Sunteți pe pagina 1din 5

Ministerul Educaţiei Naționale

Centrul Naţional de Evaluare şi Examinare

CONCURSUL DE OCUPARE A POSTURILOR DIDACTICE/CATEDRELOR DECLARATE


VACANTE/REZERVATE ÎN UNITĂŢILE DE ÎNVĂŢĂMÂNT PREUNIVERSITAR
12 iulie 2017

Probă scrisă
Cultură civică

Varianta 3

 Toate subiectele sunt obligatorii. Se acordă 10 puncte din oficiu.


 Timpul de lucru efectiv este de 4 ore.

SUBIECTUL I (30 de puncte)


1. În Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, în Articolul 20, se menţionează dreptul la
libertatea de întrunire şi de asociere paşnică.
A. Enumeraţi două dintre consecinţele rezultate din respectarea dreptului la asociere într-o
societate democratică. 4 puncte

- formarea de sindicate, asociații, partide etc.;


- creșterea sentimentului de apartenență la grup.

B. Exemplificaţi două dintre situaţiile în care participarea la luarea deciziei publice şi controlul
aplicării acesteia, în contextul democraţiei reprezentative, se află într-un raport de concordanţă.
6 puncte
- Atunci când toți membrii participa cu privire la decizia luată, și dacă decizia luată servesc
intereselor tuturor membrilor ;
- Dacă majoritatea include in această decizie și interesele minorităților.

C. Explicaţi succint în ce constă dreptul de asociere paşnică. 3 puncte

Dreptul la asociere pașnică constă în faptul că mai multe persoane care au un scop comun se pot
unii într-un cadru oficial legal pentru îndeplinirea acestuia. Spre exemplu un ONG, o asociație etc.

2. Analizaţi, în aproximativ 2 pagini, aspectele teoretice semnificative ale problematicii libertăţii


(analizarea raportului libertate-constrângere, menţionarea a două tipuri de libertate, relaţia
libertate-responsabilitate), evidenţiind totodată justificarea necesităţii de a respecta libertatea
cetăţenilor într-o societate democratică.
Notă: Se punctează şi utilizarea adecvată a limbajului de specialitate (1punct) şi încadrarea
analizei în limita de spaţiu precizată (1 punct). 17 puncte

Tema filosofică a libertății, cu adânci implicații etice, vizează posibilitatea manifestării


voinței omului în acte de acțiune individuale ținând seama de premisele valorii și ale deciziei.
Întrebările ce se pun în acest sens au fost și vor fi: „Ce vrem?” și „Putem face ceea ce vrem?”. De
acestea se leagă altele: Ce este libertatea? Cât de liberă este voința? Ce alternative de acțiune avem și
cum trebuie să le evaluăm? Este permis să facem tot ceea ce vrem? Care sunt criteriile care stau la
bază deciziilor? La ce norme ne putem raporta?Care sunt principiile care justifică aceste norme? De
ce trebuie să fim, în fond, morali? Ne este îngăduit să-i obligăm pe alții să fie morali? Puse în termeni
de etică individuală aceste întrebări reflectă universul specific individului uman sfâșiat lăuntric de
dureroase contradicții.
În societăţile moderne democratice, libertatea este acceptată în mod obişnuit, la modul abstract, ca o
valoare fundamentală, alături de alte valori de bază, ca egalitatea, drepturile umane sau dreptatea. Nu
putem să ne gândim la o societate democratică în care libertatea persoanelor ar fi drastic ameninţată.

Probă scrisă la cultură civică Varianta 3


Pagina 1 din 2
Ministerul Educaţiei Naționale
Centrul Naţional de Evaluare şi Examinare
Există trei mari trei tipuri de teorii asupra libertăţii:
- Libertatea ca manifestare publică este definită în raport nu cu individul, ci cuaranjamentele
politice în care acesta tr ăieşte. În această accepţiune, o societate liberă este acea comunitate
politică în cadrul căreia indivizii iau parte activ la guvernare, elaborează legi şi iau decizii;
- Libertatea ca lipsă de constrângere sau interferenţă (= libertatea în sens liberal) se defineşte
ca o caracteristică a indivizilor, persoane luate ca întreg (înzestrate deopotrivă cu raţiune şi
impulsuri iraţionale). Libertatea liberală are ca subiect nu societatea, ci persoana individuală,
luată ca atare, ne analizabilă în caracteristicile ei. În această accepţiune, libertatea mea de a
îndeplini o acţiune este independentăde motivele pentru care doresc să îndeplinesc acţiunea
respectivă; cu alte cuvinte, nu contează de ce anume vreau să fac o anumită acţiune;
- Libertatea ca determinare interioară se realizează acolo unde indivizii umani, ca fiinţe complexe,
se comportă în mod autentic, aşa cum sunt ei, potrivit cu ceea ce ei vor realmente ca fiinţe
umane.
Orice încercare de a defini libertatea sau constrângerea în mod separat este sortită eșecului,
acestea fiind noțiuni pereche, care se determină reciproc însă fără a se anula. Libertatea și
coercitiunea sunt două aspecte indisolubile ale funcționării sistemului social. Admițând sistemele
de norme și prescripțiile stipulate de ele nu rezultă că acceptăm orice coercițiune sau că poate
admitem arbitrariul și tirania. Ca individ, omul poate, când se consideră liber și dorește să fie
considerat de ceilalți liber, să admită un set de obligații și interdicții care ocrotesc valori umane
superioare ale sistemului social, ale cetățenilor unei țări. În complexitatea relațiilor dintre
inițiativă, conduită umană și sisteme de norme pot exista coercitiuni care nu constrâng. Prevederea
din Codul muncii a obligației de creștere a profesionalizării, de perfecționare a pregătirii de
specialitate nu va fi interpretată de un angajat drept o coercițiune, ci că o omologare socială a
dorințelor și aspirațiilor sale. Dacă există concordanță între prescripțiile normative și obiectivele
liber asumate de către agentul acțiunii sociale, principal, nu pot apare restricții ale libertății reale
de acțiune. Un proiect de acțiune umană în societățile moderne trebuie să fie compatibil cu
prescripțiile sistemelor, de norme socialmente instituite. Libertatea indivizilor este în mod
inevitabil reglementată de sisteme de norme juridice, poliice, morale. Sensul termenului
constrângere este problematic, după cum este greu de trasat linia de demarcație dintre
constrângerile exterioare și cele interioare
Teoria libertății ne angajează și într-o teorie a sistemelor de norme și a raporturilor dintre
indiid și comunitate, societate. Libertatea angajează în mod necesar decizia, scopul și alternativele.
Nu există libertate reală acolo unde omul nu are de ales cel puțin între două alternative, la limită,
între a-și asuma sau nu un anumit obiectiv . Astfel introdus în spațiul acțional omul prin decizia și
opțiunea sa poate fi făcut responsabil de actele sale. Responsabilitatea poate fi dependentă de
starea fizică și psihică a unui agent, de statutul și atribuțiile pe care le are într-un sistem
organizațional, de amploarea intervenției sale în săvârșirea sau producerea unor fapte, de
informațiile pe care le deține și intențiile care îl animă. Responsabilitatea însoțește libertatea.
„Concepând responsabilitatea ca o asumare a răspunderii față de rezultatele acțiunii sociale a
omului, se admite faptul că acțiunea socială este cadrul nemijlocit de manifestare a
responsabilității, pe de o parte, iar pe de altă parte că libertatea este o condiție fundamentală a
responsabilității”.
Ca ființă socială, prin definiție, omul s-a organizat încă din cele mai vechi timpuri în
forme de comunitate structurate pe ierarhii, de regulă, bazate pe forță fizică. în aceste situații, atât
libertatea, cât și constrângerea erau discreționare, ele având un substrat subiectiv. Părăsind această
perioadă, nu numai cețoasă din punctul de vedere al surselor documentare, ci și caracterizată de un
primitivism aproape animalic și ne localizăm interesul direct în Antichitate, unde, prin intermediul
unor renumiți filozofi, facem cunoștință cu cele mai pertinente tentative de definire a sensurilor
libertății și a constrângerii, definiții care au marcat întrega umanitate.
Observăm, în cele din urmă, faptul că, atât libertatea, cât și constrângerea sunt o relativitate, că și
în cazul paradoxului paharului pe jumătate plin sau pe jumătate gol, aceste două noțiuni devenind
relative, în funcție de poziția socială pe care o ocupă privitorul sau analistul.
Probă scrisă la cultură civică Varianta 3
Pagina 2 din 2
Ministerul Educaţiei Naționale
Centrul Naţional de Evaluare şi Examinare
Astfel, ne putem simți liberi sau constrânși în funcție de gradul nostru de înțelegere, adaptare și
interes, căci nu este important în mod real ceea ce ni se întâmplă, ci cum percepem acest lucru,
fiind limitați de propria noastră realitate, la rândul ei definită de propria noastră percepție.

SUBIECTUL al II-lea (30 de puncte)


Realizaţi un eseu, de două-trei pagini, cu privire la problematica omului, ca fiinţă morală, având în
vedere următoarele repere:
- explicarea înţelesului a două concepte corelate problematicii atitudinilor şi
comportamentelor moral-civice
- prezentarea unei teorii/concepții privind responsabilitatea moral-civică
- formularea unei obiecţii la adresa concepţiei conform căreia diferenţele dintre indivizi îi
determină să urmărească interese diferite
- prezentarea a două dileme morale cu care se confruntă societatea actuală
- argumentarea unui punct de vedere referitor la actualitatea ideii conform căreia societatea
este reglată de interese divergente, în contextul rarităţii resurselor

Notă: Se punctează coerenţa textului redactat (1 punct) şi încadrarea eseului în limita de spaţiu
precizată (1 punct).

Tema filosofică a libertății, cu adânci implicații etice, vizează posibilitatea manifestării


voinței omului în acte de acțiune individuale ținând seama de premisele valorii și ale deciziei.
Întrebările ce se pun în acest sens au fost și vor fi: „Ce vrem?” și „Putem face ceea ce vrem?”. De
acestea se leagă altele: Ce este libertatea? Cât de liberă este voința? Ce alternative de acțiune avem
și cum trebuie să le evaluăm? Este permis să facem tot ceea ce vrem? Care sunt criteriile care stau
la bază deciziilor? La ce norme ne putem raporta?Care sunt principiile care justifică aceste norme?
De ce trebuie să fim, în fond, morali? Ne este îngăduit să-i obligăm pe alții să fie morali? Puse în
termeni de etică individuală aceste întrebări reflectă universul specific individului uman sfâșiat
lăuntric de dureroase contradicții.
În societăţile moderne democratice, libertatea este acceptată în mod obişnuit, la modul abstract, ca
o valoare fundamentală, alături de alte valori de bază, ca egalitatea, drepturile umane sau
dreptatea. Nu putem să ne gândim la o societate democratică în care libertatea persoanelor ar fi
drastic ameninţată. Problemă de maximă rezonanță filosofică, socială și politică, libertatea ca unul
dintre reperele cardinale ale condiției umane, are în mod firesc implicații în lumea juridică.
Există trei mari trei tipuri de teorii asupra libertăţii; şi – deşi fiecare este sprijinită de
intuiţiile noastre cu privire la ce este libertatea – nu este deloc evident cătoate cele trei cazuri sunt
consistente între ele, că trimit la un model comun de înţelegere a acesteia. În prima accepţiune,
libertatea este definită ca libertate de manifestare publică. În a doua accepţiune, libertatea este
interpretată ca lipsa de constrângere sau interferenţă (acesta este sensul pe care în principal autorii
liberalii îl dau termenului), iar în a treia accepţiune, ca determinare interioară.
Libertatea ca manifestare publică este definită în raport nu cu individul, ci cuaranjamentele
politice în care acesta tr ăieşte. În această accepţiune, o societate liberă este acea comunitate politică
în cadrul căreia indivizii iau parte activ la guvernare, elaborează legi şi iau decizii. Este vorba
despre o comunitate care se autoguverneaz ă , în sensul că nu este condusă de către străini.
Libertatea ca lipsă de constrângere sau interferenţă (= libertatea în sens liberal) se
defineşte ca o caracteristică a indivizilor, persoane luate ca întreg (înzestrate deopotrivă cu raţiune
şi impulsuri iraţionale). Libertatea liberală are ca subiect nu societatea, ci persoana individuală,
luată ca atare, ne analizabilă în caracteristicile ei. În această accepţiune, libertatea mea de a îndeplini
o acţiune este independentăde motivele pentru care doresc să îndeplinesc acţiunea respectivă; cu
alte cuvinte, nu contează de ce anume vreau să fac o anumită acţiune.
Probă scrisă la cultură civică Varianta 3
Pagina 3 din 2
Ministerul Educaţiei Naționale
Centrul Naţional de Evaluare şi Examinare
Libertatea ca determinare interioară se realizează acolo unde indivizii umani, ca fiinţe
complexe, se comportă în mod autentic, aşa cum sunt ei, potrivit cu ceea ce ei vor realmente ca
fiinţe umane. Problema constă în definirea a ceea ce este autentic înindividşi care îi permite să
fie liber. De această dată, spre deosebire de accepţiunea anterioară, individul este liber atunci
când acţioneazăîn mod raţional, adică atunci când nu se supune impulsurilor afective, iraţionale
Libertatea negativă este acel tip de libertate a cărei realizare presupune absenţa obstrucţiilor şi
interferenţelor dinpartea altor oameni.Sunt liber în măsura în care nici un individ sau grup de
indivizi nu intervine în sfera mea de activitate. În acest înţeles, libertatea politică nu este decât
spaţiul în interiorul căruia un om poate acţiona fără ca alţii să-l împiedice. Dacă
alţii mă împiedică să fac ceea ce aş fi putut altfel să fac, nu sunt în întregime liber; iar dacă
această arie este restrânsă sub o anumită limită, se poate spune că sunt constrâns, sau poate chiar
aservit. Constrângerea implică intervenţia deliberată a altor fiinţe umane în interiorul spaţiului în
care aş putea, în condiţii normale, să acţionez. Prin a fi liber în acest sens eu înţeleg a fi scutit de
orice imixtiune exterioară. Cu cât este mai vastă această arie de non-ingerinţă, cu atât este mai întinsă
libertatea mea.

Orice încercare de a defini libertatea sau constrângerea în mod separat este sortită
eșecului, acestea fiind noțiuni pereche, care se determină reciproc însă fără a se anula. Libertatea
și coercitiunea sunt două aspecte indisolubile ale funcționării sistemului social. Admițând
sistemele de norme și prescripțiile stipulate de ele nu rezultă că acceptăm orice coercițiune sau că
poate admitem arbitrariul și tirania. Ca individ, omul poate, când se consideră liber și dorește să
fie considerat de ceilalți liber, să admită un set de obligații și interdicții care ocrotesc valori
umane superioare ale sistemului social, ale cetățenilor unei țări. În complexitatea relațiilor dintre
inițiativă, conduită umană și sisteme de norme pot exista coercitiuni care nu constrâng.
Prevederea din Codul muncii a obligației de creștere a profesionalizării, de perfecționare a
pregătirii de specialitate nu va fi interpretată de un angajat drept o coercițiune, ci că o omologare
socială a dorințelor și aspirațiilor sale. Dacă există concordanță între prescripțiile normative și
obiectivele liber asumate de către agentul acțiunii sociale, principal, nu pot apare restricții ale
libertății reale de acțiune. Un proiect de acțiune umană în societățile moderne trebuie să fie
compatibil cu prescripțiile sistemelor, de norme socialmente instituite. Libertatea indivizilor este
în mod inevitabil reglementată de sisteme de norme juridice, poliice, morale.
În ziua de astăzi a libertatea de gândire, de conştiinţă şi de religie sunt garantate, în
special, de Articolul 9 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi interpretat de
jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (“Curtea de la Strasbourg”) şi de fosta
Comisie Europeană a Drepturilor Omului (“Comisia”).

Probă scrisă la cultură civică Varianta 3


Pagina 4 din 2
Ministerul Educaţiei Naționale
Centrul Naţional de Evaluare şi Examinare

SUBIECTUL al III-lea (30 de puncte)


A. Următoarea secvenţă face parte din programa şcolară de cultură civică.

Competenţe specifice Conţinuturi


Raportul cetăţean - stat: puterea
2.6. Analizarea cetăţeniei active şi a practicilor opiniei publice şi forţa individului
democratice • Cetăţenia activă şi practicile
2.7. Explicarea rolului îndeplinit de mass-media în democratice
societate şi în formarea opiniei publice - Dreptul de asociere
4.5. Evaluarea unor comportamente sociale în contexte • Mass-media şi opinia publică
situaţionale date - Rolul îndeplinit de mass-media în
societate
- Opinia publică; rolul îndeplinit de
mass-media în formarea opiniei
publice
(Programa şcolară de cultură civică, OMECI nr.5097/09.09.2009)

Proiectați, în format tabelar, conform structurii de mai jos, unitatea de învățare


corespunzătoare acestei secvențe, pentru un buget total de timp de 4 ore. În cadrul tabelului veți
delimita, cu o linie orizontală, spaţiul corespunzător pentru elementele inserate la fiecare oră de
curs, din totalul celor 4 ore alocate acestei unități de învățare:

Conţinuturi Competenţe Activităţi de Resurse Evaluare


specifice învăţare
[se menţionează [se precizează [adecvate pentru [se precizează [se menţionează
detalieri de numărul criterial al realizarea resurse de timp, metodele,
conţinut care competenţelor competenţelor resurse de loc, instrumentele sau
explicitează specifice din specifice] material didactic, modalităţile de
anumite programa şcolară] forme de evaluare utilizate]
parcursuri] organizare a
clasei]

B. Evaluați competențele din secvența dată prin câte un tip diferit de item, construind și baremul de
evaluare corespunzător acestora.

Probă scrisă la cultură civică Varianta 3


Pagina 5 din 2