Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
a. (x)La iniţierea tratamentului antiviral este necesară detectarea ADN VHB cantitativ;
b. Febra de grad înalt este frecventă în hepatita virală B;
c. Răspândirea verticală a hepatitei B este puțin frecventă şi nu există mijloace de
profilaxie specifică;
d. (x)Diagnosticul sindromului hepato-renal la pacienți se face, de obicei, în prezența ascitei
pronunţate, diurezei reduse şi creșteriî nivelului ureei I creatininei;
e. (x)Simptomele tipice a afecțiunilor hepatice cornice includ icter, oboseală, greață,
distensie abdominală;
a. Pentru hepatita virală E cea mai frecventă cale de transmitere e cea verticală;
b. Diagnosticul de hepatită B acută se stabilește la prezența anti-HBs;
c. (x)Cel mai sensibil indicator al infecției cu VHC este ARN-ul VHC;
d. (x)Nivelul protrombinei poate fi scăzut la pacienţii cu hepatită acută și ciroză hepatică şi
prezintă importanţă prognostică ;
e. (x)În prezent, imunizarea activă cu vaccin este principala metodă de prevenire pentru
hepatita B ;
a. Nivelul bilirubinei serice este un indicator absolut al sindromului citolitic în hepatita virală
acută;
b. (x)Pentru tratamentul corect al pacienților cu hepatită virală sut necesare: determinarea
etiologiei, estimarea severității bolii și stabilirea stadiului bolii ;
c. Expunerea sexuală este unica cale de răspândire a hepatitei C ;
d. (x)Sindromul astenovegetativ este cel mai frecvent și cel mai caracteristic în hepatitele
cronice ;
e. (x)În diagnosticul infecției cu HDV este decesivă detectarea antiHDV IgM şi antiHDV IgG
în serul pacienţilor ;
a. (x)În cazul suprainfecției HDV a unei persoane cu hepatită cronică B crește substanțial
probabilitatea hepatitei fulminante și a decesului ;
b. (x)Hepatita A în majoritatea cazurilor decurge asimptomatic, dar poate evolua sever la
adulţi ;
c. Hepatita C este una dintre cele mai frecvente patologii infecţioase cu distribuţie
geografică ;
d. (x)Un istoric familial de hepatită sau cancer hepatic este, de asemenea, important pentru
evaluarea riscului de hepatită virală la pacient ;
e. Durata perioadei de incubație pentru hepatita B variază de la 15-45 zile şi nu permite
efectuarea profilaxiei specifice postexpunere ;
a. După evoluţia acută a hepatitei virale C, anti-HCV IgM rămân detectabili pe toată viaţa;
b. Persoanele cu hepatită E au un risc crescut de carcinom hepatocelular;
c. (x)Hepatita virală acută necesită în unele cazuri diferenţiere cu mononucleoza infecțioasă (
prezentând anumite trăsături clinice şi rezultate de laborator);
d. (x)Testele clinice, biochimice şi serologice permit diferenţierea stadială a afecţiunilor
hepatice virale;
e. (x)Semnele de boală avansată a ficatului includ pierderea în greutate, ascita, edemele,
fetrul hepatic, asterixul, confuzia mental;