Eminescu…

Ca o panza nevazuta
Se-astern file peste noi,
Chipuri sfinte trec in umbra,
Se transforma in eroi,
Versurile dragi in suflet
Curg ca apa de izvor
Ca sa potolesca setea
Inimii pline de dor…
Ma intorc,privesc departe,
Catre cerul nesfarsit
De acolo,dintre astre
Tu,Luceafar,ai venit!

Codrul pustiit imi spune

Cate versuri i-ai soptit
Printre crengile batrane
Unde ai copilarit.
Somnoroase pasarele,
Flori albastre de izvor,
Buciumul ce suna-n vale,
Toate imi soptesc cu dor
Ca ne-ai fost mereu parinte,
Iubind graiul stramosesc
Pentru-a tale versuri sfinte,
Inger bland,iti multumesc!