CENZURA PE INTERNET

Cenzura pe Internet reprezintǎ acţiunea de control și/sau suprimare a publicǎrii și

accesului la diferite informaţii în mediul online. Cenzura poate fi iniţiatǎ de cǎtre guvernul unei
ţǎri sau de cǎtre persoane fizice, cum ar fi cenzura impusǎ de pǎrinţi privind accesarea anumitor
site-uri de cǎtre copiii lor. Cenzura apare din motive morale, religioase, de afaceri, pentru a se
conforma normelor sociale, din cauza intimidării ori fricii de consecințe legale sau de altă natură.
Ȋn ultimii ani s-a constatat cǎ numǎrul utilizatorilor copii și adolescenţi, care acceseazǎ
Internetul este în continuǎ creștere iar vârsta la care copiii încep sǎ navigheze pe Internet este
din ce in ce mai fragedǎ. Dezvoltarea tehnologiei și creșterea nivelului de trai au fǎcut posibile
ca din ce în ce mai mulţi copiii sǎ deţinǎ un telefon inteligent sau o tabletǎ, cu ajutorul cǎrora pot
accesa Internetul în orice moment.
Eu sunt de acord și susţin cenzura Internetului. Pentru a înţelege importanţa cenzurii
evidenţiez riscurile la care sunt supuși tinerii atunci când navigheazǎ pe Internet.
Victimizarea tinerilor prin cyberbullying
Cyberbullying-ul reprezintǎ o formă de hărțuire, care utilizează diferite forme de comunicare
electronică (rețele sociale, smartphone, computere, tablete, chat, site-uri web) pentru a
amenința, a insulta intenționat și repetat o victimă.
Cyberbullying-ul poate fi practicat în grup sau individual, prin intermediul e-mail-urilor,
telefoanelor mobile, rețelelor sociale, site-urilor de partajare a fotografiilor, mesageriei
instantanee, forumurilor, chat-urilor, jocurilor online etc.
Toate cele mai sus menţionate sunt acte de violenţă şi se produc în scopul ameninţării,
intimidării sau insultării victimelor.
Cyberbullying-ul poate lua naștere prin:
 crearea unui profil fals de unde se trimit mesaje insultătoare și se răspândesc zvonuri
nefondate;
 postarea de fotografii compromițătoare sau filmuleţe video umilitoare, prin care are loc
rǎspândirea de insulte violente, creând astfel zvonuri (într-un grup sau într-o rețea socială)
împotriva unei persoane, care devine victimǎ;
 excluderea cu reavoinţă a unei persoane dintr-un grup sau o comunitate online;
 furtul de parole pentru a avea acces la corespondenţa personală şi a transmite în numele
victimei, mesaje compromiţătoare;
 trimiterea intenţională a unui mesaj virusat.
Hărţuirea online este periculoasă pentru că este publică şi greu de evitat de către victime.
Ea poate avea loc oricând – la şcoală sau acasă - şi poate implica un grup mare de copii.
Sexting-ul
Sexting-ul reprezintǎ transmiterea de mesaje sau imagini cu conţinut sexual explicit. Prin
intermediul SMS-urilor, e-mail-urilor, webcam, adolescenţii şi tinerii trimit texte, fotografii sau
secvenţe video cu caracter sexual, în care protagonişti pot fi ei înşişi sau alte persoane. Aceste
medii sunt arhivate și pot fi difuzate mai apoi masiv și necontrolat.
Sexting-ul poate avea ca urmǎri:
 pierderea intimității deoarece o datǎ ce fișierul a fost trimis, nu mai este posibil controlul
distribuției acestuia, putând ajunge în mâinile oricui;
 provocarea de tulburări psihologice deoarece prezentarea intimității în fața altor persoane
poate provoca probleme cum ar fi: depresia, izolarea, excluderea din cercul social etc;

1
 hărțuirea virtuală, care apare în momentul în care colegii descoperă fotografiile sau
videoclipurile sexuale trimise, iniţiând activitǎţi de umilire și denigrare prin lansarea de
aprecieri și comentarii negative;
 extorcarea, atunci când fișierul respectiv este folosit pentru a șantaja persoana implicată,
forțându-o să facă anumite lucruri, astfel încât părinții, profesorii sau prietenii să nu afle
despre elementul compromiţǎtor.
Sexting-ul este un fenomen foarte periculos deoarece poate modifica integritatea fizică și
psihologică a unui adolescent.
Abordarea on-line de cǎtre persoane necunoscute. Grooming-ul
De foarte multe ori copiii discutǎ online cu persoane, pe care nu le cunosc, deoarece
aceste persoane nu sunt percepute ca pe niște străini, ci din contrǎ ei sunt vǎzuţi ca potenţiali
prieteni. Astfel copiii devin vulnerabili la agresiuni și prietenii nepotrivite iar de aici și pânǎ la
grooming nu mai este decât un pas.
Grooming-ul apare atunci când o persoanǎ necunoscutǎ construiește o relație online cu
un copil, în scopul de a-i câștiga încrederea, pentru a ajunge în cele din urmǎ sǎ abuzeze sexual
de acel copil. Este mult mai facil ca acest tip de relaţie sǎ aparǎ în mediul virtual, pentru ca astfel
groomer-ul își poate ascunde vârsta, sexul (genul) și identitatea. De cele mai multe ori copiii
ajung sǎ își întâlneascǎ în realitate “prietenul” (groomer), ajungând sǎ fie abuzaţi și uneori, rǎpiţi
și chiar ucisi.
Prin intermediul grooming-ului copiii se aflǎ în situaţia de a fi forţaţi sau convinși sǎ:
 să întreţinǎ conversații sexuale prin chat sau prin chat pe web;
 să trimită sau posteze imagini explicit sexuale;
 să participe la activități sexuale prin intermediul unei camere web sau al unui telefon.
Furtul datelor cu caracter personal
Datele cu caracter personal reprezintǎ orice informatii, care permite identificarea unui
individ. Orice informaţie postată online devine publicǎ și rămâne accesibilă, cel mai adesea
pentru totdeauna și de aceea copiii trebuie să cunoascǎ consecinţele, pe care le vor suporta
atunci când nu se respectǎ regulile de protecţie a informaţiilor confidenţiale. Dintre acestea
menţionez:
 copiii posteazǎ fotografii, din care se pot deduce atât adresa de domiciliu, cât și starea
materialǎ a familiei, membrii familiei ajungǎnd lesne victime ale furtului sau rǎpirii;
 unele fotografii pot deveni compromiţǎtoare, afectând imaginea publicǎ a tânǎrului, care le
posteazǎ, uneori devenind o piedicǎ în momentul în care tânǎrul își cautǎ un job;
 dezvǎluirea pe Internet a datelor bancare reprezintǎ un risc la adresa securităţii financiare a
deținătorului cardului, ajungându-se cu ușurinţǎ la golirea conturilor bancare.
Alte riscuri la care sunt supuși copiii atunci când navigheazǎ pe Internet mai sunt:
 manipularea copiilor prin însușirea de informaţii neverificate sau false (fake news);
 utilizarea excesivă a calculatorului sau dependenţa de jocuri și Internet;
 deteriorarea abilităţilor sociale, izolarea şi predispunerea la agresivitate din cauza
accesǎrii unor site-uri sau practicarea unor jocuri cu conţinut violent.
Aceste riscuri pot fi evitate prin iniţierea la nivel naţional a unei cenzuri sau autocenzuri. Astfel
infracţionalitatea ciberneticǎ s-ar reduce simţitor iar tinerii vor fi protejaţi împotriva oricǎrui
pericol.