Controlul motricitatii

Controlul motor al mişcării

Definiţie, momente principale
Controlul motor reprezintă modalitatea prin care se reglează mişcarea și se fac ajustările
dinamice posturale. Reprezintă controlul SNC asupra activităţii specifice musculare voluntare.
Producerea unei mişcări voluntare comporta patru momente principale :
 motivația
 ideea
 programarea
 execuţia
1.Motivatia.
Reprezintă cauza mişcării și este determinata de raportul existent intre individ și mediu dar
și de mediul interior al pacientului (existenta unei dureri care impune adoptarea unei anumite
posturi)
2.Ideea
Se realizează pe baza informaţiilor ajunse la sistemul hmbic, generând argumentele necesare
unei mişcări, adresate sistemului senzitivo-motor, unde se va naşte ideea de a realiza mişcarea.
În afara existentei unei motivaţii, ideea de mişcare se poate naşte și spontan; ideea, odată
apăruta, declanşează în aria senzitivo- motorie și cerebel necesitatea formarii unui program.
3.Programarea:
Reprezintă conversia unei idei intr-o schema de activitate musculara necesară realizării unei
activităţi fizice dorite. Se realizează de către cortexul motor, cerebel, ganglionii bazali. Informaţia
este transmisa prin caile motorii descendente spre măduva la motoneuronii medulari. Programul
este apoi retransmis la centrii suprasegmentari care l-au creat; astfel încît sistemul nervos central va
putea în permanenta răspunde la aferente și se vor ajusta parametrii mişcării.
4.Executia
Dupa realizarea programării, intra în acţiune atat motoneuronii ce realizează mişcarea cat și
cei care determina postura necesară realizării mişcării, cu transmiterea comenzii de la măduva la
muşchi în cadrul asa numitului program motor.
Execuţia are la baza un mecanism de feedback ce cuprinde receptorii (propnoceptoni,
exteroceptorh), calea aferenta, centrii suprasegmentan,caile descendente , efectorh. Prin repetarea
acestei relaţii input-output a flecarei mişcări cu o anumita frecventa se realizează o reţea neuronala
care devine mai economica, în sensul ca activarea ei se face mai rapid, pe un minim de input ( de
aferenta). Aceasta reprezintă una din caile prin care se naşte abilitatea.