Sunteți pe pagina 1din 18

PORTOFOLIU

LITERATURA ROMÂNĂ ŞI LITERATURA


PENTRU COPII

TEME/ SARCINI DE LUCRU PENTRU PORTOFOLIUL


DISCIPLINEI

Profesor : Conf.dr. Mircea Breaz


Student: Nyari Katalin
An I, sem. II, PIPP-ID_LM Cluj

2018-2019

1
LITERATURA ROMÂNĂ ŞI LITERATURA PENTRU COPII_ PIPP_2018-2019

TEMA NR. 1 PENTRU PORTOFOLIU


EVALUAREA NOȚIUNILOR DE TEORIE LITERARĂ ACHIZIȚIONATE ANTERIOR ȘI
A NIVELULUI COMPETENȚEI DE LECTURĂ

Analiza literară a poeziei Copilărie de Valentina Teclici

a. Poezia Copilărie de Valentina Teclici este o creație lirică. Este o poezie deosebită despre
frumoasa perioadă a copilăriei exprimată în strofe, în versuri. Poeta are o relație specială cu
lumea copilăriei, pe care o prezintă cu atâta dor în această poezie în care nu se petrece o
acțiune și nu recurge la personaje. Autorul își exprimă gândurile și sentimentele în mod
direct, utilizând numeroase procedee artistice (imagini artistice - vizuale, auditive, dinamice,
olfactive si figuri de stil - epitete, metafore, comparatii, etc.). Este prezent eul lyric, ale cărui
mărci apar în text, verbele și pronumele la persoana I singular. Părțile de vorbire
predominante sunt substantivele și adjectivele (specifice descrierii).
b. Primul element de compoziție și de ordin structural este titlul, care ne prezintă tema acesteia.
Titlul este format dintr-un cuvânt cheie, care este sugestiv pentru restul textului oprerei
literare. Începutul poeziei ne introduce în capitolul copilăriei a vieții autoarei, la care
“continuă să scrie”. Tema se dezvoltă minunat pe parcursul poeziei, iar sfârșitul poeziei se termină cu
o simetrie compozițională, încheiând în același fel în care a început, prin continuarea scrierii
„capitolului numit copilărie”. Poezia nu are ritm, este caracterizat prin versul liber.
c. Tema poeziei este universul lumii copilăriei, minunata perioadă a vieții de care fiecare îșî
aduce aminte cu placere. Motivul literar constă într-un simbol, o idee , o imagine reluată sau
subliniată cu insistență și care contribuie la definirea mesajului unei opere. În acest text avem
prezente următoarele motive: fructele (“livada”, “cireșele”), natura (“curcubeul”, “lupul”,
“norii”), “mirosul de lapte”, “zmeul”, motivul poetic principal fiind “copilul din mine”.
d. Imaginea artistică este o expresie a imaginației creatoare a scriitorului. Aceasta beneficiază de
o deosebită valoare estetică, fiind în același timp o expunere a realității înconjurătoare, redată
prin intermediul simțurilor. În literatură, bineînțeles și în această poezie, ea se manifestă la
nivel artistic prin cuvinte. Poezia Copilărie în funcție de simțurile activate în receptarea
imaginilor artistice, folosește următoarele imagini artistice: vizuale (“Se prelinge ca un

2
curcubeu”, “vinețiul dudelor”, “livada bunicilor”), auditive (“Șoaptele sângerii ale cireșelor”,
“Şi-mi cântă”), olfactive (“Mirosul de lapte şi sânge”), motorii (“Clipele se rostogolesc”, “În
jurul umerilor îngenuncheaţi”, “Spintecă norii”, “Mâna încordată”, “Și el suie și coboară-n
neștire”).
e. Perioada copilăriei s-a desfășurat în trecut în viața poetei, dar o retrăiește profund în fiecare
clipă, din acest motiv poezia este scrisă în timpul prezent, renunțând la ideea că perioada
copilăriei ar putea să fie doar în trecut (“Zmeul copilăriei/ Spintecă norii prezentului”). Timpul
prezent și modul indicativ a verbelor sugerează în mod deosebit sufletul plin de dor al poetei
și hotărârea acesteia de a nu renuța la nicio clipă din această perioadă minunată a vieții (“La
care viața mea/ Continuă să scrie”).
Verbele sunt aproape numai la timpul prezent, cu valoare eternă, cum ar fi: “se prelinge”,
“pictează”, “se rostogolesc”. Utilizarea verbelor în timpul prezent ne sugerează dragostea
autoarei față de perioada copilăriei, îșî iubește nespus de mult copilăria, această perioadă fiind
plină de experiențe de neuitat, care au marcat profund viața autoarei. În poezie apare
nostalgia, sentimentele de bucurie (“Copilul din mine râde/ Fără grija timpului”) sunt amestecate
cu cele ale tristeței, stări ale eului liric printr-un limbaj figurat (“Inspirat, condeiul vieţii/
Continuă să scrie/ Capitolul numit copilărie”).
Poezia prezintă un joc de idei între real și ireal, între cert și posibil și parcă irealul devine real.
În ultima parte a poeziei apare modul imperativ (“Hai la culcare”), poezia deodată parcă prinde
dinamism printr-o invocație retorică, prin care autorul se adresează unui personaj imaginar.
Verbele “să creștem mari”, “să învățăm”, “să câștigăm” exprimă acțiuni posibile, dorințe
arzătoare ale autoarei, care treptat te înalță spre încrederea în împlinirea visului ca perioada
copilăriei sa rămână veșnică.
La sfârșit revine timpul prezent și ideea continutății scrierii “Capitolului numit copilărie”.
f. Epitetul: „idei fosforescente” este un epitet determină un substantiv, cu rolul de a exprima o
însușire deosebită. Cuvântul ideea are sens abstract, nu o putem vedea, iar cuvântul
fosforescent are sens concret, îl putem vedea. Tot printre epitete putem aminti: “treptele
zilei”, “loteria soarelui”.
Comparația: “Ca monedele pe-asfaltul lunii” prezintă o comparație frumoasă, rostogolirea
clipelor este comparată cu “monedele pe-asfaltul lunii”, se alătură doi termeni legați prin „ca”.
Paralelism structural: verbele “să creștem mari”, “să învățăm”, “să câștigăm” sunt așezate
paralel, amplificând sentimentul dorinței.
Metafora: cuvintele “Șoaptele sângerii ale cireșelor” reprezintă o metaforă prin care șoapta este
comparată cu nuanțele sângerii ale cireșelor.

3
Repetiția: “Copilul din mine”, sunt niste cuvinte-cheie care se repetă pe parcursul poeziei,
indicând unitățile de conținut ale acesteia.
g. În această operă lirică mesajul este transmis prin prezența, atitudinile și stările eului liric.
Mesajul poeziei este copilăria cea mult dorită să rămână veșnic în viața omului. Imaginea
copilului care ,,Continuă să scrie” ne subliniează de repetate ori ideea eternității, de a nu
renunța la frumusețea copilăriei și la multitudinea experiențelor acestora. Cred că autoarea a
retrăit sentimentele bucuriei inocente ale copilăriei, când a scris această poezie. Fiecare vers
ne transmite un dor de a retrăi fiecare clipă minunată din această perioadă.
Sentimentele pe care le resimt eu citind poezia sunt plăcerea, bucuria și pacea. Cuvintele
acesteia mă conduc într-o stare de visare, din care nu îmî doresc să evadez prea repede. Aș
dori să mă plim și eu împreună cu copilul din poezie, să culeg și eu fructe gustoase și coapte
și să simt și eu jocul fenomenelor naturii. Mulțumesc autoarei că am putut trăi clipe minunate.

Bibliografie:
www.liceunet.ro
https://www.examenultau.ro/blog/figurile-de-stil/
http://bacalaureat-la-romana.blogspot.com/2013/09/subiectul-i-rolurile-stilistice-alte.html

4
LITERATURA ROMÂNĂ ŞI LITERATURA PENTRU COPII_ PIPP_2018-2019

TEMA NR. 2 PENTRU PORTOFOLIU


CONDIŢIA LITERATURII PENTRU COPII – „SUNTEM CEEA CE CITIM!”
Literatura pentru copii, o literatură a începutului de drum lectoral

Literatura pentru copii, o literatură a începutului de drum lectoral

1. Un motto de cititor
Motto-ul de cititor pe care îl aleg este „Pietre pentru templul meu” – Lucian Blaga.
Acest titlu mă conduce cu gândul la cartea Bibliei, care pentru viața mea este piatra de
temelie. Bazându-mă pe cuvintele, mesajele, învățăturile, îndrumările acestei cărți pot alege
cu înțelepciune și cu inimă deschisă alte cărți minunate, care să îmî înalțe sufletul și să mă
învețe cum să iubesc și cum să trăiesc.

2. „Plăcerea textului” literar


Sintagma „plăcerea textului”pentru mine reprezintă atingerea sentimentului satisfacției în
timpul citirii unui text. Textul plăcut îmî transmite o bucurie, o plăcere pe care aș dori să o
recitesc, care să îmî înalțe sufletul, care să îmî aducă alinare în momente grele sau să îmî
aducă o învățătură, dorind ca bucuria acestuia să o împart și cu alții. „Plăcerea textului”
uneori mă copleșește și îmî crează dorința de evadare din prezent și scufundare în visare.

Cărțile care mi-au făcut plăcere în copilărie sunt:


- Peter Pan and Wendy - Trebuie să recunosc că la început de drum eram fascinată doar
de imaginile frumoase ale acestei cărți, urmând ca după descoperirea abilităților de
citire să explorez și cuvintele pline de aventură ale acestei cărți;
- Ocolul pământului în 80 de zile de Jules Verne – am citit-o de două ori deoarece mi-
am dorit să resimt fascinația călătoriei pline de aventuri și să mă reîntâlnesc cu umorul
plăcut al acestei cărți;
- Contele de Monte-Cristo de Alexandre Dumas – o altă carte fascinantă, plină de
aveturi, călătorii, întrebări și răspunsuri, căutări și împliniri.

O mare plăcere mi-a făcut citirea cărții cu titlul Bohémek és pillangók de Bókay János.
Este un roman de biografie, care prezintă viața minunată a compozitorului și a maistrului

5
Ciacomo Puccini. Am citit-o de două ori și mi-aș dori să o mai recitesc și să mi-o recomand și
copilului meu. Regândindu-mă la această carte resimt sentimente plăcute, entuziasm, bucurie,
dorința de a mă scufunda din nou în lumea compozitorului și de a aprofunda viața plină de
joc, umor și voioșie a acesuia. Este o carte minunată, care îmî dă o bună dispoziție și mă
încurajează să am curajul să visez și să lupt pentru visele mele.

3. Cărțile începutului de drum lectoral personal

Începutul meu de drum lectoral a debutat cu următoarele cărți:


- Anyám tyúkja de Petőfi Sándor
- Öreg néne őzikéje de Fazekas Anna
- Gőgös gúnár Gedeon de Varga Katalin
- Mosó masa mosodája de Varga Katalin

Aceste cărți au existat și încă mai există în biblioteca de acasă. Foarte mult mi-a plăcut să
îmî citească cineva, mama sau sora mea, iar eu să savurez imaginile cărților. Unele dintre
cărțile mai sus enumerate prezintă și jocuri, pe care le jucam cu mare bucurie acasă împreună
cu sora mea. De la grădiniță nu îmî aduc aminte deloc ce cărți mi-au trecut prin mâna mea.
Unele poezii din cărțile de mai sus le-am învățat prin ascultare conștientă citite de cei mari
din jurul meu sau fără să fiu atentă mi-au intrat în memorie.

Cărțile care au urmat în drumul meu lectoral sunt:


- Amintiri din copilărie de Ion Creangă
- Minden napra egy mese
- A Tamás-templom karnagya de Láng György
- Peter Pan és Wendy
- Micimackó de Milne
- Süsü – a sárkány de Csukás István

Aceste cărți m-au impresionat prin frumoasa aventură în lumea poveștilor. Îmî amintesc
că pe unele dintre ele le-am recitit sau le-am rerăsfoit retrăind farmecul acesteia.
Majoritatea cărților le-am citit în limba maghiară, limba română reprezentând atunci o
dificultate pentru mine. Abia în perioada facultății în limba română am învățat să conversez

6
corect gramatical, astăzi ajungând ca multă lume să nu observe că sunt unguroaică, reușind să
înving o mare lipsă din viața mea.

4. Itinerare lectorale sau despre „Grădina potecilor care se bifurcă” (Jorge Luis Borges)

Primele cărți ale căror pagini au trecut în fața ochilor mei au fost sugerate de mama mea,
dar trecând anii, eu am început să am nevoi mai profunde de studiu și mama având o cultură
generala mai slabă am încercat să aflu de la colegii mei care carte ar fi valoroasă pentru a fi
citită. În alte ocazii am ales întâmplător de pe rafturile bibliotecii familiei mele, uneori
nimerind o carte cu valoare, alteori o carte fără valoare. În copilăria mea, din nefericire, a
dominat influența mass-media datorită căruia, în loc să mă delectez cu paginile frumoase ale
cărților de copilărie, am stat ani de zile în fața micului ecran absorbind tot ce a oferit programul
TV. Dacă aș fi avut un îndrumător de la începutul drumului, aș fi putut să citesc multe cărți la
vremea potrivită, nu ulterior recuperând pierderea. Îmi pare rău că n-am avut acest îndrumător
care să mă ajute să descopăr frumusețea lecturii și că n-am putut să învăț la vremea potrivită
învățăturile și informațiile importante pe care le poartă cărțile copilăriei adevărate.

5. Lista recomandărilor de lectură suplimentară la sfârșitul clasei a IV-a (pentru clasa a V-a)

În calitate de profesoară pentru învățământul primar aș da ca îndrumări de lectură suplimentară


următoarele cărți:
- A Tamás-templom karnagya de Láng György
- Fram, ursul polar de Cezar Petrescu
- Cuore, o inimă de copil de Edmondo de Amicis
- Singur pe lume de Hector Malot
- Micul prinț de Antoine de Saint-Exupéry
- Mary Poppins de Pamla Lynton Travers
- Băieții din strada Pál de Molnár Ferenc
- Robinson Crusoe de Daniel Defoe
- Insula misterioasă de Jules Verne
- Minunata călătorie a lui Nils Holgersson prin Suedia de Selma Lagerlöf

7
LITERATURA ROMÂNĂ ŞI LITERATURA PENTRU COPII_ PIPP_2018-2019

TEMA NR. 3 PENTRU PORTOFOLIU


PREZENTARE DE CARTE

UNIVERSUL CĂRŢII PENTRU COPII, ASTĂZI


VALORI PERENE ÎN CĂRȚI DE LITERATURĂ PENTRU COPII DIN CREAȚIA
LITERARĂ ROMÂNEASCĂ MODERNĂ ȘI CONTEMPORANĂ

PREZENTARE DE CARTE
Octav Pancu – Iași: Țaraundevinerierajoi

Octav Pancu-Iași (n. 14 aprilie 1929, Iași — d. 16/17 aprilie 1975) a fost un scriitor, publicist
și scenarist român, un important autor de literatură pentru copii în anii 1950–1960, ca urmare a avut
un rol deosebit de important în literatura română. A publicat două romane (Marea bătălie de la Iazul
Mic, 1953; Cartea cu ochi albaștri, 1959) și mai multe culegeri de povestiri pentru copii (Are tata doi
băieți, 1956; Schițe în pantaloni scurți, 1958; Făt-Frumos când era mic, 1963; Nu fugi, ziua mea
frumoasă, 1970 - Premiul Uniunii Scriitorilor).
Proza lui Octav Iasi Pancu descoperă un adevăr elementar al psihologiei infantile, care face
farmecul literaturii pentru copii de totdeauna: visul copilului de a fi mare. Eroii săi de zece ani se
doresc „bărbați" și, crezînd cu seriozitate în acest vis, se poartă și vorbesc ca și cei mari. Tot ce se
întâmplă în povestirile lui Octav Iasi Pancu se orientează după modelul celor mari, și urmărirea cu
simpatie a felului cum acest mit al maturității actionează în sufletul copilului, modelându-l, dă
savoare povestirii. În romanul Marea bătălie de la Iazul Mic (1953), nu numai organizarea
„amiralității" pe iazul de la marginea orașului, cu disciplina „militărească" imitată de copii, nu numai
visul marinariei ca simbol al bărbăției omului în lupta cu primejdiile vieții, dar și caracterul,
conformația etică a eroilor stau sub semnul aceluiași mit: copiii hrănesc un secret ideal al
cavalerismului, cu care se confundă în sinea lor, corectându-și defectele.
Romanul mai descoperă și o altă constantă a mentalității infantile universale - nevoia de
evadarea din realul imediat, în care mitul interior al maturității e în contradicție neîmpăcată cu
intruziunea directă a maturilor în viața copilului. Apărarea sau recucerirea unui loc real, care să ofere
cadrul desfășurării visului evadării, e o temă clasică a literaturii pentru copii.
Având dorința de a mă delecta cu cărți pentru copii de calitate, mi-a ajuns privirea spre cărțile
minunate ale lui Octav Pancu-Iași. Fetița mea acum începe să descopere frumuțea lumii poveștilor și
abia aștept să îi spun și ei prima poveste. Generații de copii la rând au fost fascinați de scrierile lui,

8
atât în românia, cât și în străinătate, iar acum am dorit să fac și eu parte dintre ei delectându-mă cu
cartea intitulată Țaraundevinerierajoi. Doresc să vă prezint această frumoasă carte, ca să vă puteți
bucura și voi de comorile ascunse de ea. Lectura mi-a fost recomandată de profesorul meu
universitar, acesta fiind deosebit de încântat de ea, și nu fără motiv, deoarece cartea într-adevăr este
foarte valoroasă.
Antologia Ţaraundevinerierajoi grupează schiţele şi povestirile, apărute în timpul vieții lui
Octav Pancu-Iași, în două parţi complementare: I. Vopsea pentru meduze şi pentru multe altele şi II.
Să ne gândim mereu la altceva, pe două paliere de vârstă, aproximativ între 3-7 ani, respectiv 7-12.
Raţiunea acestei polarizări vizează două importante stadii ale dezvoltării psihologice a copilului, în
cadrul cărora reprezentările lumii se desprind treptat de evenimentele concrete, fiind din ce în ce mai
mult legate de conceptele abstracte. Din perspectiva transfigurării artistice a evoluţiei gândirii
simbolice a copiilor, care surprinde trecerea treptată de la activităţile senzorio-motorii specifice
interacţiunilor directe cu mediul, la jocurile imaginative, la manipularea mentală a simbolurilor,
schiţele şi povestirile lui Octav Pancu-Iaşi reprezintă un caz aparte de interferenţă a literaturii cu
psihologia vârstelor. (cartepedia.ro)
Textele antologiei ilustrează unul dintre cele mai cunoscute “efecte de text”relevabile în
planul exploatării literaturii pentru copii în scop formativ-educativ: efectul profilactic sau
therapeutic, mai ales ca efect de profilaxie existențială. Narațiunile, frecvent alegorice, sunt
“istorioare” construite din perspectiva tatălui, care, povestindu-le copiilor, îi inițiază în tainele firii
umane și ale comportamentelor sociale dezirabile, de unde dimensiunea exemplară a majorității
lucrărilor antologate.
Cartea are un regim hybrid, prin diversitatea structurilor narative, deoarece în carte
interferează forme literare cum ar fi: povestea, povestirea, schița, snoava și fabula, precum și specii
aparținând folclorului copiilor. Ca urmare în carte abundă o varietate de stiluri epice, de cele comice;
satirice sau parodice, până la cele alegorice, aforisitce sau enigmatice.
Titlul ales al volumului este în consonanță cu stilul aparte al unor mici grupaje de texte din
cele două părți ale antologiei, trimițând la lucrări de factură neomodernistă, considerate uneori
suprarealiste, pentru gratuitatea intervenției verbale și farmecul lor ludic, frecvent în expresie
enigmatică: “Scriitorul acesta știe să deplaseze banalul spre zonele neobișnuitului tensionat, are
rutina spontaneității povestitorului familiar și digresiv, uzează de asociații surprinzătoare, uneori
absurde; fabulația este minimă, dar ingenioasă, didacticul discret; tipul reușit – copilul neascultător,
sancționat nu foarte dur, chiar prin urmările isprăvilor sale.” relatat de Maria Popa, Istoria literaturii
române de azi pe mâine, 2009, p.953.

9
Aproximativ jumătate dintre textele din Țaraundevinerierajoi sunt lucrări foarte cunoscute
care, dintre care aș aminti: Vopsea pentru meduze și pentru multe altele; Un fel de bucurie; Să ne
gândim mereu la altceva; Nimeni nu știe nimic; Castana din poveste; Primăvara și trei sute douăzeci
și nouă de pistrui; În balcon; Mărul; Toate au sfârșit; Să ne amintim de vară.

Referințe critice:
"În Ţaraundevinerierajoi, poveştile şi povestirile au darul de a fi leacuri bune pentru orice şi
de a se găsi la îndemâna oricui, băieţei sau fetiţe, zmeie sau crocodili, săbii sau săbioare, ciori sau
castane, elefanţi sau meduze, ghete sau pălării, degete mari sau degete mici, cizmuliţe sau stele.
„Fantastice” sau numai „de necrezut”, „fără mister” sau doar „caraghioase”, nemaipomenita lor
putere sporeşte mereu, din şi mai marea noastră putere de a crede în ele, după cum însuşi povestitorul
ne îndeamnă să luăm aminte, fie când ne cheamă în sprijin, fie când ne sare în ajutor, fireşte, tot cu o
poveste." relatat de către Mircea Breaz.
"Temele de o diversitate cuceritoare reiau precepte ale poveştilor pentru copii dintotdeauna.
Afli, astfel: cât de greu şi adesea inutil e să încerci să mulţumeşti pe toată lumea; la ce e bună o
simplă pălărie dacă ştii să improvizezi şi să apelezi la nevoia-care-îl-învaţă-pe-om; ce minuni poate
ascunde şi la câte trebuie să fie bună hăinuţa unui prichindel de cinci ani; de ce trebuie să doarmă
copiii fix la ora opt seara. Mai afli că pământul e „rotund ca un măr, dar mult mai puţin dulce şi
adeseori chiar amar”; că degetele pot hotărî să se revolte dacă proastele năravuri nu încetează
degrabă; despre Ţara Curăţeniei şi ce trebuie să faci pentru a-i călca hotarul; despre periuţa de dinţi
care îşi ia lumea în cap; despre ziua când prichindelul Andu s-a încălţat singur şi fără greş; despre
cum poţi face cunoştinţă cu blocul în care locuieşti; despre secreta limbă a castanelor, despre pistrui
şi mici fiori de iubire.” relatat de către Irina Petraş.
Această minunată carte prezintă lumea frumoasă a copiilor și eforturile lor de a comunica cu
adulții, dar și cu cei de-o vârstă ei.
Povestea Iedul cu trei capre are la bază povestea lui Ion Creangă intitulată Capra cu trei iezi,
scriitorul fiind un mare pasionat al acestuia. Povestea atinge opera lui Ion Creangă, prin apariția
caprei, mama celor trei iezi, în viața iedului cu trei capre. Deja titlul mi-a stârnit interesul și m-a
făcut curioasă oare ce nou poate aduce această poveste. Povestea este foarte comică, dar cu un mesaj
profund și educativ atât pentru copii, cât și pentru adulți. Iedul cel răsfățat de cele trei capre este
personajul principal, care se simte foarte bine în brațele lor. Nu are nicio treabă, doar să dea directive
„Îmbracă-mă!”, „Ospătează-mă!”, „Adoarme-mă! Nu pot singur...”și să savureze fiecare clipă a
vieții. M-au amuzat interjecțiile folosite de ied în timp ce capra îl îmbrăca: “îi lega opincile – oh! Îi
trăgea nădragii și cămeșuica – vai! Să-i înfășoare brâul – uf!”. Limbajul folosit de scriitor este arhaic,

10
dar pe înțelesul tuturor. Povestea are și o parte lirică, când apare cântecul lupului, care parcă vrea să
adoarme și copilașul care ascultă povestea citită de mama ei. Mi-a plăcut sfârșitul povestirii,
deoarece pare că iedul, datorită celor întâmplate în viața lui, se schimbă.
Am citit puţine cărţi atât de interesante, atât de captivante și atât de pline de umor, învățături
profunde și lecții de viață pentru cei mici și mari.
Povestea Cine vrea cizmulițe să-l întrebe pe cocoș m-a amuzat foarte mult. Cocoșul cel
înțelept “își zise că n-ar fi rău să-și cumpere o pereche de cizmulițe roșii.” Deja îmi imaginam cum
va arăta cocoșul nostrum în cizmulițe roșii, când apare curcanul și schimbă planurile cocoșului, apoi
rața, apoi gâsca, apoi găina și iată așa se lăsa cocoșul condus de fiecare “și el tot desculț rămase”.
Povestea Vopsea pentru meduze și pentru multe altele are un stil ludic și deosebit de plăcut.
Mi-am imaginat că sunt și eu acolo, alături de Ducu și Maria și pictez și eu alături de ei folosind
culorile lor minunate. M-a acaparat și pe mine chemarea lui Ducu în jocul imaginar și deodata mi-am
dorit să fiu din nou copil. Dar știu că acest lucru nu este posibil, astfel mi-am propus să folosesc și eu
în viața mea acest joc, acest mod de gândire plină de veselie, umor, imaginație și vise cât de curând
se va ivi ocazia. Râdeam împreună cu ei și simțeam că fac parte din gașca lor.
În Tata s-ar putea să plece am simțit o tristețe deosebit de profundă. Limbajul este serios și
totuș plin de dorința de a se juca. Octav Pancu-Iași parcă și-a presimțit moartea timpurie, acesta
murind la 46 de ani, de inimă. “Așa, dragul meu, am să plec și eu mult mai devreme decât poate ar fi
trebuit și mult, mult mai devreme decât aș fi vrut.” Povestirea e tulburătoare, simțeam cum mi se
strânge inima citind râdurile ei și mă cuprindea tot mai mult o durere și o teamă, că în curând îl voi
pierde pe tata. Stilul folosit de scriitor seaman cu cel al lui Arghezi, din De-a v-ați-ascuns… Dragii
mei, o să mă joc odată / Cu voi, de-a ceva ciudat. / Nu știu cînd o să fie asta, tată, / Dar, hotărît, o să
ne jucăm odată, Odată, poate, după scăpătat.” Se simte dragostea profundă a tatălui față de copil.
Mi-ar plăcea să amintesc cât mai multe povestiri din aceasta carte minunată, dar mă opresc la
una dintre preferatele mele cu titlul Să ne gândim mereu la altceva. Povestirea are un umor deosebit,
limbajul este simplu, pe înțelesul tuturor. Pare o poveste simplă despre visul unui copil, visul de a
avea într-o zi o bicicletă. Dar povestea ne prezintă ceva mai mult, ne prezintă relația profundă şi
plină de iubire a unui copil numit Ducu cu tatăl său. Ei doi aveau obiceiul să intre zilnic în magazinul
de biciclete şi să intre în discuții comice cu vânzătorul. Nu cumpărau nicio bicicletă, doar se
interesau şi îl tachinau pe vânzător. M-a impresionat sfârşitul în care visul copilului se împlineşte,
multa aşteptată zi devine realitate, tata îi cumpără bicileta şi totuşi copilul este trist. ,,De azi va trebui
să se gândească la altceva şi îi pare rău. Şi nici măcar nu poate povesti nimănui că îi pare rău. Nimeni
n-o să-l creadă. Să ți se cumpere o biciletă, să ți se cumpere o bi-ci-cle-tă şi să-ți pară rău?"
(lyricstranslate.com)

11
Această carte merită citită, deoarece este plină de umor plăcut, învățături profunde si
frumoase. Merită citită atât pentru sau de către copii, cât şi de către adulți. Limbajul este foarte uşor
de înțeles, cuvintele cărții m-au acaparat de la primele pagini. O poveste începe cu o expresie care
pare foarte serioasă şi totuşi atât de comică, ,,Să vă spun de la început, ca să n-avem vorbe pe
urmă...". Această carte de repetate ori m-a făcut să râd cu lacrimi şi să plâng cu inima strânsă.

La sfârşit doresc să mă exprim prin două cuvinte, pe care să nu le uitați: merită citită!

Bibliografie:

Pancu-Iaşi, Octav (2017). Țaraundevinerierajoi. Ediția a doua, revizuită. Cluj-Napoca: Editura


ASCR.

https://lyricstranslate.com/ro/tudor-arghezi-de-v-a%C8%9Bi-ascuns-lyrics.html

https://ro.wikipedia.org/wiki/Octav_Pancu-Ia%C8%99i

https://www.cartepedia.ro/carte/carti-pentru-copii/carti-dupa-grupa-de-varsta/4-7-
ani/taraundevinerierajoi-antologie-de-schite-si-povestiri-31060.html
12
LITERATURA ROMÂNĂ ŞI LITERATURA PENTRU COPII_ PIPP_2018-2019

TEMA NR. 4 PENTRU PORTOFOLIU


FUNCŢII SAU VALORI ALE LITERATURII PENTRU COPII ÎN LUMEA
POVEŞTILOR DE ION VLASIU

Literatura pentru copii în bogăția sa constituie o sursă inepuizabilă de exemple frumoase de


comportare oglindite în mici antiteze între personaje, ne oferă consecinţele neascultării sau ascultării,
vredniciei sau lenei, cinstei sau necinstei, adevărului sau minciunii, ne prezintă trăsături pozitive ale
unor eroi: vitejia, curajul, înţelepciunea, stăpânirea de sine, devotamentul, prietenia sinceră, dar şi
trăsături nedemne, condamnabile ale unor personaje: viclenia, zgârcenia, lăcomia, şiretenia,
îngâmfarea.
Copiii trăiesc cu intensitate alături de eroii îndrăgiţi ai operelor literare, se bucură când
aceştia depăşesc obstacolele ivite în cale şi se întristează când aceştia au de suferit.
Este de necrezut cu câtă sete şi afecţiune privesc copiii morala ascunsă în haina basmului, îi
vezi trişti şi disperaţi când eroul sau eroina povestirii relatate sunt în impas şi îndură suferinţe apoi
strigă de bucurie când vine întorsura fericită şi personajele iubite sunt salvate.
În călătoriile provocate de imaginarul din basme şi poveşti, copilul se simte fericit, participă
afectiv şi este alături de eroii pe care îi însoţeşte şi la bine şi la rău imitându-i mai târziu în activitatea
lor.
Conţinutul poveştilor şi basmelor îl transpune pe copil într-o lume mirifică, îi cultivă fantezia
şi visarea. Ele au încântat întotdeauna copilăria tuturor generaţiilor şi, totodată, acestea constituie un
mijloc important care contribuie la lărgirea orizontului copilului.Literatura pentru copii îşi găseşte un
larg auditoriu în rândul tinerilor tocmai pentru că apelează la afectivitatea lor, aceasta contribuie la
cunoaşterea prin intermediul imaginii artistice a lumii înconjurătoare, lărgirea sferei de reprezentări
despre cele petrecute anterior dar şi la formarea unei atitudini corespunzătoare.
Copilul este creatorul propriilor imagini, povestitorul fiind cel ce le sugerează verbal. Efortul
copilului de a-şi imagina şi înţelege nu poate fi conceput în afara unei gimnastici intense a memoriei,
a gândirii, a voinţei şi a limbajului.
Pătrunzând într-o lume nouă pe care n-o cunoaşte, copilul încearcă să şi-o imagineze şi să
judece după propriile idei faptele prezentate.
,,Basmele sunt foarte atractive pentru cei mici. De-a lungul timpului ele au fost cele care au
fermecat generatii, au alimentat elanurile, imaginația deschizând astfel căi de acces către
nenumăratele taine ale Universului. Este știută marea lor valoare instructiv-educativă și formativă.

13
Putem spune asta deoarece în primul rând basmele sunt adevărate tablouri ale vietii, reflectând în ele
problemele majore ale existenței: nașterea și moartea, căsătoria și despărțirea, calitatea fizică și
morală a omului, ridicarea prin merite a celui sărac, originea bogației și a sărăciei, aspirația și
posibilitatea omului de a birui boala și moartea, spațiul și timpul, de a supune forțele ostile ale
naturii, de a-și face viața mai ușoară și mai frumoasă.
,,Copilul se naşte curios în lume şi nerăbdător de a se orienta în ea. Literatura, care îi satisface
această dorinţă îl încântă. Ca să fie opere de artă, scrierile pentru copii trebuie să intereseze şi pe
oamenii maturi, instruiţi. A ieşi din lectură cu stima sporită pentru om, acesta este secretul marilor
lecturi pentru tineret.” citat de George Călinescu
Cititul cărților a fost dintotdeauna și va fi și de acum înainte unul din principalele lucruri care
își vor pune amprenta asupra caracterului viitorilor cetățeni ai societății. Se poate spune despre
contactul cu literatura că este unul din modurile în care se contribuie la dezvoltarea corectă a
personalității copilului. Personalitatea fiecărui copil este unică, ceea ce o definește fiind emoțiile,
sentimentele, stima de sine, felul în care percepe lumea înconjurătoare. Cărțile sunt cele care îl ajută
să se definească, să se recunoască și să se descopere pe el însuși ca personalitate distinctă. La vârsta
preşcolară cărțile îi ajută pe copii să se cunoască mai bine pe ei înșiși, să se descopere, să se
identifice cu lumea din jurul lor. Prin intermediul literaturii anumite sentimente pe care copiii la
început nu prea le înțeleg, cum ar fi frica, vinovăția, teama și altele, sunt înțelese mai bine și, mai
important, îi ajută să le depășească. Lectura basmelor şi poveştilor prezintă o deosebită importanţă
educativă şi prin reliefarea calităţilor eroilor, care constituie pentru copii modele demne de urmat.
Una din principalele învățături este tăria de caracter, copiii învățând mai bine din comportamentul
altora, decât din propriile comportamente. Înțeleg mai bine ce este „rău” și ce este „bine” din
faptele altora, decât din ceea ce fac ei. De aceea este deosebit de importantă alegerea cărților cu
care copiii vor intra în legătură. Exemplele pozitive, dar și faptele negative din texte, trebuie
discutate și interpretate împreună cu copilul, pentru ca acesta să le înțeleagă pe deplin. Cu cât face
mai mult cunoștință cu literatura, cu atât copilul devine mai bun, mai cinstit, mai sincer, încrezător în
forțele lui, sensibil cu cei din jur. Este cultivată de asemenea și modestia, Făt-Frumos nefiind un
lăudăros. Toții băieții doreau să îi semene, de aceea, călare pe o coadă de mătură și cu un băț în
mână, se luptau cu zmei și balauri, salvau prințese și deveneau eroi pentru totdeauna. Copiii trăiesc
cu intensitate alături de eroii îndrăgiți ai operelor literare, se bucură când aceștia depășesc
obstacolele ivite în cale și se întristează când aceștia au de suferit.
Primele care intră în viața copiilor sunt cărțile cu povești ilustrate. Urmărind succesiunea
imaginilor copilul copilul va fi capabil. prin exercițiu și cu îndrumare din partea unui adult, să

14
înțeleagă povești și astfel să facă cunoștință cu eroi pe care apoi îi va îndrăgi. Cu cât acestea sunt mai
viu colorate cu atât copiii vor fi mai atrași.
Lectura în învățământul preşcolar prezintă o mare importanță, deoarece are un rol informator,
în primul rând, prezentând copiilor multe cunoștințe despre natură, despre animale, plante, despre
evenimentele istorice, despre descoperirile geografice etc. În același timp se vorbește și de
sentimente, de dragoste și ură, de prietenie, lecturile literare din copilărie lăsând o impresie
puternică, care va dăinui pe tot parcursul vieții.
În condițiile promovării educației permanente, școlii de toate gradele îi revine greul rol de a îi
înarma pe copii cu tehnici de autoinstruire și autoperfecționare. Se încearcă să li se formeze
acestora deprinderi de studiu individual, de muncă independentă, gândirea creatoare și capacitatea de
a soluționa de unii singuri sau cu ajutorul muncii în grup unele probleme apărute în viața lor. Lectura
este unul din mijloacele care asigură realizarea acestor scopuri ale educației. De asemenea,
contribuie și la dezvoltarea limbajului, îmbogățirea și activizarea vocabularului, dezvoltarea
imaginației și a gândirii creatoare. Din partea dascălilor este nevoie de răbdare, voință, perseverență,
precum și de modelul propriu.
„Prin lectură, copiii sunt conduși să-și formeze capacitatea de a surprinde, de a descoperi
conținuturi și forme ale realității exprimate într-o multitudine de modalități de expresie, de a le
asocia cu altele, ceea ce le permite să-și extindă, astfel, aria cunoașterii. Pătrunzând în diversitatea
textelor literare, elevii vor parcurge căi specifice ale cunoașterii, de la concret la abstract, de la
intuiție la reprezentare și fantezie, ajungând în posesia unor multiple instrumente utile satisfacerii
dorinței lor de a descoperi realitatea înconjurătoare. Astfel se cultivă interesul pentru cunoaștere,
capacitatea de selecție, de asociere, în vederea întelegerii multiplelor semnificații ale realității.” (Ioan
Șerdean în ,,Metodica predării limbii române la clasele I-IV”)" (web:www.asociatia-profesorilor.ro)
Opera proteică a creaţiei lui Ion Vlasiu – cunoscut prin intermediul triplei vocaţii: sculptor,
pictor, scriitor – evocă, printr-o întoarcere în timp, spaţiul formelor de artă româneşti, introducându-l
pe acesta în categoria artiştilor români de excepţie. Afirmat mai ales ca sculptor, Ion Vlasiu este în
egală măsură un pictor complet, ce a căutat îndelung, urmărind linia tradiţiei, coloritul viu, vegetal în
picturile sale, în faţa cărora putem adulmeca încă mirosul codrului, al pământului sau al câmpiei.
Pictura lui Ion Vlasiu este expresia sufletului propriu, iar cunoaşterea operelor sale aduce după sine
aflarea şi înţelegerea spiritului creator al artistului, confirmând întocmai credinţa acestuia cu referire
la cunoaşterea prin artă ca una dintre activităţile umane definitorii. Folosind cu măiestrie elementele
simple, dar autentice ale folclorului românesc – o ulcică şi o farfurie de pământ, decorată cu motive
vegetale şi florale, un ştergar – Ion Vlasiu conferă un plus de preţiozitate şi strălucire – asemenea
ceramicii populare – naturii statice „Flori de câmp”. (artindex.ro)

15
Una dintre cele mai de seamă opere literare ale scriitorul este cartea Lumea poveștilor, pe care
am avut privilegiul să o răsfoiesc atât în limba română, cât și în limba maghiară.
Carțole în cele două limbi fac parte dintr-o ediție trilingvă a volumului Lumea povestilor de
Ion Vlasiu. Cartea a apărut în limbile romană, maghiară și germană. Pentru limba romană, aceasta
noua ediție este cea de-a treia (după cele din 1972 si 1978), iar, pentru versiunile în limbile maghiară
și germană, reprezintă ediția a doua, care reia traducerile realizate pentru ediția din 1978 de către
Kerekes György (în limba maghiară) și Lotte Roth (in limba germană). Păstrând același design de
carte și aceleași ilustrații ale Cristianei Radu, cele trei versiuni ale cărții lui Ion Vlasiu păstrează
totodată aceeași structură: cuvânt inainte de Ioana Vlasiu, fiica scriitorului, prefață de Irina Petraș, 15
povești și, în încheiere, nota editorială și cronologia alcătuite de Mircea Breaz.
Ion Vlasiu alcătuiește povești noi din franturi de povești vechi, născocește istorioare pe care
le conduce spre o încheiere sau le lasă suspendate, iar cititorul e invitat să preia pe cont propriu
refacerea, completarea, incheierea rotundă și mereu provizorie a poveștii.
În cele mai multe dintre povești, înving cei isteți, cei care știu mai multe și, astfel, se pot
adapta mai bine unor situații neprevăzute. Sfâțos, glumeț sau reflexiv, povestitorul atrage atenția
asupra puterii minții iscoditoare și a calităților umane fundamentale: hărnicie, generozitate, cinste,
curiozitate, simț al umorului, chibzuință.
Astfel, iezii îl înving ușor pe lupul cel rău, pentru că ei au citit povești și știu mai multe decât
lupul. Prin inteligență, broasca cea mică îl înfrânge pe peștele cel mare și rău, căci o minte isteață
poate fi mai utilă în lupta vieții decât forța fizică. Mezinul puilor de vrabie îi dă o lecție de bună
purtare pisicii lacome si mincinoase, dar, totodată, invată la rândul lui ca prin prudență poți depăși
necazurile. Greierașul cântareț e harnic în felul său, căci și cântecul aduce folos comunității, de aceea
merită răsplatit. Faptele bune pot vindeca răni și tristeți. (libris.ro)
Textul pe care l-am ales pentru a-l analiza este Trei iezi și lupul. Titlul poveștii Trei iezi și
lupul scoate în evidență protagoniștii acesteia, cei trei iezi care merită să fie evidențiați și în titlu. În a
doua parte a titlului este amintit și lupul cu care interacționează iezii, motivele literare fiind ale
textului fiind curajul și puterea. Titlul se află în directă legatură cu textul introducându-ne în tema
acestuia. În povestea Trei iezi și lupul iezii sunt inteligenți și dovedesc o cultura literară și o cultură
generală. Ei au citit Capra cu trei iezi, povestea lui Ion Creangă, ca urmare știu ce planuri are lupul și
îșî fac planuri înțelepte de a-l învăța minte pe lupul. Prin faptul că au citit, devin mai puternici și
superiori decât lupul, înțelepciunea învingând puterea. Umorul povestioarei este deosebit și transmite
și cititorului o stare de bine, curaj și încredere. Iezii nu fac lucruri pripite, fără să le gândescă, ci
fiecare faptă și cuvânt a lor este caracterizat de înțelepciune. Iezii îl invită pe lupul într-un de
întrecere, spunând provocator “Să te întreci cu noi la ghicitori, să vedem ce-ți poate pielea. Hai

16
spune, vrei, lupule? Ori nu știi nicio ghicitoare?” Lupul, credul și fără prea multă minte, acceptă
provocarea și intră în joc, acceptând chiar și pedeapsa nestabilită de la început. Iezii de repetate ori
își exprimă părerea despre lupul punând ”Ești cam greu la cap.” Iezii câștiga jocul, iar lupul acceptă
să primească pedeapsa, crezând până în ultima clipă, că la sfârșit el va câștiga mâncându-i pe toți
trei. Dar iezii din nou se dovedesc foarte deștepți și lupul își primește pedeapsa meritată.
Limbajul iezilor este caracterizat de funcție ludică, vorbirea lor fiind plină de înțelepciune,
afecțiune căutând mereu un prilej de joc. În vorbirea lor putem recunoaște și o funcție formativă,
cuvintele lor sunt bine gândite, modul în care îl abordează pe lupul este educativ pentru orice copil
sau adult, ajutând să învățăm să ne învingem frica și să folosim inteligența și umorul în momente
critice. Povestea este caracterizată și de funcția etică, prezentându-ne o morală utilă despre curaj,
trăirea vieții cu bucurie, despre importanța cultivării cunoștințelor la momentul potrivit al vieții și
utilizarea acestor cunoștințe cu înțelepciune la timpul lor.
Scriitorul, prin titlu, ne-a introdus în tema central a povestii și ne-a anticipat înreg conținutul
ideatic, reprezentând un prag simbolic prin care cititorul reușește să pătrundă în universul de
semnificații al operei.
Ilustrațiile cărții sunt pe măsura poveștilor acesteia, foarte sugestive, transmițând cu
perfecțiune atmosfera povestirilor. Ne ajută să ne imaginăm mai bine cele întâmplate.
Atât în limba română, cât și în limba maghiară mi-a făcut o placer să citesc povestea Trei iezi
și lupul. Limbajul acesteia este plină de umor și de înțelepciune. Unele expresii mi-au plăcut mai
mult in limba română, altele mai mult în limba maghiară. La începutul poveștii apariția lupului în
limba română nu mi-a transmis intenții și gândurile acestuia, în schimb în limba maghiară, prin
expresia “kisvártatva megjelent a farkas is” mi-a transmis nerăbdarea și foamea lupului. Povestea
este plină de arhaisme, care uneori apar în limba română alteori în limba maghiară, dar traducerea
nefiind fidelă la aceștia, cum ar fi lupul – toportyán. Multe expresii mi-au plăcut mai mult în limba
maghiară, cum ar fi drága csöpp kis gidáim sau kuncorásztak sau szőrém-szálán sau punktum.
Finețea acetor cuvinte nu se regăsesc în varianta română.
Povestea conține și o parte lirică, capra și cei trei iezi folosesc poezia ca mod de exprimare,
care este cu rimă și ritm, cu arhaisme – pendele-te și cu epitete – lupule cu trei cojoace.
Limbajul poveștii în ambele limbi m-a făcut să mă scufund în lumea acestuia folosind un
vocabular de bază, dar expresiv. Este foarte ușor de înțeles și fiecare rând te provoacă să o citești mai
departe ca să aflii oare ce se va mai întâmpla. Textul acestuia este plăcut, foarte amuzant, cum ar fi:
“Nu vrea să mai ghicesc, că n-am timp de pierdut – zice lupul” sau “Most mutasd meg, milyen vitéz
vagy, farkas koma – spune un ied” și ușor de înțeles pentru copii. Aceste expresii m-au determinat să
râd impreună cu iezii și m-au făcut tot mai curioasă de ce mai sunt ei în stare.

17
În opera lui Ion Vlasiu, ,,Lumea poveștilor”, povestirile conțin elemente care se interpătrund.
Astfel, fiecare povestire are un specific aparte, fiecare ne transmite într-un mod diferit frumusețile
literaturii, ducându-l pe cititor într-o lume fantastică, plină de suspans, bucurie și emoție. În povestea
Trei iezi și lupul există un amestec ale mai multor specii literare: personificări întâlnite în basme,
expunerea asemănătoare povestirilor, schița ca și dimensiune iar fabula ca și trăsături transmise.
Povestea Trei iezi și lupul are un caracter educativ care îl determină pe cititor să conștientizeze
aspect importante ale vieții, cum ar fi curajul, munca în echipă, înțelepciunea.
Educatorii și învățătorii au un rol deosebit de important în formarea interesul copilului după
literature și ghidarea acetuia de a învăța lucruri importante pentru viață din literatură. Educatorul
PIPP este responsabil pentru bunul început de drum al copilului și este un îndrumător important.
Educatorul PIPP trebuie să fie mereu pregătit, trebuie să cunoască bibliografia care trebuie
recomandată și copiilor, ei fiind principalii furnizori de informație în ochii copiilor. Copii se uită cu
încredere spre educatori și ascultă îndrumările acestora. Sufletul copiilor este foarte sensibil, iar
educatorul ii poate ajuta ca să rămână și curat acest suflet minunat. Copilul trebuie educat ca să își
dezvolte pofta de citit. Când acesta descoperă farmecul cărților de calitate, putem spune că este un
copil salvat a cărui viitor este asigurat. Recomandările educatorului sunt repere pentru tinerii cititori,
iar primele cărți citite decopii vor avea un impact deosebit asupra cititorilor și asupra viitoarelor
alegeri lecturale. Educatorul PIPP rămâne un motivator principal în viața copilului spre dezvoltarea
interesului spre lectura de calitate. Educatorul ajută ca sufletul copilului să se îmbogățească cu o
imaginatie de calitate, care seva dovedi un mare ajutor pe parcursul vieții acestuia.
Bibliografie:

Pancu-Iaşi, Octav (2017). Țaraundevinerierajoi. Ediția a doua, revizuită. Cluj-Napoca: Editura


ASCR.
Vlasiu, Ion (2014). Lumea poveştilor. Ediţie îngrijită, notă asupra ediţiei şi cronologie de Mircea
Breaz, Cluj-Napoca: Editura ASCR.

Vlasiu, Ion (2014). Mese, mese, móka. Második kiadás. Fordította: Kerekes György. Illusztráció:
Cristiana Radu. A kiadást gondozta: Mircea Breaz. Cluj-Napoca: Editura ASCR.
http://www.asociatia-profesorilor.ro/importanta-si-rolul-literaturii-pentru-copii-in-formarea-
personalitatii-prescolarului.html
http://artindex.ro/2012/05/16/vlasiu-ion/
https://www.libris.ro/lumea-povestilor-ion-vlasiu-asr978-606-8244-76-1.html

18