De-a lungul timpului, oameni precum Grigore Ureche, Miron Costin, Ion Neculce si Dimitrie

Cantemir au saltat literatura romana pe cele mai inalte culmi, operele lor dezvoltand subiecte precum
originea latină comună a tuturor românilor,latinitatealimbii române, continuitatea poporului român în
spatiul nord dunarean, toate acestea contribuind la formarea si dezvoltarea limbii si literaturii romane si
a constiintei istorice.

Poate una dintre cele mai valoroase contribuitii ale cronicarilor in formarea poporului si culturii
romane a fost cea in domeniul istoric, ei punand baza constiintei noatre istorice. Ei au subliniat pentru
prima dată necesitatea scrierii evenimentelor ce au avut loc pe teritoriul romaniei, dorinta lor fiind ca
textele sa ramana tuturor urmasilor drept o sursa de cunoastere a trecutului tarii lor dar si a catorva
lectii morale pentru a putea invata din cele bune si a se feri de cele rele. Ei şi-au asumat libertatea
propriilor gânduri şi sentimente,apropiindu-se de istorie cu conştiinţa responsabilităţii faţă de adevăr,
confruntand de fiecare data informatia gasita cu mai multe izvoare istorice pentru a putea alege cu
siguranta adevarul, stiind ca nu vor prezenta urmasilor o poveste falsa a originii si dezvoltarii poporului
roman.

Pe langa rolul important in construirea unei constiinte istorice, cronicarii s-au implicat de
asemea intr-un mod indirect prin scrierile lor in formarea limbii romanesti. Acestia si-au elaborate
textele folosind un limbaj comun, pe intelesul tuturor, insipirat din cel popular, operele lor cultivand o
anumita oralitate asociata scrierilor. Cei care au avut poate cel mai mare impact au fost Grigore Ureche,
el indraznind sa dea forma operei sale intr-o limba romaneasca, si Miron Costin, care, vorbind fluent
latina, implementeaza noi cuvinte si reguli gramaticale, de exemplu punerea verbului în principală la
sfârşit, gasind astfel o modalitate de expresie literară a limbii

Un ultimo rol important al cronicarilor a fost cel in formarea literaturii romane. Operele lor nu
mai sunt numai o relatare a istoriei, texte pur stiintifice, ci se si incadreaza stilului belletristic, imprimand
un caracter subiectiv prin exprimarea propriilor opinii si sentimente despre evenimentele relatate,
aceestia participand afectiv la procesul de creatie.Limbajul folosit, chiar daca este apropiat de cel
popular, este imbogatit cu metafore si comparatii suggestive, iar fiecare cronicar incepe sa
particularizeze opera, ei formandu-si un stil propriu, Ion Neculcea ajungand sa ignore adevarul istori si
publicand scrierile indiferent de certtudinea faptelor deoarece, in opinia sa, foiecare “poveste” are un
caracter semnificative, anecdotic, şi deci, literar, valorificand astfel fictiunea.

Asadar, Grigore Ureche, Miron Costin, Ion Neculce au avut un impact foarte mare asupra
formarii unei constiinte istorie, a limbii si literaturii romanesti, ei nu numai povestind evenimentele ce
au avut loc pe teritoriul romaniei, dar si punand bazele literaturii, implicandu-se afectiv in scrierea
operei si inlocuind caracterul informational, stiintific, al acesteia cu unul fictional, oamnenii reusind sa
extraga anumite lectii de viata din textele lor.