In timpul miscarii sau ciocnirii intre ele, obiectele produc

unde sonore. Acestea sunt vibratii ale aerului, care sunt percepute
de ureche, care le transforma in senzatie auditiva. In ureche ajung
numeroese sunete, de la zumzetul insectelor, pana la zgomotul
infernal provocat de avioanele cu reactie.
Senzatii auditive. Sunt produse de vibratii ale obiectelor. Undele
sonore cu frecventa intre 16-20 cicli pe secunda si 20 000 cicli pe
secunda sunt stimulii pentru senzatiile auditive, in care sunt reflectate
urmatoarele caracteristici ale undelor sonore:
a) amplitudinea, care da intensitatea sunetului;
b) frecventa, care da inaltimea sunetului;
c) forma undei, care da timbrul.
Timbrul este determinat de natura sursei sonore (vioara, corn, voce
omeneasca etc.). Undele periodice produc sunete numite muzicale, iar
cele neperiodice produc zgomote. Senzatiile auditive au un rol
important in invatarea vorbirii (auzul fonematic).
Atunci cand auzim ceva, de fapt ureche noastra este atinsa de
vibratii unduitoare ale presiunii atmosferice. Urechea transforma
undele sonore in impulsuri electrice, pe care le transmit mai departe la
creier, care la randul sau decodifica semnalele. Ureche se obisnuieste
treptat cu sunetul, iar cu timpul invatam si sensul acestora.
Deoarece senzatiile apar numai la contactul nemijlocit cu organul de
simt, felurile senzatiilor sunt determinate de organele de simt
cunoscute de noi: urechea - auzul -senzatii auditive, ochiul - vazul -
senzatii vizuale, limba - gustul - senzatii gustative, nasul - miros -
senzatii de miros (olfactive), pielea - senzatii cutanate.
Senzatiile auditive sunt de trei feluri:
- verbale-sesizarea sunetelor unei limbi;
- muzicale - sesizarea notelor muzicale, a melodiilor;
- zgomotele - au atât efect pozitiv, cât si negativ. Pozitiv: prevesteste
aparitia unui pericol - sâsâitul sarpelui, trosnitul crengilor, picaturile
ploii etc. Negativ: în cadrul procesului instructiv-educativ - împiedica
realizarii obiectivelor preconizate, daca predomina în permanenta
zgomotul poate provoca neuroza.
Cum auzim?
Urechea este impartita in 3 parti: urechea externa, medie si
interna. De urechea externa apartine pavilionul, sigura componeneta
vizibila, precum si conductul auditiv extern.
Partea vizibila a urechii numita pavilionul urechii, capteaza undele
sonore din aer asemenea unei antene parabolice si le transmite prin
canalul auditiv spre urechea interioara. Undele sonore captate de
urechea exterioara trecand prin canalul auditiv exterior pun in miscare
membrana timpanica aflata pe intrarea urechii medii.
Urechea medie reprezinta cam a opta parte din urechea externa,
fiind de fapt o mica cavitate “sapata” in oasele craniului. Este
delimitata spre exterior de membrana timpanica, dar printr-un conduct
subtire, numit trompa lui Eustache, comunica si cu cavitatea nazala. Din
acest motiv cavitatea externa corespunde cu presiunea din urechea
medie. Daca presiunea atmosferica se modifica brusc, urechea se
adapteaza in scurt timp la schimbare, dar pana atunci e posibil sa
“pocneasca”.
In cavitatea urechii medii se gasesc trei oscioare, asa-numitele
oscioare auditive. Fiecare dintre ele au o forma caracteristica: unul
este ciocanasul(malleus), celalalt nicovala(incus), iar al treilea
scarita(stapes). Vibratiile membranei timpanice se transmit mai intai la
ciocans, apoi la nicovala si scarita, iar de acolo la fereastra ovala,
situata la limita dintre urechea medie si cea interna.
In urechea medie cohlea, transforma vibratiile in impulsuri
electrice care sunt transmise la creier, avand totodata un rol
important in mentinerea echilibrului. Legatura dintre urechea interna si
creier este realizata prin intermediul nervului auditiv care la nivelul
melcului trimite mai multe prelungiri. Cele trei conducte semicirculare
umplute cu un lichid, respectiv cavitatea numita vestibulum, care este
compartimentata in sacula si utricula, sunt de fapt organele
echilibrului.
Melcul este strabatut de trei canale umplute cu lichid. In canalul
cohlear se gasesc niste cili situati in mai multe randuri, totalitatea
acestor celule senzoriale impreuna cu mumbrana tectoriala alcatuind
organul lui Corti: acesta este centrul organului auditiv. Vibratiile care
trec prin canalul creier, unde se transforma in senzatie
auditiva.cohlear pun inj miscare membrana bazala si membrana
tectoriala, care vor actiona asupra cililor. Din aceste celule vor porni
semnalele catre

Cum se masoara zgomotul?

Intensitatea sonora – energia purtata de sunet – se masoara in
decibeli. Intensitatea sonora a unei soapte este de aproximativ 15
decibeli, murmurul produs de o clasa de elevi, de aproximativ 50
decibeli, zgomotul unei strazi aglomerate, de aproximativ 90 decibeli.
Sunetele de peste 100 decibeli pot fi deja insuportabile. Un zgomot de
o intensitate de 140 dB – produs de exemplu de un avion cu reactie in
timpul decolarii – este aproape dureros si poate afecta timpanul.
Odata cu inaintarea in varsta, auzul slabeste treptat, mai ales
datorita reducerii mobilitatii oscioarelor auditive, care nu mai pot
trimite vibratiile la urechea interna. Infectiile urechii pot afecta
membrana timpanica, sau pot influenta activitatea oscioarelor auditive.
Orice problema legata de ureche necesita control medical.
Diferitele forme ale slabirii auzului pot fi cauzate de afectarea
nervului auditiv. Zgomotele permanente, ca de exemplu cel al
motoarelor din uzine, pot determina slabirea auzului, la fel ca
zgomotele de durata scurta, dar de intensitate mare. Volumul
walkmanului dat la mazimum are de asemenea efecte negative asupra
auzului.