CONŢINUTURILE EDUCAŢIEI

Conţinuturile învăţământului semnifică, într-o abordare simplificată, ceea ce se

propune spre învăţare cursanţilor. Întrebarea perenă a pedagogiei clasice şi moderne, a cărei
răspuns indică întotdeauna conţinuturile învăţării, este “Ce merită mai mult să fie învăţat în
şcoală?”
Iată o definiţie de lucru a conţinuturilor educaţionale:
Conţinuturile curriculare reprezintă:
 Un sistem de valori selecţionate din cunoaşterea savantă, din practicile sociale
şi din cultura şcolară sui generis
 Acumulate de societate până la un moment de referinţă
 Care sunt transpuse didactic în termeni de cunoştinţe, abilităţi şi atitudini
 Şi care sunt integrate în sistemul curriculum-ului
preşcolar/şcolar/universitar/postuniversitar

“CEL MAI PUTERNIC ARGUMENT PENTRU INTERDISCIPLINARITATE ESTE

CHIAR FAPTUL CĂ VIAŢA NU ESTE ÎMPĂRŢITĂ PE DISCIPLINE” J. MOFFETT

Interdisciplinaritatea apare ca necesitate a depasirii granitelor artificiale intre diferite

domeni. Argumentul care pledeaza pentru interdisciplinaritate consta in aceea ca ofera o
imagine integrata a lucrurilor care sunt, de regula, analizate separat.
Prin interdisiciplinaritate se creeaza:
 Acoperirea rupturilor dintre discipline, eliminarea izolarii şi lipsei corelaţiilor intre
continuturilediverselor discipline.
 Construirea, prin educatie, a unor structuri mentale dinamice, flexibile si responsive,
capabile sasprijine deciziile cele mai potrivite.
 Rezolvarea de probleme, care poate fi considerata cea mai importanta forta motrice a
integrarii,datorita relevantei sale practice. Problemele cu care ne confruntam in viata
profesionala, sociala saupersonala impun judecati si decizii care nu sunt, de regula,
limitate in jaloanele disciplinare. Acesteprobleme au un caracter integrat, iar
rezolvarea lor impune corelatii rapide si semnificative.
ISTORIC
Termenul “ interdisciplinaritate” se regaseste pentru prima data in “ Dictionarul de
neologisme” de F. Marcu si C .Manea, ed. a III a Bucuresti, si in “ Le petite Larousse en
couleurs” . ed. 1995, definit ca fiind stabilirea unor relatii intre mai multe stiinte sau
discipline.
La noi in tara, initierea pluridisciplinara si interdisciplinara este abordata in literatura
prin Dimitrie Cantemir siBogdan Petriceicu Hasdeu, care, in lucrarile lor, au privit problemele
din toate perspectivele disciplinare necesare.
Disciplinele nu ne dau imaginea completa a lucrurilor, daca le privim izolat. Articulandu-se
intre ele,integrandu-se, ele isi indeplinesc rolul in mod eficace.
 Interdisciplinaritatea reprezinta o abordare globala, complexa a unui fenomen,
abordare care implica transferuri de cunostinte, concepte, metode de abordare astfel incat ceea
ce rezulta sa poata fi contextualizat si aplicabil in situatii de viata reala. Organizarea
interdisciplinara a continuturilorconstituie o dominanta a politicilor educationale, fiind o
caracteristica a epocii noastre. Concret, se pot delimita cateva tipuri de demersuri
interdisciplinare (C. Cretu): interdisciplinaritate ca transfer din domenii invecinate (ex.
psihologie si pedagogie; istorie si geografie; biologie, chimie si fizica); interdisciplinaritate
prin problematica abordata (teme cum ar fi Omul, Cunoasterea, Creatia); interdisciplinaritate
ca transfer de metode de cunoastere sau de cercetare (ex. metoda analizei statistice a datelor,
metode analizei istorice); interdisciplinaritatea ca transfer de concepte (valorificarea
semnificatiilor si valentelor unui concept in domenii diferite de cunoastere).
Interdisciplinaritatea presupune o intersectare a diferitelor arii disciplinare prin ignorarea
limitelor stricte aledisciplinelor, se cauta teme comune pentru diferite obiecte de studiu cu un
ordin de invatare mai inalt, termen regasit in limba engleza “higher order learning
objectives”.
Capacitatile metacognitive, cum ar fi luarea deciziilor, rezolvarea de probleme,
invatarea eficienta, suntunele din aceste obiective.
Prin interdisciplinaritate se realizeaza actiunea deschisa dintre competente sau
continuturi interdependentedin doua sau mai multe discipline, ce implica interpenetrarea
disciplinelor.
La nivelul proiectarii curriculare vorbim de competente transversale sau competente
cheie.
Prin interdisciplinaritate se dezvolta competente integrate / transversale / cheie. La
nivel interdisciplinar apar transferuri orizontale ale cunostintelor dintr-o disciplina in alta la
nivel metodologic si conceptual.

Organizarea informatizata

Însuși secolul în care trăim este dominat de explozia informațională și se vorbește de o

revoluție a comunicării. Tinerii iau contact cu această lume zilnic, asimilând ,, noul” din mers
astfel putem spune că așa cum în antichitate nu se puteau face progrese în nici o știință fără
studiul temeinic al filozofiei, azi nu se poate face școală fără instrumentul (hard și soft) al
tehnologiei .
Viitorul profesor va trebui să descopere secretele modului în care trebuie educată
viitoarea generație care trebuie să dobândească o viziune cu totul nouă despre lume.
Societatea superinformatizată va solicita din partea membrilor săi nu doar cunoasterea
calculatorului și modului de utilizare a acestuia, ci și o atitudine curajoasă, flexibilă și
dinamică în fața unor situații sau instrumente informatice noi, necunoscute. Cultura
informatica va trebui să devină parte integrantă din cultura generală a fiecărei persoane.
Proiectarea didactică reprezintă acțiunea complexă de concepere anticipată într-o
viziune sistemică, a modelelor activității didactice în funcție de care vor fi îndeplinite la un
nivel ridicat de competență și eficinență componentele procesului de învățământ: obiective,
conținuturi, strategii didactice, evaluare și formele de activitate didactică.
El analizează cu grijă și gândește la ceea ce are de făcut, anticipează natura și nivelul
modificărilor ce trebuie produse în comportamentul elevilor săi, pe plan cognitiv(a sti),
afectiv(a simti) și psihomotor (a face).
Ar fi o mare greseală ca profesorul să nu apeleze la ajutorul tehnologie în scopul de a
mări eficiența muncii sale de predare și de a micșora efortul pe care ar trebui sa-l depună
elevii în scopul învățării.
Conţinutul digital educaţional AeL eContent este special dezvoltat pentru a sprijini
procesul de predare/învăţare, fiind proiectat şi prezentat într-o manieră atractivă, modernă şi
motivantă. Lecţiile multimedia interactive oferă noi metode de învăţare care îmbunătăţesc
performanţa şcolară, şi contribuie, prin atingerea obiectivelor operaţionale propuse, la
formarea de aptitudini, abilităţi şi competenţe.
Conţinutul digital AeL oferă un mix optim de pedagogie şi divertisment, combinând
experimente, simulări, filme, activităţi interactive, teste, toate vizând motivarea diferitelor
tipuri de cursanţi. Procesul de învăţare este, prin urmare, transformat într-o activitate
interesantă, o modalitate de a descoperi şi explora, de a observa principii ştiinţifice complexe
şi de a aplica teoria abstractă în activităţile de zi cu zi.
AeL eContent este validat din punct de vedere pedagogic şi ajută profesorii să
transforme orice oră de clasă într-o experienţă unică, interactivă, totul într-un mediu virtual,
sigur. Continutul educaţional digital permite elevilor să repete lecţia ori de câte ori este
necesar pentru a înţelege un anumit subiect.
AeL eContent este construit pe baza unor principii constructiviste şi abordează
învăţarea centrată pe cursant. Fiecare unitate de învăţare îi ajută pe elevi să exploreze, să
descopere, să găsescă soluţii, să îşi construiască propriul bagaj de cunoştinţe şi să formuleze
concluzii proprii. AeL eContent pune un accent deosebit pe cunoştinţele operaţionale, de
învăţare prin acţiune şi de dezvoltare activă a structurilor cognitive.
Educaţia modernă, înseamnă, de fapt posibilitatea de a descoperi prin experimentare
(learning by doing), decât de a primi un transfer de informaţii directe (learning by
memorizing). Scenariile de învăţare moderne au rolul important de a forma abilităţi practice şi
de a asigura un transfer eficient de competenţe integrate.
AeL eContent are o structură coerentă, animaţiile interactive, textele, evaluările, şi
filmele de prezentare având un loc bine stabilit pe ecran în fiecare obiect de învăţare, în
conformitate cu recomandările psihologilor. Informaţiile suplimentare şi pictogramele sunt, de
asemenea, corect poziţionate, pentru a facilita accesul şi evitarea redundanţei.
Interfaţa lecţiilor AeL eContent este prietenoasă şi uşor de utilizat. Aplicaţia ghidează
cursanţii pe tot parcursul lecţiilor, astfel încât oricine poate parcurge conţinutul educaţional
AeL. Pur şi simplu trebuie să urmeze instrucţiunile date.
 Predarea diferenţiată şi personalizată

Caracteristica speciei umane este diferenţierea accentuată a indivizilor.

Instruirea diferenţiată se constituie ca un învăţământ pe măsura elevilor ceea ce
conduce la formarea capacităţilor de autoinstruire si dezvoltarea nevoilor de invăţare
continuă.
Instruirea diferenţiată impune reconsiderarea unor componente ale actului pedagogic:
accentul nu se mai pune pe abundenţa de informaţii, ci pe sisteme de concepţii, noţiuni si
principii fundamentale. Profesorul nu mai poate fi singura sursă de informaţii pentru elevi.
Acesta nu transmite cunoştinţe, ci organizează, îndrumă activitatea de invăţare, asistă
formarea capacităţilor de autoinstruire, asigură adaptarea la situaţii noi. Instruirea diferenţiată
permite valorificarea potenţialului fiecărui individ considerând fiecare individ un unicat şi
permite totodată identificarea mai multor tipuri de indivizi si stiluri de invăţare.
Emile Planchard distinge o diferenţiere internă care constă în adaptarea activităţii de
instruire la particularităţile elevilor pentru a asigura maximum de randament şcolar şi o
diferenţiere externă, prin explicitare.
Diferenţierea nu înseamnă renunţarea la un program unitar de instruire, pentru că se
păstrează aceleaşi obiective, aceleaşi conţinuturi. Insturirea unitară nu înseamnă un
învăţământ “ la fel” pentru toţi, ci înseamnă crearea situaţiilor favorabile fiecărui elev pentru
descoperirea intereselor, aptitudinilor si posibilităţilor de formare proprii. Unitatea si
egalitatea posibilităţilor de formare presupune unitatea obiectivelor, finalităţilor, scopurilor,
dar nu reprezintă identitate de tratament, ci egalitatea valorii formării.
Diferenţierea vizează: tehnologia didactică, tratarea adecvată a elevilor la lectii,
diferenţierea sarcinilor de muncă idependentă în clasă sau acasă şi prezentarea adecvata a
conţinuturilor.

- Modelul inteligenţelor multiple

Autorul Teoriei inteligenţelor multiple este Howard Gardner, profesor de teoria

cunoaşterii, educaţiei şi psihologie la Universitatea Harvard. În teoria sa, acest porneşte de la
ideea că unii copii cu coeficient ridicat de inteligenţă nu au rezultate bune la şcoală, fiind
consideraţi “deştepţi” numai cei care au punctaje mari la testele de inteligenţă. El a fost şocat
şi de lunga listă de persoane celebre care au reuşit remarcabil în viaţă, dar au avut dificultăţi
în şcoală, ca de exemplu Picasso, Einstein, Mozart. Chirchill, Freud sau Darwin. Gardner
vede inteligenţa ca un mod de rezolvare a problemelor şi de dezvoltare de produse acceptate
sau considerare valori, de culturile umane.
Pe baza studiilor amănunţite, Garner distinge 8 tipuri de inteligenţă:
1. Lingvistică – cel care posedă acest tip dominant de inteligenţă gândesc cu predilecţie
în cuvinte şi folosesc cu uşurinţă limba, pentru a se exprima şi înţelege realităţi
complexe. Ei au o deosebită sensibilitate pentru înţelesul şi ordinea cuvintelor,
sonoritatea şi ritmurile limbii. Aceşti copii învaţă repede limba maternă şi limbi
străine, citesc cu plăcere, folosesc metafore şi îşi aleg mai târziu cariera pe baza
capacităţilor lingvistice.
2. Logico-matematica - preponderenta aceasteia determină analiza cauzelor și efectelor,
înțelegerea relațiilor dintre acțiuni, obiecte și idei. Abilitatea de a calcula, cuantifica,
evalua propoziții si efectua opeprații logice complexe sunt caracteristici care ies în
evidență în cazul acestei inteligențe împreună cu abilități de gândire deductive si
inductive și capacități critice și creative de rezolvare a problemelor. Oamenii cu
inteligență logico-matematică își aleg meserii de contabil, mathematician, chemist,
fizician, etc.
3. Muzicală – persoanele cu această inteligență gândesc în sunet, ritmuri, melodii și rime.
Sunt sensibili la tonalitatea, intensitatea, înalțimea și timbrul sunetului: recunosc,
creează și reproduc muzica folosind un instrument sau vocea. Ei se implică într-o
ascultare activă si sensibilă și stabilesc o legatură puternică între muzică și emoții.

4. Spațială – înseamnă a gândi în imagini și a percepe cu acuratețe lumea vizuală.

Abilitatea de a gândi în 3 dimensiuni, de a transforma percepțiile și a recreea aspecte
ale experienței vizuale cu ajutorul imaginației sunt caracteristice acestei inteligențe.
Posesorii ei au capacitatea de a înțelege relațiile din spațiu si de a lucra cu obiecte.
Aceasta inteligență o posedă cu precădere pictorii, arhitecții, fotografii.
5. Naturalistă – Persoanele la care această inteligență este dominantă înțeleg lumea
naturală, iubesc plantele și animalele. Au abilitatea de a recunoaște și clasifica indivizi
și specii și de a stabili relații ecologice. Interacționează eficient cu creaturi vii si pot
discerne cu ușurință fenomene legate de viață și de forțele naturii. Astronomii,
biologii, ecologii care o posedă nu operează cu simboluri sau scheme ca
matematicienii, fizicienii sau chimiștii, ci mai degraba organizează tiparele observate
clasificându-le și categorizându-le.
6. Kinestezică–Dominanta acestei inteligențe aduce după sine gândirea în mișcare și
folosirea corpului în moduri sugestive și complexe. Ea implică simțul timpului și al
coordonării mișcărilor întregului corp și ale mâinilor în manipularea obiectelor. O au
cu precădere dansatorii, sculptorii, sportivii, actorii.
7. Interpersonală – Înseamnă a gândi despre alte personae și a le înțelege, a avea empatie,
a recunoaște diferențele dintre oameni și a aprecia modul lor de gândire, fiiind
sensibili la motivele, intențiile și stările lor. Ea implică o interacțiune eficientă cu una
sau mai multe persoane din familie sau din societate. Persoanele cu inteligență
interpersonală dominantă sunt conducătorii, vânzătorii, psihologii care înțeleg cum
“funcționează” oamenii.
8. Intrapersonală – Determină o gândire și înțelegere de sine, a fi conștient de punctele
tari si slabe, a planifica eficient atingerea obiectivelor personale, monitorizarea si
controlul eficient al gândurilor și emoțiilor, abilitatea de a se monitoriza în relațiile cu
alții. Este vorba de cunoașterea de sine și de luarea deciziilor pe baza acesteia.
 Diferențierea se realizează prin modul de organizare a
colectivității scolare, a activității didactice și prin
metodologia didactică aplicată :
(Moduri de organizare a activității)

Activitatea colectivă
(caracterizată prin Activitatea pe grupe (in
transmiterea informației general omogene, constituite
frontal de la profesor către după un anumit criteriu)
elev)

Activitatea pe echipe (grupe Activitatea individuală,

eterogene,constituite dupa independentă.
preferințele elevilor)