Reprezentarea in sectiune

Definitie: Sectiunea este reprezentarea in proiectie ortogonala pe un plan a unei piese, asa cum ar arata aceasta daca ar fi
sectionata cu o suprafata fictiva de sectionare si daca ar fi indepartata imaginar partea aflata intre ochiul observatorului si
suprafata de sectionare.
Planul de sectionare se alege in general paralel cu planul de proiectie pe care se face reprezentarea.

Traseul de sectionare este urma planului de sectionare pe planul de proiectie si se traseaza cu linie punct subtire avand la capete si
la locurile de schimbare a directiei segmente de dreapta trasate cu linie continua groasa.
Notarea traseului de sectionare se face cu litere majuscule. Literele se scriu paralel cu baza formatului, desupra sau langa linia
sagetii, cat si deasupra proiectiei.
Retinem : Sectiunea arata partile pline ale obiectului care sunt in contact cu planul de sectionare.
Piesele cu goluri interioare se reprezinta obligatoriu in sectiune, pentru a vedea forma golului.
Pe vedere se marcheaza cu linie punct mixta traseul planului de sectionare.
Se hasureaza doar suprafetele sectionate.
Hasuri utilizate in desenul tehnic (STAS 104-80)
Reguli de executie a hasurilor:
Hasurile se traseaza cu linie continua subtire inclinate la 45° fata de liniile de contur sau fata de una dintre axele de simetrie sau,
daca nu este posibil fata de chenarul formatului. Daca linia de contur este inclinata la 45° hasura se executa cu inclinarea de 30°
sau 60°.Hasurile tuturor sectiunilor care se refera la aceeasi piesa se traseaza in acelasi sens si la aceeasi distanta. Distanta dintre
liniile de hasura se alege in functie de marimea suprafetei de hasurat.
Liniile de hasura se traseaza pana in linia de contur.Liniile de hasura se pot intersecta cu liniile de cota, intrerupandu-se in dreptul
cotei.Hasurile pieselor sectionate in trepte se traseaza decalate la fiecare schimbare de plan.
Doua piese alaturate se hasureaza in sensuri diferite. Mai multe piese se evidentiaza prin orientarea hasurilor si prin distanta
diferita dintre ele.
Sectiunile cu latimi mai mici de 2 mm se pot innegri complet, iar la contactul intre doua sectiuni innegrite se lasa spatiu de 1-2
mm. Suprafetele mari sectionate se pot hasura numai pe o fasie de-a lungul conturului respectiv numai la capete si in jurul
gaurilor.
Dupămodul de reprezentare, secţiunile se clasificăînsecţiuni cu vedere
şi secţiuni propriu-zise.
Secţiunea propriu-zisăeste reprezentarea pe planul de proiecţie a
figurii rezultate din intersecţia obiectului cu suprafaţa de secţionare
Prin secţiune cu vederese înţelege reprezentarea pe planul de proiecţie atât a secţiunii propriu-zise cât şi, în vedere, porţiunea
obiectului aflatăîn spatele suprafeţei de secţionare.
Secţiunile cu vedere şi propriu-zisese clasificădupăurmătoarele
criterii, şi anume:
1) Dupăpoziţia suprafeţei de secţionare faţăde planul orizontal de
proiecţie, în:
-secţiune orizontală, dacăsuprafaţa de secţionare este paralelă
cu planul orizontal de proiecţie;
-secţiune verticală, dacăsuprafaţa de secţionare este perpendiculară
pe planul orizontal de proiecţie;
-secţiune înclinată, daca suprafaţa de secţionare are o poziţie oarecare faţăde planul orizontal de proiecţie.
Secţiunile orizontală, verticale şi înclinate, la rândul lor, se pot clasifica, dupăpoziţia suprafeţei de secţionare faţăde axa principal
ăa obiectului, în:
-secţiuni longitudinale, dacăsuprafaţa de secţionare conţine sau este
paralelăcu axa principalăa obiectului;
-secţiuni transversale, dacăsuprafaţa de secţionare este perpendicularăpe axa principalăa obiectului
2)Dupăforma suprafeţei de secţionare, secţiunile se clasificăîn:
-secţiuni plane, dacăsuprafaţa de secţionare este plană;
-secţiuni frânte, dacăsuprafaţa de secţionare este formatădin mai multeplane consecutiv concurente sub un unghi diferit de 90.
-secţiuni în trepte,dacăsuprafaţa de secţionare este compusădin două
sau mai multe plane succesive paralele;
-secţiuni cilindrice, dacăsuprafaţa de secţionare este cilindricăiar
secţiunea este desfăşuratăpe unul din planele de proiecţie
3)Dupăproporţia în care se face secţionarease deosebesc:
-secţiuni complete, la care suprafaţa de secţionare separăobiectul în
douăpărţi;
-secţiuni parţiale, la care numai o porţiune din obiect este reprezentat ă în secţiune, iar delimitarea dintre secţiuneşi vedere se face
cu o linie de ruptură.
În cazul obiectelor simetrice, reprezentate jumătate vedere jumătate secţiune, în proiecţie orizontală, vederea se
reprezintăDEASUPRA
axei de simetrie, iar în proiecţie verticalăla STÂNGAaxei.
Secţiunile propriu-zise se mai pot clasifica şi dupăpoziţia lor pe desen faţăde proiecţia obiectului a cărui secţiune se reprezintă:
-secţune obişnuită, dacăsecţiunea se reprezintăîn afara conturului
proiecţiei respective şi este aşezatăconform dispunerii normale a
proiecţiilor.
-secţiune suprapusă, deplasatăsau intercalată, dacăsecţiunea se
reprezintăsuprapusăpeste (deplasat sau între) vederea(rile) respectiv
ă(e)
Piesele pline(arbori, osii, pene, mânere, biele, spiţe de roţi, etc.) în proiecţie longitudinalănu se reprezintăsecţionat chiar
dacăplanul de
secţionare trece prin acestea.
Formele interioarese vor reprezenta prin secţiuni parţiale. Nervurile, aripile şi tablelese reprezintăîn secţiune numai în cazul
secţiunilor transversale prin acestea.
REPREZENTAREA RUPTURILOR
Urma suprafeţei de rupturăpe planul de proiecţie se numeştelinie de
ruptură. Linia de rupturăse traseazăcu linie continuăsubţire ondulată
pentru rupturi în piese de orice formăşi material, cu excepţia lemnului,
pentru care forma liniei este în zig-zag.