Robert Alexander Schumann se naste la 8 iunie 1810 - în orasul Zwickau din

Saxonia, regiune germana.Provenind dintr-o familie luminata de cultura si cu o

buna situatie materiala, educatia lui a fost pe masura preocuparilor familiei, bunicii
fiind intelectuali, tatal librar erudit, editor si scriitor.
Micul Robert este încredintat la vârsta de sapte ani organistului Johann Kuntsch
pentru a primi lectii de pian. Tatal sau îi conduce educatia si lectura marilor
capodopere. Înclinatia sa pentru lumea artelor se va manifesta neîntârziat, prima
mare pasiune fiind literatura iar pâna la vârsta de 18 ani scrie destul de mult,
îndeosebi versuri si impresii din lecturi, cuprinse în doua culegeri.
La 12 ani înfiinteaza o orchestra de scolari dirijata de el si compune o lucrare
pentru cor si orchestra - Psalmul 150, manifestând astfel talentul muzical.
În încercarea de a-si perfectiona tehnica pianistica se alege cu o infirmitate
iremediabila a mâinii drepte. Aceasta teribila nenorocire l-a adus într-o profunda
criza depresiva, singurul lucru salvator fiind activitatea creatoare spre care-si
îndreapta atentia.
De aici pana
Anul 1826 va aduce o mare suferinta tânarului Robert prin moartea tatalui si a
unicei sale surori. Mama si fratele lui mai mare, devenit cap al familiei, îl obliga sa
studieze dreptul la Universitatea din Leipzig. Calatoriile întreprinse în acesti ani
ai studentiei si contactele tot mai profunde cu personalitati din lumea artelor, îi
aprind dragostea pentru muzica, determinându-si astfel familia sa-i accepte dorinta,
la insistentele profesorului Wieck, care o asigura pe mama viitorului compozitor
ca va ajunge un pianist stralucit datorita capacitatilor muzicale deosebite. În casa
profesorului Wieck face cunostinta cu fiica acestuia, Clara, care îi va deveni sotie
10 ani mai târziu, în ciuda împotrivirii tatalui ei.

În anul 1834, Schumann fondeaza revista Neue Zeitschrift für Musik, care va avea
o importanta deosebita pentru epoca sa, prin ea Schumann devenind un critic
realist al perioadei muzicale pe care o traversa.
Perioada cuprinsa între anii 1830-1840 este cea mai bogata în domeniul creatiei
pianistice, compune: Variatiunile Abegg, op.1; Papillons, op. 2; Carnavalul, op. 9;
AICI CINE VREA
De aici pana la sfarsit cine vrea
Sonatele pentru pian, op. 11, 14, 22; Piese fantezii; Kreisleriana; Fantezia în Do
major; Scene de copii; Noveletele, op. 21; Studiile simfonice, op. 13.
Anul 1840 este considerat anul liedurilor, în aceasta perioada au luat nastere peste
138 de lieduri, printre care amintim: Dedicatie, Nucul, Noapte cu luna, Noapte de
primavara, ciclul Liederesais, vestitele cicluri Dragoste de poet, Dragoste de
femeie.
În 1844 se muta la Dresda, un oras mai linistit, unde are ragazul de a se ocupa de
lucrarile sale de mare amploare, (încheie lucrul la oratoriul "Paradisul si Peri",
compune opera Genoveva si ultimele simfonii -Simfonia nr. 2 în Do major si
Simfonia nr. 3 în Mi bemol major scrisa în toamna anului 1850 alaturi de
Concertul pentru violoncel si orchestra si Fantezia pentru vioara cu
acompaniament de orchestra.
Spiritul lui Schumann, înca din 1850 începe sa fie obsedat de îngrijoratoare stari de
melancolie, obsesii si chiar halucinatii, tulburarile sale culminând în februarie 1854
cu o tentativa de sinucidere. Din acest moment capacitatea sa creatoare dispare
definitiv, înregistrându-se doar câteva încercari de a mai schita câteva compozitii
în sanatoriul din Endenich, lânga Bonn, unde se stinge din viata la 29 iulie 1856.
Robert Schumann s-a situat printre cei mai mari romantici ai muzicii germane, în
calitate de compozitor, de critic muzical, pianist, luptator neînfricat împotriva
atitudinilor învechite si perimate din arta.