei! Aici e un living
spa]ios, cu o scar` circular` care face leg`tura cu dormitoarele
de la etaj. E loc suficient pentru un dormitor matrimonial [i
alte dou`, mai mici. În locul ferestrei mici, v`d una mare, care
d` spre iaz [i spre p`dure.
O strânse u[or de mân`.
– I-am putea vedea pe copiii no[tri care se joac` afar`,
micu]` Kate. S` nu uit`m c` nimeni în zon` nu mai are o cas`
din piatr`!
126 CAROLE DEAN
Adam o trase mai aproape [i-[i sprijini capul pe p`rul ei negru.

– Adam, eu...
Î[i arunc` bra]ele dup` gâtul lui [i-l îmbr`]i[`.
– Cred c`...
– Ce anume crezi, Kate? Vorbe[te clar, pentru Dumnezeu!
Îi zâmbi larg, \ncercând s`-i alunge emo]ia.
– Cred c` e o idee minunat`. O s` fie cea mai frumoas`
cas`! Ne pl`cea atât de mult locul `sta când eram copii, iar
acum... s` locuim împreun` aici! Îmi place la nebunie!
Se plimbar` prin toat` cl`direa [i discutar` în am`nunt
despre schimb`rile pe care urmau s` le fac`.
– Crezi c` John o s` ne dea terenul `sta? Crezi c` o s`
permit` s` facem ce vrem din vechea moar`?
– Am vorbit cu el înainte s`-]i spun. Nu te sup`ra c` n-ai
fost prima care a aflat ideea mea! Am vrut s` fiu sigur c` se
poate, ca s` nu-]i faci iluzii. John a spus c` ne d` moara [i o
bucat` bun` de p`mânt ca... dar de nunt`.
– Hai s` mergem chiar acum s`-i mul]umim! Când putem
s` ne apuc`m de renovat?
– Cred c` va trebui s` a[tept`m pân` mâine, o
tachin` el.
Echipa de muncitori se apuc` rapid de treab`, iar Kathleen
[i Nikki se transformar` în observatori preten]io[i.
Kathleen ducea o via]` lini[tit`, chiar plictisitoare, dar o
g`sea plin` de satisfac]ii. Diminea]a mergea la moar`, iar dup`
amiaza [i-o petrecea înotând sau c`l`rind; \i d`dea lec]ii [i
micu]ei Nikki, c`reia Adam \i cump`rase un ponei. Seara se
adunau to]i trei [i mâncau împreun`, jucau c`r]i sau se
plimbau. Adam p`rea mai tân`r [i mai odihnit, iar ea se
mândrea cu acest lucru.
Dup` izbucnirea ini]ial`, Sondra p`rea s` fi acceptat

c`s`toria lor. Nu era foarte încântat`, dar nu-i mai trata cu
du[m`nie. Cu toate acestea, Kathleen se bucura de faptul c`
Sondra [i John urmau s` plece în luna august la Cape Cod, la
ni[te prieteni, pentru trei s`pt`mâni.
Cât despre Lee, îl vedeau foarte rar, pentru c` prefera s`-l
lase pe Adam s` fac` majoritatea treburilor de la ferm`.
Kathleen [tia c` so]ul ei era îngrijorat pentru c` fratele lui bea
din ce în ce mai mult [i avea ni[te amici cam violen]i [i
scandalagii.
Într-o zi, când îl cùta pe Adam la ferm`, Kathleen îl întâlni
din întâmplare pe Lee. F`cu ochii mari când îl v`zu – pe cât
de tân`r p`rea Adam de când se c`s`toriser`, pe atât de b`trân
p`rea Lee. Hainele erau mototolite [i p`tate, p`rul zburlit [i
cam murdar.
– Iat-o pe proasp`ta so]ie, spuse el în b`taie de joc. Cum ]i
se pare via]a de femeie c`s`torit`, Kathie?
– Bine, r`spunse ea scurt. {tii cumva unde e Adam?
El \i ignor` întrebarea.
– }i-a spus de ce s-a însurat cu tine?
Chipul ei se lumin`.
– Sigur c` mi-a spus.
El p`ru încurcat.
– Ce ]i-a spus? se încrunt` el.
– C` s-a însurat cu mine pentru c` m` iube[te, fire[te!
– Fire[te! pufni el. A[a spun to]i. Dar eu [tiu motivul
adev`rat, micu]` Kate. Vrei s`-l auzi?
– Nu neap`rat, r`spunse ea aspru.
Dintr-o dat`, sim]ea c` înc`perea în care se afla era mult
prea mic` pentru amândoi. Se întoarse s` plece, dar el o
prinse de mânec`.
128 CAROLE DEAN
– Nu a[a repede! N-am terminat... Dup` ce-]i spun tot ce

am de spus, o s` po]i s` te duci la el. E pe p`[unea dinspre
sud, repar` un tractor.
Ea încerc` s`-[i trag` mâna.
– D`-mi drumul, Lee!
– Î]i aduci aminte când a venit Colin aici ca s` discute ceva
cu John? A fost cam acum o lun`.
Kathleen aprob`, brusc interesat`.
– În acea zi, John a semnat actul prin care ferma se
împ`r]ea \n trei p`r]i egale, pentru noi trei – Adam, eu [i tu.
Am fost atât de fraier încât i-am spus lui Adam [i ce crezi? O
s`pt`mân` mai târziu se însura cu tine! Acum are controlul
asupra a dou` treimi din Sevenoaks.
Râse aspru.
– Merit` admirat, nu? N-a fost o strategie rea!
– Lee, ai \nnebunit! Adam s-a însurat cu mine nu ca s`
capete controlul asupra fermei, ci pentru c` m` iube[te!
– Cât` încredere! pufni el. De ce nu te duci s`-l întrebi?
Întreab`-l dac` nu e adev`rat c` e noul st`pân al fermei!
Îi d`du drumul atât de repede, încât ea se cl`tin`.
– M` duc în ora[, anun]` el. M`car acolo pot s` respir aer
curat, departe de tr`d`torul de frate al meu!
Un minut mai târziu, Kathleen auzi ma[ina demarând în
tromb`.
O lu` la fug` c`tre locul unde îi spusese c`-l va g`si pe
Adam, cu gândul s`-i povesteasc` tot ce se întâmplase. Abia
a[tepta s`-l aud` negând acuza]iile lui Lee!
Pe la jum`tatea drumului, îns`, se opri [i se sprijini de
trunchiul unui copac, încercând s`-[i pun` ordine în gânduri.
Colin venise la John [i petrecuse câteva ore cu el. Iar John îi
spusese c` spera s` fac` ceva pentru ca cei doi fra]i s` nu se

mai du[m`neasc`. Poate c` Lee avea dreptate... Dac` John
împ`r]ise ferma între ei trei? Oricât de sup`rat` ar fi fost, nu
putea s` nu se simt` mândr` c` John o considera egal` cu
fiii sì.
Dar dac` Adam [tiuse, de ce nu-i spusese nimic? De ce
]inuse un asemenea secret? Încrez`toare în so]ul ei, ajunse la
concluzia c` nu era posibil ca el s` fiu [tiut deja de decizia lui
John. Dac` a[a st`teau lucrurile, atunci b`trânul le va spune
atunci când va considera de cuviin]`.
Kathleen hot`rî s` uite ce se întâmplase în ultima
jum`tate de or`; Adam [i Sondra urmau s` se întoarc` în
câteva zile [i va putea s` afle adev`rul atunci. Î[i continu`
drumul, ner`bd`toare s`-i împ`rt`[easc` lui Adam vestea cea
bun` – me[terii terminaser` lucrul! Dup` o cur`]enie
temeinic`, tân`ra famile Deerfield se putea muta în noua lor
cas`.
Urm` o s`pt`mân` de lustruit, frecat, sp`lat [i aranjat, dar,
la sfâr[itul lunii august, toat` casa str`lucea de cur`]enie.
– Pentru noua noastr` cas`! toast` Adam în prima sear` pe
care [i-o petreceau la moar`.
Nikki dormea deja în camera ei, unul din cele dou`
dormitoare mai mici de la etaj.
Emo]ionat`, Kathleen sim]i c` nu-[i poate st`pâni lacrimile.
– Nu plânge, iubito!
Ea se ghemui la pieptul lui.
– Sunt atât de fericit`, încât mi-e team`!
– Nu ai de ce s` te temi, o lini[ti el. O s` fiu mereu al`turi
de tine!
130 CAROLE DEAN
Îi ridic` u[or b`rbia [i o s`rut` cu pasiune. Kathleen prinse

curaj [i-i desf`cu nasturii c`m`[ii, trecându-[i degetele peste
pieptul lui \ncordat.
Cu o voce r`gu[it`, Adam \i [opti:
– Hai s` mergem \n dormitor, frumoasa mea Kate.
Prima lor s`pt`mân` la moar` fu una idilic`, iar Kathleen
[tia c` nu va uita niciodat` acele nop]i fierbin]i de var`. John
[i Sondra erau \nc` pleca]i, Lee disp`rea cu zilele de acas`,
a[a \ncât Adam, Kathleen [i Nikki trìau ferici]i \ntr-o lume
a lor.
Dar ea avea s` afle curând c` nu putea s` ignore lumea
exterioar`.
Kathleen se afla la conac \n momentul \n care Sondra [i
John se \ntoarser` din c`l`torie. Bucuroas` s`-i vad`, alerg` \n
\ntâmpinarea lor [i-l \mbr`]i[` pe John.
– E[ti cea mai frumoas` mireas` pe care am v`zut-o, râse
el, observând str`lucirea din ochii ei alba[tri.
– {i tu ar`]i grozav! r`spunse ea cu sinceritate.
John era bronzat [i p`rea foarte relaxat.
Kate se \ntoarse c`tre Sondra [i, \ntr-un impuls de
moment, o \mbr`]i[`.
– Ce mult m` bucur c` v-a]i \ntors!
Cele dou` femei \l ajutar` pe John s` se a[eze \n scaunul cu
rotile.
– Abia acum, când sunt din nou acas`, \n]eleg ce mult
mi-a lipsit Sevenoaks. Ce-ar fi s` v` duce]i voi dou` \n cas`? A[
vrea s` r`mân aici câteva minute.
– Sigur c` da, r`spunse tân`ra. D`-mi voie s` te ajut cu
valiza, Sondra. Vrei s` duc [i co[ul `sta \n cas`?
– Da, \n camera mea, dac` nu te deranjeaz`. Cred c` o

s`-mi despachetez chiar acum bagajul.
Ca \ntotdeaunaa, Kathleen se sim]i intimidat` când intr` \n
camera Sondrei. Era extrem de ordonat` [i p`rea mai degrab`
un muzeu.
– Pune astea pe umera[, te rog, \i ceru Sondra sco]ând din
bagaj rochiile elegante de sear`.
Când i le d`du, z`bovi cu privirea asupra ei.
– Se pare c`-]i prie[te c`s`toria!
În ciuda tonului neutru, Kathleen se sim]i stânjenit`.
– Da, sunt foarte fericit`, r`spunse ea [ovìelnic.
– Ai r`mas \ns`rcinat`?
Luat` prin surprindere, Kathleen ro[i violent.
– Zù, Sondra! Suntem c`s`tori]i de abia o lun`, \ncerc` ea
s` glumeasc`. D`-ne timp!
Sondra \[i ]uguie buzele.
– Sunt sigur` c` Adam se va gr`bi s`-[i fac` un mo[tenitor,
care s` st`pâneasc` la un moment dat Sevenoaks! B`nuiesc c`
]i-a spus c` s-a \nsurat cu tine numai ca s` capete controlul
asupra fermei...
Lui Kate \i reveni \n minte momentul \n care Lee \i
adusese aceea[i acuza]ie. F`r` s`-[i dea seama, degetele ei se
\ncle[tar` pe materialul fin al rochiei pe care o ]inea \n
mân`.
– N-o mototoli! spuse Sondra pe un ton r`stit. Nu mi-ai
r`spuns la \ntrebare, Kathleen.
Ea a[ez` rochia \n [ifonier, \ncercând s` câ[tige timp [i s`
mascheze tremurul mâinilor.
132 CAROLE DEAN
– Adam nu [tie nimic despre asta.

– Ba sigur c` [tie! Chiar Lee i-a spus... Evident, John crede
c` secretul e bine p`strat [i pl`nuie[te s` v` adune pe to]i trei
\ntr-o sear` [i s` v` dea vestea cea bun`.
Se opri [i o m`sur` cu privirea pe tân`ra care st`tea t`cut`
lâng` [ifonier.
– Vrei s` spui c` Adam nu ]i-a spus nimic? \ntreb` ea pe un
ton exagerat de amabil. Urât din partea lui! Cred c` ar fi fost
nimerit s`-]i spun` \nainte s` se \nsoare cu tine. Asta nu ]i-ar fi
schimbat sentimentele fa]` de el, binen]eles, dar eu sunt de
p`rere c` \ntre so]i nu trebuie s` existe nici un secret. Dac` nu
po]i s` ai \ncredere \n cel`lalt... |ncrederea e cel mai
important lucru \ntr-o rela]ie de lung` durat`!
Kathleen era de aceea[i p`rere [i \nchise ochii, furioas` c`
nu poate s`-l apere pe Adam \n fa]a Sondrei.
– Te-am nec`jit, Kathleen! |mi pare rù, n-ar fi trebuit s`
aduc vorba despre acest lucru, dar am presupus c` [tii. Sunt
convins` ca Adam are motivele lui pentru care a p`strat
t`cerea, nu-]i face griji.
A[ez` [i ultima bluz` pe umera[.
– Gata, am terminat. Ar fi bine s` m` duc la buc`t`rie, s`
v`d dac` doamna Hicks a preg`tit ceva pentru prânz. Nu [tia
c` ne \ntoarcem azi. Te sim]i bine? Nu te superi dac` r`mâi
singur`?
– Nu, e-n regul`, \i r`spunse ea automat. [i eu trebuie s`
m` duc acas`, s` preg`tesc masa pentru Nikki [i Adam.
Pe drumul c`tre moar`, se \ntreb` cum ar putea deschide
subiectul \n fa]a so]ului ei. Nu se sim]ea \n stare s`-l confrunte
deschis [i inima i se strângea la gândul c` aflase despre decizia
lui John [i nu considerase necesar s`-i spun` [i ei. Oare era

adev`rat c` se \nsurase cu ea ca s`-[i asigure viitorul la ferm`?
Pentru prima dat` de la c`s`torie, se gândi la Leslie, femeia
care murise \n condi]ii atât de misterioase. Adam fusese cel
care o \mpinsese la sinucidere? {i ea fusese m`cinat` de
\ndoieli [i nesiguran]`? Nu mai putuse suporta situa]ia?
Alung` din minte aceste gânduri. Adam nu putea fi
responsabil pentru moartea ei!
|nainte s` intre \n cas`, \[i adun` tot curajul pentru
noaptea ce urma, con[tient` c` purtarea ei va fi diferit`. O
privire \n oglinda din hol \i confirm` acest lucru – era palid`
[i avea ochii \nfunda]i \n orbite.
Acas` nu era decât Nikki. Feti]a o \ntâmpin` cu zâmbetul
obi[nuit [i-i d`du un bilet prin care Adam o anun]a c` fusese
chemat de urgen]` pe câmp. Kathleen r`sufl` u[urat` la
gândul c` mai avea r`gaz câteva ore pân` la \ntâlnirea cu
Adam. Dar bucuria ei nu dur` mult, pentru c` Sondra \i
trimise un mesaj [i o invit` la conac, \n acea sear`. Invita]ia
venea din partea lui John.
Refuz` s` se lase st`pânit` de \ntreb`rile chinuitoare la care
nu reu[ea s` g`seasc` r`spuns, a[a c` \[i petrecu restul dup`-
amiezii cu Nikki. |notar` \n iaz, preparar` o mas` delicioas`,
dup` care Kathleen \[i puse rochia albastr` care [tia c`-i place
so]ului ei.
La ora [ase, Sondra o anun]` c` Adam mai avea treab` [i c`
urma s` vin` direct la conac. Kathleen regreta c` nu mai putea
s` discute cu Adam \nainte de \ntâlnirea cu John. I se p`rea
extrem de important s` fac` acest lucru!
134 CAROLE DEAN
St`tu la mas` cu Nikki, apoi plecar` \mpreun` la conac. Din

salon lipseau numai Adam [i Lee; era aproape ora opt când
ace[tia intrar` \n cas`. Amândoi erau obosi]i, transpira]i [i
murdari.
– Nu pot s` te s`rut, zâmbi Adam c`tre so]ia sa. Sunt prea
murdar!
Pentru c` avea prea mult` nevoie de el, Kate se ridic` [i se
\ndrept` spre el.
– Mi se pare c` ar`]i foarte bine. |n plus, nu te-am v`zut
toat` ziua.
El o privi \ngrijorat, dar nu apuc` s`-i r`spund` pentru c`
interveni John:
– Nu v` re]in mult. {tiu c` voi, bìe]i, sunte]i obosi]i [i
\nfometa]i. Am discutat azi cu Colin Draper [i mi-a spus c` a
finalizat actele. Pe scurt, am \mp`r]it ferma \n trei p`r]i egale,
câte una pentru fiecare dintre voi. Recunosc c` mi-a[ fi dorit
ca cel mai mare s-o conduc`...
Zâmbi c`tre Adam [i Kathleen.
– Când am hot`rât acest lucru, nu [tiam c` voi v` ve]i
c`s`tori. Dar m` bucur c` s-a \ntâmplat a[a, pentru c` astfel
dorin]a mea s-a \mplinit. Lee, am hot`rât ca tu s` ai partea de
sud. Dac` vrei, po]i s`-]i cultivi propriile recolte, independent
de restul fermei. Nu vreau s` crezi c` trebuie s`-i dai socoteal`
lui Adam.
Lee se ridic` \ncet de pe scaun.
– Po]i s` vorbe[ti cât vrei de independen]`, dar adev`rul e
c` Adam are dou` voturi, iar eu numai unul. I-a prins bine
c`s`toria cu micu]a Kate, nu?
– Lee... \ncepu John.

Dar el ignor` vocea tat`lui sù.
– M-am s`turat de [arada asta! La Sevenoaks n-a existat
niciodat` egalitate, a[a c` \nceteaz` cu minciunile astea! M`
duc s` m`nânc ceva.
Dup` plecarea lui, Kate \[i d`du seama c` Adam nu
reac]ionase la nout`]ile lui John. Oare pentru c` le [tia?
– N-o s` mearg`, John, spuse \n cele din urm` Adam. La
Sevenoaks nu avem loc amândoi!
– Adam, trebuie, insist` John. Nu vreau ca vreunul din fiii
mei s` plece de aici.
– Se pare c` unul va trebui s-o fac`, concluzion` Adam.
– Nu vorbi a[a! Nici nu vreau s` aud...
– Bine, bine, spuse el \mp`ciuitor. O s` fac tot posibilul s`
m` \n]eleg cu Lee. Las`-l s` se gândeasc` la tot ce-a aflat \n
seara asta. Probabil c` vestea l-a surprins la fel de mult ca pe
mine.
A[a s` fie, Adam? se \ntreb` ea. Sau [tiai acest lucru de mai
bine de o lun`? Nu \ndr`znea s`-l \ntrebe direct... poate din
pricin` c` se temea de r`spunsuri.
Capitolul 10
Era deja \ntuneric când se \ntoarser` acas`. Adam o lu` \n

bra]e pe Nikki, care deja adormise.
– O culci tu pe Nikki? \ntreb` el. Sunt foarte obosit [i vreau
s` fac un du[ [i s` m` culc.
– Sigur c` da, aprob` ea, bucuroas` s` evite o discu]ie cu
el. S` nu uit... Mâine dup`-amiaz` a[ vrea s` m` duc la Sydney.
Am programare la dentist [i vreau s` fac ni[te cump`r`turi.
Po]i s`-mi aduci ma[ina?
– Sigur, la ce or`?
– Pe la unu. John mi-a promis c` poate s` aib` grij` de
Nikki cât sunt plecat`.
– Bine.
Adam dormea când Kathleen urc` \n camera lor. Se
dezbr`c` \ncercând s` fac` cât mai pu]in zgomot [i se strecur`
lâng` el \n pat. Respira profund [i regulat [i p`rea mai tân`r [i
mai vulnerabil decât atunci când era treaz.
Se de[tept` brusc, la un moment dat, [i v`zu c` afar` era

\nc` \ntuneric. Avu nevoie de câteva secunde ca s` priceap` c`
motivul pentru care se trezise era Adam. Acesta se zvârcolea \n
pat [i striga \n somn:
– Leslie! Leslie...
Ea \l prinse de umeri [i-l scutur`, \ncercând s`-l trezeasc`.
– Adam! Treze[te-te!
El se ridic` brusc \n capul oaselor.
– Ai visat ceva, [opti ea. A trebuit s` te trezesc.
Adam respira agitat.
– N-am mai avut co[marul `sta de luni de zile.
– Poveste[te-mi, \i ceru ea, \ntinzând mâna c`tre el.
Dar el se mi[c` \n pat, ignorând \ncercarea ei de apropiere.
– Are leg`tur` cu Leslie. Am avut co[marul `sta \n fiecare
noapte dup` ce a murit, apoi din ce \n ce mai rar. Au trecut
luni de zile de când nu m-a mai chinuit \n timpul nop]ii... sunt
tare obosit [i am mult de munc` mâine. Hai s` ne culc`m!
Se \ntinse \n pat, cu spatele la ea, iar Kathleen se v`zu
obligat` s` fac` acela[i lucru. Faptul c` Adam refuzase de dou`
ori alinarea ei \i umplu ochii de lacrimi. Trecu mult timp pân`
reu[i s` adoarm` din nou.
Se trezi de diminea]` [i descoperi c` Adam plecase la lucru.
F`cu \n grab` toate treburile casei, astfel c` la ora unu era gata
s` plece la Sydney.
Dar se f`cu unu [i jum`tate, iar Adam nu mai ap`rea. Oare
uitase ce stabiliser`? Ar fi putu s` mearg` la conac, s`
\mprumute ma[ina lui John, dar ar fi \ntârziat prea mult –
dac` nu \ntârziase deja! Hot`r\ s`-i mai acorde zece minute [i
se plimb` cu pa[i mari prin hol. Când auzi o ma[in`
apropiindu-se, o strig` pe Nikki [i ie[i \n fug` din cas`.
138 CAROLE DEAN
– Colin! exclam` ea surprins`. Unde e Adam?

El f`cu ochii mari.
– Nu [tiu. Ar fi trebuit?
– Trebuia s`-mi aduc` ma[ina acum trei sferturi de or`, ca
s` pot s` m` duc la Sydney. Am programare la dentist. Dar
cred c` a uitat...
– Ai mare noroc, zâmbi Colin. {i eu am treab` la Sydney [i
pot s` te iau cu mine. Tocmai acesta era [i motivul pentru care
am trecut pe aici – s` v`d dac` n-ai nevoie de ceva din ora[.
– Fii binecuvântat! O ducem pe Nikki la conac [i-l anun] pe
John c` am plecat cu tine.
Colin observ` cearc`nele ei, dar era mult prea politicos ca
s` comenteze [i prefer` s` \ntre]in` o conversa]ie pl`cut`.
Kathleen se bucur` de aceast` \ntâlnire, care \i d`dea ocazia s`
retrìasc` perioada anterioar` c`s`toriei.
Se duse la dentist, cump`r` câteva lucruri pentru ea [i
Nikki [i apoi mânc` ceva \ntr-un local. Avu timp s`-[i pun`
gândurile \n ordine [i-[i d`du seama c` acum era preg`tit` s`
discute cu Adam despre lucrurile care o fr`mântaser` \n
ultimele dou` zile. Rela]ia lor era mult prea pre]ioas` ca s-o
\ncarce cu \ndoieli [i temeri nefondate.
Era aproape [apte [i jum`tate când Colin o l`s` \n fa]a
casei. Ea \[i adun` pachetele, \nc` râzând de gluma f`cut` de
vechiul ei prieten.
– Nu vrei s` intri?
– Nu, mul]umesc, Kathleen. Poate alt`dat`.
– |]i mul]umesc, Colin. Am avut o dup`-amiaz` pl`cut`.
Cu zâmbetul pe buze, Kathleen se \ndrept` spre cas`. U[a
se deschise foarte repede, semn c` Adam \i pândise
\ntoarcerea.
– Bun`! \l salut` ea, voioas`.

– Unde naiba ai fost?
Zâmbetul disp`ru de pe chipul ei.
– La Sydney... }i-am spus c` am programare la dentist.
– Asta era la dou` [i jum`tate! Acum e aproape ora opt.
– Am plecat foarte târziu de aici, pentru c` ai uitat s`-mi
aduci ma[ina.
– Am avut probleme cu vitele. Nu ]i-a transmis Lee
mesajul?
– Nu.
– |n]eleg... dar tot nu pricep ce-ai f`cut patru ore la dentist!
– N-am stat patru ore! se r`sti ea. Am fost la cump`r`turi,
dup` care am a[teptat s`-[i termine Colin \ntâlnirile.
– V`d c` istoria se repet`, remarc` el cu sarcasm. Sper c`
n-ai uitat c` ai mai \ntârziat o dat`, când ie[isei \n ora[ cu el.
Acum ce s-a mai \ntâmplat – tot o pan` de cauciuc?
– Adam! explod` ea. Dac` nu m` crezi, spune-mi \n fa]`!
Ridic` sfid`toare b`rbia, prea mândr` ca s`-i arate cât de
mult o r`nise.
– Poate ar fi trebuit s` te m`ri]i cu el, nu cu mine.
– Poate c` da!
Vru s` treac` pe lâng` el, dar Adam o lu` \n bra]e.
– Doamne, Kathleen! Ce se \ntâmpl` cu noi? Nu vreau s`
ne cert`m.
De[i vru s`-i reziste, dorin]a era prea puternic` [i-i ced`.
– Nimic nu merge bine de când m-am \ntors, continu` el,
trecându-i mâna prin p`r. {i e din ce \n ce mai rù. John a luat
cea mai proast` decizie pe care ar fi putut s` o ia \n leg`tur`
cu mine [i Lee. A avut inten]ii bune, dar... [i drumul spre iad
e pavat cu bune inten]ii!
140 CAROLE DEAN
– Nu cred c` e chiar atât de rù.

– Ba da, insist` el. Kathleen, poate ar fi timpul s` ne vedem
de drum.
– Adic`... s` plec`m de aici?
– Da.
R`spunsul lui monosilabic fu mai elocvent decât o sut` de
cuvinte.
– Adam, nu se poate! S` plec`m de la moar` când abia
ne-am mutat? Nikki e atât de fericit` aici...
– Locul unei femei este al`turi de b`rbatul ei, spuse el cu
o voce de o]el.
– Dar Sevenoaks e casa mea [i nu vreau s` plec de aici. {i
e [i casa ta!
– |ncep s` cred c` pre]ul pe care trebuie s`-l pl`tesc ca s`
stau aici este prea mare. Uit`-te la noi! Iar ne cert`m... {i
pentru ce? Pentru Sevenoaks!
– |n]eleg ce vrei s` spui, [opti ea. Dar trebuie s` existe o
alt` cale.
– Eu nu cunosc alt` cale.
|[i trecu degetele prin p`r, cu un gest care-i devenise lui
Kathleen extrem de familiar.
– Hai s` \ncet`m discu]ia [i s` facem o plimbare. Vrei s`
mergem la Deerfield, s`-]i cump`r o \nghe]at`?
Ea accept` oferta de pace, chiar dac` [tia c` subiectul nu
este \ncheiat.
– Cu fri[c` [i alune?
El râse din toat` inima [i o \mbr`]i[`.
– {i un milkshake, dac` vrei.
– O s` m` \ngra[!
– Nu cred... dar, ca s` fim siguri, o s` facem o plimbare

dup` ce mânc`m. O s` sun la conac, s` v`d dac` Nikki poate
s` r`mân` acolo peste noapte.
Reveni \n câteva minute.
– Am vorbit cu Lee [i i-am spus unde mergem, iar el mi-a
promis c` Sondra va avea grij` de feti]`.
Pornir` c`tre Deerfield, evitând amândoi s` discute despre
Lee sau Sevenoaks.
Kathleen alese cea mai mare \nghe]at`, spre amuzamentul
lui Adam.
– Parc` spuneai ceva de o plimbare, \i aminti ea când
terminar`.
– Sigur c` da. Nu ne gr`bim s` ne \ntoarcem \napoi.
Acum câteva zile, ar fi spus „s` ne \ntoarcem acas`", se
gândi ea cu triste]e.
– Totul o s` fie bine, Adam, \l asigur` ea. Te rog, s` nu
plec`m de aici! Ai s` vezi c` lucrurile or s` se rezolve.
|[i strecur` palma \n mâna lui [i se bucur` s` observe c` el
nu evit` atingerea. Ar fi vrut s` \n]eleag` ce se petrece \n
mintea lui, dar nu p`rea dispus s` vorbeasc`.
Se plimbar` \n t`cere pe bulevardul principal, apoi cotir`
pe aleea \ngust` care ducea c`tre parc. Întunericul cuprinsese
ora[ul, singurele lumini]e fiind de la casele din apropiere.
|n fa]a lor ap`ru brusc un b`rbat cu chipul schimonosit de ur`.
– Ca s` vezi! E chiar atotputernicul Adam Deerfield! Te
a[teptam!
Al]i trei b`rba]i ap`rur` din întuneric [i-i înconjurar`.
– Trebuie s`-]i transmitem un mesaj!
Kathleen se sim]i paralizat` de spaim`. Adam \i d`du
drumul la mân` [i o împinse deoparte.
142 CAROLE DEAN
– Pleac` de aici, Kathleen! Întoarce-te la ma[in`.

Ea nu f`cu nici o mi[care.
– Ce vor oamenii `[tia? Ce se întâmpl` aici?
Adam se r`suci c`tre ea [i-i strig`:
– Pentru Dumnezeu, pleac` de aici!
Înainte s` mai rosteasc` un cuvânt, primi un pumn
puternic în stomac. Încerc` s` le ]in` piept, dar patru oamenii
erau prea mult, chiar [i pentru un b`rbat puternic ca Adam. În
cele din urm`, r`mase la p`mânt.
– Nu striga [i nu te duce dup` ajutoare în urm`toarele
cinci minute, o avertiz` unul din b`tù[i pe Kate. {i dac` ai
minte, o s` ai grij` ca b`rbatul tù s` fac` ce i se spune [i s`
nu-[i mai arate mutra prin ora[! Nu cred c` vrei s` r`mâi
v`duv`!
Disp`rur` în întuneric, la fel de repede cum ap`ruser`.
Kathleen îngenunche lâng` Adam.
– Adam, m` auzi? E[ti bine?
Îi era fric` s`-l mi[te, a[a c` decise c` avea nevoie de
ajutoare. Alerg` c`tre cea mai apropiat` cabin` telefonic` [i-l
sun` pe medicul lor de familie. Dup` cele mai lungi zece
minute din via]a ei, Kathleen se întoarse lâng` Adam înso]it`
de doctorul Stevens.
– Adam, eu sunt, Kate. Am venit cu domnul doctor, totul o
s` fie bine!
Doctorul Stevens, un b`rbat rotofei [i chel, cam de
cincizeci de ani, îl examin` [i mormì mul]umit:
– Nu e nimic rupt! Poate câteva coaste fisurate [i câteva
vân`tì, dar nimic mai mult... Trebuie s` pun vreo dou` copci
la tìetura de pe frunte. Au f`cut o treab` bun`, Adam! Câ]i
erau?
– Patru, r`spunse el, încercând s` zâmbeasc`.

– Îi cuno[ti?
– Nu i-am mai v`zut în via]a mea!
– Cred c-o s` po]i s` le dai o descriere poli]i[tilor, dup` ce
mergem la spital.
– F`r` poli]ie [i f`r` spital! anun]` el, sigur pe sine.
– Doar nu-i la[i s` scape!
– Nu v` face]i griji, o s` am grij` s` nu se mai repete! Dar
vreau s-o fac în stilul meu!
– Cred c` ar fi mai bine s` anun]`m poli]ia, interveni
Kathleen.
– Nu m` mai contrazice, Kathleen!
– E[ti la fel de înc`p`]ânat ca întotdeauna, coment`
doctorul Stevens. M` rog, cum vrei tu! Trebuie s` te ducem la
ma[in` [i apoi la cabinetul meu. Nu te obosi s` protestezi,
pentru c` n-ai nici o [ans` s` scapi.
Pe drumul c`tre cas`, Kathleen conduse cu grij` [i opri
ma[ina cât mai aproape de intrare.
– Te ajut imediat, se oferi ea. Poate ar fi fost mai bine s`
trecem pe la conac [i s`-i cerem ajutorul lui Lee. Cum o s`
ajungi în dormitor, la etaj? O s`-i dau un telefon s`...
– Nu! strig` el. Nu avem nevoie de ajutorul nim`nui!
Cople[it` de emo]iile din acea sear`, Kate nu-[i mai putu
st`pâni tremurul mâinilor.
– Kate, îmi pare rù! Nu e vina ta, iubito! Te-ai purtat
minunat [i-]i mul]umesc.
Ea îi zâmbi slab.
– Hai s` încerc`m, spuse el.
Urcatul sc`rilor se dovedi o încercare extrem de grea, dar
pân` la urm` o dep`[ir`. Îl ajut` s` intre în baie, apoi se duse
144 CAROLE DEAN
în dormitor [i se preg`ti pentru culcare. F`r` s`-i dea seama,

alese o c`ma[` de noapte din m`tase albastr`, cu dantel` alb`
la decolteu.
Când intr` în camer` [i o v`zu, Adam trase aer în piept
[i-[i desf`cu bra]ele.
– E[ti atât de frumoas`, Kate! Vino la mine...
Se ghemui la pieptul lui.
– Dac` ]i-ar fi f`cut vreun rù, nu mi-a[ fi iertat-o toat`
via]a. Te iubesc atât de mult... Gata, lini[te[te-te! Important
este c` suntem împreun`!
Suspinele ei încetar`.
– {i eu te iubesc. Mâine n-o s` te ridici din pat, auzi? O
s`-]i aduc micul dejun la pat.
– Crezi c` po]i s` m` controlezi, nu? S-ar putea s` ai
dreptate, râse el. Acum n-am putere nici cât o mâ]`.
Întins` în pat lâng` el, Kathleen sim]i c` toate îndoielile,
grijile [i întreb`rile î[i pierduser` din importan]`. Adam avea
dreptate – nu conta dacât c` erau \mpreun`.
Dar avea s` afle c` acest lucru nu era suficient.
A doua zi, pe când preg`tea cafeaua pentru so]ul ei, se auzi
o b`taie \n u[`. Era Lee, cu o expresie \ntreb`toare pe chip.
– Am auzit ce a p`]it Adam [i am venit s` v`d cum se simte.
Ea \l invit` \n cas`, impresionat` de grija lui fr`]easc`.
– E foarte frumos din partea ta, Lee, spuse ea cu c`ldur`. E
foarte sl`bit acum, dar din fericire, nu a fost grav r`nit. Tocmai
\i duceam o cafea. Vrei s` bei [i tu una?
– Sigur c` da, mul]umesc.
O urm` \n buc`t`rie, privind cu aten]ie \n jurul lui.
– |mi place ce ai f`cut din vechea moar`, remarc` el. N-a[
fi crezut c` poate s` arate atât de bine.
– {i nou` ne place, r`spunse Kathleen simplu.

– Ai idee cine erau tipii de asear`?
Schimbarea brusc` de subiect o lu` pe nepreg`tite [i p`li.
– Nu, [opti ea. Nu i-am v`zut niciodat`, dar n-o s` le uit
chipurile cât voi trì. A fost \ngrozitor, Lee. Iar Adam refuz` s`
mearg` la poli]ie...
– De ce? se r`sti el.
– Nu [tiu. Nu \n]eleg nimic.
Puse ce[tile de cafea [i platoul de fursecuri pe o tav`, iar
Lee se oferi s` o ajute.
– O duc eu.
Urcar` sc`rile c`tre dormitor. Kathleen deschise u[a [i-l
v`zu pe Adam sprijinit de perne. Pentru c` dormise foarte
prost, avea cearc`ne [i era palid, iar pe obrazul stâng avea o
vân`taie urât`.
– Lee a venit s` te vad`, \i spuse ea zâmbind.
}inu u[a deschis` pentru ca fratele lui s` poat` intra \n
camer`. Uitând de r`ni, Adam \ncerc` s` se ridice, dar durerea
\l \mpiedic`.
– Ie[i afar`, Lee!
Uimit`, Kathleen \ncerc` s` protesteze:
– Adam, nu vrea decât...
– Am spus s` ias` afar`!
– Ar fi trebuit s` [tiu c` a[a o s` reac]ionezi, spuse Lee pe
un ton amar. Am crezut c` putem s` ne \mp`c`m, dar nu vrei
s` cedezi deloc. Nu-i a[a, fr`]ioare?
Cu un efort supraomenesc, Adam se ridic` \n capul
oaselor.
– Cum po]i s` fii atât ipocrit? |]i spun pentru ultima oar`:
ie[i afar`! [i s` nu mai vii niciodat`, auzi?
146 CAROLE DEAN
– Nu te teme, n-am s` mai vin. Am s` fac tot posibilul s` uit

c` am un frate.
Ie[i din camer` [i cobor\ \n fug` sc`rile. Kathleen alerg`
dup` el [i-l ajunse din urm` la u[a de la intrare.
– |mi pare rù, Lee! Nu \n]eleg de ce se poart` a[a.
Lee se r`suci c`tre ea.
– Te-am avertizat \n privin]a lui, \]i aminte[ti? Ar fi trebuit
s` m` ascul]i, pentru c` istoria se repet`. Se poart` cu noi doi
a[a cum s-a purtat cu Leslie. {i mie \mi pare rù. D`-mi voie
s`-]i dau un sfat, Kathie. Pleac` de aici cât mai po]i! Dac` ai
nevoie de mine, [tii unde m` g`se[ti.
Dup` plecarea lui, r`mase \n salon câteva minute, apoi
urc` \n dormitor.
– A plecat? \ntreb` Adam.
– Da. {i nu-]i face griji, n-o s` se mai \ntoarc`!
Nu se mai putu st`pâni:
– Adam, de ce te-ai purtat a[a? Voia s` v` \mp`ca]i, n-ai
\n]eles?
– Nu fi atât de naiv`, Kate! Fratele meu juca teatru, iar tu i-ai
c`zut \n capcan`.
Uimit` peste m`sur`, Kathleen se \ntreb` dac` \l cuno[tea
cu adev`rat pe so]ul ei. Care era adev`ratul Adam? Amantul
pasional sau b`rbatul plin de ur`, care nu avea \ncredere \n
nimeni?
– Cred c` ai avut dreptate când mi-ai spus c` trebuie s`
plec`m de la Sevenoaks. Locul `sta ne distruge vie]ile.
– Acum e prea târziu. Nu vreau s` plec, iar lumea s` cread`
c` mi-a fost fric`. Mai ales dup` noaptea trecut`. Nu, Kate!
R`mânem aici.
Capitolul 11
|n urm`toarele zile, Kate avu impresia c` se afl` \ntr-o

\nchisoare, \n ciuda faptului c` iubea atât de mult ferma.
Veni luna septembrie [i, pentru c` Nikki era la [coal`, Kate
avea impresia c` zilele erau interminabile. Adam se \nchisese
\ntr-o lume a lui [i nu mai comunica deloc cu ea.
Nu mai avur` nici o confruntare direct`, pân` \ntr-o zi, la
mijlocul lunii. Kathleen o ajuta pe doamna Hicks s` pun`
mur`turi, a[a c` Adam o conduse la conac, \nainte s` plece la
lucru. Lâng` grajduri era parcat un camion cu sigla „Kingsway
Farm". Lee, \nso]it de un b`rbat necunoscut, ducea de h`]uri
o iap` neagr` – Sea-witch, una dintre cele mai valoroase
exemplare.
Adam, cu o expresie mirat` pe chip, cobor\ din ma[in` [i se
\ndrept` spre ei, iar Kathleen \l urm`.
– Ce se \ntâmpl` aici? \l \ntreb` pe Lee.
Acesta era foarte \ncurcat de apari]ia fratelui sù.
– Credeam c` e[ti la munc` la ora asta!
148 CAROLE DEAN
– A trebuit s` o aduc pe Kate. Spune-mi, ce face]i aici?

– Am primit o ofert` pentru Sea-witch [i am hot`rât s` o
vând.
– E una din cele mai bune iepe ale noastre! Ce ofert` ai
primit?
– Un pre] foarte bun, r`spunse Lee, \ncercând s`-[i
p`streze calmul.
Apoi se \ntoarse spre cel`lalt b`rbat:
– Po]i s-o duci \n camion.
Adam ridic` o mân`.
– A[teapt`! Trebuie s` l`murim ceva. Cât primim pe iap`?
– Fir-ar s` fie, Adam! exclam` el. }i-am spus c` e un pre]
foarte bun. Nu e de-ajuns? Chiar trebuie s`-]i dau socoteal`
pentru orice detaliu?
– |n cazul `sta, da.
Kathleen sesiz` \ncordarea de pe chipul lui Adam [i tonul
sù dur. De ce trebuia s`-i vorbeasc` a[a fratelui sù?
– Adam...
Dar el i-o retez`:
– Nu te b`ga, Kathleen! Vino, Lee. Vreau s` [tiu care e
pre]ul iepei, pentru c` altfel nu urc` \n camion!
– E[ti un dictator nenorocit! strig` Lee. De ce trebuie s`
controlezi totul? Ui]i c` am condus \ntreaga ferm` timp de trei
ani, dup` ce Leslie...
– Taci din gur`! Ce leg`tur` are Leslie cu asta? Nu mai vorbi
de ea. {i am v`zut eu cum ai condus ferma – am consultat
registrele.
Lee p`li.
– Ce-ai cùtat s` te ui]i \n registre? Chiar n-ai \ncredere \n
mine?
– Nu, de ce a[ avea? Dar nu \ncerca s` schimbi subiectul.

Vreau s` v`d contractul de vânzare al iepei.
– Nu! M`car acum \ncearc` s` ai \ncredere, frate.
– E prea târziu pentru asta, Lee. Dac` nu v`d contractul,
n-o s` aib` loc nici o vânzare.
Se \ntoarse c`tre b`rbatul care urm`rea lini[tit discu]ia.
– Po]i s-o duci \napoi \n box`. Animalul nu pleac` nicìeri.
Kathleen sim]i nevoia s` intervin`:
– Nu po]i s` faci asta, Adam.
– }i-am spus s` nu te amesteci, Kate. E decizia mea, nu a ta
[i nici a lui Lee.
Ura se citi \n ochii lui Lee.
– Oare e mai bine s` fii m`ritat` cu un dictator decât s`-l ai
ca frate? Pentru ultima dat`, las`-m` s` fac a[a cum vreau eu!
Adam repet`, f`r` s` ia \n seama rug`mintea lui:
– Arat`-mi contractul, Lee! Ne vedem \n birou peste zece
minute.
|nfrânt, Lee se r`suci pe c`lcâie [i se \ndrept` spre cas`.
Adam se uit` c`tre so]ia lui.
– Cred c` doamna Hicks se \ntreab` de ce n-ai ajuns. Ar fi
mai bine s` te duci la ea.
– Deci, ai ajuns s`-mi spui [i mie ce s` fac, strig` ea.
– Kate, nu \ncepe!
– De ce nu? Se pare c` ui]i c` [i eu sunt proprietar la
Sevenoaks. N-am nici un cuvânt de spus?
– Ai dreptate, dar...
– |ntotdeauna e un "dar", nu-i a[a, Adam Deerfield?
– Vroiam s` spun c` aceasta nu e o [edin]` a comitetului
director, replic` el, la fel de sup`rat. Acum e valabil ce spun
eu, clar?
150 CAROLE DEAN
– Lee are dreptate. Chiar e[ti un dictator [i nu cred c`-mi

place s` fiu m`ritat` cu un asemenea om.
Adam o privi ca pe o strìn`.
– Asta e problema de fapt, nu-i a[a? Se pare c` la Sevenoaks
dragostea e tare greu de g`sit.
Plec` brusc, l`sând-o singur`.
|n urm`toarele zile, Kate regret` c` \i vorbise atât de dur lui
Adam. So]ul ei o trata acum cu polite]e, dar singura persoan`
de care era apropiat r`m`sese Nikki.
Spre sfâr[itul lunii, lu` hot`rârea s`-i invite pe John [i
Sondra la cin`. Se preg`ti zile \n [ir pentru acea sear` [i se
bucur` s` observe c` [i Adam f`cea eforturi ca totul s` ias`
bine. Mai mult, p`rea s` se apropie din ce \n ce mai mult de
ea, ca la \nceputul c`sniciei.
Cea care stric` seara fu, ca de obicei, Sondra. Profitând de
faptul c` feti]a fusese dus` la culcare, \ncepu s` pun` \ntreb`ri
despre ea.
– Cum se descurc` Nikki la [coal`? S-a acomodat? A \nceput
s` vorbeasc`?
– Totul e-n regul`, r`spunse Kathleen. Dar, din p`cate,
r`spunsul la ultima \ntrebare este nu.
– Nici un cuvânt?
– Nu, recunoscu ea , stânjenit`.
– Cred c` are nevoie de o [coal` special`. Am o prieten`
care e directoarea unei astfel de [coli [i care mi-a trimis o
bro[ur`.
Cùt` \n geant` [i i-o d`du lui Kathleen.
– Poftim!
Kathleen r`sfoi bro[ura, \n timp ce Sondra \ncerca s`-l
conving` pe Adam:
– Harbour Lodge e o [coal` foarte bun`. Este exact ce-i

trebuie lui Nikki.
– Nu!
– Poate ar trebui s` ne gândim, totu[i, spuse \ncet
Kathleen. Au foarte multe facilit`]i, profesori bine instrui]i,
internat...
– Nu, Kathleen, repet` el mai dur. Am jurat s` n-o trimit de
acas` [i vreau s`-mi respect promisiunea.
– Dar ar veni acas` la fiecare sfâr[it de s`pt`mân`...
– Kate, ai uitat cum au fost anii pe care i-ai petrecut la
internat, \n Halifax? {i atunci erai adolescent`! Cum crezi c`
s-ar sim]i Nikki printre strìni?
– Prostii! interveni Sondra. Kathleen era mult prea
sensibil`, iar timpul petrecut departe de cas` a ajutat-o s` se
maturizeze. Un an sau doi la Harbour Lodge va face minuni
pentru Nikki!
F`r` s` se gândeasc` prea mult, Kathleen \ncepu s`
g`seasc` argumente \n favoarea plec`rii feti]ei la internat.
– Po]i s` refuzi, Adam, dar gânde[te-te c` \n ultimele
dou` luni Nikki a trìt \ntr-un mediu sigur [i plin de
afec]iune. Cu toate astea, n-a scos nici un cuvânt [i m`
\nspìmânt` gândul c` nu va mai vorbi niciodat`. Are nevoie
de ajutor specializat.
– Am crezut c` m`car tu, Kate, o s` fii de partea mea. Am
crezut c` m` \n]elegi, dar v`d c` m-am \n[elat. Discu]ia e
\ncheiat`! Nikki n-o s` plece nicìeri, orice s-ar \ntâmpla. {i s`
[tii, Sondra, c` nu-mi place amestecul tù. Nikki e copilul
meu, nu al tù.
Dup` plecarea musafirilor, Kathleen se duse \n buc`t`rie [i
a[tept` ca el s` vin` [i s` discute despre seara petrecut`. Dar
152 CAROLE DEAN
acest lucru nu se \ntâmpl`. |l cùt` pe Adam prin cas`, apoi

ie[i \n curte, dar nu era de g`sit. Se duse \n dormitor, dar nu
reu[i s` adoarm` din pricina grijilor.
La un moment dat, zgomotul u[ii de la intrare o f`cu s`
tresar`. Alerg` \n capul sc`rilor:
– Adam, tu e[ti?
– Dar cine credeai? r`spunse el scurt.
Bucuria c` \l v`zu acas` teaf`r fu \nlocuit` de furie.
– Unde ai fost?
– S` m` plimb.
– {i nu te-ai gândit c` a[ fi vrut s` [tiu unde e[ti?
El \ncepu s` urce sc`rile.
– S` fiu sincer, nu.
– Dar unde ai stat atâta timp? Ce-ai f`cut?
– Nu-mi spune c` trebuie s`-]i dau socoteal` pentru fiecare
minut din timpul meu!
– Adam, sunt so]ia ta! explod` ea cu pumnii strân[i. Am
dreptul s` [tiu unde-]i petreci timpul!
Pentru nimic \n lume n-ar fi recunoscut cât de \ngrijorat`
fusese din cauza lui.
– Nu prea mai [tiu care sunt drepturile so]iei mele. Nu
e[ti prea fericit` \n postura asta, nu-i a[a, Kate? Iar dup`
purtarea din seara asta, \n]eleg c` nu m` mai pot baza pe
loialitatea ta.
– La ce te referi?
– La Nikki. Am crezut c` o s` fii de partea mea, dar te-ai
aliat cu Sondra. Cum v` pute]i gândi s` trimite]i copilul la sute
de kilometri, departe de to]i cei pe care-i cunoa[te?
– {i dac` st` aici? La ce-i folose[te? Problema e c` tu nu vrei
s` accep]i p`rerea altcuiva.
– Nu-i adev`rat!
– Ba da!
Toate resentimentele adunate de s`pt`mâni \ntregi
erupser` \n acel moment.
– Uit`-te la modul cum \l tratezi pe Lee! A venit s` te vad`
dup` noaptea \n care ai fost b`tut, dar tu l-ai dat afar`. Are
dreptul s` ia decizii \n privin]a fermei, dar \l faci de râs \n fa]a
cump`r`torului. Tu e[ti [eful, iar ceilal]i trebuie s` ]i se
supun`... M-am s`turat!
Trase aer \n piept [i continu`:
– }i-ai distrus orice [ans` de \mp`care cu Lee, \i refuzi lui
Nikki ocazia de a se vindeca, iar pe mine m` tratezi de parc`
a[ fi un obiect. A fi so]ie nu \nseamn` numai a face curat, a g`ti
[i a avea grij` de copilul tù!
– Dac` e[ti atât de priceput`, spune-mi ce mai \nseamn`
c`snicia.
Ea ezit` câteva secunde.
– C`snicia \nseamn` s` ]ii la cel`lalt mai mult decât la tine.
Dar tu n-ai \nv`]at asta, Adam. Vrei s` conduci via]a celui de
lâng` tine? A[a i-ai f`cut [i lui Leslie? Poate c` ea nu a avut
curajul s` te \nfrunte... [i ai devorat-o.
Adam se apropie [i o strânse cu putere de bra]e.
– Tic`loaso! Crezi c` ai \n]eles tot?
Abia atunci \[i d`du seama Kathleen de ce spusese.
– Iart`-m`, Adam! murmur` ea. |mi pare rù, dar...
– Las` scuzele, Kate! Nu m` intereseaz`. Am auzit foarte
clar ce ai avut de spus.
O lu` \n bra]e, f`r` s` ]in` cont de protestele ei [i o duse \n
dormitor. Ceea ce urm` nu avu nici o leg`tur` cu dragostea
lor romantic` de la \nceput.
154 CAROLE DEAN
***
Kathleen auzi trântindu-se u[a de la intrare.

– Nikki? Te-ai fâ]âit toat` diminea]a pe u[a aia. Vrei ceva?
Auzi pa[i apropiindu-se de buc`t`rie.
– Vino \ncoace, Nikki! Vrei s` mergem...
Tres`ri când \l v`zu pe Lee intrând in buc`t`rie. Mirosea
puternic a alcool [i avea o privire amenin]`toare.
– Lee! M-ai speriat! Ce cau]i aici? Adam nu e acas`, e la...
– Nu pe Adam vreau s`-l v`d, Kathleen. Eu am venit s`
discut cu tine. Chiar e mai bine c` nu e Adam acas`.
Nu vroia s` discute cu el [i nu [tia cum s` i-o spun`.
– Te rog, Lee! Am treab`. Trebuie s` v`d ce face Nikki.
– Nu-]i mai bate capul cu ea. Avem lucruri mai importante
de discutat.
|ncerc` s` treac` pe lâng` el, dar Lee o prinse de
\ncheietura mâinii.
– M` doare! D`-mi drumul!
El o eliber` brusc.
– |mi pare rù, nu mi-am dat seama. Vreau s` vorbesc cu
tine, Kathleen. E foarte important!
– Bine, dar...
– Hai, nu sunt eu fratele tù?
O \mpinse \n salon [i o sili s` stea lâng` el, pe canapea.
P`rea s` nu observe c` se \nfiora dezgustat` ori de câte ori o
atingea.
– Ce vrei de la mine, Lee?
– Adam nu mai are nevoie de tine, nu-i a[a?
– Nu ai nici un drept s` vii aici [i s`-mi vorbe[ti a[a!
– Las` bravada, Kathleen. Am [i eu ochi [i v`d ce se

\ntâmpl`. Pentru c` a primit ce-a vrut, adic` ferma, te trateaz`
cu acela[i dispre] ca pe noi to]i.
Privirea lui era plin` de ur`.
– Ar fi trebuit s`-l opresc, dar n-am fost suficient de
puternic ca s` m` opun.
F`cu o scurt` pauz`, cu ochii la Kathleen.
– M` rog... eu venisem s` te rog s` m` aju]i s` salvez
Sevenoaks. {tiu cât de mult iube[ti ferma [i trebuie s` lupt`m
\mpreun` ca s-o salv`m.
Ea cl`tin` din cap.
– Nu \n]eleg nimic. De cine s-o salv`m?
– De Adam, bine\n]eles! |]i cer ajutorul ca s` \mpiedic`m
un om nemilos s` ob]in` ce vrea. E \nnebunit dup` putere. A
venit aici ca s` câ[tige Sevenoaks, iar acum o s`-]i fac` [i ]ie ce
i-a f`cut lui Leslie.
Vorbea \ntr-una, amestecând vorbele [i ideile.
– A dorit-o pe Leslie numai pentru c` era femeia mea. A[a
s-a \ntâmplat [i cu Sevenoaks. Nu-i ajungea o treime, a vrut s`
aib` totul. Trebuie s`-l oprim acum, o dat` pentru totdeauna!
Vreau s`-mi cedezi mie partea ta de ferm`. Numai a[a poate fi
oprit... [i e legal, s` [tii.
Kathleen cl`tin` din cap.
– Nu pot s`-i fac a[a ceva. Oricare ar fi motivele pentru care
s-a c`s`torit cu mine, nu pot s` uit c` sunt so]ia lui. |l iubesc
prea mult, Lee.
Se ridic` [i se apropie de fereastra ce d`dea spre iaz. |n
dep`rtare \l putea vedea pe Adam [i se calm` brusc.
– Cred c` ar fi mai bine s` pleci, Lee. Nu mai avem ce
discuta.
156 CAROLE DEAN
– |l iube[ti?! Cum po]i s`-l iube[ti când [tii c` s-a \nsurat cu

tine pentru p`mânt?
Veni lâng` ea, negru la fa]` de furie.
– De când m` [tiu, a ob]inut ce a vrut. Dar eu am s`-l
opresc!
Scoase câteva hârtii mototolite din buzunarul de la piept.
– Vreau s` semnezi astea. Acum, Kathleen!
|i vâr\ un pix \n mân` [i o trase c`tre mas`. Ea se smuci [i
se dep`rt` de el.
– N-o s` semnez nimic, Lee. |]i pierzi vremea. Pleac` din
casa mea!
Kathleen nu se a[tepta la o asemenea reac]ie din partea lui.
O plesni cu putere peste fa]`, iar ea \[i pierdu echilibrul [i
c`zu pe canapea.
– Ba o s` semnezi, se r`sti el tr`gând-o \n picioare. Conduc
ferma asta de trei ani [i nu vreau s` renun] la ea \n favoarea lui
Adam. Semneaz`!
Ea nu se gândea decât la evadare. Trebuia s` ajung` la
Adam! Dintr-o dat`, o lu` la fug` c`tre u[` [i ie[i din cas`. Pe
aleea care ducea spre iaz, auzi pa[ii lui Lee \n spatele ei.
– Adam, strig` ea din toate puterile. Ajut`-m`! te rog,
ajut`-m`!
Se \mpiedic` [i c`zu, iar Lee se n`pusti asupra ei [i o ridic`.
– Treci \napoi \n cas`! Avem o afacere de terminat.
Kathleen o v`zu pe Nikki care \i privea nemi[cat`.
– Nikki! strig` ea. Adu-l pe Adam acas`! Repede, adu-l
acas`!
Lee \i puse mâna la gur` [i o \mbrânci \nùntru.
– O s` semnezi, Kathleen! Ferma e a mea [i am muncit din
greu pentru ea. Dup` moartea lui Leslie, mi-a picat \n bra]e ca
un cadou. Bietul Adam... era atât de distrus dup` moartea

iubitei sale so]ii... biletul de sinuciga[ a fost o idee genial`, nu
crezi?
Palid`, Kathleen se lupt` s`-[i recapete echilibrul.
– Ce vrei s` spui? Tu ai scris biletul?
– Nu, l-a scris chiar ea, dar nu ca s`-[i anun]e sinuciderea.
Era biletul prin care \mi spunea c` m` p`r`se[te pentru c` nu
mai suport` situa]ia.
Se apropie amenin]`tor de ea.
– Leslie m-a iubit pe mine, nu pe el! Dar el mi-a furat-o...
dup` ce s-au c`s`torit, eu [i Leslie am fost \n continuare
\mpreun`. Cât de des se putea, f`r` s`-i d`m de b`nuit lui
Adam... am fi putut s-o ]inem a[a la nesfâr[it, dar ea a \nceput
s` se simt` vinovat` pentru ceea ce-i f`cea so]ului ei. Ce s`
spun... Bietul Adam, cel care trìa cu femeia mea, \n casa mea!
Leslie n-a vrut s` se sinucid`. A vrut s`-i m`rturiseasc` totul,
dup` care s` divor]eze [i s` m` p`r`seasc` [i pe mine. Ne-am
certat [i a vrut s` fug` de mine. Ma[ina... frânele... ceva n-a
func]ionat [i a avut accident.
Lee b`tu cu pumnul \n mas`.
– El a omorât-o...
– Cum po]i s` spui a[a ceva? {tii c` s-a purtat frumos cu ea,
a luat-o de nevast` atunci când tu ai refuzat s` faci acest lucru.
De[i [tiai c` e \ns`rcinat` cu copilul tù...
– Da, dar a n`scut copilul meu? Nu, l-a n`scut pe al lui! {i
Leslie a ajuns s`-[i iubeasc` feti]a mai mult decât pe mine.
Kathleen sim]i nevoia s` se sprijine de un scaun.
– Ce anume a v`zut Nikki \n noaptea aceea? Cât de
multe [tie?
158 CAROLE DEAN
– |]i spun un singur lucru – copilul `la poate s` vorbeasc`.

Ai v`zut cum se poart` \n preajma mea? El a \nv`]at-o, ca s` m`
enerveze pe mine. M` cred prost? Mi-am dat seama ce
urm`resc... Fata era \n cas` \n seara \n care m-am certat cu
Leslie. M-a v`zut când am lovit-o [i apoi a v`zut-o pe mama ei
fugind de mine. De mine! Adam a f`cut-o s` se team` de
mine...
– Dumnezeule! Nikki a v`zut a[a ceva? {i cum te-ai a[tepta
s` se poarte fa]` de tine? |]i dai seama ce i-ai f`cut acelui
copil?
El continu` s` se \nvârteasc` prin camer`.
– Dar copilul [tie! Iar Adam merit` tot ce a primit ca
pedeaps` pentru tot ce mi-a furat.
Se \ntoarse [i o privi pe Kathleen cu ochi de ghea]`.
– Eu i-am incendiat casa. Eu i-am distrus scrisorile pe care
i le-a trimis lui John. Eu am \mpr`[tiat toate zvonurile, pentru
ca nimeni s` nu uite ce i-a f`cut so]iei sale. Eu am angajat
b`tù[ii din Deerfield, ca s`-l conving s` plece. |n loc de asta,
el s-a hot`rât s` r`mân`!
– Ai f`cut a[a ceva? \ntreb` ea, oripilat`. Oamenii aia ar fi
putut s`-l omoare!
– Poate ar fi fost mai bine s` m` fi omorât!
Vocea puternic` a lui Adam umplu \nc`perea. Era
transpirat, semn c` venise \n fug`.
– Ce dracu' cau]i aici, Lee?
Uimit de apari]ia lui, Lee o strânse [i mai tare de mân` pe
Kathleen [i o \n[f`c` de p`r.
– Adam, spune-i s` m` lase \n pace. Nu vreau s` semnez!
El se apropie amenin]`tor.
– Dac` mai faci un pas, nevasta ta o s` aib` de suferit. N-am

nevoie decât de o semn`tur` de la ea.
Kathleen refuz` pixul pe care i-l \ntindea.
– Nu semnez nimic!
O lovi din nou peste fa]`, iar for]a loviturii o f`cu s`-[i
piard` echilibrul [i s` cad`, lovindu-se de col]ul [emineului.
Ultimul lucru pe care \l \nregistr` fu silueta lui Adam
n`pustindu-se asupra lui Lee.
***
Kathleen deschise ochii.

– Adam... [opti ea.
El s`ri din scaun [i se apropie, luând-o de mân`.
– Draga mea Kate, mul]umesc lui Dumnezeu! O s`-]i revii...
a[a cum [i-a revenit [i Nikki. Acum doarme, dar toat` dup`-
amiaza [i-a petrecut-o vorbind cu John. Doctorii au avut
dreptate când au spus c`-[i va reveni dintr-o dat`. Dar regret
c` a fost nevoie s` treci prin a[a ceva...
– Am avut un co[mar \ngrozitor. Am crezut c` o s` m`
p`r`se[ti...
Adam \[i sprijini fruntea pe pieptul ei.
– N-ai de ce s`-]i faci griji, scumpa mea Kate. |n sfâr[it,
suntem lini[ti]i la noi acas`! Te iubesc...
Sfâr[it

Carole Dean - Secrete Bine Ascunse PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Carole Dean - Secrete Bine Ascunse PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Pe malul râului p`[tea un cal alb. Era neîn[euat, iar

Dup` ani de colindat [i explorat, cuno[tea fiecare copac de

– Kate? \ntreb` el, r`gu[it. Chiar tu e[ti?

– Bun`, Nikki, spuse ea, blând.

În]elese cât era de r`nit, dac` vorbea despre plecare la

– Nikki r`mâne cu mine, anun]` el pe un ton de o]el.

Kate se opri o clip` pe malul abrupt, locul ei preferat din

– Nu e o glum` bun`! se r`sti el.

Kathleen sim]i din nou c` inima îi bate cu putere. Dar, mai

– Nu face pe nevinovata, Kate. {tii foarte bine despre ce vorbesc!

impresioni[ti, podelele erau acoperite cu parchet de stejar, iar

– Adam! Fiule... Dac` ai [ti cât de mult am a[teptat

camera ta? }i-am p`strat camera preg`tit`, pentru c` am [tiut

– Nu-]i aminte[ti c` mereu întârziam la cin`? Se pare c` nu

– Mai vrei desert? Doamna Hicks face întotdeauna mai

– Probleme? repet` ea, impacientat`. Despre ce naiba vorbe[ti?

– Eu, spre exemplu, a[ vrea s` aflu r`spunsurile la câteva

via]`. Într-o sear`, fusese la o petrecere [i voise s` le

frumos [i de afectuos cu fiica lui, încât fu impresionat`. Dar nu

– Hai, domni[oar`! E timpul s` te culci!

Privi c`tre Kathleen, care st`tea pe un fotoliu, cu picioarele

– Dup` cum [ti]i, am plecat direct la Edmonton...

– N-am primit nici acea scrisoare! Dac` a[ fi [tiut c` mi-ai

– Nu mai este atât de viguros cum îl [tiai, Adam, spuse ea.

– Nu-]i dai seama cât de frumoas` [i atr`g`toare e[ti, nu-i

Razele soarelui b`teau u[or în geamul de la camera lui

Sandy începu s` urce dealul [i, înainte s`-[i dea seama,

– Era [i timpul, Kate! Tare mult mi-a[ dori s` fii mai

– }i-l aminte[ti pe Colin Draper, nu, Adam? Acum e un

– Atunci, sunt sigur` c` vei fi încântat s` afli c` înc` e

– Adam, e[ti fiul meu [i te iubesc foarte mult. Sunt fericit

– Dar va r`mâne aici, Sondra! {i nu mai pleac`... Acum, c`

– Adam, ce-ai vrut s` spui mai devreme? \l întreb` ea, în

Kathleen r`mase singur` [i nemi[cat`. Lacrimile \i ardeau

Când ajunse \n fa]a ei, se opri [i privi nostalgic`

Kathleen nu mai v`zuse niciodat` atâta groaz` \n ochii unui

plec, \nc` o dat`, din Sevenoaks. În plus, Nikki are nevoie de

– Ce naiba e cu tine, Lee?

Adam veni lâng` ea, \i ridic` cu un deget b`rbia [i o privi

La auzul acestui nume, feti]a tres`ri [i se ghemui la pieptul lui.

Kathleen se mai \ntâlni cu Adam abia dup` dou`

Gata, o spusese. Acum a[tepta ner`bd`toare reac]ia lui, dar

Surprins`, Kathleen se \ntoarse brusc spre Adam, apoi o

– Dar, ce s-a \ntâmplat, Adam? \ncerc` ea.

– Ei, Kate? Credeai c` e[ti experta \n c`l`rie? Parc` nu mai e[ti

Nikki \i urm`rea cu pl`cere [i se amuza v`zând-o pe

Dintr-o singur` mi[care, el veni atât de aproape c` \i putea

– Parc` au trecut sute de ani de când n-am mai f`cut a[a

– ~``... a, da! Nu-mi d`deam seama la ce te referi.

– Ce vrei s` spui, Colin? Nu \n]eleg. {tii la fel de bine ca [i

– M-am s`turat s` tot aud aluzii despre ce s-a \ntâmplat

– Tot tu m-ai \nv`]at [i pe mine, \]i mai aduci aminte?

– Totu[i, \mi va face [i mai mult` pl`cere atunci când te voi

Era foarte târziu când Kathleen se duse în bibliotec`,

– N-nu [tiu, se bâlbâi ea. Dar a fost un lucru îngrozitor! Iar

– Da, Kathleen. Adev`rul este c` nu [tii totul despre noi.

copil`rie – nici bunuri, nici dragostea p`rin]ilor. Îi iubesc pe

– John, poveste[te-mi despre Leslie. Nimeni nu mai vorbe[te

– Se pare c` Leslie, într-un moment de disperare, i-a spus

întreb de ce nu mi s-a spus nimic despre acest subiect. De

Kathleen avu un somn foarte agitat. Când se trezi, se sim]i

acea dubl` tragedie – un accident de ma[in` [i un