Semne si simptomele prezente in chirurgia generala

si gastroenterologie:
anorexie, greata, varsatura,regurgitatie, eructatie,
pirozis, meteorism abdominal, diaree, constipatie,
hematemeza, melena, rectoragii,durere,aparare sau
contractura musculara,frison,febra,hiperemie,
tumefiere,adenopatie, tahicardie,dispnee.

1. Anorexia
Foamea si apetitul
Notiunile de foame si apetit (pofta de mancare) nu sunt
sinonime.
Prin apetit se intelege dorinta si placerea de a ingera
alimente in raport cu experienta gustativa anterioara a
individului.
Foamea este o necesitate imperioasa si imediata de
alimente care se manifesta intr-un cadru simptomatic
care include o gama varianta de senzatii neplacute:
iritabilitate, astenie, cefalee, ameteli, senzatie de
tensiune sau chiar crampe epigastrice.
Necesitatea de alimentare este condiţionată de
valoarea calitativă şi cantitativă a alimentelor precum şi
prin stimuli cu punct de plecare la nivelul stomacului
(depinde de starea mucoasei gastrice, secreţia de acid
clorhidric, tonusul parietal gastric şi duodenal).

1
 Factorul psihic este decisiv în reglarea apetitului.
Tulburările apetitului sunt
– Inapetenta lipsa sau diminuarea dorinţei de a mânca;
ea trebuie diferenţiată de saţietatea precoce care apare
în rezecţii gastrice, hipotonie gastrică, gastrită atrofică
–Anorexia= absenţa foamei sau apetitului
–Hiperorexia- creşterea apetitului, în perioade de
convalescenţă după unele boli, în eforturi mari,
parazitoze intestinale, ulcer duodenal, hipertiroidism,
diabet zaharat.
–Polifagia=nevoia de ingerare a unor cantităţi mari de
alimente în dorinţa de obţinere a saţietăţii: în diabet
zaharat, afecţiuni infecţioase ale hipotalamusului.
–Bulimia =senzaţia imperioasă de a ingera cantităţi
mari de alimente care depăşesc nevoile organismului: în
psihoze, leziuni frontale.
–Paraorexia reprezintă pervertirea apetitului: pica
(ingestia de produse nealimentare la gravide sau la
oligofreni); geofagia (foamea de pământ); malacia
(dorinţa de a ingera alimente acide).

Prin anorexie se intelege lipsa poftei de mancare.

-poate fi selectivă, numai pentru unele alimente
(carne - în cancer gastric) sau totală,pentru orice fel
de aliment.
Anorexia se intalneste intr-o serie intreaga de suferinte:
boli ale stomacului (gastrite cronice, cancerul gastric),
ficatului si cailor biliare, in perioada febrila a bolilor
infectioase acute,tuberculoza pulmonara, intoxicatii
exogene (alcoolismul cronic, abuzul de

2
medicamente)sau endogene (azotemie, uremie, acidoza
diabetica).
Anorexia care apare in unele boli psihice in absenta
oricarei alte cauze de natura organica, este cunoscuta
sub numele de anorexie nervoasa.
Dintre bolile stomacului, gastritele si cancerul gastric
evolueaza frecvent cu anorexie.
Poate fi falsă, datorită fricii de a produce durere la
ingestia alimentelor (ulcer gastric sau duodenal).
Dimpotriva, pofta de mancare este pastrata in ulcerul
gastric si duodenal necomplicat.
In cancerul gastric se manifesta uneori ceea ce se
numeste anorexie selectiva in cadrul careia bolnavul
pierde complet pofta de mancare pentru anumite
alimente (carne, grasimi,uneori paine), in timp ce pentru
restul alimentelor apetitul este pastrat. In fazele
avansateale bolii anorexia este simptom permanent si
progresiv.

Modificari ale gustului apar la pacienţii cu carii

dentare, gingivite, pioree alveolară, rinosinusite cronice,
amigdalite acute şi cronice, igienă deficitară.
Gustul acru: apare la pacienţii cu reflux gastro-
esofagian, ulcer duodenal.
Gustul metalic: apare în intoxicaţiile cu plumb,
pancreatite cronice.
Gustul amar: apare în afecţiunile biliare, enteropatii
cronice.

2.Greaţa
-precede vărsătura sau este de sine stătătoare,

3
 -este însoţită de paloare, transpiraţie,
hipersalivaţie,tahicardie, vertij,
-este o tulburare neurovegetativă produsă prin stimulare
vagală.

3.Vărsătura -evacuarea in exterior a continutului gastric

Iniţial apare antipersitaltismul; unda antiperistaltică

apare la nivelul ileonului şi parcurge intestinul cu viteză
de 2-3 cm/secundă; conţinutul intestinal ajunge în
duoden, care fiind supradestins e factorul excitant ce
iniţiază voma; apar contracţii intrinseci în duoden şi
stomac, relaxarea sfincterului esofagian inferior,
contracţia musculaturii abdominale şi a duodenului.
După inspir profund se ridică osul hioid şi laringele, se
închide glota, se ridică vălul palatin care obstruează
narinele posterioare. Conţinutul gastric ajunge în esofag
şi apoi in exterior.
Poate fi declanşată prin impulsuri de la nivelul SNC
dintr-o zonă“chemoreceptoare” după stimularea ei
directă, chimică (morfină, citostatice,digitală) sau la
schimbări bruşte de poziţie (rău de mişcare) sau sub
stimulipsihici (scene dezagreabile sau neplăcute, situaţii
conflictuale, mirosuri).
Vărsăturile pot fi :
-acute:intoxicatii alim./medicamentoase,enterocolite
acute,gastrite,colecistite ,pancreatite acute
-cronice
- se precizează: durata, frecvenţa, severitatea,
momentul apariţiei în raport cu actul alimentar,
aspectul lichidului de vărsătură şi consecinţele
asupra stării bolnavului
Frecvenţa:
4
 - ocazionale – migrenă, rău de mişcare, expunere la
mirosuri
-repetate – gastrite,stenoză pilorică,sarcina
-matinale – sarcină, etilism,
uremie,
- postprandiale precoce - ulcer gastric
- postprandiale tardive - ulcer duodenal, stenoza
pilorică
Cantitate:- mică/abundentă
Conţinut:
-varsaturi alimentare-stenoza
pilorica,ocluzie(alimente vechi)
-vărsături apoase (lichid gastric si mucus) –în gastrite,
ulcer gastro-duodenal, cancer,alcoolism, sarcină
-vărsături bilioase;colecistite,dischinezii biliare
-vărsături fecaloide – în fistule gastro-colice sau ocluzie
intestinală
-bila lipseşte în stenoza pilorică şi stenozele duodenale
supraampulare.
-sanguinolente-eroziuni,fisuri ale mucoasei gastrice,
Se asociază cu dureri abdominale: pancreatita acută,
colecistită acută, peritonită acută, ocluzia intestinală.
Hipertensiunea intracraniană (tumori, traumatisme,
accidente vasculare cerebrale) se poate prezenta cu
greaţăşi vărsături, mai frecvent vărsături în
jetneprecedate de greaţă; asociază cefalee,fotofobie,
febră, vertij, tulburari
4. Regurgitaţia
Regurgitaţia reprezintă un episod în care conţinutul
gastric este adus în gură şi apoi este fie expectorat fie
reînghiţit.
Poate fi:
5
 -imediată, după ingestie, în stenoze esofagiene înalte
(cancer esofagian stenozant, stenoză post caustică)
-tardivă, în stenoze joase de esofag de aceleaşi
etiologii, megaesofag, diverticuli esofagieni
-în cantitate mică, în obstrucţii înalte sau boli la debut
-în cantitate mai mare, în diverticuli esofagieni,
megaesofag
-frecventa la copii de 0-6 luni.
5.Eructaţia
-constă în eliminarea gazelor din stomac prin gură, prin
contractii abdominale, (ca urmare a creşterii cantităţii de
aer din stomac -aerofagie,stenoză pilorică)
-frecventa la copii de 0-6 luni.
6. Pirozis
Durere asemanatoare unei arsuri, cu sediul In
epigastru, cu iradiere ascendenta in spatele sternului,
terminandu-se cu / fara regurgitare de suc gastric in gura
- postprandial precoce sau când bolnavul se apleaca
inainte (semnul siretului), sau sta orizontal în decubit
dorsal.
Alcoolul, lichidele fierbinti, citrice, suc de roşii şi
produse mentolate îl accentueaza

7. Meteorismul abdominal
Distensia intestinelor prin acumularea de
gaze,manifestata prin balonare sau evidentiata la

6
examenul obiectiv al abdomenului prin timpanism(la
percutia abd.zgomot ca de toba,hipersonor)
Este prezentă mai ales în colopatiile defermentaţie în
care cantitatea
de gaze produsă este mai mare şi se elimină frecvent
pe cale anală.

8. Diareea
Se caracterizează prin eliminarea frecventă de
scaune moi,apoase.
Se datorează creşterii peristaltismului intestinal prin:
1.Diareea osmotica apare cand substante
neabsorbabile,hidrosolubile raman in intestin si retin
apa.Ex. -intoleranta la lactoza cauzata de deficitul de
lactaza,ingestia de fructe,
2.Diareea secretorie
apare cand IS( intest.subtire) si IG ( intest.gros) secreta
mai multa apa si electroliti decat reabsorb.
Substantele care stimuleaza secretia intestinala sunt:
-toxine bacteriene(ex. holera, colita cu
Clostridiumdifficile)
-virusuri enteropatogene,
La pac.cu HIV/SIDA, una dintre manifestarile de
prezentarela medic poate fi diareea cronica, datorata
infectiilor virale , bacteriene (salmonella,
-grasimi alimentare neabsorbite(in steatoree)
-anumite medicamente (colchicina, chinina, chinidina,
uleiulde ricin).
3.Diareea inflamatorie (exsudativa)
apare cand anumite infectii sau boli produc inflamatia
sau ulceratia mucoasei intestinale.
-colita Crohn-colita ulcerativa
7
-tbc.
-limfomul intestinal-cancerul
Rezulta exsudarea plasmei, proteinelor serice, sangelui
si mucusului in lumenul intestinal.
4.Diareea prin timp de absorbtie /suprafata de
absorbtie scazuta
-ex.-rezectia de IS sau IG
-rezectia gastrica
-piloroplastia
-vagotomia
-by-pass intestinal
-med. (antiacide care contin Mg, laxative)

Poate fi însoţită de dureri colicative

intestinale,greata,febra,deshidratare.
Poate fi: acută-sub 4 zile, (în boli înfecţioase) sau
cronică,daca depaseste 3 sapt.(în afecţiuni
biliare,inflamatorii,tumori,boli endocrine,pancreatice,
intestinale).

Scaunul -materiile fecale,

Cantitatea normala eliminata zilnic este de 100- 150g

in medie.(mai mult in o alimentatie preponderent
vegetala,mai putin in alimentatia cu exces in
carne,oua,branza,fainoase).
-cantitatea scade in constipatie,in subocluzie/
ocluzie(unde absenta lui este semn dg.)
-cantitatea creste anormal in insuficienta pancreatica,in
procese de fermentatie/putrefactie unde are loc o
insuf.digestie/absorbtie.

8
 -descarcari masive de mat. fecale la intervale de
cateva zile poate sugera o constipatie severa sau
mega/dolicocolon.
Consistenta normala este pastoasa(la un continut
hidric de 70-80%),mai moale dupa alimente
vegetale,mai consistent dupa carne,oua,fainoase(rezidii
putine).
Exista 2 stari patologice cunoscute:
-diareea-scaun se consistenta
scazuta,lichid/semilichid,fara forma obisnuita.
-constipatia-tare,bine legat,dur,uscat chiar,uneori in
bucati mici.
Forma normala-cilindrica,cu diametrul de 2-4cm.
Modificari:
-ca un creion,subtire=spasm anal,stenoza anala,
-fragmentat ca bile,nuci,alune(ca la
oi/capre)=constipatie spastica.
-masiv,cu diametru mare=megacolon,constipatie atona.
Culoarea normal bruna(dat. stercobilinei derivat al
bilirubinei).
Modificari:
-galben aurie,in diareea la nivel inalt,jejuno-ileal(tranzit
rapid-bilirubina ramane neredusa)
-verde/galben-verzui in unele diarei infantile,in
descarcari mari de bila
dar poate fi modificata dupa unele vegetale(verde-
spanac,stevie,urzici)
-deschis la culoare pastos argilos,decolorat pana la
albicios(acolic) in obstructii de cai biliare-icter mecanic
-deschis,abundent,cu grasimi,lucios,moale in
steatoree,insuf.digestive pancreatice,malabsorbtii.

9
 -negru,moale,lucios,ca pacura=melena(HDS),dar si
dupa medicatie cu fier,carbune,sau mure,afine,dude
negre in cantitate mare.
-rosie-evoca sange din rect,anus,
(hemoroizi,fisurianale,polipi,tumori).
Mirosul este specific,neplacut,dezagreabil(dat.indolului
si scatolului).
-miros fetid in malabsorbtii,putrefactii,dar si in
cancerul de sigmoid,rect necrozat si ulcerat.
-acrisor,acid in procese de fermentatie.
Mucusul exista normal in cantitate mica –
ptr.alunecarea bolului fecal.
-in cant.mare= iritatie a
intestinului,colita,paraziti,clisme repetate.
Puroiul -proces inflamator supurat-poate apare in
dizenterie.
-mucus + sange + puroi(si fecale putine),aspect de
spalatura de carne=rectocolita ulcero-hemoragica
suprainfectata,cancer rectal supurat.
Sangele in scaun,rosu,fluid-hemoragie din
sigmoid,rect:
- amestecat cu mat.fecale- colon sting.
-deasupra,peste bolul fecal-din rect,sigma.
-sangele se scurge in picaturi,dupa expulzia bolului
fecal-hemoroizi,polip anal.
Elemente anormale-ascarizi,proglote de
tenie,oxiuri,corpi straini inghititi(samburi,nasturi),calculi
biliari(rari).
Scaune particulare;
Febra tifoida-neomogen,grunjos la fund deasupra ca un
puree de linte
Dizenterie,colita ulceroasa-masa
mucopurulenta,sanguinolenta,glere,fara fecale
10
Holera-zeama tulbure,opalescenta in care plutesc
graunte riziforme(ca orezul)
Exces de fermentatii-semilichid,galben,spumos,miros
acrisor,cu resturi vegetale.
Exces de putrefactii-brun-inchis,moale,fetid,cu resturi de
tesut conjunctiv.

9. Constipaţia

Tranzitul normal al unui colon sanatos inseamna un

scaun pe zi, dar acest lucru nu se intampla decat la mai
putin de 50% dintre oameni.
Constipatia este evacuarea intarziata a continutului
intestinal(peste 48 ore).
Defecatia este prelungita,dificila, insotita de efort si
uneori de durere, urmata sau nu de senzatia de
evacuare incompleta.
Scaunele sunt rare,au volum redus si consistenta
crescuta.
Majoritatea constipatiilor sunt temporare,datorate unei
diete neadecvate(lipsa de fibre alimentare) si nu ridica
probleme serioase.

Poate fi:
-primară,datorata unei tulburari functionale motorii a
colonului(atonie),la care se adauga dieta saraca in
fibre,inhibitii reflexe,stressul,graba,varsta inaintata,
sedentarism,hidratare insuficienta.
-secundară,simptomatica:
-afectiuni ano-rectale si colonice: fisuri anale,abces
perianal,cancer rectal/ sigmoidiene/colon,dolico/mega
colon,volvulus.
11
 -cauze pelvine:sarcina,tumori ovar/uter-prin
compresiune pe recto-sigmoid
- afecţiuni neurologice,neuromusculare(boala
Hirschprung)
-boli psihice:depresie,anorexie nervoasa
-reactii adverse la unele
medicamente:antispastice,antiacide antipsihotice
Cum se manifesta:senzatie de plenitudine,discomfort
abdominal,greturi,eructatii,pirozis,meteorism,
dureri pe flancuri/hipogastru.
Tratamentul constipaţiei începe şi uneori se limitează la
simple măsuri igenico-dietetice: respectarea reflexului
de defecaţie şi dezvoltarea unei rutini legate de el, astfel
ca scaunul să apară regulat, cam la aceeaşi oră, într-o
perioadă a zilei mai liniştită, mai puţin solicitantă,
practicarea exerciţiului fizic minimum o jumătate de oră
pe zi (jogging, înot, ciclism sau pur şi simplu mersul pe
jos).
Fibrele alimentare.- Dieta trebuie să includă fibre, între
20 şi 35 grame pe zi, consumate ca atare din alimente,
fie sub forma suplimentelor. Astfel, se indică un regim
alimentar bogat în fructe proaspete, uscate sau sub
formă de sucuri, mai ales caise, prune, pere, struguri,
cireşe, legume (varză, conopidă, broccoli, castraveţi,
salată verde), leguminoase (fasole, mazăre), cereale
integrale, pâine neagră, tărâţe. Este bine să se limiteze
consumul alimentelor sărace în fibre (brânzeturi, carne),
măcar pentru o perioadă şi mai ales să se evite
alimentele procesate (pâine albă, îngheţată, prăjituri,
chipsuri, bomboane, mâncare tip fast-food).

12
Hidratarea- Această dietă trebuie însoţită de o hidratare
corespunzătoare, adică doi litri (opt – zece pahare) de
apă zilnic, cu evitarea cafelei, alcoolului şi sucurilor
gazoase care ,,usucă” scaunul. Trebuie precizat că, în
lipsa unei hidratări corecte, consumul fibrelor alimentare
este ineficient. Dacă dieta se dovedeşte ineficientă, se
pot asocia o perioadă limitată laxative (care sunt
interzise însă copiilor).

De retinut: alternanta constipatie – diaree(mai multe

zile constipatie urmate de alte zile de diaree),fara
nici-o cauza aparenta=semn de cancer de colon.

Hemoragiile digestive: superioare ( = HDS) si

inferioare ( = HDI)

Hemoragiile digestive superioare ( HDS ) se

exteriorizeaza prin HEMATEMEZA si/sau MELENA,
iar cele inferioare ( HDI ) se eteriorizeaza prin
RECTORAGIE.

10.Hematemeza
Eliminarea de sânge pe gura prin varsatura
provenit din tractul digestiv superior :esofag,
stomac, duoden si intestin subtire (ulcer,neoplasm,
gastrite erozive,polipi gastrici,varice esofagiene);

- sângele este maroniu catre negru, parţial digerat

(zaţ de cafea), neaerat, cu mucus şi resturi
alimentare(posibil), are o reacţie acidă şi coagulează
rapid.
13
 -poate fi precedată de dureri epigastrice, greaţă,
vărsături.
-frecvent hematemeza este urmată de apariţia de
scaune melenice.
-sângele poate fi proaspăt (în ruptura de varice
esofagiene).
-in timpul sau dupa HDS bolnavul este palid,
anxios, prezintă transpiraţii
reci,tahicardie,hipotensiune, somnolenta, lentoare
psihomotorie, confuzie, obnubilare.
-frecvent hematemeza este urmată de apariţia de
scaune melenice.
-hematemeza trebuie deosebita de hemoptizie
(eliminarea pe gură a unei cantităţi de sânge roşu,
aerat, proaspăt care provine din arborele
traheobronşic şi/sau parenchimul=tesut spongios
pulmonar în cursul efortului de tuse).

11.Melena
Constă în eliminarea de sânge digerat prin scaun căruia
îi dă un aspect negru, "ca păcura",moale,
lucios,lipicios,urat mirositor.
– este rezultatul degradarii sangelui de-a lungul tubului
digestiv la un tranzit de cel putin 8 ore.
- In cazul in care cantitatea de sange pierduta este mai
mare (~ 1l ) in mai putin de 8 ore, apare hematochezia
– sange partial digerat, rosu lucios.

12.Rectoragia
= eliminarea sangelui odata cu materiile fecale,fie
amestecat cu materiile fecale sau la exteriorul
scaunului coafandu-l. In general culoarea sangelui
este rosu aprins pentru ca provine din zonele
14
joase ale tubului digestiv(fisuri anale,hemoroizi,polip
rectal,cancer rectal)
Se va diferenţia de scaunul închis la culoare al
celor care iau preparate de fier,antiacide care conţin
bismut şi cărbune medicinal sau după ingestia de
preparate cu sânge (sângerete), spanac,sfecla,
legume.

Clasificarea hemoragiilor digestive

Dupa indicele de gravitate:

Hemoragie mica (uşoară), < 500 ml, până la 10 % din

cantitatea totală, (pierderi mici, repetitive);
-TA > 100mmhG
-puls < 100/min.
-Ht = hematocrit > 35%
-Hb=10-12 gr%,VEM = volumul eritrocitar mediu
-uree normala
-indice de soc < 1 ( puls impartit la tensiune)

Hemoragie mijlocie,(medie) 500-1000 ml, până la 20 %

din cantitatea totală de sânge;
-TA=90-100 mmHg
-puls>100/min.
-Ht=25-30%
-Hb=8-10gr%
-indice de soc=1-1,2
-posibil oligurie= diureza mica, circa 500ml/ 24 ore
-sindr.anemic este evident

Hemoragie mare, până în 30 % din cantitatea totală de

sânge;
15
 -soc
hemoragic:anxietate,agitatie,paloare,ameteli,obnubilare
,lipotimie,colaps
-TA < 70
-Puls >120/min.
-Ht= 20%
-Hb = 5-6gr%
-oligurie
-indice de soc > 1,5

cataclismice, când se pierde peste 50 % din cantitatea

totală de sânge,practic nu mai este timp de tratament.

După ritmul de pierdere, se intâlnesc:

Hemoragii acute – se pierde o cantitate mare de sânge
într-un timp scurt;
Hemoragii cronice – se pierd cantitaţi mici şi repetate,
pe perioade îndelungate.

După sediul sursei de sângerare, hemoragiile pot

fi:
Hemoragii digestive superioare ( CU SANGE
DIGERAT NEGRU!!), în care sursa se sângerare se
află până la unghiul duodeno-jejunal;
Hemoragii digestive inferioare ( CU SANGE ROSU),
de la nivelul unghiului duodeno-jejunal până la nivel
anal.

13.Durerea

Perceperea durerii este legata in mod nemijlocit de o

excitatie de tip particular a receptorilor specializati.

16
 In cazul abdomenului, regiunile dotate cu sensibilitate
de acest fel sunt structurile parietale inclusiv peritoneul
parietal.
Receptorii viscerali sunt sensibili la excitatii cum ar fi
contractia spastica a musculaturii netede(intestin), sau
distensia dincolo de limite a unui organ(intestin,ficat,
pancreas).
Din punct de vedere clinic, durerea viscerala este
destul de imprecisa, difuz localizata si corespunde in
general sediului anatomic al viscerului interesat.
Atunci cand excitantul care a produs-o este deosebit
de puternic, ea imbraca denumirea de colica( descrisa
de bolnav sub forma de crampa, sfasiere,
torsiune),durere lancinanta,lama de cutit, etc.
Localizarea durerii corespunde in mare pozitiei
anatomice a viscerului afectat.

17
Iradierea alaturi de localizare caracterizeaza foarte bine
un anumit tip de durere.
Spre exemplu iradierea clasiva a durerii din
hipocondrul drept in colica biliara spre spate si in umarul
drept ;
In ocluzia intestinala durerea,intermitenta, incepe intr-
un punct,difuzeaza in restul abd.si se termina in acelasi
punct.
Intensitatea durerii abdominale este diferit apreciata
de bolnav in functie de o sensibilitate psihologica
individuala fata de durere in general.

18
Ea poate fi: moderata, intensa sau
insuportabila(perforatia de organ-ulcer perforat,torsiunea
de organ –intestin subtire,sigmoid).
Durerile mari sau insuportabile intalnite pot face ca
bolnavul sa fie agitat, nelinistit si sa adopte diferite pozitii
antalgice.
Caracterul durerii poate fi descris de bolnavi ca:
arsura, colica, intepatura, "lovitura de pumnal" (in
perforatii de organ), torsiune, distensie, durere
terebranta etc.
Comparată cu alte tipuri de durere, se apreciază că
durerea abdominală colicativă este una dintre cele mai
mari.
Conditii de aparitie/intensificare ale durerii au o
importanta deosebita.
Debutul:
-brusc –peritonita,pancreatita,ruptura/perforatie organ
intraperitoneal.
-progresiv-boala ulceroasa,afectiuni biliare.
Se va cauta sa se precizeze daca durerile au sau au
avut raport cu alimentatia in general (ulcer), sau cu felul
alimentatiei (abuz de grasimi,tocaturi oua, la
declansarea unei colici biliare), cu mictiunea, defecatia
(recto-sigmoidite), pozitia bolnavului (periviscerite), sau
cu alte imprejurari mai putin obisnuite (debutul colicii
reno-ureterale dupa trepidatii).
Evoluţia în timp
–durerea este permanentă sau intermitentă
–periodică: - postprandial precoce – ulcer gastric
-- postprandial tardiv – ulcer duodenal

19
–ritmată de anotimp – boala ulceroasă (durerea apare
toamna şi primăvara).

Conditii de diminuare/disparitie.
Se va preciza in ce conditii durerea diminueaza sau
dispare: la alimentatie, lapte,alcaline (boala ulceroasa),
la antispastice sau caldura (colica biliara),etc.

Localizarea durerii abdominale in functie de cauza

care o produce

 Localizare difuza: peritonite acute primitive sau

secundare perforatiilor de organ, peritonite cronice,
enterocolite acute, intoxicatii, ocluzie intestinala.
 In epigastru: ulcer gastric si duodenal, neoplasm
gastric, stenoza pilorica, hernie hiatala, colecistita
acuta si cronica, litiaza si diskineziile biliare, colica
biliara, hepatomegalia de staza, pancreatita acuta si
cronica.
 In hipocondrul drept:- o r i e n t e a z ă s p r e
s u f e r i n ţ a v e z i c u l e i b i l i a r e , ficatului,
duodenului, capul pancreasului, unghiul hepatic al
colonul, hepatite acute si cronice, abces hepatic,
hepatomegalia de staza, cancerul hepatic,
colecistite acute si cronice, abcesul subfrenic,
ulcerul duodenal, apendicita,cancer unghi hepatic
colon litiaza renala dreapta.
 In hipocondrul stang: abcesul si infarctul splenic,
ulcerul micii curburi a stomacului, aerogastria,
abcesul subfrenic.
 Regiunea ombilicala: ulcerul peptic, pancreatita
acuta si cronica, enterocolite acute/cr.
20
  Pe flancuri: afectiuni colonice, colica reno-ureterala.
 In hipogastru:boli ale vezicii urinare(cistite acute si
cronice, litiaza, cancer), metroanexite, cancerul
uterin.
 In fosa iliaca dreapta: apendicita,boli ileo cecale,
litiaza ureterala dreapta, boli anexiale
drepte(anexita, chistul ovarian, sarcina
extrauterina).
 In fosa iliaca stanga: sigmoidite, perisigmoidite,
dizenterie, litiaza renala stanga, anexita stanga,
chistul ovarian torsionat, sarcina extrauterina.
a) la nivelul cavităţii bucale:
-poate fi spontană sau provocată de ingestia de
alimente(stomatite).

b) la nivelul faringelui:
-are caracter de constricţie, este localizată
retrosternal(perforaţia de esofag, esofagita
postcaustică);
- pirozis -senzaţie dureroasă localizată retrosternal, cu
aspect de arsură exacerbată la ingestia de alcool şi
lichide fierbinţi (reflux gastroesofagian).

c) in afectiuni gastrice:
-frecvent întâlnită în afecţiuni gastrice,localizată în
epigastru, cu iradiere retrosternal sau spre hipocondrul
drept sau stâng;
-variază ca intensitate; ("lovitură de pumnal" în perforaţia
din ulcerul/cancerul gastric).
- orarul în raport cu masa (precoce sau tardiv);
-durata: ore, zile, săptămâni;
21
-periodicitate: alternează perioadele dureroase cu cele
de acalmie în funcţie de sezon (primăvara, toamna in
ulcer);
-este accentuată de alcool, alimente, condimente;
-poate fi calmată în anumite poziţii, cu
medicamente,provocare de vărsătură.

d) în afecţiuni ale intestinului:

-frecvent întâlnită dar nu obligatoriu
-de obicei are caracter de crampă (colici intestinale);
-apare de obicei spontan
-poate fi însoţită de varsaturi,zgomote hidro-aerice,
meteorism,diaree.

e) în afecţiuni ale ficatului, localizată în hipocondrul

drept, de intensitate variabilă.

f) în afecţiuni ale căilor biliare, localizată în hipocondrul

drept,epigastru, iradiere în spate la baza hemitoracelui
drept, spre omoplat, spre umărul drept; variază ca
intensitate;apare dupa o masa copioasa,se insoteste de
greata,varsaturi bilioase,subicter/icter,meteorism,

g) în afecţiuni ale pancreasului este violentă, cu sediu în

epigastru, cu iradieri catre hipocondrul stâng(„in bara”).

Durerea abdominala poate fi insotita de simptome care

interpretate corect ajuta la stabilirea naturii si cauzei
care a determinat-o. Spre exemplu, colica biliara se
insoteste de greturi, varsaturi bilioase, febra moderata si
uneori icter sau numai emisie pasagera de urina mai

22
inchisa la culoare. In enterocolite, durerea e insotita de
febra si diaree.
In marile urgente chir. pot exista: anxietate, paloare,
tahicardie, hipotensiune arterială până la şoc, febră,
frison (ocluzie prin strangulare, pancreatite
acute,peritonite acute generalizate).
Apararea si contractura musculara
Sunt semne patognomonice (indicatoare )pentru
sindromul de iritatie peritoneala = un proces de
inflamare a seroasei peritoneale, difuză sau localizată,
care nu se datorează în mod obligatoriu infecţiei .

Apararea musculara
Apararea musculara reprezinta reflexul de raspuns la
palpare, manifestat prin contractia musculaturii
abdominale, ce apare in timpul palparii.
Dupa ce palparea inceteaza, musculatura se relaxeaza
si reapare la o noua palpare. Apararea musculara
marcheaza debutul iritatiei peritoneale si poate fi
localizata sau generalizata.
Apararea musculara poate fi invinsa printr-o palpare
blanda si progresiva, spre deosebire de contractura
musculara care este permanenta si invincibila.
Contractura musculara abdominala = rigiditate a
peretelui

23
abdominal,tonica,intensa,dureroasa,permanenta,inv
oluntara.
Contractura generalizata prezinta patru caractere: este
dureroasa, tonica, permanenta si invincibila.
Ea da senzatia de duritate descrisa clasic ca
"abdomenul de lemn” din ulcerul gastric/duod.perforat.
Poate fi initial localizata,apoi generalizata.
Este semn constant si sigur in diagnosticul iritatiei
peritoneale.
Contractura abdominala dispare de obicei in fazele finale
ale peritonitei cand este inlocuita de meteorism, din
cauza ileusului paralitic .
Durerea poate fi provocata sau exacerbata ( =
amplificata) la palpare /percutie.
Ex.
-durerea care apare la decompresiunea brusca sau
percutia digitala in fosa iliaca dr.sugereaza o apendicita
acuta;
-durerea la palparea hipocondrului dr. in colecistita
acuta.
Mobilitatea abdomenului
Normal: musculatura abdominală participă la mişcările
respiratorii. Absenţa acestei participări este patologica.
Imobilitatea respiratorie – traduce o leziune peritoneala
grava de tipul peritonitei acute generalizate sau
localizate – semn patognomonic .
24
Modificarea de volum ale abdomenului, distensia
abdominala,
Se produce din diferite cauze:
Acute – dilatatia acuta de stomac, ocluzii intestin subtire
(+ oprire tranzit+meteorism).Este asimetrica in volvulusul
de sigmoid, volvulus de cec .
Cronice – ascita – neoplazica, inflamatorie, tumori
voluminoase

14 .F ri so n u l = se nz at ie de f ri g in so t i t a de
tr em ur at ur i al e co rp ul ui de t e rm in at e p ri n
co nt ra ct ur i al e musculaturii pentru a determina o
crestere a productiei de caldura.
De obicei frisonul este determinat de anumiti stimuli,
de obicei descarcari ai microbilor/ toxinelor microbiene
in sange care determina o modificare a centrului de
termoreglare.
Frisonul poate sa fie:
- unic,solemn care sa dureze aprox. 30 min. si
urmat de ascensiune febrila mare.
- de intensitate mai redusa,dar repetata, cu mici
ascensiuni febrile (se mai numesc frisonete).
Frisoanele repetate semnifica agravarea starii
locale/generale,evolutia infectiei,inflamatiei catre
supuratie,necroza,perforatie(alaturi de
dureri,varsaturi,diaree,aparare/contractura
musculara=semne generale-
febra,hipoTA,tahicardia,oligurie =sindr.septic).

25
15.Febra

Febra r e p r e z i n t ă c r e ş t e r e a t e m p e r a t u r i i
c o r p o r a l e c o n s e c u t i v ă u n e i modificări la nivelul
centrului termoreglării .
Temperatura normală este de cca. 37,0C (axilar)
şi este cu aproximativ 0,50Celsius mai mare central
(bucal şi rectal).
- s t a r e s u b f e b r i l ă = 3 7 ( 3 7 , 5 ) - 3 8 0 Celsius
- s t a r e f e b r i l ă > 3 8 , 0 Celsius.

= cresterea temperaturii corpului peste valoarea de 37

grade Celsius
Clasificarea febrei in functie de valori:
-subfebrilitate 37-37,9
-febra moderata 38-38,9
-febra ridicata 39-39,9
- hiperpirexie peste 40gr.C-este o urgenta

Manifestări clinice ale febrei

Febra apare în 4 stadii succesive, însă nu toate
persoanele trec obligatoriu prin toate cele 4 stadii de
dezvoltare ale febrei:
1.Prodromul ( = debut)
Acuze nespecifice, precum cefalee uşoarăşi
oboseală, stare generală de rău, dureri difuze
2 . S t a d i u l d e c r e ştere al temperaturii
-Vasoconstricţie şi piloerecţie
-Frisoaneşi tremor generalizat cu senzaţia de frig
-Paloare tegumentară
Când frisoanele au produs creşterea temperaturii
corporale până s-a atins noua valoare, acestea
înceteaza şi apare senzaţia de căldură.
26
3 . S t a d i u l d e r o şeată tegumentară
-Vasodilataţie cutanată cu creşterea temperaturii
cutanate şi roşeaţă tegumentară
4 . S t a d i u l d e d e f e r v e s c e n ţă
-Este iniţiată transpiraţia care creşte pierderea de
căldură prin evaporare.

Scăderea temperaturii poate fi:

- lentă si progresiva (lizis), nu provoacă complicatii.
-rapidă si brusca (crisis) cu vasodilataţie cutanată şi
transpiraţii profuze cu pierdere de electroliţi, favorizând
dezechilibre hidro-electrolitice, insuficienţa circulatorii
acute (colaps)

Valoarea febrei constă în rolul său în combaterea

infecţiei, prin: creşterea funcţiei sistemului imun prin
creşterea activităţii leucocitelor, stimularea producţiei de
interferon.
Complicaţiile febrei
Transpiraţia profuza poate da deshidratare,
dezechilibre hidro-electrolitice;
Scad secreţiile digestive cu constipaţie şi tulburări de
absorţie;
Pot să apară cefalee,oboseala,dureri
articulare,halucinaţii,delir febril.
La copiii cu vârstă cuprinsă între 6 luni şi 5 ani pot să
apară convulsii febrile;

27
 -Tahicardie (1gr.C in plus = 10-15 bătăi/minut mai
mult), Polipnee
-Creşterea utilizării lipidelor, proteinelor, reducerea
depozitelor de grăsimi ca sursă energetica. cu scădere
ponderală(in febra prelungita).
Febra la vârstnici
La persoanele în vârstă (au temperatură bazală mai
redusă) chiar şi creşteri minore ale temperaturii pot
indica infecţii/ inflamatii serioase.
De aceea absenţa febrei poate întârzia diagnosticul.
Modificările inexplicabile ale capacităţii funcţionale,
alterarea statusului mental, senzaţia de slăbiciune şi
oboseală, scăderea ponderală pot fi semne de alarma la
vârstnici.
Creşterile moderate ale temperaturii corporale pot fi
urmate de confuzie şi delir(mai ales la copii si varsnici-
varstele extreme).
În funcţie de variaţiile nictemerale ale temperaturii
(diferenţa dintre valorile de dimineaţă şi seară) în cel de
al doilea stadiu al febrei, ea se divizează în următoarele
tipuri:
-febra continuă – oscilaţiile nictemerale ale temperaturii
nu depăşesc 1gr.С
-febra remitentă – variaţiile nictemerale constituie nu
mai puţin de 1°С,însă temperatura minimă a corpului
niciodată nu scade până la valori normale;

28
-febra intermitentă – se caracterizează prin variaţii
nictemerale considerabile ale temperaturii corpului, cu
scăderea temperaturii dimineaţa până la valori normale.
4)febra hectică – uneori se consemnează ca febra
septică; se manifestă prin alternarea ascensiunilor de
temperatură (peste 40°С) cu scăderea bruscă a
acestora, variaţiile nictemerale ale temperaturii
constituind 3 – 5gr.С
5)febra atipică -se caracterizează prin dereglarea totală
a ritmurilor circadiene de temperatură – dimineaţa
temperatura poate fi mai mare decât seara.
6) febra recurentă- se distinge prin reinstalarea febrei
după o perioada afebrila
7)febra ondulantă se distinge prin ascensiuni şi scăderi
ritmice ale temperaturii corpului şi prin perioade cu valori
normale

Febra in afectiunile digestive este insotita

de:frisoane,durere abdominala,
greturi,varsaturi,diaree,constipatie,icter:
-Infectii intestinale virale,microbiene,fungice,de la banale
la severe : enteroviroze,toxinfectii alim.,
salmoneloze,dizenteria,leptospiroza,trichineloza,+ febra
tifoida,rectocolita ulcero-hemoragica,etc.
-inflamatii, infectii localizate sau nu, supuratii
intraabdominale,de organ=
apendicita,colecistita,angiocolita,diverticulita
colonica,hepatita,pancreatita acuta,chistul hidatic
suprainfectat,etc.
Febra persistenta mare,intermitenta, frisoanele
repetate,varsaturile dese,oliguria,arata o evolutie
nefavorabila,spre diseminare a infectiei,supuratie;

29
 Atentie= la varstnici infectiile / inflamatiile avansate
(apendicita acuta, colecistita ac.,etc.) se pot insoti de
ascensiuni termice (febra) modeste subfebrilitati ; nici
rasunetul local/general nu este amplu (ii doare dar nu
tare,permit palparea abdomenului,etc);au o reactivitate
scazuta sau areactivitate starea lor se degradeaza
rapid si cand „ te trezesti” sunt deja in insuf. renala,soc..
De aceea diagnosticul trebuie cautat cu atentie:
subfebrilitatea, inapetenta, slabiciunea,oboseala(aparent
fara motive),jena dureroasa,oliguria,usoara
confuzie,trebuie bine interpretate .

Hiperemia

Hiper=excesiv,haima=sange(greaca)
Hiperemia se caracterizeaza prin cresterea masei
sanguine intravasculare intr- un teritoriu/regiune a
organismului.
Poate fi de 2 feluri :
-hiperemia activa=cresterea fluxului sanguin arterial,cu
circulatie venoasa normala.
-apare tipic in inflamatii si se numeste eritem; atunci
cand este confluent formeaza exantemul pe piele,iar pe
mucoase –enantemul; este de culoare rosie,este
temporar si reversibil
-hiperemia activa este fiziologica in
emotii,surprize,eforturi fizice,caldura,expunere la
soarede.
-hiperemia pasiva -staza- este cresterea fluxului
sanguin venos,intr-un teritoriu cu circulatie arteriala
normala(staza hepatica in insuf.cardiaca dr.,staza
pulmonara incea stg.)
30
 Eriteme in stări patologice propriu-zise :
Afectiuni chirurgicale :
Adenoflegmon(ggl.inflamat si colectat(puroi) :
hiperemie,tumefactie,caldura locala,durere.

Este unul din cele 4 semnele locale de inflamatie

(celsiene):
-roseata,hiperemie( rubor) a tegumentului,
-caldura locala,(calor),
-durere,(dolor),
-tumefiere,tumefactie,(tumor),
+ deficit functional,(“functio laesa”).
Insoteste toate inflamatiile:
- pielii si tesutului subiacent : limfangite, celulite
,abcese ,flegmoane, furuncule,foliculite; eritemul
infecţios cutanat din erizipel (produs de streptococ).
La nou nascuti-eritemul fesier,de scutec,de
scaun(functie de alimentatie).
-la nivelul mucoaselor hiperemia apare in
amigdalita, faringita, otita, conjunctivita,vaginite,etc.

31
 -organe intraabdominale :
apendicita,colecistita,peritonita,salpingita,etc-in toate
vasele sunt dilatate, peritoneul congestionat.

Poate apare sub forma unor valuri, cu instalarea

bruscă, de scurtă durată (se numeşte rash/flash), legat
de tumorile carcinoide intestinale – tumori
neuroendocrine ce produc substanţe vasomotoare,
printre care histamina şi serotonina,care produc
vasodilatatia.
Afectiuni nechirurgicale,poate fi localizat sau
generalizat :
–boli infectioase(scarlatina,rujeola)
-boli hematologice,boli de sistem, boli
reumatismale(RAA), boli endocrine, alergice,
Tumefactia, tumefierea

Umflatura, modificare locala de forma si volum,

secundara de multe ori unui proces inflamator local, unei
tulburări circulatorii.
Este unul din cele 4 semne ale inflamatiei-
tumor,rubor,dolor,calor
Frecvent intalnita in boli chirurgicale:
-in inflamatii: tumefactia(tumor) este semn de baza:
limfangita,celulita,flegmon, abces
,furuncul,hidrosadenite,adenopatii inflamatorii(ale
ggl.),flebite,infectii postop.ale plagilor,

32
-in traumatologie-contuzii, hematoame, entorse, bursite
(cot,prerotulian)
Consistenta poate fi moale,crescuta,dura,cu/fara
fluctuenta( zona depresibila in reg.tumefiata,care da
senzatia ca dedesubt este lichid-puroi in infectii)

Adenopatia
= Marirea de volum,cresterea in dimensiuni a
ganglionilor

Ganglionii limfatici reprezintă structuri limfoide

dispuse pe traiectul vaselor limfatice.
Sunt situaţi superficial (accesibili examenului
obiectiv) şi profund (dau manifestări clinice
indirecte prin compresia organelor din jur şi sunt
accesibili numai prin explorări paraclinice).
Caractere clinice ale ganglionilor limfatici:
dimensiuni 0,5 cm, formă alungită ovoidă,
consistenţă elastică, mobilitate pe planurile
superficiale şi profunde, nedureroşi.
Modificarea oricărui dintre aceste caractere intră în
domeniul patologicului definind adenopatiile
(adenomegalii).
În mod normal ganglionii nu se palpează,
cu excepţia persoanelor foarte slabe.
Caracterele palpatorice normale sunt cele
prezentate anterior. Examinarea ganglionilor
limfatici este accesibilă numai pentru
ganglionii superficiali şi beneficiază de două
metode: -inspecţie (cu importanţă redusă)
33
- palpare (principala metodă de examinare). Examenul
clinic se face sistematic de sus în jos începând cu
extremitatea cefalică şi până la ganglionii inghinali.
Clasificari-
-localizat(proces patologic localizat) sau
generalizat(boala generala,proliferativa,etc).
-sensibilitatea ganglionilor limfatici:
-adenopatia dureroasă pledează pentru origine
infecţioasă, inflamatorie + celelalte semne de inflamatie,
-adenopatiile maligne sunt de obicei nedureroase =
anorexie,scadere greutate,transpiratii
nocturne,dureri,paloare...
-consistenţa ganglionilor palpaţi:
- consistenţă moale: inflamaţii acute;
- consistenţă fermă: inflamaţii cronice;
- consistenţă dură: proces tumoral sau metastaze.
-mărimea ganglionilor variază de la aluna la cea a unei
portocale.
În general se poate deosebi o adenopatie mică sau
moderată (microadenopatie) întâlnită în mielom multiplu,
şi una marcată sau extremă (macroadenopatie) prezentă
în leucemia limfatică cronică şi boala Hodgkin.
-forma ganglionilor=regulată (rotundă, ovalară) sau
neregulată.
-mobilitatea ganglionilor pe planurile profunde:
-mobili in fazele initiale ale infectiei,apoi se fixeaza
prin periadenita
-imobili, aderenţi la planurile profunde (adenopatiile
tumorale).
-tendinţa la fistulizare -tuberculoasă,sau din
limfogranulomatoza benigna,boala ghearelor de pisica.
-tendinţa la confluare -în adenopatii inflamatorii acute
şi cronice şi în cele proliferativ-tumorale.
34
-localizarea adenopatiei furnizează sugestii privitoare la
locul de origine a procesului patologic:
În adenopatia regională (localizată) cauza este, obişnuit,
inflamatorie sau neoplazică.
Adenopatia supraclaviculară stângă semnifică
metastazarea unei proces neoplazic la distanţă (cancer
gastric) sau de vecinătate (cancer faringian sau
tiroidian).
Adenopatiile multiple,generalizate(poliadenopatiile) se
întâlnesc în unele boli infectioase
(virale,mononucleoza,rubeola,hiv)
-in neoplazii,leucemii, proliferări limfoide(sunt initial
localizate,apoi se generalizeaza)

Clasificarea dupa cauza a adenopatiilor:

⇒adenopatii infecţioase
⇒adenopatii prin proliferări maligne
limforeticulare(limfoame)
⇒adenopatii metastatice(sunt
dure,lemnoase,aderente,formeaza blocuri ggl.)
⇒adenopatii inflamatorii în boli de colagen(lupus)
⇒adenopatii alergice
⇒adenopatii în tezaurismoze,amiloidoze

Adenopatii infecţioase: localizate / generalizate;

acute / cronic sunt
bacteriene, virale, micotice;
--Adenopatii infecţioase regionale:
-Adenopatii nespecifice (stafilococ, streptococ):
au poartă de intrare cutanată şi mucoasă
(panariţiu,celulite. abces, erizipel, amigdalita acută,
infecţii dentare).

35
 -ganglionii sunt moderat măriţi, au consistenţă moale,
chiar fluctuenţa, cu periadenită deci cu pierderea
mobilităţii pe planurile superficiale şi profunde,
dureroşi, uneori însoţită de inflamaţia vaselor
limfatice (limfangită) sub forma unui cordon roşu,
dureros, cald, între poarta de intrare şi staţia
ganglionară afectată

Grupele ggl.regionale:

-cervical(pre si retroauricular,submandibular,latero-
cervical,supraclavicular)

36
-axilar

-mediastinal

-abdominal

-inghinal

--Adenopatii infectioase specifice

Adenopatia sifilitica
Adenopatia tuberculoasă
Boala ghearelor de pisică
37
Limfogranulomatoza benignă

3. Tahicardia, hipoTA, paloarea, transpiratiile

Aceste semne apar de obicei impeuna,sunt legate intre

ele si frecvent constituie o urgenta:
-scaderea volumului sanguin si anemia din
HDS(ulcer g-d.,cancer gastric/colonic, varice
esofagiene),pierderile mici de sange dar repetate in
hemoroizi, pe langa semnele locale se insotesc de
hipotensiune, tahicardie,paloare,transpiratii uneori
masive ( care maresc deshidratarea ).
-varsaturile si diareile repetate, cronice, starile febrile
prelungite= pierderi hidro-electrolitice =scade volum
circulant=hipoTA,tahicardie,polipnee,paloare;
-stenozele esofagiene/pilorice, vechi,
neglijate,supuratiile cronice,neoplaziile descoperite
tardiv,consumptive,hepatite si ciroze
hepatice,anorexiile ,duc la degradarea starii generale a
pacientului.

38