TRADIȚIONALISMUL INTERBELIC.

GÂNDIRISMUL

După cum arată Ovidiu S. Crohmălniceanu în Literatura română între cele două războaie
mondiale, primul război mondial a înterrupt violent cursul vieții literare românești (revistele își
încetează apariția, cenaclurile nu mai funcționează). Locul majorității foștilor directori de
conștiință este luat de alții: Eugen Lovinescu, Tusor Vianu, Liviu Rebreanu, George Călinescu,
Tudor Arghezi, Ion Barbu etc.
Polemicile literarre se poartă mai ales în jurul specificului național și al dicotomiei
tradoționalism/modernism, dezbaterea lunecând de pe zona esteticului spre cea a ideologiei
politice. Gruparea din jurul revistei Gândirea va confunda etnosul național cu ortodoxismul iar
ideea unei nașteri naționale, promovată atât de cercul Gândirii cât și de cel de la Cuvântul va fi
preluată din ideologia fascistă.
Cea mai importantă revistă literară de orientare tradiționalistă a fost Gândirea, înfinnțată
la Cluj în 1921 sub direcția lui Cezar Petrescu iar din anul următor a lui Nichifor Crainic. Aceasta
urmărește să apere românismul împotriva spiritului internaționalist al epocii. Nichifor Crainic va
face însă din ortodoxism cheia de boltă a doctrinei gândiriste, alături de autohtonism. Doctrina
gândiristă semnifică așadar un tradiționalism spiritualizat în senul că ortodoxismul este identificat
ca matrice spirituală a românismului.
Și cum noi ne aflăm geografic în Orient și cum, prin religia ortodoxă, deținem adevărul
lumii răsăritene, orientarea noastră nu poate fi decât spre Orient, adică spre noi înșine, spre ceea
ce suntem prin moștenirea cu care ne-am învrednicit. Moștenim un pământ răsăritean, moștenim
părinți creștini. [...] O cultură proprie nu se poate dezvolta dezvolta organic decât în aceste
condiții ale pământului și ale duhului nostru.
Cultura noastră istorică s-a dezvoltat din Biserică, aceasta se știe. Dar însăși cultura
populară- folclorul, arta plastică, muzică, înțelepciunea proverbului, moravurile- e străbătută de
duhul creator al cultului ortodox și al concepției bizantine.
tradiția noastră eternă își are sediul în popor.
(Nichifor Crainic, Senul tradiției)