In Mijlocul Lupilor

Vasile Voiculescu

Tema generala a povestirilor lui Vasile Voiculescu este degradarea mitului

in lumea de astazi. Aici, tema este vanatoarea.
Povestirea rama prezinta intalnirea mai multor prieteni care discuta despre
vanatoare. Vanatoarea este o “activitate vitala si primordial cu care omul vine din
fundul mileniilor de piatra”. Era “arta suprema, stiinta si magie totodata, tehnica si
cultura…”. In esenta, vanatoarea a fost o metoda de civilizare a oamenilor.
Discutia face ca unul din prieteni sa-si aminteasca intamplari stranii, traite in
urma cu mult timp, In timp ce era judecator, acesta este nevoit sa judece un caz
ciudat: situatia unui om judecat ca a ucis o caprioara. Luparul, acuzatul, sustine ca,
de fapt, acesta ar fi luat caprioara din gura lupilor. Judecatorul merge la casa sa,
unde discuta despre puterile speciale pe care le avea personajul asupra lupilor.
Acesta putea intelege si comunica cu lupii, asa cum va demonsta in viitorul
apropiat.
In noaptea Sf. Andrei, Luparul il cheama pe judecator. Inainte de plecare,
Luparul deseneaza pe pereti si face figure de animale salbatice din lut. Putem crede
ca, asemenea vechilor vrajitori, Luparul isi pregateste spiritual viitoare intalnire cu
lupii. Acesta il duce pe judecator departe, in padure, unde se urca intr-un copac,
pentru a-i arata ritualul sau. Acesta scoate o serie de sunete stranii, la care lupii
raspund, spre uimirea judecatorului. Judecatorul cade in mijlocul lupilor, dar este
salvat de Lupar, care supune si indeparteaza animalele pentru a il aduce pe barbat
acasa.
Puterile supranaturale ale Luparului sunt prezentate in punctul culminant,
cand acesta cheama lupii si le impune un anumit comportament.
Prezenta descrierilor in momentele cheie ale povestirii ofera acesteia o
functie narativa speciala. Cadrul natural in care este asezat sacrul impresioneaza
prin sentimentele de spiritism si salbaticie, indicii unei lumi arhaice. De fapt,
naratorul vorbeste despre “impresia de arhaism si primitivitate tulburatoare”.
 Se observa absenta feminina in viata Luparului, care da de inteles ca nu e
insurat si vorbeste doar despre tatal si bunicul sau. Absenta femeii este o cutuma
care trebuie respectata de vanatori.
Luparul locuieste la marginea satului, izolat de oamenii ce il numesc “o
uraciune a lumii”. El este un paria; ceilalti oameni il dispretuiesc, dar se si tem de
acesta.
Naratorul ii face portretul fizic, din care retinem ca are o privire arzatoare,
mainile latite, “chipul masliniu, prelung, cu o zgarda de barba rara si tepoasa pe
sub falci”. Aceste trasaturi il aseamana pe protagonist cu un lup, asociere intarita si
de numele sau.
Imaginile artistice sunt realizate cu ajutorul epitetelor, comparatiilor,
personificarilor si folosirii unor regionalisme cu sonoritati aparte.
In momentul critic, cand judecatorul ajunge prada lupilor, acesta este ocrotit
de Lupar, al carui profil se proiecteaza impresionant in lumina lumii. In acest
moment, avand capul inconjurat de razele lumii, formand o corola, Luparul pare a
avea o infatisare de sfant, exercitandu-si intregul har.
In comentariul final ni se spune ca Luparul devine atunci “magul primitiv”
si “arhetipul lupului, marele lup spiritual de dincolo, inaintea caruita haticul
de rand se retrage inferior ca oamenii la aparitia unui inger”.