Când mama mea surâde larg

Ea, poate că, nici nu prea ştie

Câtă lumină, câtă bucurie
Primesc prin ochii ei cu drag. ANA E
Şi chiar dacă o supăr câteodată
Eu ştiu că blând mă dojeneşte
Copil fiind, greşesc copilăreşte
Iar ea se lămureşte de îndată.

Aş vrea şi eu să pot, la rândul meu,

S-o răsplătesc cum se cuvine
Atât cât am să pot de bine
Şi-oricât mi s-ar părea de greu. GEORGICA
Cum mama mea-i o zână bună
Ce stă mereu la mine-n casă,
Eu îi doresc să fie sănătoasă
Şi veşnic "fiule" să-mi spună.

2 Prezentatori:

1. Bun sosit. Iubite mame

La a noastră sărbătoare
Şi voi taţi fiţi fericiţi
Cu emoţii ne priviţi
Noi multe am învăţat
Şi cu drag v-am asteptat

2. Ger zăpadă tot s-a dus

Verde-i jos, senin e sus
Primăvara vine, vine
Peste tot e cald şi bine
Crîngu-i plin de floricele
Vin cocori şi rîndunele

1. Chiar dacă iarna aceasta a fost mai blîndă cu noi în privinţa gerului, totuşi spunem:
2. „ În sfîrşit a sosit primăvara!”, „ Ce bine c-am scăpat de iarnă!”.

1.A sosit primăvara. Primăvara e un anotimp simbolic. E o sărbătoare totală, e schimbarea

la faţă a cerului, împlinirea luminii solare, primenirea naturii.

1
 2. Primăvara este anotimpul renaşterii, al schimbărilor şi al speranţelor. Reînvie natura prin
mirosul plăcut al ierbii verzi, prin aerul încălzit de soare vesel, prin trilul duios al păsărilor ce
se reîntorc în ţară. Renaşte şi sufletul omului cînd vede transformarea naturii.

1. Natura prin schimbările care le produce primăvara de primăvară strigă la cer şi se roaga să
rămînă mereu vie, frumoasă şi roditoare. Farmecul primăverii îmbată sufletul omului cu
speranţă şi încredere în viitor.

1. Iată de ce oricît de departe ar fi primăvara bucuriei noastre, oricît de apăsătoare ar fi

tristeţea sufletului, e destul să ne amintim de mama şi pe dată ne simţim pătrunşi de o lumină
răscolitoare, de o căldură dătătoare de viaţă.

2. Luna martie are o zi specială, o zi pentru FEMEI-8 Martie. FEMEIA-lanțul marmorei, al

culorii şi al slovei. Ea este poezia şi cîntecul, sublimul şi frumosul, lumina şi căldura.

2. Frumoasă şi gingaşă, suavă şi graţioasă, duioasă şi nobilă, deşteaptă şi înţeleaptă,

inteligentă şi harnică, insistentă şi perseverentă, răbdătoare şi rezistentă, romantică şi
visătoare, plină de taină şi mister

1.Scumpele noastre mame.

Cele mai îmbătătoare sărutări şi calde îmbrăţişări sunt pentru voi.
Să fiţi vesele, frumoase, gingaşe şi generoase, blinde, înţelepte, răbdătoare,
admirabile şi fermecătoare.

2.Să iubiţi, să fiţi iubite, protejate, dezmerdate.

Viaţa lungă fericită fără lacrimi şi nevoi.
Toate acestea-s pentru voi
Toate acestea-s de la noi.

O nouă primăvaraă, un nou 8 Martie și gândul meu de recunoștință se îndreaptă către tine.(
Poate lumina să uite raza din care s-a născut? Poate, picătura sărată, smulsă din apa mării să uite marea?

Poate frunza să uite copacul care a zămîslit-o? Pot eu să te uit pe tine, cea care m-ai făcut să exist, cea care
mi-ai dăruit singurul bun ce nu are asemănare pe pămînt și nici în univers? (

Tu ești dragoste nesfîrșită, abis la capătul cărui am găsit întodeauna iertare, aceea care paote lua locul tuturor
dar cărui loc nu poate fi luat de nimeni, minune pe care Dumnezeu mi-a dăruit-o mie. (

În tine se împletesc: căldura și zîmbetul, bunătatea și iertarea, povața și exemplul.

Nu există om care să fi dat mai mult și să fi primit mai mult decât tine, MAMĂ! (

Cântecul tău mi-a făcut somnul mai dulce. Cu vorbele tale am început să dau nume ființelor și lucrurilor,
zidind lumea din nou. (
2
Ai plîns tu ca să nu plîng eu. Ai rabdat tu ca să nu rabd eu. Pentru mine ai întodeauna chipul luminat.
Pentru toate acestea și pentru multe altele ÎȚI MULȚUMESC!(

Drumul meu în lume poete fi luminat și întortocheat, dar drumul acesta are un început, iar începutul a fost în
brațele tale, MAMĂ. (

Știu ! rămânem datori tuturor cu un gând, cu o privire, cu un zimbet: vântului că nea cântat, frunzei că ne-a
umbrit, prietenului că ne-a însoțit...... (

MAMEI îi rămînem datori pentru toată strădania, pentru nopțile în care a priveheat la căpățâiul nostru,
pentru rigăciunele ce le-a rostit pentru noi, îi rămînem datori pentru totul. (
( totul se recita pe un fundal muzical)

Sceneta (Îngerul și Domnul)

3
Î: O să cam ai de lucru la această creație.......
D: Ai citit punctele acestei cereri?
- trebuie să se paotă spăla, dar să nu fie din plastic;
- să aibă 180 de părți mobile...... toate să poată fi înlocuit;
- să alerge după cafea neagră;
- un sărut care poate vindeca orce, de la un picior rupt până la o zgârietură.
- Să aibă șase perechi de mâini;
Î: Sașe perechi de mâini..... în nici un caz.
D: Dar nu mâinile sunt cele care îmi fac mie probleme; Ci cele trei perechi de ochi pe care mamele trebuie
să le aibă;
Î: Așa este modelul standart?
D; o pereche ca să vadă prin ușa închisă atunci când întreabă; copii ce faceți acolo? O altă pereche în spatele
capului pentru a vedea ceea ce nu trebuie și bineînțeles ultima în frunte pentru a se putea uita la opil cînd
acesta greșește și trebuie să-i spună: te înteleg și te iubesc.
Î: Doamne mai bine lasă pe mâine......
D: Nu pot. Sunt așa de aproape de a crea ceva atât de apropiat mie. Deja am crat mama care se face singură
bine atunci când este bolnavă.... care poate hrăni o familie de sașe persoane cu un singur hamburgher.......
Î: Este prea firăvă!
D: Dar este rezistentă! Nu-ți poți imagina câte poate îndura o mamă!
Î: Poate să gîndească?
D Nu numai că poate să gîndeasca dar poate raționa și face compromisuri.
Î: Există o crapătură! Ți-am spus că te străduiești prea mult cu acest model.
D: Nu este o crăpătura. Este o lacrimă!
Î:La ce folosește?
D: Este pentru fericire, pentru tristețe, poentru dezamăgiri, pentru durere, pentru singurătate și pentru
mândrie.
( Îngerul, Domnul, Eleva sub o mantie alba).

Dumnezeu a creat-o pe mama minunată- (elev

i-a făcut zîmbetul din raze de soare, i-a modelat inima din nestemate aurii,
în ochii ei a pus steluțe strălucitoare,
iar în obrajii culori trandafirii.
Dumnezeu a creat o mamă mininată,
Și m-a dat acestă minune mie!
Îți mulțumesc, Mama mea!!!!
Mama: o fată
Fetița: altă fată
- Măiculița mea cea scumpă -F
Am de scris și de-nvățat,
Dar voi face mîine totul,
Azi am poftă de jucat
- Bine dar, fetița mamei- M
Fă așa cum te gîndești
Nici eu nu mai pregătesc
Ți-oi da mîine de mîncare
4
 Azi vreau să mă odihnesc.
- Dar mămico azi mi-e foame, - F
Pînă mîini nu pot răbda.
- De-I așa fetița mamei, -M
Ascultă povestea mea:
Ia dar cartea și citește
Învață și socotește și nu lăsa lucrul baltă
De azi pe mine niciodată.
- ÎnțelEG, măicuța mea,- F
CHIAR ACUM VOI ÎNVĂȚA!.

“Oricât de lungă este iarna, primavara îi va urma sigur”

Prezentarea legendelor primaverii sub forma de concurs.

“Dumnezeu nu a putut fi peste tot, drept care a creat mamele...”

Ziua Internaţională a Femeii este celebrată în data de 8 martie în fiecare an. Este o zi
importantă, serbându-se în toată lumea realizările economice, politice şi sociale ale femeilor. In multe parti
ale lumii, Ziua Internationala a femeilor este un moment al activismului si al pledoariei pentru schimbare
sociala. Din punct de vedere istoric, aceasta zi a fost una care a adus impreuna femeile, pentru demonstratii
si actiune politica globala. Aceasta mostenire continua, in ciuda incercarilor de a incadra Ziua Internationala
a Femeilor in termeni individualisti, ca o sarbatoare comerciala, sau doar ca o oportunitate de a oferi unei
femei o felicitare.

Mai jos poti gasi un scurt istoric al acestei zile si mai multe link-uri pe web care furnizeaza
informatii suplimentare despre inceputurile radicale ale sarbatoririi acestei zile, precum si de legatura ei cu
lupta femeilor pentru dreptate sociala si pace. Poti, de asemenea, afla despre evenimente globale sau locale,
resurse de organizare si instrumente de instruire. Sarbatoreste Ziua Internationala a femeilori devenind
implicata (sau implicat) - si transmite si altora informatiile!

In diferitele sale forme, Ziua Internationala a femeilor exista de mai mult de 90 de ani.
* Ideea infiintarii unei zile internationale a femeilor a aparut la inceputul secolului 20, in mijlocul
industrializarii rapide a lumii si a expansiunii economice, procese care au condus la proteste legate de
conditiile de munca.
* Femei din fabricile textile si de confectii au organizat un astfel de protest in 8 martie 1857 in New York
City. Muncitoarele au protestat impotriva a ceea ce ele considerau ca fiind conditii proaste de lucru si
salalarii mici. Protestatarele au fost atacate si dispersate de catre politie. Aceste femei si-au infiintat, in
aceeasi luna, dar doi ani mai tarziu, primul sindicat muncitoresc.
* Pe 8 martie 1908, Societatea Femeilor Social Democrate din New York a sponsorizat o intrunire a maselor
pe tema drepturilor femeilor.
* In 1910, la Conferinta Femeilor Socialiste din Copenhaga, a fost aprobata o zi internationala pentru a
celebra pacea si castigarea dreptului la vot de catre femei.
* Inspirata de o comemorare in America a femeilor care muncesc, socialista germana Klara Zetkin a
organizat Ziua Internationala a Femeilor (ZIF) in 1911. Pe 19 martie, socialiste din Germania, Austria,
Danemarca si alte tari europene au organizat greve si marsuri. Feminista si revolutionara rusa Aleksandra
5
Kollontai, care a ajutat la organizarea evenimentului, l-a descris ca pe "o mare de femei clocotind si vibrand
la unison".

* Pe masura ce nou nascutul eveniment anual lua amploare, el a preluat cauza pacii, precum si pe cea a
drepturilor femeilor. In 1915, Zetkin a organizat o demostratie in Bern, Elvetia, pentru a grabi incheierea
primului razboi mondial. Femei aflate de ambele baricade ale razboiului au participat.

* Pana in 1917, ZIF era sarbatorita in zile diferite in intreaga lume.

* Apoi, in 1917, 8 martie a fost identificata ca Zi Internationala a Femeilor deoarece in acea zi in Rusia mii
de femei si-au parasit casele si fabricile ca sa protesteze impotriva ratiilor de hrana extrem de mici, preturilor
foarte ridicate, razboiului mondial si cresterii continue a suferintelor prin care trebuiau sa treaca (aceasta a
fost greva "pentru paine si pace" care, in combinatie cu alte proteste care au izbucnit intre 8-12 martie, a dus
la "Revolutia din Februarie" ce a fortat tarul Nicolae al II-lea sa abdice.)

* Printre alte evenimente istorice, 8 martie comemoreaza incendiul de la Fabrica Triangle Shirtwaist (New
York, 1911), unde peste 140 de femei si-au pierdut viata.
* In 1921, 8 Martie a fost in mod oficial si global declarata Ziua Internationala a Femeilor, atunci cand
reprezentantele bulgare in Secretariatul International al Femeilor din Internationala Comunista au propus ca
ziua sa fie sarbatorita in mod uniform pe toata suprafata planetei. In timp ce Ziua Internationala a Femeilor
se sarbatoreste, acum, in mod global, pe 8 martie, exista cateva tari care celebreaza o Saptamana
Internationala A Femeilor, iar Statele Unite sarbatoresc Luna Internationala a Femeilor.
* Demonstatiile din Rusia marcand Ziua Internationala a Femeilor s-au dovedit a fi prima etapa a Revolutiei
Ruse din 1917. Dupa "Revolutia din Octombrie", Kollontai l-a convins pe Lenin sa declare aceasta zi ca
sarbatoare oficiala, iar in timpul perioadei sovietice "femeia muncitoare si eroica" a continuat sa fie
sarbatorita in aceasta zi.

* Ziua este inca sarbatorita in mod oficial in Rusia (ca si in Belarus, Macedonia, Moldova si Ucraina) in
principal ca "Zi a Mamei"- cu felicitari, flori si cadouri pentru femei din partea copiilor, barbatilor si altor
femei.
* In Occident, Ziua Internationala a femeilor a fost comemorata in anii 1910 si 1920, dar si-a pierdut, mai
apoi, din importanta. Traditia a fost reinviata in anii '60, o data cu amploarea pe care a luat-o feminismul, dar
fara asocierea acestei sarbatori cu socialismul. In 1975, care a fost desemnat Anul International al Femeilor,
Natiunile Unite au confirmat aceasta zi si au inceput sa sponsorizeze, in mod oficial, Ziua Internationala a
Femeilor.

* Astazi, diverse evenimente celebreaza, in toata lumea, realizarile sociale, politice si culturale ale femeilor.
Iniţiată ca un eveniment politic, sărbătoarea a fost adoptată de cultura multor ţări. În multe din
aceste ţări ziua şi-a pierdut semnificaţia politică şi a devenit o simplă ocazie de a exprima simpatia şi
dragostea pentru femei într-un mod similar cu Ziua Mamei şi Ziua Sf. Valentin împreună. În alte ţări, tema
drepturilor umane şi politice aşa cum au fost ele desemnate de Naţiunile Unite este încă foarte puternică,
fiind evidenţiate cu această ocazie discriminările sociale şi politice la care este supusă femeia în toată lumea,
în încercarea de a elimina sau măcar atenua aceste inegalităţi.
Ziua Internaţională a Femeii este celebrată şi ca o sărbătoare a primăverii.

Mama

In văduri ape repezi curg

6
Si vuiet dau în cale,
Iar plopi în umedul amurg
Doinesc eterna jale.
Pe malul apei se-mpletesc
Cărări ce duc la moara
Acolo, mamă, te zaresc ANDREI C
Pe tine-ntr-o cascioara.
Tu torci. Pe vatra veche ard,
Pocnind din vreme-n vreme,
Trei vreascuri rupte dintr-un gard,
Iar flacara lor geme:

Clipeste-abia din când în când

Cu stingerea-n bataie,
Lumini cu umbre-amestecind
Prin colturi de odaie.
Cu tine două fete stau
Si torc în rind cu tine; EMA
Sint inca mici si tată n-au
Si George nu mai vine.
Un basm cu pajuri si cu zmei
Incepe-acum o fata,
Tu taci s-asculti povestea ei
Si stai ingindurată.

Si firul tau se rupe des,

Căci ginduri te framinta,
Spui soapte fara de-nteles,
Si ochii tai stau tinta.
Scapi fusul jos; nimic nu zici CRISTI
Când fusul se desfira...
Te uiti la el si nu-l rădici,
Si fetele se miră.
...0, nu! Nu-i drept să te-ndoiesti !
La geam tu sari deodata,
Prin noapte-afara lung privesti
"Ce vezi ?" intreab-o fată.
"Nimic... Mi s-a parut asa!"

Domnul sa le ocroteasca
De rele sa le fereasca, DURLA
Sanatate sa le dea
Sa ne poata indruma.
Sanatate si ani multi

Toată viaţa ta
Mie mi-ai dedicat-o.
Primeşte azi, în dar, DORINEL
O dragoste curată.
Primeşte azi, în dar,
O dragoste curată.
Refren:

3.Azi, de ziua ta,

O zi deosebită, DORINEL
Inima ţi-o voi da,
7
Măicuţa mea iubită!
Inima ţi-o voi da,
Măicuţa mea iubită!

Mama draga esti frumoasa

Si esti harnica in casa
Eu sunt baietelul tau si te voi iubi mereu!
Uite azi e ziua ta
Eu iti daruiesc o stea DURLA
Inima imi bate tare, caci emotia e mare.
Si-ti sarut ochii si mana care roboteste-ntruna
Ingijindu-ma pe mine ca sa-mi mearga totul bine

Si jalea te răpune,
Si fiecare vorba-a ta
E plins de-ngropaciune.
Intr-un tirziu, nerădicind
De jos a ta privire
"Eu simt ca voi muri-n curind,
Ca nu-mi mai sînt în fire...
Mai stiu si eu la ce gindeam
Aveti si voi un frate...
Mi s-a părut c-aud la geam
Cu degetul cum bate.
Dar n-a fost el !... Să-l vad venind,
As mai trai o viata.
E dus, si voi muri dorind
Să-l vad o data-n fată.
Asa vrea poate Dumnezeu,
Asa mi-e datul sortii,
Să n-am eu pe baiatul meu
La cap, în ceasul mortii!"
Afara-i vint si e-nnorat,
Si noaptea e tirzie;
Copilele ti s-au culcat
Tu, inima pustie,
Stai tot la vatra-ncet plingind;
E dus si nu mai vine!
S-adormi tirziu cu mine-n gând
Ca să visezi de mine!

Legenda Ghiocelului (I)

Când Dumnezeu a făcut toate câte sunt pe pământ, le-a colorat

frumos. Când a făcut zăpada, i-a zis: „Pentru că tu umbli peste tot,
să-ți cauți singură culoarea ce-ți place”.
Zăpada s-a dus mai întâi la iarbă:
-„Dă-mi și mie din culoarea ta verde atât de frumoasă!”.
Iarba a refuzat-o.
A rugat atunci macul să-i dea culoarea roșie, vioreaua să-i dea culoarea albăstruie, floarea-soarelui să-
i dea culoarea galbenă. Nici una nu asculta rugămintea zăpezii. Tristă și amărâta, aceasta ajunge în dreptul
ghiocelului, căruia ii spune și lui necazul:
8
 -„Nimeni nu vrea să-mi dea culoarea sa. Toate mă alungă și-și bat joc de mine!”.
Înduioșat de soarta zăpezii, ghiocelul i-a spus:
-„Dacă-ți place culoarea mea albă, eu o împart bucuros cu tine”.
Zăpada primi cu bucurie darul ghiocelului.
De atunci, ea poarta veșmântul alb ca al ghiocelului. Drept recunoștință, zăpada îl lasă să-și scoată
căpșorul afară de cum începe să se arate primăvara.

Legenda Ghiocelului (II)

A fost odată o rază de soare, era chiar fata cea mai mică și răsfățată a astrului luminos. Și tocmai
pentru că era cea mai mică și mai răsfățată, tatăl ei o lasa sa zburde pe unde îi dorea inima. Și iată că, într-
o bună zi, raza de soare a hotărât să se plimbe într-o grădină. Acolo era Raiul pe pământ, nu altceva: flori
care mai de care mai colorate și mai parfumate se unduiau sub adierea blândă a vânticelului cald de
primăvară!
– Ce-ar fi să aleg eu o floare frumoasă pe care să mi-o prind în păr? a spus raza de soare. Și, repezită
cum era, s-a năpustit asupra grădinii, a cules o floare și s-a înălțat din nou în văzduh.
Toate florile din grădină au privit mirate către cer și au început să murmure:
– Ați văzut-o? Era frumoasă? Avea rochie de aur? Ce floare o fi ales prințesa?
– Cu siguranță a cules un trandafir, a spus un trandafir mare, catifelat și roșu, pe care boabele de rouă
străluceau ca diamantele în soare.
– Ba eu cred că a fost una dintre noi, a murmurat o lalea galbenă, iar suratele ei dădeau din capete
încântate.
– Nici vorbă de așa ceva! Le-a retezat-o un crin mândru. A fost unul dintre frații mei. Nu vedeți ce
frumoși și parfumați suntem?
Până și o violetă mică, dar într-adevăr splendidă, a susținut că raza de soare culesese o violetă, și nu
altceva.
Numai într-un colț cineva plângea. Era un ghiocel mic și firav, a cărui codiță fusese ruptă de trena
rochiei de aur a prințesei.
Cum raza de soare nu era departe, l-a auzit și i-a părut tare rău. Și a rostogolit pe obrajii ei de aur o
lacrimă ca o perlă, care a căzut pe codița cea ruptă a ghiocelului, vindecând-o pe dată.
Dar nu a fost numai atât. Prințesa-Rază de soare a venit lângă ghiocel și i-a spus așa:
– Biată floricică firavă, îmi pare tare rău că te-am făcut să suferi! Ce dorință vrei să-ți îndeplinesc
pentru a-mi repara greșeala?
– Nu vreau nimic, a răspuns ghiocelul, lăsându-și frumosul căpșor în jos.
– Nu vrei frumusețea trandafirului, parfumul crinului, strălucirea lalelei? a insistat raza de soare.
– Bine, a încuviințat ghiocelul. Dacă vrei într-adevăr să-mi faci un dar, dă-mi voie să răsar primul dintre
toate florile, de sub zăpada rece, iar parfumul meu abia simțit să-i facă pe oameni să se bucure și să știe
că a venit primăvara!
Și chiar așa a fost. Raza de soare l-a sărutat pe ghiocel și vraja a fost făcută. Apoi a dispărut în înaltul
cerului, de unde venise.
De atunci, ghiocelul este prima floare care ne zâmbește dintre peticele de zăpadă în fiecare primăvară,
și toată lumea știe că vremea cea urată este pe sfârșite.
9
 Legenda lăcrămioarei

La multe popoare din Europa de Vest există tradiţia ca în

luna mai să se sărbătorească „duminica lăcrămioarelor“. În
Franţa, Belgia şi Elveţia, această sărbătoare are loc în
prima duminică a lunii, când natura îşi îmbracă mantia
multicoloră cu cele mai frumoase flori, ce încarcă aerul cu parfum, culoare şi sănătate. În
vechime , băieții și fetele culegeau buchete de lăcrămioare pentru că exista credința că
aceste flori au darul de a aduce noroc în dragoste.
Legenda spune că trăiau odinioară, în mijlocul unui castel din basme doi copii de rege: un
băiat și o fată. La naștere, cei doi copii primiseră de la zâna lor cea bună cele mai minunate daruri:
frumusețe, înțelepciune, cumințenie. Cei doi copii crescuseră împreună și își petreceau
majoritatea timpului împreună, jucându-se în grădinile castelului, grădini pline cu flori.
Din păcate, atunci când copiii au împlinit 10 ani, o boală nemiloasă a cuprins ținutul în care
locuiau și întregul lor regat a fost cuprins de jale. Printre cei atinși de boala aceasta nemiloasă s-a
numărat și fata regelui, care devine din ce în ce mai slabă și până la urmă moare.
Băiatul regelui care ținea foarte mult la sora lui de care era nedespărțit, a început atunci să
plângă și nu s-a mai putut opri. Atunci lacrimile sale s-au transformat în niște flori albe, micuțe,
care s-au așternut peste toate văile și grădinile unde se jucau până atunci cei doi prinți. Prințul a
fugit de la castel și s-a ascuns în lume, pentru a nu mai fi văzut de ceilalți că își plânge sora.
Florile născute din lacrimile sale au căpătat numele de lăcrămioare.

Baba Dochia

Tradiţia populară spune că, începând cu data de 1 şi până pe 9 martie se alege o zi sau o babă, care va
anticipa starea de spirit, norocul şi predispoziţia fiecăruia, până anul viitor.
Baba Dochia (sau Baba Odochia) simbolizează unul dintre cele mai importante mituri româneşti. Există
multe variante ale acestui mit, al cărui nume pare a proveni din calendarul bizantin, care pe 1 martie celebra
Sfânta Martiră Evdokia. Una din variante este varianta mitului "Traian şi Dochia" despre care celebrul critic
literar George Călinescu spunea că este "rezultatul unei întregi experienţe de viaţă a poporului român". Se
spune că Dochia ar fi fost fiica regelui dac Decebal, de care s-a îndrăgostit Traian, cuceritorul Daciei.
Urmărită fiind de trupele lui Traian, aceasta se ascunde pe muntele sacru, Ceahlău, împreună cu oile. Este
ajutată de Maica Domnului, care o transformă împreună cu turma sa într-un complex de stânci.
O altă variantă povesteşte despre Baba Dochia care a avut un fiu, pe numele său Dragobete care s-a
căsătorit împotriva dorinţei ei. Pentru a-şi necăji nora, într-o zi rece de iarnă, i-a dat acesteia un ghem de
lână neagră şi a trimis-o la râu să-l spele, spunându-i să nu se întoarcă până când lâna nu devine albă. Fata
a încercat să spele lâna, dar chiar dacă degetele sale au început să sângereze, culoarea lânii rămânea tot

10
neagră. De disperare, pentru că nu se putea întoarce acasă la soţul iubit, a început să plângă. Impresionat de
durerea fetei, Domnul Iisus Cristos i-a apărut în cale şi i-a dat o floare roşie, spunându-i să spele lăna cu ea.
Mulţumindu-i, fata a pus floarea în apă, a spălat lâna şi a constatat cu uimire că lâna s-a albit. Fericită că a
reuşit să ducă la bun sfârşit această sarcină grea, şi-a îndreptat paşii spre casă, dar nu a fost primită bine,
soacra sa, din contră, auzind povestea fetei aceasta a acuzat-o că Mărţişor (aşa îi spunea fata, deoarece nu-l
recunoscuse pe Iisus) era iubitul ei. După aceasta întâmplare, Dochia a pornit împreună cu turma sa spre
munte, fiind convinsă că primăvara venise deja, altfel de unde ar fi putut Mărţişor să aibă floarea? Pe
parcursul călătoriei sale, şi-a scos, rând pe rând, cele doisprezece cojoace pe care le purta, până a rămas fără
nici unul. Dar vremea s-a schimbat. Pe cât de frumos fusese la începutul zilei, pe atât de urât se făcuse
acum. Ningea şi totul începuse să îngheţe. Dochia a îngheţat împreună cu oile sale, transformându-se,
conform legendei, în stană de piatră. Rocile se pot observa şi astăzi pe muntele Ceahlău şi sunt o mărturie
vie a acestui mit românesc.

După Babe, vin Moşii

În tradiţie, ziua de 1 Martie este asociată Babei Primăverii, a semănatului, ziua de 2 Martie este
asociată Verii, iar ziua a 3-a este ziua Babei Toamna, a culesului. Astfel, datina din străbuni spune că aşa
cum vor fi cele trei zile, asa vor fi şi cele trei anotimpuri din acel an, iar cum va fi a noua babă, asa va fi
vremea timp de 40 de zile. În vechile obiceiuri româneşti, de 1 Martie nu se muncea, în caz contrar Baba
Dochia aducând vreme friguroasă în următoarele zile ale lui Mărţişor sau necazuri, mai ales asupra
femeilor. Ziua de 9 martie, când a murit Dochia, este considerată graniţa dintre anotimpul friguros şi cel
călduros. Astfel, în Bărăgan se consideră ca, după încheierea “Zilelor Babelor”, ar urma alte nouă zile,
“Zilele Moşilor”, ceva mai călduroase, între 10 şi 17 Martie.

Legenda Primăverii
Afară este o lume de basm. Colţul fraged al ierbii şi-a dezvelit căpşorul pentru a
intra în visul naturii. E primăvară, anotimpul fetiţei cu codiţe împletite, în
crengilecopacilor, cu un chip ce-l vede omul cu sufletul plin de credinţă, în
apele cele mai limpezi ale râului. Fetiţa a cărei poveste este tulburătoare.

Alături de bunicul lui, Andrei ascultă legenda primăverii: „Cândva, era un copil
cu un suflet ce nu cunoştea păcatul, cu ochi calzi ca ai unui miel. Era fata unui
om bogat şi a unei femei crude. Avea mai mulţi fraţi şi surori, care iubeau
banii şi răutatea, ca părinţii lor. Primăverii, fetei cu codiţe, nu-i plăceau aceste lucruri, ci adevărul, dreptatea,
oamenii simpli şi iubirea, de care nu avea parte. Părinţii Primăverii aveau un castel în deşert, iar asta o
chinuia pe fată. Visa să audă râul curgând repede, melodios, să simtă colţul ierbii sub picioare şi
să audă glasul pădurii răsunând.

11
Într-o zi, ea a plecat de acasă pentru că se săturase de minciuna şi ura din jur. Mergea rătăcind prin deşert de
parcăauzise glasul cuiva, glasul unui om ce o chema la el ca şi cum ar fi fost fata lui. Era obosită, moartă de
sete, dar totuşi mergea, până a căzut. Când a deschis ochii, era într-un loc sărăcăcios, dar plăcut privirii.
Acolo se afla Dumnezeu. El o întrebă pe fată ce îşi doreşte mai mult. Primăvara a răspuns:
- Îmi doresc să mă răzbun pe răul ce a cuprins familia mea.

Atunci Dumnezeu a trimis frigurile cele mai aspre ce au cuprins deşertul. Părinţii Primăverii şi-au dat seama
de lipsa ei şi au început să se vaite şi să-şi regrete faptele rele. Fetei i se rupea inima când vedea aceste
lucruri. Ceru să se întoarcă şi să-şi mai vadă o dată părinţii şi fraţii. Dumnezeu o trimise ca un înger pentru a
desface blestemul. Când a pus piciorul pe pământ, acesta a înverzit, au răsărit copaci şi s-au auzit râuri
curgând şi păsări cântând. Toţi şi-au cerut iertare de la ea şi i-au spus că vor să trăiască ca nişte oameni
obişnuiţi în împărăţia lui Dumnezeu. Acum ei locuiesc acolo şi speră ca lumea să-şi amintească povestea
lor şi să nu facă la fel!

12