Bursa de Valori (BV) – principala instituție a pieței de capital

1. Conceptul de bursă, premisele apariției, criterii de clasificare, funcțiile bursei.

Principii și reguli de funcționare. Organizarea și funcționarea BV. Statutul și
regulamentul bursei. Organele de administrare a bursei de valori. Categorii de agenți
participanți la activitatea BV. Membrii bursei de valori.
2. Piața bursieră națională.
3. Piața bursieră internațională.
4. Indicii bursieri – indicatori de apreciere a performanței bursiere.

1. Conceptul de bursă, premisele apariției, criterii de clasificare, funcțiile bursei.

Principii și reguli de funcționare. Organizarea și funcționarea BV. Statutul și
regulamentul bursei. Organele de administrare a bursei de valori. Categorii de agenți
participanți la activitatea BV. Membrii bursei de valori.
Apariția și formarea burselor este rezultatul unui proces evolutiv firesc care a început în
urmă cu aproximativ 2000 de ani și continuă până în prezent.
Denumirea de ,,bursă” provine din orașul Bruges, unde întâlnirile dintre comercianți se
petreceau la Hotel des Bourses, numit așa după un senior din vechea și nobila familie van der
Boursen. Aici se întâlneaua bancherii și negustorii pentru a negocia bani, metale prețioase și
mărfuri. Cu timpul, locurile de întâlnire ale comercianților au primit denumirea de burse.
Primele burse din lume, în accepțiune modernă, au fost:
1. Bursa de la Anvers, înființată în 1531;
2. Bursele de la Lyon și Toulouse în 1549;
3. Bursa de la Londra denumită ,,Royal Exchange”, înființată în 1554;
4. Bursa de la Paris din 1563;
5. Bursa de la Viena din anul 1771;
6. Bursa de la Amsterdam din 1778.
Prima bursă fondată pentru obligaţiuni a apărut în Londra în 1773. Apoi au apărut bursele
americane, germane, franceze. În prezent cele mai mari burse după nivelul capitalizării sunt
bursele din Tokyo, New-York, London, Paris.
Bursele de Valori sunt pieţe special organizate, în cadrul cărora se pot încheia tranzacţii cu
valori mobiliare: acţiuni, obligaţiuni, certificate de tezaur. Bursa apare ca o asociaţie organizată a
comercianţilor, industriaşilor, agricultorilor, agenţilor de asigurări pentru negocierea de valori pe
piaţa capitalului.
Bursa de valori reprezintă locul, unde vânzătorul şi cumpărătorul se întâlnesc reciproc,
unde preţurile se stabilesc conform cererii si ofertei, iar singur procesul se reglementează de
1
anumite norme, adică putem spune, că această piaţă are o forma organizată. În calitate de marfă
apar valorile mobiliare, iar preţurile lor sunt reprezentate de cotările acestor valori mobiliare la
bursă.
Semnificaţia burselor de valori pentru economia de piaţă depăşeşte hotarele pieţei de valori
organizate. Bursele de valori au efectuat o revoluţie şi în problema lichidităţii capitalului.
”Minunea” constă în faptul, că pentru investitor practic a dispărut diferenţa între alocările
mijloacelor băneşti pe termen lung şi scurt. În scopul dezvoltării relaţiilor bursiere s-au stabilit
posibilităţi când pentru fiecare acţionar investiţiile au un caracter într-atât de lichid, ca şi banii
cash, deoarece pot fi în orice moment vândute la burse.
Dacă în condiţiile economiei de piaţă să ne privăm de burse, atunci resursele
întreprinderilor vor fi reduse la cele proprii, ceea ce va duce la micşorarea profiturilor. Băncile pot
completa capitalurile prin credite, însă capitalul propriu nu vor putea să-l ofere. Dar prin emisia
valorilor mobiliare ce se cotează la bursă investiţiile profitabile pot fi realizate. Astfel rolul
burselor în economie este considerabil şi practica mondială confirmă acest fapt.
Bursa de valori este una din cele mai importante instituţii ale economiei de piaţă, un segment
al pieţei financiare, o piaţă secundară organizată, transparentă şi supravegheată, pe care se încheie
tranzacţii referitoare la valori mobiliare, derivate ale acestora, bani. Valorile mobiliare (titlurile
financiare) care constituie obiectul principal al contractelor ce se încheie la bursa de valori
reprezintă economii financiare, disponibilităţi neutilizate ce sunt redirijate în procesul negocierilor
către cele mai productive activităţi economice.
Bursa reprezintă o instituţie care dispune de spaţii pentru tranzacţii, unde se concretizează
cererea şi oferta de valori mobiliare, realizîndu-se negocierea, încheierea tranzacţiilor şi executarea
contractelor în mod deschis, în conformitate cu un regulament cunoscut.
Bursa de valori apare ca un regulator al fluxurilor financiare, un stimulator şi diversificator
al producţiei rentabile, precum şi un detector al producţiei nerentabile. Indiferent de forma ei
juridică, care poate fi de drept public sau de drept privat, bursa de valori funcţionează sub controlul
şi supravegherea guvernului. Pe plan internaţional, în cele mai multe state funcţionează burse de
drept privat ca societăţi pe acţiuni. Bursele de drept public sunt administraţii ale statului cu caracter
nelucrativ.
Obiectul bursei de valori
La bursa de valori se negociază:
a) Valori mobiliare (titluri financiare): acţiuni, obligaţiuni, bonuri si bilete de tezaur, titluri
de renta, etc.
b) Valute selective

2
 c) Produse bursiere derivate: contracte futures, opţiuni pe marfă, opţiuni pe titluri
financiare, opţiuni pe valute etc.
Rolul bursei de valori
Bursa de valori are rolul principal de a facilita acumularea fondurilor necesare finanţării
activităţii economice şi de a dirija fluxul fondurilor acumulate spre ramurile economice cele mai
rentabile. Ea şi îndeplineşte acest rol mai ales prin operaţiunile de vînzare şi cumpărare de acţiuni
şi obligaţiuni emise de societăţile pe acţiuni.
Prin intermediul bursei agenţii economici care şi-au plasat capitalurile pe piaţa primară pot
reintra în posesia sumelor investite, înainte de scadenţă.
Principalul rol al bursei îl constituie, aşa dar, efectuarea de tranzacţii cu VM emise de agenţii
economici şi plasate de intermediari, acestea putînd fi comercializate datorită caracterului lor
negociabil.
Rolul burselor creşte deoarece:
1. la bursă cererea şi oferta se întâlneşte pe baza legilor liberei concurenţe;
2. tranzacţiile în cadrul bursei se încheie în baza unor reguli bine cunoscute, ceea ce
confirmă încrederea între vânzători şi cumpărători;
3. nivelul preţurilor şi cursurilor pentru valorile mobiliare tranzacţionate în afara burselor
pot fi influenţate de cotaţiile bursiere;
4. bursa este sursa de informaţie economică, financiară, politică;
5. are loc redistribuirea fondurilor de capitaluri spre domeniile de activitate cu o eficienţă
mai mare.
6. contractele pentru operațiunile negociate la bursă se întocmesc pe baza unor formulare
tip, cu valoare de acte juridice.

Premisele apariției burselor de valori

1. dezvoltarea și concentrarea schimburilor comerciale. Este ușor de dovedit astăzi că
bursele cele mai active (atât cele de mărfuri, cât și cele de valori) sunt concentrate fie în
zonele marilor producători, fie în zonele marilor centre financiare sau comerciale.
2. caracterul public și reglementat al tranzacțiilor. Tranzacțiile la bursă au caracter public;
această trăsătură definitorie atrage după sine o cerință fundamentală: organizarea și
funcționarea bursei trebuie să se facă în conformitate cu reglementări, tot publice,
obligatorii pentru toți participanții.
3. dezvoltarea societăților pe acțiuni. Înflorirea deosebită a burselor odată cu dezvoltarea
marilor corporații pe acțiuni ( ale indiilor mai ales), demonstrează o dată în plus că istoria
societăților pe acțiuni este strâns legată de apariția burselor de valori.
3
 4. amplificarea relațiilor de credit. Odată cu dezvolatrae producției piața a trebuit să atingă
dimensiuni adecvate. Pentru a influența dimensiunile pieței producătorii și comercianții
utilizează toate mijloacele posibile. Printre acestea un loc foarte important îl ocupă creditul
comercial. Pe de altă parte, ritmul progresului tehnici impune impune realizarea de
investiții foarte mari în cercetare și modernizarea tehnică și tehnologică. Cea mai mare
parte a resurselor pentru asemenea investiții se obțin pe calea creditului.
5. dematerializarea schimburilor.

Criterii de clasificare a BV
1. Din punct de vedere JURIDIC se disting:
a) Bursa de valori oficială este piaţa la care se negociază valorile mobiliare admise la cotare.
Operaţiunile se desfăşoară într-un spaţiu special amenajat conform unui regulament de
funcţionare. Tranzacţiile sunt centralizate şi accesibile informării continue a clienţilor.
Operaţiunile se desfăşoară cu exclusivitate în cadrul unui mecanism, folosindu-se un personal
specializat în negocierea tranzacţiilor şi un personal tehnic care se ocupă de pregătirea
negocierilor, evidenţa contractelor şi urmărirea realizării lor. Accesul în bursă este restrictiv. Bursa
de valori oficială poate fi: clasică și modernă.
La bursele de valori clasice se formează un curs unic, centralizat, întrucât procesul
negocierilor este supus regulamentului de funcţionare, adică este dirijat şi supravegheat, preţurile
formîndu-se pe baza de licitaţie publica.
La bursele de valori moderne, procesele de negociere sunt automatizate, pe baza de mijloace
electronice şi computere, în exclusivitate sau în combinaţie cu mijloace clasice.
b) Bursa de valori neoficială este o bursă cu un acces mai puţin restrictiv. Pe această piaţă
se negociază valorile mobiliare neînscrise la cotarea oficială. Este vorba de societăţi mici şi
mijlocii care doresc sa obţină fonduri pentru dezvoltare dar nu pot îndeplini condiţiile severe de
admitere la piaţa oficială.
Pe lîngă acestea, la Bursa neoficială mai apar:
- societăţile radiate de la cotaţia oficială;
- societăţile în dificultate, cum sunt cele în curs de dizolvare şi lichidare etc.
c) Piaţa la ghişeu (OTC - Over The Counter) este piaţa organizată direct între operatori, în
afara burselor organizate şi care se derulează printr-o reţea de telecomunicaţii. Pe această piaţă se
pot vinde şi cumpăra valori mobiliare în cantităţi oricât de mici si nu numai pachete de acţiuni care
să aibă la bază o unitate de măsură. Preţurile, deşi se formează pe baza cursurilor cotate la Bursa
oficială, sunt diferite, variind de la o firmă la alta.
2. Din punct de vedere al MODULUI DE NEGOCIERE se disting:

4
 a) Piaţa cu amănuntul - la aceasta se încheie tranzacţii de valori mobiliare exprimate în una
sau mai multe unităţi de măsură, stabilite prin regulament.
b) Piaţa en-gros sau cu toptanul - obiectul îl constituie marile tranzacţii, negocierile de
blocuri de valori mobiliare, care presupun intermediari puternici, deţinători de importante stocuri
de valori mobiliare, în lipsa de cumpărători semnificativi.
3. Din punct de vedere ai TERMENELOR DE LIVRARE A VALORILOR MOBILIARE se
disting:
a) Piaţa la vedere (piaţa „spot"). Este piaţa pe care se încheie tranzacţii cu livrarea imediată
(tehnic, în cîteva zile de la încheiere) sau cu reglarea imediată.
b) Piaţa la termen (piaţa „futures"). Pe această piaţă se încheie contracte cu livrarea sau
reglarea la termen.
4. Din punct de vedere a SFEREI ŞI IMPORTANŢEI TRANZACŢIILOR se disting:
a) de importanţă locală;
b) de importanţă naţională
c) de importanţă internaţională.
5. Din punct de vedere a FORMEI DE CONSTITUIRE se disting:
a) bursele private, înfiinţate şi organizate sub formă de societăţi pe acţiuni, asociaţii
comerciale sau camere de comerţ;
b) bursele de stat, înfiinţate sub egida guvernamentală.
În cele mai multe cazuri bursele sunt organizate sub forma de SA. Membrii bursei sunt, de
regulă, principalele bănci şi instituţii financiare, marele companii comerciale care, sub diferite
forme efectuează tranzacţii sau sunt interesate de operaţiunile de bursă.
6. Din punct de vedere a SFEREI DE CUPRINDERE se disting:
a) bursele generale – unde se tranzacţionează o gamă largă şi variată de mărfuri;
b) burse specializate – bursele de mărfuri (zaharul, cereale, metale etc.), burse de valori. În
multe cazuri gradul de specializare este foarte înalt, obiectul tranzacţiilor constituindu-l o
singură marfă sau gamă foarte restrînsă de produse. (de ex. Bursa de metale de la Londra)
7. Din punct de vedere al ACCESULUI LA CALITATEA DE MEMBRU AL UNEI BURSE se
disting:
a) burse închise – presupun un număr fix de membri, locul deţinut de fiecare dintre aceştia
putînd fi vîndut, închiriat sau cedat prin moştenire. Membrul bursei are dreptul dea
tranzacţiona acţiuni, obligaţiuni şi de a vota la întrunirile bursei. Pentru a-şi păstra „locul”
în asociaţia bursei, fiecare membru trebuie să plătească o cotizaţie diferenţiată, în funcţie
de categoria în care se află.

5
 b) burse deschise – acestea sunt instituţii care nu presupun un număr limitat de membri,
aceştea plătind o taxă de admitere şi o cotizaţie anuală. La acest tip de burse diferenţierea
se face între membri fondatori şi membri cooptaţi.
Memrii fondatori – cei care au realizat începerea activităţii bursiere şi ar putea dispune de
mai multe voturi în asociaţia bursiere;
Membrii cooptaţi - cei care au fost atraşi ulterior în asociaţie, şi care pot fi: membrii afiliaţi,
care nu au drept de vot în Adunarea generală, şi plătesc o taxă de admitere şi o cotizaţie anuală
mai mică și membrii asociaţi care nu pot negocia direct în ringul bursei, ci numai prin intermediul
unui membru plin sau unuia afiliat.
CLASIFICAREA BURSELOR DE VALORI

Din punct de vedere  oficială

JURIDIC  neoficială
 la ghişeu

Din punct de vedere al  piaţa cu amănuntul

MODULUI DE  piaţa en-gros
NEGOCIERE

Din punct de vedere ai  piaţa la vedere

TERMENELOR DE  piaţa la termen
LIVRARE A
VALORILOR
MOBILIARE

Din punct de vedere a  de importanţă locală

SFEREI ŞI  de importanţă
IMPORTANŢEI naţională
TRANZACŢIILOR  de importanţă
internaţională

Din punct de vedere a  burse private

FORMEI DE  burse de stat
CONSTITUIRE

Din punct de vedere a  burse generale

SFEREI DE  burse specializate
CUPRINDERE

Din punct de vedere al

ACCESULUI LA  burse închise
CALITATEA DE MEMBRU  burse deschise
AL UNEI BURSE (membrii fondatori,
6 membrii cooptaţi)
 Funcțiile BV
Funcțiile burselor de valori pot fi divizate în două mari categorii: principale și secundare
sau specifice.
Printre principalele funcții ale burselor de valori pot fi menționate:
 concentrarea cererii și ofertei de valori mobiliare, într-un anumit loc și la un moment dat,
realizându-se, astfel, o legătură direct între posesorii de capitaluri disponibile și nevoia de
finanțare a agenților economici, statului, administrației publice;
 efectuarea tranzacțiilor cu valori mobiliare, în conformitate cu ordinele clienților și
respectând reglementările pieței, oferind posibilitatea transformării titlurilor deținute în
lichidități;
 reflectarea conjuncturii economice a momentului, pentru spațiul economic pe care îl
reprezintă;
 urmărirea continuă și sistematică a cursului valorilor mobiliare, care, prin nivelul
prețului de tranzacționare, la un anumit moment, oferă informații privind valorile de piață
ale societăților emitente de valori mobiliare.
În ceea ce privește funcțiile specifice, acestea sunt de trei tipuri: în plan macroeconomic,
microeconomic și individuale.
1. Funcţii macroeconomice ( pentru economia națională):
I. Bursa are rol de releu între surplusul de fonduri neutilizate şi necesităţile economice
transformînd economiile în capital.
II. Bursa permite realizarea unor proiecte investiţionale de anvergură care nu ar putea fi
înfăptuite cu fondurile unui grup restrîns de întreprinzători.
III. Bursa este piaţa pe care se realizează evaluarea activelor financiare şi se stabileşte preţul
titlurilor.
IV. Bursa este un factor de stimulare a interesului pentru afaceri în rîndul deţinătorilor de fonduri.
V. Piaţa bursieră are un rol însemnat în reorientarea şi restructurarea activităţilor economice.
VI. Bursa este un barometru extrem de sensibil al stării economiei, volumul tranzacţiilor şi
evoluţia cursurilor reacţionînd brusc, uneori cu anticipaţie la modificarea conjuncturii
economice.
2. Funcţii microeconomice (pentru societățile listate):
I. Bursa facilitează creşterea sau scăderea notorietăţii firmelor cotate şi prin aceasta,
influenţează motivaţia principală a întreprinzătorilor care se prezintă pe piaţă pentru a vinde
sau cumpăra.

7
 II. Bursa permite creşterea fondurilor proprii, societăţile noi care apar pe piaţă nu pot să
realizeze decît indirect o creştere de capital prin emiterea de noi acţiuni, care se vor vinde
direct prin bursă
III. Bursa provoacă la o bună administrare a întreprinzătorilor în scopul unei sporiri a valorii
activelor, care să determine o creştere a profiturilor acţionarilor.
IV. Activitatea bursieră duce la dezvoltarea concurenţei dintre firme, la stimularea tranzacţiilor.
3. Funcţii în plan individual (pentru posesorii de titluri sau pentru cei care dețin economii
disponibile pentru a fi investite):
I. Bursa facilitează obţinerea lichidităţii patrimoniului acţionarilor şi asigură o evaluare cît mai
exactă a averii personale.
II. Bursa asigură posibilităţile de finanţare – aport de capital.
III. Psihologia operatorilor de bursă joacă un rol esenţial în luarea deciziei de vînzare sau
cumpărare.
IV. Funcţia de colectare de date si de difuzare printr-o reţea eficientă de telecomunicaţii a
informaţiilor, cu privire la preturi, cursuri monetare, volumul afacerilor şi tendinţele
fenomenelor respective.

Principiile în baza cărorar funcționează bursele de valori:

Atomicitatea
Lichiditatea. Îndeplinirea acestei condiții asigură funcționarea continuă a bursei de valori și
recuperarea de către investitori, în orice moment a capitalului investit.
Eficiența rezidă în derularea operativă și la costuri mici a emisiunilor pe piața bursieră. Acest
principiu influențează gradul de lichiditate al pieței.
Transparența constă în asigurarea direct și rapidă a informațiilor corecte pentru investitori.
Corectitudinea/ legalitatea are la bază reglementarea riguroasă a fluxurilor de capital în
economie, și a derulării tranzacțiilor pe piață. Acest principiu elimină tendințele de manipulare a
pieței, reduce riscul tranzacțiilor și asigură îndeplinirea celorlalte condiții pentru o bună
funcționare a bursei.
Adaptabilitatea indică gradul de adaptare a elementelor bursei la condițiile economic-
financiare din țara în care aceasta își are sediul, cât și la cele internaționale.

Întrucât, pe piețele bursiere contemporane, se consolidează principiul autoreglementării, s-a

hotărât ca acestea, în limitele legii, să-și stabilească modul de organizare și funcționare.
Documentele prin care instituţiile bursiere moderne se autoreglează sunt statutul și regulamentul
bursei.
8
 Statutul bursei – actul fundamental de organizare și de funcționare prin care se stabilesc
drepturile și obligațiile membrilor bursei, forma de organizare și de funcționare a acesteia,
principiile funcționării bursei, precum și modul de soluționare a litigiilor.
STATUTUL BURSEI – conţine prevederi cu caracter general (numele instituţiei, sediul şi
obiectul activităţii), cu privire la:
- modul de constituire;
- particularităţile conducerii generale sau executive a societăţii;
- principiile generale privind desfăşurarea activităţii (primirea ordinelor, procedura
tranzacţiilor şi de executare a contractelor);
- modul de urmărire a veniturilor şi cheltuielilor şi de control asupra gestiunii;
- alte probleme specifice (furnizarea informaţiilor , soluţionarea licitaţiilor, încetarea
activităţii).
Principalele capitole ale statutului bursei de valori
Nr. Capitole Detalii
1 Prevederi generale Numele, sediul, scopul și statutul legal al bursei
2 Membrii bursei Categorii de membri;
Drepturile membrilor;
Obligațiile membrilor;
Condiții pentru dobândirea calității de membru;
Suspendarea, revocarea, încetarea calității de membru.
3 Conducerea executivă Președinte
și funcționarea bursei Vicepreședinți
Directori
4 Managementul bursei Adunarea generală, consiliul, organele de control
5 Principiile generale ale Reguli de bază privind contractile;
funcționării bursei Procedura tranzacțiilor în sala de negocieri;
Executarea contractelor încheiate în bursă.
6 Activitatea economică Venituri, cheltuieli, gestiune, control
a bursei
7 Alte prevederi Soluționarea conflictelor de interese;
Furnizarea de informații bursiere;
Vizitarea bursei;
Încetarea activității bursei.

Regulamentul bursei – prezintă în detaliu modul de realizare a activității bursei,

respectiv cerințele și modalitățile de desfășurare a tranzacțiilor cu titluri financiare. În acest sens,
sunt precizate condițiile pentru admiterea titlurilor la cota bursei, sistemele de tranzacții acceptate,
tipurile de operațiuni care se realizează în bursă, modul de primire și executare a ordinelor,
executarea contractelor în bursă, regulile privind diseminarea informației bursiere.

9
 Principalele capitole ale statutului bursei de valori
Nr. I. Cotarea
1 Reguli privind cotarea la Titluri financiare tranzacționate la bursă;
bursă Condiții pentru cotare;
Taxe pentru cotare.
2 Informații necesare pentru Prospectul pentru cotarea acțiunilor;
admiterea la tanzacții în Informații permenente asigurate de firmele cotate.
bursă
3 Cotarea și tranzacțiile cu Condiții de acces;
titluri străine Cauze de suspendare sau radiere de la cotă.
II. Mecanismul tranzacțiilor
1 Tipuri de tranzacții Definirea operațiunilor (cash, futures, options)
2 Procedura tranzacțională Ordinea de desfășurare a activităților în sala de negocieri;
Ordinele la bursă: conținutul, valabilitatea;
Unitatea de tranzacție;
Programul de lucru al bursei;
Înregistrarea tranzacțiilor;
Taxe pentru tranzacții.
3 Formarea prețurilor și Tipuri de preș, diferența minimă de preț, limitele zilnice de
înscrierea cursului la cota variație a cursului.
bursei
4 Activitatea agenților de Categorii, înregistrare la bursă, obligații, conduită.
bursă
Suportul credibilității bursei provine atât din legislația specifică, cât și din statutul și
regulamentul bursei, acestea fiind menite să garanteze profesionalismul și corectitudinea
tranzacțiilor bursiere, adică să asigure perceperea bursei printr-o imagine favorabilă de către
investitori.
CONDUCEREA ŞI ORGANIZAREA
Potrivit practicii internaționale, organizarea și conducerea burselor de valori se realizează
diferit de la bursă la bursă. Indiferent de caracteristicile particulare, se poate defini un model
general al managementului bursier, care include patru mari categorii de organe de: decizie,
execuție, consultanță și control.
Organul de decizie sau Adunarea Generală a Acționarilor. Se întrunește periodic, cel puțin
o dată pe an, sau ori de câte ori este nevoie în ședințe extraordinare.
În atribuțiile adunării generale sunt incluse:
 elaborarea și modificarea statutului bursei;
 aprobarea regulamentului de funcționare;
 desemnarea organelor de conducere permanentă a departamentelor bursei;
 numirea, aprobarea și avizarea conducătorilor bursei;
 adoptarea oricăror alte decizii ce-i sunt conferite în exclusivitate prin statut.
Funcția de decizie este asigurată, între două adunări generale de: consiliul directorilor, consiliul
guvernatorilor, consiliul bursei sau comitetul bursei; în funcție de statutul bursei și tradițiile locale.
10
 Consiliul sau comitetul de conducere, format din 5 până la 13 persoane, are atribuții stabilite
prinstatut și regulament și se limitează, de cele mai multe ori, la luare unor decizii strategice. În
general, atribuțiile acestui organ de conducere sunt:
 elaborarea și urmărirea respectării regulamentului bursei;
 aprobarea structurii organizatorice a instituției;
 angajarea cadrelor de conducere;
 coordonarea și supravegherea modului de funcționare a bursei.
Ca atare, în Consiliu sunt reprezentați:
 membrii bursei;
 investitorii;
 societățile emitente de titluri;
 uneori statul, printr-un reprezentant al Guvernului sau al autorității pieței.
Organul de execuție. Desfășurarea curentă a activității bursei se realizează de către un aparat
executiv. Conducătorul acestui aparat, și reprezentantul de drept al instituției este Președintele
bursei ales, de regulă, de Consiliu. și aprobat de AGA. Președintele nu este membru al bursei, ci
un manager prin formare, iar rolul său este de a urmări îndeplinirea deciziilor luate de Adunarea
Generală și Consiliu. Echipa de management mai poate cuprinde unul sau mai mulți vicepreședinți
sau directori executive, aceștia având rolul să contribuie la la realizarea funcțiilor aparatului
executive, având atribuții précis delimitate.
Organizat pe departamente, organul executiv se preocupă de:
 organizarea tranzacțiilor bursiere;
 urmărirea modului de derulare a tranzacțiilor;
 realizarea activităților economice ale bursei;
 menținerea relațiilor instituției cu terții.
Principalele departamente operative din cadrul unei burse sunt:
 pentru cotații (admiterea titlurilor la cotă, transparența informațiilor);
 de supraveghere a pieței (controlul modului de efectuare a tranzacțiilor);
 de clearing (executarea contractelor bursiere);
 pentru sistemele electronice (automatizarea tranzaciilor);
 de cercetare și dezvolatre (elaborarea strategiei bursiere);
 pentru membri (raporturile dintre bursă și membrii săi);
 de relații internaționale;
 de servicii funcționale (administrativ, personal, ethnic, secretariat etc.).

11
 Organul de consultanță. Eeste asigurat de comitete, care au rolul de a asista, cu consultanță
de specialitate, organelle de decizie ale bursei, Președintele și cadrele de conducere ale instituției.
În practica internațională se întâlnesc următoarele comitete:
 de supraveghere, al cărui obiectiv este de a veghea la respectarea normelor și procedurilor
legale privind încheierea și executarea tranzacțiilor în incinta bursei;
 pentru membri, care urmărește respectarea criteriilor și normelor stabilite pentru
dobândirea, păstrarea sau pierderea calității de membru și/sau a dreptului de tranzacționare
în bursă;
 de etică bursieră, care răspunde de problem deontologice legate de activitatea de bursă;
 pentru operațiuni cu noi produse bursiere se preocupă de introducerea în bursă a inovației
financiare și de urmărirea tranacțiilor în acest domeniu.
Organul de control. Controlul intern asupra întregii activități este încredințat unor organe
specializate. În general, acestea sunt formate din cenzori sau revizori contabili, specialiști
recunoscuți pentru competență. Este reprezentat de Comisia de Cenzori, și răspunde în fața AGA
pentru activitatea desfășurată.

Categorii de agenți participanți la activitatea BV. Membrii bursei de valori.

MEMBRII BURSEI. Persoanele, care se asociază pentru înființarea unei burse de valori,
devin membri ai bursei, calitate care le oferă anumite drepturi și obligații.
Membrii bursei (în exclusivitate) au dreptul de a efectua direct tranzacții cu titluri pe piață.
În cazul burselor deschise, diferențierea membrilor bursei bursei se face între membrii
fondatori și membrii cooptați (asociați) astfel:
- membrii fondatori sunt cei care au realizat începerea activității bursiere și ar putea dispune
de mai multe voturi în asociația bursei;
- membri asociați, sunt cei care nu pot negocia direct în ringul bursei, ci numai prin intermediul
unui membru deplin sau afiliat;
- membri cooptați, sunt cei care au fost atrași, ulterior, în asociație și care pot fi membri afiliați,
care nu au drept de vot în GA și plătesc o taxă de admitere și o cotizație anuală mai mică.
Calitatea de membru al bursei poate fi însă dobândită și pe alte căi. Există astfel:
- membri cu chirie, care și-au închiriat un loc de membru al bursei;
- membri parțiali, firme care pot încheia tranzacții în sala de negocieri, dar nu pot lucre ca
specialiști la bursă;

- membri aliați, sunt acționarii principali care nu pot efectua tranzacții în sala de negocieri;

12
- membri acceptați, sunt cei care au contribuție de capital, dar nu pot avea nici un rol în conducerea
acesteia;
-membri corespondenți, sunt acei care participă frecvent la tranzacții, ocupându-se cu gestiunea
conturilor clienților.
Componența membrilor burselor de valori diferă de la o țară la alta. În SUA și Marea Britanie,
membri ai bursei pot fi numai persoanele fizice, în Japonia – numai persoanele juridice, în Italia,
Germania – atât persoanele fizice, cât și cele juridice.
În Republica Moldova, prevederile cu privire la membrii BV sunt expuse în capitolul IV
din Regulie Bursei de Valori, art. 6-12.

Piața bursieră nu poate fi concepută fără existența oamenilor de bursă, care asigură
funcționarea mecanismelor sale. Din punct de vedere al rolului pe care specialiștii bursei îl joacă
pe piața bursieră, distingem:
 Specialiști operativi, care participă efectiv la procesul de inițiere, încheiere, executare și
control al tranzacțiilor de bursă;
 Specialiști neoperativi, care au atribuții legate de analiza, urmărirea și facilitarea
tranzacțiilor. Un rol deosebit în această categorie de specialiști îl au analiștii bursieri, adică
cei care desfășoară activități de cercetare și evaluare a pieței bursiere și furnizează
clienților informații și consultanță.
Analiștii bursieri pot lucra în cadrul societăților de bursă (în departamentul de cercetare) sau
își pot constitui firme proprii, cum sunt societățile de analiză și consulting financiar.
Noțiunea de agent de bursă este folosită pentru a desemna ambele categorii de specialiști, și
au următoarele caracteristici:
 au un anumit statut socio-profesional;
 sunt singurii abilitați să efectueze operațiuni de bursă;
 au o pregătire specială;
 pot acționa ca specialiști independenți sau anagajați ai unei firme specializate;
 pot funcționa atât în interiorul cât și în afara burselor.
Bursa, fiind o piaţă de capital organizată cuprinde următoarele categorii de agenţi economici
ai participării la activitatea sa.
1. Agenţii care emit ordine de bursă – cumpărare şi vînzare de titluri. Cererea şi oferta
se pot emite prin ordine de bursă (OC şi OV) sau prin oferte publice (de cumpărare – OPC, de
vînzare OPA şi de schimb sau conversie OPS). În această categorie se înscriu şi aşa-numiţii
investitori instituţionali (societăţi de investiţii, asigurări, fonduri mutuale etc.). Aceştia acţionează

13
în numele propriu sau al clienţilor lor. Concentrând sume mari de bani, ei emit ordine de Bursă în
cantităţi mari şi cu economii apreciabile la costurile de tranzacţionare.
2. Categoria intermediarilor bursieri care, avînd ca scop realizarea echilibrului dintre
cererea şi oferta de titluri:
- colectează ordinele de bursă;
- depozitează titlurile ce vor fi vîndute şi sumele de bani care vor fi plasate;
- centralizează ordinele de bursă şi stabilesc cursul bursier;
- execută ordinele de bursă şi avizează clienţii;
- ţin evidenţa titlurilor;
- oferă informaţii bursiere şi servicii de consultanţă etc.
Din punct de vedere al rolului pe care îl are pe piaţa bursieră şi al felului în care aceştia se
angajează în tranzacţii, trebuie să facem distincţie între brokerii de bursă (floor brokers) şi
comercianţii de bursă (dealers).
BROKERII DE BURSĂ sunt agenţii de bursă care angajează tranzacţii în numele, pe contul
şi riscul clientului. Aceştia pot fi angajaţi la o firmă de brokeraj (brokeri de consum) sau pot lucra
în mod independent.
Brokerii de consum execută ordine de vînzare, cumpărare date de clienţii în afara bursei şi
primite de societatea de brokeri pentru care lucrează.
Brokerii independenţi execută ordinele pe care le primesc de la alţi agenţi de bursă sau de la
membrii unor firme ai căror angajaţi nu se găsesc în incinta bursei respective. Ei sunt solicitaţi în
perioadele de mare intensitate a activităţii de bursă sau atunci cînd o parte a brokerilor de comision
constată că nu pot exercita în timp util toate ordinele ce le-au forst transmise de brokerii de titluri.
Ei se mai numesc „brokeri ai brokerilor” sau „traderi de doi dolari”.
Firmele de brokeraj asigură clienților următoarele activități:
 cercetarea pieței titlurilor;
 managementul activelor financiare;
 consultanțp în plasamente;
 executarea ordinelor;
 reglementarea tranzacțiilor.
COMERCIANŢII DE BURSĂ sunt firmele care transmit ordine în contul lor, cu respectarea
reglementărilor în vigoare, pe baza propriilor estimări privind oportunitatea de plasament, în
funcție de informațiile provenind de la departamentul de cercetare.
Sunt operatorii care lucrează în nume şi pe cont propriu şi sunt numiţi dealers (traders).

14
 2. Piața bursieră națională.
În orice ţară dezvoltată rolul de indicator al pieței de capital aparţine bursei de valori,
menită să realizeze funcţiile unei pieţe organizate, asigurând un "loc de întâlnire" al cererii şi
ofertei. În rezultat pentru vânzător şi cumpărător este obţinut cel mai bun preţ. Funcţia de bază a
bursei de valori este dezvoltarea pieţei bursiere organizate, orientată spre crearea infrastructurii şi
acordarea serviciilor ce asigură efectuarea tranzacţiilor civile între participanţii pieţei pieței de
capita, având ca obiect valori mobiliare. Aici se concentrează toată informaţia referitoare la cerere
şi ofertă privind valorile mobiliare, ceea ce creează cele mai favorabile condiţii pentru
determinarea cursului valorilor mobiliare.
În luna decembrie 1994, în baza Legii cu privire la circulaţia valorilor mobiliare şi bursele
de valori, a fost fondată Bursa de Valori a Moldovei (BVM). La crearea bursei au participat 34 de
fondatori - participanţi profesionişti la piaţa valorilor mobiliare. Primele negocieri au avut loc la
26 iunie 1995, considerată "ziua de naştere" a Bursei de Valori a Moldovei.
Odată cu deschiderea Bursei a fost creată baza juridică şi organizatorică, contribuind la
realizarea proceselor complexe pe piaţa de capital. Graţie susţinerii din partea SUA (ajutor acordat
prin Agenţia Statelor Unite ale Americii pentru Dezvoltare), BVM a fost înzestrată cu tehnologii
moderne de tranzacţionare.
Începând cu luna mai 1995 BVM este membru activ al Federaţiei Burselor Euro-Asiatice
(FEAS), creată în 1995 la iniţiativa Bursei de Valori din Istanbul, ale cărei obiective principale
sunt:
· dezvoltarea pieţei de capital a ţărilor-membre privind perfecţionarea structurii
organizatorice;
· soluţionarea problemelor reglementării şi autoreglementării mecanismului pentru brokeri
şi dealeri;
· organizarea unui monitoring eficient;
· elaborarea principiilor administrării corporative etc.
Din luna iulie 2008 BVM face parte din Asociaţia Internaţională a Burselor CSI (МАБ
СНГ). Asociaţia a fost fondată la Moscova în anul 2000 cu scopul de a coordona eforturile în ceea
ce priveşte dezvoltarea pieţelor financiare din fiecare stat în corespundere cu standardele
internaţionale.
La etapa iniţială de dezvoltare pentru Bursa de Valori au fost stabilite cerinţe privind
mărimea capitalului social. La momentul fondării capitalul social al BVM constituia 238 000 lei
şi în prezent acesta constituie 500 000 lei.
În anul 1998 Bursa de Valori a Moldovei a fondat Depozitarul Naţional de Valori Mobiliare
(DNVM). Acest eveniment a coincis cu jubileul de trei ani al primelor negocieri la Bursă. Odată
15
cu dezvoltarea pieţei de capital cota parte de proprietate a BVM s-a micşorat şi acţiunile sunt
împărţite între participanţii DNVM. Implementarea în 1998 a unui nou sistem de tranzacţionare,
integrat cu sistemul de depozitare, a permis realizarea garantată şi operativă a negocierilor bursiere.
Implementarea acestui sistem, la fel ca şi crearea DNVM, s-a datorat susţinerii companiilor
americane Price Waterhouse şi USAID.
În luna aprilie 2000 BVM a obţinut statutul de organizaţie necomercială de
autoreglementare. Fiind organizaţie de autoreglementare BVM a fost înzestrată cu împuterniciri
respective, elaborează reguli şi standarde ale activităţii membrilor săi. Însă începând cu anul 2008,
ca urmare a modificărilor la legislaţia cu privire la piaţa valorilor mobiliare, BVM a pierdut statutul
de organizaţie necomercială, devenind comercială, şi prin urmare pierzând şi statutul de
organizaţie de autoreglementare.
Începând cu anul 2000 Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare (actual Comisia Naţională
a Pieţei Financiare), în scopul reflectării tendinţelor pieţei de capital, a lansat indicele bursier
CNVM-32 (actualmente CNPF). Pe parcursul anilor baza de calcul a indicelui a suferit modificări.
În luna martie 2015 a fost abrogată Legea privind piaţa valorilor mobiliare şi a intrat pe
deplin în vigoare noua Lege privind piaţa de capital, care a modificat esenţial structura pieţei,
tipurile de activităţi desfăşurate pe piaţă şi regulile de tranzacţionare cu valori mobiliare.
În luna mai 2015 BVM a primit licenţă de operator de piaţă şi autorizaţie de piaţă
reglementată pe termen nelimitat. Totodată, au fost acceptate Regulile pieţei reglementate,
aprobate de către Consiliului BVM.
În luna noiembrie 2015 BVM a primit autorizaţie de sistem multilateral de tranzacţionare
pe termen nelimitat. Totodată, au fost acceptate Regulile sistemului multilateral de tranzacţionare
al BVM, operator de sistem, aprobate de către Consiliului BVM.
Încălcările admise în cadrul efectuării tranzacţiilor bursiere sunt examinate de către Comisia
disciplinară şi/sau Arbitrală a Bursei.
Structura Bursei de Valori a Moldovei
Organul suprem de conducere al BVM este Adunarea generala a Acţionarilor. În perioada
dintre adunările generale administrarea reglementată şi eficientă a BVM este efectuată de Consiliul
Bursei constituit din 18 persoane alese pe un termen de patru ani. Controlul activităţii economico-
financiare a BVM este desfăşurat de către Comisia de Cenzori a Bursei, care se subordonează
numai adunării generale a acţionarilor. Realizarea eficientă a obiectivelor BVM este asigurată de
Preşedintele Bursei. Activitatea Bursei este realizată nemijlocit de Departamentele acesteia, ele
efectuând funcţii clar determinate în baza propriilor regulamente privind organizarea şi
funcţionarea, aprobate de Preşedintele Bursei. În prezent în cadrul BVM îşi desfăşoară activitatea
următoarele departamente:
16
 1. Departamentul Listing, Marketing si Cotare efectuează înregistrarea valorilor mobiliare
pe piaţa reglementată sau MTF. Ca sursă de informare pe piaţa organizată, Bursei îi este
atribuit un rol deosebit în răspândirea oricărei informaţii referitoare la valorile mobiliare.
Departamentul nominalizat publică lunar în buletinul informativ "Bursa de Valori a
Moldovei" informaţia privind valorile mobiliare admise spre circulaţie, prezintă statistica
şi analiza negocierilor bursiere, precum şi altă informaţie. Concomitent, informaţia
privind tranzacţiile bursiere, ofertele de vânzare şi procurare sunt difuzate în mai multe
surse mass-media (presă, televiziune) şi plasate pe site-ul web al Bursei –
www.moldse.md.
2. Departamentul pentru Supravegherea Pieţei realizează următoarele funcţii:
 respectarea corespunderii normelor şi cerinţelor legislaţiei în activitatea
BVM şi a Membrilor acesteia;
 supravegherea activităţii Membrilor BVM;
 soluţionarea problemelor juridice.
3. Departamentul Sistemul Electronic. În sarcina acestui departament intră supravegherea
şi susţinerea Sistemului Automatizat Integrat de Tranzacţionare al BVM (SAIT).

4. Indicii bursieri – indicatori de apreciere a performanței bursiere.

Indicele bursier este un indicator statistic care reflectă evoluţia în timp a pieţelor de valori
mobiliare. Introducerea indicilor bursieri derivă din necesitatea urmăririi evoluţiei în ansamblu a
pieţei respective. Creşterea indicelui bursier reflectă faptul că cererea de valori mobiliare, este
superioară ofertei, acest lucru indicând o activitate pozitivă, a societăţilor cotate la bursă.
Construcţia unui indice presupune parcurgerea mai multor etape:
 Stabilirea compoziţiei indicelui, ceea ce presupune determinarea eşantionului de valori
mobiliare reţinute din totalul titlurilor tranzacţionate la un moment dat. Eşantionul poate fi
mai larg sau mai restrâns. În toate cazurile numărul de titluri tranzacţionate este mai mare
decât numărul de titluri reţinute;
 A doua etapă o constituie construcţia propriu-zisă a indicelui, în care sunt stabilite
ponderile diferitelor elemente în cadrul eşantionului. Există trei tipuri de ponderare în
cadrul indicelui bursier:
 a) acordarea din construcţia indicelui a unei ponderi egale fiecărei componente din
eşantion, astfel încât produsul dintre numărul de titluri dintr-un tip şi preţul acestuia să fie
constant;
 b) acordarea unei ponderi proporţionale cu capitalizarea bursieră;

17
  c) neacordarea unei ponderi, fiind calculate doar preţurile de piaţă ale titlurilor ce formează
eşantionul.
Stabilirea datei de referinţă, la care indicele se exprimă printr-un număr de puncte (100 sau
1000). Orice valoare a indicelui, peste sau sub valoarea de referinţă, indică o creştere
respectiv o scădere pe piaţa bursieră.
Primul indice bursier a fost Dow Jones Industrial Average apărut la Bursa din New York în 1896.
Acesta a fost urmat de indicele britanic FT-SE 30, de indicele Nikkei şi alţi indici care aparţin
primei generaţii de indici în structura cărora sunt cuprinse acţiuni ale căror emitenţi aparţin
aceluiaşi domeniu de activitate (de regulă industrial) şi ca urmare au o capacitate de reprezentare
a pieţei bursiere limitată.
O etapă nouă în construcţia indicilor bursieri a fost reprezentată de apariţia indicilor din generaţia
a doua care includ un număr mult mai mare de titluri din diferite sectoare ale economiei conducând
la o caracterizare mai bună a pieţei bursiere. Astfel de indici sunt: FT 100, Topix, FAZ etc. În
economiile caracterizate de rate ridicate ale inflaţiei, pentru asigurarea compatibilităţii în timp a
indicilor, aceştia sunt calculaţi, pe lângă moneda naţională şi în valută. O astfel de situaţie apare şi
la BVB unde sunt calculaţi în valută doi indici: BET şi BET-C.

Clasificarea indicilor bursieri

Indicii bursieri pot fi grupaţi după următoarele criterii:
În funcţie de tipul pieţei de capital în care sunt calculaţi, există:
 indici specifici pieţei bursiere;
 indici specifici pieţei extrabursiere.
După valorile mobiliare în raport cu care se calculează:
 indici pentru acţiuni;
 indici pentru obligaţiuni;
 indici pentru titlurile emise de fondurile mutuale şi alte instituţii ale pieţei de capital.
După gradul de cuprindere:
 indici generali ai pieţei ce cuprind acţiuni aparţinând mai multor domenii de activitate;
 indici sectoriali ce reflectă evoluţia unui singur sector al economiei;
După intervalul de timpul la care sunt calculaţi:
 indici calculaţi în timp real de obicei la intervale de timp cuprinse între 15 secunde şi un
minut;
 indici calculaţi la sfârşitul zilei de tranzacţionare;
În funcţie de instituţia care calculează indicele:

18
  indici oficiali calculaţi de instituţiile sau organismele abilitate prin reglementările pieţei de
capital respective;
 indici calculaţi de instituţii ale pieţei de capital în colaborare cu publicaţii financiare;
 indici calculaţi de publicaţii financiare;
 indici calculaţi de către societăţi de valori mobiliare, societăţi de consultanţă şi alte instituţii
financiare;
După evoluţia în timp:
 indici din prima generaţie calculaţi sub forma unei medii aritmetice;
 indici din generaţia a doua ale căror caracteristici principale sunt: număr mare de societăţi
cuprinse din domenii de activitate diferite, ponderate cu capitalizarea bursieră sau cursul
bursier.
Principalii indici bursieri aparţin pieţelor din SUA, Marea Britanie şi Japonia. Dezvoltarea
pieţelor bursiere a determinat apariţia unei noi categorii de indici - internaţionali.
Indici pe piaţa bursieră americană. Indicele Dow-Jones (Dow-Jones 30 Industrial Average)
Este cel mai cunoscut indice american, fiind standardul general al pieţei, utilizat de presă şi alte
mijloace de informare pentru a măsura evoluţia pieţei americane. Este un indice din generaţia I ce
conţine 30 de acţiuni aparţinând unor societăţi industriale. Astăzi în componenţa indicelui sunt
incluse şi societăţi neindustriale ca: J.P. Morgan sau Mc Donald’s. Iniţial, indicele era calculat ca
o medie aritmetică a celor 30 valori. Prima valoare a indicelui, a fost de 40,49 puncte la data de 26
mai 1896. Titlurile de valoare ce intră în calculul acestui indice sunt selectate de ziarul Wall Street
Journal, pe baza creşterii activităţii economice şi a performanţelor economico-financiare. Câteva
dintre societăţile care intră în calculul acestui indice sunt: Boeing Co., Caterpillar Inc., Chevron
Corp., Coca Cola Co., DuPont Co., Exxon Corp., General Electric, Hewlett Packard, Philip Morris
Co., Walt Disney Co. etc.
Indicele Standard and Poor’s 500 este un indice format pe baza a 500 acţiuni selectate de
Corporaţia Standard and Poor’s fiind cotate în fiecare minut al zilei de tranzacţionare. Valoarea de
piaţă totală a acţiunilor ce compun indicele reprezintă 80% din valoarea titlurilor tranzacţionate la
NYSE. Indicele S&P 500 la fel ca toţi indicii din acest grup sunt ponderaţi cu capitalizarea bursieră
şi cuprinde în ordinea capitalizării următoarele acţiuni: Microsoft, General Electric, Intel, Wal-
Mart, Cisco Systems, Lucent Tehnologies etc. Este utilizat ca suport în contractele futures la Bursa
din Chicago şi contracte pe opţiuni la NYSE.
Indicele Frank Russell este calculat pe baza cursului celor mai importante 3000 acţiuni cotate în
Statele Unite din punct de vedere al capitalizării bursiere şi reprezintă aproximativ 98% din piaţa
valorilor mobiliare din SUA. Este împărţit în indicii:
 Russell 1000 care cuprinde cele mai mari 1000 de companii din structura indicelui;
19
  Russell 2000 include restul de 2000 de acţiuni.
În fiecare an la 31 mai, are loc o revizuire a indicelui pe baza documentelor depuse de companii,
cele care nu îndeplinesc în continuare condiţiile, fiind excluse din calculul indicelui.
Indici specifici pieţei bursiere britanice. Financial Times 30 (FT30) cunoscut şi sub denumirea
de FT Ordinary Share Index, este cel mai vechi indice din Marea Britanie. El se bazează pe cursul
a 30 de acţiuni intens tranzacţionate (blue chips), fiind recalculat ori de câte ori se produc
modificări în cursul acţiunilor ce compun indicele;
Financial Times Actuarial (FT-A) al tuturor acţiunilor, este calculat pe piaţa londoneză la ora
17.00 a fiecărei zile lucrătoare. Este alcătuit din 670 acţiuni, împărţite în 6 grupe principale şi 35
de subgrupe, reprezentând aproximativ 90% din capitalizarea pieţei bursiere britanice. Indicele
reflectă măsura performanţelor pieţei pe perioade lungi de timp şi reprezintă un standard pentru
evaluarea portofoliilor;
Financial Times Stock Exchange 100 (FT-SE 100) a fost introdus pentru a satisface nevoia unui
indice al acţiunilor, calculat în timp real. Reprezintă suportul pentru contractele futures şi opţiuni
încheiate pe piaţa londoneză. Data de referinţă este 31 decembrie 1983 iar valoarea de start de
1000 puncte.
Indici pe piaţa bursieră japoneză. Indicele Nikkei este compus din 225 acţiuni din prima secţiune
a TSE, fiind calculat ca o medie aritmetică ponderată. Indicele se modifică în mod egal pentru
aceeaşi variaţie a cursului acţiunilor, indiferent de capitalizarea bursieră. Este ca şi Dow Jones un
indice din prima generaţie. Compoziţia indicelui este reanalizată anual, acţiunile fiind reînlocuite
pe principiul lichidităţii.
Indicele Topix este indicele primei secţiuni a bursei din Tokyo şi cuprinde toate acţiunile
companiilor ce cotează în prima secţiune a bursei. Din familia de indici Topix mai fac parte:
 Topix Core 30 care ia în calcul cele mai intens tranzacţionate 30 acţiuni;
 Topix Large 70,
 Topix 100,
 Topix Mid 400
 Topix Large 500.
Deosebirea între aceşti indici, constă în principal, în aria de cuprindere a companiilor în funcţie de
dimensiunea acestora. Indicii Topix sunt ponderaţi cu capitalizarea bursieră şi au fost lansaţi la 1
aprilie 1969 având o valoare de 1000 puncte. Sunt calculaţi în timp real pe parcursul fiecărei zile
de tranzacţionare.
Indicele TSE2 cuprinde acţiunile cotate la Bursa din Tokio, neincluse în Topix şi este alcătuit din
aproximativ 750 acţiuni, fiind un indice ponderat cu capitalizarea bursieră.

20
Indici pe piaţa germane. Indicele DAX este cel mai reprezentativ indice german şi este calculat
la bursa din Frankfurt. Cuprinde un număr de 30 acţiuni ale celor mai importante companii
germane printre care se numără: BMV, Allianz, Deutsche Telecom, Metro, BASF, Mannesmann
etc. Alături de acesta se mai calculează DAX 100, MDAX, CDAX, NEMAX 50 care reflectă
diferite segmente ale pieţei germane. Este calculat la fiecare 15 secunde ale şedinţei de
tranzacţionare pe baza cursurilor acţiunilor componente. Criteriile de selectare pentru cele 30 de
acţiuni sunt lichiditatea şi capitalizarea bursieră.
Indicele FAZ este calculat de ziarul Frankfurter Allgemeiner Zeitung şi ia în considerare 100 de
titluri din 15 sectoare ale economiei germane.
Indici pe piaţa franceză. Indicele CAC 40 este cel mai important pe piaţa franceză de capital.
Principiul de selecţie al indicelui este ponderarea cu capitalizarea bursieră. Este calculat la un
interval de 30 secunde, începând cu data de 30 decembrie 1987 valoarea de start fiind de 1000
puncte. Câteva din principalele companii incluse sunt: Alcatel, France Telecom, Danone, Elf,
L’oreal, Lafarge, Michelin, Peugeot, Renault, Societe Generale etc.
CAC General include în structură 239 acţiuni cotate atât pe piaţa la vedere cât şi pe piaţa cu
reglementare lunară.
Indici globali. Au fost concepuţi pentru a reflecta tendinţa de ansamblu al pieţei bursiere
mondiale. Cei mai importanţi indici bursieri din această categorie sunt:
Indicii Morgan Stanley Capital International (MSCI) reprezintă un grup de indici concepuţi
pentru a măsura performantele pieţelor din SUA, Europa, Canada, Mexic, Australia şi Asia de
Sud-est şi pe cea a grupurilor industriale internaţionale. Se bazează pe cotaţiile a 1477 acţiuni
reprezentând 60% din valoarea agregată a pieţelor din 20 de ţări;
Indicele Mondial FT- Actuarial reprezintă , de fapt, un grup de indici care au aceeaşi dată de
referinţă şi evidenţiază separat fiecare din cele 32 de ţări, 9 regiuni grupate geografic, 36 de grupuri
clasificate în funcţie de ramurile industriale şi 7 sectoare economice luate în considerare;
Indicele Global Salomon-Russell cuprinde în structura sa aproximativ 45000 acţiuni ale unor
companii din 23 de ţări;
Indicele Mondial Standard&Poor’s acoperă şapte regiuni principale ale lumii. Acest indice este
calculat ca o medie a unor indici calculaţi de Standard&Poor’s în întreaga lume.
Indicii STOXX introduşi ca urmare a integrării economice europene şi introducerea monedei
unice cuprind:
 Dow Jones STOXX care acoperă Europa ca un întreg, având în structură peste 650 de
societăţi;
 Dow Jones Euro Stoxx cuprinzând 320 de societăţi emitente din ţările care s-au asociat la
Uniunea Monetară Europeană;
21
 Indicele Dow Jones 50 pentru Europa şi Indicele Dow Jones 50 pentru ţările Uniunii
Monetare Europene sunt doi indici subsidiari compuşi din acţiunile a 50 de societăţi
selectate pe baza unor criterii cumulative.

22