INTRODUCERE GENERALĂ

SPIRITUL CAPITALISMULUI ȘI
ROLUL CRITICULUI
LUC BOLTANSKI

Aceasta carte vorbeste despre schimbarile ideologice care au insotit transformari

recente in capitalism. Din 1968 critica adusa capitalismului a fost spusa cu voce tare pana in
1980. Prin acest exemplu propune intelegerea modului in care sunt modificate ideologiile
asociate activității economice.

Spune ca fiintele umane nu doar suporta istoria, ci ele o fac. Se da exemplul Frantei si
spune ca avem motive întemeiate să credem că procesele destul de similare au marcat evoluția
ideologiilor care însoțesc redistribuirea capitalismului în alte țări dezvoltate. S a cautat sa se
clarifice relatiile care au fost tabilite intre capitalism si criticile sale pentru a interpreta
anumite fenomene. Scaderea criticii a aparut in momentul in care capitalismul a suferit o
restructurare semnificativa, al carei impact social nu a putut trece neobsrvat.

Spiritul capitalismului- O definiție minimă a capitalismului

Spune ca din diferitele caracterizari ale capitalsmului, este caracterizat ca fiin un

imperativ pentru acumularea nelimitata de capital prin mijloace formal pasnice. Capitalul este
introdus constant in circuitul economic pentru a se produce profit. Acumularea de capital nu
constă în acumularea de bogății - adică obiecte dorite pentru valoarea lor de utilizare. Această
detașare de capital de formele materiale de bogăție îi conferă un caracter autentic abstract,
ceea ce ajută la transformarea acumulării într-un proces interminabil. În măsura în care
îmbogățirea este evaluată în termeni contabili, profitul acumulat într-un interval de timp este
calculat ca diferența dintre bilanțurile din două perioade diferite.

În definiția minimă folosită aici, capitalismul trebuie să se distingă de

autoreglementarea pieței bazată pe convenții și instituții, aici trebuie sa existe conditii egale
intre comercianti transparență, simetrie a informațiilor, o bancă centrală care garantează un
curs de schimb stabil pentru banii de credit etc. Capitalismul se bazează într-adevăr pe
tranzacții și contracte, dar aceste contracte pot susține doar aranjamente discrete în avantajul
părților sau pot conține clauze ad hoc, fără publicitate sau concurență.
 Capitalsm si economia de piata. Pe de o parte, economia de piață a fost construită „pas
cu pas” și precedă apariția normei de acumulare nelimitate a capitalismului. Pe de altă parte,
acumularea capitalistă nu cedează la reglementarea pieței decât atunci când sunt închise mai
multe rute directe către profit. În consecință, recunoașterea puterilor benefice ale pieței și
acceptarea regulilor și constrângerilor de care depinde operațiunea ei „armonioasă ”, trebuie
considerate ca aparținând unei forme de auto-limitare de capitalism. In definitia capitalismului
folosita aici, oricine care detine un surplus si il investeste pentru a obtine un profit care va
creste excendentul initial. Un exemplu pentru asta este acționarul care pune bani într-o firmă
și se așteaptă la o rentabilitate.

Necesitatea unui spirit pentru capitalism

In multe privințe, capitalismul este un sistem absurd: în el, salariații și-au pierdut
proprietatea asupra roadelor muncii lor și a posibilității de a duce o viață liberă de
subordonare. Acum, deși într-o măsură inegală, în funcție de direcția în care se caută profitul,
acumularea capitalistă cere mobilizarea unui număr foarte mare de persoane ale căror
perspective de profit sunt scăzute (în special când capitalul lor inițial este mic sau inexistent)
și fiecăruia i se atribuie o responsabilitate minutiară. Psihologii au observat faptul ca plata este
insuficienta iar entuziasmul pentru munca este mic.

Numim ideologia care justifică implicarea în capitalism „spiritul capitalismului”. În

prezent, acest spirit trece printr-o criză semnificativă, demonstrată prin creșterea confuziei
sociale și a scepticismului. Capitalismul trebuie să fie în măsură să garanteze acestor persoane
un minim de securitate în zonele protejate - locuri în care să locuiască, să aibă o familie, să
crească copii etc.

Pentru Max Weber, „spiritul capitalismului” se referă la ansamblul de motivații etice

care, deși scopul lor este străin logicii capitaliste, inspiră antreprenorii în activități care să
conducă la acumularea de capital.Weber a sustinut ideea ca aparitia capitalismului a presupus
instituirea unei noi relatii morale intre fiintele umane si munca lor.

Din ce este compus spiritul capitalismului

Primul factor care este in favoartea capitalismului este stiinta economica. Puterea
argumentelor pe care le-au găsit a provenit tocmai din faptul că au fost prezentate ca non-
ideologice. Așa cum a arătat Louis Dumont, dezvoltarea științei economice, indiferent dacă
este economia clasică sau marxismul, a contribuit la construirea unei reprezentări a lumii care
este radical nouă în comparație cu gândirea tradițională, marcând „separarea radicală a
aspectelor economice ale țesăturii sociale.

Prin urmare, în primul rând, capitalismul trebuie să-și perfecționeze aparatul de

legitimare cu privire la cadre sau cadre viitoare. Dacă în cursul obișnuit al vieții profesionale,
majoritatea dintre ei sunt convinși să se aboneze la sistemul capitalist din cauza
constrângerilor financiare sau din mecanismele clasice ale sancțiuni și recompense, este
plauzibil să socotim că exigențele justificării sunt dezvoltate în special în perioade precum cea
prezentă.

Diferitele stări istorice ale spiritului capitalismului

Schimbarile in spiritul capitalist care apar in prezent nu sunt cu siguranta primele,

avem cel puțin două descrieri stilizate sau tipologice ale spiritului capitalismului. Prima
descriere, realizata la sfarsitul secolului XIX este bazata pe persoana antreprenorului burghez
si o descriere a valorilor burgheze. În ceea ce privește justificările care aspiră la o generalitate
mai mare și se referă la construcții ale binelui comun, acestea se datorau mai puțin
liberalismului economic, de piață, sau economiei științifice.

The origin of the justifications incorporated into the spirit of capitalism

Spiritul capitalismului incorporeaza alte scheme decat cele mostenite de la teoria

economica. Aceste scheme nu au suficienta putere mobilizatoare, insa capitalismul nu poate
gasi in sine resurse care sa justifice motive de angajament, in special, sa formuleze argmene
indreptate catre o cerere de justitie. De fapt, capitalismul este ingura forma istorica, care
organizeaza practici colective. Pentru a-și menține puterile de atracție, capitalismul trebuie să
recurgă la resurse externe, credințe care, la un moment dat în timp, posedă puteri
considerabile de persuasiune, ideologii izbitoare, chiar și atunci când sunt ostile acestuia,
înscrise în contextul cultural în care se dezvoltă.

Dumont arată cum ideologia modernă dominantă a individualismului era difuză prin
falsificarea compromisurilor cu culturile preexistente . In analiza lui Dumont, membrii unei
culturi holistice confruntate cu o cultură individualistă se găsesc sub provocare și simt nevoia
să se apere, să se justifice, în fața a ceea ce li se pare o critică și o provocare pentru identitatea
lor. Spiritul capitalismului este transformat pentru a raspunde nevoii de justificare a
persoanelor care sunt angajate in procesul de acumulare capitalista la un moment dat.
 In multe privinte, cel de-al doilea spirit al capitalismului, are caracteristici care nu ar fi
fost deziderate nici de comunism, nici de fascism care au fost totusi cele mai puternice
miscari critice ale capitalsimului in momentul in care a inceput sa fie instituit acest al doilea
spirit.