Explorați Cărți electronice
Categorii
Explorați Cărți audio
Categorii
Explorați Reviste
Categorii
Explorați Documente
Categorii
SUPORT DE CURS
BASCHET
CURSUL 2.
Baschetul este un joc sportiv de echipă, care se desfășoară în sala sau în aer
liber, pe un teren dreptunghiular cu dimensiunile de 30/15 m , prevăzut la fiecare
capăt cu un coș. Jocul se dispută între două echipe formate din 5 jucători și are o
durată de patru reprize a 10 minute de joc.
Jocul constă din acțiuni tehnico - tactice individuale și colective efectuate de
atacanți împotriva unor acțiuni identice ale aparatorilor, cu scopul de a arunca
mingea la coș și de a înscrie puncte în favoarea echipei lor.
Jocul de baschet poate fi practicat de copii și tineri de ambele sexe, juniori și
junioare, seniori și senioare.
Principalele caracteristici ale jocului de baschet sunt:
Dinamism și rapiditate. Specifică tuturor jocurilor sportive - dinamismul
-această caracteristică este și mai evidenta în baschet datorită bogației de acțiuni în
mod necesar diversificate, cu aspecte de unicat, de la o faza la alta a meciului. Dar
această bogație de acțiuni se desfășoară într-un tempo foarte rapid, cu participarea
simultană aproape a tuturor jucatorilor, ceea ce produce mare satisfacție acestora,
imprimând totodată și o notă de mare spectaculozitate.
Aciclitate tehnica și complexitate tehnico - tactică. Caracteristica de
aciclitate, de solicitare la mișcări independente, dar coordinate, concretizate în
stucturi de procedee tehnico - tactice de la cele mai simple până la cele mai
complexe. Se poate afirma că baschetul este jocul sportiv cu cel mai bogat fond de
procedee tehnico-tactice, ceea ce stimulează dezvoltarea continuă atât a jocului dar
și a măiestriei sportive, inclusiv a celor mai buni jucători. Totodată, acest fond
tehnico - tactic atât de bogat și mereu în curs de amplificare oferă vaste posibilități
de adaptare a tehnicii și tacticii la particularitățile individuale ale fiecărui jucător.
Tendința de universalism thenico - tactic. Participarea, teoretic egală și în
permanență, a tuturor componenților echipei, atât la fazele de atac, cât și la cele de
aparare stimulează multilateralitatea pregătirii fiecărui jucător și implicit măiestria.
Specializarea pe posturi intervine cu un fond suplimentar de deprinderi și priceperi
tehnico - tactice care se grefează pe baza de pregătire multilaterală necesitată de
specificul jocului care obligă pe fiecare component al unei echipe să acționeze - cu
o frecvență mai mare sau mai mică - pe toate posturile și în toate zonele de atac și
apărare.
Accesibilitate organizatorică. Necesitând pentru practicarea jocului
formații cu un număr destul de redus de jucători ( numai 5 ) , în comparație cu alte
jocuri, și faptul că se poate juca atât în săli, cât și în aer liber, pe terenuri care
necesită suprafețe relative mici, evidențiază această caracteristică a accesibilității.
Adaugându-se simplitatea echipamentului ca și posibilitate de a practica și sub
forme simplificate in formații reduse ( 3x3, de exemplu ) , această caracteristică a
accesibilității este și mai evidentă, motiv pentru care este preferat de copii și tineri.
Teorie dezvoltată. Prin conținutul său mereu susceptibil de organizare și
perfecționare - individuală și colectivă - până la limitele subtilității, baschetul se
pretează la studio, pregătirea teoretică devenind astfel o necesitate nu numai pentru
antrenori, dar și pt jucători. In acest cadru, initiativa creatoare a antrenorilor și
jucătorilor s-a concretizat și se concretizează, studiul permanent, inclusiv al
propriei prestații ( nu doar a adversarilor ) și în soluții originale ( pe fondul unei
experiente ample cuprinsă în manuale și alte lucrări ) exprimate în planuri tactice
distincte, de la meci la meci, în metode de antrenament, precum și articole și
lucrări de specialitate.
Valoarea educativă. Reprezintă una din cele mai importante caracteristici.
Baschetul ca joc sportiv este un mijloc al educatiei fizice, contribuind la rezolvarea
sarcinilor generale ale acesteia. Practicarea baschetului asigură într-o măsură
remarcabilă dezvoltarea multilaterală a întregii personalitați a sportivului, formarea
conștiinței și a calitaților morale, a trăsăturilor pozitive de vointă. Dintre calitățile
specifice enumerăm influențele pozitive asupra dezvoltării:
- multilaterale a individului
- activității mintale
- rapidității în găndire și în luarea deciziilor
- atenției distributive, a spiritului de prevedere și anticipare a acțiunilor
adversarilor și coechipierilor
- calității morale și de voința cum ar fi: dârzenie, combativitatea organizată și
subcontrolul rațiunii, atașament și dragoste pentru culorile echipei, stimă și respect
reciproc și stăpânire de sine.
CURSUL 3.
CURSUL 4
ÎN ATAC:
Fara minge:
- poziția fundamentală
- deplasările
- schimbarea de direcție
- săriturile
Cu minge:
- ținerea, prinderea și pasarea mingii
- driblingul
- oprirea
- pivotarea
- aruncarea la coș
ÎN APĂRARE:
- poziția fundamentală
- deplasările specifice
- jocul de picioare și lucrul de brațe
- pirueta
- schimbările de direcție
- săriturile
METODA ÎNVĂȚĂRII TEHNICII DE BASCHET
PREGĂTIREA TEORETICĂ
Explicație
- definiție
- componente
- poziție inițială
- lucrul propriu-zis al segmentelor
- poziția finală
- caracteristici de execuție
- greșeli frecvente
- utilizare tactică
Demonstrație
- kinograme
- film video
- ilustrații foto
PREGĂTIREA PRACTICĂ
CURSUL 5
POZIȚIA FUNDAMENTALĂ
GREȘELI FRECVENTE
- depărtarea exagerată a picioarelor sau apropierea lor, care
influentează nefavorabil echilibrul corpului
- atitudinea rigidă în special a trunchiului
- centrul de greutate prea puțin coborât, datorită îndoirii insuficiente a
articulațiilor genunchilor și gleznelor
- repartizarea inegală a greutații pe picioare
UTILIZAREA ÎN JOC
Poziția fundamentală va fi menținută permanent în teren în timpul jocului.
Se deosebesc trei poziții: înaltă, medie, joasă, în funcție de caracteristicile de
execuție ale procedeului tehnic ( în atac ) sau de natura marcajului ( în apărare ).
DEPLASĂRILE
ALERGAREA
PASUL ADĂUGAT
GREȘELI FRECVENTE
- picioarele se încrucișează în timpul deplasării laterale
- se fac sărituri în timpul deplasării
- piciorul din urmă îl depașește pe cel din față
UTILIZAREA TACTICĂ
Este caracteristic jocului apărătorului în acțiunile de marcaj ale jucătorilor cu
și fără minge.
SCHIMBAREA DE DIRECȚIE
Se poate executa:
- cu frănare pe ambele picioare
- cu frănare pe un picior
Schimbare de direcție cu frânare pe ambele picioare
Din alergare, jucatorul printr-o ușoară săritură înainte, așează simultan pe sol
ambele tălpi, paralele, apropiate, cu vârfurile orientate pe noua direcție. Corpul se
ghemuiește și se înclină oblic înainte spre interiorul viitoarei direcții de deplasare.
Se răsucește apoi brusc trunchiul în noua direcție după care se trece în alergare
normală. Pornirea se face cu piciorul din interiorul ocolirii.
GREȘELI FRECVENTE
- tălpile nu se orientează în momentul frânării cu vârfurile spre noua
direcție, executându-se “ocolire” în loc de “frânare”
- nu se împinge energic cu piciorul din afară, întarziindu-se plecarea
pe noua direcție
- centrul de greutate nu se proiectează suficient în interiorul ocolirii,
fapt care determină dezechilibrări
UTILIZARE TACTICĂ
Este un element specific atacanților, în scopul realizarii demarcajului,
patruderilor, precum și ca fente, mai ales de “ieșire la minge”.
SĂRITURILE
Sunt prezente aproape în toate situațiile din joc, în apărare cât și în atac.
Ceea ce caracterizează jocul modern de baschet este creșterea frecvenței săriturilor
în atac și apărare, ca urmare a măririi luptei sub panou pentru intrarea în posesia
mingii, cât și a folosirii cu precădere a aruncării la coș din săritură, ca procedeu de
bază. Ele implică o notă de dificultate în plus în tehnica baschetului, dar în egală
masură o notă atletică, spectaculoasă și aplicativă jocului.
PIRUETA
Este o pivotare fără minge,în care piciorul pe care se face întoarcerea poate
fi ridicat în timpul execuției.Se poate executa de pe loc sau din deplasare.poza 332-
334
UTILIZARE TACTICĂ
Se folosește atât de către apărători în timpul efectuării marcajului cât și de
atacanți pentru a se demarca sau la efectuarea ieșirii din blocaj,ca procedeu de
schimbare a direcției.
CURSUL 6
ȚINEREA MINGII
Ținerea mingii este primul element din tehnica manevrării mingii în jocul de
baschet și stă la baza execuției tuturor procedeelor tehnice cu mingea, cu el
începând concret învățarea jocului de baschet.poza nr 6 Învățarea unei țineri
corecte a mingii asigură un bun control al acesteia, o bună și eficace manevrare și
desfășurare ulterioară corectă a procedeului care va urma. O ținere incorectă
generează greșeli de execuție, micșorează eficacitatea, îngreunează protecția și
transmiterea mingii.
Ținerea mingii este de două feluri:
- cu două mâini
- cu o mână
PRINDEREA MINGII
Este procedeul cel mai sigur, ușor de executat și des utilizat în joc. Din
poziția fundamentală, jucătorul întinde brațele întâmpinând mingea cu palmele
orientate spre înainte, degetele fiind răsfirate. Primul contact cu mingea se face cu
degetele arătătoare, medii și police, care încep amortizarea. Palmele lasă mingea să
intre în cupa formată, iar amotizarea se continuă din articulația pumnului și a
brațului. În timpul amortizării se intră în priză normală. În funcție de intensitatea
cu care vine mingea, amortizarea se va face pe distanță mai mare sau mai mică. În
acest procedeu de prindere, degetele mari au rol important, deoarece nu lasă ca
mingea sa treacă printre palme.
CURSUL 7
PASAREA MINGII
GREȘELI FRECVENTE
- brațele prea îndoite, mingea fiind ținuta la ceafă
- coatele prea depărtate
- tinerea greșită a mingii
- mingea nu este pasată în dreptul pieptului
GREȘELI FRECVENTE
- jucătorul execută o împingere a mingii, mișcare asemanatoare
aruncării greutății
- jucătorul execută o rasucire din antebraț și palmă, în timpul pasei
- pierderea controlului asupra mingii, în ținerea echilibrată și în faza
finală de pasare
- nu se trece greutatea pe piciorul din față, ci se apleacă numai
trunchiul înainte
PASE SPECIALE
Acestea sunt procedee tehnice care necesită din partea jucătorilor un nivel de
măiestrie mai ridicat, fiind mult mai pretentioasă și cerând o gandire tactică
dezvoltată. Ele se folosesc mai rar in jocul de baschet de către echipele de
categorie inferioară și mijlocie, fiind folosite frecvet de jucătorii avansați.poza
360-363; poza 348-350; poza 232-241
CURSUL 8
OPRIREA
Este unul dintre cele mai folosite elemente în jocul de baschet, specific
acestuia. Reprezintă realizarea poziției fundamentale în diferite condiții de
execuție, asigurând echilibrarea jucătorului ca urmare a unei opriri, protecția
individuală a mingii în atac, sau fenta ofensivă în realizarea acțiunii de depășire
sau a unei aruncări la coș. Pivotarea este unul din elementele tehnice a căror
execuție este condiționată de prevederile regulamentului. Execuția greșită,
determină comiterea abaterii de “pași”, sanctionată prin pierderea posesiei
mingii.poza 76-79
Clasificarea procedeelor de pivotare este:
- din punct de vedere al execuției: prin pășire și prin întoarcere
- din punct de vedere tactic: ofensivă și defensivă
Din poziția fundamentală, greutatea se trece pe piciorul ales ca picior de
sprijin. Când oprirea s-a făcut într-un singur timp, piciorul de sprijin poate deveni
oricare dintre picioare, iar când oprirea s-a făcut în doi timpi, numai piciorul care a
luat primul contact cu solu. Piciorul de sprijin se îndoaie mai mult din gleznă și din
genunchi, iar laba piciorului se sprijină mai mult pe pingea, degajând călcâiul
pentru a ușura rotirea. Celălalt picior îndoit din gleznă și genunchi poate executa
deplasări în diferite direcții. Se recomandă ca deplasarea piciorului să se facă prin
alunecare și nu prin ridicare. În timpul pivotării mingea se protejează continuu fată
de adversar.
GREȘELI FRECVENTE
- pivotarea se execută pe călcâiul piciorului și nu pe pingea
- în timpul execuției se întind genunchii și gleznele, creând o poziție
rigidă a intregului corp
- se încrucișează picioarele, nu se pastrează paralelismul tălpilor
- nu se protejează suficient mingea în timpul pivotării
FENTELE
DRIBLINGUL
GREȘELI FRECVENTE
- mingea este lovită sau plesnită și nu împinsă prin lucrul brațului și
al palmei
- trunchiul prea aplecat din flexia bazinului micșorează câmpul de
vizibilitate al jucătorului
- corpul se balansează vertical în timpul executării driblingului
- contactul prelungit al palmei cu mingea ( condusă )
- se privește mingea și nu jocul în ansamblu
CURSUL 9
ARUNCAREA LA COȘ
a) Factori interni
- tehnica de execuție corectă
- palma sau palmele constituie ultimul plan director în execuție
- coordonarea dintre brațe și picioare
- concentrarea forțelor ce compun acțiunea, pe direcția traiectoriei mingii
- echilibrul
- aprecierea distanței și direcției în aruncare
- alegerea locului de ochire
- concentrarea atenției
- încrederea în reușita aruncării
- starea afectivă, încălzirea, excitabilitatea optimă
- oportunitatea aruncării
b) Factori externi: minge, instalații, public, sală, agenți fizici naturali la
partidele jucate în aer liber, etc.
2.Traiectoria mingii
Înălțimea traiectoriei
Din cercetările efectuate s-a constatat că traiectoria influențează intrarea
mingii în coș. Putem distinge trei feluri de traiectorii:
- traiectoria întinsă - care reprezintă avantajul că mingea parcurge o
distanță mai mică, ca urmare există posibilități mici de deviere.
Suprafața anterioară de intrare a mingii în coș este foarte mică,
micșorând posibilitățile de înscriere
- traiectorie medie - care reprezintă în egală măsură avantajele și
dezavantajele distanței pe care o parcurge mingea și a deschiderii
coșului
- traiectoria înaltă - care prezintă avantajul deschiderii totale a
coșului, mingea căzând aproape perpendicular în coș. Mingea
parcurge însă o distanță mare în zbor, existând posibilități de
deviere a ei.
Directia traiectoriei
Jucătorii utilizează două câtegorii de aruncări la coș:
- aruncări directe - care prezintă avantajul că influențele calității
instalației sunt reduse. Jucătorul nu are nevoie de o partidă specială
pentru adaptare
- aruncări cu panoul (indirecte) - care sunt influențate de calitatea
instalației. Duritatea diferită a panoului și a felului cum este montat
inelul, fac ca jucătorul să aibe nevoie de o partidă de acomodare.
ARUNCAREA LA COȘ DE PE LOC CU O MÂNĂ DE SUS
GREȘELI FRECVENTE
- mingea este ținută prea jos, cotul fiiind coborât
- cotul brațului de aruncare este orientat în lateral și nu pe direcția
aruncării
- brațul opus nu sprijină mingea în lateral
- piciorul opus brațului care aruncă se află plasat prea înainte
- lipsa de coordonare între acțiunea picioarelor și brațelor
- degetele mâinii nu sunt rasfirate sufiecient pe minge
TACTICA JOCULUI
SISTEMATIZAREA TACTICII
A. În atac
B. În aparare
DEMARCAJUL - în adâncime
- lateral
DEPAȘIREA - deschisă
- cu pas încrucișat
- cu piruetă
FENTA
VOLEIBOLAREA - cu două maini
- cu o mână
- de pe loc
- din deplasare
DĂ ȘI DU-TE
BLOCAJUL - anterior
- posterior
- lateral
- dublu
DUBLAJUL - ofensiv
- defensiv
CONTRAATACUL
MARCAJUL - normal
- agresiv
- la intercepție
- diferențiat
- specializat
îNCHIDEREA TUSEI
ALUNECAREA
FLOTAREA
SCHIMBAREA DE ADVERSAR
AGLOMERAREA
TRIUNGHIUL DE SĂRITURĂ
MARCAJUL DUBLU
APĂRARE COMBINATĂ
CURSUL 11
Pregătirea teoretică:
- are drept scop să înzestreze jucătorii cu cunoștiințe tactice, să le
dezvolte capacitatea de analiză a situațiilor de joc, gândirea tactică.
- pregătirea teoretică se realizează prin explicarea (descrierea) acțiunii
tactice, demonstrarea ei în ritm normal și regizat.
Pregătirea practică:
- presupune pregătirea fizică specifică, prin care se dezvoltă și
îmbogățesc calitățile fizice solicitate de acțiunea tactică și pregătirea
tactică propriu zisă.
- în mod convențional în scopul realizării pregătirii tactice propriu zise
se parcurg trei etape și anume: - etapa condițiilor izolate de joc
- etapa condițiilor apropiate de joc
- etapa condițiilor de joc
Marcajul-demarcajul
Patrunderea - depășirea
- voleibalări la panou
- aruncarea mingii în panou, prindere și aruncare la coș din săritură.
- aruncarea mingii în panou și aruncarea la coș voleibalată.
- profesorul aruncă mingea la coș din dreptul liniei de aruncări libere,
iar doi jucători aflați sub coș încearcă recuperarea ei, cel care reușește
să intre în posesia mingii încearcă să arunce la coș, iar celălalt jucător
devine apărător.
CURSUL 12
Forme de organizare:
Jocul de școală este jocul practicat pe jumătate de teren sau tot terenul în
care numărul de jucători variază în funcție de săriturile jocului și care se pot
desfășura dupa regulamentul de joc normal, simplificat sau complicat.
Jocul de școală este utilizat în lecția de educație fizică cu scop de instruire și
perfecționare.
În scopul stimulării folosirii unor procedee tehnice predate se vor utiliza
jocuri de școală cu tema care vor acorda punctaje speciale în cazul aplicării temei.
Exemplu: - dacă tema predată a fost respectarea aruncării la coș din
dribling, în cadrul jocului cu temă, toate acțiunile din joc sunt finalizate prin acest
procedeu tehnic vor fi punctate cu 4 puncte în loc de 2 sau se vor puncta
regulamentar, doar coșurile însușite prin procedeul tehnic predat.
c) Exerciții imitative:
- oprire - pivot
- oprire – pivot - pasă
- aruncare la coș de pe loc și din alergare
- săritura cu simularea prinderii mingii.
CURSUL 13
1) Mișcarea în teren:
2) Lucrul cu mingea:
3) Structuri:
TACTICA
CURSUL 14
3.Echipele
Fiecare echipă e formată din 12 jucători, un antrenor principal și unul secund
dacă echipa respectivă doreste și are și maxim 5 însoîitori ai echipei care pot sta și
pe bancă.
În timpul jocului trebuie să fie 5 jucători pe teren tot timpul, exceptând
situațiile speciale.
4.Regulile jocului
- jocul se desfășoară pe parcursul a 4 sferturi de câte 10 minute fiecare.
- înainte de începerea jocului va fi un interval de 20 minute pentru încalzirea
echipelor iar între sfertul unu și doi și sfertul trei și patru,intervalul de joc va
fi de 2 minute, iar între sfertul 2 și 3 ( pauza mare ) intervalul de joc va fi de
15 minute. Intervalu de joc se termină atunci când se aude semnalul sonor
pentru sfârșitul unei perioade ( sfert ).
- dacă sfertul 4 se termina la scor egal meciul se va prelungii cu o extra
perioadă de 5 minute. Se vor juca atâtea extra perioade câte sunt nevoie până
când una din echipe va avea avantaj la sfârșitul perioadei.
- prima perioadă începe cu o angajare între doi jucători (1x1) iar celelelalte
vor începe cu posesia alternativă.
- pe durata meciului mingea este jucată doar cu mâna și poate fi pasată,
aruncată, atinsă, rostogolită sau driblată în orice direcție în aceste condiții.
- un jucător nu are voie să alerge cu mingea în mână, să o lovească sau
blocheze intenționat cu piciorul sau cu pumnul. Dar dacă mingea lovește
accidental piciorul nu este o abatere.
- un coș este marcat atunci când mingea trece prin plasa coșului pe deasupra.
O aruncare liberă valorează un punct; o aruncare din zona de două puncte
( din acțiune ) valorează două puncte iar o aruncare de după linia de 6,75m
valoreaza trei puncte. Un coș marcat accidental în propriul coș nu poate avea
altă valoare mai mare de două puncte indiferent de unde este executată
aruncarea, iar dacă este marcat intenționat în propriul coș este o abatere.
- orice abatere se repune întotdeauna din afara terenului fără a calca linia de
out.
- fiecare echipa poate cere 5 time - outuri pe durata intregului joc. Un time -
out durează un minut.
6.Abaterile
Abaterea este o încălcare a regulamentului. Penalizarea pentru orice abatere
este plasarea mingii la echipa adversă pentru repunere din locul cel mai apropiat
unde s-a produs abaterea.
Abaterile sunt:
- de pași; când jucătorul aleargă cu mingea în mână
- dublu dribling; când un jucător termină driblingul și prinde mingea cu
ambele mâini, nu mai are voie să dribleze.
- trei secunde; atunci când un jucător stă trei secunde în zona de restricție în
terenul advers.
- cinci secunde; atunci când jucătorul unei echipe, după ce are mingea la
dispoziția lui pentru a o repune, trebuie să o paseze la un coechipier în teren
în maxim 5 secunde.
- opt secunde; atunci când echipa care se află în atac trebuie să treacă
jumătatea proprie de teren în maxim opt secunde.
- 24 sec; atunci când echipa care se află în atac trebuie să arunce la coș până la
finalizarea atacului, adică maxim 24 secunde.
- teren; atunci când echipa care se află în atac în terenul din față întoarce
mingea în terenu din spate trecând de jumatatea terenului.
- intervenție la minge; atunci când unul din jucători atinge mingea în
traiectoria ei descendentă sau după ce a atins panoul.