Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
ro
FISIERELE DE PRESA
d) reactia prompta dupa ce o anumita informatie a fost pusa in circulatie de catre presa (vezi Ph.
Bachman, 1994, p. 89; C. Schneider, 1990, p. 119; P. Rosart, 1992, pp. 65-66).
Fisierele de presa nu sunt, prin urmare, simple liste cu nume de jurnalisti si de publicatii, cu
adrese si numere de telefon; din contra, ele sunt documente complexe si extrem de bine structurate,
care se bazeaza pe criterii logice si functionale.
J. Deschepper (1990, pp. 35-36) considera ca fisierele de presa se pot imparti in patru mari
categorii, doua referitoare la institutiile de presa si doua referitoare la jurnalisti, in fiecare dintre aceste
categorii el identifica mai multe tipuri de fisiere, in functie de diferitele perspective de clasificare.
a) fisierul referitor la presa de informare generala; dupa autorul amintit, in cadrul acestuia se
pot crea doua tipuri:
Fiecare dintre aceste fisiere poate sa fie ramificat, in functie de criteriul geografic, in fisiere
pentru institutii de presa centrale, regionale si locale;
b) fisierul referitor la presa specializata poate cuprinde urmatoarele tipuri:
- dupa domeniu: presa economica, financiara, stiintifica si tehnica, culturala, sportiva, de analiza
politica, medicala, confesionala etc.;
- dupa publicul-tinta: feminina, pentru copii, pentru tineret, pentru pensionari, pentru
specialistii in finante, pentru medici, ingineri, pentru locuitorii satelor etc.;
a) fisierul sistematic al jurnalistilor, in care acestia pot fi grupati dupa urmatoarele criterii:
- jurnalistii presei nationale (eventual catalogati dupa domeniul in care sunt specializati: de
politica, de economie, de social, de cultura, de invatamant, de sport etc.);
- jurnalistii presei locale si corespondentii zonali ai agentiilor de presa, ai presei centrale sau
regionale (eventual grupati dupa zone);
Pe de alta parte, E. Dupuy si Y. Cintas (1990, pp. 106-107) propun un alt sistem de clasificare a
fisierelor, bazat pe functia si specializarea jurnalistilor. Autorii amintiti considera ca exista o „regula de
aur" pe care specialistul in relatii publice nu trebuie s-o uite niciodata: „Nu exista ziaristi mici, exista
numai ziaristi; doar institutiile de presa pot fi mai mult sau mai putin importante, mai mult sau mai putin
tehnice, mai mult sau mai putin adaptate la obiectivele unei organizatii". Astfel, ei identifica 19 categorii
de fisiere, referitoare la sferele de activitate ale jurnalistilor. Dintre acestea, amintim cateva tipuri:
directori de publicatii, redactori-sefi, responsabili de rubrici, ziaristi specializati in economie, politica,
social, cultura, sport, stiinta si tehnica etc.
Pentru a gasi raspunsul la aceste intrebari, este necesara o cercetare minutioasa a presei, pentru a
identifica in mod cat mai exact publicatiile si posturile, rubricile si emisiunile care au un public ce
corespunde celui pe care 1-am definit ca publicul-tinta al organizatiei.
Aceasta activitate este extrem de dificila si necesita multa atentie si responsabilitate, in majoritatea
tarilor dezvoltate, cercetarea mass-media se bazeaza pe studierea anuarelor de presa, a publicatiilor
asociatiilor profesionale ale jurnalistilor, a publicatiilor posturilor de radio si televiziune, a rapoartelor
periodice ale institutiilor specializate in studierea audientei diferitelor canale si produse mass-media.
La noi in tara, aceasta activitate este ingreunata de faptul ca respectivele surse sunt extrem de rare;
putinele lucrari de acest tip, editate dupa 1989, contin date incomplete si, de cele mai multe ori,
depasite; mai mult chiar, frecvent, datele oferite de o anumita cercetare contrazic flagrant datele oferite de
cercetarea altei institutii; in plus, informatiile de control (referitoare la esantionare, la tipul de metoda sau
de chestionar folosit, la valoarea punctului de audienta etc.) sunt lacunare sau total absente, astfel incat
seriozitatea sau corectitudinea respectivelor cercetari nu pot fi verificate. Din aceasta cauza, membrii
birourilor de presa nu au la dispozitie instrumentele de cercetare dorite; cel mai adesea, ei recurg la o
simpla inventariere a publicatiilor de pe piata, urmarind titlurile ce sunt expuse spre vanzare in chioscuri
si pe tarabe, sau apeleaza la agentiile de presa, de la care incearca sa obtina date asupra publicatiilor si
posturilor din audiovizual carora agentiile respective le furnizeaza informatii.
Dupa ce au fost alcatuite listele cu titlurile de publicatii, se trece la rasfoirea lor, pentru a se vedea
in ce mod sunt ele structurate, ce tipuri de pagini si ce rubrici specifice contin; pe baza acestor
informatii, se poate face o selectare a publicatiilor care pot fi potential interesate de mesajele
organizatiei, in acelasi timp, se intocmeste o lista a ziaristilor specializati, pe diferite domenii, luandu-se ca
reper fie distributia lor in caseta tehnica a ziarului, fie semnaturile care apar mai frecvent in anumite
rubrici. Aceeasi operatie va viza si posturile din audiovizual, urmarindu-se genericele emisiunilor, in
cazul in care unele rubrici sau emisiuni nu sunt semnate sau sunt semnate cu pseudonim, este indicat sa se
contacteze redactia respectiva si sa se solicite numele ziaristului.
La inceputul acestui capitol am identificat doua mari categorii de fisiere: unele referitoare la
institutiile de presa si altele referitoare la jurnalisti. Aceste fisiere trebuie construite in mod sistematic, pe
baza unor criterii logice, si trebuie aduse la zi in mod constant. Ele vor contine date referitoare la
urmatoarele caracteristici ale sistemului mass-media (vezi J. Deschepper, 1990, pp. 36-37).
- zona de distributie;
- numele redactorului-sef;
La aceste date se adauga informatii despre grilele de programe (pentru a se identifica emisiunile
de specialitate), despre orele de difuzare a emisiunilor de stiri - in cazul posturilor din audiovizual - ori date
despre paginile tematice sau suplimentele specializate (economie, cultura, sport, teme casnice etc.) -
in cazul marilor cotidiene.
- functia;
- specialitatea;
- o fotografie recenta (daca este posibil); pot fi folosite fotografii de la evenimentele publice la
care a participat jurnalistul, dar trebuie evitate fotografiile-medalion pe care jurnalistul respectiv le
pune alaturi de articolele sale din ziar, deoarece jurnalistii mai in varsta, din cochetarie, utilizeaza
fotografii mai vechi;
- data nasterii (oricine este incantat sa primeasca felicitari de ziua de nastere);
- evidenta participarii jurnalistului la evenimentele la care organizatia 1-a invitat; atitudinea acestuia
fata de organizatie (favorabila, neutra, ostila).
Aceste informatii sunt extrem de utile atunci cand se intocmeste lista cu ziaristii pe care dorim sa-i
invitam la diferite evenimente (vizite, voiaje, conferinte de presa) sau lista cu cei carora vrem sa le
trimitem diferite mesaje (comunicate, dosare de presa). Pe baza lor, putem sti de la inceput care este
atitudinea acestora, putand estima cati jurnalisti sunt interesati de organizatie si vor raspunde afirmativ
invitatiei si cati au o pozitie indiferenta, iar prezenta lor ridica semne de intrebare; in plus, in cazul
interviurilor sau al conferintelor de presa, datele exacte ne ajuta sa le cunoastem atitudinea si sa putem
anticipa tipul de intrebari pe care ei le vor formula.
Nume si prenume: Alain Dupuis Tipul de mass-media: presa scrisa Institutia: Le Nouvel
Observateur
Ultimele materiale referitoare la organizatie : stire asupra 44e, stire asupra Rongin
Datele continute intr-un fisier de pres 131b11b a pot fi stocate pe hartie sau pot fi introduse
in memoria calculatorului. Daca suportul de arhivare este hartia, atunci se vor utiliza foi format
A4; pe fiecare foaie va fi trecut numai un singur jurnalist sau numai o singura institutie de presa.
Daca aplicam modelul de clasificare propus de J. Deschepper, vom obtine, la capatul efortului de
fisare, mai multe dosare, unele cu informatii referitoare la institutiile de presa, altele cu informatii
despre jurnalisti.
Fisierele neactualizate nu au nici o valoare. Pentru a putea fi utilizate eficient, ele trebuie aduse la zi
in mod constant, la intervale precise, in literatura de specialitate se precizeaza ca fisierele se verifica
de doua-trei ori pe an. Aceasta frecventa nu este adecvata in raport cu evolutia presei postcomuniste din
Romania: ritmul aparitiei si al disparitiei publicatiilor, posturilor si programelor este mult mai ridicat decat
in tarile occidentale; de asemenea, migratia jurnalistilor de la o redactie la alta este mai dinamica si,
adeseori, mai imprevizibila decat cea existenta in tarile cu traditii democratice. Verificarea si
actualizarea trebuie facute mult mai des, deoarece riscul de a-i trimite o invitatie sau un material unei
persoane care nu mai lucreaza in acea redactie ori unei institutii ce si-a schimbat profilul sau a disparut
de tot, de a ignora institutii nou-aparute sau jurnalisti ce ar putea fi interesati de acea tematica este
mult mai mare.
Pe de alta parte, absenta unor publicatii ori a unor banci de date specializate referitoare la
situatia presei romane face ca verificarea fisierelor sa fie o operatie greoaie si, nu o data, extrem de
nesigura.
De cele mai multe ori, se pierd zile intregi pentru ca un membru al biroului de presa sa
telefoneze la fiecare redactie pentru a vedea daca ziaristul X mai lucreaza acolo sau daca el se ocupa de
acelasi domeniu. Frecvent, sub presiunea obligatiilor zilnice, aceasta activitate este amanata sine
die, cu repercusiuni grave asupra eficientei comunicarii cu presa. Daca suportul fisierelor este hartia,
dupa fiecare reactualizare se trece cu creionul (pentru a putea fi usor stearsa) data la care ea s-a
facut; daca apar mai multe modificari legate de o publicatie sau de un jurnalist, fisa in cauza se rescrie
in intregime, in cazul fisierelor depozitate in memoria calculatorului, reactualizarea implica stergerea
datelor vechi si introducerea celor noi, fara a mai fi nevoie sa se modifice, sa se stearga sau sa se
completeze pagini intregi.
6. Utilizarea fisierelor
Atunci cand vrem sa difuzam o informatie, nu trebuie sa ne grabim sa deschidem fisierele de presa.
Mai intai trebuie sa raspundem la doua intrebari esentiale (J. Deschepper, 1990, p. 39):
- informatia pe care vrem sa o transmitem este de interes general (afecteaza o larga categorie
de public) sau e legata de actualitate ? in acest caz, ne vom indrepta spre fisierele cotidienelor, ale saptama-
nalelor de informare generala, ale agentiilor de presa, ale posturilor de radio si televiziune generaliste;
- acea informatie se adreseaza unei categorii restranse de public sau unor cercuri de
specialisti? in acest caz, vom consulta fisierele profesionale, fisierele presei specializate, ale
emisiunilor radio-TV care vizeaza aceste categorii de public.
De retinut:
• Actualizati in permanenta fisierele de presa.
• Pentru fiecare tip de mass-media, nu uitati sa notati: a) tipul de institutie (generalista sau
specializata, populara sau de calitate etc.); b) tipul de public ; c) zona de distributie ; d) tirajul;
e) data lansarii; f) structura si functionarea redactiei: departamente, echipa de conducere,
programul sedintelor de sumar, momentele de inchidere a editiei etc.; g) politica redactionala,
tipurile de teme tratate preferential, calitatea informatiilor etc.; h) stilul de prezentare (text si
imagine); i) adresa, telefon, fax, e-mail (atat ale sediului central, cat si ale redactiilor locale).
• Pentru fiecare jurnalist notati: a) numele exact; b) numar de telefon, adresa de e-mail;
c) un scurt curriculum vitae ; d) domeniile de activitate, zonele de interes; e) modul cum a
prezentat informatiile pe care le-ati furnizat.
• Folositi acele media si acele institutii de presa ce sunt adecvate informatiei pe care vreti sa
o transmiteti si publicului-tinta.
• Transmiteti subiectele adecvate pentru sferele de interes ale fiecarui jurnalist: nu are rost sa
le incarcati biroul si memoria cu subiecte care nu intra in domeniul lor de activitate.
Powered by http://www.referat.ro/
cel mai tare site cu referate