Sunteți pe pagina 1din 249
Jean Chevalier * Alain Gheerbrant aichonar deSINIBOLURI MITURI, VISE, OBICEIURI, GESTURI, FORME, FIGURI, CULORI, NUMERE Volumul 1 ay 7 e AD 2 * Cuvint inainte Trdim, fara Tndoiald, in era dictionarelor ! Pina mai ieri numai lingvistice, uni-, bi- sau chiar plurilingve, ele au proliferat in zilele noastre, Tnglobind in opusuri de di- ferite marimi si formate, cuprinzind unul sau mai multe volume, toata stiinta omenirii, inventariata, repertoria- ta, condensata, organizata, teoretizata sau aplicata... oferind cercetétorilor, ba chiar visOtorilor, materia vii- toarelor intocmiri mintale si Spirituale, Astfel incit, dup dictionare de civilizatie, muzi- cd, folclor, cinema, literatura etc., iat apGrind si un Dictlonar de Simboluri, O materie mai neobisnuita, structurata in jurul unor obiecte sau notiuni eteroclite, legate totusi intre ele prin aceea ca reprezintdé (sau au reprezentat cindva) ceva pentru cineva, diferit de uti- lizarea sau de valoarea obisnuitG a notiunii sau a o- biectului, Ce reprezinta oare acrobatul pentru artistul cio- plitor in piatra al catedralelor $i bisericilor romane ? Cum de s-a strecurat printre atitea alte simboluri cres- tine ? Side ce ?—cu atit mai mult cu cit era preama- rit $i in Egiptul antic si in Bali si Java-? Cum de usturo- iul, pind nu de mult leac eficace impotriva vampirilor, Q putut fi preamarit ca un semi-zeu la vechii egipteni, si de ce, la romani, era simbolul vietii militare 2 Cum de albul (culoarea alba) poate fi in acelasi timp fast si nefast, moarte si viata, Sfirsit si virtualitate, culoarea 10 lintoliulul $i a vesmintului neprihdnirii ce-| poarta fe- cioara pésind pragul implinirii sale ? Cind, unde, de ce s-au produs aceste alunecari de sensuri? RGspunzind (chiar incomplet, chiar superficial) la astfel de intrebari, Dictlonarul de Simboluri, instrument de lucru nepretuit, permite o mai buna intelegere a o- perelor literare din lumea intreagd, dar si un inceput de patrundere in noul univers supus investigarii stiinte- lor umaniste : cel al mentalitdtilor... Dar poate constitui si usa deschisé spre zari neba- nuite, spre visGri infinite, spre fantasme colective sau singulare ; poate ajuta la decriptarea tainelor, inlesni coboririle in infern sau inaltarile Tn infinitul vazduhului si-al sufletului... Cu competenté si pertinenta, autorii lui, Jean Chevalier si Alain Gheerbrant, in introducerea ja ul- tima editie a lucrarii, cea din 1982, isi expun intentiile, meritele si slGbiciunile ; le recomandam deci cititorilor sG parcurga Introducerea pe care o semneaza : ur- meaza acestui Cuvint tnainte, In ceea ce ne priveste, ne multumim sG@ atragem atentia asupra dificultatilor intimpinate la traducerea $i coordonarea lucrarii. Intr-adevar, traducerea unui dictionar de termeni de civilizatie pune cu totul alte probleme decit tradu- cerea unui text literar sau de specialitate si decit Tntocmirea unui dictionar de limba. in stabilirea listel de termeni a trebuit sa tinem seama de faptul cd, pe de o parte, unui singur Cuvint _ francez ti pot corespunde doud cuvinte roménesti dis- tincte ca sens (cazul lui ARCHE, traductibil fie prin AR- CA, fie prin CHIVOT), si ca, pe de alta parte, romana are, uneori, un termen unic acolo unde franceza dis- pune de doi sau mai multi (cazul lui SCHIOP, care are sensul fle de BOITEUX (schiop, schiopatare), fie de UNI- JAMBISTE (schiop, olog)). Acolo unde am socotit nece- sar, si unde s-a putut, am insotit cuvintul-titlu de o pre- cizare sau de un sinonim, menite sé faciliteze identifi- un carea sensului tratat : BOITEUX = schiop, schiopdtare ; UNIJAMBISTE = schiop, olog. Nu exista, de aceea, o si- metrie deplina intre lista de origine a dictionarului si lista din traducerea in limba romana : in unele cazuri, articolele au fost "sparte" poirivit diferitelor sensuri lexi- cale ale cuvintelor-titlu (ca de pildG articolul BASILIC, care denumeste atit BUSUIOCUL (planta) cit si VASI- LISCUL (animal fabulos), intre care nu exist decit o destul de indepGrtatad legdturG etimologica) ; in al tele, dimpotriva, articolele au trebuit contopite. Uneori traducerea data unui termen (titlu) a fost oarecum fortatG sau impusa de traducerile consacrate (cum ar fi cele din textele biblice sau din operele unor autori antici). S-a intimplat sa fim nevoiti a inova, introducind Tn lista si admitind in cuprinsul articolelor termeni pe care lexicografia romGneascG inca nu i-a consemnat : cuvinte strdine, nu rareori vehiculate de texte de spe- cialitate si adesea necunoscute unui anumit public (ATHANOR, CHAKRA, MANTRA $.a.). Cititorul va fi poate surprins sG constate ca anu- mite valori simbolice, altminteri foarte familiare oricarui roméGn datorita frecventei lor in folclorul nostru, nu sint inregistrate in acest dictionar. DupG cum, anumite gesturi rituale apar numai sub forma si cu semnificatia pe care le-o confera Biserica catolicd. Aceasta, pen- tru c@ un atare dictionar nu este - nu putea fi - ex- haustiv. Deplingem insG absenja unor trimiteri mai pre- cise, in ciuda unei bibliografii ample, care, sintem si- guri, raspunde pe deplin curiozitatii cititorului. in privinta cuvintelor provenite din limbi ca san- scrita, chineza, araba sau tibetana, am optat, de fie- care data, pentru ortografia cea mai uzitata, cGutind, Tn mdasura posibilului, s4 urmam sistemele de trans- literatie in vigoare. Lista de termeni-titlu pe-care am adaugat-o la sfirsitul volumelor are dublul scop de a servi ca tabla 12 ees de materii - lucru straniu pentru un dictionar, dar util in cazul de fata - lGmurind cititorul asupra_ posibilitdtilor oferite de Dictionar (adic& asupra nofiunilor luate 7n discufle), dar $i asupra traducerilor muitiple ale: unui aceluiasi termen, facilitind astfel utilizarea lui. COORDONATORI! Prefata la noua editie Aceasta noua editle, revazuta si adéugitd, se deosebeste de cele precedente in trei privinte. Unele articole si citate au fost scurtate, spre a se suprima reludrile sha lémurl, fara.a simplifica, anumite date ; 0 serie de articole noi au fost pre- cizate $i dezvoltate ca fond, reordonate ca structura, unifi- cate ca stil; in sfirsit, trimiterile frecvente de la un artico! la altul dezvolté linille de forta care nu relies dec it prin apro- plerea anumitor suporturl simbolice : Jocuri de relatii scotind in evidenta iniantuirl sau constelatil de simbolurl ce se intit- nese intr-o unica galoxie de sensuri. Dor convergenta nu in- seamné contuzie $i pretutindeni se aisting nuante. Numerosi specialisti s-au adus contributia ia acest eal- ficiu, permitindu-i asttel sa reprezinte toate arlile culturale ale lumil, Pe temeiul unei vaste erudiftii, ei s-au strdduit s@ ex- trag@ din ‘muttipia splendcare* a semnelor nenumaratele sensuri din cimpul posibilitatilor. Ei au céutat, pe de alta par- te, s@ nu se lase in voia unor Aivagatii gratuite, sG evite orice spirit de sistem, sd incite la intelegeri spontane si la reflectie, Astfel a fost aledtuita o operd unica in diversitatea ei. Le muifumim tuturor, Mulftumim de asemenea numerosilor cl- titorl a c&ror prezenté atenté constituie pentru noi o prefi- oasG incurajare, Dictionarul de Simboluri teprezinta in primul rind un inventar, nici pe departe incheiat, al imaginarului simbolic, fGspintie a psihismului uman, in care se intiinesc afecti- vitatea si dorinta, cele cunoscute $i cele visate, constientul si 14 Inconstientul, Aceasta lucrare mai are si rolul de a stirni in- teresul pentru o dimensiune prea adesea neglijata, a orl- carel filnte, expresil, trasGturi, culori, a oricGrui gest, cuvint, numer, Totul este semn $I orice semn este purlGtor de sensuri, Dar noi nu-! percepem de obicei decit la suprafafd, Semnul are totus! un volum, o anumitd desime, o stratificare de sen- sur, Cu ajutorul corpusulul de informafil adunate aici se con- tureazG o hermeneutica integrald, ia imbogGtirea cdreia sint invitati s@ participe tofi cititorli, Acest Gictionar ne ajuta 8G determindm directille posibile ale unei cercetdari, el suge- reaza doar, nu impune. Valoarea simbolicé se actualizeaza ia mod diferit pentru fiecare, cind un raport de tip tensional $i intentional uneste semnul ce stimuleazé cu subiectul care percepe. Se deschide astfel o cale de comunicare intre sensul ascuns al unei expresil $i realitatea tainicé a unei as- teptari, A simboliza este, Tnir-un fel sila un anumit nivel, a trai impreuna. Jean Chevalier - Alain Gheerbrant Introducere In ultimul timp, simbolurile au reinceput sa fie privite printr-o prismaG favorabild. |maginatia nu mai este acu- zat cd incita oamenii s-o ia razna ; dimpotrivG, i se re- cunos¢e meritele, fiind pusG pe acelasi plan cu sora ei geamana, ratiunea, ambele socotite drept inspiratoa- rele unor numeroase descoperiri si, implicit, promotoa- rele progresului. Favoarea de care se bucurd astdzi se datoreazé in mare masurd anticipGrilor aflate in nu- meroase opere de fictiune, unele verificate de oamenii de stlinta. Numerosi sociologi se straduiesc sé stabileas- ca dimensiunile imaginii sub al cGrei impact traim as- tézi, Lucidele analize ale psihanalistilor ne permit nu numai s@ interpretGm altfel de cum se obisnuia inainte stravechi mituri, ci s&4 semnalam si aparitia unor noi mi- tologli. Simbolurile se afl asadar in centrul atentiei, e- le fiind insGsi inima vietii imaginative, cdci dau la ivea- la secretele inconstientului, pun in miscare resorturile cele mai ascunse ale unor actiuni si ofera noi perspec- tive asupra necunoscutului si infinitului. Fiecare din noi, ziua $i noaptea, prin felul s4u de @ vorbi, de a se misca sau de a visa se foloseste de simboluri cu sau fara stirea lui. Simbolurile confera con- cretete dorinfelor, ele declanseaza anumite actiuni, modelind uneori comportamentul, si tot ele alcGtuiesc simburele din care se va ivi o izbinda sau o infringere. 16 4 Felul in care au luat nastere simbolurile, s-au dezvoltat si au fost interpretate intereseazG azi numeroase disci- pline : istoria civilizatiilor si a religiilor, lingvistica, antro- pologia culturald, critica de arta, psihologia, medici- na. FarG a o socoti terminata, s-ar mai putea adauga acestei liste tehnicile folosite tn operatiile de vinzare, Propaganda $i politica. Lucrari recent apdrute, din ce in ce mal numeroase, pun Tn lumina structurile imagi- narului si functia simbolizant& a imaginatiel. Astazi nu mai pot fi ignorate realitati al caror impact este atit de puternic.Toate stiintele referitoare la om, deopotriva cu artele si tehnicile care purced din ele, se intilnesc in Grumul lor Cu anumite simboluri, flind ca atare nevo- ite sQ-si conjuge eforturile pentru a putea descifra e- nigmele ivite in cale, caci doar astfel vor deveni ca- pabile s& mobilizeze Ttntregul potential de energie de- finut de fiecare in parte. Se spune cd trdim. intr-o lume Ge simboluri. Ar fl nimerit s@ afirmarm cao iume de sim- bolurl trdleste in noi, Expresia simbolicad manifest@ efortul facut de'om tru G descifra soarta care-i scapG din miini, ascun- Zindu-se in Intunecate haduri. Cartea de fata ar putea sluji cititoruiui crept un fir al Ariadnei ce |-ar putea 'cé- \Suzi pe intortocheatele carari ale Labirintului. Nadéj- cuim ca lectura dictionarului 71 va incita sa cugete’si sa viseze pe seama simboluriior, asa cum Gaston Bache- lard ne invita sa visérn pornind de la vise pentiu a des- coperi in aceste constelatii imaginare dorinta, teama sl ambitia, care confera fiecarei vieti sensul ei ascuns. 1. Un tabel de orientare, nuo culegere de definifii Avind in vedere scopul pe care si-! propune, acest dicfionar nu poate fio culegere de definifii ca jexicoa- nele si dictionarele obisnuite, un simbol neputind fi cu- prins int-o definitie, intrucit, prin Insdsi natura lui, ef linde s@ desfiinteze limitele stabilite si s@ reuneasca punctele extreme in aceeasi viziune, asemanindu-se WV ee cu sdgeata care zboaré fGrd sé se clinteascd din loc, imobila si fugitiva, evidenta si insesizabila. Ne vom servi, evident, de cuvinte pentru a sugera sensul, sau sensuri- le, -unul simbol, amintind ins@ mereu cititorului c@ vor- bele nu sint in stare sa exprime tntreaga fui valoare. Avertizam deci pe acei care vor parcurge acest dicti- onar sa nu ia formulele lapidare intilnite: drept niste capsule care contin:in redusul ior spatiu toate dimen- siunile vreunui simbol, deoarece simbolul 0 ia la goana cind socotesii ca |-ai prins ; pe masura ce se limpezes- te, Tsi ascunde fata cdci, asa cum spune Georges Gur- vitch, simbolurile reveleaza voalind si voaiedza reve- lind. in celebra Vild a Misterelor de ia Pompei, aco- perita veacuri de-a rindul de cenusa Vezuviului, o ad- mirabild frescG mov pe fond rosu evoca modu! cum e- tau dezvGluite misterele Tn cursul unei ceremonil de ini- tiere. Simbolurile sint desenate cu mare precizie, tn timp ce gesturile rituale stint abia schitate. V&lul a fost smuls. Totusi, pentru neinitiati misterui ramine intreg si plin de echivocuri. Acest dicfionar tncearcG doar sa descrie rapor- turlle existente intre imagini, idei, credinfe, emotii evo- cate de cele peste 1200 cuvinte susceptibile de a fi in- terpretate simbolic. Pentru a facilita consultarea dicti- onarulul, am socotit necesar sG@ punem accentul cind pe simbolizat: suflet, cer etc,, Cind' pe simbolizant: ca- prioarG, lotus etc. interpretarile trimit unele la altele, dar nu pe baza unui principiu prestabilit ’; uneori ele sint grupate conform unél ordini dialectice, a care uti- litate se manifesta doar pe plan didactic sau estetic. Arareori interpretarile sint tnsoftite de comentarii criti- ce, in afara de cazul cind se indeparteaza de o anu- mit@ logicG @ simboluriior despre care vom vorbi in cea de-a sasea parte o acestei introduceri. Mentio- nam ¢cG si aceste “critici aduse criticii” stint la rindul lor Insotite de anumite rezerve deoarece, avind in vede- fe adevarul exprimat de simbol, ar fi cazul sa vorbim citind titiul celebrei piese a lui Pirandello Cosi é se vi 18 pare. Uneori am expus si unele interpretdri care ne a- partin. Asadar, fiecare paragraf ramine deschis. Tn ciuda faptului cG@ unele articole sint destul de ample. tinem sG@ subliniem ca nici unui din ele nu pretin- de a fi exhaustiv. Despre fiecare din marile simboluri s-au scris tomuri intregi si se poate spune, fara a exa- gera, ca un singur simbol comentat ar putea umple mai multe rafturi dintt-o biblioteca, Alegerea noastra s-a limitat, in consecinta, la includerea acelor interpre- tari care prezentau mai multe garanfii, cele socotite fundamentale, cele mai sugestive de altminteri. Cu al- fe cuvinte, am selectionat interpretarile considerate capabile de o permite cititorului s4 descopere sau sé intuiascG el Tnsusi noi semnificatii. Efortul facut de in- veniivitatea cititorului, precum si posibilitatea de a percepe fiecare Tn felul lui semnificatia simbolului, vor fi de altfe! facilitate printr-un sistem de trimiteri la une- le articole indicate printr-o parantezd la sfirsitul artico- lului respectiv si prin referinte la unele opere funda- mentale, tnsofite de o sigld Tn cadrul dictionarului si menfionate in bibliografia aferentd. Asadar, nimic mai ‘asne pentru eventualii amatori decit sa parcurga dic- tionorul pentru a aprofunda sau extinde propriul lor mod de a percepe un simbol. Cei dotati cu imaginatie vor gasi, la crept vor- bind, mai degraba invitatii la interpretare decit cunos- tinte. Cititorul va putea deci adera, potrivit gustului sau inclinafiilor sale, la cutare sau cutare gen de inter- pretare sau, eventual, imagina o alta, caci percepe- tea simbolului este in primul rind personala, nu numai flindc& variazG in functie de fiecare subiect, ci si fiind- cd purcede din intreaga sa personalitate. Or, aceasta personalitate este deopotriva dobindita si primita de-a gata, fiind plamadita din mostenirea bio-fizio-psihologi- ca a unei omeniri de o mie de ori milenara, influentata la rindul ei de diferentierile culturale si sociale proprii mediului sou imediat de dezvoltare ; la toate acestea se adauga nu numai roadele unei experiente unice, ci 9 si anxietatile provocate de situafia aciuald. Simbolul a- re focmai aceasté proprietate exceptionalé de a sin- tetiza intr-o forma grditoare atit influenta exercitata de inconstient si de constient, cit si cea a forfelor in- stinctive si spirituale aflate fn conflict sau in curs de ar- monizare in sinea fiecarul om. N-am dorit s@ tnseram informatiile reunite asupra fiecarui fermen intr-o anumita ordine doar in aparenta stiintificd. Studiul simbolurilor nu a ajuns ja un stadiu desful de avansat, in ciuda excelentelor lucrGri care a- par din ce in ce mai des jn ultimii ani pentru a permi- te elaborarea unei teorli apte s4@ inglobeze in mod sa- tisfacdtor datele acumulate. Desigur, citeva legi au inceput sa se precizeze, ca de pildd cea a bipolarita- ti, dar ele nu permit inca elaborarea unei teorii de an- samblu. Faptul de a clasifica simbolurile in functie de raporturile lor cu un nucleu central inseamnaé a-ti asu- ma riscul de a forta sau restringe sensul unui simbol si de a hotGri in mod arbitrar care anume este valoarea lui principald, sau de a acorda un rol excesiv deciziei personale. Am preferat deci, cu rare excepfii, sa pre- zentam datele adunate jn dezordinea tn care se afla, aratind atit polivalentele, cit si ponderea ior specifi- ca. Ordinea semiologica, prin apropierea semnificatii- lor, trebuia deci exclusd atit pentru a da friu liber unor noi interpretar subjective, cit si pentru a putea res- pecta multiplicitatea obiectivé a faptelor. Am socotit ca este mai de folos s@ evitam apropierile sistematice pentru a pastra contradictfille si problemele ridicate de faptele expuse. Nu am putuft lua hotarfrea de a.urma o ordine is- toricG in cadrul articolelor. Problema datarii este des- tul de bine rezolvata pentru anumite fapte de ordin Cultural. Ramin, tofusi, o seamd de probleme nedezle- gate. Care este originea mitului lui Zeus ? Chiar in ca- zul in care o anterioritate este perfect stabilitG, ca de pildG: cea a regatului faraonitor fata de republica ro- mana si de imperiul incasilor, trebuie s4 avem grija de 20 a nu da s& se infeleagd ca de aceasta anterioritate depinde interpretarea simbolurilor sau cd ar exista o legatura originara intre sensuri. Oricum, nu trebuie sa pornim de !a premisa c& tnrudirea semnificatiilor ana- loage se situeaza Ia nivelul relatiilor istorice. S-ar cadea oare s& plasdm, de pildd, pe ultimul loc Africa Neagrd, invocind argumentul ca, tn afara de frescele din Hog- gar, nu exista nici un alt document care poate atesta existenia Africii Negre, cu exceptia ultimelor patru sau cinci veacuri ? Traditille arabe se pierd in noaptea u- nul timp poate apropiat, poate indepartat imposibil de precizat. O ordine bazata pe cronologia culturilor ar fi deci nu numai incerta si fragila, ci si inadecvata naturil insesi a simbolurilor. Afirmatiile de mai sus nu trebuie luate in sensul cG nu se. pot stabili unele relatii istorice intre anumite simboluri sau anumite interpre- tori, dar istoria interpretérilor simbolice ramine inca de scris, cdcl, desi exista unele date incontestabile, ele sint putine la numar, cu .exceptia celor aflate in sim- bolica cresting, dependenta in oarecare mdsurd de Antichitatea greco-romana si de vechiul Orient, apro- iat sau mijlociu. Ordinea in care apar informa ile sub fiecare cu- chele, deioc sistematica sau istoricd, a fost aleasa tinind seoma de principiul optim care pdrea sa asigure in cazul respectiv autonomia tiecdrei informatii, pre- cum si fotolitatea valotilor sale virtuale, Lasam deci la latitudinea fiecarui cititor sia fiecarui specialist detec- farea unor relatii semantice sau istorice intre anumite date. Cunoasterea stiintificé a simbolurilor, in cazul ca vo fi cindva posibila, va depinde de Progresul general al stiinfelor si mai_ales de cel inregistrat de ansamblul stlintelor umane. in asteptarea dezvoltarii celor din ur- mG, vom adopia o ordine practica si empirica, intrucit implica un minimum de prejudecati, ingGduindu-ne in acelasi timp variatii de la un simbol ja altul, : Diferitele interpretari semnalate cu Privire la nu- meroase simboluri au anumite puncte de convergenta, 21 asemenea armonicilor cu nota dominanta, dar sensu! fundamental nu este intotdeauna acelasi, variind in functie de ariile culturale. lata de ce, uneori, ne-am multumit s@ juxtapunem mai multe interpretari, fara aq incerca sG efectuam o reducfie care ar fi riscat sa fie arbitrard. Cititorul poate da curs liber intuitiei sale. Evident, ne-am ferit de a cGdea tn cea de-a do- ua capcanG, aflate la polul opus, si anume de a acor- da o prioritate anarhicd dezordinil. Principala noastra preocupare a fost de a prezerva toate comorile, fie e- le problematice sau contradictorii, cuprinse tn simbol. DupG parerea nostra, gindirea simbolica se afid la po- lul opus gindirii stiintifice, procedind nu prin reducerea mulfiplicitatii la unitate, ci prin prolectarea exploziva a unifatil spre multiplicitate. Pentru a pune mai bine in e- videntda, intr-un al doilea timp, ce e drept, unitatea a- cestei multiplicitati, socotim ca este esential sG insistam asupra virtualitatii explozive si sa incercam s-o pas- tram, socotind cG nu a fost incG suficient studiata si a- profundatd. Temele imaginare despre care am spune CG stnt desenul sau infdtisarea simbolului (leul, taurul, tuna, to- ba etc.) pot fi universale, atemporale, Tnradacinate Tn structurile imaginafiei oamenilor, dar semnificafia sim- bolurilor diferG adesea tn functie de indivizi si de socie- tati, precum si de situatia acestora la un moment dat. lata de ce interpretarea simbolului, asa cum am ardtat tn acest dicfionar vorbind despre vis, trebuie sG se in- spire nu numai din reprezentarea lui, ci si din dinamica acestuia, cufundindu-!'in mediul sau cultural si deter- minindu-i rolul hic et nunc. Leu! fugGdrit de un arcas in- tr-o scena de vinGtoare asiriand nu are neaparat ace- easi semnificatie cu cea atribuita leului din viziunile tui lezechiel. Ne vom stradui s@ detectam nuanfa, cifrul specific, neuitind insa ca ne aflam in céutarea unui humitor comun si ferindu-ne de excesul de particulari- zGri $i generalizGri pripite - cele douG racile ale unei ra- fionalizGri fatale sirnbolurilor. 22 2. Abordare terminologica Constatam importante variatii de sens in folosirea termenului simbol, Pentru a preciza terminologia actu- ala este necesar sa distingem imaginea simbolica de toate celelalte, intrucit din folosirea inadecvata a ter- menului rezultG o confuzie ce duce la vilGguirea simbo- lului care se degradeaza, alunecind in retoricG, aca- demism sau banalitate. Tocmai fiindca frontierele din- tre valorile detinute de aceste imagini nu sint intot- deauna evidente in practica, consideram ca este ab- solut necesar sG le precizam pe pian teoretic. Embiema este o figura vizibila, adoptata in mod conventional pentru a reprezenta o idee, o entitate fi zic@ sau morald ; drapelul este emblema patriei, lau- rul cea a gloriei. Atributul este un fapt sau o imagine care ser- veste drept semn distinctiv unui anumit personaj, unei colectivitati, unei figuri istorice sau legendare : aripile sint atributul unei societati de navigatie aeriand ; roa- ta cel al unei companii feroviare, mdciuca atributul tui Hercule, balanta cel al Justifiei, Un obiect caracteristic a fost deci ales pentru a desemna intregul. Alegoria este o reprezentare sub o forma umana (cazul cei mai des intiinit), animala sau vegetala a u- nei fapte de pomina, a unei situatii, virtuti sau a unei fiinte abstracte. O femeie inaripata este alegoria vic- toriei, cornu! abundentei alegoria_prosperitatii Henry Corbin ti defineste statutul, stabilind diferentele dintre alegorie si celelalte figuri de stil: Alegoria este rezulta- tul unel operatii rationale care nu implica trecerea nici spre un alt plan existential, nici spre vreun nestiut abis al constiintei ; alegoria este expresia figuratd, la ace- lasi nivel de constiinta a ceed ce poate fi aflat si fn aif MOd, Sirmbolul anunta un ait plan de constiinta decit cel infdtisat de evidenta rationalé ; ef reprezinta Cl- FRUL unui mister, fiind singurul mod de a S5pune ceea ce nu poate fi exprimat cu alte mijloace ; niciodate nu se va putea afirma ca a fost EXPLICAT © datd pentru fot- 23 deauna, intrucit trebuie descifrat iardgi si jarasi, intoc- mai ca o partitura muzicald care cere sé fie interpreta- ta mereu tn alt mod (CORI, 13). Metafora dezvolta o comparatie tntre doua fiin- te sau doud situatii ; elocinta este un noian de vorbe. Analogia reprezinta un taport intre doua fiinte sau douG nofiuni esential diferite, dar asemGnGtoare dintr-un anumit punct de vedere ; minia lui Dumnezeu, de exemplu, nu are decit un raport analogic cu minia omului. Rationamentele de tip Qnalogic sint sursa unor nenumarate concluzii eronate. Simptomul este o modificare in aspectul sau a felului de a functiona al unui anumit ansamblu care poate da ia iveaia o perturbare sau chiar o stare con- flictualG ; sindromul este totalitatea simptomelor care caracterizeaza@ o situatie evolutiva, anuntind un viitor mai mult sau mai putin determinat in timp. Parabola este o povestire ai cdrei sens, desi de sine statator, este menita sa sugereze, dincolo de sem- nificatia ei evidentd, o lectie de morala, ca de pilda parabola sGmintei biblice care poate cddea pe un pamint prielnic sau nu. Apologul este o fabuld didactica, fictiunea unui moralist, destinat@ sG transmita o anumita invafaturd, descriind o situatie imaginara, Toate aceste forme figurative au Tn comun faptul de a fi semne si de a nu depasi nivelul semnificatiei. Sint doar mijioace de comunicare pe planul cunoas- terii imaginative sau intelectuale, avind deci rolulde a oglindi, dar nu si cel de a depasi cadrul reprezentari- lor, Un simbo/ inghetat, spune Hegel, vorbind despre a- legorie ; semanticd uscata devenita semiologie preci- zeaza Gilbert Durand (DURS, 16). Simbolul se deosebeste in mod esential de semn, intrucit acesta din urmé reprezinta numai o conventie arbitrara in cadrul céreia semnificantul si semnificatul (obiect sau subiect) ramin stréini unul fata de altul, in vreme ce simbolul presupune omogeneitatea semnifi- 24 cantulul si a semnificatulul, in sensul unui dinamism or- ganizator (DURS, 20). Sprijinindu-se pe lucrarile tui Jung. Piaget si Bachelard, Gilbert Durand pune la temelille structurii imaginatiei acest dinamism organizator... fac- tor de omogeneizare al reprezentarii. Departe dea fi facultatea de a forma imaginile, imaginatia este forta al cdrei dinamism consta din deformarea copiilor pragmatice oferite de perceptie si acest dinamism re- formator al senzafiilor devine insési baza viefil psihice in totalitatea el, Se poate afirma ca simbolul... poseda nu numai o semnificatie tn mod artificial atribuita de- oarece are o putere spontana $i esentiala si anume a- ceea de a face sd rasune semniticatia pPrimG (DURS, 20-21). G. Bachelard subliniaza in 'Poetica Spafiului®.: rezonanta ne stirneste dorinta de a aprotunda propria noastrG existenta... operind o cotitura ontologica, Sim- bolul este intr-adevGr novator. Nu se.mulfumeste s& provodce rezonanfe, ci ne invita si ia o transformare Tn profunzime, asa cum se va vedea in cea de-a patra parre a Introducerii. Reiese limpede ca simbolurile algebrice, mate- matice, stiintifice nu sint decit semne al caror sens conventional este riguros definit de institutele de stan- dardizare, Nu exista vreo stiinté exacia care sG se poa- ta exprima prin simboluri, tuind "stricto senso" termenul simbol. Cuneasterea obiectiva, Gespre care vorbeste Jacques Monod, tinde sd elimine orice urmG de simbo- lism. din limbajul curent pentru a retine doar masura exact a raporturilor. Printr-un abuz, lesne de inteles de altfel, numim simboluri acele semne menite sq re- Prezinte numere imaginare, cantitafi negative, diferen- fe infinitezirnale etc. Ar fi Tnsa gresit sa credem cd pro- cesul de abstractizare, in continua ctestere in limbajul stiintific, duce la simbol. Simbolul este incareat cu rea- litati_ concrete. Abstractia goleste simbolul, generind semnul ; dimpotriva, arta se fereste de semn si nutreste simbolul. 25 — Anumite formulari dogmatice au fost numite sim- bolurl ale credintei. Ne referim la acele declaratii ofici- ale ale diferitelor culte, datorita carora inifiatii Tntr-o a- numita credinta, un anumit rit sau o anumita societate religioasG se recunosc intre ei : adoratorii Cibelei si ai lui Mitra 7si aveau simbolurile lor. De asemenea cresfti- nil, Incepind cu cele ale Apostolilor si continutnd cu diversele versiuni ale profesiunii lor de credinf@ (CREZ) prociamate la Consilille din Niceea, Calcedon si Con- stantinopol, au primit numele de simboluri. De fapt, a- ceste declarafii nu detin valoarea specificG simbolului, nefiind decit semne de recunoastere intre credinciosi, precum si expresia adevarurilor aflate in credinta lor, Aceste adevéruri sint, fara indoiala, de ordin trans- cendental, cuvintele fiind folosite cel mai adesea tn sens analogic, dar profesiunile de credinta respective nu pot fi socotite simboluri, in afara de cazul in care am goli enunfurile dogmatice de orice semnificatie sau le-am reduce la mituri. Daca vom considera aceste “Crezuri" nu numai din punctul de vedere al semnifica- tilor objective, ci si drept centrele unei adeziuni si unei profesiuni de credinta care transforma din punct de vedere subiectiv, aceste proclamatii devin simbolurile unitatil credinciosilor si indicG sensul orientarii lor inte- rioare, Ca atare, simbolul este mult mai mult decit un simplu semn ; el ne duce dincolo de semnificatie, de- curgind din interpretare, conditionata la rindul ei de anumite predispozifii. Simbolul este tncarcat cu afec- tivitate si cu dinamism. Reprezinta, intr-un anumit mod, invGluind in acelasi timp ; féureste, dezmembrind. Simbolul actioneazé asupra structurilor mentale. A fost asemuit cu unele Scheme afective, functionale, moto- ri, pentru a pune in evidenta faptul cd intr-o oarecare mMGsurG simbolul mobilizeaza psihisrnul tn totalitatea lui, Pentru a sublinia dublul sau aspect - reprezentativ si e- ficace - el poate fi calificat drept eidolomotor. Terme- nul eidolon jl situeaza, Tn ceea ce priveste reprezenta- 26 rea, la nivelul imaginii si al imaginarului, deci nu ta ni- velul intelectual al ideii (eidos). Aceste afirmafii nu in- firma faptul cG@ imaginea simbolicd este capabild de a declansa o activitate intelectuala, cadci ea ramine un centru in jurul cGruia graviteaza intreg psihismul pe care ea il pune in miscare. O roata aflata pe o cas- cheta indica un feroviar, nefiind decit un semn ; cind este corelata cu soarele, cu ciclurile cosmice, cu felul cum se inlantuie destinul, cu semnele Zodiacului, cu mitul vesnicei intoarceri, devine deci cu totul altceva, capGtind valoare de simbol caci, indepartindu-se de semnificatia conventionald, deschide calea interpre- tarii subiective, Dimpotriva, atita vreme cit este vorba de semn, mergem pe un drum neaccidentat si conti- nuu ; simbolul implicG o rupturd, o discontinuitate, o trecere spre o alta ordine dotata cu multiple dimen- siuni,. Complexe, nedeterminate, dar orientate fntr-un anumit sens, simbolurile sint adeseori numite sinteme sau imagini axiomatice. Exemplele cele mai pregnante din schema eido- lomotoare sint numite de C.G. Jung arhetipurl. S-ar putea aminti si conceptia lui S. Freud, indubitabil. mai restrictiva decit definitia data de Jung asupra fantas- melor originare care ar fi structuri fantasmatice tipice (viata infrauterind, scenariu originar, castrare, seduc- tie) socotite de psihanalizd drept organizatoarele viefii fantasmatice, oricare vor fi fost experientele personale ale subiectilor. Universalitatea acestor fantasme isi afla explicatia, dupa Freud, fn faptul cd ele ar constitui un patrimeniu transmis filogenetic (LAPV, 157). Conform parerii lui C.G, Jung, arhetipurile ar fi nis- te profotipuri de ansambluri simbolice atit de adinc gravate in inconstient, incit ar constitui un fel de structura - numita engrame in terminologia folosita de analistul. elvetian. Arhetipurile rezida@ in sufletul ome- nesc ca modele performante, ordonate (taxinomice) si ordonatoare (teleonomice) ; cu alte cuvinte, ansam- bluri reprezentative si emotive structurate $i dotate cu 27 un dinamism formativ. Arhetipurile se manifesta ca structuri psihice aproape universale, innGscute sau mostenite, ca un fe! de constiinta colectivG ; ele se ex primaG prin mijlocirea simbolurilor celor mai tnearcate cu putere energetica, jucind atit rolul de motor, ct si de unificator de o mare importanta in evolutia perso- nalitatii. C.G. Jung considera arhetipul drept o posibili- tate formala de a reproduce idei asemGndatoare orl cel putin analoage... sau o conditie structurala inerenta - psihicului care, la rindul iui, si fntr-un anumit sens, este aliatul creierului (JUNH, 196), Umanitatea posedd in comun aceste structuri constante si nu imaginile apa- rente care pot varia Tn functie de epoca, etnie sau individ. Din diversitatea imaginilor ivite 7n naratiuni - recitate sau mimate - se poate deslusi un acelasi an- samblu de relatii, precum si o structura unica. Chiar daca vom constata ca numeroase imagini sint suscep- tibile de a fi reduse la arhetipuri, nu trebuie s@ pierdem din vedere faptul ca ele variaza in functie de individ, dupa cum nu frebuie, pornind tn cdutarea imaginii ti- pice, sa negliiam realitatea complexa prezentata de omul care isi trdieste viata lui... Reducfia, datorita cGreia se ajunge, prin analiza, la elementul fundamen- tal si care are tendinta de a proiecta rezultatele pe plan universal, trebuie sd fie secundata de o integrare de ordin sintetic viztnd individualizarea. Simbolul arhe- tipal leagG universalul de individual. Miturlle apar ca niste scenarii ale arhetipurilor, prezentind scheme si simboluri sau compozifii de an- samblu : epopei, narafiuni, geneze, cosmogonii, teo- gonii, gigantomahii, care v@dese inceputul unui pro- ces de rationalizare. Mircea Eliade descopera in mit modelul arhetipal al tuturor creatiilor, indiferent de planul pe care se infdptuiesc : biologic, psihologic, spiritual. Functia principalad a mitului este aceea de a fixa modelele exemplare fn toate actiunile semnifica- tive savirsite de oameni (ELIT, 345). Mitul apare ca un teatru simbolic unde se desfasoarda luptele interioare si 28 exterioare date de om in drumul care-i duce Ia evolu- tie si la cucerirea personalitafii sale. Mitul condenseaza fntr-o unicG naratiune o seaméa de situafli analoage ; dincolo de imaginile colorate si miscGtoare, asemenea celor din filmele de desene animate, mitul ne da posi- bilitatea de a descoperi tipuri de relatii constante, cu alte cuvinte, structuri. Aceste structuri insufletite de sirmboluri nu sint statice. Dinamismul lor se poate indrepta in doua di- tecfii opuse. Identificarea cu zei sau eroi imaginari poate duce la un fel de alienare : structurile stint in a- cest caz calificate drept schizomorfe (G. Durand) sau drept heterogeneizante (S. Lupasco). Intr-adevar, a- ceste structuri tind sG@ prefaca subiectul intr-un ins cu totul asemanGtor celuilalt - obiectul imaginii - sa-| iden- tifice cu lumea imaginard, separindu-| ca atare de cea reald. Dimpotriva, integrarea valorilor simbolice, exprimate prin structurile imaginarului, favorizeaza dez- voltarea armonioasa a omului ; aceste structuri sint nu- mite in acest caz izomorfe, omogeneizatoare, inci- tind subiectul respectiv s@ devind el fnsusi, renuntind ca atare la alienarea pe care o reprezinta identifica- tea cu un erou mitologic. Daca luGm in considerare acest aspect sintetic al integrGrii, care este de fapt o asimilare a valorilor sGvirsita in strafundurile fiintei ome- nesti si aflindu-se in consecinta la polul opus projiec- tarii eului tn valori exterioare vom putea califica aces- te structuri drept echilibrante sau posedind un anta- gonism echilibrat (DURS, 4). Vom desemna prin terme- nul Simbolistica, pe de o parte ansamblul relatiilor si interpretarilor aferente unui simbol, de exemplu simbo- listica focului ; pe de altG parte, ansamblul simbolurilor caracteristice unei anumite tradifii : simbolistica Maya, cea a Cabalei, a artei romane etc. precum si arta de a interpreta simbolurile prin analiza psihologica, prin et- nologie comparata, prin toate procesele si tehnicile de captare a sensului (vezi articolul Vis) care, luate im- preund, constituie o adevarata hermeneutica a sim- 29 bolului. Mai poarta numeie de simbolistica sti teoria simbolurilor, asa cum fizica este state eee: nelor naturale si logica stiinta operafiilor rationale. Este deci vorba de o stiinta pozitiva, bazaté pe existenta simbolurilor, istoria lor si a legilor existente in acest ca- aru, In vreme ce simbolismul este o stiinta speculativa, bazata pe esenta simbolului si pe consecintele sale normative. ) Simbolistica reprezinta unul din cele trei registre e- sentiale reperate de J. Lacan in planul psihanalizei, celelalte doud fiind imaginarul si realul : Simbolistica desemneaza categoria de fenomene de care se ocu- Pa psihanaliza atunci cind acestea sint Structurate Tn- tr-un limbaj (LAPV, 474). $. Freud considera simbolistica drept ansmblul simbolurilor cu semnificatie constantd, care pot fi intilnite in diversele produse ale inconsti- entului (LAPV, 475), Freud pune mai ales accentul pe raportul dintre simbolizant si simbolizat, tn vreme ce Lacan se ocupa@ cu Precddere de structurarea $i arti- cularea simbolului, cu alte cuvinte, de existenta unei ordini simbolice care structureazé realitatea interuma- nd, Pe de alta parte, C. Levi-Strauss desprinde o noti- une analoagé din studiul antropologic al faptelor cul- turale': orice culturd, scrie el, poate fi consideratd ca un ansamblu de sisteme simbolice, pe prim plan aflin- du-se limbajul, cutumele matrimoniale, relatiile eco- nomice, arta, stiinta, religia (ibidem, 475), In conciuzie, simbolismul defineste o scoala de exegeza - teolagica, filosoficd, estetica - potrivit cGreia textele religioase $i operele de arta n-ar avead o semni- ficatie literal@ sau obiectiva, nefiind decit expresii sim- bolice si-subiective ale gindirii si vietii afective. Terme- nul este folosit deopotriva pentru a desemna capaci- tatea unei imagini, sau a unei realitati, de a servi drept simbol, ca de pildd simbolismul lunii, Simbolismul se deosebeste de simbolistica mentionata mai sus prin faptul ca ultima cuprinde ansamblul relafiilor si inter- Pretarilor simbolice sugerate, in speta de lund, in vre- 30 me ce simbolismul nu-si Cconcentreaza atentia decit asupra unei anumite proprietdti generale a lunii, consi- derind-o deci drept o baza posibilé a simbolurilor. Tot astfel, cind se va vorbi despre simbolismul hindus, cres- tin sau musulman, va fi pentru a desemna nu atit an- samblul simbolurilor inspirate de aceste religii, cit con- cepftia lor generala despre simbolul respectiv si utiliza- rea lui. Aceste precizGri cu privire la vocabular sint sus- ceptibile de a fi tratate mai nuantat decit am facut-o noi. Socotim totusi ca ele sint suficiente pentru a ne permite s@4 ne dam seama de originalitatea simbolis- mului $i de neasemuita lui bogatie psihologica. 3. Natura vie $i de nedefinit a simbolului Am vazut mai sus curn simbolul se deosebeste de semn si am pus in evidentd capacitatea lui de a insu- fleti marile ansambluri ale imaginarului : arhetipuri, mi- turi, structuri. Nu vom mai insista asupra problemelor de terminologie, desi le consideram foarte importante, caci a sosit momentul sa aprofundaém natura insdsi a simbolului. La origine, simbolul este un obiect tdiat Tn doua : fragmente de ceramica, de lemn sau de metal. Doud persoane, doi pelerini, gazda si musafirul, creditorul si debitorul, sau doi oameni care se vor desp&rti pentru o lunga perioada, vor lua fiecare o parte din fostul in- treg. Apropiind cele doud parti, oamenii respectivi vor putea recunoaste legGturile create de ospitalitate, de datorii concrete sau de amicitie. Pentru vechii greci, simbolurile rnai erau si semne de recunoastere care dadeau posibilitatea parintilor de a-si regasi copiii a- flati in primejdie. Prin analogie, cuvintul a ajuns sa de- semneze si acele jetoane care dau dreptul de a inca- sa solde, indemnitdfi sau hrana in natura, incluzind si unele semne de raliere. Simbolul desparte si reuneste, comportind deopotrivG ideea de despaGrtire si cea de reunire ; el evocG o comunitate divizata care se poate 31 intregi. Orice simbol e marcat de un semn scindat ; sensul simbolului poate fi descoperit atit in scindarea, cit si in legGtura existenta a termenilor desparfiti. Istoria simbolului atesta ca oricare obiect poate cdapata o valoare simbolica, fie el concret (pietre, me- tale, arbori, flori, animale, izvoare, fluvii, oceane, munfi, vai, planete, foc, trasnet etc.) sau abstracte (forma geometrica, numar, ritm, idee etc.). Unindu-ne glasul cu cel al lui Pierre Emmanuel, vom spune ca in- telegem prin obiect nu numai o fiinta sau un lucru real, ci si orice tendinfa sau imagine obsesiva ; un vis, un sis- tem de postulate avind un regim preferential, o termi- nologie specifica unei anumite persoane etc. Ori de cite ori fmi iese in cale ceva care imi semnaleazd ca o energie psihicad s-a afintit asupra-i, mobilizind-o fn beneficiul sdu exclusiv, Tmi pare ca vorbeste despre om pe mai multe voci, la indltimi diferite, in nenuma- rate feluri, prin intermediul unor obiecte’ disparate pe care, daca le-as privi cu mai mare atentie, mi-as pu- tea da seama cd ele sint cele vazute cu ochii minfil Tn timp ce ele se metamorfozau (ETUP, 79). Simbolul se a- firma drept un termen in aparenfa posibil de a fi per- ceput, insofit de un altul ce nu poate fi perceptibil. Simbolul, 7n sensul pe care i-l confera Freud, ex- prima in mod indirect, figurat, mai mult sau mai putin explicit dorinta sau conflictele. Simbolul este relatia ca- re uneste confinutul manifest al unui comportament, al unui gind, al unui cuvint de sensul sGu latent. Din mo- mentul in care recunosti, Tntr-un anumit comporta- ment de exemplu, cel putin doud semnificatil care se substituie una celeilaite, mascind si exprimind fn ace- lasi timp, relatia poate fi calificata drept simbolicd (LAPV, 477), Aceasta relatie este caracterizata printr-o anumita constanfa existenta intre elementele manifes- te sau latente ale simbolului. Majoritatea psihanalistilor sint de pdrere cG ceea ce este simbolizat apartine in- totdeauna inconstientului : Nu toate comparafiile stnt simboluri, scrie $. Ferenczi, ci doar cele in cadrul caro- 32 ra primul membru este refulat in inconstient (ibidern). Tn consecinta, in mGsura fn care copilul isi refuleaza si mascheazé dorinta mai pufin decit adulful, visul sGQu va fi mai transparent si mai putin simbolic. Se poate deci trage concluzia ca visul nu este intotdeaung sim- bolic si ca metodele de interpretare a viselor variaza, investigatorii facind apel-uneori la simple asociatii, al- tearila simboluri propriu-zise, oP Simbolul nu este, fara indoiald, nici alegorie, nicl un simplu sernn, pentru C.G. Jung, ci mai degraba ol magine capabila sa desemneze cif-mai bine natura Spiritulul pe care doar in stréfundurile fiintei HoasTe:C putem inchipul. $a arniniim ca jn vecabularul analis- tului citat este inclus atit constientul, cit si inconstien- tul, ambele concentrind producfiile religicase si etice, precum si cele creatoare si estetice ale omulul, colo- tind toate activitatile intelectuale, imaginative, emo- tive.ale individului, opunindu-se in ‘calitate de princi piu modelator naturii biologice $i mentinind intr one intreruptda stare de veghe acea tensiune a conirariilor care se afla la baza vietii noastre psihice (J. Jacobi). C.G.Jung continuG precizind : simboiul nu resiringe, nu explicd. Trimite doar dincoio, cdtre un sens aflat inca "dincolo", un sens Insesizabil si doar vag. presirnfit, pe care nici un cuvint din limba pe care o, vorbim nu-l poate exprima in mod satisfacaior (JUNP, 92). Spre deosebire. de profesorul vienez, Jung nu crede c& sim- bolurile sint forme deghizate ale unui altceva,,.ci un produs. al naturli. Aceste manifestGri nu sint desigur lipsite de sens, dar nu ascund neaparat ceva piohibit,. putind eventual reapcrea sub forma unei imagini simbolice. In. acest caz, imaginea n-ar fi decit-un simptom. al unei situatii conflictuale, diferentiindu-se deci de cele care find sa exprime tendinta normala a psihicului, si anume cea de a-si realiza toate virtualita- file. Prin,depasirea a ceea ce este cunoscut pentru a merge spre necunoscut, si a ceea ce este exprimat pentru a te indrepta spre inefabil se afirmé vaioarea ‘i : 33 EC: ed simbolului. Daca termenul ascuns devine intr-o buna zi cunoscut, simbolul moare. Simbolica este conceptia care, depdsind orice interpretare de natura conceptu- ald, consideré crucea drept expresia unui anumit fapt ramas necunoscut $i Inca ininteligibil, de natura mistica sau transcendental, fiind tn primul rind de natura psi- hologica, si ca atare imposibil de redat altfel decit prin cruce. Atit timp cit un simbol ramine viu, ef repre- zinta. cea mai bund expresie posibild a unui anumit fapt ; nu trdieste decit atit timp cit ramine incarcat de semnificatie. Cind aceasta semnificatie iese la i- veald sau, altfel sous, cind se descoperd expresia ca- re va formula mai bine forma ascunsd, neasteptata sau presimtita, atunci simbolul moare ; nu mai poseda decit o valoare istorica (JUNT, 492), Pentru a ramine in viata, simbolul. trepuie s@ depadsesca nu numai ca- pacitatea de intelegere intelectual si interesul de or- din-estetic, ci trebuie sa suscite un anumit mod de via- ta. Numai simbolul care pentru spectator reprezinta ex- presia suprema a ceea ce a fost doar presimtit, nu sf recunoscut, este viu. Doar Tn acest caz el poate incita inconstientul s& participe ; ef zamisleste viata si stimu- leaz@ dezvoltarea el. $4 ne amintim cuvintele rostite de Faust : Cit de altfel decit toate celelaite acest semn lucreaza fn sinea mea... Simbolul este cel care face sa@ vibreze in noi coarda comunda (JUNT, 494). R. de Becker a rezumat foarte bine diferitele as- pecte ale simbolului : Simbolul poate fi asemuit unui cristal ce restituie altfel lumina, in functie de fateta ca- re a primit-o. Se poate spune ca simbolul este o fiinta vie, O parcela a filntei noastre Tn continua miscare si fransformare. Contemplindu-l, lu?ndu-l drept subiect de meditatie, contemplam deci si propria noastra tra- lectorie $i ne dam seama spre ce se indreaptd valul care ne va lua cu el (BECM, 289). Faptul de a reabilita valoarea simbolului nu tn- seamna nicidecum a da dovadd de un subiectivism estetic sau dogmatic. Nu este vorba de a elimina din 34 opera de arta elementele intelectuale si calitdatile sale de expresie directa, si cu atit mai putin de a priva dogmele si revelatia de fundamentele lor istorice. Sim- bolul ramine ancorat in istorie ; el nu suprimda realita- tea, nu desfiinteaz@ semnul ; 7i adaugG doar o noua dimensiune : relieful, verticalitatea. Pornind de la a- ceste date, simbolul stabileste raporturi extra-rationale si imaginative intre fapte, obiecte, semne, precum si intre diferitele planuri ale existentei si, ca atare, intre lumea cosmicd, umand, divind. $4 ne amintim de Hugo von Hofmannstal care spunea : Simbdlul indeparteaza ceea ce std aproape si aldturd ceea ce se afld depar- te, astfel IncTt prin simtire putem sd cuprindem depar- tele si aproapele, Simbolul considerat drept categorie transcenden- ta a indlfimli, a supra-terestrului, a infinitulul se reve- leaza omului luat fn totalitatea sa, cdci vorbeste nu « numal inteligenfei, ci si sufletului, Simbolismul este o da- ta imediatd a constiintei totale, atirma Mircea Eliade, cu alte cuvinte a omului care se descoperd om, a o- mului care devine constient de pozitia sa fn univers ; aceste descoperiri primordiale sint atit de strins si or- ganic legate de drama sa personald, incit acelasi simbolism determind nu numai activitatea subconsti- entului sdu, ci si cea din care se ivesc cele mai impor- tante expresii ale viefii spirituale (ELIT, 47). Perceperea simbolului exclude deci atitudinea de simplu. spectator, cerind neaparat participarea unui actor. Simbolul nu exista decit pe planul subiectului, pornind insG de la obiect. Atitudinile si perceptiile su- biective fac apel la o experienté senzoriala si nu'la tra- valiul de conceptualizare. Calitatea specifica simbolu- lui. este de a ramine de-a pururi sugestiv ; fiecare din noi vede ceea ce capacitatea lui vizuald fi permite sa perceap4a.Cine nu poate privi in adincime, nu va pu- tea percepe nimic (WIRT, 111). Categorie a indlfimii, simbolul este in acelasi timp si una din categoriile invizibilului, Descifrarea simbolurilor 35 ne va duce, dupG'cum spune Klee, spre de-a pururi nepatrunsele adincimi ale suflulul primordial, cdci sim- bolul anexeaza imaginii vizibile acea parte de invizibil, ocult fntrezdrita, Acest punct de vedere este amplu dezvoltat de Jean Servier in lucrarea Omul $i invizibilul (SERH). Intelegerea simbolurilor decurge nu atit din cu- noasterea disciplinelor rationale, cit din perceperea directa prin constiinta. Anumite-cercetari istorice, com- paraftii interculturale, studiul interpretarii datelor furni- zate de traditiile orale si scrise, prospectarile facute de psihanaliza contribuie desigur la o mai putin hazardata receptare a simbolului. Toate aceste discipline ar con- tribui la Tneremenirea simbolului daca nu se va insista jndeajuns asupra caracterului global, relativ, mobil si individualizant al cunoasterii simbolice, care depdseste schemele, mecanismele, conceptele si reprezentarile menite s-o consolideze. Cunoasterea simbolica nu este niciodata definitiv dobindita si nici identica pentru tofi subiectii, fara a se putea insG spune cG obiectul cer- cetarii nu poate fi determinat, intrucit cunoasterea simbolic@ se sprijina pe un fel de tema cu variafii infi- nite. Structura ei nu este statica, ci efectiv tematica. S-ar putea vorbi despre ea in termenii folositi de Jean Lacroix cu privire la constiinta, referindu-se la lucrarea lui Raymond Ruyer "Paradoxurile constiintei si limitele automatismului" ; structura transform indicil, afirma el, fn functie de temele conjugate in loc de a-i transfor- ma intr-un manunchi bine legat care va primi numele de concluzie de sinteza. Paradoxul finalitafil constiintel, continua J, Lacroix , consté fn faptul cad aceasta fina- litate este o anticipare simbolica a unui timp ce n-a so- sit inca. Formula ar putea fi. completata spunind ca finalitatea simbolului este de a constientiza fiinta uma- na@ in toate dimensiunile timpului si spatiului, precum si dea proiecta in lumea de dincolo. Fusul Parcelor a- pare in aceastéd lumina mai incdrcat de sens decit fascia lictorilor din antichitate. 36 lata de ce simbolul depdseste dimensiunile ratiu- nii pure, far@ a cadea in absurd. Nu ni se va infatisa deci drept rodul unei argumentari logice. Analiza care fragmenteaza $i pulverizeazd se dovedeste incapabila de a capta intreaga bogatie a simbolului ; nici intuitia nu este intotdeauna in stare s@ obfinad rezultate mai bune ; analiza trebuie sa fie eminamente sintetica si simpatetica, cu alte cuvinte, sa poata testa si adera la 0 anumitd viziune despre lume, cdci simbolul are privi- legiul de a concentra asupra realitatii care a fost punctul lui de plecare - lund, taur, lotus, sdgeata - toa- te fortele evocate de imagine, precum si altele ana- loage pe toate planurile cosmosului si la toate nivelu- tile. constiintei. Fiecare simbol este un microcosrnos, o lume totald. Ca atare, nu prin acumularea detaliilor in ‘ cadrul analizei vom desprinde sensu! global : este ne- voile de un ochi capabil de a privi sinoptic. Una din tra- saturile caracteristice ale simbolului este simultaneita- tea sensurilor pe care le reveleazd, Un simbol lunar sau acvatic este valabil la toate nivelurile realului si aceas- ta polivalenta este revelatd simultan (ELIT, 378). intr-o legenda peula din Kaydra, un cersetor ba- trin Cinitiatorul) spune lui Hammadi (pelerinul pornit la drum pentru a-si imbogdti cunostintele) : Asculta tu, frate al meu, si afld ca flecare simbol are unul, doud si mai multe intelesuri. Unele sfnt diurne, altele nocturne. Cele diurne sint faste, cele nocturne nefaste (HAMK, 56). Tzvetan Todorov a demonstrat ca in cadrul sim- bolului se produce un fenomen de condensare : un sin- gur semnificant ne mind spre cunoasterea nu numai a unul semnificat, ci a mal multora ; altfel spus, semnifi- catul este mai abundent decit semnificantul. Todorov vorbeste despre un mitolog pe nume Creuzer (caruia Ti tevine meritul de a fi trezit, in plina epoca romantica, sensibilitatea fafa de simboluri, sensibilitate multa vre- me anesteziatG de ratiunea ce pretindea hegemonia intelectuald), citindu-i cuvintele : "simbolul da la iveala 37 inadecvarea dintre ceea ce este $i forma lui... continu- tul depdseste expresia’ (TODS, 291). In pofida acestei diversitati de forme si de inter- pretari, simbolul poseda totusi, printre alte proprietafi, si pe aceea de a sugera In mod constant un anumit raport intre simbolizant si simbolizat. Intr-adevGr, o cu- pa rdsturnata simbolizeazd cerul, exprimind nu numai analogia aparenta a aceluiasi desen, ci si tot ceea ce cerul evocda inconstientului : securitate, protectie, sdlas al fiinfelor de esenfa divina, izvor de intelepciune si de prosperitate etc. Raportul simbolic ramine constant tn- tre cei doi termeni, cupa si cer, fie ca este exprimat printr-o cupola Tntr-o bazilicG sau o moschee, prin for- ma unui cort la unii nomazi, sau prin cea a unui ada- post betonat pe liniile de apGrare, oricare ar fi fost conditiile respective si mentalitatea oamenilor care le-au ridicat. Interpenetrarea este una din calitatile specifice simbolurilor. Nici un perete etans nu le desparte ; tntot- deauna va exista o relatie posibila Tntre un anumit-sim- bol si altul. Nimic mai strain gindirii simbolice decit a- cele luari de pozitie exclusive in virtutea cGrora se pro- clamG c@ terful este exclus. Simbolurile posedd ceea ce C.G. Jung numeste o afinitate esenfiald (JUNR, 147), care, dupa padrerea noastrd, reiese din relatia dintre nenumGrate forme si justificGrile lor cu transcen- dentul, cu alte cuvinte, dintr-un dinamism ascensional, * teleonomic. De indata ce se iveste un raport care sta- bileste o gradatie intre douG imagini sau douG reali- tati, - altfel spus, o imagine care instituie 0 ierarhie ba- zata sau nu pe o analizd rationala -, simbolul este tn mod virtual constituit. Simbolurile sint intotdeauna pluridimensionale. Ele exprima intr-adevar relafii de tipul pdmint-cer, spatiu-timp, imanent-transcendent, asemenea acelei cupe orientate cind spre cer, cind spre pamint. lata o PrimG bipolaritate. Mai exista si alta, si anume sinteza 38 a contrariilor, simbolul avind o fafa diurna si o fata noc- turna. Mai mult inca, numeroase perechi au in Gomun anumite.analogii care se exprima la rindul lor prin alte simboluri. Le-am putea numi simboluri de gradul doi ca de exemplu firida sau cupola asezata pe un soclu raportata la cupa izolaté. Departe de a-si aseza con- structiile pe principiul tertului exclus, cum procedeaza logica conceptuala, simbolistica presupune principiul fertului inclus, adicG o complementaritate posibila fn- tre fiinte, o solidaritate universald, perceputa in reali- tatea conereta a raporturilor intre doi oameni, doua sau mai multe grupuri. Simbolul pluridimensional este susceptibil de a dobindi mereu noi dimensiuni. Cel ca- re percepe un raport simbolic se afla tn centrul univer- sului. Un simbol nu exista deci decit functie de un indi- vid sau de o colectivitate ai cdrei membri s-au identi- ficat dintr-un anumit punct de vedere pentru a consti- tui un singur centru. Intreg universul se articuleaza in jurul acestul nucleu. lata de ce simbolurile, socotite sa- cre-de unii, sint doar obiecte profane in ochii altora si acest lucru d@ la iveala profunda diversitate a con- ceptiilor indivizilor respectivi. Perceperea unui simbol epifania simbolica, ne situeaz@ intr-adevar intr-un a nume univers spiritual. lata de ce nu trebuie sa des- prindem simbolurile de cadrul lor existential; sa nu cautom sa le smulgem aura de lumina din care s-qu /- vit pentru a ni se revela si spunind asta ne gindim la marea $i sfinta liniste a noptii, cind ne-am ridicat ochii spre imensul, majestuosul firmament care ne-a vrGjit (CHAS, 49). Simbolul este legat de o experienta totali- zatoare. Nu-i pofi aprecia valoarea decit stramutin- ae mediul global unde trdieste cu adevarat. Gérard : Mpeaux si dom Sterchx Gu pus in evidenta carac- pe specific simbolurilor : simbolurile condenseaza in See singure Imagini 0 experienta spirituald lu- a ae sien Clas ele transcend locurile $i vremuri- pepe in ividuale $! circumstanftele contingente... « Solidarizindu-le, realitati, in aparenta etero- 39 gene, raportindu-le la o realitate profundd care este de fapt ultima lor ratiune de. a exista (ibid, 202). A- ceast@ realitate profunda nu este oare chiar cenitrul spiritual la care participa sau caruia i se identifica omul capabil sG perceapG valoarea unui simbol ? Simbolul nu fiinteaza decit raportindu-se la un centru a carui circumferinta nu exista nicdieri. 4. Dinamismul simbolic $i funcfille sale Simbolul viu care tisneste din inconstientul crea- tor al omului, precum si din mediul inconjurdtor, inde- plineste o functie extrem de favorabild viefii personale si sociale. Desi aceasta functie se exercita in mod glo- bal, vom incerea s-o analizam pentru a pune in lumi- na@ atit dinamismul, cit si numeroasele ei fatete, pro- punindu-ne, bineinteles, sa reunim ulterior intr-o sin- teza@ diferitele aspecte pentru a restitui simbolurilor ca- racterul lor specific, ireductibil farimitarii, conceptuale. Daca am fost siliti sa adoptam in expunerea teoretica ce urmeaza o anumitG ordine, vom spune din capul locului.ca ea nu implica nici o ierarhie real, flind me- reu abolita de unitatea revelata de lumea realului. 1. S-ar putea spune ca prima functie a simbolului este cea de a explora. Ca o antena proiectata tn ne- cunoscut, simbolul scruteaz@ ce se afla Tn jurul lui si tin- de sd exprime sensul aventurii spirituale a oamenilor lansati in spatiu-timp. Simbolul ne permite sG sesizam intr-un anumit fel o relatie pe care ratiunea n-o poate defini, intrucit numai unul din termeni, nu si celdlalt, este cunoscut. Simbolul extinde cimpul constiintei in- tr-un domeniu unde mdsura exacté nu poate fi folosita si ca atare cel care cuteazG sd se avinte stie ca isi a- suma unele riscuri. Ceea ce numim simbol, scrie C.G. Jung, este un termen, un nume sau o imagine care, chiar in cazul in care ne-am obisnuit sa dam de ea in viata cea de toate zilele, poseda totusi implicatli care se adaugGé semnificatiei evidente si conventionale. Simbolul implica faptul ca exista ceva vag, necunos- 40 cut, sau doar ascuns, in jurul nostru... Cind spiritul se aventureazG in explorarea unui simbol, el parvine la perceperea unor ide situate dincolo din cele ce pot fi captate de rafiune. Imaginea roti, de exemplu, ne su- gereaza conceptul unui soare DIVIN, dar de aici inco- lo ratiunea este silita sd-si marturiseasca incompetenta caci omul nu este in stare sd defineasca o flinté DIVI- NA... Tocmai flindcaé nenumdarate lucruri. se situeaza dincolo de intelegerea noastra, recurgem mereu la termeni simbolici pentru a Infdtisa concepte pe care nu le putem nici defini, nici intelege pe de-a Tntregul... Aceasté folosire constienta a simbolurilor nu reprezinta decit un aspect al unui fapt psihologic de o mare im- portantd, deoarece omul creeaza simboluri spontan $i fara sd-si dea intotdeauna seama (JUNS, 20-21), stra- duindu-se s@ exprime invizibilul si inefabilul. Trebuie to- tusi spus CG termenul necunoscut spre care simbolul o- fienleazG ratiunea nu poate fi o ndlucire. SG ne ferim de a califica drept “extravagant* ceea ce depdseste capacitatea noastra de intelegere ; s@ cdutam deci s@ deslusim tn cadrul taporturilor insolite parteq de a- devar pe care o pot dezvdlui cu indrazneala. Lasind deoparte fantasmagoriile, care nu sint de altfel total lipsite de sens tn ochii andlistului, nefiind totusi Tn mod implicit simbolice, vom putea adera la cele spuse de C.G. Jung si anume : un simbol pPresupune fntotdea- una ca expresia aleasd desemneazd sau formuleaza cit mai bine posibil anumite fapte relativ necunoscute, dar a cGror existenta este atestatd, sau pare a fi nece- sara (JUNT, 491). Dup@ cum spune Mircea Eliade, sim- bolul face posibild libera circulatie prin toate straturile realului, Gindirea simbolicd nu afla nimic ireductibil tn calea ei ; ea poate oricind inventa o relatie, fiind, in- tr-un anumit sens, virful de lance al inteligentei. Sa mentionadm totusi ca ar merge la pieire daca ar res- pecta cu prea mare sfintenie formuldrile definitive. Pro- blemele si misterele secreteaza ele insele rGspunsuri, dar numai sub forma de simboluri, Ingemanarea ale- 41 atorie a imaginilor ‘si a relafiilor dintre ele constituie o hermeneutica experimentala a necunoscutului. De 7np- data ce necunoscutul a fost identificat de cGtre ana- listi si Tn Consecinta validat de gindirea stiintifica, ace- leasi scheme imaginare vor putea eventual ddinui a- vind insG menirea de a incita omul s@ caute necunos- cutul intr-o alfa directie decit cele cunoscute si de a-i stirni dorinta s@ porneasca intr-o noua explorare. 2. Aceasta prima functie .este strins legata’ de a doua. Partea de necunoscut existentG in simbol nu re- prezinta un vid datorat ignorantei, fiind de fapt inde- terminatul faurit de presentimente. O imagine vecto- rial@ sau schema unui eidelo-motor vor asterne un val peste acest indeterminat, facindu-| s4 devina un prim indiciu sau o revelatie. 4 Simbolul indeplineste si functia de substitut. In oO chii analistului si sociologului, el se substituie, in mod fi- gurativ, raspunsului, solutiei cerute de o intrebare, de rezolvarea unei situatii conflictuale, sau satisfacerii unei dorinfe ramase Tn suspensie Tn inconstient. Simbolul es- te deci o expresie substitutiva destinatd sa permitd in- trarea fn constient, sub o formad camuflatd, a unor a- numite Ttncedrcaturl semantice sau afective, care, da- torita cenzurii, nu puteau patrunde (PORP, 402). Sim- bolul exprimd lumea perceputé, simf#ita si traita de su- biect, dar nu in functie de ratiunea sa critica si la ni- velul constiinfei, ci TA concordanfa cu infregul sau Psi- hism afectiv si reprezentativ, si mai ales la nivelul incon- stientului. Nu este deci vorba de un simplu artificiu a- greabil sau pitoresc, ci de o realitate vie care detine ° putere reald in virtutea legii participGrii (ibidem). Sim- bolul se substituie relafiei eului cu mediul inconjurator, cu situatia lui sau cu sine insusi, f4ra a mai vorbi de ca- zul 7n care aceasta relatie nu este asumata in deplina cunostinta de cauzda, nefiind, asa cum susfin discipolii lui Freud, rezultatul unei refulari, ci, asa cum afirma Jung, directia unei cercetari si raspunsul cerut de o in- tuitie imposibil de a fi supusG vreunui control. Functia 42 specifica simbolurilor este tocmai aceea de a face po- sibila aceastG revelatie existentiala a omului fata de sine insusi, prin intermediul unei experiente cosmolo- gice (CHAS, 239), in care putem include intreaga sa experienta, atit cea individuald, cit si cea sociala. 3. Substitutia implica o a treia functie : cea de mediator. Simbolul indeplineste efectiv o functie de me- diere : el alcdtuieste punti, reuneste elemente sepa- rate, leagG cerul de pGmint, materia de spirit, natura de cultura, realul de vis, inconstientul de constiinta. Tu- turor fortelor centrifuge aflate in posesia unui psihism instinctiv, inclinat s@ se risipeasca in noianul senzatiilor si al emofiilor, simbolul le opune o forfa centripeta, sta- bilind cu precizie un centru de relatii la care se refera multiplul si in cadrul cGruia isi afla unitatea. Simbolul rezulta din confruntarea acestor tendinte opuse si forte antinomice reunite pe baza unui anumit raport. Simbo- lul compenseazé structurile disociative ale unui "libido" confuz, prin structurile asociative ale unui “libido” orien- tat, putind fi socotit din acest punct de vedere un fac- tor de echilibru. Jocul creat de variatiile simbolurilor in cadrul unui psihism asigura o activitate mentald nu nu- mai intensd, ci $i eliberatoare, Simbolul aduce o contri- butie extrem de eficace dezvoltarii personalitatii, caci el posedG intr-adevar, asa cum remarcd C.G. Jung, dincolo de expresia formald, o expresivitate luminoasd, altfel spus, o eficacitate de ordin practic pe planul va- lorilor si al sentimentelor. El este cel care inlesneste tre- cerile alternative si inversate intre nivelurile constiintei, intre cunoscut si necunoscut, manifest si latent, eu si supra-eu, 4, Prin mediere se desdvirseste unirea. lata deci un alt aspect al rolului functional pe care 7! au simbo- lurile : cel de forte unificatoare - cum spune Mircea Eliade (ELIT, 379). Simbolurile fundamentale conden- seaza experienta totala a omului - religioasd, cosmica, sociala, psihicd (la nivelul inconstientului, constientului 43 si supraconstientului) ; ele fauresc de asemenea si o sinteza a lumii, punind. tn lumina unitatea fundamen- tala a celor trei planuri (inferior, terestru, celest) si cen- trul celor sase dimensiuni ale spatiului ; indicind marile axe de reunire (lund, apa, foc, monstru inaripat etc.). in sfirsit, ele leagG omul de lume, ardtind ca procesul de integrare personala a individului se insereaza intr-o evolutie globala, excluzind atit izolarea, cit si confuzia. Datorita simbolului cdre-! situeazG Intr-o imensaG re- tea de relatii, omul nu se mai simte strain in univers. pe maginea devine simbol cind valoarea ei se dilata atit de mult incit poate, in strafundurile insului, lega adin- cimile sale imanente de o transcendenfa infinita. Gin- direa simbolica consta, cel putin in una din ipostazele ei, in ceea ce Pierre Emmanuel numeste osmoza con- tinua intre interior si exterior. 3 5. Factor unificator, simbolul are, in consecinta, o functie pedagogica si terapeutica. Datorita lui; simtim ea participam, uneori chiar ca ne identificam cu o for- {@ supra-individuala, Reunind elementele separate ce se afla in univers, atit copilul, cit si omul matur au po- sibilitatea sa creadad ca nu sint doar niste biete fiinte izolate, ratacite in vastul ansamblu al mediului incon- jurdtor. SG ne ferim totusi de a confunda simbolul cu i- luzoriul sau sa lasdm s@ se infeleaga cG, pledind in fa- voarea lui, pledGm pentru irealitate. Prezentindu-se sub 0 forma inexacta din punct de vedere stiintific, u- neori am zice chiar naiva, simbolul exprima o realitate care satisface numeroase exigente ivite din dorinta de a cunoaste, de a iubi, de a duce o viata tihnita. Reali- tatea pe care o exprima nu se identifica cu cea infa- tisata de trasdturile exterioare ale imaginii. (fap, stea sau bob de griu) ; aceasta realitate, imposibil de defi- nit, este totusi adinc simtita ca realitate, intocmai ca o energie fizica sau psihica, care fecundeaza, inalta si hraneste. Prin aceste intuifii insul jsi dG seama ca face parte dintr-un ansamblu inspdimintator si linistitor tot- odata, datorita caruia invata sa trdiascd. A te impo- 44 trivi simbolurilor nu 7nseamna altceva decit a te am- puta de o parte din tine, de a saraci Tntreaga natura creata si de a refuza, in numele tealismului, cea mai autentica invitatie, si anume cea de a participa la o viata integrala. Tntr-o lume lipsita de simboluri, ne-am sufoca ; disparitia simbolurilor ar Provoca imediat moar- tea spirituala a omului. Imaginea nu capata insé valoare de simbol de- cit in cazul cind cel care o contemplda este dispus sa faca un transfer imaginar, simplu tn realitate, complex cind este supus analizei, si acest transfer plaseaza su- biectul TnGuntrul simbolului, dup4 cum $i simbolul va fi stramutat Tn@untrul omului, ambii membri ai cuplului beneficiind, ca tntr-o simbioza, de forta dinamica a celuilalt. Aceasté identificare sau participare simbolica desfiinteaza frontierele ridicate de aparente, Tmbiin- du-te sq participi la o viaté comuna. Fara indoiala ca despre acest lucru ne vorbeste Rainer Maria Rilke cind spune ca viata unui arbore aflat in preajma noastra depinde de noi, cdci arborele se va putea jmplini doar sorbind din ceea ce noi ne-am lipsit pentru a-i da. E usor de imaginat amploarea rolului jucat’ de viata imaginativa. $a subliniem totusi cd riscam sa pier- dem deopotriva sensul simbolurilor si al tealitdtilor pe care le implica imaginea daca nu am tine seama de unele deosebiri, precum si de riscurlle si pericolele pro- duse de identificari abuzive. Daca putem beneficia de pe urma identificGrii, nu e mai putin adevérat ca ar fi imprudent s@ ne avintaém pe aceastG cale fara a pds- tra ‘o oarecare distanta. Identificarea poate fara tndoiala 34 faciliteze, mai ales in copilérie, dobtndirea calitdtilor eroului Tn- drdgit. Totusi, Tn cazul tn care aceasta perioadd se prelungeste, identificarea poate genera un anumit gen de infantilism si intirzia, ca atare, formarea unei Personalitati autonome. Identificarea cu persoanele biblice, scrie un eminent slujitor al Bisericii, este una din 45 cGile majore care duc la aflarea comportamentulul omului fata de Dumnezeu. Din pacate, s-ar putea tn- timpla s& fie luat drept model Cain. Evident, in acest caz, nu poate fi vorba decit deo alegere insolita si regretabild. Faptul cel mai grav TI constituie insa eroa- rea produsG de acea metoda conform careia putem purcede la identificare, fara a tua in prealabil unele precaufii si conferindu-i rolul de principiu pedagogic, punind astfel structura omogeneizanta a identificarii la baza educatiei. Simbolurile au desigur un rol hotaritor in formarea copilului si a adultului, nu numai fiindca reprezinta o expresie spontana si o comunicare adec- vata, ci si fiindcd sint un mijloc de dezvoltare a imagi- nafiei creatoare si a simfului invizibilului, cu conditia sa ramind@ un factor de integrare si sa nu ducG la dedu- ersonalitaftii. or ae printr-o ruptura a unitaftii, simbolul poate atrofia sentimentul realitdtii, nu este mai pufin adeva- rat ca el este unul din cei mai de seama factori ai in- sertiei Tn realitate, datorita functiei sale socializante. El pune individul in legGturG cu mediul social. Fiecare grup, fiecare epoca 7si are simbolurile sale } faptul de a vibra in fata unor simboluri arata ca faci parte dintr- un anumit grup, intro anumita epoca. oO epoca fora simboluri este o epoca defuncta ; 0 societate lipsita de simboluri inseamna o societate lipsita de viata 10 civili- zatie care si-a pierdut simbolurile a intrat in agonie ; nu-si va mai avea locul decit in istorie. ee ! S-a spus cG@ simbolul este un limbaj universal. Sim- bolul este de fapt mai mult decit atit si totodata mai putin. El este intr-adevar universal, fiind virtual acre- sibil oricGrei fiinte omenesti, intrucit mesajul nu este transmis prin mijlocirea vreunei limbi vorbite sau scrise : mesajul emanda din intregul psihism uman. Daca admi- tem c@ existG un tezaur comun al inconstientului colec- tiv capabil sa emita si sa primeasca mesaje, nu trebuie s@ uitam ca acest tezaur se diversifica sise imbogafes- te prin contributiile etniilor si indivizilor care fac parte 46 din ele. Acelasi simbo! - cerbul sau ursul, de pild@ -va apGrea in alte culori in functie de popoare, indivizi, epocile istorice sau chiar de climatul unei anumite pe- tioade. Socotim deci cG trebuie sG4 procedam cu ba- gare de seama si sG nu ne aventuram in interpretari lipsite de temei ca sG putem ajunge la intelegerea in profunzime a celuilalt. Asadar, simbolul ne duce mai departe de tezaurul universal al cunostintelor, caci el nu reprezintG doar o simplG comunicare, ci $i punctul de convergen{a al afectivitatii ; datorita simbolului, li- bidourile - luam acest termen in sensul lui energetic - sint incluse in procesul comunicarii. lata de ce simbo- lul este instrumentul cel mai eficient pentru a realiza Intelegerea intre persoane, intre grupuri, intre nati- uni, potentind-o la maximum si adincindu-i dimensi- unile. Acordul asupra unui simbol reprezinta un pas inainte pe calea socializarii. Fiind universal, simbolul are capacitatea de a ne introduce simultan atit in inima individului, cit si in cea a grupului social. Cine a ajuns s@ infeleaga in profunzime simbolurile folosite de © persoand, sau de un popor, cunoaste cu adevarat persoana sau poporul respectiv. 7. Sociologia si analiza deosebesce pe bund drep- tate simbolurile vii de cele moarte. Ultimele nu mai au ecou in constiinta individuala sau colectiva, aparti- nind doar istoriei, literaturii sau filosofiei. Aceleasi ima- gini vor fi vii sau moarte in functie de aptitudinile subiec- tului, de unele ludri de pozitie majore si de evolutia sociald. Imaginile stnt vii dacd ele declanseaza in toa- ta fiinta spectatorului o rezonanta puternica ; moarte daca ele nu mai sint in ochii lui decit un obiect exte- rior, limitat la semnificatiile sale obiective. Pentru un hindus pdtruns de gindirea vedicd, o vaca reprezinta un interes de ordin spiritual, nebanuit de un crescator de vite din Normandia. Vitalitatea simbolurilor depinde atit de atitudinea luatG de constiinta, cit si de datele furnizate de inconstient, presupunind ca atare o anu- mitG participare la mister, precum si o anumitG con- AT substantialitate cu invizibilul, Reactivarea si intensifica- rea simbolurilor transforma spectatorul in actor. Daca acest proces nu are loc, simbolurile nu mai sint decit cuvinte dezafectate, al cdror sens a disparut, cum dis- pare sensul unei biserici in care nimeni nu se mai roa- gd, dupa cum spune Louis Aragon.Pentru a ramine viu, simbolul trebuie s@ rdsune. Transferat pe plan psiholo- gic, fenomenul poate fi comparat cu cel numit in di- namica fizic& fenomen vibratoriu. Un obiect oarecare, de pildG un pod suspendat, vibreaz@ cu o frecventa care Ti este proprie, variind in functie de anumite influ- ente, de exemplu vintul, exercitate asupra lui. Daca una din aceste influente intra in rezonanfad cu: frec- venta corpului respectiv si dac@ ritmurile se combina, se produce un fenomen de amplificare a vibratiilor, de accelerare a oscilatiilor, fiind insG posibil si ca am- plificarea sG@ dea nastere unui virtej care poate duce la anularea procesului vibratoriu. Functia de rezonanta a unui simbol este cu atit mai activa cu cit simbolul se acordG mai bine cu starea spirituala a unei persoane, a unei societati, a unei epoci sau a unei anumite situa- tii, validind ipoteza ca simbolul este strins legat de psi- hologia colectiva si ca existenta lui nu depinde de o activitate pur individuala. Aceasta observatie este va- labila nu numai cu privire la continutul de imagini al simbolului, ci si la interpretarea lui, intrucit simbolul se scaldG Ttntr-un mediu social, chiar daca s-a ivit dintr-o constiinta individuald, Puterea lui evocatoare si libera- toare va varia in functie de efectul de rezonanfa re- zultat din raportul social-individual. 8. Acest raport nu-si va gdsi echilibrul decit in cadrul unei sinteze capabile sG armonizeze exigente care difera de la individ la individ si de la 0 comuni- tate la alta: Una din funcfiile simbolului este tocmai aceea de a acorda si de a armoniza contrariile, nu- mita de C.G. Jung functie transcendenta (functie din cele mai complexe si nicidecum elementarda, termenul “transcendent” fiind luat in sensul de trecere de la o 48 atitudine la alta), Aceasta proprietate a simbolurilor de a stabili legGturi intre forte antagoniste duce la depa- sirea opozitiilor, deschizind, in consecintd, calea spre Progresul constiintei. Unele din cele mai subtile pagini din opera lui Jung sint conscrate modului in care, da- torita acestei functii transcendente, se dezleaga pen- tru a se putea desfdsura in voie forte vitale antago- niste, dar nu incompatibile, cGci ele se pot uni in ca- drul unui proces de dezvoltare integrat si simultan (JUNT, 496-498). 9. Reiese cG simbolul se Tnscrie in intreaga mis- care evolutiva a omului, nefiind doar un mijloc de a-i TmbogGti cunostintele sau de a-i stirni un interes de or- din estetic. Simbolul are functia de transformator al e- nergiei psihice, extragind dintr-un generator, cam tul- bure si capricios, ce e drept, energia necesarG omului pentru a-si struni viata psihicG. Energia inconstienta, scrie G, Adler (ADL, 55), inasimilabild sub forma de simp- tome néurotice, se transforma fntr-o energie care va putea fi integrata in comportamentul constient, dato- rita simbolului, provenit fie dintr-un vis, fie din oricare alta manifestare a inconstientulul, Eul trebule sa asimi- leze energia inconstienta eliberatd de un vis (sau de un simbol), procesul de integrare neputind avea loc de- cit daca eul este pregatit 7n prealabil, Simbolul expri- ma@ nu numai zonele profunde, cGrora le confera for- ma si chip ; tot el este cel care stimuleazd, datorita in- carcaturii afective a imaginilor, dezvoltarea unor pro- cese psihice. Intocmai ca atanorul alchimistilor, el poate declansa anumite energii capabile s& trans- forme plumbul jn aur si bezna 7n lumina. 5. De la clasificari la explozie S-au facut mai multe tentative in vederea clasi- ficarii sistematice a simbolurilor si spunind aceasta ne referim atit la ipotezele de lucru provizorii necesitate de pregatirea unui studiu stiintific, cit si la incununa- rea rezultatelor obtinute de cercetatori. Desi clasifica- 49 rile respective au meritul de a schita cadrul care Tnles- neste prezentarea, sintem nevoifi sa spunem ca@ nici u- na din ele nu ni se pare pe deplin satisfacatoare. Vom cita, pe scurt, citeva incercari. A.H. Krappe, in lucrarea Geneza miturilor, deose- beste simbolurile ceresti (cer, soare, lund, stele efc.) de cele terestre (vulcani, ape, caverne etc.), Mircea Elia- de, tn clasicul sau Tratat de Istorie a religiilor, nu se dis- tanteazG de clasificarea amintita cind analizeazG sim- bolurile uraniene (fiinte ceresti, zei ai furtunii, culte so- lare, misticG lunard, epifanii acvatice...) si simbolurile ctoniene (pietre, pamint, femeie, fecunditate...), cda- rora lise aldturd, intr-un mare elan de solidaritate cos- mobiologica, simbolurile spatiu si timp, precum si dina- mica vesnicei intoarceri. Gaston Bachelard distribuie simbolurile in jurul celor patru elemente traditionale : pamintul, focul, apa si aerul pe care le considera hor- monii imaginatiei ; fiecare din aceste elemente fiind de altfel comentat tinindu-se seama de Tntreaga sa poli- valenta poetica, G. Dumeézil regrupeaza simbolurile in jurul celor trei functii principale descoperite de el Tn structura so- cietdtilor indo-europene, care au generat cele trei or- dine (sau caste) : a preofilor, a razboinicilor si a produ- cGtorilor. Piganiol deosebeste pdstorii, sau nomazii, de agricultorii legati de pamint, fiecare din aceste cate- gorii avind propriile lor simboluri, precum si un anumit fel de a le inlanfui. Pryzulski pune la baza clasificarii intocmite de el o anumitd concepfie despre evolutia ascendenta a consiiintei : simbolurile, in studiul lui Pryzulski, sint grupate la inceput tn jurul cultului Marii Zeite a fecunditatii, pentru ca mai apoi sG se regrupe- ze Tn jurul barbatului, Tatdlui si Durnnezeu, In psihanaliza freudiand, placerea constituie axa Tn jurul cdreia se articuleazG simbolurile, focalizindu-se succesiv la nivelul oral, anal sau sexual al sus-numitei axe, sub presiunea predominanta a unui libido cenzu- rat si refulat. Adler inlocuieste principiul freudian cu 50 puterea care genereazG, printr-un fenomen de supra- compensare, sentimente de inferioritate care dau la rindul lor nastere unei eflorescente de simboluri. In o- pera lui C.G. Jung putem discerne mai multe principii de clasificare : de exemplu, mecanismele introvertirii si extravertirii ar putea corespunde unor diferite categorii de simboluri, dupa cum functiile psihologice funda- mentale pot fi dependente de tipul extravertit sau in- trovertit ; procesul de individuatie cu simbolurile ar ca- racteriza fiecare etapa evolutiva sau orice accident ivit pe parcurs. La drept vorbind, TntilInim foarte ade- _ sea aceleasi simboluri, marcate TnsG de un semn diferit si cufundate in alt context, fiecare din ele sugerind ca atare interpretari diferite. in orice caz, se poate spune ca marele analist elvetian nu s-a lansat in clasificarea metodica a simbolurilor. Orice incercare in acest sens, incepind cu vasta sa opera literard, s-ar fi izbit de un obstacol fundamental, si anume de spiritul in care a fost intreprinsa cercetarea lui Jung, profund ostil ori- carei sistematizari. Celor mai multe din clasificarile facute pina a- cum li s-ar putea imputa, pe buna dreptate, asa cum face Gilbert Durand (DURS, 24-33), o tendinta poziti- vista si rationalizatoare in virtutea cGreia simbolurile sint tratate ca semnele, fabulatiile, fragmentele de explicatii sociale sau religioase ce pot fi cunoscute, netinindu-se seama nici de profundele lor radacini subiective si nici de complexitatea lor in perpetua miscare, clasificarea, ca metodG, dovedind deci o secreta ftngustime metafizicd, Pe de alta parte, cla- sificdrilor facute de psihanalisti li se reproseaza atit imperialismul unitar, cit si simplificarea dusa la extrem a motivatiilor : simbolurile sint prea usor clasificate de Freud conform schemei bisexualitatii si de Adler con- form schemei agresivifatii,.. Cu alte cuvinte, imagina- fla, ?n conceptia psihanalistilor, este rezultatul unui conflict intre diferite pulsiuni si refularea impusa de societate (o incercare rusinoasd de a insela cenzura), 51 in vreme ce imaginatia se iveste, tisnind uneori chiar dintr-un acord al dorintelor cu obiecte din mediul so- cial sau natural. Departe de a fi un produs al refuldrii, imaginatia si are originea intr-o defulare (DURS, 30). Gilbert Durand, in clasificarea sa, preia principiile propuse de antropologia structurala, declarind ca utilizeaza 9 metoda intru totul pragmatica si relativista, bazatd pe convergentG, pentru a repera vastele con- stelatli de imagini, ce reprezinta o anumita constanta, pdarind structurate de catre un anumit izomorfism al simbolurilor convergente (DURS, 33). Durand descope- 1@. un manunchi de cenvergente intre teflexologie (sti- inta reflexelor : gesturile dominante), tehnologie (stiin- ta utilajului cerut cu necesitate de mediu, ca prelun- gire a gesturilor dominante) si sociologie (stiinta func- tillor sociale). Simbolurile apar drept scheme-motoare care tind sa integreze si sa armonizeze pulsiunile si re- flexele subiectului cu imperativele si incitarile produse de un anumit mediu. Cele trei dominante (reflexologie) sint pozitia, nutritia, copulatia ; gesturile care cores- pund acestor reflexe dominante au nevoie de supor- turi materiale si de unelte (tehnologie), urmate fiind de functiile sociale ale preotulul, ale producGtorului de bunuri materiale sau spirituale, ale razboinicului sau ale reprezentantilor puterli legislative, executive sau jude- cdtoresti. Asadar, simbolurile cele mai disparate in a- parenta pot fi regrupate in trei mari ansambluri, care nu sint de altminteri despartite prin perefi etansi, fiind caracterizate de interpretarile biopsihologice, tehno- logice sau sociologice, drept mai mult sau mai putin predominante, in functie de simboluri si nivelurile la care au fost luate in considerare. Gilbert Durand, din motive nu prea convingatoare, care vadesc influenfa tenace exercitata de bipartitia uraniana si htoniana facuta de Mircea Eliade, precum si cea “luminoasa’ sau “tenebroasa" a psihanalistilor, nu aplicad in mod tiguros aceste principii. Ca atare, G. Durand distinge 52 douG categorii de simboluri - regimul diurn in care sint incluse simbolurile cu dominanta posturald, teh- nologia armelor, sociologia suveranului mag si rdzboi- nic, ritualurile de elevatie $i de purificare etc. si regi- mul nocturn - in care sint cuprinse dominantele di- gestive si unitive sau ciclice, primul subsumind tehnici- le receptacolului $i ale habitatului, valorile alimentare si digestive, sociologia matriarhald si nutritiva, cel de-al doilea gruptnd tehnicile ciclulul, ale calendarulul agri- col, precum si cele ale industriei textile ; simbolurile na- turale sau artificiale ale intoarcerii, miturile si dramele astrobiologice (DURS, 50). Pdrerea noastraé este ca ori- ce simbol, indiferent de dominanta sa, are un dublu aspect, diurn si nocturn. Monstrul, de exemplu, este un simbol nocturn, intrucit el inghite si devoreaza ; devi- ne insG@ diurn in cazul in care, scuiptnd ce a inghitit. da la ivealé o noua fiinta ; monstrul este de altfel paz- nicul templelor si grddinilor sacre, fiind totodata ob- stacol si valoare, bezna si lumina, nocturn si diurn. G. Durand pune de altfel foarte bine in evidenta aceas- t@ bipolaritate a simbolurilor. Regretam cd savantele si subtilele sale cercetari nu sint intocmite conform unei clasificari mai adecvate criteriilor propuse. Remarca noastra ar putea fi invocata drept o dovada ca simbo- lul este atit de complex incit depdseste cadrul orica- rei sistematizari. Alti cercetatori vorbesc de simboluri cosmologice, metafizice, etice, religioase, eroice, tehnologice, psi- hologice ; in cadrul ultimei categorii, fiecare simbol ar corespunde unui anumit tip uman, avind un dublu as- pect - pozitiv si negativ. Aceste diverse aspecte se re- gdsesc simultan 7n majoritatea simbolurilor cu structura formata din straturi suprapuse, cum ar spune C. Lévi- Strauss, si a cGror functie este tocmai cea de a lega mai multe planuri, neputind servi drept criterii pentru o clasificare, intrucit indica doar niveluri de interpretare posibild. 53 In cadrul studiilor sale mitologice, C. Lévi-Strauss refuza in mod deliberat sa-si limiteze demersul, ?nca- drindu-! intr-o clasificare, Indiferent de punctul de ple- care, cercetarea se desfdsoard ca o nebuloasa, fara sG poata aduna pentru multé vreme si sistematic suma totala a elementelor de unde isi extrage orbeste pro- pria ei substantd, nadddjduind totusi cd realul fi va servi drept cdlauzd, pentru a o duce pe un drum mai drept si mal sigur decit cel pe care-si |-ar fi putut imagina (LEVC, 10). Aceasta rezerva de ordin metodologic a fost una din cele din care ne-am inspirat in elaborarea acestui dictionar, in cadrul caruia nu ne-am tngdduit nici o clasificare sistematicG, Gérard de Champeaux si Sébastien Sterchx, autorii lucrarii Lumea Simbolurilor, axata mai ales pe simbolistica romand, au grupat an- samblul simbolurilor in jurul a ceea ce autorii numesc figuri simple sau simbolurile fundamentale ale. psihis- mului uman. Aceste figuri sint : centrul, cercul, crucea si pGtratul. Nu este bineinteles vorba de a deduce toate simbolurile din aceste figuri, nici de a le reduce pe toate la aceste forme. O asemenea incercare ar da dovadG de o totala neintelegere a gindirii simbo- lice. Astfel, simbolul templului, desi edificiul sacru are jin majoritatea cazurilor o forma pdtrata sau dreptun- ghiulara, se Tnscrie fn simbolismul centrului, Tntrucit templul are efectiv rolul unui centru sacru. Tot astfel arborele va fi Tnglobat Tn simbolismul crucii, in ciuda faptului c@ unii copaci stufosi evocG mai curind ima- ginea cupolei sau a cercului. Dupad cum se poate ve- dea, aceastd clasificare supla presupune o interpreta- re care se indeparteazd uneori de aparente pentru a se orienta spre adevaruri profunde. Paul Diel, studiind Simbolismul in mitologia grea- eG, repartizeaza miturile si, respectiv, temele lor con- form articulafiilor unei dialectici inspirate de o concep- tie bio-etico-psihologica a simbolismulul. Autorul consi- dera cG viata, ca forta de evolufie, este cdlauzita de psihismul uman si cd imaginafia afectiva se aflad in 54 centrul acestui psihism, Legea fundamentalé a vietii consté din functionarea sGndatoasa a psihismului ; cu alte cuvinte, in stapinirea de sine si a lumii. Luptele narate de mituri ilustreaza aventurile fiecdrei fiinte o- menesti, aratind posibilitati permanente, precum si perioade de avint spiritual, alternind cu prdbusiri. E- roul mitologic apare ca o proiectare simbolica a fiintei noastre, partiala sau totala, asa cum este ea intr-o a- numita etapa a existentei. Dar viata evolueaza, crede Paul Diel, mergind spre spiritualizare, sub o presiune lenta, dar, luaté in ansamblu, irezistibila. intocmai ca un influx vectorial, spiritul indeplineste o functie de su- praconstiinta, intelectul fiind functia constient@ care Ti permite omului s@ se adapteze, de-a lungul cdii sale e- volutive, necesitatilor stringente, fara a uita scopurile vietii. Depdsirea constientului pentru a ajunge la supra- constient reprezinta o cale plina de obstacole ridicate mai ales de imaginatia exaltata. Acest tip de imagina- tie are un rol parazitar, capabil sa stinjeneasca efortul evolutiv si sa provoace o regresiune spre preconstient sau inconstient. AceastG disfunctionare a psihismului, atras atit de farmecul supraconstientului, cit si de ghiuleaua inconstientului, apare cu intregul sdu alai de obiceiuri ilogice, de imagini obsesive, de atitudini contradictorii pentru a alimenta subconstientul. Mitul dezvdluie, datorita imaginilor si situatiilor simbolice, nu numai vestigiile unui trecut poetizat, ci si aspectul unui prezent in cadrul caruia o situatie conflictual trebuie depasitd, precum si proiectele pentru un viitor ce tre- buie implinit. Din aceasta perspectiva, simbolurile fun- damentale se referG la cele trei instante care se supra- pun in psihicul omenesc inconstientului animal ; imagi- natia exaltanta si refulanta (subconstient), intelectul (constient) si spiritul (supraconstient) (DIES, 36). Autorul claseaza simbolurile in patru categorii : cele datorate exaltGrii imaginative (Icar, Tantal, Ixion, Perseu etc.), cele produse de o disfunctie (discordiile initiale : feo- gonia, gigantomahia etc.), cele ivite datorita banall- 55 zarii socotita drept prima rezultanta a disfunctiei : ba- nalizarea manifestindu-se sub frei aspecte : conven- tionalG (Midas, Eros, Psyche), dionisiaca (Orfeu), tita- nicG (Oedip) ; precum si simbolurile care se refera la depdsirea conflictulul sau la lupta dusG Tmpotriva ba- nalizarii (Tezeu, Heracles, Prometeu etc.). Pe baza a- cestei interpretari generale, simboluri ca: picior, vultur, tunica, sdgeata, fluviu, isi afla locul cuvenit in cadrul acestei clasificGri, care are meritul de a fi profunda si coerentd. Trebuie sG spunem insad cG metoda propusa de Paul Diel, de o indubitabilé valoare, se inspira prea mult uneori dintr-un sistem de interpretare centrat ex- clusiv pe etica, nepunind, ca atare, jn relief alte di- mensiuni ale simbolului, cum ar fi, de exemplu, cele cosmologice si religioase, Nu-i putem imputa autorului aceste omisiuni din moment de ne avertizeazG ca nu si-a propus decit sq ftraducd simbolismul mitic fn limbaj psihologic. Vom spune, in concluzie, ca daca in lucra- rea citata nu se afla inca principiile unei clasificGri ge- nerale, putem gdsi o metoda de interpretare valabila la un anumit nivel al cercetarii. André Virel tn Istoria imaginil noastre a avut inge- nioasa idee de a lua drept sistem de referinta cele trei faze care apar Tn cursul dezvoltarii notiunilor de timp si spatiu atit in evolutia biologica, cit si Tn istoria umani- tatii, ba chiar si a individului. Prima faza, numitG de au- tor cosmogonicaG, prezinta anumite caracteristici care pot fi centrate pe grupul continuu-lui : undd, ciclu, al- ternanta; este faza uraniana a dezlantuirii vitale, anar- hice si confuze. In cea de-a doua faza, schizogenica, individualul se desparte de magma : nu e incd vorba de diferentiere, ci de dualifate, de separare luatd fn sensul de opozifie fata de mediul inconjurdtor ; aceas- tG faza este caracterizata prin discontinuitate : delimi- tare, fixare, acumulare, simetrie, timp cadentat, regle- mentare etc. ; este faza saturniand de oprire, de pau- 24, de stabilizare. Cea de-a treia, aflata sub semnul lui Zeus (Jupiter), este cea a reludrii expansiunii, dar Tn- 56 tr-un ritm continuu si ordonat. /n primele timpuri, flinta o- meneasca nu se deosebea de lumea din jur ; acum nu mai poate fi confundatd, Continuitatea de diferentiere se opune continuitafii de nediferenfiere din faza origi- nara, In cursul acestei ultime faze, pe care o vom numi autogenica, fiinfa se naste pe sine, exista prin ea in- sasi, asemenea unei lumi autonome. Dualitatea schizo- genica cedeaza locul relatiei dinamice dintre om si lu- me. Mituri, simboluri, structuri. Osiris - Seth - Isis ; Uranus - Saturn - Jupiter ; arbore - nod - topor ; caverna - sar- pe - sdgeata etc. jsi afla cu toatele locul in aceasta concepftie de ansambiu in care evolutia este pusad in evidenta. Simbologia geneticG explica un mare nu- mar de fapte irationale, oferind si o metodd de ana- liza, cu totul noua, capabild sd instaureze o anumita ordine intre elementele disparate mostenite din lumi arhaice si eterogene, deschizind calea unor interpre- tari terapeutice. Subliniem cd, desi un mare numar de simboluri pot fi grupate intr-una din cele trei faze men- tionate mai sus, fazele respective nu pot fi utilizate ca principii de clasificare, intrucit fiecare simbol - si An- dré Virel pune foarte bine in lumina acest lucru - se in- scrie Tntr-un ansamblu care traverseazG cele trei faze. Unda, de exemplu, este reprezentata drept torentiala in faza cosmogenica, drept zagdzuita in faza autoge- nica, drept controlata in faza schizogenicG, tofi acesti termehi, si mai ales unda, fiind luati in sensul lor simbo- lic, Ca atare, avem din nou de-a face cu un principiu de analiza sinu cu o clasificare. Orice clasificare sistematica a simbolurilor se do- vedeste, cel putin pind in momentul de fafa, insuficien- ta, in afara de cazul in care este facutd jntr-un scop practic, si anume cel de a jnlesni infelegerea unei expuneri. Polivalenta simbolurilor este desigur pie- dica cea mai de seamG aflata in calea clasificarii. |a- ta de ce am socotit ca, in etapa actuala a cercetarii, cel mai nimerit mijloc de a evita obstacolele sau de a 87 le depdsi este cel de a acorda prioritate intocmirii u- nui repertoriu al simbolurilor si al tipurilor de interpreta- re care sd fie suficient de reprezentativ si, Tn acelasi timp, usor de consultat. In acest cadru, pot si stint bi- nevenite adaugiri si sugestii noi, caci inca o data, nu e vorba decit despre un cadru si nicidecum de o no- menciatura exhaustiva. Ar fi inca multe de spus... $i noi am fost nevoifi s@ renuntam la numeroase materiale pentru a le refine doar pe cele care ni s-au parut su ficient de fipice, intrucit au fost preluate din diferite arii culturale si din diferite sisteme de interpretare. 6, Logica imaginarulul si cea a ratiunii Desi pare sa se sustraga oricarei incercari de cla- sificare, domeniul imaginarului nu este cel al anarhiei sau al dezordinii, caci pina si cele mai spontane cre- atii se supun anumitor legi interioare. Chiar daca a- ceste legi nu duc pe planul irafionalului, tatiunea ne imboldeste sa cautam sé le infelegem. Un simbol nu constituie un argument, dar el se inscrie intr-o anumi- t@ logica. Dupa parerea lui Piaget, exista efectiv o co- erentd functionala a gindirii simbolice. Jeful luxuriant al imaginilor, scrie Gilbert Durand, chiar in cazurile cele mai derutante, se desfdsoard dupG o anumita lege a simbolurilor, fie ea si anemiata (DURS, 21). Mircea Elia- de subliniaz@ ca logica simbolurilor este confirmaté nu numai de simbolismul magico-religios, ci side simbolis- mul manifestat de activitatea subconstienta si trans- cendentd a omului (ELIT, 377-378). Aceasta logicad decurge din cele doud insusiri fundamentale ale simbolurilor, deosebindu-le de nds- cociri, si anume : constanta si relativitatea. Asa cum am mai semnalat, in istoria religiilor, a societafilor si a psihismului individual regdsim neincetat unele simbo- luri, trimitind la situafii, pulsiuni si ansambluri analoage care evolueazd conform aceluiasi proces, Se pare ca unéle creatii ale constientului, inconstientului si supra- constientului se dezvolta urmind directiile unor structuri 58 identice. In ciuda deosebirilor manifestate pe plan i- conografic sau literar, creatiile respective se inspira din aceleasi modele si pdstreaza structurile consacrate. Sa ne ferim deci de a imobiliza simbolurile in stereotipii definitive ; scleroza duce la moarte sigurG. Constanta simbolurilor este cea a unei relativitafi. Simbolul, asa cum am mai semnalat, este o rela- tie sau un ansamblu mobil de relatii intre mai multi termeni. Logica simbolurilor se bazeaza, in principiu, tocmai pe aceste relatii. De aici se ivesc dificultatile rezolvarli unei probleme atit de complexe, cdci baza acestor relatii trebuie cdutata in diverse direcfii, va- tind in functie de fiecare subiect, de fiecare grup si, in foarte multe cazuri, de fiecare faza a existentei a- cestora, Putem deci, raliindu-ne la teoria lui J. de la Rocheterie, sa luam in considerare obiectul sau ima- ginea care slujesc drept simbol, s&4 punem accentul mai mult pe simbolizat decit pe simbolizant si, ca a- tare, sa constatam ca fntr-un simbol al verticalitatii virful coboara spre bazG sau, dimpotriva, temelia se Tnalt@ spre piscuri. Putem insG sG ne tntrebam si in ce fel anume un simbol este perceput de un subiect fn stare de veghe, de cel caruia i-a aparut in vis sau de un cercetétor doritor sd-i afle sensul exact, dupa cum ne putem intreba cu ce este in general asociat un simbol, cum anume a reactionat (prin amplificare) o- menirea fata de acest simbol ; la ce nivel se situeaza hic ef nunc simbolul pentru cel care jl percepe (fizic, spiritual, psihic) ; s4 dorim sa aflam ce functie indepli- neste in psihismul celui care jl percepe Tn prezent sau intr-o etapa anfterioara ; ce rol joacG simboalul in cali- tate de martor si factor al evolutiei ete. Oricit de nu- merosi ar fi termenii implicati in relatia simbolica, tre- buie sG spunem ca ei contribuie cu tofii, fiecare in felul su, la dotarea simbolului cu valorile care 7i sint pro- prii. Desi, cind ne referim global la simboluri, sensul lor ne scapG adesea, simbolurile’ detin totusi o anumita re- alitate care joaca un rol activ in viata imaginarului, si 59 anume cel de a’ pune bazele unei logici originale, ire- ductibila la dialectica rationala. Prin simboluri ne vor- beste o lume, scrie C.G. Jung. Cu cit este mai arhaic si mai profund, cu atit simbolul se adreseaza mai mul- tor oameni, devenind mai universal. Dimpotriva, cu cit este mal abstract, mai diferenfiat sl mai singular, apro- piindu-se de natura marcata de particularitati si de fapte unice sdvirsite in mod constient, simbolul va fi din ce in ce mai lipsit de calitatea sa, prin esenta uni- versald, risctnd ca atare sa devinad doar o alegorie ce nu depdseste cadrul concepfiei constiente : ajuns in acest stadiu, simbolul va fi supus, la rindul lui, feluritelor interpretari rationaliste (JUNA, 67). Se cuvine deci sa captam proprietatile acestei logici aparte, situindu-ne la nivelul simbolului si nu la cel degradat al alegoriei. Minuirea simbolurilor, spune Mircea Eliade, se efec- tueaza conform unel logici simbolice (ELIT, 4)). Legdturile existente intre simboluri nu fac parte din domeniul logicii conceptuale, caci ele nu se inca- dreaza tn cuprinsul unui concept ce poate fi descifrat prin logicd. Simbolul nu apare la capGtul unei deductfii sau inductii si nici al vreunui alt procedeu rational de argumentare, Logica simbolurilor se bazeazG pe per- ceperea unei relatii intre doi termeni, sau doud serii, care scapa, asa cum s-a vazut, oricarei clasificGri_ sti- intifice. Daca folosim sintagma “logica simbolurilor", o facem numai pentru a afirma cd exista unele legGturi, atit intre simboluri, cit si in interiorul lor, si cG din a- ceste conexiuni rezulta lanturi de simboluri (taur - luna - noapte - fecunditate - sacrificiu - singe - sGminta - moarte - reinviere - ciclu etc.). $4 nu uitam ca aceste ansambluri depind de asocieri nicidecum anarhice, gratuite sau intimplatoare. Simbolurile comunicG unele cu altele conform unor legi si unei dialectici inca insu- ficlent cunoscute. lata de ce ni se pare ca sintem in- dreptatiti so afirmam cG simbolismul nu este logic... Pul- siune vitald, recunoastere instinctiva, experienta a subiec- tulul luat fn totalitatea lui, simbolul se iveste dintr-o 60 drama personald, datoritd joculul insesizabil si complex alcatult din nenumarate legdturi care prefigureaza tot- odatd viitorul celui care fl percepe si al universului cd- rula Ti apartine subiectul - lumea de unde omul extra- ge materia pentru a plamddi re-cunoasterea. Cdci, in ulfima instanta, a cunoaste inseamnda a te naste cu, $i accentul trebuie pus pe acest firav si misterios cuvint cu, deoarece jn el! se afld misterul simbolului... (CHAS, 25-26). ExclusG in acest caz este logica rationamentu- lui conceptualist, nu si cea care fine seama de o anu- mita ordine interioard, extra-rationald, ce poate fi tn- teleasG doar in cadrul unei perceptii globale. Roman- ticii germani vorbeau de 0 logica a simbolurilor, dove- dindu-se din acest punct de vedere mult mai de a- proape inrudifi cu suprarealistii ce aveau sG vind de- cit cu logicienii contemporani lor. Cind analizezi prea mult si prea indeaproape simbolul, cind te straduiesti sa-| Tncorporezi Tntr-un a- numit lant (trasnet, nori, ploaie, taur, fecunditate etc.) si mai ales cind vrei cu tot dinadinsul sd-! reduci la o unitate logica, risti sa-l vezi risipindu-se. Logica rationa- lizatoare este dusmanul de moarte al simbolului... Nu se va insista niciodata destul asupra faptului cd logica simbolului nu este rationald, ceea ce nu inseamna ca este gratuit sau cG nu asculfa de anumite comanda- mente pe care inteligenta este capabila sa le tntelea- ga. Simbolul nu poate fi insG perceput in intregime numai prin cunoastere. Pierre Emmanuel spune : Faptul de a analiza prin intermediul intelectului un simbol sea- ma6né cu desfolierea unei cepe pentru a cduta ceapa. Simbolul nu poate fi fnteles prin indepadrtarea progre- sivé a tot ce nu face parte din el ; el exista doar fn vir- tutea acelui insesizabil aflat la temelia lui. Cunoasterea simbolica este una, indivizibila, si nu poate fiinta decit prin intuirea acelui alt termen pe care 7! ascunde, din- du-] tofodata la iveald. Cuvintele lui Pierre Emmanuel sint confirmate de cele rostite de Henry Corbin (Cori, 13). Aceste semnale de alarma nu tind s@ nege logica 61 imanenté cind insufleteste toate ideologiile, ci s@ pu- na mai ales in lumina ireductibila lor originalitate. Chiar in cazul in care spiritul omenese pare sé actioneze fn deplina libertate, putindu-se deci Idsa in voila sponta- neitafii creatoare, spune C. Lévi-Strauss, nu afladm nici o dezordine $i nici o fantezie fn felul cum imaginile sint alese, asociate, fnidnfuite sau contrapuse (LEVC). Gindirea simbolicG da la iveala tendinta pe care © posedd in comun cu cea rationala. Desi metodele difera, ambele atesta, asa cum a remarcat Mircea Eli- ade (ELIT, 881), dorinta de a aboli multiplicitatea : a- ceasta dorinta imita, in felul ei, modul de a proceda al rafiunii deoarece si ea tinde Ia unificarea realului. A imagina nu inseamna a demonstra. Exista dife- rite dialectici. Criteriile simbolisticli vor fi deci constanta Tn cadrul relativitafii percepute Tn mod intuitiv si core- larea datelor cu nemarginirea, in vreme ce criteriile rationalismului vor fi masura evidenta si coerenta sti- infifica. Cele doud procese sint incompatibile Tn ca- drul aceleiasi cercetari, Tntrucit ratiunea se straduieste sQ elimine simbolul din cimpul sGu de actiune pentru a se putea desfGsura in univocitatea masurilor si definiti- ilor, pe Cind simbolistica pune ratiunea intre parante- ze pentru a da curs liber analogiilor si echivocurilor din lumea imaginarului. Aceste demersuri, pdstrindu-si de- sigur caracterele specifice, raspund fiecare in dome- niul lor unor exigente diferite. Progresul stiintelor, si Tn- deosebi cel al stiintelor umane, cere neapGrat coexis- tenta lor. Simbolurile pot prefigura fapte ce vor fi Tntr-o bund zi atestate de stiinta, ca de pildG pamintul, sfera printre sfere sau déruirea inimii : cum se poate intim- pla ca un fapt stiintific s4 devind, la rindul lui, simbol : Ciuperca de la Hirosima, de pildG. In momentul in ca- re un savant se hotardste sG-si consacre viata cerceta- rli, nu este exclus s@ ia aceasta decizie sub imboldul u- nor forte irafionale sau a unei conceptii despre lume in cadrul cGreia simbolul, cu incarcatura sa emotiva, de- tine un loc important. Uneori se intimpla@ ca cineva, 62 tocmai pentru a fi apt sa. se infrupte din roadele ofe- rite de lumea simbolurilor, s4 nu renunte la exigentele ratiunii, Eliminindu-se reciproc si metodic pentru a pu- tea inainta fiecare pe drumul ei, ratiunea $i intuitia fac mereu apel una la alta pentru a putea subzista, apa- tindu-se reciproc si imbogdGtindu-se fiecare din exce- sele, Ispitele $i explorarile celeilalte. Se va pune desigur intrebarea : in ce consta o- biectivitatea unui simbol, de vreme ce putem afirma ca@ interpretarea unui psihanalist din. zilele noastre nu poate, evident, coincide cu cea facuta de un nomad oriental, trditor inainte de era noastra ? La rindul nos- tru ne intrebGm.: Oare aceasta intrebare nu ridica o falsa problema ? Termenii in care este exprimata nu sint preluati din teoria conceptualista a cunoasterii ? Obiectivitatea in simbolistica nu inseamnaé o identitate de concepftie, nici o adecvare mai mult sau mai putin complex a inteligentei capabile sG cunoasca un o- biect insolit $i formnularea lui verbald ; este o atitudine si- milara, o participare imaginativa si emotiva la o ace- easi miscare, la o aceeasi structurd, la aceleasi sche- me, ale cGror formulari si immagini pot fi extrem de diferi- te Tn functie de indivizi, grupuri; epoci, N-am da oare dovada de naivitate referindu-ne ta interpretarea sim- bolicG a miturilor din Grecia, facutG de Paul Diel soco- tind ¢G@ grecii, - oamenii din popor si artistii - din vechi- me, impartGseau pGrerile contemporanului. nostru ? Gindirea simbolicad este cu mult mai bogataé, in anu- mite privinte, decit gindirea istorica, ultima fiind in principiu mult mai constientG, verificata de documente si exprimata prin semne bine definite. Cealalté se cu- funda in inconstient, se inaltG in supracenstient, spri- jinindu-se atit pe experienta personald, cit si pe tra- difie ; nu poate fi transmisa decit cu conditia ca re- ceptorul sd fie gata s-o primeasca in functie de capa- citdtile sale. $i totusi simbolul isi face aparitia, ca acei lei care se infrunta la portile cetdtii Micene sau cel in- junghiat de un rege sau preot, ramas totusi in picioare 63 in fata cetatii Persepolis. Cimitirul marin al lui Paul Va- léry si Simfonia Fraternitdfli universale, ori cine stie ce alt poem, ddinuiesc TmpreunG cu valorile lor potentia- le. De-a lungul timpului, datorita evolutiei culturale si spirituale, simbolul declanseazG rezonante neastepta- te, dezvGluie existenta unor semnificatii nebGnuite, pas- trindu-si totusi orientarea primordiald, fidelitatea fata de intuitia originara si o anumitG coerenta in ciuda in- terpretarilor care variaza in tirip. Schemele conduca- toare se desfdsoara in jurul aceleiasi axe. Faptul de a citi o mitologie multimilenarG prin prisma unui analist contemporan nu inseamna a trada trecutul si nici a-! lumina mai mult decit a fost, poate chiar dimpotriva, caci se intimpla sa citim cu ochi care nu mai vad lu- mina de atunci. Totusi, aceasta lectura noua si vie, ca- re se inteteste din insdsi flacGra simbolului, comunica simbolului ceva din propria ei viata, redindu-i intensita- tea si aducindu-| in actualitate. Naratiunea si imagi- nea sint aceleasi, dar ele vibreaza la alte niveluri ale constiintei si ale perceptiei, Tn medii mai mult sau mai putin receptive, asa incit nuantele simbolului variaza si ele in functie de termenii cuprinsi in relatia din care este constituit, Nu trebuie uitat cG aceste raporturi ra- min totusi izomorfe. O forta vectoriala in cadrul struc- turli de profunzime continuGd sG comande diferitele in- terpretari care progreseaza@ de-a lungul secolelor, gra- vitind Tn jurul aceleiasi axe simbolice. Eliminind deci orice tendinfa de sistematizare, a- cest dictionar nu tinde decit sG prezinte un ansamblu de simboluri sugestiv si evocator totodatd, destinat sa lG@rgeascG perspectivele spirituale, sa stimuleze imagi- natia, s@ incite la o interpretare personald, caci ne-am ferit s4 inchidem in cine stie ce cutii cu pereti etansi datele prezentate. FrunzGrindu-I, cititorul se va familia- tiza treptat cu gindirea simbolicG, devenind capabil sa descifreze el insusi unele enigme. Daca doreste sd a- profundeze o tema, se va putea referi la numeroasele 64 lucrari de specialitate aflate in bibliografie. Dorim sa spunem cG vom fi recunoscdatori tuturor celor care ne vor scrie pentru a ne comunica observatii critice sau informatii complementare. Fie ca aceasta carte sd de- vina@, asa cum dorea Nietzsche, un dialog, un apel, o evocare... La capGtul acestei introduceri se cade sd adu- cem omagiul nostru inifiatorilor, si anume poetilor No- valis, Hélderlin, Edgar Allan Poe, Baudelaire, Rimbaud, Nerval, Lautréamont, Mallarmé, Jarry, misticilor din Ori- ent si Occident, celor care au decriptat imaginile lumii aflate in Africa, in Asia sau tn cele douG Americi. Sim- bolurile 7i reunesc. SG ne amintim de André Breton, ca- te a denunfat cu vehemenfa, in secolul stiintelor exac- te sau naturale, mania de nelecuit care constd din fn- corporarea necunoscutulul in cunoscutul ce poate fi clasificat, manie ce leagana spiritul pentru a-| adormi. Sa ne amintim si de profesiunea de credinta a Mani- festului Suprarealist : Cred fntr-o viitoare ingemdnare a acestor stari, In aparenta contradictorii : visul si rea- litatea, in fuziunea lor, intr-o realitate absoluta, cea, daca se poate spune asa, a suprarealitafii. Vom termina reamintind cuvintele rostite de Marthe Arnould : SG pornim deci la drum, cautind dincolo de a- parenfe adevarul, bucuria, semnificatia tainica si sacra a toate cite se afld pe acest pGmint vrdjit si Tnspdiminta- tor... S& pornim deci pe calea devenitri... JEAN CHEVALIER In romGneste de IRINA ELIADE ABANOS Abanosul se caracterizeazd prin culoarea sa neagra. Cloca- nele masonice sint citeodaté vopsite in negru pentru a semé- na cu abanosul: duritatea lem- nului nu pare suficient@ pentru a justifica simbolic aceasté prac- ticd. Se credea altédaté ca aba- nosul alungé frica, de aceea se faceau din el leagdne (BOUM. 14), Pluton, zeul infernului, statea pe un tron din abanos. Simbolis- tica abanosului ar putea fi, ca si cea a negrului, fegata de ceaa Infernului sia trecerii prin tene- bre. ABIS, ADINC, HAU Abis, in greacd si tn latina, desemneazé ceea ce nu are capat, lumea adincului sau a inaltulul fara sfirsit. In textele apocrife, abisul desemneaza, global, starile informale ale exis- tentel, atit haosul intunecimilor originare, cit si tenebrele infer- nale ale sfirsitulul. Pe plan psi- hologic, corespunde’ atit inde- termindril copilériei, cit si nedi- ferentierii finale, a descompu- neril persoanei. Poate sd indice InsG@ si integrarea suprema in cadrul unirii mistice. Verticala nu se mal mulfumeste sG coboare. cise si Tnalfa: aldturi de abisul adinculuil, apare acum un abis al Tnaltului; un abis de bucurie si luming, aldturi de un abis de ne- norocire si beznd. Sensu! Indltarii o apdrut dup cel al coboriril. In tradifia sumeriand, lacasul stépinutui lumii pluteste deasu- pra adincului: Domnul abisulul, stépinul, Enki, Enki, cel ce hotaraste desti- nele... $l-a statornicit pe vecie un templu deasupra adincului. ..O, templu ce inchizi tn tine abisul (SOUN, 97). La akkadieni, zeita Tiamat a- dund& monstri la gura abisului: Haul mum a toate cite sfnt A faurit arme fard potriva: A zamislit serpi hidosi, Cu dinfi ascufiti si faici ne- miloase (SOUN, 136). $i in Biblie abisul va fi uneori conceput ca un monstru, levia- fanul, In Psaimul 103, insd, abisu! este Comparat cu un vesmint ce imbracad pamintul. in timp ce Dumnezeu este imbracat cu Ju- mina ca si cu o haind, Abisul apare in toate cosmo- goniile ca origine si punct final 66/ ABLUTIUNE al evolufiel universale si, aseme- nea monstrilor mitologici, inghi- te flintele, ca s& te scuipe apoi transformate. Adincurile abisale evocd ta- rimul mortilor sl, deci, cultul Ma- rii Mume htoniene. C.G. Jung se sprijina, farS indolald, pe acest stravechi fond cultural atunci cind coreleazé simbolismul abi- sului cu arhetipul matern, cu |- maginea mamei jubitoare sl In- fricosatoare. in vise, abisul fas- cinant sau inspdimintétor va e- voca imensitatea si forta incon- stientului, infdtisindu-se ca o in- vitatie la explorarea adincurilor sufletulul, spre a-i elibera fanto- mele, spre a-l descdtusa. ABLUTIUNE In tliada (I, 447), spdlarea miinilor este un gest de purifi- care rituala. Ca in toate religi- ile, la astfel de ablufiuni se re- curge inaintea sacrificiilor. Ablu- jiunile rituale stint un simbol al purificdrii prin apd. Etimologic: ele te curdta de noroiul cu care esti acoperit. in Evanghelie, Pilat se spala pe mftini ca sd arate tuturor ca s-a curdfit - asa crede el - de orice vinovatie si raspundere tn luarea unei hotdriri juridice in- doleinice, cu consecinte peri- culoase, gest ce simbolizeaza un refuz al responsabilitafil, dar nu il legitimeaza. inca din imnurile homerice isi facuse loc ideea cé ablutiunea nu este suficienta pentru: spdla- rea constiintei de greselile mo- rale; puritatea sufletului este cu fotul altceva decit curdtenia pielil; aceasta din urmG nu este decit un simbol al celeilaite: ce- lui ru, fntreg Oceanul nu i-ar putea sterge murdGria sufletului. Se mentioneazé adesea, in textele irlandeze, un rege sau un suveron care se duce sa-si spele dimineata miinile la o fintina sau la un izvor. Aceste ablutiun! sint legate de exercitarea func- flei de suveran, si depind, poa- te. de simbolismu! general al iz- vorulul (CELT, 15, 328). Prin ablufiuni, omul asimi- leazd virtutile izvorulul: celul ca- re se uddé cu apGi se transmit di- versele el proprietdti; apa puri- fica, stimuleaza, vindeca si fe- cundeaza. Ablufiunea este un mijloc de a-ti insusi forfa neva- zuté a apelor. ABRACADABRA Acest cuvint-formuld a fost u- tilizat de-a lungul intregului ev mediu. Era de-ajuns s@ porti in jurul gitulul o filacterd, scris& in dis- punerea_ triunghiulard de mai jos, ca sG alungi prin vraja anu- mite boli si s6 vindeci febra (PLAD). ABRACADABRA ABRACADABR ABRACADAB ABRACADA ABRACAD ABRACA ABRAC ABRA ABR AB A Cuvintul abracadabra_=s ar proveni din ebraicul abreg ad habra, care inseamnéd: trimite trdsnetul téu pind la moarte.in ebraicd se compune din.noud litere. Asezarea lui aleph pe li- nia stinga a triunghiului joaca un rol magic prin prezenta sa re- petaté de noua orl (MARA, 48). Dispunerea literelor in tri- unghi résturnat indreapta in jos energiile de sus pe care talisma- nul urmdreste sG le capteze. Figura trebule deci vazuta in trei dimensiuni: ea reprezinté a- tunci o piinle, in care literele magice, alergind piezis din par- tea superioard evazata catre cea de jos, care se ingusteazd, formeazé liniile de fortd ale unui puternic virtej; vai de forfele rele pe care le inghite: ele dis- par pentru totdeauna din lumea diurné, fiind atrase in abisul de unde nimic nu se mai intoarce. Formula Abracadabra ras- punde, in acest spirit, acelorasi framintéri care au dus la inven- tarea amuletelor, talismanelor sau pentaclurilor. Toate formulele, dintre care Abracadabra nu este decit un exemplu, se sprijina pe un sim- bolism stravechi. Nu s-au focut oare apropieri cu unul din nu- mele lul Mithra, zeul solar, sacri- ficator $i mintuitor? Ca si amu- letele, talismanele sau penta- clurile, ele incearcd sd ofere omului un sentiment de protec- tie, armonizindu-l cu legile mis-~ terioase care guverneazd lumea si cu puterile superioare (v. si AMULETA, PENTACLU). ABSTINENTA In traditia crestind, ideii de purificare prin renuntarea la consumarea de singe, i se a- daugd aceea de penitent si de ispdsire. Singele, simbol al poftelor trupesti. find considerat ca principala sursa a p&catului, ispdsirea va consta deci in re- nuntarea Ia sursd, in renuntarea la pdcat in insusi principiul sdu. Viata se va concentra doar asu- pra izvoarelor sale spirituale, a- supra relafillor cu divinul, cu ceed ce nu se aratd. Abstinen- ja, sub dubiul ei aspect, purifi- cator si ispdsitor, se prezinta ca © cale spre interioritate. Astfel, traditla crestind se intilneste cu cea orientala. La japonezi, abstinenta este o metod6é de purificare permifind dobindirea unei puritati poziti- AC DE PAR, DIN LEMN/ 67 ve, prin evitarea prihdnirii. Mai mult decft laicii, preotil sint a- ceia care trebuie s-o practice. Ea consté in respectarea anu- mitor interdictii; evitarea oricGrui contact cu moartea, boala, do- liul; claustrarea in propria-i lo- cuinfé spre a ramine departe de orice zgomot, dans, cintece, pe scurt, la distanfé de orice fel de activitati exterioare, suscep- tibile s& intineze. Toate aceste practici simbolizeazd opozitia intre ceea ce nu se manifesta si manifestare, precum si cGutarea a ceea ce nu se arata prin me- ditatie. AC DE PAR, DIN LEMN Cind vorbesc despre frumu- sefea feminina si vor sé gdseas- co comparatie pentru o feme- le frumoasd, ghinezii cultivati fo- losesc adesea expresia: “acul de par din lemn si fusta fesutd in casd", care simbolizeaza pentru ei frumusefea naturald, ce se poate lipsi de toate artificiile u- tilizate indeobste de femei. Este cea mai purd expresie a ele- ganfei feminine. Formula folosita trimite la o regina de o frumusete traditio- nala-a chinezilor: Xiezhe, care a trait Tn secolul al V-lea Tnainte de Hristos si putea fi adesea in- tilnitG spdlind rufe pe matlul riu- lui Yueji. Aceasté Venus a Impe- riului de Mijloc a inspirat pe ma- rele poet Wangwei, din fimpul dinastiei Tang: n zori, ea nu era decito fata pe malul rfulul Yueji, Seara, devenea regina regatulul Wu. Amintirea acestei femei fru- moase s-a transmis sub forma u- nul proverb despre cei ce se lu- besc: In privirea indrdgostitilor se strecoard Xiezhe. 68/ ACANTA. Filosoful Zheng Dianxi vede tn aceasté figura simbolul unei fi- losofll democratice, deoarece Xiezhe trece de Ia finuta cea mai simpld - acul de par din lemn $i fusta tesuta in casé - necesara in timpul treburilor gospodéresti, la strdlucirea vesmintelor regale pe care le imbracé seara. Formula nu traduce doar ele- ganta sau obiceiurile democra- fice ale chinezoaicei; ea simbo- lizeaz& dubla functie a acesteia: slujnicd, trebdluind prin casa in timpul zilei. si regind, in indelet- nicirile nocturne ale dragostei. ACANTA Simbolismul frunzei de acan- 14, des utilizata in decorafiunile antice si medievale, deriva in mod esential din spinii acestei plante. Potrivit; unei legende consemnate de Vitruviu, sculp- torul Callimachos, la sfirsitul se- colului al V-lea inainte de Hris- tos, ca s@ orneze un capifel, s-ar fi inspirat de la un buchet de frunze de acantG ce crescuse deasupra mormintulul unei tine- re. Putem retine din aceasta le- gend& cG, initial cel putin, a- canta era folosita mai ales in arhitectura funerard, ca sé a- minteascG tuturor cd incercarile vietti si ale mortii, simbolizate de spinil acestei plante, erau depd- site victorios. Frunza de acantd orneazd capitelurile corintiene, carele funebre, vesmintele bdarbafilor de seama, pentru cd arhitectil, defuncetii si eroil au invins toate dificultafiie cu care s-au con- fruntat. Ca orice spin, ea sim- bolizeazé si pdrintul nedeste- lenit. virginitatea; ceea ce nu inseamné, de fapt, decit un alt fel de triumf. Cel care poarté aceasté frun- 24 a infrint blestemul biblic: spini $i pdélamida iti va rodi pa- mintul si te vei hrdni cu jarba cimpului (Facerea, 3, 18): in sen- sul c@ incercarea depasita vic- torios s-a transformat in glorie. ACOPERAMINT DE CAP v. PIEPTANATURA ACROBAT in toate civilizafiile, acroba- tul, saltimbancul, clovnul, jon- glerul au definut un loc impor- tant. La Moscova, in cimitirul eamenilor celebri, un clovn isi are mormintul de marmurd, o- laturi de balerine, scriitori, filo- sofi, oameni de stat ai vechlului si noulul regim. Acrobafii, ade- sea evocafi in literaturd si in ar- tele plastice, nu apartin unei simbolistici prea bine definite. Cu toate acestea, putem obser- va cd el se inscriu intr-una din cele mai constante teme ale i- maginarului si reverilior umane. S-ar putea ca ei sd semnifice vo- ioasa libertate a celor care s-au eliberat de conditiile obisnuite. Aceasté résturnare a ordinii stabilite, a pozifiilor obisnuite, a conventiilor sociale - nu cores- punde obligatoriu unei faze re- gresive a evolutiei individuale sau colective, Daca numeroa- sele performante ale acroba- tului pun in evidenta o situatie critica, acest lucru nu se intim- pla decit spre a-i indica imediat rezolvarea, care nu poate exista decit in miscare. Acrobatul a- pare astfel ca simbol al echili- brului critic, bazat pe noncon- formism si miscare, fiind in acest sens un factor de progres. Anumite exercifii acrobatice pot fi asemanate cu gesturile ri- tuale sau cu figurile de panto- mima care, sfidind legile natu- rale, las& omul chiar in miinile lui Dumnezeu sau presupun din partea lui o virtuozitate supra- omeneased: Acrobatii sau dan- satorll cer acestel eliberdri de gravitatie, dus& pind la limita posibilitatiior omenesti. sd-j lase tn voia Domnulul: ca si cum pu- tereo Lui ar acfiona fn el, pentru el, prin el. astfel incit gesturile lor. sa se identifice cu cele ale Givinitatit creatoare sl-sd-i_ mor jurisesca prezenta. in legdturd cu donsurile sacre ale Egiptului antic, Henrl Wild serie: Sdriturile repetate trebulau sG se accen tueze si s4 se accelereze, pre- cum fn Zikr-ul modern, care nu este, poate, decit o forma de supraviefuire a anticei incantofii dansate: $} fhtr-un caz $i in ce- ldlalt, acest exercifiu are drept scop distrugerea, pref de o Cli- pa, a individualitatil ceiul ce Tl executd si producerea unei stdr/ de exaltare extafica, fnlesnind incorporarea_ divinitajii Tn el (OUD, 67). Tot asa, In Cambodgia, doar dezarticularea permite dansa- joarei sd evadeze din gesturile omenesti si s& indeplineasca evolutiile. mitice. Coatele in a- fara, mina rasucita, picioarele in pozitie de zbor - tat o acro- batie care nu este gratuita, in- trucit reprezinté o imitare a fi- Intelor supranaturale (SOUD, 365). Punctul final al acestei incer- carl de Identificare cu divinita- tea prin intermediul dansului o- crobatic poate fi gdsit Tn Bali si in Java, fin dansurile fetitelor sang hyang dedarl care, in sta- re de transd, cu intreg trupul posedat de o nimfa celestG, du- pa ce Ii s-a tinuf capul deasupra unel cupe din care se ridica un fum gros de tamiie ce are darul sd le adoarma fn douG-trei mi- nute, executd figuri ccrobatice cu ochil inchisi, in stare som- nambulica (SOUD, 391). Dansa- torli vaudu, dupG exercifii $i fu- migafii prealabile. isi cern cenu- ADAM/69 $a caldd deasupra capulul $i sar in transO pe facluni incinsl, fara sé simtG vreo arsurd, Acrepatia simbolizeazé elanul spre condifia supraumand; ea este un extaz al corpulul. Mer- gind.in miini, cu capul in jos si picioarele in ger, acrobatul e- voc& figura Spinzuratulul, cel de-al Xil-lea arcan al joculul de Taroc. El reprezinté deci simbolul eminamente inifiatic st complex al résturnGrii valorilor ¢v. si ROS- TOGOLIRE, CIRCUMAMBULATIE). ACVILA v. VULTUR ADAM Oricare ar fi tradifiile si exe- gezele - mai multe volume nu ar fi de ajuns sG le rezume -, Adam simbolizeazé primul om si ima- ginea lul Dumnezeu. Prirnul in- seamné aici mult mai mult decit inttietatea tn plan temporal. A- dam este primul in ordinea na- turll, este culmea creafiei te- restre, flinta suprem6 intru uma- nitate. Deci primul nu inseamnd aici primitiv. Cuvintul nu evocd prin nimic un pitecantrop, care ar marca o etapa in evolufia ascendenté a unel specii. Este primul si in sensul cG rdspunde de tofi urmasii iui. Inttietatea sa este de ordin moral, natural si ontologic: Adam este cel mai om dintre oameni. Simbolul ne conduce ta un cu fotul olf nivel de apreciere decit istoria. in plus, ef este facut dupa chipul si asemndnorea Domnului. Dintr-un punct de vedere sim- bolic, expresia poate fi inte- leasd tn sensul cG Adam este facut dupa chipul si asemGna- rea lui Dumnezeu tot asa cum o capodopera este facuta dupa chipul $i asemGnarea artistului care a realizat-o. Prin ce anume aceastG capodopera este mai 70/ ADAM aproape de chipul $i aseména- rea Creatorului ei, dacé nu prin ceea ce Deucalion n-a izbutit so realizeze, prin insuflarea spiritului in creatie, prin insufletirea ma- terlel ? Adam simbolizeazé chiar aceasté realitate a spiritului - este dupd chipul si asemanarea lul Dumnezeu, dar este altul de- cit Dumnezeu. De aici decurg urmdtoarele fnnoiri tn univers: constlinta, ratiunea, libertatea, responsabilitatea, autonomia - toate privilegii ale spiritului. Pri- vilegii. insG, ale unui spirit intru- pat, deci facut dupd chipul si asemdnarea lui Dumnezeu si nu identic cu Dumnezeu. Tocmai pentru c& a vrut sa se identifice cu Dumnezeu, Adam a devenit si intTiul cdzut tn gre- seald - cu toate consecintele pe care aceasta prioritate in pdcat le-a_avut pentru descendenfii sl. Intiiul. intr-o anumité ordi- ne. este mereu, intrucitva, cau- za a tot ce deriv din el in ordi- nea respectiva. Adam simboli- zeazG pacatul originar, perver- firea spiritului, folosirea absurdé a libertatii, refuzul oricdrei de- pendente. Or. acest refuz al de- pendentei fata de Creator nu poate duce decit la moarte, pentru cd aceasté dependenta este insdsi conditia vietii. In toate tradifiile, omul care in- cearcG sG devinad egalul tui Dumnezeu este imediat pedep- sit. Potrivit doctrinei crestine, tn- sd, até cé a apéarut un al doilea Adam, lisus Hristos, al doilea A- dam in ordine cronologica, dar si el. la rindu-l, intiiul, in sensul mistic al termenului si, daca ne putem exprima astfel, mai cu te- mel intiiul decit primul Adam: primo prior, potrivit istorlel; cdci el este cel mai om dintre oa- meni intr-un fel superior, tnttiul in ordinea naturii si in ordinea harului, cele doud ordini atin- gind jn El suprema lor perfec- tiune. El este mai mult decit a- parifia spiritului in creatie. este intruparea Logos-ului: Cuvintul lui Dumnezeu devenit om, omul divinizat. Nu mai este imagine, ci realitate. El nu mai poate gre- si; cel de-al doilea Adam nu poate decit sé dea har, sfinte- nie si viatG vesnicd, lucruri de care purtarea primulul Adam lipsise umanitatea. Cel de-al doilea Adam, deci, simbolizeaz& tot ce era pozitiv in primul, ridi- cindu-l Ia hivelul absolutului di- vin; simbolizeazG antiteza a tot ce a fost negativ si inlocuieste certitudinea morfii cu cea a in- vierli. Sfintul Pavel a preamérit aceasté antiteza in mai multe rindurl: Facutu-s-a omul cel din- tii, Adam, cu suflet viu; iar A- dam cel de pe urma cu duh da- tator de viata; Dar nu este inti cel duhovnicesc, ci cel firesc, apol cel duhovnicesc, Omul cei dintil este din pdmint, pamin- tesc; omul cel de-al doilea este din cer (1 Corinteni 18, 45-50; Romani §, 12-17). ExistG o strinsd relatie intre A- dam cel dintii si Hristos-Noul A- dam. Astfel. legenda spune ca Adam a murit intr-o vineri, pe 14 Nisan, ta ora 9, Prefigurind astfel moartea lui Hristos. In reprezen- tarile plastice, vom intilni cra- niul lui Adam asezat Ia piciorul Crucii lui Hristos, Potrivit unei al- te legende, Adam. aflat pe punc- tul de a-si da sufletul, ii cere fiu- lui s6u Set s& meargé tn Paradis si sG-i aducé un fruct al nemuririi din Pomul viefil. Ingerul aflat de straja refuzG sd-i dea fructul, dar, in schimb, Ti oferd trei stm- burl. Din acestia va creste, prin gura lul Adam mort, un arbore care, mai tirzlu, va deveni Ar- borele Crucil, Pentru a deslusi simbolismul legéturilor —dintre Adam si Hristos, mai putem evoca $i dialogul lui Adam cu Dante. din Paradisul ( 26 ). Tradifiile iudaice. cu Influente iraniene $i neoptatoniciene, au speculat Indelung asupra sim- bolisticil primetor capitole ale Facerii, Adam inseamnd omul de pe pdmint creat de Dumne zeu din pdmint (in ebraicd: a- damah: pamint arat; sau dupa alté ipoteza: pamini ai oame- nilon. Ei este insuflefit de suflul lui. Dumnezeu. Inaintea acestei insufletiri, asa cum spune Ca- bola, el era numii Golem. Luful foarte fin. foiosit de Dumnezeu este - potrivit gindirii evrelesti - luat din centrul lumii, de pe muntele Sion. considerat a fi bu- ricul paminiulul, Acest pomint reprezinta lumea in totalitatea sa. Talmudul descrie primele doudsprezece ore ale primel zi- le (sau perioade) a lui Adam: l.este adunat paémintul; 2.argila devine un Golem; 3. din trup se desprind membrele; 4.Dumne- zeu_ fi insufld viatd; 5.Adam se ridicG in picioare; 6.Adam dd nume fiintelor: 7.7i este data E- va; 8. Adam si Eva se impreu- neaza si procreeazd: din dol devin patru; 9.lui Adam I se in- terzice un lucru anume; 10.ne- supunerea lui Adam si a Evei; Li judecarea lor; 12.Adam si Eva sint alungati din Paradis. Fieca- re ora corespunde unei faze sim- bolice a existentel. Haggada nu fine seama cu strictefe de textul biblic; sau, mai bine spus, ea doreste sé compenseze contradicfia dintre cele doud texte ale Facerii, 1, 27 si 2, 21 afirmind, pe de o parte, crearea simultand a bar- batuiul si a femeili si. pe de alta, prezentind crearea lui Adam ca fiind anterloara celei a Evei (Eva nascutd dintr-o coastd a lui A- dam). Potrivit Haggadei, ferneia creatd simultan cu Adam ar fi fost Lilith. Adam si Lilith nu se in- feleg; Cain $i Abel se cearta a- ADANM/71 mindol , rivnind-o pe Lifith. A- tunci Dumnezeu t-a transformat pe primul bGrbat si pe prima fe- mele in praf si pulbere (SCHK. 181-184). Apoi a facut omul $1. mai apol, din om bGrbatul si fe- mela. In primul text din Facerea po- vestind Creatiunea, Adam apa- re sub forma bisexuald; dupa u- nli autori, el este hermafrodit. In Midrasch Bereshit Raba se spune ca Dumnezeu |-a facut pe Adam mascul si femeld in acelasi timp. Un sens Identic se dezvGluie $i in Cabald, care, de aitfel, vorbes- te despre un Dumnezeu cu as- pect de rege si de regina. Platon descrie omul ca pe o flintG sfericG, rostogolindu-se ca o° road: si el a fost, la origine, hermafrodit. Omul originar, in forma sa cea mai pura, este numit Adam Kadmon (SCHK, 122). Acest A- dam Kadmon este simbolul |ui Dumnezeu trdind in om. Este lu- mea omului interior, care nu poate fi descoperit decit prin contemplatie; primul om prin antonomaza, cel care, prin ex- celenta, este facut dupa chipul si asemGnarea lui Dumnezeu, A- ceastad interpretare a Cabalei nu este insd si cea a exegetilor crestini, care vad in acest ter- men doar pe primul om istoric. in tradifia cabalisticsé, Adam este si o sinteza a universului creat: el este facut in centrul, in buricul pGmintului (Muntele Si- on), dar toate elementele au fost reunite pentru crearea sa. Dumnezeu aduné de pretutin- deni pulberea din care Adam urma s& fie plamddit, asa cum spun etimologiile cuvintulul A- dam, care {| interpreteaza ca a- breviere fie a elementelor din care a fost faurit, fle a punctelor cardinale (SCHK, 181). Lipsius, ci- tat de Scholem (SCHK, 184), ve- de in Adam personificarea mi- 72/ADINC tologic6 a pdmintului; el ar fi simbolul etern. pecetea si intru- parea mGrefiei dragostei dintre Dumnezeu si pdmint. Elementul teluric si cel pneumatic actio- nau impreund in Adam si in ur- masii sGi (SCHK, 185). Adam este, de asemenea. potrivit altor traditii. simbolul pri- mulul om, al originilor umane. In Galia, omui primordial este re- prezentat de Dispater (numele este latin, nu celtic), din care tofi galil afirmau ca se trag. Exist@ tn Irlanda, ca si in mul- te alte farl, mai multi oameni pri- mordiali sau strémosi mitici, cite unul, in principiu, pentru fiecare semintie care a invadat Irlanda (tara care a cunoscut cinci va- luri de ndvdlitori, asa cum menfi- oneazd analele din Lebor Ga- bala sau Cartea cuceririlon. Principalii doi par a fi fost Tuan mac Cairill, care a trecut suc- cesiv prin stadiile de mistref, soim si somon, si poetul Fintan, mare judecdtor, cit priveste in- telepciunea, al acestei lumi. El este, fGra Tndolald, singurul om (drept)-pe care Potopul I-a ldsat in urma tui. Pentru fiecare mare epoca is- toricG existG cite un om primor- dial care Joacé rolul unui nou Adam. In analiza lui Jung, Adam sim- bolizeazG omul cosmic, izvor al tuturor energiilor psihice si. cel mal adesea, sub forma bdatrinu- lul intelept, este corelat cu ar- hetipul tatélui si al stramosului: el intruchipeazé imaginea bd- trinulul de o neméarginité inte- lepciune, ndscutd dintr-o lungd si dureroasG experienté. Poate sG apara, in vis, sub forma unui profet, a unui papa, a unui sa- vent. a unui filosof, a unui patri- arh sau a unui pelerin. lvirea ba- trinului. infelept simbolizeaza nevola de a integra intelepciu- nea tradifionala sinelui sau pe aceea de a actualiza o inte- lepciune latentd. Urmind ideile lui Jung, cel de-al doilea Adam, a carui cruce s-a indlfat pe mor- mintul celui dintii, asa cum o a- raté mai multe opere de artd, ar simboliza ridicarea unei noi u- manitati pe cenusa celei vechi. Acest al doilea Adam, Hristos, ar simboliza Sinele, sau deplina realizare a tuturor virtualitdtilor umane. Acest simbol fascinant al unui Adam erou-rastignit-in- viat-mintuitor este ca o incar- cdturé energeticd, imanenté, in- citind la o transfigurare interioa- rd. Misterul lui lisus apare in tn- tregime fn aceasta necesitate a fiecaruia de a-si crucifica par- tea cea mai prefioasa din el, de ao lovi, de a o batjocori (de a o preface in cenusd) spre a ob- tine harul izbavirii.,, lata de ce inima omului este mereu fnsin- gerata si luminoasd, boinava si victorioasé, moarta si fnviata (BECM, 342). Analistul va putea observa in aceste trei faze simbolurile ina- intdrli omului pe calea individu- atiei: nediferentierea in cadrul unel colectivitati, separarea de eul care se afirma in personalli- tatea sa virtuald, realizarea a- cestei personalitGti prin integra- rea tuturor forfelor intr-o unitate sinteticd si dinamicd. + ADINC v. ABIS AER Dupé cesmogoniile tradifio- nale, aerul este unul din cele patru elemente, aldturi de pd- mint, apa si foc. Ca si focul, ae- rul este un element activ si mas- culin, in vreme ce pdmintul si a- pa sint considerate elemente pasive si feminine. Acestea douG din urmG sint materia- lizante, pe cind aerul este AFRODITA/73 un simbol al spiritualizarii. inttl, faptura, - parte pddu- te, e si bruta; Devine duh vazduhul, flin- ta-i aparutd. (Victor Hugo, Satirul, trad. lonel Marinescu) Aerul este un element asociat in mod simbolic cu vintul, cu r- suflarea. El reprezinta lumea sub- til&, asezatG intre cer si pamint, lumea expansiunii, pe care, du- pa cum spun chinezii, o umple suflul (chi), necesar fiintelor vii. Vayu, care reprezinta suflul in mitologia hindusd, cdldreste pe o gazelé si poarté un stindard fluturind tn vint. care poate fi identificat cu un evantai. Vayu este suflul vital, suflul cosmic, |- dentificat cu Logosul, care este el insusi suflu. Divinitdtile vayu constituie, la nivelul fiintel sub- tile, cele cinci funcfii vitale, con- siderate modalitati ale suflulul vital, prana. Elementul aer, zice sfintul Mar- tin, este un simbol sensibil al vie- tii nevdzute, un factor de misca- re universal si purificator, ceea ce corespunde destul de bine functiel lui Vayu, despre care trebule addugat cé este el in- susi considerat drept purificator. In ezoterismul ismaelian, ae- rul este principiul alcatuirii si al fructificarii, .mijlocitorul dintre foc si ap6, primul l4m al Numelui divin. El corespunde functiel lui Tall, Sufletul universal, temeiul rodiril in lume, al perceperii cu- lorilor si formelor, ceea ce ne face sd revenim la_functia su- flului (CORT, DANA, GUEV, MALA, SAIR). Aerul este mediu prielnic tu- minil, zborului, parfumului, culo- tii, vibratillor interplanetare; el este calea de comunicare din- tre cer si pdmint. Trilogia sono- rulul, a diafanului $i a mobilului duce la... crearea impresiel in- time de usurare. Ea nu ne este oferité de jumea exterioard, Este victoria unei fiinte, odinioara greoaie $i confuza, care, prin miscarea imaginard, profitind de fnvatamintele imaginafiel aerlene, a devenit usoara, lumi- noasd, vibranta, Libertatea ae- riana vorbeste, lumineaza, zboa- 1G (BACS, 74), Fiinta aeriana este liberd ca aerul si, departe de a se evapora, se opune proprie- tafilor subtile si pure ale aerului. AEROLIT Aerolitul este considerat ca fi- ind 0 teofanie, o manifestare si un mesqj al cerulul. Este aseme- nea unei scintel desprinse din focul celest, unui grdunte de di- vinitate coborit pe pamint. Po- trivit credintelor primitive, astrii erau efectiv niste divinitati, lar bucGfelele pe care si le desprin- deau din ele erau aidoma se- mintelor. Aerolitul indeplineste o misiune analoagé celei a inge- rulul; anume de a face sd comu- nice cerul si pdmintul. Aerolitul este simbolul unei vieti supe- rioare care i se reaminteste o- mulul ca o vocatie sau care es- te incunostiintat. AFRODITA Zeif4 de o neasemuitd si se- ducdtoare frumusefe, al cdret cult, de origine asiaticd, este celebrat in numeroase sanctu- are ale Greciei si, in special. tn Cythera. FiicG a saminftel tui Ura- nos (Cerul) raspindita peste ma- re, dup& castrarea Cerului de catre fiul s4u Cronos (de unde legenda nasterli Afroditei din spuma mGrii); sofie a tul Hefais- tos cel schiop, pe care if! ridi- culizeazG adesea, ea simboli- zeaza fortele irepresibile ale fe- cunditéfii, dar nu in roadele lor, cl in apriga dorinté pe care o trezeste in cei vil. lats de ce ea 74/ AGRICULTURA este adesea reprezentatd prin- tre flarele care o insotesc, ca in acest Imn homeric, in care au- torul evocd mai intii puterea el asupra zeilor si apoi asupra animaletor: A ratacit $i judecata lui Zeus inveselit de fulger: Nu-I nici un zeu atit de ma- re si nici atit de preamarit! Ademeneste dupa toane ol Zeus cu mintea infeleap- Ajunse-n Ida cu piraie o mie, maicad de dihGnii; Porni de-a dreptul peste munte spre stoul: dupé ea veneau Ca sase gudure cuminte lupi cenusii, lei paralei $i ursi, $i repeziti pardosi ce nu se satura de ciute. lor la vederea lor zeita s-a bucurat in sinea ei, Stitnindu-le fn piept dorin- fa: si cite se aflau acolo, Perechile se-mpreunara in umbra vdilor adinel. (Homer, Imnuri, Catre Afro- dita |, 36-38, 68-74, trad. loan Acsan) Afrodita reprezinté dragostea sub forma el fizicd, dorinta si pla- cerea simfturilor; ea nu este inca dragostea Ia nivel specific uman. Pe planul cel mai fnalt al psi- hismului uman, unde dragostea se completeaza cu legatura su- fleteasca, al carei simbol este sofia. lui Zeus, Hera, simbolul A- froditei va exprima perversiunea sexuala, caci actul fecundarii nu poate fi cGutat decit fn functie de rasplata pldcerii pe care na- tura i-o adaugd. Nevoia natura- IG se exercita fn acest caz in mod pervers (DIES, 166). Ne pu- tem insG intreba dacé interpre- tarea acestul simbol nu va evo- lua, ca urmare a cdutérilor mo- deme cu privire la valorile pro- priu-zis umane ale sexualitdfii. Chiar in mediile religioase, ex- trem de exigente cind e vorba de morald, se discuta pentru a se afla dacd unicul scop al sexualltatii este fecunditatea si daca nu este posibilé umaniza- rea actului sexual, independent de procreatie. Mitul Afroditei ar putea rdmine incd o vreme ca imagine a unei perversiuni, per- versiunea bucuriei de a trdi si a fortelor vitale, nu doar pentru ca vointa de a transmite viata ar fi absenté din actul dragostei, ci pentru ca dragostea fnsdsi ar fi dezumanizaté: ar ramine fa ni- vel animal, demné doar de ace- te flare care alcdtulesc cortegiul zeifel. La sfirsitul unei asemenea evolufli, Afrodita ar putea totusi apédrea ca zeifd care sublimea- 26 dragostea sélbaticé, integrin- d-o unei vieti cu adevdrat umane. AGRICULTURA In unele texte irlandeze se spune cd cei care se ocupd de artd sint zei, iar agricultorii nu. Prin aceasta se subliniazd ca- racterul aristocratic si razboinic al civilizafiei celtice, care ar fi lGsat in seama’ populafiilor infe- rioare, cucerite sau supuse, grija ocupafiitor productive. Irlandezii din evul mediu evaluau bogatia nu dupa numérul ogoarelor, ci dup& acela al vifelor. Cel mai stimat era pdstorul, nu plugarul. Agricultura are drept emblie- ma cornul abundenfei, plugul sau o sapé aflaté in preajma u- nui tufis, drept divinitate pe zel- ta Ceres incununaté de spice si drept indrum@tor, roata zedia- cului. Agricultura simbolizeazé uni- unea celor patru elemente, p& mintul si cerul, apa si cdldura focului, a cGror fuziune condifi- oneozG fertilitatec. Cultele agrare, extrem de nu- meroase, sint cele mai vechi si cele mai bogate fn simboluri. In ierarhia sociald, insd, agricultu- ra pare a fi definut dintotdeau- na o pozitie inferioard; pdsforul (nomadul), fn schimb, avec demnitatea razboinicului. Agri- cultura corespunde pintecului (v. PINTEC, CASTA). ALB Tntocmai culorli sale opuse, negrul, albul se poate situa la cele doud extremitéfi ale gamel cromatice. Flind absolut, si nea- vind alte varlatil decit cele ca- re merg de la mat la strélucitor, el semnifica fie absenta, fle su- ma culorilor. Astfel, el se situea- 2 fle la Tnceputul. fle la capdtul vietil diurne si al lumii manifesta- te, ceea ce Ti confer o valoare ideald, asimptotics. Sfirgitul vie- tii - momentul mortil - este. insd. si un moment de tranzitle, la granita dintre vizibil si invizibil, st reprezinta, deci. o alté obirsie. Albul - candidus - este culoarea candidatulul,adicé a celui care jsi va schimba conditia (candi- dafii ta functilie publice se im- brdécau in aib). Este decl normal ca mojoritatea popoorelor, o- tuncl cind figurau prin culor punctele cordinale, s6 fi facut din alb culoarea estulul sia ves- tulul, adicé ao acestor doud puncte extreme si misterioase unde soarele - astrul gindiril di- urne - se_naste si moare in fie- care zi. In amindoud cazurile, albul este © valoare limité, in- tocmai acestor doud extremitati ale liniel nesfirsite a orizontului. El este o culoare de trecere, tn sensu! In care se vorbeste de 1i- turi de trecere: el reprezinta chiar culoarea privilegiaté oa acestor rituri prin care se tnfap- tuiesc mutatiile fiintel. potrivit schemei clasice a oricérei ini- fierl: moartea si renasterea. Al- bul apusului este albul mat ol mortii, care absoarbe flinfa si o AtB/75 introduce in lumea lunarda, rece si feminind; ef conduce spre ab- senté si vid nocturn, spre dis- paritia constiintel si a culoriior diurne. i Albul rasdritului este cel al In- toarceril: este albul zorilor ce re- dezvoluie o bolté cereascd Inca lipsité de culorl, dar fincdrcaté de potentialul de manifestare cu care microcosmosul si ma- crocosmosul s-au incdrcat, pre- cum © baterle electrica, in tim- pul trecerii prin pintecul noc- turn, izvor al oricdrei energil. Pri- mul tip de alb coboardé de la strdlucitor spre mat, cel de-al dollea urcd de la Ipostaza mats spre cea strélucitoare. in ele in- sele, aceste doud momente, a- ceste doud alburi, sint gocle, suspendate intre absenté si pre- zenta, intre lund si soare, intre cele doud chipurl ale sacrului. intre cele doud parti ale sale. Orice simbolism al culorii albe si al Intrebuinidrilor el mtuaie de- curge din aceasté observare a naturli, pe baza céreia toate culturile umane si-cu edificot sistemele filosofice si religioase. Pictoru! W. Kandinsky - pentru care problema culorilor depo- sea cu mult domeniul esteticulul = $a exprimat, In aceasta pri- vinté, mai bine decit oricine: Al- bul, care este adesea conside- rat o non-culoare (...) constituie un simbol ol uneil lumi in care toate culorile, in calitatea lor de proprietati ale substantelor materiale, s-au evaporat... Albul actioneazé = asupra__sufletului nostru precum linistea absolute (..) Aceastd liniste nu @ totuna cu moartea; ea abundG de po- sibilitafi vil (..) Este-un nimic pilin de veselie juvenila sau, mal bine spus, un nimic de dinointea ori- carei nasteri, a oricdrul inceput. Asa a vibrat poate paminiul, aib $) rece, In vremea epocil 76/ ALB glaciare. Zorile nu puteau fi mal bine descrise. In orice gindire simbolicd, moartea precede viata, orice nastere fiind o renasfere. Din a- ceasté pricina, albul a fost la in- ceputuri culoarea morfii $l a do- liulul, Asa stau tned lucrurile in intreg Orientul; tot asa a fost multé vreme situatia in Europa si. cu precddere, la Curtea regl- lor Frantei. Privit sub aspectul sdu nefast, albul livid este opus rosulul: este culoarea vampirulul care cautd tocmai singele - conditie a viefli diurne - care s-a retras din el. Es- te culoarea giulgiulul, a tuturor spectrelor. a tuturor ndlucilor: culoarea - sau mai degrabd lip- sa de culoare - a piticului Obe- ron, a lui Alberich al Nibelungi- lor, rege al Albilor sau_ Elfilor (DONM, 184). Este culoarea stri- goilor, si aceasta explicd de ce primul_om alb care a apérut ne- grilor bantu din sudul Cameru- nului a fost numit Nango-Kon - fantoma-albinos, care a inspdi- mintat si a pus pe fuga toate populafille pe care le-a intilnit. Dupd ce s-au convins cd intentii- le 7i erau pasnice, bdstinasli s-au intors s6-] ceord vesti despre ru- dele decedate, pe core era pre- supus a le cunoaste, de vreme ce se Intorcea din tara morfi- lor... Adesea, noteazd M, Eliade, in riturile de initiere, albul este culoarea primei faze, aceea a luptel fmpotriva morfii (ELIC, 32). Am spune mai degrabdé ¢G este aceea a plecarii cdtre moarte. Tot in acest sens. Apusul este alb pentru azteci, a cGror gindi- re religioasd, cum se stie, consi- dera viofa omului $i coerenta lu- mil ca fiind pe de-a-ntregul con- ditionate de drumul socrelul. A- pusul, prin core astrul zilei dispa- re, era numit casa negurtii; el re- prezenta moartea, adica Intra- rea in invizibil. Astfel, razboinicli Jertfifi ziInic pentru a se asigura regenerarea Soarelul erau con- dusi spre sacrificiu flind impodo- biti cu puf alb (SOUM) si incdl- fati cu sandale albe (THOH) ca- re, izolindu-i de sol, erau sufici- ente pentru a demonstra cd ei nu mai apartineau acestei lumi si c& nu intraserd incd in cealal- td. Albul,.se spunea, este culoa- rea primilor pasi ai sufletului, 1- naintea desprinderii spre inalturi a razboinicilor sacrificati (SOUM). Tot asa, zeii Panteonulul aztec. al céror mit celebreazG un sa- crificlu urmoat de o renastere, purtau ornamente albe (SOUM). Indienii pueblo asazd culoa- rea alba la résarit din aceleasi motive, lucru confirmat de fap- tul c@ rdsdritul, in gindirea lor, ascunde ideile de toamna, de pamint din strafunduri, si de reli- gie (MULR, 279, dupa Cushing si TALS). Culoare a rdsdritului, in a- ceasta concepftie, aibul nu este © culoare solara. Nu mai este culoarea aurorei, cl a zorilor, a- cel moment de vid total dintre noapte si zi, cind lumea visulut acopera orice realitate: fiinta este inhibata, suspendata intr-o albeataé gdunoaséa si pasivd; din acest motiv, constituie momen- tul propice perchezifiilor, atacu- rilor prin surprindere si al execu- tliior capitole, in cadrul carora, © traditie ce incd mai persist cere condamnatului s6 poarte o cdmasé albG, care esie o coma- sa supunerii sia disponibilitatii. asa cum este si vesmintul alb al celor ce se indreapté spre im- partdsanie sau cel al logodnicei mergind la ceremonia cdsdtori- ei. Se spune rochie de mireasd, dar, de fapt. e vorba de rochia celei care merge spre cdsGtorie: odata implinitd, albul va Iésa lo- cul rosului, tot asa cum intila manifestare a» desteptarii zilei. e pinza de fundal gd zorilor. laptoasa si neutra ca un cearsaf. va fi constituita de aparitia ro- siei Venus, cind se va vorbi de nunta zilel. E albeata Imaculata a cimpului operator. in care bisturiul. chirurgulul va face sd tisneascd singele vital. Este cu- loarea puritdafil, care. la origine. nu reprezinté o culoare pozitiva, un semn a ceva ce a fost asu- mat, cl o culoare neutrd, pasiva. arétind doar ca nimic, inca, nu a fost implinit: acesta este sen- sul inifial al olbului virginal si mo- tivul pentru care copiii, in ca- drul ritualului crestin, sint con- dusi spre inhumare fntr-un linto- liu all, decorat cu flori albe. in Africa neagra, unde fitua- lurile initlatice | conditioneazé intreaga structura a societotii, albul caolinulul - un olb neutru - este culoarea finerilor circumcisi de-a lungul intregii lor izolari. Ei isi ung fata si. uneori, intregul trup cu acest caolin, spre a ara- ta cd, pentru moment, se afld in afara corpului social: atunci cind i se vor reintegra, ca bar- pati intregi si tesponsabili, albul va Idsa pe trupul lor focul rosului. Atit in Africa, cit si in Noua Gul- nee, vaduvele, care sint tempo- rar stramutate in ofara corpului colectiv, isi acoperé fafa cu un alb neutru; in acelasi timp, in Noua Guinee, ele isi tale un de- get de la mina. Mutilarea ‘are un sens simbolic evident: ele tsi amputeaza falusul care le trezi- se tn decursul acestel de-a do- ua nasterl care fusese cdsdtoria, ca sd reving la starea de laten- a, imagine a nediferentierii o- tiginare, care este albé precum oul cosmic al orficilor. Deznddej- dea le impinge. astfel, in astep- tarea unei noi treziri. Acest alb neutru, observam, este un alb matern, de matrice, un izvor pe care o atingere de baghet& tre- ALB/77 bule sd-! destepte. Se va scurge intiiul lichid nutritiv, laptele, in- carcat de un potential vital in- c@ neexprimat, inca imbibat de visare, laptele pe care pruncul jl bea inainte chiar sé fi deschis ochil spre lumina diurnG, laptele a carui albeafa este cea a cri- nului si a lotusului - imagini, si a- cestea, ale devenirii, ale trezirii pline de promisiuni, de virtuali- tati; laptele - strGluminare a ar- gintului si a lunil care. Tn rotun- da-i plenitudine, este arhetipul femeil roditoare, fagdduind bo- gGtii si aurore. Astfel se produce, progresiv, o schimbare, iar ziua urmind noptii, spiritul se trezeste si Pro- clamd splendoarea unui alb ca- re este cel al luminii diurne, so- lare, pozitive si masculine. Calu- lui alb din vis, aducdtor de moarte, fi urmeazé cail albl ai lui Apollo, pe care omul nu-i poate privi fara sQ tnmarmu- reasca. Valorizarea pozitiva a albului, care decurge din aceasta, este legatd, de asemenea,. de feno- menul inifiatic. Ea nu mai este un atribut al postulantului sau al candidatului care merge spre moarte, ci al celui care se _ridi- cG, care renaste, care a izbindit intr-o incercare. Este toga virild, simbol al afirmarii, al responsabi- litdtilor asumate, al puterilor cis- tigate si recunoscute, al renas- teril implinite. al consacrarii. In zorii crestinismului, botezul, care este un rit inifiatic, se numea ilu- minare. Dupé ce se stabilea le- gamintul, noul crestin, ndscut la viata adevarata, imbraca, potri- vit termenilor lui Pseudo-Dionisie, niste haine de un alb strdlucitor, caci, adaugdé Areopagitul, scd- pind printr-o hotarita si diving statornicie de atacurile patimi- lor si tinjind cu tarie spre unita- te, ceea ce era dereglat in el se ordona, ceea ce era gresit in 78/ALB el se infrumusefa si ajungea sa raspindeasca infreaga lumina a unei viefi curate si sfinte (PSEO. 91). Pentru celti. acest alb pozitiv era culoarea rezervata clasel sacerdotale: druizii erau tmbra- catl in alb. Cu excepftia preofi- lor, doar regele - a carui functie se aseamond cu cea a preofiei si care este un razboinic insdr- cinat cu o misiune religioasa exceptionalé - are dreptul s& poarte vesmintul alb. Metalul simbolic al regelui Nuada este argintul, a cdrui culoare este una regald. Toate personajele invesmintate tn alb din epopee., daca nu sint regi, stnt fie dru- izl, fie poeti. deci membri ai cla- sel sacerdotale. Un adjectiv ga- lic care intra in nenumdrate com- binatii, vindo-s, insemna, se pare, alb si frumos; in irlandeza de mijloc, flnd inseamné alb si sfint totodata: expresia In drong find (oastea albG) serveste in hagiografie pentru desemnarea ingerilor; in britonicd (galezd gwyn, bretonG gwen) cuvintul Tnseamna, in acelasi timp, alb si preafericit (LERD, 27-28). Aureola albG si lotusul alb sint asociate, in budismul japonez, cu gestul pumnului cunoasterii al marelui iluminator Buddha, in opozitie cu rosul si cu gestul de concentrare. Albul, culoare a iniflerlii, devi- ne, in acceptia sa diurné o cu- loare a revelatiei, a stérii de gratie, a transfigurdrii care ulu- ieste, trezind facultatea de in- felegere si depdsind-o in ace- lasi timp: este culoarea teofa- niei din care o raméasifG va in- conjura capul tuturor acelora care |-au cunoscut pe Dumne- zeu. Ea va avea forma unel aureole de lumind, care repre- zinta suma tuturor culorilor. A- cest alb triumfal nu poate apda- rea decit pe un pisc. $/ dupa sase zile a Juat lisus cu Sine pe Petru si pe lacov $i pe loan $i i-a dus fntr-un munte fnalt, deo- sebi, pe el singuri, si S-a schim- bat la fafa inaintea lor. $!_ves- mintele Lui s-au facut sfraluci- toare, albe foarte, ca zGpada, cum nu poate indlbi asa pe pa- mint indibitorul. $i li s-a aratat Ilie Tmpreuna cu Moise si vor- beau cu lisus (Marcu, 9, 2-4). llie este stdptnul principiului vital simbolizat de foc, iar culoarea sa este rosul. Moise, potrivit tra- ditiet islamice, este asociat foru- lui intim ol flintel, a cdrui culoare este albul, albul ocult al luminii interioare, lumina acelui sirr ce reprezinté secretul, misterul fun- damental al gindirii sufistilor. intiinim, de asemenea. la su- fisti, relatia simbolica dintre alb si rosu. Albul este culoarea e- sentiala a intelepciunii, venitG din obirsii $i purtind in sine che- marea umané catre progres; ro- sul este culoarea fiintei incilcite in negurile lumii, incapabild sd-i depdseasca obstacolele. Astfel este omul pe acest pdmint, un arhanghel fmpurpurat. Alb sint cu adevarat. Vin din vechime, sint un tntelept a carui esenta este lumina (...) $1 eu sint insa aruncat tn: Tunelul obscur ¢...) Priveste apusul si zorii de zi, sint niste clipe de hotar; de-o parte albeata zilei, de cealalta intu- nericul noptii, de unde si purpu- tiul faptului de zi si-al celui de seard (CORE, 247). Fiind solar, albul devine sim- bolul constiintel diurne desdvir- site, care muscd din realitate: pentru. populafiiile —bambara, dinfii albi sint simbolul inteligen- tel (ZAHD, ZAHB). Albul se apro- ple deci de auriu: aceasta ex- plicG asocierea celor douG cu- lori pe drapelul Vaticanului, prin care se afirma tmpGrdétia Dum- nezeului crestin pe pamint (v. si ALBASTRU). sauensaianipnassasinnmnenionscias ALBASTRU Dintre culori, albastrul este cea mai adincda: privirea pda- trunde intr-insa f6rad sa intil- neascd nici un obstacol si se rataceste in nemérginire, ca si cum culoarea ar incerca mereu sG-i scape. Albastrul este cea mai imateriald dintre culorl: na- tura nu o infdfiseazd, in gene- ral, decit alcatuita din transpa- -tentG, adicG un vid acumulat, vid al aerului, al apei, vid al cris- talulul sau al diamantului. Vidul este precis, pur si rece. Albastrul este cea mai rece dintre culori si. In valoarea sa absoluté, cea mai purd, in afara vidului total al albului neutru. De aceste cali- tati fundamentale depinde an- sambliul functiilor sale simbolice. Aplicaté pe un obiect, cu- loarea albastra despovareazé for- mele, le deschide, le desface. O suprafaté coloraté in albastru tn- ceteazé sé mai fie o suprafafa, un zid albastru nu mai este un zid. Miscarile si sunetele, dar si formele dispar in albastru, se cufundd in el, se evapora ca o pasare in vaz- duh. Lipsit de materialitate in sine. albastrul dematerializeazé tot ce pG&trunde jin el. Albastrul este un drum al infinitului in care realul se transforma in imaginar. Nu repre- zintG el oare culoarea pdsGrii feri- cirli, pasGrea albastrd, cea inac- cesibild si totusi atit de aproape ? A intra in albastru seamand in- trucitva cu trecerea lui Alice din Jara Minunilor de cealaltd parte a oglinzli. Albastrul deschis este ca- lea reveriei; cind se intunecd - ceea ce corespunde tendintei sale natrale - el devine o cale a visului, Gindirea constientd lasa, putin cite putin, loc celei inconstiente, tot cum lumina zilei devine pe _ nesimtite lumina albastré a nopfii. Domeniu sau, mai degraba, ALBASTRU/79 climat al realitatii - sau al su- prarealitatii - nemiscate, albas- trul rezolv6 in sine insusi contra- dictiile si alternantele care rit- meazé viata umand. Neclintit, indiferent, nicicind altunde de- cit in sine insusi, albastrul nu apartine acestei lumi; el suge- reazdé ideea unei vesnicii linistite si semete care este supraumanG + sau inumand. Miscarea sa, pentru un pictor precum Kan- dinsky, este deopotriva o mis- care de indepértare a omului si o miscare dirijata doar spre pro- priul sGu centru care, totusi, a- trage omul catre infinit si trezes- te tn el dorinta de puritate si setea de supranatural (KANS). intelegem acum importanta lui semnificatie metafizicd, si tot- odata limitele intrebuintarii sale clinice. Un mediu albastru cal- meazé, linisteste, dar, spre deo- sebire de cel verde, nu tonificd, pentru cG el nu prilejuieste de- cit o evadare f&rd priz@ asupra realului, o eliberare care, cu timpul, devine deprimanté. Pro- funzimea verdelui da, dupé Kan- dinsky, o impresie de odihna te- restra si de mulfumire de sine, in timp ce profunzimea aibastrului are o gravitate solemnd, supra- terestré, Aceasté gravitate a- minteste de moarte: zidurile ne- cropolelor egiptene, pe care se detasau scenele in ocru roscat ale judecarii sufletelor, erau da- te in general cu albastru des- chis. Se spune de asemenea c&é egiptenil considerau albastrul drept culoarea adevérului. Din pricina consonantei dintre Ade- var, Moarte si Zei, albastrul ce- resc reprezinta si pragul ce des- parte pe om de cel care ijl gu- verneazd, de lumea de dincolo si de soarta sa. Acest albastru sacralizat - azurul - este spatiul Cimpiilor Elizee. matricea stra- puns& de lumina de aur care le exprimd voinfa: Azurul si Aurul, 80/ALBASTRU valorl femininad si, _respectiv, masculind, — reprezinta | pentru uranian ceea ce Sinopele (ver- dele) si Rosul reprezints pentru htonian. Zeus si lahve. troneaza cu picicarele .asezate pe azur. adicé pe cealalté parte a boltei ceresti; despre care, in Mesopo- tamia, se zicea cd este alcdtuita din lapistazuli. Simbolistica cres- tind. considerd aceasté repre- zentare ca fiind mantia ce aco- pera si ascunde divinitotea (PORS). Blazonul casel regale a Frantel, de azur cu frei florl de crin de aur, prociama astfel ori- ginea teologala, supraterestra a Regllor Preacrestini. Impreund cu rosul sou cu o- crul gatben, albastrul face sensi- bile hicrogamiile sau rivalitatite dintre cer $i pamint. In nesfirsita step& asiatica, pe care nici o verticalS nu o intrerupe, cerul $i pdmintul se afla dintotdeauna fata in faté; nuntirea lor zGmis- leste, astfel, pe toti eroii stepel: potrivit unel traditil incd vil, Genghis-Han, fondator al marli dinastii mongole,.s-a ndscut din unirea jupulul aibastru. cu. cd- prioara- roscaté. Lupul) albastru moi.este si Er Téshtuk, erou al gestel kirghize, care poartd o armuré albastré de fier sitine in miini un scut si o lance albastre (BORA). Leli $i tigrii,albastri, care abundG in literatura turco-mon- gold, sint fot atiiea atribute cratofanice ale lui Tangri, pd- tintele altaicilor, care locuieste deasupra muntilor si cerului si care, 0 daté cu convertireo turcilor Ja. islamism. a devenit Allch. in Jupta cerului cu pamintul, albastrul si aloul se aliaza, impo- triva, rosului si verdelul, asa cum o dovedeste adesea iconogra- fia crestind, mai ales in repre- zentdrile infruntGril_ dintre sfintul Gheorghe si balaur. In: Bizant. cele patru grupuri de care ce se intreceau pe hipodrom aveau ca insemne pe de o parte rosul sau verdele, pe de alta albul sau albastrul. Totul ne foce sa credem cé aceste jocuri din Ro- ma orlentalé aveau o tot atit de inalté semnificatie religioasG si cosmicé precum jocurile sacre cu mingeo ale locuitorilor Ame- ricii Centrale. Si unele si altele constituiau un teatru sacru, un- deera reprezentatd rivalitatea dintre imanent sl transcendent, dintre pamint si cer.” Istoria noastré a cunoscut aceste lupte adevérate si ucigase. in care grupuri opuse au Continuat so poarte aceleasi” culorl emble- matice, in numele dreptulut di- vin si al dreptulul uman pe care fiecare dintre ele pretindea ca-! incarneazé: suanii erou albastri, revolutionarli Anului II erau rosil. Acestea sint culorile politice ca- re se-mai infrunté si azi in lume. Expresia singe albastru (sang bleu) este explicata de P.G. Vil- leneuve Saint-Georges in felui urmdtor: In Evul Mediu, a injura ra un p&cot de moarte. Oame- nii-de rind nu indrézneau sé in- jure, dar sia@pinil nu se sflau s-o facd. Pind intr-o zi cind un ie- zuit, aflat tn gratiile regeiui, le-a interzis* s& foloseascG numele Domnului fn injurdturile tor. Au ocolit dificultatea iniocuind pe Dumnezeu (Dieu) cu Albastru (Bleu). Astfel, por ta mort de Dieu (pe moartea Domnului) a devenit morbleu. Sacré Dieu (sfinte Durmnezeule) a devenit sacrebleu. Par Dieu (pentru Dumnezeu) a devenit parbleu. Parle sang de Dieu (pe singele Domnului) a ojuns palsembleu etc... Servitorimea, care auzea adesea aceasié din’ urd for- mula, nu refinea decit sang bleu (singe a!bostru ). Cum fo- losirea acestei formule era un privilegiu al nobilimil, valefii spu- neau, ca sé deosebeascd un nobil de un mojic: C'est un sang bleu! (E un singe albastru). Albastrul si albul, culori ale Sfintei Fecioare, exprima deto- sarea fata de valorile acestei lumi si indltarea sufletulul elibe- rat cétre Dumnezeu, adic& spre aurul core va intimpina albul virginal, in timpul ascensiunii sa- le prin albastrul ceresc. Regd- sim, deci, valorizatd pozitiv prin credinfa in lumea de dincolo, asoclerea semnificatiilor mor- tuare ale albastrului si albutul. Copili hGraziti albastrului si al- bului nu sint incd puberi, adic&é sint nesexuafi, nematerializafi pe de-a-ntregui: ef nu apartin Intru totul acestei lumi. latG de ce ei réspund mal lesne chemd- ni albastre o Fecioarei Maria. Or, semnul Fecioarei, in roata zodiacal&é, corespunde anotim- pului secerisului, cind evolufla primdaverii s-a inchelat si va idsa loc involutiei autumnale. Semnul Fecioarei este un semn centripet precum culoarea albastra, care va despuia pdmintul de haine lul de verdeatda, care Tl va dez- goli si usca. Este vremea sGrbd- toril. Adormiril Maicit Domnutui, sub un cer fra nori, in care au- rul solar devine foc necrufdtor si devoreazG roadele pdmintului. Azurul cerulul este, tn gindirea azteciior, albastrul de peruzea, culoare a Soarelui. pe care el il numesc Print a! Peruzelei (Chal- chihulti); el vesteste ptrjolul, se- ceta, foamea si moartea. Chal- chihuiti este si acea platra ver- de-albastré, peruzeaua, care tmpodobea rochia zeitei rein- noirii. Cind murea un prinf az- tec, In locul inimil i se aseza, 7- nainte de incinerare, o astfel de piatrd; fot asa cum. in Egipt. i- ndinte de mumificare, era pus, in locul inimii faraonulul de- funct, un scarabeu de smarald, In anumite regiuni ale Poloniei, s-a pdstrat obiceiul de a se zu- ____ALBASTRU/81 gravi in albastru casele fetelor de mGritat. Potrivit traditiei hinduse, faja de safir a munfelul Meru - cea de miazdzl - reflecté lumina si coloreazé in albastru atmosfe- ra. Luz, orasul misterios despre care vor vorbi in legdtura cu migdalul, [Gcosul nemuririi din tradifia evreiascd, mai este nu- mit si Cetatea albastra, in budismul tibetan, albastrul este culoarea lui Valrocana, a Infelepciunil transcendente, a potentialitatli - si, simultan, a vacultGtil, a cérel posibila ima- gine este cea a imensit&tii ceru- lul albastru. Lumina albastré a Intelepciunii ful Dharmadhatu (lege sau constiinta originara) are © putere orbitoare, dar ea este cea care deschide calea Eliderdrif, Albastrul este culoarea tui yang. cea a Dragonulul geo- mantic, deci a influenfelor bine- facdtoare. Huan (albastru), cu- loare a cerului intunecat, a de- pdartarilor evocd, ca mai sus, 1a- casul nemurirli, dar si, daca 7 interpretam dupa Dacdejing (cap. 1). ne-manifestatul. Ca- racterul strGvechi ar fi in raport cu desfdsurarea firulul unui du- blu cocon, ceea ce aminteste de simbolismul spiralei. Limbile celtice nu au un ter- men specific pentru a desemna culocrea albastrG (glas in bre- toné, in galeza si fn irlandezé inseamna albastru, verde sau chiar gri, in functie de context si, atunci cind distinctia este In- dispensabild, sint folosite sub- stitute sau sinonime. Glesum es- te. in vechea celticé latinizata, numele ambrei gri). Albastrul es- te culoarea celei de-a treia functiuni, productiva $i artizana- 16. Dar el nu pare sd mai aibé, tn textele scrise in irlandeza de 82/ALBINA mijloc $i galeza, vaiori functio- nale comparabile cu cele ale albului si rosului. Pliniu cel Batrin istoriseste totust (Nat.Hist. 22. 1) ca femelle bretone se infatisea- 76 goale, cu trupul vopsit in al- bastru, la anumite ceremonil re- ligioase, lar un stramos mitic ir- landez se numeste Goedel Glas, Goedel cel albastru: el este nas- cocitorul limbil gaelice (asimila- te ebraicel) (OGAC 7, 193-194). Limbajul popular, care este prin excelenf@ un limbaj teres- tru, nu crede citusi de pufin in sublimarea dorintelor si nu intre- zareste decit pierdere. lipsd, a- blatiune si castrare acolo unde altii vad o mutatie si un nou in- ceput, lata de ce, in acest lim- baj, albastrul capata cel mai a- desea o semnificatie negativd. Frica metafizicd devine o fricG albastra (fr: peur bleue); se va spune je n'y vols que du bleu (nu vad decit albastru), pentru a spune ¢a@ nu vad nimic. In ger- mana, a fi albastru inseamna a- fi pierde cunostinfa din pricina bduturii. Albastrul, in cadrul anumitor practici aberante, poate chiar sG semnifice culmea pa- sivitatii. si a renuntdrii. Astfel, tn Franta, conform unei tradifii a oc- nasilor, homosexualul efeminat trebuia sdé-si tatueze falusul cu o caloté albastra uniformd, ca sa exprime faptul ca renunta la vi- rilitate. Spre deosebire de sem- nificatia pe care o cdépata in cul- tul Fecioarel Maria, albastrul ex- prima aici o castrare simbolicd; iar operatia, aplicarea acestul albas- fru, cu pretul unei indelungate su- ferinte, este dovada unui eroism réstélmGcit; care nu mai este mas- culin, ci feminin, care nu mal este sadic, cl masochist (v. si ALB). ALBINA Cu neputinté de numarat, or- ganizaté, muncitoare, discipli- nata, neobosité. albina nu ar fi decit o alt. furnicd (simbol. si ea, al maselor supuse inexorabi- litatii, destinulul - fie el om sau zeu) care o incdtuseazd. daca, fn plus, nu ar avea aripi, un cint al ei - zumzetul - si dacd nu ar esenfializa in nemuritoarea mie- re parfumul florilor. Ceea ce es- te suficient ca s& confere o i- nalta semnificatie spirituald, pe lingd cea temporald, simbolis- mului el. LucrGtoare in stup, a- ceast@ casa zumzditoare com- parabilé mai degrabd cu un a- teller vesel decit cu o uzind In- junecatd, albinele asigurad pere- nitatea speciei; privite insé in- dividual, co insufletitoare ale u- niversului dintre cer si pamint. e- le simbolizeazé principiul vital al acestui univers, cdrula fi mate- rializeazG sufletul. Acest dublu aspect - colectiv si individual. temporal si spiritual - este cel care determinGd bogdfia com- plexului lor simbolic, orlunde se afla atestat. Comentind Pildele 6, 8: Vezi albina si invata cite de muncitoare, sfintul Clement din Alexandria adaugé: Caci al- bina rascoleste florile unui cimp intreg, ca sa aledtuiasca o sin- gurda miere (Stromates, 1). Imitafi prudenfa albinelor, recomandG Teolept din Filadelfia (Asia Mica) si le citeaz6 ca exemplu pentru viata spirituala a comunitétilor monastice. Pentru nosairisi, ereticll musul- mani din Siria, Ali, Jeul lui Allah. este printul albinelor care dupa unii ar fi ingeri, iar dupG alfil ar reprezenta pe credinciosi: ade- vérafii credinciosi se aseamana cu albinele care isi aleg cele mai bune floti (HUAN, 62). Tn timbajul metaforic al der- visilor bektachi, albina fl repre- zinta pe dervis. iar mierea este realitatea diving (Hak) dupG ca- re acesto tinjeste (BIRD, 255). ALBINA/ 83 Tot asa, in anumite fexte din India, olbina reprezinta spirltul ce se imbata cu polenul cu- noasterii. Personaj de fabula pentru su- danezi si pentru locuitorli de la cotul Nigerului, ea era deja sim- bol regal in Chaldeea, cu mult inainte sd fi fost slSvit6 de Primul imperiu francez. Acest simbolism regal sau imperial este solar, asa cum 0 atesta vechiul Egipt. aso- clind albina cu fulgerul pe de-o parte si, pe de alta. afirmind ca albina ar fi zamislitG din tacrimile jul Ra, zeul soarelul, cazute pe pomint. Simbol al suffetului, ea este u- neori identificatd, tn religia grea- c&, cu Demeter: in aceasta si- tuatie, ea poate sd figureze su- fletul coborit in infern sau ma- terializeaza dimpotriva sufletul iesind din trup. Regdsim albina in Casmir si in Bengal, precum $i in nenumérate obicelurl indiene ale Americil de Sud. in Asia cen- trala si in Siberia. lar Platon afir- md cG sufletele oamenilor cum- pGtati se reintrupeazG sub for- mé de albina. Flind intruchipare a suftetulul sia cuvintului - tn ebraicd, nu- mele albinei, Dbure. provine din Dbr-cuvint - este limpede ca al- bina indeplineste, de asemnea, un rol Inifiatic si liturgic. La Eleu- sis si la Efes. preotesele’ sint nu- mite albine. Vergilius le-o laudat virtufile. Le intiInim reprezentate pe morminte, ca semne ale supra- vietuirii de dup& moarte. Ccaci albina devine simbo! al invierli. Rastimpul celor trei luni de iarnd, cind albina pare cé a dispdrut pentru ca nu mei iese din stup, este pus in leg&turd cu cele trei zile de-a lungul cGrora, dupd moarte si inainte de inviere, tru- pul lui Hristos nu a putut fi zarit. Albina mai simbolizeazG si e- locventa, poezia si inteligenta. Legenda privindu-i pe, Pindar sl pe Platon (dupé care niste albi- ne s-ar fl asezat pe buzele lor. pe vremea cind erau in lea- g&n) o regdsim si in cazul tui Ambrozie din Milano: albinele fi ating buzele si fi pGtrund in gu- 1&. Afirmatia lui Vergitius, potrivit careia albinele inchid tn ele o parte din Intelepciunea divina, aromas vie printre crestinii evu- lui mediu. Regdsim aici valoarea simbolicd a zumzetului - adevo- rat cint al albinel. Un eretic gelasian face aluzie la calitatile extraordinare ale al- binelor, care culeg polenul abia atingind florile, faré sa le faca sd se ofileascd. Ele nu procreeazG, dar devin mame gratie lucrarii buzelor lor, Tot asa, Hristos s-a intrupat prin gura Tatdlui ceresc. Datorita mieri si acului el, al- bina este considerata ca em- blem& a lui Hristos: pe de-o par- te blindetea si mila, pe de alta spiritul dreptatil (isus-judecater). Autorli evului mediu evocd ade- sea aceasté figurd; pentru Ber- nard de Clairvaux ea este un simbol ai Sfintulul Duh. Celfii foloseau ca intaritor vinul tn- dulcit cu miere si hidrometul. Albina. din a carei miere se fo- cea hidromelul. sau licoarea da- tatoare de viaté vesnicd, era supusa, in Irlanda, unei severe supravegheri legale. Un text ju- ridic scris in galeza de mijloc spune cd noblefea albinelor provine din Paradis si cad ele au ajuns pe pamint din pricina pa- catulul originar; Dumnezeu si-a raspindit harul asupra-le si, din aceasta cauzG, slujba religioasa nu poate fi oficiata in lipsa cerii. Cu toate cé acest text tiriu es- te de inspiratie crestina, el con- firma o traditie straveche al cd- rei vocabular este grditor (gale- zul cwyraldd provine din cwyr- ceard si inseamnd perfect, de- 84/ ALCHIMIE sdvirsit; cuvintele célr-bheach, din irlandeza moderné, care in- seamna, literal, ceard de albine, desemneazd, de asemened. perfecfiunea). Simbolismul albi- nei evocd, deci..la celti. ca $i aiurea, nofiunile de intelepciu- ne si de nemurire a_ sufletului (CHAB. 857. si urm.; REVC. 47, 164-165). Ansamblul trdséturilor .impru- mutote futuror traditiilor cultu- rale denotd faptul cd. pretutin- deni. albina apare co fiind in- zestratG cu o naturdé arzdtoare, ca o fiintG de foc. Albinele sint © intruchipecre a_preoteselor Templului, a prorocifelor, a su- fletelor curate ale inifiatilor, a Spiritului si a Logosului. Albina purificG prin foc si hrdneste prin intermediul mierii; cu acul arde. jor cu strdlucirea ei lumineazé in pian social, este un simbo! al stGpinului ordinii si prosperitdfii, al regelui sau impGratului si. nu mai putin, al elanului razboinic si al curajului. Ea:se Inrudeste cu eroli civilizatori, core Intronecz6 armonia prin intelepciune si prin sabie. ALCHIMIE Alchimia este arta transmu- tGrii_ metalelor, in scopul de o obtine aur. Totusi. adevGratul tel al alchimistilor nu este de a pro- duce aur metalic pentru propria ImbogStire ori, ca in China, aur de bdut, care este socotit elixir de viaté lungd. Intr-odevar. al- chimia nu constituie. la nici un nivel, o prechimie, ci o operatie simbolic6. Ei au crezut, spune un vechi text chinezesc. ca era vor- ba sé faca aur din pietre: nu es- te oare asta o absurdifate? O- peratiunea este posibild, rds- punde guru-ul Nagarjunc, prin virtute spirituala; dar o astfel de putere (siddhl) nu poate fi nici- edaté consideraté ca un scop in sine. Aurul, spun textele vedi- ce, inseamna nemurire. $i toc- mai spre asta tinde singura transmutare reala: cea a indivi- dualitatii umane. S-a spus clar despre.liu Xiang cd esecul Jui in incercarea de a obfine aur s-o datorat lipsei sale de pregdtire spirituald. Li Zhaojun nu conce- pe reusita farG intervenfia divi- na: ef comparé izbinda finalé cu céutarea Insulelor Nemurito- tilor. Dacd, printr-o polarizare tardiva, chinezii fac deosebirea intre alchimia intern (neldan) si alchimia externG (waldan) - cea de-a doua fiind doar sim bolul primei, -, simbolistica ei este expusd cu Claritate in Oc cident de cétre Angelus Silesius: Plumbul se preschimbda in our si hazardul dispore cind. impreu- na cu Dumnezeu, eu sint pre- schimbat in Dumnezeu de catre insusi Dumnezeu (...) Caci inima este aceea care se transforma tn aurul cel mai fin: lisus Hristos sau harul dumnezeiesc sint pia- tra filosofald (lat. finctura). Cu toate acestea, pe un plan mai amplu, simbolismul alchimiei se situeazé pe planul cosmolo- gic. Cele douG faze de coagu- lare si de dizolvare corespund cu cele ale ritmului universal: kalpa si pralaya, involutie - e- volutie. jinspiratie - expiratie. tendintele alternative tamas si sattva. Alchimia este considera- 16 ca oO largire si ca o accelera- re a generarii naturale: actiunea propriu-zis sexuald a sulfului asu- pra mercuruiui este ceo care procreeazé minereurile in matri- cea terestrd: dar tof aici are loc transmutatia: pGmintul este un creuzet in care minereurile o- jung tent la maturitate, in care bronzul se transforma in aur, De altfel, cuptorut alchimistului are aceeasi formé (de clepsidré) ca si muntele Kunlun, centrul lumii. sau Ca tigva. imagine a lumii. ALCHIMIE/85 Practicarea alchimiei ne dé po- sibilitatea s6 descoperim in noi insine un spatiu de formd iden- ticd: pestera inimiil. Pe de alt parte, oul filosofal este inchis in creuzet, asa cum oul lumii sou Embrionu! de aur se aflG in pes- jera cosmica. Topirea ingredien- telor in creuzet simbolizeazé in- tr-adevar, atit in Ching, cit si in Occident, reintoarcerea la non- diferentierea primordiald, si o- pare ca o intoarcere la matri- ce. la stadiul embrionar. Des- chizdtura de sus a athanor-ului este asemuitd cu cea care stro- punge in mod simbolic cresietul copului (Brahmarandhra) erin care se efectueazd iesirea din cosmos, sou prin care, afiimd chinezil, iese embdrionul, in pro- cesul su de reintoarcere in Vid. Elementele Marii Opere sint. in Occidenf, sulful si mercurul focul si apa, activitatea $i pasi- vitatea, influentele ceresti si te- restre, al cdror echilibru produ- ce sarea. In alchimia interna a taoistilor care, pore-se, Impru- mutd mult de la tantrism, aceste elemente sint Chi si Jing. sufiul si esenta, tot foc si apa (Foc ai Spiritului, Apa seminala, dupo cum se spune in Tratotul despre Flogrea de Aur). Ele sint repre- zentate prin trigramele Li si Kan din Yijing (foc si apa), dar inilu- enfate si de Qian si Kun, care sint perfectiuni - activa si pasiva (Cerul si Pamintul ),. Etapele esentiale aie Marii O- pere sint opera in alb (albedo) si opera fn rogu (rubedo). Con- form ermetismului occidental, e- le corespund cu micile si marile mistere. dar si cu inflorirea Flori de Aur chineze si cu iesirea din Embrion, cu dobindirea stérilor de Om adevarat {zhenren) si de Om transcendent (henren): Om primordial $i Om universal, potri- vit izoterismului islamic, care it considerdé, pe de alf6 parte, pe acesta din urmé Sulf rosu. De fapt este vorba: a) de a atinge centrul lumii sau starea edenica; b) de a iesi din cosmos, de-a lungul axel lumii si de a ajunge la stéri supraomenesti (ELIF. ORIE, GUED, GUET, GUES, KALT. LECC). Din alt punct de vedere. al- chimio simbolizeaza evolutia in- sdsi a omului de la o stare la ca- re predominé materia, la o stare spirituald: sé transformi metalele in aur Inseamnéa $6 fransformi o- mul tn spirit pur, Intr-adevdr, al- chimia implica o cunoastere a matetiei; mai putin o stiinta cit o cunoastere. Ea se aplicG mai a- les metaletor, urmind o fizicd simboticG dintre cele mai de- cencertante, in ochii savontului. Aichimia maieriald si alchimia spiritual presupun o cunoastere g principiilor de ardin tradifienal si se bazeaza muli mai muli pe o teorie G proportiilor si a relafiitor decit pe o analizé cu adevérat fizico-chimicd. bioiogicG sau fi- losolicd a. elementelor puse in relatie. Limbajul si logicca sint pentru ea de natura simbotica, Faimoasa Tabelia smaragdina enunté, intr-un stil extrem de er- metic, axiomele primordiale ale alchimigei. Ele pot fi astfel rezu- mote: Toofe opozitiile se ordo- neaza in functie de opozitia fundamentald masculin-feminin: Marea, Opera inseamna reuni- rea elementului masculin, sulful, cu elementul feminin, mercutul, Toti autorii inmuliesc compara- tile luate din limbajul unitii si al generarii (BURS, 28). Dar Tabel- la... nu se margineste doar ia sexologie: aceasta serveste cu- noasterii doar ca suport simbolic. Una din practicile cele mai interesante ale alchimiei era cu- noscut@ in evul mediu sub nu- mele de Arta regalia, tehnica mult comentata de Serge Hutin. Pornind de !a ideea unei decé- 86/ ALCHIMIE deri a flintelor din natura, Marea Opera Suprema (Opera mistica, Opera Fenixului, Calea Absolu- tulul) insemna reintegrarea o- mului in demnitatea sa primor- diald. $& gasesti piatra filosofala inseamnaé sq descoperi Absolu- tui, s& stapinesti cunoasterea ei desdvirsita (gnosa). Aceasté ca- le regala trebuia sé ducd la o viata mistica fn care, dupa ex- tifparea rddacinilor - pdcatului, omul ar deveni generos, blind, pios, credincios si cu frica lui Dumnezeu (BURS, 60). Patru operatii pe care trebuie sG le interpretam tot in mod sim- bolic, conform nivelelor la care se realizeazd transformarile sau transmutarile, st6teau la baza activitatii alchimistului: purifica- rea subiectului, dizolvarea lui pind ce nu mai raminea din el decit fiinta universald, o noud solidificare si finalmente o noud combinafie, sub imperiul fiintei celei mai pure, la nivelul acestei fiinte noi, aur sau Dumnezeu. A doua operafie se mai numeste incd volatilizare, sublimare (nu in sensul analitic modern), com- bustie, incinerare etc. Alti autori considerd c& procesul de trans- formare contine sase operafil: calcinarea, care corespunde lor, extinderli dorinfelor, reduce- ri la stadiul primar al materiei; putrefactia, care separd ele- mentele calcinate, pind ta to- tala lor disparifie; dizolvorea, care corespunde culorii albe. cea a unei materii in intregime purificate; distilarea, urmaté de conjugare, care corespunde cu- lorii rosit sau uneori elementelor opuse, coexistenta pasnicé a contrariilor; in fine, sublimarea, care corespunde aurului, culoa- rea soarelul, plenitudine a fiin- tei, cdlduré si lumind. Diferitele sisteme de operafii, mai mult sau mal putin detaliate, se rezu- mG toate Ia celebra formula solve et coagula, pe care am putea s-o traducem prin purifica si fntregeste. Ea se aplicé atit evolutiel lumii oblective, cit si evolufiei lumii subiective, cea a persoanei pe cale de a se per- fectiona. Interpretarea alchimicd folo- seste simbolurile propriulul sGu limbaj ca pe niste che, pentru a descoperi sensul ascuns al bas- melor, legendelor si miturilor, in care ea discerne drama nein- cetatelor transformari ale sufle- tului si destinul creafiei. lata un exemplu caracteristic al acestei forme alchimice a interpretarii: Albd-ca-Zépada_ este tindra noastra fecioara, mind de aur. Cei sapte pitici sau gnomi (din cuvintul grecesc gnésis: cu- noastere) infdfiseazG materia minerald in cele sapte prelungiri ale sale (cele sapte metale). Fi- ecare pitic are, de altfel, carac- terul planetei care fl domind. MorocGnosul este — saturnian, Prostuful este lunar, Veselul este venusian etc. Dar Morocanosul, saturnianul, este cel care aduce cele mai multe servicil grupului si care stie sG-l scoatad din in- curcdturd, cind este cazul. Al- bd-ca-Zaépada este data de ca- tre Regina cea rea pe mina Vi- nGtorului Verde, pentru ca aces- ta s-o omoare. Dar, pind la ur- mG, dupd o moarte aparenta, dup ce a muscat din marul o- trdvit, tindra Fecioard se va ma- rita cu Printul visurilor sale, care este tinar si frumos. Acest Fat- Frumos ne apare ca Mercur filo- sofal (se $tie ca atributul lui Mer- cur din mitologie este o perma- nenta tinerete a fefei si a tru- pului). $1 din unirea acestui Mer- cur cu Fecioara (a Prinfului cu Albé-ca-Zépada) se va naste concluzia tuturor basmelor: ef au trdit fericiti si au avut muifi copii... Intr-adevar, inmultirea ermetica, obftinutad cu ajutorul Pietrei, este conforma cu in- demnui . Crestefi si va inmultiti din Facerea (Robert Ambelain. In umbra_catearalelor, in TEIR, 213). ALCION. Specie de pescarus, intraté in, legendG si devenitd simbol. Pes- cGrus sau goeland. Sau pasdre fabuloasG, frumoasé si melanco- licG, Potrivit unei legende gre- cesti, Alcyone, fiica lui Eol, rege- fe vinturilor, s-a insotit cu Ceyx, fiul Luceafdrulul de diminecta. Fericirea lor este atit de desé- virsité, Tncit ajung sG se com- pare cu Zeus si Hera $i, din a- ceasta priciné, atrag asuprda-le razbunarea zelior, Sint preschim- bati in pdsdri, iar cuiburile lor, construlte la marginea mari, sint fara incetare distruse de ta- lazuri (GRID), Aceasta ar fi origi- nea fip&tulul lor tinguitor. Zeus, insd, fiindu-i mila de ei, imblin- zeste marea de dousd orl pe an, cite sapte zile, inginte si dupa solstitiul de iarnd. In ragazul a- cestei acalmil, alcionul tsi clo- ceste oudle. Din acest motiv. a devenit un simbol al pdcii si al tihnei. Al unei pdci, insa, de ca- te trebuie sd te zoresti s6 profiti, cdcl este de scurtG durata. Pdsdrl ale marii, inchinate ful Thetis - divinitate marina, una dintre Nereide - odrasle ale vin- tulul $i ale soarelui de diminea- $@, alcionii apartin atit cerului, cit si oceanelor, atit aerulul, cit si apelor. In acest sens, el sim- bolizeazé o fecunditate deopo- trivG spirituald $i materialG, ame- nintaté ins de pizma zeilor si a elémentelor. Pericolu! pe care il evocdé ‘gste acela al multumiril de sine, al autoatribuirll unel fe- ricirl care nu poate veni decit de sus. Aceastdé orbire in fericire ALCOOL/87 te poate Idsa prad& celor mai cumplite pedepse. Plingeti, blinzi alcioni, o, voi, sfinte pGsGri, Lui Thetis scumpe pdsari, blinzi aicioni, plingeti..; (André Chénier) Niste legende tirzii au asimilat legenda Alcyonei celei a lui Isis; femeia zboard strabdtind vaz- duhul, pe deasupra marilor, in cautarea sofului ei, fiul Lucea- farului de dimineaté, tot asa cum Osirls era soarele-rdsare. O- vidius descrie intilnirea soatei, preschimbate in pasGre, cu ca- davrul barbatului ei purtat de valuri in niste termeni care a- mintesc de mitul egiptean (Ovi- dius, Metamorfoze, 11, vv.732- 743) Spaima pe care o inspiré ele- mentele dezldntuite, conjugind violenta vinturilor cu cea a ya- lurilor, va supravietul TnsG me- reu. Confesiunea Acyonei, in- fiorata, dar sedusG parca de mdreafa inversunare a elemen- telor dezlanfuite, arata limpede ce se afld in miezul simbolismu- lui acestei pdséri atit de dragi romanticilor; Ma ingrozeste ma- rea $i imaginea frist a matil... De indaté ce vinturile deziantui- te s-au asternut peste mare, ni- mic nu le e oprit; nici padmintul nu scapG de sub puterea lor, nici valurile. Chiar $i norii cerului fi rascolese si scot focurl rosii din aprigele ciocniri. Cu cit mai mult le Cunose - c&ci le cunosc si adesea le-am vazut tn caso parintescé pe cind eram mica - cu atit socot ca sint mai de te- mut. (Ovidius, ibid., vv.427-438, trad. David Popescu). ALCOOL Alcoolul infdptuieste sinteza apei si o focului. Potrivit formula- rilor lul Bachelard, el este apa de foc. Este o apé care arde 88/ ALFA $| OMEGA limba si care se aprinde la cea mal micé scinteie. El nu se mar- gineste sd dizolve si sé distrugd ca apa tare. Alcoolul dispare o daté cu ceea ce arde. Este comuniunea dintre viata si foc. Alcoolul este si un aliment ime- diat, o cGrui cdldurd ajunge foarte repede in_ cavitatea pleptulul (BACF, 167). Alcoolul va simboliza energia vitald iz- vorité din impreunarea a douG elemente opuse, apa si focul. Poetii romantici au celebrat starile iluminate de soarele in- terior! Cit de adevarata $i arzda- toare este aceasta a doua ti- nerefe pe care omul o absoar- be din el! Dar cit de primejdi- oase fi sfint voluptatile fulgera- toare si desfatdrile toropitoare. $i totusi... care dintre noi ar a- vea necrufGtorul curaj de a-l condamna pe omul care se a- dapa din geniu (Ch. Baudelaire, Despre vin si hasis, 2). Cu cité e- motie evoca Bachelard rachiul flambat al sdrbGtorilor familiale din vremea copildriei sale cu li- curicii lui prietenosi; aceasta fla- card a spiritului care arde in bolul de punci si acest complex al punciului destdéinuit de poezi- lle fantasmagorice ale lui Hoff- mann: miile de cufite ascufite (...) salamanara $i serpil care ies din castronul de punci.., Aicoo- lul face s&@ se reuneascd nenu- mdrate experiente intime. Simbol al focului vietii. el este st simbolul inspirafiel creatoare. Nu numai cé excitd posibilitatile spirituale, dar le si creeazad cu a- dev6drat, observa Bachelard. E/ se incorporeazad, ca'sa zicem a- $a, in ceea Ce se strdduieste sa exprime. Este evident ca alcoo- Jul reprezinté un factor de lim- baj... Bachus este un zeu bun; si- lind rafiunea s& divagheze, el impiedicd anchiloza logicii si pregGteste inventia rationald, Ambivalenta alcoolului fi tra- deazd dubla origine. Alcoolul lui Hoffmann este alcoolul care ar- de cu fldcGri: el este marcat de semnul pe de-a fntregul calita- tiv, masculin al focului. Alcoolul lul Poe Inundé, aduce uitarea si moartea; el este marcat de sem- nul pe de-a-ntregul cantitativ. feminin al apel (BACF, 174, 180). ALFA SI OMEGA Aceste doud litere se afla la inceputul si, respectiv, sfirsitul alfabetului grecesc. Deoarece se crede cd ele contin chela u- niversului, acesta din urma este in intregime inchis intre cele doud extremitati. Alfa $i Omega simbolizeazG_ deci totalitatea cunoasterii, totalitatea _ fiintei, totalitatea spatiului si timpului. Autorul Apocalipsei atribuie aceste doud litere lui fisus Hris- tos, martorul cel credincios, Cel dintil ndscut intre morfi, $i Dorn- nul Tmpératilor pamintului (...) Eu sint Alfa si Omega, zice Dom- nul Dumnezeu, Cel ce este, Cel ce era si Cel ce vine, Atotfiitorul (Apocalipsd, 1; 4, 8), Aceasta inseamna ca Hristos este ince- putul si sfirsitul o toate cite sint. Este expresia, imbogdfitG cu nuanfe elenistice. a gindirii lui Isaia: Cine a facut aceasta si cine a pus-o la cale ? Cel ce dintru inceput cheamG neamurile; Eu, Domnul Care sint Cel aintii si vol fi cel din urmG (isaia, 41, 4). ..Eu sint Cel dintii si Cel de pe urma si nu este alt Dumnezeu afara de Mine! (Isaia, 44, 6). Revelatia s-a_ precizat. in Apocalipsa (21, 5-8). Observém ca@ mai mulfi_ ter- meni, in afara de Alfa si Ome- ga, sint folosifi aici intr-un sens simbolic: apa, simbol al viefii, devenitd simbo! al spiritului. izvor de viata spiritualG; focul mistul- tor, simbol al chinurilor iadului si sc cones tthe al mortii vesnice tn fata lui Dum- nezeu. Tot asa (Apocalipsa, 22, 13-15): cuvintele pomul viefil. cetate, porfi sint simboluri care se tnscriu in cadrul jul Alfa si O- mega, Cel dintii si Cel de pe ur- md, Inceputul si Sfirsitul. Aceste doud fitere sint adesea inscrise pe Crucea lui Hristos. in zilele noastre, Teilhard de Chardin a folosit aceste doud litere grecesti ca sG exprime o noud teorie a evolutiel univer- sale, care tinde s& constitule o noosfer& printr-o spirituallzare progresiva a fiintelor sia consti- intel. Ef denunta, mai inti, o a- numita tendinté a spiritulul mo- dern care ar vedea tn evolutie © depersonalizare progresiva si ° colectivizare a fiinfelor fntr-o energie comund. Acestei ten- dinte fl opune conceptia sa despre un univers personalizant. Unirea, cel pufin asa cum o in- telege el, diferentiazG: ...fn O- mega se stringe si se adund, in floarea si integritatea sa, canti- tatea de constiinta eliberata pu- tin cite putin pe Paémint de ca- tre Noogenezd... Mai profund decit toate rozele sale este in- susi focarul constiintei noastre: iatd esentialul pe care Omega trebuie sda-I recupereze ca sd fie cu adevarat Omega... Spre. a se comunica, prietenul meu irebu- fe s& stGruie fin pardsirea de si- ne: aitfel darul se risipeste. De unde si inevitabila concluzie po- trivit careia concentrarea unui Univers constient ar fi de necon- ceput daca, in acelasi timp cu intreg Constientul, nu ar aduna in sine toate constiinfele... (Le Phénoméne humain, p. 286, 289- 291, Paris, 1955). Punctul Omega simbolizeaza capatul acestei evolutii cGtre no- osferd, sfera spiritului, spre care converg toate constiintele si in care omenescul ar fi intr-o oare- care masuré divinizat in Hristos. AUANTA/89 ALGE Stringerea. algelor, element important al alimentatiel japo- neze, se face potrivit unor riturl sintoiste, nu atit pentru ca ele sint roade ale maril, cit pentru ca se crede ca ele au insusirea de a ocroti: ele asigurd securita- tea. navigatorilor si inlesnesc nasterile (HERS). Cufundata in elementul marin, rezervor de viata, alga simbolizeazd o viaté ford limite, care nu poate fi dis- trusé, viata elementara, hrana primordiald. ALIAS In simbolismul metalurgic al Chinei antice, aliajul detine un loc foarte important. Lucrarea topitorului nu poate fl conside- tat tnchelaiG decit dacd cele cinci culori se echilibreaza $1 Cu- prul nu mai poate fi desparfit de cositor. Aliajul este o imagine a uniunil sexuale perfecte. Ef poa- te fi Tnlocuit amestecind in me- talul topit fierea unui cupiu de fepuri - simbol al impreundril - sou chiar, Ca in stravechile le- gende, azvirlindu-i in creuzet pe fierar si pe sofia lui. Cositorul provine dintr-un rmunte, iar cu- pru! dintr-o vale. Suflul foalel tre- bule sG fie yin si yang. Daca es- te sacrificata doar femela, asta inseamnG ca ea se va cdsdtori cu spiritul cuptorulul; daca suflul este doar yin, inseamnG ca ele- mentul yang este deja confinut de cuptor (GRAD). ALIANTA, LEGAMINT Termenul de alianta (berlth, in ebraicd) are sensul de legd- mint sau de tnfelegere cu pri- vire Ia o persoand sau o colec- tivitate. Aceste douG sensurl se sesc si in cuvintele grecesti: dlatheke si syntheke si latine: 90/ ALMANDIN foedus si testamentum. De un- de si expresiile de Vechi si Nou Testament pentru Vechea si No- ua Alianta. Vechea Alianta indi- c& fégdduiala facuta de Dum- nezeu lui Avraam. Ea este pre- cedata de legdmintul dintre Dumnezeu si Noe dupG potop si al cérul semn exterior este Curcu- beul, dupé cum mielul pascal va fi semnul aliantei mozaice. Cu privire la legamintul cu Noe, al c@rul semn este curcubeul, se poate vorbi de o revelare a lui Dumnezeu prin natura. Continui- tatea aliantei nu tine de fideli- tatea unui om sau a unui popor. intructt. Dumnezeu_ respectd pactul indiferent de atitudinea partenerului sGu. Neamul fui Isra- el o stie, de aceea | se va cere Domnului sd-si aminteascd de legdmintul sau. Jean Daniélou, analizind sensul Aliantei (DANA, 46). precizeazG ¢& ea este simbolizaté prin im- partirea unei jertfe. La porunca Domnului, Avraam ia o junincd, ° caprd, un berbec, o turturea, un pul de porumbel si le tale in doud; intre animalele despicate a trecut o para de foc ce sem- nificé allanta, uneste ceea ce este impartif si face parte din acelasi singe. In noua Alianté. victima va fi Hristos, iar semnul, Euharistia. Astfel aliantele se succed, fra sd se distrugd, ci asumindu-se. ALMANDIN Piatré pretioasd, de culoare grena luminiscentd. Se crede ca straluceste in beznd. Era incrus- taté in orbitele statuilor, simboli- zind strélucirea ochilor, chezdsie a intensitGfii viefli si dorintei. A- sezaté de-a lungul! unui coridor intunecat ca sd cdléuzeasca mersul, ea simbolizeazé ochii care vGd noaptea sau dorinto care d& ghes céutérli oblectulul el. Jot asa numeau cei vechl si rubinul, din pricina culoril $i for- mei sale migdolate. Mai apol a fost confundata cu scarvunculul, gema fabuloasd, a cérei magli- ca splendoare este celebrate cu lirism in poezia romantica germand: ea simbolizeaza do- rintele arzdtoare ascunse in strfundul inimii. ALTAR Microcosmos si catalizator al sacrulul. Spre alfar converg toa- te gesturile-liturgice si toate linfi- le arhitecturale. El reproduce in miniatura ansamblu! templului si al universului. Este locul unde sa- crul se concentreaza cu cea mai. mare intensitate. Pe altar sau in preajma altarului se im- plineste sacrificiul, adicé ceea ce sacralizeazé. laté de ce el este mai inalt (altum) decit fot ce il inconjoard. El adund fn sine si simbolistica centrulul lu- mil, fiind focarul spiralei care su- gereaz6 spiritualizarea progresi- va a universului. Altarul simboll- zeaza locul si clipa in care o flinfO devine sacré, sau in care se indeplineste o operatiune sacré. ALTOIRE Ca modificare artificiala a fe- cundaGrii specilior vegetale, al- toirea a avut dintotdeauna, fn Orientul Apropiat, un aspect ri- tual si simbolic. Se crede cd al- toirea nu reuseste decit cu con- ditla ca ea sd corespundé unei anumite conjunctil intre soare si lund. Ea se leagé de activitatea sexudla a celui ce o executa. In general, altoirea are o semnifi- catie sexuald. Ea reprezints o interventie in ordinea genera- fiunii si constitule. cel putin in unele cazurl, o impreunare Con- fra naturil: de aceea, la evrel, consumarea de fructe altoite a fost InterzisG. Tot ce se referd la altoire fine de putinta - si de dreptul - omului de coniribul ia modificarea regnulul vegetal. ca si de modurlle si limitele in care isi exercité el aceasté putintd si acest drept (EPEM). ALUN Acest arbore si fructul su, o- juna, au jucat un rol important tn simbolistica popoarelor ger- manice si nordice. Iduna, zeita a vietii si a fertilitafii la. germanii din nord, este eliberaté de Loki. metamorfozat intr-un solm, care o duce cu el sub forma de alund (MANG, 25). Intr-o poveste islan- dezd, o ducesd stearp se plim- bd intr-un cring de aluni, pentru a-i intiIni pe zeii care o pot aju- ta s@ aiba un copil (MANG, 184). Aluna apare adesea in titurile de nunta: la Hanovra, traditia cerea ca mulfimea s6-i intim- pine cu strigdtul alune, alune pe tinerii cdsdtoriti; mireasa impar- tea alune ina treia zi de la nun- t@. pentru a marca astfel consu- marea césGtoriei (ibid). La ma- lorusii din Volhinia, la ospaful de nunt&, soacra preséra alune si ovdéz pe capul ginerelui; in stir sit, expresia a sparge alune era folosita in Germania ca eufe- mism amoros. $-ar pdrea, deci, cd acest ar- bore al fertilitatii a devenit ade- sea un arbore al desfriulul. In u- nele regiuni ale Germaniei, cin- tecele folclorice opun alunulul bradul, ca arbore al statorniclel. Tn tumina practicilor din evul mediu, se explicd de ce cdéuta- torli de izvoare $i de comorl fo- losesc o nuielusé de alun: me- talele coapte in pintecul P6d- mintului-Mum6, precum si apa de Izvor, dovedesc inepuizabila fertilitate a acestuia, pe care Oo stirneste prin homeopatie nule- ALUNITA/91 lusa_din lemn de alun, Mann- hardt semnaleaza ca, in Nor mandia, vaca era lovité de trei ori cu o nula de alun ca sa dea iapte; lar din documentele unui proces de vrdjitorie care a avut loc In Hessen in 1596, el extrage urmétorul citat: dacd in noap- tea Walpurgiei, sus-numita vraji- toare batea vaca folosind nuia- ua diavolului, aceasta vaca da- dea lapte tot anul. lata cum a- lunul, arbore al fertilitatii, devine incetul cu incetul un arbore al neinfrinarii, al destrob4larii si, in cele din urmd, al diavolulul. In traditiile celtice, alunul va fi a- desea legat de practicile magi- ce. Mitologia germanica face din el un atribut al zeulut Thor. in toate textele din insulele britanice, alunul, Coll si scorusul, care nu stint intotdeauna bine diferentiate fn lexicografie, trec drept arbusti avind proprietati magice. in aceasté calitate sint frecvent utilizati de cétre drulzi sau poeti ca suport al incanto- tiel,. Cea mai notabilé utilizare a alunului este gravarea in lemn a acelor ogam sau litere magice. Alunul se invecineazé tn aceas- t6 utilizare cu tisa $i cu mestea- cénul, iar aluna este adesea consideraté un fruct al stlintel. Unul din regii mitici ai Irlandei este numit MacGuill, fiul alunu- tui. Simbol al rébdaril $l constan- tei In dezvoltarea experientei mistice, ale cGrei roade se lasd asteptate. M-a facut asemenea alu- nului care infloreste grabnic fn lunile intunecoase si-si lasG multa vreme as- teptate doritele roade. (Hadewijch din Anvers) ALUNITA Alunifa se leagd la poefil su- 92/ AMAZOANA fisti (ca de pildd ta Shabestari, mort in 1317), de o viziune uni- tard asupra lumii, prin aceea co atrage privirea si scoate in relief albul luminos care o inconjoaré. Punctul negru ce devine el tn- susi ax a luminil nu este altceva decit imaginea alunifei tale in grading luminii (HIBA, 132). Pentru cel care cautd lumina, alunita este ca o nada: Pletele ei sint o capcand, spune poetul persan Hafiz (mort in 1389), si alunifa ei e nada. lar eu, ade- menit de nada, cdzut-am in capcana. Menftiondm ca pletele stint luate aici ca simbol al lumi- nil divine, strGlucitoare si rdpi- toare, asupra cdéreia alunifa, prin contrast, atrage atentia si privirea. AMAZOANA Existenta femeilor rdzboinice in Istorie - amazoanele, walkirli- le - este, poate, o reminiscenta a societdtilor matriarhale. Sim- bolismul lor nu este insa neapa- rat legat de niste ipoteze socio- logice. Amazoanele sint niste rdz- boinice care se cirmuiesc singu- re, care nu se Tnsofesc decit cu straini, care nu-si pdstreazG de- cit fiicele, pe fiii lor orbindu-i sau mutilindu-l, Legenda spune cG@ spre a minui mai bine arcul si lancea jsi taiau un sin (lucru pe care operele de arté nu-| con- firma nicidecum: amazoanele sint frumoase si cu pieptul in- tact). Luptdtoare, vindatorite, preotese, ele se inchind zeitei Artemis (Diana). In mitologia greaca, ele simbolizeazd feme- lle-care-ucid-barbafii: ele vor sd se substituie bdrbatului. sa riva- lizeze cu el infruntindu-l, in loc sG-1 completeze... Aceasté riva- litate secdtuieste energia ca- racteristica femeii, calitatea ei de amantd si de mama, tandre- tea ei sufleteascé (DIES, 207). Cingdtoarea Hippolytel, regi- na amazoanelor, se pare cd ar fl fost déruitG de Ares (Marte) ca sO simbolizeze puterea pe care ea o exercita asupra poporului el (GRID, 193). Herakles (Hercu- le) a fost insdrcinat sd-i rapescd aceasté cingdtoare. Hippolyta era gata sd I-o dea, cind, intre amazoane si insofitorii lul Hera- kles, o izbucnit o disputd. Aces- ta, crezindu-se trddat, a ucis-o pe Hippolyta. Legenda adaugd c& cearta fusese stirnita de He- ra. Dacd ne referim !a_ simbolis- mul cingdtorii. a-ti pardsi cingG- toarea inseamné a te preda; nu este doar o renuntare la putere. Pentru Hippolyta insemna aban- donarea condifiei sale de ama- zoana si cedarea in fata lui He- rakles. Hera. care, in general, sim- bolizeazé femeia obisnuita, ara- ta, atunci cind impiedicd daru- irea cingdtorii, ca nu vrea con- vertirea, ci moartea femeil virile. Pe de alté parte, urindu-| pe Herakles, zGmislit de Zeus cu o alté femeie, Hera nu vrea ca e- roul s@ aibG bucuria de a primi cingdtoarea unei femei. Ama- zoana simbolizeazG situatia fe- meli care, purtindu-se ca un barbat, nu reuseste sd fle primita nici in rindul femeilor, nici in cel al bérbafilor, dupd cum nu reu- seste, ea insdsi, sa trdiasca nici ca barbat, nici ca femeie. Ea exprima, in cel mai inalt grad, un refuz al feminitatil si mitul im- posibilel substituiri a naturii sale adevérate cu idealul ei viril. Potrivit ocultismului antic, spune G. Lanoe-Villéne (LANS, 1, 77-84), amazoanele ar fi, in of- dinea metafizicdé, un simbo/ al fortelor psihice stelare ce se fo- tese tn eter fn jurul Paradisului zeilor, ca sd-l pdzeascd si sa-i apere fruntariile. In aceastG perspectiva, cingdtoarea nu es- sical te altceva decit cercul magic pe care ele Tl alcéiuiesc in jurul Poradisulul si pe care Herakles nu va. izbutl decit cu greu sd-i strabaté. Cali amazoanelor sint norli ce olearga in dalbe cete pe cerul azuriu. In fata eroilor e- le isi desfac cingdtorile, iar pe cei lasi Tl omoard, Pdzitoare ne- induplecote al unul Paradis, a- ceste fiinie tulburdtoare, care se oferd si se refuza, care salveaza si lovesc, nu sint, poate, decit portile ambigue ale unui cer in- doleinic (v. st CINGATOARE. WALKIRIN. AMBRA v. CHIHLIMBAR AMBROZIE Hrandé dététoare de nemurire, omprozia reprezintG laolalta cu nectarul un privitegiu al Olimpu- jui. Zel, zeite si eroi se hranesc cu ambrozie, oferind-o pind si propriilor cai. Calitéfile ei mira- culoase fac din ea un balsam care vindeca orice rané si care poate feri irupul mortilor de des- compunere. Dar vai de muritorul care ar indrdzni sd se intrupte nepoftit din ambrozie, cécl i pindeste pedeapsa lui Tantal. Zeit vedici sint mol ingédu- itori si muritorul care gusta din soma sau amrita poate in felul acesta sd ajungd ta cer: De-ai voi Gandharva, care cunoaste ambrozia, sd-i des- téinuie numeie finut ascunsi Strabafi deodata Cerui, Pd- mintul si cele trei tumi, patrarele ceruluj si sclasul jurninif: desfacind urzeala Rindu- ielii, si astfel vazind misferul, devii Misterul insusi ce se ascunde in toate fapturile. Caittiriya Aranyako 10, 1) Faptura devine substanta chiar din care s-a hrdnit. Sensul a- AMIAZA/ 93 cesta este reluat de mistico crestind: ambrozia devine eu- haristie, trupul tui Dumnezeu Mintuitorul, adevdrata piine a ingerilor (v. $i SOMA). AMETIST Proving din grecescul ame- tuslos - “care nu este beat’, A- metistul este o piatrS a cumpé- Gril, care pdzeste de orice fel de belie. Acesta ar fi motivul pentru care, dupa credinfele crestine ortodoxe, el este purtat de cétre episcopi. Episcopul, ca péstor de suflete, insdrcinat cu 0 responsabilitate duhovniceas- cG $i lumeascG, trebuie, spre de- esebire de schimnicul contem- plativ, care a pdrdsit toate cele lumesti. s6 se fereascé de orice betie, fie ea si spirituald, O tradi- tie. crestind moralizatoare face din el un simbol al smerenicei, pentru cG are culoarea viole- telor, Dupa Piiniu, ametistul fe- reste de vrdjiiorli, dacd este gra- vat cu imaginile lunil si soareiui si dacé este legat la git cu puf de pdun si pene de rindunica (BUDA, 309). Vindecd de gutd si. asezal sub pernd, dd vise bene- fice, intéreste memoria si dé imunitate impotriva ofrdvurilor (v. si VIOLET). AMIAZA/MIEZUL NOPTI Amiaza si miezul noptil cons- titule. asemenea solstitiilor din ciclul anual, punctele de inten- sitate maxima ale principiiter yang si yin, dar si originea mis- cari ascendente a_ oprincipiilor opuse: cdci miscarea ascenden- 14 a zilei merge de la miezul noptii spre amiazd, iar cea des- cendenté de Ia amiazé spre miezul noptii. De aceea, in Chi- na, momeniul propice al con- cepitiei se situeaza la solstifiul de 94/ AMIN jana st la miezul noptil: In Oc- cident, Hristos sa ndscut in a- cest solstitiu si la miezul noptii. Printul care se bucurd de mére- fie si de belsug. afirmda Yijing. es- te ca soarele la amiazé (trupul lui nu face umbra, voceo sa nu are ecou); el mai spune si co soarele, cind a atins miezul zilei, incepe sa coboare spre asfintit; juna, devenita plind, este devo- raté. Comentariul la Tratatul despre Floarea de Aur menti- oneazd ca in nord, la solstifiul de iarnd sf ta miezul nopftii, ele- mentul yin este jin repaus, jar yang se pune in miscare: linia mediandé (yang) a trigramei kan (nord) se intoarce ta trigrarna gian (yang complet). Nu sintem aici departe de ezoterismul tantric in care mie- zulul nopftil Ti corespunde starea de repaus absolut in beatitudi- ne. Dupd cum araté Guénon, a- ceasta se intimpla deoarece cuiminatia soarelui spiritual are lec la miezul noptil, prin analo- gie InversG cu cea a soarelui fizic. Initierea in misterele antice era comporaid cu soarele de ia miezul nopiii. Ezoterismul ismaetit abun- dé In considerajii de ccelasi gen: amiaza, ora Ia core nu mai exist umbra, este Pecetea Pro- fetiel, apogeul Luminii spirituate: miezu! noptii este nodul confuz al oculf@rii, al conformismului, al aparentelor si, totodata. punctul de la care incepe ascensiunea Revelajiel solare. De aceea a flam la un Shabestari oparentul paradox al nopiii luminoase sau al amiezil intunecate care con- stituie punctele de ruptura, orl- ginile celor douG semiparcursuri ciclice ole spiritului (CORT, ELIY, GRAP, GRIF, GUES). in tracitio biblicd, cuvintul a miozé simbolizeazG jumina in plenitudinea ei. Origene preci- 26024 importanta acestui simboi in Scripturd (Prima sia treia Omilie asupra Cintarii Cintariion si remarcé faptul c@ Lot nu era ‘in stare sa primeascd lumina or- bltoare a amiezii. in timp ce A yraam putea s-o vadd. A privi pe Dumnezeu in fata inseamna a-l vedea in lumina amiezii. Amiaza reprezinia un fel de moment sacru, 0 oprire in mis- carea ciclica, inainte ca fragilul echilibru s& se rupa si lumina so coboare cétre asfintit. Ea suge- reaza o imobilizare a luminii in mersul el - singura clipa fara um- bra - o Imagine a eternitatil. Amiaza sus, Amiaza, gind patruns De sine, se gindeste-n ne- miscare. (Paul Valéry, Cimitirul marin trad. de St. Aug. Doinas) 3 AMIN Simbol al confirmaril si al afir- marii, Folosit in Biblie, poate fi inttinit, de asemsnea, in litur- ghia mozaicé. si cresting. Se poate afia ja sfirsitui sou ja ine ceputul une 6. In Apocalipsa, Hrisios este numit Amin (, 14). Cuvintul amin trebuie pus in legdturd cu termenul aum. Ae mindoud posedé un sens iden- tic. Aceasté afirmare si aceasta confirmare fl contin pe insust Dumnezeu (VALT) In chip de e nergie creatoare. (v. | AUM). AMOR v. EROS AMULETA Se crede cd amuleta posed o forfa magicé: ea realizeazs ceea ce simbolizeaza, adicd o relatie specialé intre cel ce Oo poarté si forfele pe care ea le reprezinté. Ea fixeazd si con- centreazd toate fortele... ac- AN/95 tionind fn toate pianurile cos- mice... ea asaz@ omul in miezul acestor forte, facind sd-i cfeas- ca vitalitatea, facindu-! mai re- al, garantindu-i o situatie mai bun& dupé moarte (EUT, 141). in Egipt, mumiile erau oco- perite cu omulete de aur, de bronz. de piatrd sau de faiont&é spre a asigura nemurirea de- functului; ele mai slujeau si la pastrarea sGnatatii, a fericirii sia vietii terestre. in functie de for- ma acestor amulete si de ima- ginea pe care o reprezentau, se credea cd pot conferi forts, prospetime a viefii, constiinta treazd si putinta de a se folosi de mempbrele sale etc. Echerul cu virful in sus, avind atirnat firul cu plumb in mijlocul unghiu- lui, constitule © imagine cu vir- tufi de amuleté, care apartine atit artel religioase a strave- chiulul Egipt. cit si simbolisticii masonice din zilele noastre: ea ar garanta o stabilitate perpe- tud. Cele mai raspindite si mai puternice dintre aceste talisma- ne aveau forma unui scarabeu, al unui ochi fardat, ai nodutui iui Isis. al crucii cu foarté (anh) (POSD, 13) (v. si ANH). AMURG Simbol strins legat de ideea de Apus. directia in care co- board, se stinge $i dispare soa- rele. Amurgul exprima sfirsitul u- nui ciclu si, prin urmare, pregdti- rea unel reinnoirl. Marile ispravi mitologice. premergétoare unei revolufii cosmice, sociale sau morale, se infptuiesc fn cursul unei cdldtorli spre Soare-apune: Perseu plecat sé ucidé Gorgo- na, sau Herakles - pe monstrul din grédina Hesperidelor, ori A- pollo pornit tn zbor cdtre hiper- boreeni si alti. Amurgul este o imagine spa- tio-temporala: clipa suspenda- 14, Spatiul si timpul vor bascula deopotriva in lumea cealolté si in noaptea ce va sé vind. Dar a- ceasté moarte a unui timp slo unui spatiu vesteste ait timp. si ait spatiu ce ver lua locul celor vechi. A merge spre vest in- seamnd a merge spre vilfor, dar printr-o serie de transforméri obscure. Dincolo de noapte se atid nddejdea in zorii noi. Amurgul mai poarté in el, si simbolizeaza, frumusefea _nos- taigicG a declinului si trecutului. El este imaginea si ceasul me- jancoliei si nostalgiei. AN Corespondentul latin al. cu- vintului era: annus. Anumiti au- tori !-au apropiat, pe acesta din urmé, de anus (inel), si apoi, prin extensie, de ciclul zodiacal, La inceputul noului an, se. inditau rugdciuni zeitei Anna Perenna (i- nelu! anilor ?). Simbolizaté de cere si de ciclu, semnificatia a- nului coincide cu cea a Zodia- cului. Urmind imaginea uroboro- sului grecesc - sarpele care isi muscé propria coadé $i care es- te jumdtate alb si jumdtate ne- gru -, astrologli impart anul intr-o emistera masculiné, spirituald, ce se intinde de la echinoxul de toamna pina la cel de primava- 16, si al cérel mijloc (adica sol- stitiul de iarnd) este poarta ze- lor, si intr-una feminind, mate- riala, care tine de la echinoxul de primavard la cel de toamnd si al cdrei centru (solstifiul de vardé) este poarta oamenilor (SERP). in general. anul simbolizeaz6 mdésura unui proces ciclic com- plet. El are. intr-adevar, fazele sale ascendenté si descenden- ta, evolutiva si involutivG, ono- timpurile. si anuntd o reintoar- cere perlodicé a aceluiasi ciclu. Anul este un model redus al ci- 96/ ANCORA clulul cosmic. lata de ce el poa- te sa insemne nu doar cele 365 de zile ale anului solar, cl si ori- ce ansamblu ciclic. Faptul de a- | ad&uga o unitate (0 zi), in a- fara sporului cvadrienal, simbo- lizeazé lesirea din ciclu, adica moartea si nemiscarea, sau per- manenta si eternitatea. Fenomenul este ilustrat de povestirile mitologice Irlandeze, care incearca, stingaci, sé tra- duca in termeni accesibili con- cepftiile metafizice cele mai ab- stracte; astfel, un an $i 0 zi re- prezint& un simbol al eternitatii. Un simbol Identic il constituie o zi si 0 noapte: atunci cind zeul Dagda 1] cedeazé fiului s6u Mac Oc locuinta lui din Bruig na Boind, pret de o zi si o noapte, i-o lasé de fapt pe vecie. Unitatea adé- ugata este deschiderea ce per- mite lesirea din cerc, evadarea din ciclu. ANCORA Ancora, reprezentind gre- utatea in stare sd tind corabia tn loc, este consideraté a fi un simbo! al neclintirii, al soliditatii, al linistil si al fidelitatii. in mijlo- cul marii nestatornice si al ele- mentelor, ancora este ceea ce fixeazd, leagd, imobilizeazd. Ea simbolizeazd partea stabild a fi- intei noastre, care ne permite s& pdstram o senina luciditate in fata valurilor de senzatii si de sentimente. In acest sens, an- cora poate fi si un obstacol, o pierdere de timp. Acesta este. fora indoiald, sensul pe care il are atunci cind, fiind legaté de delfin. care este rapiditatea in- sdsi, ea se infdtiseazG ca ilus- trare a devizei lui Augustus: Fes- tina lente (grabeste-te incet!). Fiind cea de pe urma salvare a marinarului surprins de furtund, ea apare frecvent legaté de speranta, care ramine un sprijin in fata dificultatilor vietli: sa fi- nem nddejdea pusa inainte, pe care o avem ca o ancora a su- fletulul, neclintita si tare, spune sfintul apostol Pavel in Epistola cGtre Evrel (6. 19). Ancora simbolizeazG de ase- menea conflictul dintre solid si lichid, dintre ap& si pdmint. A- tunci cind miscarea viefil devi- ne prea furtunoasd, ancora o incremeneste. Pentru ca pd- mintul si apa, conjugate, sa fa- vorizeze o evolutie fecundd, es- te necesar sd se rezolve con- flictul. Din punct de vedere mistic, ‘armonizarea neimplinindu-se in aceasté lume, se cade, asa cum spune sfintul Pavel, so ne ancorém sufletul in Hristos, a- ceasta flind singura cale de a impiedica naufragiu! spiritual. Ancora si crucea mea, vor spu- ne misticil, exprimindu-si astfel limpede vointa de a nu ajunge, lipsindu-le harul, prada viltorilor naturii, cl dimpotrivé, de a se lega strins de izvorul a tot harul, Crucea. ANDROCEFAL in Galia, pe anumite monede armoricane, era figurat un col androcefal. O asemenea repre- zentare nu poate fi intilnita alt- undeva, nici in numismatica, nicl tn iconografia plasticd. E vorba poate de cai cu infell- genfa umand, precum acela ai lui Cachulainn, Surul din Macha si Copité Neagra (sau Negrul din Valea Minunilor). ANDROGIN Androginul inifial nu reprezin- ta decit un aspect, o figurare antropomorfica a oului cosmic pe care il intilnim in zorii orl- carel cosmogonil, ca si la in- cheierea oricdrei eshatologii, cdci tn punctele alfa si omega ale lumii si ale flintei manifestate se situeazd plenitudinea unitdtii fundamentale, unde contrariile se confunda, fie c& nu sint de- cit potenfialitate, fie ca Tmpd- carea, integrarea lor finald a fost tndeplinita. Mircea Eliade citeazG numeroase astfel de exemple, preluate din religiile greacé, egipteand, iraniand, sau din cele nordice, chineze sau indiene. Este firesc ca a- ceasté imagine a unel unitdfi primordiale, o data aplicaté omulul, s6 capete o expresie sexuald, infdtisaté adesea drept inocenfa sau virtutea_ dintii, drept virsta de aur ce trebuie redobindité. Mistica sufist6 o spune limpede: dualitatea lumii aparentelor in care trdim este faisé, inselatoare; ea constitule starea de pacat si nu exist iz- bavire decit in contopirea cu realitatea diviné, adicd in in- toarcerea la unicitatea funda- mentalad. Acesta este sensul vaierelor tulpinii de trestie smul- s6 din pomint, in preludiul cele- brului poem Mesnevi (Mathnawt) al celui mai important poet mistic al Islamului, Mawlano Djalél ud-Din Rami. Aceasta primé diviziune, ca- re, la nivel cosmic, creeazd, adi- c@ diferentiazé noaptea si ziua, cerul si pdémintul, este similara cu cea a principiilor yin si yang. care adaugd acestor opozifii fundamentale pe cele ale frigu- lui si cGldurii, ale masculului si femelel. Acestora le corespund, in Japonia, Izanagi si Izanami. amestecate inifial in oul hao- sului, zeul egiptean Ptah si zeita akkadiand Tiamat. In Rig-Veda, androginul apare sub forma va- cli béltate datdtoare de lapte, care este in acelasi timp si tau- rul cu sGminté viguroasa. Unu iI naste pe dol, spune Tao; si tot ANDROGIN/97 asa. Adam cel dintil, care nu era barbat; ci androgin, devine Adam si Eva. ANDROGIN - Androginul tn centrul cosmosului. Rosarium philosopho- rum. Frankfurt 1550 Androginul este adesea re- prezentat ca o fiintG dubid, a- vind, in acelasi timp, atributele celor doud sexe, inca unite, dar pe punctul de a se separa. Este ceea ce, cu precddere, explicd semnificatia cosmogonica a sculpturii erotice indiene. Astfel, Shiva, divinitate androgina, caci se identifica principiului informal al manifestarii, este adesea re- prezentat stringind-o cu putere in brate pe Shakti, propria-} pu- tere, figuraté in chip de divini- tate feminind. Am mai remarcat urme de androginie Ia Adonis, Dionysos, Cibele, Castor si Pollux, care e- voca pe lzanagi si lzanami. Exemplele se pot inmulfi la ne- sfirsit c&ci, in ultima instant, orice divinitate - vechile teo- gonii grecesti o demonstreaza din plin - este bisexuald, ceea ce determiné lipsa nevoil de partener pentru procreatie. 98/ ANDROGIN Acest androgin ritual reprezinté - asa cum subliniazd Mircea Ella- de - tofalifatea fortelor magico- religioase solidare ale celor do- udi sexe (ELIM, 134-135, DELH 29). Androginia, ca semn al totali- tGfiil, apare deci atit la sfirsitul, cit si la Tnceputul lumii. Potrivit viziunii eshatologice a mintuirii, fiinfa tsi recupereazd o plenitu- dine in care separarea sexelor se anuleaza - latG ce evocé tail- na cdsdforiei, in nenumérate texte tradifionale, trimitind ast- fel la imaginea lui Shiva inlan- tuind-o pe Shakti. Cu toate acestea, credinta, universal afirmatd, in unitatea originald pe care omul o reca- pata post mortem, este insofité, de asemenea, fn majoritatea sistemelor cosmogonice, de ne- cesitatea imperioasdé de a dife- rentia total sexele in lumea noastra. Pentru cd - si aici cre- dintele strovechi se intilnesc cu cele mai actuale descoperiri ale biologiei - fiinta umand nu se naste niciodaté complet po- larizatG din punct de vedere sexual. Faptul ca omul este in acelasi timp mascul si femela in corpul si tn principiile sale spi- rituale reprezinta o lege funda- mentala a creaftiel, atirma cre- dinta populafiilor bambara (DIEB). De aici decurge si explicatia cea mai réspindité a riturilor de circumcizie si excizie, care ar fi destinate integrdrii definitive a copilulul in sexul sGu aparent, clitorisul fiind la femeie un fel de reminiscenté a organulul virll, ior preputiul bdrbdétesc o reminis- centa feminind. Acesta este si sensul hlerogamiei chinezestl a lui Fu-hi si Niukua, unifl prin cozi- le lor de sarpe (si, ceea ce este mai important, schimbindu-si in- tre ei atributele); acelasi sens il are $i Rebls-ul ermetic, care este soare $i lund, si cer $i pamint, fi- ind in mod esenfial unul, desi a- parent dublu, si sulf $i mercur. Simbolurile hinduse se refera nu doar la androginul primordi- al, ci si la tntoarcerea finald la aceasté nediferenfiere, la a- ceasta unitate. O astfel de re- integrare constituie scopul scolli Yoga. Fenixul chinez, simbol al regenerGrli, este hermafrodit. U- nirea sGminfei si suflului pentru reproducerea Embrionului de nemurire se petrece chiar fn tru- pul yoginului. Intoarcerea la starea primordiald si eliberarea de contingentele cosmice se fac prin coincidentia opposi- torum si prin implinirea Unitdfii initiale: amestecarea principiilor ming si sing. cum spun alchi- mistii chinezi, cele doud polari- tati ale fiintel. Platon a amintit de mitul an- droginului in Banchetu! (189 e): Acesta se numea pe atunci an- drogin, céci si infdtisarea lui continea. ca si numele, cite o parte de barbat si femele (trad. C, Papacostea). Fie cd acest mit este evocat in anumite mis- drasim-uri privind starea andro- gina a lui Adam ori in doctrinele gnosticilor crestini, androginia este prezentatd ca o stare ini- tiala ce trebuie redobindita. Barbatul si femeia aveau, in forma lor primitivd, potrivit unei tradifiil, un singur trup tnzestrat cu doud fete; Dumnezeu I-a des- pértit. dind fiecdreia cite un spate. De abia de acum inainte barbatul si femeia vor incepe o existenta diferenfiata. A spune - potrivit mitulul Facerii - ca Eva este scoasd din coasta lui Adam Insemn&d cd intregul omenesc era nediferenfiat la origine. A deveni unul singur este felul vietli omenesti. Origene si Grigo- re de Nyssa au deslusit in primul om creat dupa chipul si asema- narea lui Dumnezeu o fiinto an- droginG. Dumnezeirea la care o- mul a fost poftit sG participe I-a facut s& redobindeascd aceas- ta androginie, pierdutG de A- dam cel scindat si recuperate de noul Adam, cel slavit, In Noul Testament, mai multe texte se referd la aceasté unitate, Descoperind androginia drept una din caracteristicile per- fectiunli spirituale, in Epistolele Sfintului Pavel si in Evanghelia dup loan, Mircea Eliade scrie: intr-adevar, a deveni mascul si femeld, sau a nu fi nici mascul, nici femela reprezinta expresiile plastice prin care limbajul se straduieste sG descrie metanola, schimbarea, rdsturnarea_ totala a valorilor. A fi mascul si femela este la fel de paradoxal ca $i faptul de a redeveni copil, de a te naste din nou, de a trece prin poarta cea strimté (ELIM, 132), Masculinul si femininul nu con- stitule decit unul din aspectele multiplicitatii de opozifii chema- te sG se Tntrepdtrunda din nou. Aceasté implinire a andro- giniei ar trebul studlataG de ase- menea in regnul mineral si in cel vegetal, cdci, la rindu-le, acestea cunosc impartirea in masculin si feminin, potrivit per- spectivei alchimiste. Orice opo- zitie este destinatd sd fie anu- lata prin unirea cerescului cu te- restrul, unire infaptuita de cdtre om, a cérui putere trebuie sd se exercite asupra cosmosului in totalitatea lui. ANEMONA Anemona_ simbolizeaza intii de toate efemerul. Ea este floarea lui Adonis, cel care a fost preschimbat de Ve- nus intr-o anemonéd de culoarea purpurei. Scena a fost descrisé de Ovidius in Metamorfoze: Ea strop| cu nectar mirositor sin- gele care, aftins, se umfld, asa cum, atunci cind ploud, se ti- ANEMONA/99 dicd bdasici strévezii pe suprafa- ta apei, N-a zabovit mai mult de o ord si din singe s-a ndscut o floare de culoarea singelui, a- semenea aceleia pe care o au rodiile ce-si ascund seminfele sub coaja lor subfire. Totusi ea e de. scurta duratd, cdci, nefi- nindu-se bine si fiind prea _u- soara, o scutura aceleasi vinturi care-i poarta numele (10, wy. 710-735, trad. David Popescu). Numele acestei flori, care in greceste Tnseamné vint, se da- toreazd caracterului el efemer. Se spune, exceptind legenda evocaté de Ovidius, cG anemo- na ar fi zGmislitG de vint si pur- tat pe aripile lui. Ea redesteap- tG imaginea unel jubirl aservite oscilatiilor sentimentale si capri- clilor vinturilor. Potrivit unui mare numdr de autor, anemona ar trebui iden- tificat@ cu crinul sau narcisul din cimple. de care se vorbeste a- desea in Biblie. In cimpiile Pa- lestinei_ nu existau crini albl: in schimb, anemona era foarte rds- pindit6. Cintorea cintarilor fa- ce aluzie ia narcisul din cimpie sila crinul din vilcele: creste in- tre spini si prin vii (2, 1, 2. 5. 13 etc.). In predica sa de pe mun- te, Hristos vorbeste despre crinli cimpului (Matei, 6, 28-29), dar pare sd se refere, de fapt, la a- nemona. Anemona este o floare sin- guraticd a cérei culoare aprins& atrage privirile. Atit de frumoasé in simplitatea ei, anemona are petale rosii ce sugereazG buze intredeschise de suflarea vintu- lui. Ea apare, astfel, legata de prezenta si de. suflul Spiritului, flind simbolul sufletuiui deschis influentelor spirituale. Sub sem- nul nopftii, ea poate fi insG si un simbol al frumusetii dGruite, dar precare, puternicG precum cu- loarea sa, si fragil4 ca un trup lipsit de suflet. Floare de singe 100/ ANGHILA zomislita de vint si purtata pe aripile lui, ea dezvaluie atit bo- gatia si risipa vietil, cit si preca- ritatea el. ANGHILA Anghila - pentru noi insesiza- bild si simbo! al disimularii - tri- mite la sarpe prin morfologia sa si la simbolurile acvatice prin mediul tn care trdieste. In E- giptul antic, anghila era emble- ma lui Harsomtus din Dendera, soarele care rdsare, simbol al aparitiel primordiale Tndlfindu- se din ape. jn Japonia este un animal comun si este consideratd ca un mesager divin: iconografla o a- sociazé broastei testoase (OGRJ). © anghilé apare intr-un epi- sod al mitologiei irlandeze. Este rezultatul unei metamorfoze a zeitei razboiulul Bodb (cioard) care, de cludé ca nu este jubita de eroul Cachulainn, coboard sub aceastd infdfisare in vadul riulul unde acesta se lupta cu ir- landezii si i se Tncoldceste tn ju- rul piciorului. Cachulainn o smul- ge cu violenta si o izbeste de stincl (WINI, 315)! Pe o treaptd inferioard, an- ghila (sau tiparul) reuneste sim- bolurile sarpelul si apei. Ea a pastrat o conotafie sexuala in argoul modern. ANH Crucea sau nodul magic de- numit Cel Viu (de ta Nem Anh) este un element foarte frecvent utilizat In iconografia contrari- ilor. Ar putea reprezenta, dato- rita ovalului. care domina cru- cea, soarele, cerul si pamintul la nivel macrocosmic si pe om la nivel microcosmic. Este ade- sea interpretatG ca un semn ce exprima impacarea contrarillor sau Integrarea principiilor activ si pasiv, fapt ce pare confirmat de dublele atribute sexuale pe care le reprezinté, precum si de reprezentarea indianéd foarte realista a androginulul, stind tn picioare pe o floare de lotus ANH - (Cruce cu toarta egipteana ) Arta egipteana. Papirus din Ani. Interpretaté intr-un mod mai traditionalist. este, dupa Champ- dor, simbolul milioanelor de ani ale vietli viitoare. Cercul sau es- te imaginea perfecta a ceea ce nu are nici inceput, nici sfirsit: reprezinta sufletul care este ves- nic, provenind din substanta spi- tituala a zellor; anh-ul figureaza starea de trans fn care se zba- tea inifiatul, mai exact, Infafi- seaza moartea, rastignirea ale- sului, in anumite temple, initiatul fiind chiar culcat de catre preoti pe un pat in forma de cruce (..), Oricine definea cheia geo- metrica a misterelor ezoterice, al carel simbol era tocmai a- ceasta cruce cu toartd, stla sa deschidé portile lumii mortilor si putea patrunde semnificatia tai- nica a viefii vesnice (CHAM, 22). Zeli si regil, precum si Isis, au aproape totdeauna in ming un anh, pentru a ardta cd poseds viata, c& sint deci nemuritori: defunctii il fin in mina in ceasul psihostaziei sau in barca solara, ca semn cd implord zeii sG le a- anerectneiae corde nemurirea. -Anb-ul mai simboliza si centrul din care se revars6 calitatile divine si elixl- turile datatoare de nemurire: a-| lua in mind inseamnd a te add- pa chiar de |a izvorul viefii fara de moarte. Uneori era insd tinut de toarta - mai ales in cursul ce- temoniilor funebre; evoca a- tunci forma unei chei si era intr- adevor cheia care deschide usa mormintului spre Cimpiile Earu, spre lumea vesniciei. Mai era fi- nut in mijlocul fruntii, intre ochi; in acest caz indica omul initiat jin anumite mistere, obligat so pastreze secretul; este deci che- ia cu care se incuiau misterele la adadpost de profani. Cel ce beneficiazG de viziunea supre- ma, cel care a fost inzestrat cu darul clarviziunii, care a strépuns vdlul lumii de dincolo, nu poate nici mécar incerca sé reveleze misterul, fara a-l pierde pentru totdeauna. Anh-ul este adesea asociat cu nodul lui Isis, ca simbol al vesniciei, si aceasta nu din ca- uza directiei liniilor drepte pre- jungite Imaginar pind ta infinit, ci pentru cé aceste linii converg spre bucla inchisd in care se in- tilnesc. Aceasta bucia simboli- zeazé esenta infinits a energiei vitale, identificatG cu Isis, de la care purcede orice manifestare de viata. De aceea este purtata ca _un talisman de tofi cei care vor s@ se Impartdseasca din via- fa ei. Anh-ul mal poate fi astfel asimilat cu arborele viefil, cu trunchiul si frunzisul lui. Nodul lui Isis, cu acel soi de si- ret care inconjoard ramurile si i- nelul crucli, asemenea unor ple- te rdsucite sau impletite are o semnificatie mai complexd. Sim- bolizeaza nu numai viata si ne- murirea, ci si leg&turile care il prind de viata muritoare si pd- minteasca si care trebuie dez- nodate pentru a se ajunge la ANIMAL/101 nemurlre. Deznoad6-fi legaturile, zice un text din Cartea egip- teand a Mortilor, desta noduriie lui Nephtys; sau: Cel fuminosi sint cei care poartd bucla, O! purtdtori ai buclei!l Intr-un sens analog, o carte budisté tibetana se intituleazG: Cartea desfdsurd- ii nodurilor. in timp ce simpla cruce cu toarta simbolizeazd ne- murirea divinad, dobinditG sau dorité, nodul tui Isis ar indica tocmai ‘condifille acestei ne- muriri: desfasurarea nodurilor, in sens propriu, deznoddmintul (v. si PSIHOSTAZIE, BARCA, CRUCE, NOD). ANIMAL Animatul, ca arhetip, repre- zinta straturile profunde ale in- constientului si ale instinctului. Animalele sint simboluri ‘ale prin- cipiilor si forfelor cosmice, ma- teriale sau spirituale; de pildé, semnele zodiacului, care evocad energille cosmice. Zeii egipteni au capete de animale, trei din- tre evanghelisti sint simbolizati prin animale, Duhul Sfint este reprezentat printr-un porumbel. Animalele au legGturi cu toate cele trei niveluri ale universului: infern, pdamint. cer. Mitologia mayasilor prezinta, de exemplu, un crocodil care deschide o gu- 1G urlasé de monstru htonian, pentru a inghiti soarele la asfin- fit. Trebule sa distingem, in an- samblul simbolic atit de com- plex la care trimite acest cuvint, animalul sau fiara $i dobitoa- cele. Animalul, flara care zace fn noi si care i-a pus adesea in incurcGturG pe moralistii iudeo- crestini, este ansamblul forfelor profunde care ne anima si in primul rind libidoul; incd din e- vul mediu, animalul. lighioana, numesc in argou penisul si une- ori femela, intruchipind partea 102/ ANIMAL animalicd, dacé nu chiar sata- nic& a omului. Victor Hugo a ex- primat perfect acest simbo! in Legenda Secolelor, facind din bruta inaintemergdtorul a toate cite sint, schita.a fecunditatii, dar $i a dezmdfului, a Haosului. soful lasciv al nemarginirii, care, inaintea Cuvintulul, a mugit, a sulerat,a nechezat: Chiar zeu de-al fi, sa cugeti cind vezi cite-o jivina; Sclipiri de duh n-arunca, dar nici nu poarta vind, Puterea nepGtrunsa, in- chisd-n glie tainic, tsi afla-n orice brutd, maret si singur crainic. (V. Hugo, Satirul, trad. L. Zoicas) Aceasté interdictie indelung impus6 naturii umane $i pe care romanticii au contestat-o primii. va fi ridicatG o data cu desco- perirea psihanalizel, asa cum a- ratG, incd destul de timid, Jung in Omul si simbolurile sale: Mul- timea de simboluri animale in religiile si artele tuturor timpurilor nu releva numai importanta sim- bolului. Ea arata, de asemenea, cit este de important pentru om sd integreze fn viafa sa continu- tul psihic al simbolului, adica in- stinctul... Animalul care este in om, acea psyche instinctuald, poate deveni primejdios cind este recunoscut $i integrat in viata individului. Acceptarea su- fletulul animal este condifia uni- ficGrii individului $i a impliniril sa- le (JUNS, 238-239). Simbolismul animaletor, cu particularitdtile fiecdrula din ele, asa cum le intiineste, le obser- va si le numeste omul, trimite la un fenomen infinit mai vast, de vreme ce inglobeazé intreaga istorie umanda si nu doar un mo- ment din propria noastré civiliza- tie. Este vorba de totemism ca- re, departe’ de a se afla in re- latie cu o anumité mentalitate primitiva sau cu o studiere “ar- haicd’" a societatii, atesta o ten- dinta fundamentalé $i omnipre- zenté a omenirii. Lévi-Strauss, comentindu-| pe Rousseau, il rezumda astfel: Tocmal in masura in care omul se considera initial Identic cu tofi semenii sdi (prin- tre care se numara si animalele), va dobtndi-el capacitatea de a se deosebi pe sine in societate dupa cum va distinge diferitele specii animale, adica de a iva diversitatea speciilor drept su- port conceptual al diversitafii sociale (LEVT, 145). Animalele, fie considerate pe grupe sau comunitdji (rumega- toarele, albinele), fie luate in- dividual, corespund asadar unor caractere mai degraba simbo- lice decit alegorice, ca urmare a numarului si complexitatii sem- nificatelor pe care le acoperd, aicl, un singur semnificant. Asa vor fi, pentru a da citeva exem- ple din categoria numelor de grupe, sarpele, pasdrea, fiinta cereasca, sau carnivorul, anima- lul_ cu colti sau devorator, tot- deauna incércat cu un puternic simbolism htonian sau_ infernal. Frecventa utilizare, in acest caz. a metaforei - o prima forma de gindire discursivG (LEVT, 146) - nu exclude simbolul, cdci nu i- lustreazG decit o parte a lui: astfel, porumbelul Sfintului. Duh nu exprima nici pe departe in intregul lui simbolismul acestei pds6ri, dar ne oferd un punct de pornire in cercetarea sa. Fara pretentia de a prezenta un bes- tiar exhaustiv, am consacrat in aceasta lucrare un articol cit mai améGnunitit fiecarui animal a cGrui incércdturG simbolica era destul de mare pentru a expri- ma o permanenta de-a lungul intregii istorii umane, cal, miel, taur, vultur etc. Interesul pe care omul il a- cordé animalului considerot ca o° materializare a propriilor sale complexe psihice si simbolice a crescut simtitor in zilele noastre datorit4 animalelor domestice, mai ales a animaletor “de salon", mai mult adoptate decit cres- cute. Egiptul antic ofera un exemplu chiar mai izbitor, in- trucit grija fafa de animale de- venise acolo zoolatrie: un egip- tean, zice Herodot, las sd-i ar- d& mobila, dar isi riscd viata pentru a scoate din flacari o pi- sicd, Exists nenumdrate mumii de animale. A ingriji mormintele animalelor era o datorie de ca- re habotnicii erau mindri: Iam dat pfine celui flamind, apa ce- lui insetat, haine celui gol. Am Tngrijit ibisi, soimi, pisici si ciini divini si |-am Ttngropat conform ritualului, ungindu-i cu uleiuri $i infésurindu-i in pinzeturi (POSD, Sb). * Animalele fabuloase apar foarte des in arta chinezd. Ori- ginea acestor reprezentdri fan- tastice nu ne este cunoscutd pi- na in prezent decit prin monu- mentele funerare descoperite ta Chang Teng si Ho-Nan. Este o ar- t@ care nu a fost incé civilizata de taoismul si confucianismul o- ficial. Fiintele cele mai fabu- loase, vrjitorii cei mai ciudati. animalele cu formele cele mai bizare ocupa aici un loc consi- derabil. Corbul solar, inainte de a fi fost anexat de cdtre Maestrii Ceresti ai tacismului. apare re- prezentat cu trei picioare (cer, pomint, om); vulpea cu noud cozi (cele noud regiuni ale Im- periului); niste monstri, un fel de centauri, cu doud busturi umane lipite unul de celdlalt; si fiare cu cite opt capete omenesti, fixa- te pe gituri ca de sarpe, ase- menea hidrelor din mitologia clasicG greacd. Pe un basorelief provenind dintr-o camerdé funeraré se pot vedea doud personaje stind fa- ANIMAL/ 103 $6 in fat: unul tine in mind un soi de echer (emblema unuia din regii miticl al Chinei), celd- lalt o cruce (cele cinci puncte cardinale), iar in partea infe- rioard, corpurile lor par a se ter- mina cu un fel de cozi care se inlantuie. Aceste gravuri dateaza din perioada Regatelor luptatoare (441-221). Ele se vor cuminti tn timp sub influenta doctrinelor confucianisté si budistG. Simbo- lismul lor nu se va mai regasi decit in magia taoisté. Dar interpretarea lui se va inspira din miraculosul utilitar (elixirul de viata lung), sau moralizator. Templele sintoiste sint pdzite de animale fantastice, asezate totdeauna de o parte si de alta a intrdrii. Unul din aceste anima- le tine gura deschisd, celdlait, inchisd. Ei ar simboliza: incepu- tul $i sfirsitul, suveranitatea fara margini a impGratului, alfa si o- mega. S-a crezut multa vreme ca re- ligia celticad acordd un loc im- portant zoomorfismului si tote- mismului. Aceasta pdrea sé do- vedeascG marea sa vechime sau primitivismul sGu, stadiul e- volutiv urmStor fiind constituit de antropomorfismul unor zei mai bine conceputi, cum ar fi zeii Greciei antice. Animatul are insa pur si simplu o valoare de sim- bol: mistreful simbolizeaza func- tia sacerdotalé, ursul. functia re- gala; corbul este animatul fui Lug... Lebdda, sau pasdrea in general, este mesagerul Lumii de dincolo, calul are rol psiho- pomp etc. Nu exist dovezi se- rioase de toteism in spatiul cel- tic. Turcii cereau ca o bund ca- petenie de osti sa aibd calitdtile a zece animale: vitejia cocosu- lui, castitatea gdinii, curajul le- ulul, agresivitatea mistretului, si- 104/ ANIVERSARE retenia vulpii, perseverenta cii- nelui, vigilenta cocorului, pru- denta corbului, tnflacGrarea in lupté a lupului, corpolenta unui yagru, animal care, in cluda orl- céror greutati si a oricdrui efort, ramine tot gras (Al Mada Ini, au- tor arab din secolul al IX-lea, ci- tat in ROUF, 233). Un alt autor musulman, putin anterior celui de mai sus, prezinté calitdtile rézboinicului. tntr-o enumerare aseméndtoare: perseverenta, singele rece, forta lupulul, cura- jul ursului, setea de rézbunare a iacului, castitatea cotofenel, a- cuitatea vizuala a corbulul, sire- tenia vulpii rosii, setea de rdaz- bunare a dromaderului, curajul leului, puterea de a veghea a bufnitei. Simbolistica popoarelor turce adaugé: calul este viteaz si boul puternic, oile sint slabe si fricoase, leul nu-si poate stapini minia, minzul este neastim- parat, tigrul, curajos si vrednic. Din perspectiva biblicd, citam numai douG cazuri: animalele fi sint prezentate lui Adam; ani- malele, grupate cum sint in Bi- blie, apar inzestrate cu o semni- ficatie speciald. Animalele cdro- ra Adam le da nume simbolizea- 2G, dup& Philon, patimile ome- nesti comparabile cu fiarele sdl- batice care trebuie stdpinite (Leg. All. 2, 9-11). Philon ia in discufie diferite grupe de ani- male. Cu privire la sacrificarea de cdtre Avraam a unei juninci, a _unei capre, a unui berbec; a unei turturele si a unui pui de porumbel, el va spune: Natura acestor animale oferd o inrudire cu pértile universului; boul cu pamintul, deoarece ajutd la muncile cimpului, capra cu a- pa, apa fiind agitota si ndval- nica dupa cum arata curentul tiurilor, precum si mareele; ber- becul seamand cu aerul prin violenta sa si fiindca nici un animal nu-i este mai folositor omului, de vreme ce-i procurd haine: in ce priveste pdsarile, elementul cu care se fnrudesc este cerul, impartit in diferite sfere; planetele pot fi compara- te cu porumbelul, cdci acesta este o pasdre biindd, iar plane- tele ne sint favorabile; stelele sint comparate cu turturica, deoarece acestei padsari fi pla- ce singurdétatea. Se poate ada- uga tofodata cad pdsarile se in- rudesc cu stelele, cdci zboru! lor seamadnaé cu miscarea stelelor, jar cintul lor cu muzica sferelor (Quaestiones in Genesim, 3, 3). Insistind asupra acestei teme, Philon. stabileste alte analogii intre aceste animale si om, ana- logii care se vor regdsi in arta cresting. Boul prezinta o inrudire cu trupul omenesc datoritG do- cilit6tii sale, capra cu simfurile, acestea din urmd fiind greu de strunit. Berbecul evocd Logosul, datorit@ caracterului sdu viril si activ. Porumbelul. corespunde ratiunii care cuprinde lumea vi- zibild, turturica iubitoare de sin- gurdtate cauté sé pdtrundd re- alitatea —invizibila — (Quaestio- nes..., 3, 4) etc. (DANP, 131-132). Animalele care intervin. atit de frecvent in vise si in arte constituie identificGri parfiale cu omul: aspecte, imagini ale na- turii sale complexe; oglinzi ale pulsiunilor sale profunde, ale in- stinctelor sale domesticite sau nu. Fiecare corespunde unei pGrti a naturii umane. integrata sau care trebuie sG fie integrata in unitatea armonioasd a per- soanel (v. si PUNCTE CARDINALE, OFIAPOD). ANIVERSARE AniversGrile simbolizeazG_ fa- zele marcante ale ciclului exis- tentei, luate in sens propriu, ca ani de cotiturd, In Japonia se prezinta urGri solemne la aniversdrile persoa- nelor (Sanga). Sint socotite ca deosebit de importante aniver- sGrile de la: 40 de ani: numitG incepu- tul bdtrinetii (in Japoneza: shoro), de vreme ce Confucius spune: Ja 40 de ani nu ma rata- ceam; 61 de ani: inchelerea ci- clului de 60 de ani (in japonezé: kanrekl). In aceasta zi, sdrbd- toritul poartS o boneté rosie si un kimono rosu; toaté lumea il felicit6 cG a redevenit un nou- nascut; 70 de ani: sau virsta rara (kokl), numité astfel de cind marele poet chinez Tu-Fu a spus c& 70 de ani (kokl) reprezinté un privilegiu pentru oameni; 77 de ani: sau longevitatea bucuriei (in japonezé: kiju); 88 de ani: sau longevitatea orezulul (in japoneza: belju). Ultimele doud aniversérl se numesc_ astfel pentru ca in caligrafia japonezd cuvintele bucurie si orez seamana cu cl- frele japoneze 77 si 88, Putem apropia aceste ani- versGri deosebite de cele care marcheazG durata_ cdsatoriei, unind simbolul amintirii si al ine- fului cu cel al metalelor din ce in ce mai pretioase, solide si rare: un an, nunté de hirtie; cinci ani, nunta de lemn; zece ani, nuntd de fier; doudzeci si cinci de ani, nunté de argint; cincizeci de ani, nunta de aur; si saizeci de ani, nunté de diamant. ANOTIMPURI Anotimpurile au fost repre- zentate diferit in operele de arta: primdvara printr-un miel, ANQA/105 un led, un arbust sau cununite de florl; vara printr-un balaur ce sculpG flacrl, un snop de griu sau 0 secerd; toamna printr-un lepure, Oo coardG de vitG sau coarne ale abundenfei din care fructele se revarsd; iarna printr-o salamandrd, o rata sdlbaticé sau flacdrile din vatra etc. Pri- mdvara este Tnchinatd lui Her- mes, trimisul zeilor; vara fi apar- tine lui Apollo, zeul solar; toam- na este a lui Dionysos, zeul cu- lesului viilor; iarna este consa- crata lui Hefaistos, zeul meta- lelor si al mestesugurilor legate de foc. Succesiunea anotim- purllor, la fel ca aceea a fazelor lunii, marcheaza ritmul viefil, etapele unul ciclu de dezvol- tare: nastere, crestere, maturi- tate, declin; ciclu corespunzétor fiintelor umane, precum $i socie- tatilor si civilizatiilor pe. care a- cestea le-au creat. Succesiunea anotimpurilor ilustreazG si mitul eternei intoarcerl. Ea simboli- zeazG alternanfa ciclicd si ves- nica reincepere, ANQA Pasdre fabuloasG care fine in egald mdsurG de grifon si de fe- nix. Dups traditiile cunoscute, credinfa in existenta pdsdarii anqg@ pare a fi de origine araba sise stie cd anticil plasau fenixul in desertul Arabiei. O data cu a- paritia isamismului, angd isi afla consacrarea definitivG intr-o tra- ditie consemnat6 de Ib'n'Abbas (Mas‘udi, Cimpille de aur, 4, 195): “Profetul ne-a spus intr-o zi: in vremurile de lta inceputurile lu- mii, Dumnezeu a zamislit 0 pasd- re de o frumusete nemaivazuté, impodobind-o cu toate darurile desOvirsirii. Dumnezeu a plasmu- it apoi partea femeiascd dupa chipul pdrtii barbatesti sia dat perechil numele de anqé. Si a 106/ ANTIGONA. mai destéinuit lul Moise, flul lui ‘Imran: Am dat viafG@ unel pdsarl minunate ca infdtisare, am z6- mislit partea barbGteascéa si par- tea femelascd; le-am dat drept hrané jivinele ferusalimulul — si vreau sd fie legdturi de apro- piere intre tine sl aceste doud pdséri, ca dovadG a intiietdtii pe care fi-am hdarazit-o printre copiil ul Israel.” Mai tirziu, anq@ a fost asimi- lata cu stmorgh-ul persanilor. Anq@, sau sfmorgh, a devenit simbolul avintului mistic spre DI- vinitate. In minunata parabold intitulaté Limba pdsGrilor, marele poet mistic persan Ferid-ed-Din Attar (secolul al Xill-lea) poves- teste cdldtoria spirituald a trel- zeci de pdséri (in persand SI- Morgh) reprezentind fdpturile care reusesc sG ajungd in fata Divinitdtli. Atunci, zice Attar, soarele din apropiere si-a in- dreptat razele spre ele si sufletul lor a inceput sa reverse lumina. Apoi, cele treizeci de pdsdari sl- morgh ale lumii au pufut con- templa chipul Stmorgh-ului spi- ritual rasfrint pe fetele lor. S-au grdbit sé-| priveascd pe acest Simorgh si s-au incredinjat ca nu era altul decit simorgh, cu alte cuvinte ca ele insesi erau Divinitatea. Astfel se ajunge la unirea misticd: plerzindu-ti pro- pria filntd. 1 se mai atribuie un alt nume acestel minunate pdsdri; Suhra- wardi si Sadr al-Din Shirazi, de pildd, folosesc termenul Qdqnds care desemneazd in mod cu- rent fenixul, dar care este tran- scrierea grecescului Kyknos, ca- re inseamnad lebdda. Or, afirma Secrate in Phaidon (84-85), le- bdGda, pasdrea lui Apollo, cinta mai frumos ca _ intotdeauna cind simte cd i se aprople moar- tea, nu sub imboldul durerii, ci al bucuriel cé va ajunge curind in fata zeului tutelar. Ceea ce ne face sG desiusim aici moflivul tranzitiel_ spre simbolul —unirll mistice (CORM, 46). Sdlasul pdsGril Simorgh este. muntele gdf. Sub diferitele sale nume, pa- sdrea ‘ang4 simbolizeazd acea parte a filntei umane menité u- nirli mistice cu divinitatea, In a- ceasta unire in care se aboleste orice distinctie. anq4 este atit creatorul, cit si creatura spiri- tuala. ANTIGONA Flica ndéscuté din cdsdtoria in- cestuoasG dintre Ci&dip si lo- casta. In loc sd-sl pdrdseascd porintele, orb si dezndddjduit, dupa ce aflase dubla crima pe care o comisese ucigindu-si ta- tal si devenind sof al propriel sa- le mame, Antigona it insofeste pind la sanctuarul Eumenidelor, la Colona, unde acesta moare impécat. Reitntoarsé la Theba, Antigona nesocoteste porunca lui Creon si sdvirseste pentru fratele ei Polynice gesturile ritu- ale funerare ce-i fuseserd refu- zate. Condamnatad la moarte, inchis& de vie in cripta familiel, Antigona se spinzurd; logodnicul el se sinucide ling trupul ei ne- insufletit; insdsi sofia lul Creon, de disperare, isi pune capat zi- lelor. Psihanaliza a facut din Anti- gona un simbol dind numele ei unui complex, cel al fixatiel a- fective a tinerel fete asupra ta- talul, fratelui, cerculul sGu fami- lial, mergind pind la refuzul unei vieti personale satisf6cétoare intr-o alt6 dragoste, ceea ce ar presupune o desprindere de a- tasamentele din copildrie. Moar- tea ei are o valoare de simbol: ea se spinzura in cavoul familial sl logodnicul ei moare. Dramaturgia moderna a in- viat-o ins pe Antigona si scos-o din mormint. Antigona este prea- mGritG ca eroina care se revolt tmpotriva puterli statului, simbo- lizat de Creon, sau care se raz- vr&teste impotriva conventiilor si regulilor, in numele legilor ne- scrise ale constiintel $i dragostei el. Este deci tindra emancipata, care lasd in cavoul familial ra- masifele pdmintesti ale nevino- vatei zdrobite de obisnuintele si constringerile sociale. Este Anti- gona cea revoitatd; dar, atita vreme cit se ridicd impotriva ti- raniel familiale si sociale. ea ra- mine psihologic tnc&tusata de aceasta. Antigona trebule sé fle destul de puternicd si de liberd pentru a-si asuma pe deplin in- dependenta jntr-o noua stare de echilibru care sd nu fie doar o hibernare banalizantd. Legen- da astfel prelungité simbolizea- zG moartea si renasterea Anti- gonel, dar a unei Antigone de- venit& ea insdsi, la un nivel de evolutie superior. ANTIMONIU Simbol alchimic, materie a in- felepfilor, lupul cenusiu al filo- sofilor, cum i! considera Basile Valentin. Antimoniul ar cores- punde penultimel etape strdébé- tute de alchimist tn céutarea aurului filosofal. Pentru Fulcanel- li, antimoniul fnfeleptilor... este un haos care fine loc de muma tuturor metalelor. El este matri- cea $i vina aurulul $i laboratorul de studiu pentru culoarea aces- tuia dupa Sendivogius (Scrisoare filosoficd, Paris, 1671). Mai este considerat ca fiu na- tural al lui Saturn; iubit cu infla- carare de Venus, el este radaci- na metalelor; legdturile sale cu Saturn si Mercur il inrudesc cu smaraldul, Antimoniu! ar simboliza, din punct de vedere analitic, o sta- re foarte apropiata de perfecti- APA/107 une din evolutia unei fiinte, cd- rela insé [-ar rémine sé depd- seascG etapa cea mal dificild, cind se petrece ultima transfor- mare a plumbului in aur si cind cei mai mulfi se poticnesc. Anti- montul exprimd posibilitatea u- nui elan suprem dar si pe aceea a unui esec definitiv; de unde si culoarea lui simbolicd, cenusiul, si Infdtisarea lui mitologicé, de Diana Incintétoare sau monstru- oasé. APA Semnificatiile simbolice ale a- pei pot fi reduse la trei teme do- minante: origine a viefii, mijloc de purificare, centru de regene- tescenfé - ce pot fi regdsite chiar in cele mai vechi traditii, ele formind combinatii imagi- nare dintre cele mai variate,desi toate coerente. Apele, ca masa _nedife- renfiata, reprezinta infinitatea posibilitdtilor; ele contin tot ceea ce este virtual, tot ceea ce nu are incd forma, saminta primordiald, toate semnele unei dezvoltéri viitoare, dar si toate ameninforile de resorbtie. A te cufunda in apd si a esi din ea f6ra a te dizolva total. tn afaré de cazul in care este vorba de 9 moarte simbolicG, inseamné a te intoarce la origini, a-ti regasi obitsia intr-un imens rezervor de potential, tragind de acolo for- te nol: este 9 faz trecGtoare de regresie si dezintegrare de care depinde o fazG progresiva de reintegrare si regenerescenta. Rig-Veda preamGreste apele ca purtatoare ale vieftii, fortei si puritafil, atit pe plan spiritual, cit si trupesc. Voi, Ape care inviorafti, aducefi-ne forta, mGreftia, bucuria, ilu- 108/APA. minareo! ..Stdpine peste minundyjil, cirmuitoare ale popoare for, Apel ... Vol, Ape, dati leaculul intreaga lui putere, ca sd fle platosG trupului meu si astfel sa. ma bucur inde- lung de vederea soareluil ..Voi, Ape. luati cu vol orice pacat pe care l-am facut orice nedreptate pe care am fdcut-o cuiva, orice juramint strimb pe care |-am rostit. (VEDV, 137), Variatiunile diferitelor culturi pe aceste feme esenfiale ne vor ajuta sé intelegem mai bine si sG adincim, pe un fond aproa- pe identic, dimensiunile si nuan- jele acestei simbolistici a apel. jin Asia, apa este forma sub- stantialé a manifestérii, origine a vietil si element al regenerarii trupesti si spirituale, simbol al fertilitatil, ca si al puritdfii, inte- fepciunil, harulul si virtufii: Fiind fluida, tinde spre dizolvare, dar, flind totodaté omogendé, tinde spre coeziune. spre coagulare. Din acest punct de vedere ar corespunde nofiunii de sattva, dar, flindcG se scurge in Jos, spre abis, tendinta ei este ta- mas; pe de alt6 parte, intrucit se intinde pe orizontald. ten- dinta el este si rajas. Apa este materia prima, Prakritl: Toful era apd, spun tex- tele hinduse: fntinderile de ape nu aveau farmuri..., spune un text taoist. Brahmanda, Oul lu- mii, este clocit la suprafafa Ape- lor. La fel. in Facerea, Suflul sau Duhul lui Dumnezeu se poarta pe deasupra Apelor. Apa este Wuji, spun chinezii, Cea-fard- culme, haosul, nedeterminarea primordialé. Apele, reprezen- tind totalitatea posibilitdtilor de manifestare, se impart in Ape superioare, care corespund po- sibilitatilor fara forma, si Ape in- ferioare, care corespund posi- bilitatilor cu forma; in Cartea lui Enoh, aceasté dualitate este transpusd in termenii unei opo- zitil sexuale; in iconografie, ea este adesea reprezentata prin dubla spirald. Se spune cd ape- le inferioare sint tinute intr-un templu din Lhasa dedicat rege- lui divinitatilor nOga; in india. posibilitdtile f6ra forma sint re- prezentate de dansatoarele Ap- sara (de la ap, apd), Noflunea de ape primordiale, de ocean al originilor, este aproape _uni- versald. Ea poate fi regdsita pi- n@ in Polinezia, iar majoritatea popoarelor austro-asiatice loca- lizeaza puterea cosmica in aps. La aceasta se adaugd adesea mitut animalulul cufundator, cum ar fi_mistretul hindus, care adu- ce o férima de pamint la supra- fata, embrion al manifestarii for- male scos Ia lumina zilei. Origine si vehicul al oricdrei forme de viata, seva este apd si. in anumite alegorii tantrice. a- pa reprezinté prana, suflul vital. Pe plan corporal, si pentru ca este un dar al cerului, apa este un simbol universal de fecundi- tate si fertilitate. Apa cerului fa- ce orezul, spun in Vietnamul de Sud fdranii de la munte, care stiu de altfel s4 prefuiasca func- tia generatoare a apel, soco- tind-o deopotriva leac si elixir al nemuriril. Apa este de asemenea un mijloc de purificare rituala; din Islam pind in Japonia, trecind prin riturile vechilor fushual ta- oisti (stapinii apei sacre) si fara auita stropirea cu apG sfinfita la crestini, ablutiunea joacé un rol esential. In India si sud-estul Asi- el, ablutiunea statuilor sfinte si a credinclosilor (in special de A- nul Nou) inseamné in acelasi timp purificare $i regenerare. A- pa este prin natura ej hardzité curdfeniel, scrie Wenzi. Ea este emblema Virtufii supreme, spu- ne Laozi invdtaceilor lui (Tao, cap. 8). Ea mai este si simbolul intelepciunli taolste, cdci nu poate fi contestata de nimeni; liberé si nestdvilita, ea curge cind mai repede, cind mai in- cet. Apa este si mdGsurd, pentru cd vinul prea tare trebuie ames- tecat cu apd, chiar cind este vorba de vinul cunoasteril, Apa opus& focului este yin. Ea corespunde nordului, frigului, solstitiului de iarnd, rinichilor, cu- loril negre, trigramei k'an, care semnifica ceea ce este abisal. Pe de altG parte insé, apa este legaté de fulger, care este foc. Dar, daca reducerea la Apa practicaté de aichimistii chinezi poate fi consideraté o intoarce- re la starea primordiald, embrio- nard, se spune de asemenea ca aceasté apa este si foc, si cé a- blutiunile ermetice trebuie inte- lese.ca purificdri prin foc. In ak chimia interna a chinezilor, im- bdierea si spdlatul ar putea fi tot atit de bine operatii de com- bustie. Mercurul alchimistilor, care este apd, este uneori numit apa de foc. Este de remarcat si faptul cd, in ceremoniile tibetane de ini- tiere, apa este simbolul dorin- telor, ol angajamentelor uate de postulant, In sfirsit, marginindu-ne la far- mecul aparentei, sG citam fru- moasele vorbe ale lui Victor Se- galen: lubita mea are virtutile a- pel: un zimbet luminos, gesturi molcome, o voce limpede care iti picura fn ureche(Stéles) (BENA, CORT, DAMS, DAVL, PHIL. GOVM. GRIE. GRIF, HUMU, JILH, LIOT, MUTT, SAIR. SCHG, SOUN). O rug&ciune vedicé adusdé A- pelor se exprimad tot prin inter- APA/ 109 mediul simbolurilor; aceasta ru- gadciune trebuis pusd in legd- turé cu toate nivelurile exis- tentei. si fizic si mental, pe care Apele le pot tnviora; O, voi, ape bogate, cGci in puterea voastra sta belsugul, voi, ce vegheati sa nu se stingd voinfa priincioasa, si nemurirea, voi, ce impGrtiti peste bogdfia care-si da mina cu o dreapta propasire, binevoieste, Sarasvati, sa-i dai asta viaga tinereasca celui care te cinta. (Ashvalayana Shrautasutra 4, 13. VEDV, 270) in traditille ebraice $i crestine apa simbolizeaza mal intii ori- ginea creatiei. Litera men (M) din ebraica simbolizeazG apa care poate fi perceputd; ea es- te mama si matrice. Objirsie a toate cite sint, ea este mani- festarea transcendentel si de aceea trebuie considerata o hierofanie. Cu toate acestea apa, ca de altfel toate simbolurile, poate fi consideraté din doud puncte de vedere diametral opuse, dar nicidecum ireductibile, $i aceas- t& ambivalenté se regdseste la toate nivelurile. Apa este gene- ratoare de viaté $i generatoare de moarte, creatoare $i distru- gatoare. In Biblie, pufurile din desert, izvoarele care le ies in cale no- mazilor sint tot atitea locuri de desf&tare si tncintare. intilnirile cele mal importante au loc lin- g@ izvoare sau puturi; aidoma tocurilor sfinte, punctele unde se gaseste apd au o importanta deosebitd. Aici incepe dragos- tea si-seé pun la cale cdsdtoriile. Drumul evreilor $i calea pe care o urmeazd fiecare om in timpul pelerinajulul séu terestru sint in- 110/APA tim legate de contactul exterior sau interior cu apa; aceasta de- vine un loc al p&cii si luminii. o oaza. Palestina este un pdmint cu torente si izvoare: lerusalimul es- te scdldat de apele linistite ale lacului Siloe. Fluviile sint factori de fertilizare de origine divind, ploile si roua aduc rodire si ex- prima bundvointa lui Dumnezeu. Fara apd, nomadul ar fi nein- tirziat condamnat la moarte si ars de soarele Palestinel; de a- ceea, apa intTinité in drum este ca mana: ea ii potoleste setea si 71 hrGneste. Se intelege de ce apa este ceruta prin rugdciuni, de ce este object al implordrii. Dac&é Dumnezeu aude strigdtul robului sdu. el frimite o ploaie sau face s6 résaré in calea dru- mefulul vreun puf sau vreun iz- vor, Legile ospitalitéfii cer ca oaspetelui sO i se ofere apa re- ce si ca gazda sa-i spele picioa- tele ca sO se poata odihni. In- treg Vechiul Testament prea- mareste virtutile apei. Noul Tes- tament va prelua aceasté mos- tenire si va sti sG 0 foloseasca. Domnul este asemuit cu o plogie de primdvard (Osea, 6, 3). cu roua datatoare de viata florilor Cid. 14, 6), cu apele lim- pezi care vin de la munte, cu torentele ce satura pdmintul. Cel drept este asemenea co- pacului sddit pe malul apelor curgdtoare (Numerii, 24, 6): apa opare deci ca un semn al bine- cuvintérll. Ca atare, se vede limpede originea ei diving. Ast- fel, leremia spune (2, 13) cd po- porul lul Israel, in necredinta sa, dispretuindu-L pe Dumnezeu, ul- tindu-si fagGduielile st incetind sG-L mai considere izvor de apd vie, a vrut sd-si sape singur re- zervoare pentru apd; dar aces- tea au crdpat si apa s-a scurs. Condamnind atitudinea pope- rulul fafa de Dumnezeul séu, iz- vor de apa vie, leremia se jelu- ieste zicind: Vor preschimba fa- ra lor in pustiu (18, 16). Aliantele strdine sint asemuite cu apele Nilului si Eufratului (2, 18). Sufletul isi cauté Dumnezeul asa cum cerbul finsetat cautG apa vie (Psalmii, 42, 2-3). Sufletul este deci ca un pdmint uscat si inse- tat; el asteapta ca Dumnezeu sé se manifeste, asa cum pdmintul uscat asteapté sé fie udat de ploi (Deuteronomul, 32, 2). Acest simbolism, ivit din cele mai vechi temelii ale. civilizajiei meditera- neene, i-a inspirat poetului Fre- derico Garcia Lorca intriga tra- gediei Yerma, femeia care, ne- avind bérbat, este stearpa, asa cum sterp este desertul, yermo, pentru cé nu ploud. Firesc, orientalii au considerat apa mai intii ca un semn si un simbol al binecuvintaril: oare nu datorité apei ddinuie viata ? Cind profeteste o noud eG, Isa- la spune: izvoarele de apa vor curge fn pustiu... si finutul cel insetat va fi izvor de apa (Isaia, 35, 6-7). La fel vorbeste si vizio- narul din Apocalipsda: Mielul... Ti va duce la izvoarele vieftii (Apoc., 7, 17). Apa a fost data de Dumnezeu pémintului, dar mai exist si o alté ap, tainicd: este apa Infe- lepciunil care, atunci cind a fost creaté lumea, a chibzuit le- gea apelor si le-a statornicit f6- gas (lov, 28, 25-26; Pildele, 3, 20; 8, 22, 24, 28-29; Ecleziastul, 1. 2- 4). Inteleptul este asemuit cu o fintind sau cu un izvor, iar apa sdldsiuieste in inima tui (Pildele, 20, 5; Ecleziastul, 21, 13) $i vor- bele lui au forfa unui suvoi (Pil- dele, 18, 4), pe citG vreme cel lipsit de intelepciune are o ini- ma din care cunoasterea se scurge ca dintr-un vas crdpat (Ecleziastul, 21, 14). lisus, fiul tui Sirah, compara Tora (Legea) cu Intelepciunea, c&ci din Tora se coment ep eecenenmllllll revarsé. apa intelepciunii. Pé- tintii Bisericii cred cG Duhul Sfint imparte harul, intelepciunii, de- sertindu-l in inimile insetate. Te- clogilie. din. evul. mediu_repre- zinta aceastG tema, dindu-i_un inteles identic, Astfel, dupa Hugues de Saint-Victor, intelep- ciunea are apele ei, lar sufletul este spdiat.de apele Intelep- ciunil. Apa devine simbolul viefii spi- rituale si al Duhului,, oferite de Dumnezeu. si, adesea refuzate de oameni. lisus relia acest simbolism cind Ti vorbeste femeil din Samaria: Cel care va bea din apa pe ca- te i-o voi da eu nu va mai inseta fn veac, cdci apa pe care i-o voi da eu se va face fn el izvor de apd curgGtoare spre viata vesnica, (loan, 4, in. special versetul 14). Apa, care in Vechiul Testa- ment este mai presus de toate simbol al vietii, devine simbol al Duhului in Noul Testament (Apo- calipsd, 21). lisus Hristos Ti grata samariten- cei c&G este Stdpinul apei vil (loan, 4, 10)..El este izvorul: Da- ea inseteaza cineva, sa vind la mine si s@. bea (id., 7, 37-38), A- pa tisneste din pieptul Lui ca din. stinca. lui, Moise, iar cind, rdstignit, este strapuns cu lan- cea, din rand Ti curg apa si sin- ge. Apa vie vine de la Tatdél si ea se transmite prin’ Hristos, Dumnezeu care S-a facut om, sau prin harul Sfintului Duh care, potrivit unui imn de Rusalii, este fons vivus (izvor de apd vie), ig- nis caritatis (focul iubirii), Altis- simi donum Dei (dar al Atotpu- terniculul). Sfintul Atanasie pre- cizeazG sensul acestei doctrine spunind: Tatdl. fiind izvorul, Fiul este numit fluviu, iar noi ne a- daépam din Duh (Ad Serapionem, 1,19). Apa dobindeste deci un sens de eternitate, iar cel care APA/111 bea din aceasté apd vie se im- partdseste din nemurire (loan, 4. 13-14), Apa vie. apa viefii se prezinté ca un simbol cosmogonic. Ea es- te o poartd spre vesgnicie tocmai pentru cG purificd, vindecd si in- tinereste. Dupd Grigorie de Nys- sa, fintinile contin apd state- foare. In schimb, fintina Mirelui este o fintind de apa vie. El_es- te adine ca 9 fintina si misc&tor ca un fluviu; se poate vedea a- ici o legGtura cu fextul lul Lorca citat mal sus. Dup6 Tertulian, Spiritul divin a- lege apa dintre celelalfe ele- mente si o preferd, pentru ca, incé de la inceputuri. apa se prezinté ca o materie perfecta, fecunda si simplG, complet tran- sparentG (De baptismo, 3). Ea are prin ea insdsi.o virtute purifi- catoare si acesta este un motiv in plus ca sG fie considerata sa- cra. Asa se explicd folosirea ei in ablutiunile rituale; prin insu- sirlle sale. ea sterge toata fara- delegea $i toaté necurdtia. Nu- mai apa botezului spald de pa- cate si ea nu este conferita de- cit o data, pentru ca ea inga- dule intrarea intr-o stare noud: cea de om fara de pacat. Dez- bGrarea de omul dinainte, sau mai degrabé aceasté moarte de o. clipd a istoriei poate fi comparaté cu un potop, de- oarece acesta simbolizeazG o disparitie, o stingere: o epoca piere, o alta, nous, se naste. Pe tingG virtutea purificatoa- re, apa mai are si o putere sote- riologicG. Imersiunea este rege- neratoare. este un fel de renas- tere. in sensul cG plaseaza fiinta infr-o stare nouG. Imersiunea poate fi comparatd cu punerea lui Hristos in mormint: El reinvie dup aceasié coborire in ma- runtaiele pdmintului. Apa este simbolul regenerdrii, iar apa bo- 12/aPA tezulul exprimad explicit Ideea unei noi naster! (loan, 3, 3-7), fiind Inifiatoare. Pdstorul \ui Her- mes vorbeste de cel care au coborit In apa morfl $i au lesit vii. latG simbolismul apei vii, al lzvorului tinerefli, Ceea ce _am eu in minte, spune Ignatie Teo- forul (dupd Calist) este apa ca- re lucreaza si vorbeste. Este de mentionat aici cd Izvorul Cas- taliel din Delfi este sursa de in- spiratie a Pitiel. Apa viefli este Harul dumnezelesc. Multe culte graviteazd in jurul izvoarelor. In orice loc de pele- ring} se aflé o sursG de apa si o fintind, Apa, datorité fnsusirilor el specifice, are virtufi tamadu- itoare. De-a lungul secolelor, Bi- serica s-a ridicat de multe ori impotriva cultului apelor; totusl, a existat intotdeauna o credin- t@ populard cu privire la valoa- rea sacra si sacralizanté a ape- lor. Dar primejdia ratacirilor pd- gine si a intoarceril la superstifil a persistat: magul pindeste sa- crul pentru a-l perverti in ima- ginatia oamenilor. De vreme ce apele preced creatia, este evident cd ele a- sistO la 0 nou facere a lumii. Omului celui nou Ti corespunde aparitia unel alte lumi. in anumite cazurl - asa cum am spus la inceputul acestui ar- ticol - apa poate fi instrument al mortil. in Biblie puhoaiele de a- pa vestesc marile incercarl. A- pele dezlénfuite sint simbolul marilor calamitati. Sagetile fulgerulul Sau vor porni bine tndreptate si vor lovi in tinta, zburind din arcul puter- nic incordat al norilor. Mina Lui, ca o prastie, va azvirli nolan de grindind; apele marii se vor intérifa asupra lor si rfurite fi vor fneca vijelios. Duhul puterii dumnezelesti se va tidica impoiriva lor si ca vis- colul fi va matura... (Cartea fntelepciunil lul Solo- mon, , 21-23). z Apa poate pustil si inghifi to- tul, vijeliile nimicesc ville tnflo- rite. Deci, apa poate fi male- ficd. In acest caz, ea pedep- seste pe padcdtosi, dar nu se va atinge de cei drepfi, care n-au a se teme de puhoale. Apele morfil sint doar pentru pacdtosl, iar pentru cei drepti ele se trans- forma in ape ale viefii. Ca si fo- cul, apa poate fi instrument al ordaliei, Obiectele aruncate in ap sint Judecate, dar apa nu judeca. Apa mai este simbol al dua- litatli_ sus-jos: apa ploilor - apa marilor. Una este curaté, cea- lalt6 - sdrat&. Apa curata este simbolul viefli, ea este creatoa- re si purificatoare (Ezechiel, 36, 25); apa amara aduce bleste- mul (Numeril, 5, 18). Fluviile pot fi ape binefacdtoare sau, dimpo- triva, pot fi sdlasul unor monstri. Apele involburate sint semnul rdulul, al dezordinil. Nelegluifii sint asemuifi cu marea agitatd (Isaia, 57, 20). Mintuieste-ma, Dumnezeule, cd au Intrat ope pina la sufletul meu. Afundatu-m-am in noroiul adincului... (Psalmii, 69, 1-2). Apele linistite semnificd pa- cea si ordinea (Psalmii, 23, 2). In folclorul evreiesc, despdrfirea a- pelor de cétre Dumnezeu, in momentul creaflei, in ape supe- rloare $1 inferioare, arata. impar- tirea in ape masculine si ape feminine, simbolizind siguranta sl nesiguranta, masculinul si fe- mininul, ceea ce corespunde. asa cum am mai spus, unui sim- bolism universal. Apele amare ale Oceanulul reprezinté amérdciunea inimil. Omul - spune Richard de Saint- Victor - trebule s& strabaté ape- le amare; cind isi va da seama cit este de bicisnic, aceasta sfinté améraciune se va preface tn bucurie (De statu interioris ho- minis 1, 10, P.L. 196, 124). $1 in tradifiile Islamului apa a- re numeroase semnificatil. Coranul considera apa bine- Cuvintota care cade din cer drept unu! din semnele divine. In grddinile Raiului sint riuri de apG vie si izvoare (Coranul, 2, 25; 88, 12 efc.). Omul insusi a fost creat dintr-o apd care se tevarsd (Coranul, 86, 6). Dumnezeu! ei a zamislit ce- rul si pGmintul si tot el trimite din cer apa ?nearcind pomii de roade care sint hrana voud. , (Coranul, 14, 32; 2, 164) Insetatul crede cd lucrdrile necredinciosilor sint ca apa, dor aceasta nu este decit o amégire. Ele seam&na cu apele intunecate din adincurile mGrii, pe care valurile, unul dupé alful, le acoperé (Coranul, 24, 39-40), Viata prezenta este comparata cu apa pe care vintul o risi- peste (Coranul, 18, 45). In comentariul la Fosus de fbn al“Arabi, Rami identifica apa pe care se afld Tronul divin (Cora- nul, 11, 9) cu Suflarea Dumne- zeului celui Milostiv. Vorbind de Teofonia eterna, ROmi spune: marea se acoperi de spuma si, cu flecare fulg de soumd, ceva capdta formd, ceva se fntru- chipa (Diw&n). JT simbolizeazG ~~ universul prin gheatd, a carei substanté este apa. Apa este aici materia prima. Intr-un sens mai metafizic ROmi simbolizeaza Temelia di- vinG a universului prinfr-un o- cean a cérui Esenta divinad este Apa. Apa umple toaté creatia si valurile sint creaturile. Apa mai simbolizeazé puri- tatea si este folosits ca mijloc de purificare. Rugéciunea ritu- ald musulmané - ¢alat - nu poa- APA/113 te fl facutG cum se cuvine decit daca cel ce se roagé s-o curatit prin ablufiuni rituate. a caror tn- deplinire este statornicité de re- guli minufioase. In_ sfirsit, apa mai simboli- zeaz6 viafo, apa viefii care poate fi descoperit in bezna si care are puterl regeneratoare Pestele aruncat la confluenta celor douG mari, in Surat Grotel (Coranul, 18. v. 61, 63) invie atunci cind este cufundat in apd. Acest simbolism face parte dintr-o tema _initiatica: imbdierea in lzvorul nemuririi. AceastG tema revine constant in traditia mistica islamicd, in special in tran. In legendele despre Alexandru, acesta plea- cd in céutarea Izvorulul Vietii insoflt de Andras, bucdtarul sdu; intr-o zi, pe cind acesta spdéla un peste sérat la un izvor, pes- tele a inviat $i Andras a gésit si el nemurirea. Acest izvor se ga- seste in Jara Intunericulul (se poate face aici o legdtura cu simbolismul inconstientului, na- tura feminind si yin). In toate celelalte tradifii ale popoarelor lumii apa joaca si un tol primordial, conform celor trei teme mentionate mai sus, ac- centul cdzind in special osupra originilor. Dinfr-un punct de ve- dere cosmogonic, apa se refera la doud complexe simbolice an- titetice care nu trebuie confun- date: apa coboritoare si ce teascd. Ploaia este o sdminta uraniana care fecundeazd glia, deci masculind $i asociatG cu focul celest; aceasta este apa la care se referd torca in Yerma. Pe de altd parte, apa primordiald, apa care se naste din glie si din zorile albe este femininG; glia este asociata aici cu luna, simbol al fecunditétii implinite, glia ramas&é grea din care apa iese pentru ca, o daté 114/APA cu declansarea fecundatiei, so aibd loc germinatia. In ambele cazuri, simbolul apei confine si simbolul singelul. Totusi, nu este vorba despre acelasi singe, cdci singele are si el un dublu simbolism: stngele ceresc, asociat cu soarele si focul; singele menstrual, asociat cu pdmintul si luna. In aceste doud opozitli se poate deslusi dualitatea fundamentalé _ tu- miné-intuneric. La aztecl, singele omenesc. necesor pentru regenerarea perlodic& a soarelui, se numea chalchiuatl, apd pretioasa, adicd jad verde (SOUM), ceea ce trimite la complementari- tatea culorilor rosu si verde; apa este echivalentul simbolic al singelul rosu, forta interloara a verdelui, cGcl apa poartd in ea germenele vietil, corespunzind culorll rosu, care face sé renas- cG ciclic pdmintul verde dupa moartea din timpul ternii. Apa, sdminta divina, si ea tot de culoare verde, fecundeazé glia pentru a da nastere Eroilor, Gemenilor. in cosmogonia do- gonllor (GRIE). Acesti gemeni vin pe lume ca cameni pind Ia briu si serpi de la briu in jos. Ei sint de culoare verde (GRIE). Dar simbolul apei, forfa vitala fecundanté, merge mult mai departe in gindirea dogonilor si a vecinilor lor, bambara. Caci apa - smintd divin - este si luminé, cuvint, verb generator, al cérui principal avatar mitic este spirala de arama rosie. Totusi, apa $i cuvintul nu devin act si manifestare, ducind la crearea lumli, decit sub forma cuvintulul umed, cérela | se opune oO jumdtate geaména, témasé in afara ciclulul vietii manifestate, pe care indigenii dogon si bambara o numesc apa uscata si cuvint uscat. Apa uscatd sl cuvintul uscat exprima Qindirea, adicé potenfialitatea, atit pe plan uman, cit si pe plan divin. Toate apele erau uscate inainte de a se forma oul cosmic in interiorul cdruia s-Q néscut principiul umiditdtii, femelie a nasterii lumii. Dar Amma, zeul suprem_ uranian, atuncl cind l-a creat pe Nommo, dublul séu, zeul de apd umedG, cdlauzd si principiu al vietli manifestate, a pédstrat pentru sine, in cerurile cele de mai sus, dincolo de hotarele pe care le statornicise universului, Jumdtate din aceste ape pri- mordiale care ramin apele us- cate. La fel, cuvintul neexpri- mat, gindirea, este numit cuvint uscat, sec; el nu are decit o va- loare potentiald si nu poate da nastere la nimic. In microcos- mosul uman, el este replica gin- dirli_ primordiale, primul cuvint care I-a fost furat lul Amma de geniul Yurugu, inainte de apa- titia oamenilor de azi. D. Zahan (ZAHD) crede cd acest cuvint primordial, cuvint nediferenfiat, fara constiinta de sine, cores- punde inconstientului; este cu- vintul din vis, asupra carula oa- menil nu au putere. $acalul sau vulpea galbené, avatar al tui Yurugu, posedd, ca urmare. a faptului cd a furat primul.cuvint, chela inconstientulul, a_ invizi- bilulul si, in consecinta, a vil- torului care nu este decit com- ponenta temporalé a_ invizibi- lulul, Acest fapt explica de ce cel mai Important mod de a ghi- ci viltorul al dogonilor consta in Q pune intrebdri acestui animal. Este interesant de observat cd Yurugu mal este asociat si fo- cului htonian, si tunel, care stint tn toate culturile simboluri ale Inconstlentulul. (PAUC, ZAHD. GAND). Importirea fundamentalé a tuturor fenomenelor in doud categorii, dominate de simbo- lurile antagoniste ale apei si foculul, ale umiditatii si uscd- clunil, isi gdseste o llustrare remarcabild jin practicile fu- nerare ale aztecilor. Pe de alta parte, faptele aratd si o analo- gle intre aceast& dualitate sim- bolicd si noflunea de cuplu ori- ginar Pdmint-Cer: fofi cei core mureau inecafi sau -loviti de trasnet, leprosil, bolnavili de gu- 1G, hidropicil, pe scurt toti cel pe care - ca sa spunem asa - zeli a- pei fi Tnsemnaserad alungindu-i din lume, erau ingropafi. Toti ceilalfi morti erau__ incinerati (SOUA, 231). Aceste raporturl dintre apa si foc se regdsesc in titurile fune- rare ale celtilor. Apa lustralé de care se serveau druizii pentru a indepGrta vrdjile rele, era apa in care se stingea un taciune scos din vatra pentru sacrificii. Cind murea cineva, se punea la usa casei respective un vas ma- re plin cu ap@ fustrald adusa dintr-o casa unde nu era nici un mort, Toti cei care veneau in casa indoliaté se stropeau cu aceasta apa fa ijesire (COLD, 226). In toate textele irlandeze a- pa este un element supus drul- zilor, care au puterea de a lega si de a dezlega. Druizii rdi ai re- gelul Cormac au legat astfel apele Munsterului pentru a si-i supune pe ocameni prin sete, iar druidul Mog Ruith le-a dezlegat. Un poet vinovat de adulter este condarmnat la moarte prin inec. Dar apa mai este in special, prin valoarea ei lustrald, un sim- bol al puritéfii pasive. Ea este un mijloc si un loc de revelafie pen- tru poetii care rostesc incantatii pentru a obtine de la ea pro- fetii. DupG Strabon, druizii afir- mau cé la sfirsitul. lumii vor domni numai apa $i focul (ele- APA/Vi5 mente primordiale) (LERD, 74- 76). La popoarele germanice. pri- mele pirale ce se scurg prima- vara la suprafafa gheturilor ves- nice sint stramosil oricGrei forme de viata céci. inviorate de aerul sudului, ele se unesc pentru a forma un corp viu, cel al primu- lui urias, Ymir, din care s-au na&s- cut ceilalfi uriasi, oamenil, si, in- tr-o oarecare madsurG, zeii insisi. Apa-plasmé, feminind, apa duice, apa de lac, apa stata- toare, si apa oceanului, inspu- maté. fecundanté, masculing, sint foarte net diferenfiate in Theogonia lui Hesiod: glia da mai intii nastere, ford a gusta din piacere, Pontusului, marea stearpd. Apoi, dupd ce se im- preuneazé cu fiul sGu Uranus, dé nastere oceanului cu hduri fara fund; Glia dddu nastere mérii sterpe care se umfldé cu furie, ... fara ca iubirea sd lucreze. Dar mai apoi fmbrdatisata de Cer, ea zamisli Oceanul cu virtejuri adinci (Hesiod, Theogonia, 130- 135), Deosebirea intre apa stearpG $i apa fecundanta este explicata de Hesiod prin inter- ventia iubirii. Apa stététoare, plasma jubirii din care se naste viata, apare in multe alte miturl despre cre- atie. Unele populafil turce din Asia. centrala credeau ¢cG apa este mama calulul. In cosmogo- nia babiloniané, la inceputul inceputurilor, atunci cind nu exista nici cer, nici pamint. doar o materie nediferentiata se in- tindea dintotdeauna - apele pri- mordiale. Din noianu!l lor s-au desprins doua principii elemen- tare, Apsu $i Tiamat... Apsu, considerat divinitate masculina, reprezinta intinderea de apa dulce pe care pluteste pa- mintul... Cit despre Tiamat, ea nu este decit marea, abis de apa sarata de unde ies toate 16/APA creaturile (SOUN, 119). jin mitologiile egiptene, ima- ginea cea mai frecventé a cre- atiel este un munte de lut iesind din valuri. Un lotus mare, iesit din valuri, era leagGnul soarelui in prima dimineafa (POSD, 67, 154). Valorizarea feminind, senzu- ala si maternd,a apei a fost mi- nunat cintaté de romanticil ger- mani. Asa este apa lacului, noc- turn, lunaré si lGptoasd, unde se trezeste libidoul; Apa, acest copil fntii ndascut, zdmislit din fuziunea aeriand, nu-si poate nega origineo voluptucasa si, pe pamint, ea se araté a fi un element al jubiril si al unirli cu atotputernicia cereascd. Nu de- geaba intelepfii din vechime au céutat in ea originea lucrurilor ¢.) si toate senzafiile noastre pladcute nu sint, la urma urmelor, decit diverse moduri de scur- gere prin trupul nostru a miscda- rilor acelor ape primordiale ca- re se afia in noi. Somnul tnsusi nu este decift fluxul universalei mari invizibile, iar trezirea e in- ‘ceputul refluxului ei (Novalis, Discipolli de la Sais, 2). In inche- jere, poetul afirmd: numai poefii ar trebui so se ocupe de lichide. De Ia simbolurile strévechi ale apel ca sursG de fecundare a pamintului si a locuitorilor sdi putem reveni la simbolurile ana- litice ale apei ca sursa de fe- cundare a sufletului: riul, fluviul, marea reprezinté cursul exis- tentel umane $i fluctuatiile do- rintelor si sentimentelor. Ca si tn cazul pGmintului, trebuie sd se fac o distinctie in simbolistica apelor intre suprafafa si adinc. Navigatia sau rdtacirea eroilor la suprafata apei araté cd ei sint expusi pericolelor vietii, simbolizate in mit prin monstrii iesiti din adincuri. Regiunea submarind. devine astfel simbol al subconstientului. Pervertirea este de asemenea figurata prin apa amestecatG cu pémint (dorinta paminteascd) sau sta- tatoare care si-a pierdut fnsu- sirea purificatoare: noroiul, mi- lul, mlastina. Apa inghetata, gheata, exprima stagnarea in cel mai inalt grad, lipsa cdldurii sufletesti, absenfa acelui senti- ment fnsufletitor $i creator care este jubiréa; apa inghetata reprezinta stagnarea psihica completa, moartea sufletului (DIES, 38-39). Apa este simbolul energiilor inconstiente. a puterilor nedes- lusite ale sufletulul, al motiva- tiilor secrete si necunoscute. Multe persoane viseazG ca stau pe malul apei si pescuiesc. Apa, simbol al spiritului inca incon- stent, cuprinde fn ea confinutul sufletului pe care pescarul in- cearca sd-l readuca la supra- fata si care fi va fi hrand. Pes- tele este un animal psihic... (AEPR, 151, 195). Gaston Bachelard a scris va- riafli subtile pe tema apelor limpezi, a apelor de primdvard, a apelor curgdtoare, a apelor indrdgostite, a apelor adinci, molcome, moarte, compuse, dulci, violente, a apei ce inri- ureste limbajul etc., adicd tot atitea fafete ale acestui simbol schimb&tor (BACE). Mai mult infiorare decit o- glindd... ragaz si mingiiere deo- potrivG, trecere a unui arcus li- chid peste un concert de spumG (Paul Claudel). O investigatie condusd de Jules Gritti in 1976 pentru Centrul de cercetéri asupra informatiei si comunicarli (CRIC), investiga- fle menita sG pregdteascd o campanie de epurare si rege- nerare a apel, a pus in evidenta persistenta simbolisticii apei in mintea locuitorilor din zonele rurale $i urbane. Apa murdara produce scirba, ca si duhoarea, murdaria, boala, moartea; po- luarea este cancerul apei. Toti percep apa ca pe ‘un element vital primordial: izvor de viatd... nu este apa... nu aste viatd.., tot atit de necesard ca soarele... rezumoat al vietii... Femeite trecu- te de 25 de ani. sl mal ales ma- mele, simt o legdturG strinsG fn- tre femeie si apd. Autorul investi- gatiei incheie: constatam inca o data cd simbolurile fundamen- tale... persisté in inima si ima- ginatia oamenilor, in mentalita- tea colectiva. © civilizatie teh- nicd si industrial, prin lipsurile $i poluGdrile cérora le d& nastere, poate accentua nevoia, pofta ca si teama de semne care vor- besc (v. si BAIE, BOTEZ, INITIERE). APOCALIPSA Apocalipsa este, mai intil,o revelatie privind unele realitdti misterioase; este, apol, o pro- fefie, céci aceste realitafl ur meazd sé se petreacd: este, In sfirsit, o viziune aie cGrei scene si cifre sint tot atitea simboluri. Aceste viziuni nu au valoare prin ele insele, ci prin simbolismul cu care sint incdrcate, pentru ca totul, sau aproape fotul, Intro apocalipsd, are o valoare sim- bolicd: cifrele, lucrurile, parfile corpului, fnsesi personajele care intra fn scend. Atuncl cind des- etle o viziune, omul traduce in simboluri ideile pe care Dumne- zeu | le sugereazd, procedind in acest caz prin acumulare de obiecie, culori, cifre simbolice fGr& sG-i pese de incoerenja e- fectelor obtinuie. Pentru a-i in- felege trebuie deci sd intram in jocul s&u sf sa retraducem Ideile, simbolurile pe care le propune, altfei 7! falsificam mesajul (Geor- ges Casalis, Comentariu la Apo- calipsé, in prima edifie ecu- menicé a Bibliel de Ia lerusolim, Parls, 1965-1966, vol. 3, p. 414). Termenul de’ apocaliptic a APOCAUPSA/ 117 devenit. de asemenea (ldsind la © parte’ cartile apocaliptice in sine, care constituie un gen literar foarte réspindit in prime- le secole ale erei noastre), sim- bolui ultimelor zile ale lumii, ca- re vor fi marcate de fenomene infricosétoare. uriase involburari ale mérilor, prébusiri de munii. despicGri ale pdmintuiul, aprin- derea vazduhului si a cerulul in- tr-un vulet de nedescris. Apoca- lipsa devine astfel un simbot al stirsitului lumii. La sfirsitul povestiril celel de- oe doua bétalii de la Moytura, zelfa celticG a rdzboiului, Mor- rigu, prevesteste sfirsitul lumii: coniuzia anotimpurilor, corupfia camenilor, decadenta claselor sociale, rdutatea, decdderea moravurilor, AceastG schemd este reluata, cu lux de aménun- te, tn textul intitulat Dialogul ce- lor doi intelepti, redactat in lim- bajul rafinat si dificil al poefilor medievali irlandezi. Aceasta concepfie poate fi apropiata de Apocalipsa crestina, precum sl de acea frazé a lui Strebon core precizeazé cd, dupd afir- mafiile druizior, intr-o zi doar focul si apa vor domni. Pentru a exemplifica aceste viziuni apocaliptice $3! interpre- tarea lor, s@ ne oprim asupra simbolutui Fiarel. $i am vazut ridictndu-se din mare o fiara, care avea zece coarne si sapte capeie si pe coarnele ei zece steme, si pe capetele ei: nume de huld. $i flara pe care am vazut-o era asemenea leopardului, pi- cloarele ei erau ca ale ursului, lar gura ca a lellor. $i balaurul fi dédu fiarei puterea si scaunul lui si stapinire mare. $i unul din Capeftele fiarei era ca injunghiat de moarte, dar ra- na ei cea de moarte fu vinde- cata $I tot pamintul, minunat se uifa dupa fiard. 118/ APOLLO $i s-au inchinat balaurului, fi- indca i-a dat fiarei stapinirea, apoi s-au inchinat fiarei, zictnd: Cine este asemenea fiarei si ci- ne poate sé lupte cu eal $iis-c dat ai gurd sé grdiasca semefii si hule $i i s-c dat putere s@ jucreze iimp de patruzeci si doud de luni. $i s-a deschis gura sa spre hu- le asupra lui Dumnezeu ca sa huleascé numele Lui $i cortul Lui si pe cei ce locuiesc in cer. $i i s-a dat sq faca 1azboi cu Sfinjii si sa-i biruiascd, si i s-a dat ei stapinire peste toatd semintia $i norodul si limba $i neamul (Apocalipsa, 13, 1-7). Din punct de vedere istoric, Fiara rénit& evocd Imperiul ro- man zdruncinat si poate sinu- ciderea tui Nero. Intr-un mod mai general, Fiara reprezinta statul care pefsecuta, Inamicul prin excelenta al lui Hristos si al poporului Sdu. Fiara tnviaté este parodia caricaturalé a tui Hris- fos, antichristul timpurilor — vii- toare. Cele sapte capete ale Fiarei evocd nenumératele ca- pete ale Hidrei traditionale, ca- re renasc fGrG incetare. Coar- nele simbolizeazd puterea Fia- tei, diademele, pseudorega- litatea sa. Fiara, comenteazé Georges Casalis (cit., vol. 3, p 419-420) este balaurul, sarpele cel vechi care este diavolul si satana (20, 2) care se manifesta pe pamini prin fiarele carora le transmite puterea sa si care fi indeamna pe oameni sdi se in- chine: fiara care se ridicé din mare simbolizeaza —_Imperiu! roman, anit de moarte, dar rendscind in fiecare dintre im- PGrafil sai, jar “tiara care se ri- dic& din pamint’ (13, 11), pute- rea ideologicad a propagandei totalitare sau, mai exact, cultu! imperial (cultul personolitatii) care fi obliga pe foti oamenii sa-i apartinad tmpératului ca ur- mare a unui botez biestemat... Lupta imperiului idolatry impo- triva Biserlcli este reflectarea terestra a luptei ceresti a dia- volului impotriva tui Hristos. Fiara care se ridicd din adinc va face rézboi cu ei, si-i va birui si-i va omor? (11, 7), va insela toata lumea (12, 9), Fiara este una dintre figurile centrale ale Apo- calipsel. Ea reprezinta rmarele Principiu de sminteald si huld, principiul demonic de rétacire a colectivitGtilor umane care inso- teste Intreaga Istorie religioasd @ omenirli. Dupd rasunadtoareie si irecdtoarele sale victosii in tu- mea aceasta, Fiara este menita intringerii finale: ea va fi birulta de Miel (v. si MEL). APOLLO In tiada (Cintul ), Phoebus Apollo, zeul cu are de argint, isi face aparijia noaptea, sfralu- cind asemenea Iunel. Va trebui sd finem seama de evolutia spiritului sia interpretérii_ mitu- rilor, pentru. a recunoaste, mult mal tirziu, in Apollo un zeu solar, un zeu at luminii ale cdrui atribu- te. arcul si ségetile. pot fi com- paraie cu soarele si razele | La origine, zeul e inrudit mai di grabd cu simbolismul lunar. in Cintul I din Hliada el ni se inta- tiseazG ca un zeu rdazbundior, care poartd ségefi aducdtoare de moarte: e Zeul-Arcas, toxo- Photos, argyrotoxos, cel cu arc de argint. Inifiol s-a manifestat sub sem- nul violentei si al unul orgoliu ne- mdsurat. Dar tInglobind elemen- fe diverse, de origine nordica, asiaticd, egeeand, acest per- sonaj divin a devenit din ce in ce mai complex. sintelizind in el numeroase opozitii ps care va reusi sG le domine pentru a intrupa tn cele din urmda idealui de intelepciune ce defineste miracolul grec. El realizeaza e- chitiprul si armonia dorinfelor nu suprimind pulsiunile omenesil. ci orientindu-le, dimpotrivG, cdtre © spiritualizare treptata, atinso prin dezvoltarea_ constiintel.. In literatura, prezenta lut_ este mar- cata prin doua sute de atribute care-| desemneazé rind pe rind ca: zeul-sobolan primitiv al cul- telor agrare; razboinicul impulsly si rdzbundtor; stapinul fiarelor sdibatice si tofodata pdstorul plin de mild, ocrofitor al'turmelor si recoiteior; un binefécdior: al oamenilor pe care-i vindecd si-i purifica, si care-l va zémisli: pe Ascleplos (Esculap), zeul-vinde- cétor; profet al iui Zeus, ef eaza arta prezicerilor (mantica de tip pythiatic) la ‘Delfi, Ti in- spira’nu numai' pe protefi, cl si pe poefi si artist; devine zeul solar ce strébate ‘cerul inirun car de o strdlucire orbitoare: La Roma, nu a fost asimilaf nich unu! alt zeu; a ramas singur inire zeii straini pe core |-au adoptai ce tated si Imperiul, ef Tnsusi, nea- tins. untc, fara egat. Ciudatfele apropierl Ge cu- vinte pe ¢ore etimologia silin- fificad le consider pe bund dreptate indoieinice. sin! totusi semnificative, in istoria senti- mentului religios. Numele atic al jul Apolio a fast apropiat, cde exemplu. de forma lui doricd Apelion, care ar aminti cuvintul apelia, Insemnind farc de oi. intelegem cum a putut sa fie slavit un asemeneo zeu de catre primi greci, nomazi ce-si minau turmele, $i cum @ reugit sa ia lo- cul divinitafilor preelenice ale turmelo: ain Peloponez, asa cum s-a intimpiat cu zeul ber- bec Karnos... In mai multe rin- duri, de clifel, mitul ne prezinta uo Apollo péstor (SECG, 213- 214). Dar remarcabil este faptul ca acest zeu pastor, care focea s& domneascé ordinea in tarcul APOLLO/ 119 de oi, a putut sG devind zeul ce pdstoreste adunGrlie oamenilor, datorité elocinfei si infelepciunii sale. Apollo, spune Pindar, face sa patrunda in inimi dragostea de armonie si groaza fafa de 1daz- boiul civil, Atunci =cind Platon ‘enunta indatorirlie unui adevGrat legiu- itor, el'ne Tndeamnda sG-l intre- bam pe Apoilo care sint legile tundamentale ale Republicti: Doar lui Apollo din Delfi i-ar mai ramine cele mai insemnate, pri- mele si cele mai frumease dintre legiuiri. ~ Care anume ? ~ \Sévirsirea ‘celor sfinte, jertiele si toate slujbele zeilor, daimonilor $i eroiler. Apol, mor- mintele color savirsili din viaté $i cite sint necesare pentru ca cei de dinccio sé fie determinafi so se poorte. blajin. Astiel de lu- cruri, noi, cei care durém ceta- tea, nu le stim si daca vom avea tninfe. nici nUne Vom foiosi de alté cdlauzd decit cea strémo- geasca, Cacl zeul acesta; asezot unde-l buncul pamintulul, e cd- 16uz6 sfinta tuturor ocrnentior in ata jegiuirl - ef, calauza_ din stramosi! (Platon, — R@publica, 427, b/c, trad. Andrei Comea). Mal exist sl un Apolio celtic, denumire ctasicé, impusd de in- terpretatio' romano, ce nu co- respunde ‘nici unui criteriu indi- gen precis. Interpretarile obliga intr-adevér la fragmentarea personajului divin in mai multe entitafi celtice: Apollo in ipos- toza sa de vindecator este Dioncecht (sensul teonimulut tr- laondez este nesigur; poate pri- zonier al zeilor; unele texte su- gereazd si posibilitatea de a-l fraduce prin cel ce bate depar- te); in ipostaza lui de tindr este fiul lui Dagda, Oengu. insem- nind alegeré unicé sau Mac Oc, 120/ARA care tnseamna fiu tindr. In ipostaza lui tuminoasa (des! uneorl intunecatd), este, tn fine. Lug. zeul suprem al panteonului celtic, care este prin definitie un politehnician, adica stapin al tuturor tehnicilor, in sensul ca depaseste capacitdtile tuturor celorlaifi zei. Legenda clasicé a lul Apollo hiperboreanul, in md- sura in care se aflG in legdturd cu Apollo celticul, reprezints o aluzie limpede la originea pola- 14a traditiei celtice (OGAC, 11. 215 si urm.; 12, 59 si urm.). Sapte este numarul desdvir- sirli; el uneste simbolic cerul si pamintul, principiul feminin si principiul masculin, intunericul si lumina. Or, acesta este numérul lui Apollo; el joacd un rol evi- dent tn toate tradifiile. Apollo s-a ndscut in cea de-a saptea zi a lunil si o trait sub acest semn. Eschil I-a botezat: sidvitul zeu al celei de-a saptea zile, Zeul celei de-a saptea porfi (Cei sapte contra Tebei, 800). SérbGtorile lui principale se tineau intotdea- una in data de sapte ale lunii, lira lui avea sapte corzl; la nas- terea lui, lebedele sacre dadur& de sapte orl ocol, cintind, insu- lei plutitoare Asteria, pe care Zeus, tatdl lui, avea s-o stator- niceasca sub numele de Delos si unde Leto I-a adus pe lume; in- vatatura lui se rezumd la sapte maxime, atribuite celor sapte intelepti. Zeu foarte complex, cumplit de banalizat atuncl cind este redus la un bdrbat tindr, inte- lept si frumos; sau cind este o- pus lul Dionysos, asa cum raftiu- nea este opusd entuziasmului, printr-o simplificare a interpre- aril lui Nietzsche. Or, Apollo este simbolul unel victorii asupra vio- lentei, al unei stapinirl de sine in plin entuziasm, al aliantel dintre pasiune si ratiune; el este fiu de zeu prin Zeus si nepotul unul Titan. prin Leto. Infelep- ciunea lui este rodul unei cuce- riri si nu o mostenire. Toate for- tele vietii se conjugd in el pen- tru a-| Tmboldi sé nu-si afle echi- librul decit pe culmi, pentru a-/ calauzi de Ia intrarea in pestera nemarginita (Eschil) pana in t- naltul ceruriior (Plutarh). El sim- bolizeazé spiritualizarea supre- ma; este unul dintre cele mal frumoose simboluri ale ascen- siunii omenesti (v. si SIBILA, SAP- TE). ARA Din cauza penelor sale rosil si lungi. papagalul ara este consi- derat fn civilizatia maya ca un simbol al focului si al energiel solare, Glifa Kayab, reprezen- tata printr-un cap de ara, este un semn relativ la solstitiu pe care indienii charti il redau prin- trun soare strdlucitor (GIRP. 163). Tn curtea palatulul de la Copan, sase statui de ara, in- dreptate trei spre rdsérit si trei spre apus, indicd pozitia astro- nomicd a celor sase sori cosmici care - impreuné cu cel din mij- loc (reprezentat printr-o minge) - intruchipeazd septemviratul astroteogonic al Zeului Soare (GIRP, 255). La indienil bribi din Columbia se semnaleazé folosirea unui pa- pagal rosu drept célauza a celui sOvirsit din viatd (KRIE, 359). Pana de ara, simbol solar, are utilizari decorative si rituale la toate popoarele din America e- cuatoriald si tropicalé. O con- statare a lui Yves d'Evreux re- feritoare la populafiile tupi- namba si relataté de A. Métraux (METI) stabileste o distinctie intre semnificatia simbolica a acestei pdsari si cea a Vulturu- lui: trebula evitat cu grijJd sa nu se puna la aripa sdgefli o pana de vultur aldturi de una.de ara, cadci aceasta ar fi fost mincata de prima. Triburile de indieni bororos cred c@ existé un ciclu compli- cat de transmigrafle a sufletelor in timpul cdruia acestea se in- carneaza. vremeinic fn ara (LEVC). in Brazilia, papagalii ara Tsi fac cuiburile pe fndltimile fale- zelor sau stincilor abrupte; cap- turarea lor este deci o aventura: ara, simbol solar, este un avatar al foculul ceresc, greu de cuce- rit. In acest sens, ara se opune Jaguarului, asociat cu focul hto- nian, asa cum o confirma si nu- meroasele mituri amerindiene a- supra originii foculul, unde se in- tfineste frecvent eroul care se confrunta cu dualitatea htono- uraniand, incarnata in ara si jaguar. ARABESC Chlar dacé nu-| aparfine ex- clusiv, arabescul este, totusi. asa cum araté numele sdu, spe- cific artei arabe céreia ii este interzis sO reprezinte oameni si animale. El este de fapt o epu- 1G, o depasire lucida $i riguroasé a reprezentarii. Arabescul nu es- te o intruchipare figurativa, cl un ritm, o incantatie prin repeta- rea la nesfirsit a temei, o tran- seriere a unui dhikr mental (Be- noist). Cind devine obiect de contemplatie, el permite, ca si acesta, eliberarea de condifi- onarea temporal. Arabescul poate fi pus in le- gdturG cu pinza de pdianjen si. de asemenea, cu labirintul, al cGrui itinerar complex are meni- rea sG conducd de la periferie spre centrul local (simbolul cen- frului invizibil al fiintei). Desi comporta, evident, un ritm diferit, reprezentarea miscd- rilor naturale in pictura chineza ARABESC/ 121 de peisaJ, prin serli de curbe li- neare repetate, este si ea o for- md de arabesc (BURA, BENA). Marele secret al ornamentului arab este arabescul. Se pot dis- tinge doud elemente fixe: pe de o parte, interpretarea florei, frunza si tulpina fn primul rind, pe de alta parte, exploatarea idealé a liniei. Doud principii, primul vGdind o fantezie apa- renté, al doilea o geometrie stricté, De unde deriva doud procedee: al-ramy si al-khayt, lujerul $i fmpletitura (FARD). Arabescul corespunde unei viziuni religioase. Islamul este iconoclast si dominat de Cuvint. Icoanelor bizantine. istamul le opune derularea abstracta a arabesculul in care se inscriu versetele revelatiel... Este un procedeu tehnic al artei mu- sulmane pentru a evita idolatria (BAMC). Este rodul purificat al aspiratiei musulmane... El nu are nicl tnceput. nici sfirsit si nu poate aspira la asa ceva, céci se afld in cdutarea Celui care este, dupd Coran (57, 3), si In- ceputul si Sfirsitul... Arabescul ndézuieste necurmat. dar zadar- nic, spre ceea ce este nelimitat. Pe de alta parte, exist@ ara- bescurl trasate fGrG nici un su- port geometric si care nu se inspiré din nici un motiv floral: arabescurile epigrafice in care vocabularul grafic se manifesta ca o explozie de impulsuri insu- fletind continuu repertoriul orna- mental. Cind respinge servitufile ordinii, aceasta scriitura inedita, ermeticd, se invecineaza cu ar- ta abstracté din zilele noastre, intr-un mod asemandator ara- bescului-lujer (FARD). Se poate afirma c& arabescul este simbolul simbolului; cdci el reveleazd tdinuind si ascunde dezvdluind. Formulé privilegiaté a artel musulmane, scrie Jacques Berque, ef ilustreazG suprapune- 122/ ARAMA. rea a doud trdsdturi specifice operel de artd: caracterul sdu de obiect si caracterul sdu de legdturd intersubiectivG intre o psihologie Individualé, cea a artistulul, si o psihologie colec- tiva... In el, totul este sintezd, convergenta: intentia artistului, un sens si.o materie strins inlan- fuite, adaptarea la o societate a cérei originalitate o intruchi- peazd pina la a-l imprumuta numele. Intri intr-o moschee. Contempli arabescurile de pe pereti. dar, de fapt, faci altceva decit numai sd privesti. Le as- culti. Este o psalmodiere care te invéluie. Dacd esti credincios, descifrezi intrucitva formulele inscrise... Este in acelasi timp scriere si muzica. $i, pentru cre- dincios, incantatie rituald. Esti parca supus iradierii a ceea ce este in arabesc frumusete sen- zualé si, in acelasi timp, fraza coranicé, adicad transparenté sublimé. Spectatorulul care incearcd sG-l desclifreze, arabescul i se o- fera ca un labirint, ca un de- dal... Ceea ce cauté artistul es- te s@ ascunda $i sa reveleze fn acelasi timp preceptul coranic, pentru a putea astfel trezi... e- mofia fnsumata a unei frumuseti si a _unul adevar care ar insem- na in primul rind o angajare pe drumul departarilor (BERN). ARAMA Heslod descrie in termeni in- fricosétori a treia semintie de oameni, cea de arama, ca- racterizaté prin lipsa de masurd: Alt neam de oameni, al treilea, facut-a.pGrintele Zeus Cel din aramé, croit din frasini, neam dirz $i sdlbatic Care nu seména cu cei de argint, cdcl spre slujba Cea singeroasd a lui Ares, spre far-de-legi ndzuit-au Fruct de cimp nu mincau, in piept de piatra aveau I- nimi, Ne-nduplecafi si cu mare putere, iar brate vinjoase Din ai lor umeri cresteau pe viguroasele trupurl. Arme-si faceau din arama, Ia fel din arama $i case, Sculele toate de-arama, caci n-aveau fierul cel negru; Unul pe alt rapunind, ucisi de mina-nrudita. Pier spre locasul cel umed al infricosatului Hades Fara vreo faima, iar_moar- tea cea neagra pe tofi sece- rindu-i Cit de ndprasnici au fost, Iésat-au a soarelul raze.” (Munci $i zile, trad. Dumitru T, Burtea) Metal al fortei si violentei in mitologia lui Hesiod. arama isi pdstreazs aceste calitéti in filosofla lucretiané a evolutiel: arama, rezistenta potrivindu-se de minune cu eforturile indirjite (Despre natura lucrurilor, 1270). Metal sacru, arama a fost fo- losité la fabricarea_instrurnen- telor de cult, din antichitate si pind fa budism si crestinism. La evrel, sarpele de aramé se afld in virful unui stilp (Numerii, 21, 9): $l cind un sarpe musca pe un om, acesta privea la sarpele cel de aramé si trdia; el va fi Infati- sat in templu. ca simbol al pro- tectiei divine; tot la evrel, cele patru colfuri ale altarulul pentru holocaust vor fi acoperite cu coame de aramé: réufacdtorul care punea mina pe ele scdpa de pedeapsa. Din aramé erau si vasele al cdror zGngGnit se au- zea in bataia vintulul in padu- rile sacre ale lui Zeus, la Dodo- na; din arama, palatul lui He- faistos, portile templelor, acope- risul templului Vestel, prima sta- tuie romana a lui Ceres, cupele pentru libafii sacre:; din arama, bolta cerului, la egipteni (Fu ma inalt spre cer, strabat firma- mentul de arama, glasuieste Cartea morfilor). Din arama la romani, briciul cu care-si_ tun- deau pérul preofii. precum si plugul care marcheazé hotarele unei tabere sau ale unui nou o- ras. Acest metal era simbotul ne- alter&rii $i al nemuririi, precum si al dreptatil neinduplecate; da- © bolta cerului este din arama, inseamné cG este la fel de im- penetrabild ca si acest metal si ca acesta este legat de puterile uraniene cele mai transcenden- te, cele a céror voce bubule precum tunetul, sddind in su- fletul oamenilor un sentiment de respect si de groazé. Orice inger este cumplit, spu- nea Rilke, lar arama (bronzul) este si ea la fel de cumplité ca si acest Inger. Cind auzi unde- va dangdtul clopotulul cel mare al unei catedrale, fti dal seama de adevérul acestor cuvinte. Tocmai neasemuita rezonan- ta a acestui metal a facut-o pe Fama, zeifa Zvonului, sd-l aleaga ca material pentru a-si construi palatul in virful unui munte (Ovi- dius, Mefamorfoze, Cartea a XIl-a). Si aici apare dualitatea sim- bolului. Caci Fama, in palatul sOu care repetd, amplificindu- le, cuvintele care strobat ping la ea, trdaieste inconjurata de Credulitate si Eroare, de Bucuria desarta, de Temerile pline de groaza, de Rdzvrdtire si de Soaptele inselatoare (GRID, 157). Dual, si deci ambivalent, este si simbolul cuprins in legenda c@prioarei cu picioare de ara- mé, ca si cel al sandalei lui Em- pedocle, tot de aramé. In a- ceste cazurl, s-ar putea ca me- talul s@ simbolizeze o separare de conditia terestrd si de alte- rare. Dac&d Etna, in craterul céreia ar fi pdtruns filosoful, a ARAT/ 123 aruncat sandaua de arama a- fard, aceasta insemna, dupa pdrerea Anticilor, c& invdfdtura lui trebuie sG ramind de-a pururi pe pémint, neschimbats, in vre- me ce autorul ei era admis in preajma zeilor, Doctrina tui va fi nemuritoare in rindul oameni- lor, asa cum devenise el. in rin- dul zeilor. Piciorul de aramé al céprioarei este ambivalent: el poate insemna atit despGrfirea de pdmintul corupt, gratie a- cestui metal dur si sacru, cit si Ingreunarea cdprioarei, usoard si pura de felul ei, sub povara dorintelor pdmintesti; pe de o parte, sublimarea naturii, pe de alta, depravare. Acesta este caracterul bipolar al simbolutui, Altfel spus, el subliniazé fuga dis- perata a cdprioarei neobosite, care incearcd sG scape de ur- mdrirea vinGtorilor: cursd per- petud si sacra a fecioarei sdal- batice (v. si BRONZ, CUPRU). ARAT Aratul este pretutindeni consi- derat drept un act sacru si in primul rind de fecundare a pa- mintului. SGrb&toarea — primei brazde, in vechea China, in in- dia (primul miracol facut de Buddha are loc cu acest prilej), lar in Siam si Cambodgia chiar si in zilele noastre, este, dupd cum spun sociologii, un act de desacralizare a pdmintului. Ar trebul oare spus un act de de- florare ? Cdci e vorba in primul rind de luarea in stépinire si de fecundarea pdmintului virgin de cdtre Omul transcendent. inter- mediar intre Cer si PGmint. De remarcat '¢é suveranul chinez trebuia sG ceara in prealabil ploaie, adic& sGminta cerulul: cé primul arat trebuia facut pro- babil de cupluri si cd uneori era urmat de impreundri sexuale. Sdp6liga sau fierul plugului fin 124/ ARBORE de un simbolism falic, iar brazda intruchipeazG femeia. De a- ceea sofia lui Rama este numita Sita (Brazda); se spune despre ea cd s-a nascut din brazda s6- pata de plugul (falic) ol acestui avatar al lui Vishnu. Dar acest simbolism nu trebule limitat ta expresia sa literala; asa cum om aratat mai sus, PGmintul pri- meste influenta Cerului. Or, fruc- tul pdtrunderii Pamintului de ca- tre Cer este, dupa taoisti, embri- onul Nemuritorulul. Gasim in canonul budist pall un simbolism mai direct al ara- tului, cel de efort spiritual, de ascezé: Asa se ard ardtura asta, $i ea va da rodul ce-n veci nu piere (Suttanipata). Se vede to- tusi CG scopul final nu e foarte diferit. Nu se deosebeste nici de cel pe care-| evocd sfintul Pavel atunci cind 11 compara pe Dum- nezeu cu Cel ce ard (I, Corin- tieni, 3. 9): Cdci noi ai lui Dum- nezeu fmpreund lucrdtori sin- tem; voi sfintefi ogorul lui Dum- nezeu (BURA, DANA, ELIM, GRAD, GRAP). Nu exist mit despre arat in spatiul celtic. Aceasta consta- tare se aldturé tuturor acelora privitoare la absenta unei acti- vitGti productive (sau a celei de- a treia functii) in Panteonul nor- dic, Sau aceasté activitate este mai degraba ancilard si ca ata- re neluata in seam. Principa- lele elemente ale vocabularului neoceltic referitoare la tehnicile agricole (printre care numele plugului) sint de origine latina sau romanica. Plugarul galez Amaethon, caruia i se cere so participe la marlle lucrdri de de- frisare din comitatele Culhwch si Olwen, este numit ambactos, slujitor. Doar atunci cind ia sfir- sit Cath Maigie Tuireadh (Bata- lia de la Mag Tured), regele fomoire Brés, luat prizonier de irlandezi, le aratd acestora. pentru a-si salva viata, cind si cum trebuile sé are, sd semene $i 86 stringd recolta (REVC, 12, 104-106; LOTM, |, 300-301). Sim- bolul aratului apare tirziu, a- tunci cind societ6tile. care fu- seserd in primul rind rdzboinice. devin societ&ti de térani $i cul- tivatorl. El’mai araté si trecerea de la viata nomadé la cea se- dentard (v. si FOMOIRE).ARBORE, COPAC, POM. ARBORE Una dintre cele mai bogate si mai rdspindite teme simbolice; simpla ei bibliografie ar putea alcétui o carte. Mircea Eliade distinge sapte interpretéri prin- cipale (ELIT, 230-231) pe care de altfel nu le considera exhausti- ve, dar care se articuleazG toa- te in jurul ideii de Cosmos viu, in vesnicd regenerare. in pofida unor aparente su- perficiale si a unor concluzii pri- pite, arborele, chiar sacru, nu este pretutindeni un oblect de cult; ef este intruchiparea sim- bolicd a unei entitdti ce-1 depd- seste si care poate deveni ea insdsi obiect de cult. Simbol al vietii in continud e- volutie, in ascensiune spre cer, arborele evocd intreg simbolis- mul verticalitatii, ca arborele tui Leonardo da Vinci. Pe de alta parte, el slujeste drept simibol pentru caracterul ciclic al avo- lutiei cosmice: moarte si rege- nerare; de acest caracter ciclic amintesc mai cu seamé arbor foiosi, cdrora in fiecare cn le cad sile cresc din nou frunzele. Arborele inlesneste comuni, carea intre cele trei niveluri ale cosmosului: cel subteran, prin radacinile ce rdscolesc adin- curile in care se implintG; su- prafata pémintului, prin trunchi si crengile de jos; inaltul, prin ramurile dinspre virf, atrase de lumina cerului. Reptile se tirasc printre rédécinile sale; arborele leagd lumea htoniand si lumea uraniand, Adund laolaltG toate elementele: apa circuld cu seva lui, pdmintul i se incerporeaza prin rédaécini, frunzele i se nu- tresc cu ager, iar din frecarea lemnului fisneste focul. Nu ne vom ocupa aici decit de simbolistica generalé a ar- borelui; precizGri despre o spe- cle de arborl sau alta apar la numele fiecdreia din ele: la chi- paros, méaslin, migdal, salcim, stejar etc, Avindu-si raddécinile infipte in pdmint si crengile indltate spre cer, arborele este indeobste so- cotit ca un simbol al raporturilor ce se stabilesc intre pdmint si cer. In acest sens, el are carac- terul unui centru, ceea ce face ca Arborele lumii sa fie sinonim cu Axa lumii. Asa il si, descrie liric Pseudo-Hrisostomul in cea de-a sasea omilie despre Paste: Nestramutat reazem al. univer- sului, legdturG a toate, sprijin a tot pdmintul locuit, impletitura cosmica, purtind in sine toata pestritatura firii omenesti. Jintuit cu nevazutele cuie ale Spiritului, spre anu se Clinti din potrivirea cu cele dumnezeiesti;.cerul cu csestetu-i atingindu-l, pamintul cu picioarele-i intdérindu-! si, la mijloc, vézduhul. intreg imbra- tisindu-I cu nemasuratele-i mfini (citat de H. de Lubac, in Cato- licismul - aspectele sociale ale dogmei, Paris, 1941, p. 366). Fi- gurd axiald. arborele reprezinta in mod firesc drumul ascensio- nal pe care-| strGbat cei ce trec din fumea vizibilului in cea.a in- vizibilulul; pe acesta il evoca asadar $i scara lui lacoy, si stil- pul samanic din iurta siberiand, si stilpul-centru din sanctuarele vaudu, Drum al duhurilor (METV, 66). sau cel al colibei indienilor ARBORE/ 125 sioux, in jurul cdruia. are loc dansul soarelui. Este stilpul cen- tral pe care se sprijiné, in. tra- ditia ludeo-crestind, templul sau casa, sau coloana vertebralé ce sustine corpul omenesc, templu al sufletului. Arborele cosmic este adesea reprezentat sub forma unei e- sente de o mdrefie deosebitda. Asa apar, in credintele popoa- telor respective, stejarul celtic, teiul germanic,. frasinul scan- dinav. mdslinul din orientul is- lamic, zada si mesteacdnul si- berleni, arbori remarcabili prin dimensiuni, prin longevitate sau, cum este cazul mesteacGnului, prin albul luminos ai scoartei. Crestéturile de pe trunchiul a- cestuia din urmd sint materi- alizarea_ etapelor ascensiunii samanice. Zeii, spiritele si su- fletele o iau pe drumul dintre cer si pomint pe care-| repre- zintd arborele lumil, Asa se in- timpl@ in China cu copacul Qlanmou, ce se inalta din cen- trul lumii. - dovadG, faptul ca la picioorele lui nu afli nici umbrd, nici ecou; cele noud ramuri si cele noud rddacini ale sale a- jung la cele noud ceruri si la ce- le noud izvoare, sdlas al morfilor. El este calea pe care urcé si coboardé suveranii, mijlocitori in- tre Cer si POmint, dar si substituti ai soarelui. Tot astfel, soarete si luna coboara pe zada siberiand sub chipul unor pdsari; in plus, de o parte si de cealalté a co- pacului Qlan se afla copacul Fu, spre rdsGrit, si copacul Ruo, spre apus. pe care urcd si coboara soarele. Copacul Ruo poarté de asemenea zece sori sub forma a zece corbi. Pentru musulmanii siti de rit is- maelian, arborele ce-si ia hrana din pamint $i apa si ajunge din- colo de al saptelea cer simbo- lizeazG. starea de_ beatitudine 126/ ARBORE sau hakikat, in core misticul, depdsind dualitatea oparen- telor, ajunge la Realitatea su- premé, la Unitatea originara tn care fiinfa coincide cu Dum- nezeu. Unele traditii vorbese despre mai mulfi arbor ai lumii. Asa, de piidd, pentru golzii altaici, un prim arbore s-ar afla fn ceruri, un al doilea pe pémint, iar un al treilea - in impérdtia morfilor (HARA, 56). La antipod de fara golzilor, in cosmologia indienilor pueblo, a- pare marele brad al lumii sub- pémintene, care reia simbolis- mul ascensional al migrdrii su- fletelor prin aceea ca el este scara pe care, in illo tempore, strabunii au urcat pind la pa- mintul soarelui nostru (ALEC, 56). Dar acest arbore central care, prin prezenta si puterea lui, a- coperd intreg domeniul gindiril, dé la cosmos pind Ila om, este. im mod necesar. si arbore al Viefii, tie c& nu-si pierde frun- zele, ca dafinul, simbol al ne- muririi, fie cd si le pierde - re- generarea lor periodicd expri- mind atunci ciclul mortii si al renasteril, deci viata in dinami- ca ei: Arboreie, noteaza M. E- liade, este incdreat cu forte sacre deoarece este vertical, creste, isi pierde si-si recapdata frunzele, si deci se regenereaza: el moare $i renoste de nenumérate ori (ELIT, 235). Pomul vietii are drept sevG ro- ua cereasca, iar fructele lui, pd- zite cu strdasnicie, transmit un dram de nemurire. Asa fac fruc- tele pomului vietii din Eden, ca- re sint doudsprezece la numér, semn al reinnoirii ciclice, sau a- le celui din lerusalimul ceresc, sau merele de aur din grédina Hesperidelor si piersicile pe care . le daruieste zeita Xl wangmu. ori seva acelul Haoma iranian, ca sG nu mai vorbim de diferitele rdsini de conifere. Himorogt-ul Japonez adus in Pdmintul din mijloc, este probabil un Pom al Vietli. Pomul Vietii este o tema decorativé larg rdspindité *in fran, unde apare reprezentct intre doud animale cu frunfite lipite; in Java, el figureazd, 1m- preund cu muntele central, pe ecranul (numit Kayon) al tea- trului de umbre. Arborele tntelepciunii (Bod- dhl), sub care Buddha a cunos- cut iluminarea, este si el un Ar- bore al lumii si un Pom al Vie’ el reprezinté, in iconografia pri- mitiva, pe Buddha insusi. R6d6- cinile lui, araté o inscriptie din Angkor, sint Brahma. ftrunchiul lui este Shiva, ramurile, Vishnu. Avem aici o reprezentare cla- sicd a axei lumii. Arborele cos- mic care, in BGtuful Maril de Lapte, slujeste la obtinerea unei bauturl datétoare de nemurire, este reprezentat la Angkor cu Vishnu la rdacing, pe trunchi si in virf. Dar, in alte tmprejurari, arborele central este Shiva, in timp ce Brahma si Vishnu sint raddcinile lui taterale. Asocierea dintre Pomul Viefil si manifestarea divind se rega- seste in tradiflile crestine. Céct existG o analogie. ba chiar o re- luare de simboluri intre arborele primului legémint - pomul viefii de care vorbeste Facerea - si arborele crucii, sau arborele No- ulul Legomint, care regenerea- z6 Omul. Pentru H, de Lubac. Crucea, inélfaté pe un munte, in centrul lumii, reia in totalitate stravechea imagine a arborelui cosmic sau a lumii. De altfel, in iconografia crestina apare frec- vent imaginea crucii cu frunze sau a Arborelui-Cruce, unde re- gésim. tn despartirea primetor doud ramuri, simbolistica furcii si a reprezentorii ei grafice (litera Y), sau a unicului si dualului. La limita, insusi Hristos .devine, prin metonimie, arbore al lumii, axd a lumii, scard: ta Origene, a- ceasté comparatie este ex- pliclta. Atit in Orient cit si in Occi- dent, arborele vietii apare ade- seorl rdsturnat. Potrivit textelor vedice, aceasté rdsturnare si-ar avea obirsia intr-o anumité concepfie despre rolul soarelui sil-a luminli in cresterea flintelor: ele isi trag viata de sus, si cauta s-O facd s@ pdtrunda in jos, De aici, rasturnarea imaginilor: 16- murisul joacd rolul raddcinilor, ior radacinile, pe cel al cren- gilor. Viafa vine din cer si pd- trunde in pémint: Dante vor- beste undeva despre un copac care se hrdneste prin virt. A- ceasté conceptie n-ar avea nimic antistiintific; dar zona “de sus” este sacralizaté in Orient, lar fotogeneza se explicd prin puterea unor fapturi ceresti. In simbolismul hindus al copacului rasturnat, care se exprimad in- deosebi in Bhagavad-Gita (15, 1), radécinile apar ca principiu al manifestérii, iar ramurile ca dezvoltare a acesteia. Guénon desluseste intrasta si o alta semnificafie: copacul se inalfa deasupra planului de reflectare ce limiteazG domeniul cosmic inversat de dedesubt; el depd- seste granita manifestdrii, pda- trunzind in sfera reflectarii in care introduce inspiratia. Ezoterismul ebraic reia a- ceastd idee: Pomul viefii se in- tinde de sus in jos, lar soarele 7) lumineaz& in intregime (Zoha- ru. In Islam, Pomul Fericiri tsi infige radacinile in ultimul cer si-si intinde crengile pe dea- supra si pe dedesubtul pamin- tulul. Aceeasi traditie apare si in foiclorul islandez si in cel finian- dez. Laponii sacrificé in fiecare ARBORE/ 127 an un bou zeului vegetatiel si, cu acest prilej, asaza lingé altar un copac Cu rddacinile in aer si coroana pe pamint. 5 Schmidt relateazd cé in unele triburi australiene vrdjitorii aveau un arbore magic pe care-| plan- tau rdsturnat, $i cdruia-i dédeau foc dupd ce-i minjeau radéci- nile cu singe omenesc. In Upanishade, Universul este un copac rasturnat, ce-si implin- 1G adine radécinile in cer si-si Tn- tinde crengile peste intreg pa- mintul. Dupd Eliade, aceasta imagine ar puteo avea o sem- nificatie solard. In Rig-Veda se precizeaza: in jos fsi Tndreapta ramurile, sus fi aflam rddacina, pogooard-se razele-i asupra noastra! lar in Katha-Upanishad se spune: Cei vesnic Agvattha, ce-si poartd rddacinile in sus si crengile in jos, este preacuratul, este Brahman, Brahman este Ne- Moartea. Toate lumile in el isi au sdlasul. Mircea Eliade co- menteazG: copacul A¢vattha reprezinta aici in toatd limpe- zimea el manifestarea fui Brah- man in Cosmos, altfel spus, cre- afiunea ca miscare descen- denta (ELIT, 239-241), lar Gilbert Durand conchide: Acest copac sdsturnat_ insolit, care ne socheazé simful verti- calitétii ascendente, este chiar semnul coexistentei, in arhetipul arborelul, a schemei reciproci- tatii_ciclice (DURS, 371). Ideea de reciprocitate conduce la a- ceea de unire intre continuu $i discontinuu, intre unitate si du- alitate, la alunecarea simbolica de la Pomul Vietil la acel Pom al Cunoasterli Binelul si RGului, care se distinge de cel dintii, In pa- radisul terestru, acesta va fi in- strumentul cdderii lui Adam, du- pa cum Pomul Viefii va fi instru- mentul izbavirli lui prin rastigni- rea lui lisus. Aceasta distinctie din Vechiul Testament, care in- 128/ ARBORE tdreste si mai mult ideea de re- ciprocitate, ar introduce tot- odata, dup André Virel, parale- lismul si deosebirea dintre doud evolufil creatoare, una biolo- gicé (Pomul Viefii), ceolalté psihologica si Istoricd (VIRI, 178). Intr-adevér, ideea de evo- lutie biologicé face din Pomul Vietli un simbol al fertilitatii, pe care s-a clddit, de-a lungul tim- pulul, o fntreagd magie care urmérea induplecarea zeitdtilor sin legdturd cu care gdsim si astdzi numeroase mGrturii. Astfel, in unele triburl nomade iranie- ne, femeile tinere isi Tmpodo- bese trupul cu un arbore tatuat ale cGdrui radécini pornesc de la sex $i al carui frunzis se rdsfir6 pe sini. Stravechi obicei totodata: de la Mediterana pind in India se pot intiini copaci frumosi, izolati pe cimp, adesea lingé un izvor, cu Coroana pliné de batiste rosii pe care femeile sterpe le-au prins de ramuri spre oa indupleca soarta. Obiceiul dravidian al cdsdto- riel mistice dintre copaci $i oa- meni este menit sG sporeascd potentialul de procreare al fe- meli: logodnica unui goala hin- du este in mod obligatoriu ma- ritata cu un manghier inainte de a se uni cu propriul ei sot (BOUA, 277). Traditii analoage sint ates- tate in Pendjab si in Himalaia. La Bombay, la asa-numifii kudva kunbis din tinutul Gujerat, in ca- zul in care cdsdtoria prezinta anumite dificultati, fata este maritata mai fntti cu un man- ghier sau cu vreun alt pom fruc- tifer, deoarece, scrie Campbell (Bombay Gazeteer, 7, 61). orice duh se teme de arbori si mai a- les de pomii fructiferi. Analogia pom fructifer-femeie fecundé joaca aici un rol complementar cu analogia arbore cu latex-for- 16 genezicG (masculind). Asa se explicé de ce /a populatia kurmi logodnicul este cel cdsdtorit mai Tnttl cu manghierul fn ziua nun- fli. El tmbrétiseazG pomul, de care este apoi legat. Dupd o bucatad de vreme, este dezie- gat, dar la incheleturile mfiinilor radmin prinse frunze din pom, Ca- sdtoria cu arbori asociaté cdsé- toriel omului se regdseste in A- merica de Nord Ia indienii sioux si fn Africa, la bosimani si hoten- tofl. La iacuti se povesteste cd in buricul pdmintului se inalfG un copac serhet cu opt crengi... Din coroana copacului se revar- sd o licoare divind de un gaiben inspumat,. TrecGtorilor care beau dintr-insa le trece obo- seala si le plere foamea... Cind primul om, la venirea lui pe lu- me, a vrut sa stie de ce se afla aici, a mers lingd acest copac urlas al cGrui virf strapunge ce- rul... A vdzut atuncl in trunchiul copacului celui minunat... o scorbura unde | se ardté pind la briu o femeie care ii spuse c@ el venise pe lume spre a fi stra- mogul neamului omenesc (ROUF, 374). Altaicli spun si ei cd inainte de a veni pe padmint, sufletele oamenilor stau in cer sau coco- tate pe virfurile ceresti ale co- pacului cosmic sub chipul unor pdsdrele (ROUF, 376). Marco Polo relateaza ca pri- mul rege al uigurilor s-a ndscut dintr-o anumité ciuperca hranita cu seva copacilor (citat de ROUF, 361). Credinte analoage- regdsim in China. Toate aceste legende nu prezinta decit o alternativa: fie un copac este fecundat de lumina - ceea ce pare a fl forma cea mai veche a mitulul -, fie doi copaci se im- preuneazé, Obiceiul dravidian césétores~ te si copaci intre el, ca inlocu- itori ai oamenilor, Astfel, in India de Sud, un cuplu ce nu izbuteste sa procreeze merge pe malul jazulul sau riului sacru in dimi- neata unei zile faste. Alici, cei doi soti s6dese unul lingd ce- ldlalt doi puieti de copaci sacri, unul mascul si unul femel, si im- pletesc tulpina mlddioasa a co- pacului femel pe tulpina dreap- ta si rigidS a copacului mascul. Perechea de copaci astfel for- maté este apoi protejata cu o imprejmuire, ca s& poatd trai si asigura prin propria-i fecundita- te pe aceea a cuplului care a sGdit-o (BOUA, 8-9). Totusi se consideré c&é acesti copaci nu sint pentru moment decit lo- goditi. Este necesar s& treaca vreo zece ani pind ca femeia stearpG s& meargG, din nou, de asté data singurd, la cei doi co- paci imbrGtisati si s& aseze intre radacinile lor o piatrd indelung spdlaté de apa riului sau iazului sacru si pe care este sdpatd i- maginea unui cuplu de serpi in- lGntuifi, De-abia atunci se va produce impreunarea misticd a copacilor sacri si femeia va de- veni maméd. Asocierea simbo- lurilor apd-piatrd-sarpe-copac in acest ritual de fecundare es- te deosebit de semnificativa. La populafiile alfaice si turco- mongole din Siberia mai intilnim si interpretéri antropomorfice a- le copacului. Astfel, la fungusi, un om se poate transforma fn ogee si-si poate relua apoi for- ma*dintii (ROUF, 246). Arborele izvor de viata, preci- zeaz6 Eliade (ELIT, 261), presu- pune cG izvorul vietil se afl con- centrat in acest vegetal: ca modalitatea umana se afld deci acolo in stare virtuald, sub for- mé& de germeni si seminte. Dupd Spencer si Gillen, citati de ace- lasi autor, tribul Warramunga din nordul Australiei crede ca spiritul coplilor, mic ca un gradunte de nisip, s-ar afla induntrul anumi- tor copaci de unde se desprin- ARBORE/ 129 de uneori pentru a pédtrunde prin buric in pintecele matern. Ceea ce aminteste de credinta foarte réspindité potrivit careia principiul focului, ca si cel al vie- til, st ascuns tn anumiti copaci de unde poote fi extras prin fre- care (GRAF). Toate credintele pe care le-am evocat moi sus araté cd din punct de vedere sexual simbo- lismul arborelui este ambivalent. Putem considera cé pomul vietii este la origine o imagine a an- droginului initial. Dar. in planul lumii fenomenale, trunchiul 7- nélfat spre cer, simbol emina- mente solar de forfG si putere, nu este altceva decit Falusul, imagine arhetipalé a tatdlui. La rindul lui, arborele scorburos, ca si arborele cu frunzis des si invd- luitor unde se cuibdresc pdsarile si care rodeste periodic evocé imaginea arhetipald lunard a mamel fertile: asa este stejarul scorburos din care ftisneste apa izvorului tineretii (CANA, 80); asa este athanorul alchimistilor, ma- tricea unde se produce gestafia aurului filosofal, comparat ade- seori cu un arbore. Aceasta este semnificatia pe care i-o dG Hie- ronymus Bosch in Ispitirea sfin- tului Anton, unde il asimileaza cu o scorpie de femeie care-si smulge din pintecele de scoar- ta un prune infdsat (VANA, 217). De asemenea, citeodatd, cu- tare arbore este socotit mascul, cutare, femel: la ciuvasi, stilpli funerari se fac din tel pentru ce- remonia funeraré a femeilor, si din stejar pentru cea a barba- filor (ROUF, 360). Cele doud polaritéti se pot insuma, ceea ce jl conduce pe Jung la o interpretare androgi- nd, sou mai degrabd herma- froditG a acestui simbol. Mitul Cibelei si al tui Aftis 7 oferé analistului o schema ex- 130/ARBORE celenté pentru tlustrarea ideii sale. El considera mai intii co Cibele, mamé a zeilor $i simbol al libidoului matern. era andro- ging ca si arborele. Dar o andro- gin& clecotind de iubire pentru fiul ei, Cum insé dorinta tindrului zeu se indrepta, dimpotrivd, ca- tre o nimfd, Cibele, geloasa, I-a facut sd-si piardd mintile. Attis, ajuns Ia paroxismul deiirului cu care fl lovise mama ful fndra- gostita nebuneste de el, se cas- treazG sub un pin, arbore care, explicé C.G. Jung, joacd un roi capital in cultu! inchinat tul. (0 dataG pe an, pinul era acoperit cu ghitlande, se atirna in el o reprezentare a lui Attis, apoi co- pacul era doborit pentru a se simboliza astfel castrarea.) In culmea disperdrii, Cibele smuise arborele din padmint, fl duse in pestera ei si plinse. Astfel, ve- dem cum mama hfoniand isi ascunde fiul la ea fn grotd, adi- cG Io sinul ei, caci, dupa o alta versiune, Attis a fost metamor- fozat fn pin. Aici copacul este, tnainte de toate, falus, dar si mamé, de vreme ce de ef se atirnd reprezentarea lui Attis. Aceasta simboliza dragostea fiului nedespartit de mama QUNL, 411-412), In Roma im- periald, un pin tdict, amintire, simbol sau simufacru al lui Attis, era solemn transferat pe Palatin la 22 martie pentru sdérbdtoarea Arbor Intrat. In acelasi sens si-n legatura tot cu pinul mai interpreteazé si Jung un ait mit, lutndu-si o oare- care libertate in privinta amé- nuntelor din tegendele vechi. E- roul Penteu este fiul lui Echion. ndpirea. si el insusl garpe prin natura sa. Impins de curlozitate. el urcd intr-un pin spre a spiona orgiile menadelor, Dor mama lul, zGrindu-t, le da de veste me- nadelor. Copacul este doborit, lar Penteu, luat drept animal, este sfisiat. Propria jul mama se aruncé cea dintil asupra-i... Re- gdsim astfel in acest mit inte- lesul falic al arborelul (c&dci do- borirea simbolizeazé castrarea) $i semnificatia lui maternd, expri- maté prin. urcarea in pin $i moartea fiului (JUNL, 413). Ambivalenta simbolismului ar- borelul, totodatd falus si matri- ce, se manifesta si mai clar in copacul dublu: Un copac dublu simbolizeazé procesul de indivi- duatie in cursul cGruia contra- tile se unesc in noi (JUNS, 187). Prezenta frecventd, in legen- dele popoarelor, a tafilor-arbori, ca $i a mamelor-arbori conduce la arborele-strdébun @ carui ima~ gine. desprinsd treptat din con- textul ei mitic, va ajunge in zi- tele noastre sub forma arborelui genealogic. Putem cite, parcur- gind acest drum de Ia simbotul profund la alegoria moderna, mitul biblic al arborelui lui lesei (saia, 11, 1-3), care a inspirat atitea opere de artd si comen- taril mistice: O middifa va iesi din tulpina lui lesei si un idstar din radacinile lui va da. $i se va odihni peste el duhul lui Dumne- zeu, duhul tntelepciunii si al infelegerii, duhul sfafului $i al tériei,, duhul cunostintei si al bunel-credinte, $i-l va umple pe el duhul temerii de Dumnezeu. Arborele lui lesei simbolizeaza sirul generafiilor a cdror istorie ne-o rezumé Biblia si care va culmina cu venirea Fecioarei si a lui Hristos. El s-o bucurat de mare succes in rindul minicturistiior si mesterilor sticlari din secolul al Xill-lea, mai cu seama fa cister- cieni, datorité evioviel lor deo- sebite fats de Fecioard. In imaginile ce-l reprezintd, arbo- rele creste din buricul. gura sau coasta lui lesel. Uneorl, trunchiul tul poarté ramuri pe care apar regil tul tuda, strémosii lui Hristos. Un alt arbore al lul lesei, care, potrivit lui Oursel, constituie ca- podopera miniaturli cistercieng. se afla in comentariul sffntului leronim despre isaia. Dedesub- tul imaginli apare textul Egre- dietur virgo. lesel, cu bustul si capul ridicate pe jumdtate, spri- jina cu mina-i sting arborele ce se inaltd din coasta sa. Dea- supra pluteste, imensd, Fecioa- ra. Am putea chiar spune cd ea fisneste din ramurisul ce rdsare din pintecul lui lesei, aidoma u- nui munte. Ea fine pruncul pe bratul drept, iar cu mina stingd il ofera o floare; dot ingeri ii inconjura capul, la baza unel aureole rotunde, tivite cu pletre pretioase. ingerul din dreapia, cétre care Fecioara isi indreap- 1G privirea, prezintG o bisericd schematizaté: biserica de la Citeaux. Ingerul din stinga tine © coroand hdardzité Fecioarel. Deasupra acestel aureole apare porumbelul, intruchipare a Du- hului Sfint. Simbol al dezvoltdrii unel fa- milii, cetdfi, semintii sau, mal mult decit atit, al puterii cres- cinde a unul rege, arborele vie- tii Tsi poate rdsturna brusc pola- ritatea, devenind arbore al mor- tii. Cunoastem cazul lul Nabuco- donosor, pradG viselor sale, si sinterpretarea pe care i-o oferd prorocul Daniel: Am visat un vis care m-a inspGiminfat, spune regele... Ma uitam $i iata un co- pac fn mijlocul pamintului, inalt foarte. Copacul crestea si era puternic si virful lul ajungea pi- na la cer si se putea vedea pi- na la capatul pamintulul,, Frun- zisul lui era frumos si roadele lui multe, si hrand pentru _tofi se a- fla in el... Si iata un fnger, un sfint, se cobora din cerurl; el a strigat cu glas tare si a poruncit asa: Doboriti copacul si tdiafi-i crengile, scuturafi frunzele tui si imprdastiati roadele ul... O, std- pine, raspunde Daniel, visul sa ARBORE/131 fle pentru cei ce te urdse pe ti- ne, jar ttléuirea lui pentru vraj- masil tal. Copacul pe care tu Fal vazut, mare $1 puternic, care cu virful ajungea ping la cer... A- cela esti tu, 0, rege, tu, care te- ai marit $i te-al facut puternic... Ci vei fi alungat dintre oa- meni...(Daniel, 4, 2-22). La lezechiel (31. 2-10), Fara- nul este comparat cu un cedru din Liban. Copacti mari, cum sint cedrii, 71 inchipule uneori in Psalmi (28, 5-9) pe vrdjmasil tul Dumnezeu $i ai poporulul sdéu: Glasul Domnului... sférima ce- drii... glasul Domnulul despoaie codril. lsaia (14, 14) Tl denuntase pe tiranil care vor, asemenea chiparosilor si cedrilor, s& se suie deasupra norilor, dar care sint doborifi. Prin acest aspect ne- gativ al simbolismulul lor, acesti copaci semeti reprezintd $i am- bitia_ nemdsuraté a_mai-marilor pdémintulul, care tot vrind sd-si intindd si sd-si intGreascé pute- rea, sint pind la urmé nimicifi. Anagrama cuvintulul arbre Carbore*), noteazG Jacques La- can in Ecrits, 504-505, este barre (bard’): Arbore circulatoriu, ce- rebel, arbore al viefil, copac al lui Saturn sau al Dianei, cristale precipitate fntr-un copac lovit de trasnet, chipul vostru oare ne scrie soarta pe soilzul trecut prin foc al testoasei, sau fulgerarea voastrG face sd fisneasea dintr-o multiplé bezn& lenta mutatie a flintel Tn *Ev navta limbojului? "Nu, spune Copacul. El zi- ce; Nul in scinteierea trufasei sale frunti’, versurl pe care le socotim tot atit de demne de a fi auzite in armonicele arborelui ca si rever- sul lor: "Pe care s-o baid furtuna cum bate iarba‘, Cabala vorbeste si ea despre 132/ ARBORELE VIETIL un arbore al morfil. Cu frunzele lul tsi acoper4 Adam _ goliciu- nea, lar Zoharul vede intr-insul simbolul cunoasterii magice, ca- re este una din consecintele cé- derli, Ea se leagd de existenta corpului fizic lipsit de corpul de luminG (SCHK, 193). $i tot crucea, instrument de supliciu si de izbdvire, reuneste Tntr-o singurG imagine cel doi semnificafi extremi ai semnifi- cantulul major care este Arbo- rele: prin moarte spre viata; per crucem ad lucem, prin cruce spre lumina, ARBORELE VIETII v. TUIA ARC Trasul cu arcul rezumd exem- plar structura ordinil ternare, a- tit prin elementele ei compo- nente - arc, coarda, sdgeata -. cit si prin fazele manifestarii ei: Incordare, destindere, arunca- te. Aceasta inseamnd ca sim- bolismul sexual isi vadeste aici cu 0 deosebits evidenfé indi- solubila legdturG cu activitatile vindtoresti si razboinice. In so- cietétile puternic ierarhizate, domeniul simbolic al arcului se intinde de la actul creator la céutarea perfecfiunii, atit din punct de vedere social, dupa cum o dovedeste rolul sdu in sistemul cavaleresc si in primul tind Tn tradijia japonezG, cit si din punct de vedere spiritual, arcul lui Shiva, ca si cel al Sage- t&torului indicind calea de subli- mare a dorintel. De la trezirea libidoului la céutarea sfinteniei se pot vedea aici reunite tn a- ceeasi Imagine energia primor- dial si energia psihicd, pe care traditia Indiand le plaseazé res- pectiv in sacrum (primul Cha- kra) si in crestetul craniului (al saptelea Chakra). Trasul cu arcul este in acelasi timp functie regald, functie vi- ndtoreascéd, exercitiu spiritual. ArmG regal, arcul este regal orlunde: este armé de cavaler, de Kshatrlya, fiind asadar aso- ciat Initierilor cavaleresti. lcono- grafia puranicG il foloseste din belsug si il indicd limpede ca emblemé regald. Este arma lui Arjuna: lupta din Bhagavad-Gita este o lupta fntre arcasi. Trasul cu arcul este o disciplind esen- tiala a cGii japoneze Bushido. EI este - ca si Condusul carelor - cea mai importanté dintre arte- le liberate chineze: face dova- da meritelor principelui, aratd Virtutea tui. R6zboinicul cu Inima curaté atinge din capul locului centrul tintel. Sageata este me- nitG sG@ loveascG dusmanul, sa deboare in mod ritual animalul emblematic. Cea de a doua acfiune tinde la instaurarea or- dinii in lume, cea dintti la dis- trugerea fortelor intunecate si nefaste. De aceea arcul (in- deosebi arcul din lemn de pier- sic folosind sGgeti de pelinarifa si de pGducel) este arma de lup- ta. Este de asemenea o arma de exorcizare, de expulzare: sint eliminate puterile rGului tré- gindu-se sdgeti cdtre cele patru puncte cardinale, in sus si in jos (Cerul si Pdmintul). In sintoism existG mai multe ritualuri de puri ficare prin trageri de sdgefi. In Ramayana, ofranda sdgeftilor de catre Parashu-rama dobindeste un caracter sacrificial. Sdgeata se identifica cu ful- gerul, cu frdsnetul... Sageata lui Apollo, care este o raz de soa- re, are aceeasi functie ca vajra (trdsnetul) lui Indra. Yao, impa- rat solar, lanseazé sdgefi inspre soare; dar sdgefile trase cdtre cer de suveranii nevrednici se intorc impotriva lor sub forma de fulgere. Se traégea, de ase- menea, in China anticd, cu sd- gefti serpultoare, sdgefi rosii pur- tatoare de foc, reprezentind in mod evident trasnetul. Tot asa. sdgetile indienilor din America poarté o linie rosie In zigzag infatisind fulgerul. SAgeata ca fulger - sau ca raz6 de soare - este insd strdfulgerarea de lu- mina care risipeste tenebrele ignorantel: este asadar un sim- bol al cunoasterli (asa cum este sGgeata Ucigasulul dragonului vedic - si care mai are in plus. in aceeasi perspectiva, o sem- nificatie falicé, asupra cérela vom reveni). In acelasi mod, Upanishadele fac din monosila- ba om o sdégeaté care, arunca- t@ de arcul omenesc si straba- tind ignoranta, ajunge la su- prema lumind; Om (aum) mai este si arcul care lanseazd sa- geata eului spre fintd, Brahma, cu care se uneste. Acest sim- bolism este in mod deosebit dezvoltat in Extremul Orient si supravietuleste astézi in Japo- nia. Cartea lul Liezi citeazé in numeroase locurl pilda tragerii neintentionate, care ingddule atingerea fintei cu conditia sa nu te preocupe nici finta, nici trasul: aceasta este atitudinea spiritualé non-active a taoistilor. Eficacitatea trasului este de alt- fel atit de mare, incit sdagefile fac 9 linie continué de la arc Ia tinta; ceea ce implica, pe lingd notiunea de continuitate de la subiect la object. eficacitatea raportulul pe care il stabileste tegele tragind sdégefl spre cer, lantul sdgetilor identificindu-se ca Axul lumii. Cine trage ? sund intrebarea in legdturd cu arta japonezé a trasului cu arcul. Ceva trage. si acela nu este eul, ci identifica- rea perfecta a eului cu activita- tea non-activa a Cerului. Care este scopul ? Confucius spunea cG trag&torul care nu nimereste ARC/133 tinta cautd originea esecului in el insusi. Dar tot In el Tnsusi se afid tinto. Caracterul chinezesc tehong. care indicG centrul, reprezinté o finté strapunsG de sdgeatd, Ceea ce sdgeata a- tinge este centrul fiintel, este Sinele. DacG vom conveni sé numim aceasté finta, o vom numi Buddha, c&ci simbolizeaza efectiv atingerea stérii in care se afla Buddha (am spus mal sus cé ea era si Brahma). Aceeasi disciplind spirituala este cunos- cuta si de religia islamicé, in care arcul se identifica cu Pute- rea divind, iar sageata cu func- tia ei de distrugere a rdului si a ignorantei. In orice TImprejurari, atingerea Jintei, care este Per- fectiunea spiritualé, unirea cu Divinul, presupune fraversarea de cétre sageaté a unor tene- bre care sint defectele, imper- fectiunile individulul. Pe un plan diferit, Roata Exis- tentel budhice figureazaG un om lovit In ochi de o ségeatd: sim- bol al senzotiel (vedana), pro- vocaté de contactul simfurilor cu obiectul lor. Simbolismul sim- furilor se regdseste in India. Ca emblemé o tui Vishnu, arcul re- prezintd aspectul distructiv, dez- integrator (tamas) care se afla la originea perceptiilor simfturi- lor. Kama, zeul dragostei, este reprezentat prin cinci sdgefi ca- re sint cele cinci simturi. Ne gin- dim aici la folosirea arcului si a sdgetilor de cdtre Eros. Sageata il reprezinta si pe Shiva Cinarmat pe de alté parte cu un arc ase- monétor curcubeului); ea se I|- dentifica cu linga, care are cinci infétisdri. Or, linga este si lumina. Asociaté astfel numd- rului cinci, s6geata mai este. prin derivare. si simbol al lui Parvati, incarnarea celor cincl tattva sau principii elementare, dar, este adevarat, si recepta- 134/ARC. col al sdgefii falice a lui Shiva. Tendinta dezintegratoare ne ingGduie s& amintim de aseme- nea cd cuvintul guna are sensul originar de coardéd de are (COOH, COOA, DANA. EPET, GOVM, GRAD, GRAC, GRAF, GUEC, GUES, HEIIS. HERS, HERZ, KALL, MALA, WIEC). Arcul semnifica incordarea din care tisnesc dorintele noas- tre. legate de inconstientul nos- tru. Amorul - Soarele - Dumnezeu au tolba, arcul si sdgetile lor. $a- geata ascunde intoftdeauna un sens masculin. Ea pdtrunde. Ma- nevrind arcul, Eros, Soarele si Dumnezeu exercitd un rol de fe- cundare. De aceea arcul, cu sd- gefile sale, este pretutindeni simbol si atribut al dragostei, al incord&rli vitale, Ia japonezi ca si la. greci sau la vracii samani din Altai. La baza acestui sim- bolism, regdsim conceptul de incordare dinamizatoare definit de Heraclit ca expresia fortei vi- tale. materiale si spirituale. Arcul si sGgeata lui Apollo sint ener- gia Soarelui, razele si puterile sale fertilizatoare si purifica- toare. in lov 29, 20. el sim- bolizeazG forta: Radadcina mea se va rasfira pe lingd apa, spune loy, si ro- ua se va /dsa, noaptea, peste ramurile mele. Slava mea va intineri nein- cetat $i arcul meu se va in- noi in mina mea. © comparatie foarte apro- plata plasind arcul in mina tui Shiva face din el emblema pu- terii lui Dumnezeu dupd exem- plul linga-ului. Arcul lui Ulisse simboliza_ puterea exclusiva a regelui: nici un pretendent nu 7! putea incorda; doar el a reusit sil-a nimicit pe toti pretendenfii. ncordat spre indltimi. arcul poate fi si un simbol al sublimérii dorintelor. Este, pare-se, cazul pentru semnul zodiacal al Sége- ttorulul, care reprezinté un ar- cas tndreptindu-si s6geata in directia cerulul. La vechit samo- jezi, tolba purta numele de arc muzical, arc de armonie, simbol al aliantei intre cele doua lumi, dar si de arc de vindatoare, care Tl aruncG pe saman ca pe o sé- geata spre cer (SERH. 149). Simbol. al puterii rdzboinice. ba chiar al superioritatii militare in Veda, el simbolizeaza de ase- Mmenea_ instrumentul cuceririlor ceresti. Acest poem bogat in simboluri evoca grelele batdalii care fin de ordinul spiritual: O, de-ai putea, cu arcul s-aduni cirezi de vite, $i prazi imbelsugate sd le répesti oricui, $a birui cu. sdgeata, vrdj- masilor puhoiul, $i_tot cu arcul, lumea in- treagG s-o supui! (Rig-Veda, 6, 75, trad. de lon Larian Postolache si Charlot- te Filitti) In sfirsit. arcul este un simbol al destinului. fmagine a curcu- beului, in ezoterismul religios, el face cunoscuta insdsi vointa di- vind. De aceea el exprima, pen- tru cei din Delphi, iudei. popula- tile primitive, autoritatea spiri- tuald, puterea suprema de deci- zie. Este atribult celor care pds- toresc popoare, suveranilor pontifi. detin&torilor de puteri divine. Un rege sau un zeu mai puternic decit ceilalfi sfarima arcurlle adversarilor sdi: dusma- nul nu ji poate impune fegea so. losif, ramura de pom rodi- tor, ramurdé de pom roditor ling izvor. ramurile lui se re- varsa peste ziduri. Amér?-I-vor si-l vor dusmGni, inspre el arunca-vor sdgefi si Tl vor sili la lupta, Dar arcul lui va ramine ta- te $i muschii brafului lui Tnta- tifi mulfumita Dumnezeului ce- lui puternic al lui lacov, Cel ce este pastorul si taria tui Israel. De la Dumnezeul tatalui tau $i El te va ajuta. acerea, 49, 22-25) Dup& cum Domnul impune le- gea lui dusmanilor poporului sdu si celor alesi atuncl cind astfel Ti e voila, tot asa Arcasul Apollo face ca legea sa sd domine in Olimp. Imnul hemeric ce Ti este dedicat ii slaveste astfel pute- rea: ...Vol vorbi despre Arcasul Apollo ai carui pas! in lacasul ful Zeus ti fac pe tojl zeli sG tremu- re: tofi se ridicd ia aproplerea lui, atunei cind fsi tncordeaza slavitul are (Homer. Imn catre Apelia, 1-5). Cu atit mai mult i se vor supu- ne flinjele omenestl, Ca arcas, el este stdpinul soartel for. Ho- mer Tl numeste in iiada: care trimite moartea... cu ségeata-i de neacolit. El uci- de fin mod sigur pe cel care-i o- cheste cu sdgefile lul inaripate. Tot asa, Anubis, zeul egiptean cu cap de sacal, avind sarcina de a veghea ic judecata celor morfi si celor vil, este adesea reprezentot tragind cu arcul: atitudine simbolizind destinui ineluctabil, inidntuirea actelor. qRigearea destinulul este abso- luta: ehiar si Infernui isi are tegi- je sale; libertatea insdsi atrage dup6 ea un lant de reaciii ire- versibite. Primul act este liber in noi, spune Mefistofeles; sfintem sclovii celui de-al . dollea (GOETHE. Faust, Partea infil). (v. si ARCAS. LINGA, AUM (OM). SAGEATA, VAJRA) ARCADA Arcada se teagd de dubia simbolisticG a p&tratului si cer- culul, reunind, aidoma_ firidei, volumele cubutul si cupel. Este o izbindG asupra platitudinii car- ARCA/ 135 nale. Arcada ce-si tine sus cu- nuna de piatrd prociama victo- rla durabila a efortulul anagogic asupra ponderabilitétii materia- le... Ea mai eveca stilizarea spontané si imediatd a siluetei umane céreia ii imité contururile si-i subliniaz@ dinamismul ascen- sional (CHAS, 269). ARCAS Simbol al omului care ocheste ceva $i care, deja, inir-un fel, i-a si atins Tn efigie... Omul se iden- tifica prolectilulul. sau (CHAS, 324). El se identifica si cu tinta $G, fle pentru a minca prada pe care © vineazG, fie pentru a fa- ce dovade vitejlel sau tndemi- nari sale. Tof astfel, foarte multe reprezentari de fiare ucigind cdprioore le aratG pe acelea acoperindu-si prada, ca pentru imperechere, inainte de a o devora: dublu fenomen de Iden- tiflcare si de posedare. Arcasul simbolizeazG dorinta posedaril: @ ucide inseamnd a stdpini. E- tos este Tn general reprezentat cu un are $i 9 folba. (v. si ARC, SAGEATA) ARCA/CHIVOT Simbolismu! arcel, $i al navi- gatiel in general, comporta mai multe aspecte care, in ansam- blu, se leagd intre ele. Cel mal cunoscut este cel al Arcei lui Noe plutind pe apele potopului si purtind intr-insa toate ele- mentele necesare restaurdrii cl- clice. Textele puranice ale Indiei povestesc la fel despre imbar- carea si solvarea, de cétre *itatarea ARCE! st CHIVOTULU! In codrut aceluias! articol este consecinfa bisemis! ter- menulul unic prin care sint ele desemnote tn limbl ca greaca (mBatos). latina (arco), tranceza (arches). in ebraicé existou cuvinte ditertta pentru a denuml Arca ful Noe $1 Chivotul legll (n.1) 136/ ARCA, Vishnu-peste (Matsya-avatara), a lui Manu, legiultorul ciciului actual, si a Vedelor, care sint germenul manifestaril ciclice. De fapt. arca pluteste pe suprafata apelor, aidoma oului tumii, ca cea dintii saminfa datatoare de viata, scrie sfintul Martin. Ace- lasi simbol al germenulul sau se- minfei, al Traditiei nedezvoltate, dar menité dezvoitérii in cictul viitor, se regdseste In legGturé cu conca si cu litera arabd nun (o semicircumferinta, - arca, - TInduntrul careia este un punct - germenul ). Guénon a subliniat importanta complementaritafii dintre arcG si curcubeu care a- pare deasupra ei ca semn al le- gamintului. Este vorba de doudé simboluri analoage, dar inverse - unul referitor la domeniul ape- lor inferioare, celdlalt, la cel al apelor superioare - care, com- pletindu-se reciproc, recon- stituie o circumferintG; unitatea cictulul. Simbolismul Chivotului Legda- mintulul de ta evrei este mai a- propiat decit s-ar pdérea de cel precedent. Evreii asezau_ chi- votul Ia locul cel mai retras din tabernacol; el continea cele douG table ale legil, toiagul lui Aaron si un vas plin cu acea manda cu care se hrGnise popo- rul in pustlu. Chivotul constituie chezdsia protectiei divine, iar e- vreii il luau cu ei in toate expe difiile lor militare. In timpul tran sportarii lui, cu mare fast. in pa- tatul lui David, boli care trageau carul fGcurd chivotul sd se incli- ne; cel care intinse miinile ca sG-1 sprijine cGzu pe datd mort. Nu te poti atinge nepedepsit de cele sfinte, de cele dumneze- lesti, de tradifie (li Regi, 6, 2). In Chivot se pdstreaza esenta Traditiel, dezvoltata insd sub for- ma Tablelor Legii. El este izvorul tuturor Puterilor ciclulul (sfintui Martin). De altfel, o legendd spune CG el a fost ascuns de le- remia ia intoarcerea din robie si cG el va opérea din nou in zorii unul ev nou. Arca si chivotul sint. in tradi- tia crestind, simboluri dintre cele mai bogate: arca este simbolul lGcasului apdrat de Dumnezeu si care salveazé specilile; chivotul simbolizeaz6é prezenta tui Dum- nezeu in mijiocul poporuiul ales; el este $i un soi de sanctuar mo- bil, chezdsie a legdmintului din- ire Dumnezeu $i poporul lui; tn sfirsit, prin ele este simbolizata Biserica. Apare astfel un triplu inteles simbolic: noul legamint, care este universal si vesnic; no- ua prezenté, care este reald; noua arcd a mintuirli, de asia daté nu din calea potopului, ci din calea pacatului; aceasta es- te Blserica, Arca cea nou, des- chisG tuturor intru mintuirea tu- mii. Arca lui Nee a facut obiectul Q numerocase speculafii, mai cu seamé in tradifia rabinicd, For- ma ei piramidala are sensul de foc, de flacdéré, cuprinde o e- nergie falicd. Arca a fost con- struitG din temn ce nu se stricG si nu putrezeste (rdsinos sau de saicim). ExistG o leg&turd strinsd intra. dimensiunile Arcei, asa cum i le-a dat Dumnezeu lui Noe ingintec potopului, si cele pe care { Ie-a dat. lui Moise pentru Chivotul legii. Acesta are de alt- fel aceleasi proportii ca si Arca fui Noe, lo scaré mult redusd, Ar- ca lui Noe avea frei efaje, a- ceastd cifra nu poate trece ne- observatd: este un simbol as- censional. Origene explicé dimensiunile Arcei. Comentind lungimea ei de trei sute de cofi, el. araté ca aceasta exprimd numerele i600 si 3; cel dintii semnificd pieni- tudinea,_(unitotea), cei de-al doilea, Trinitatea. Lofimea de cincizeci de cofi este interpre- taté ca simbol al izbdvirll. Cit despre virf, acesta simbolizeaza cifra 1 si. prin aceasta, unitatea lui Dumnezeu. Origene mai des- coperé analogii intre lungimea, latimea si Indlfimea Arcel si lun- gimea, ldrgimea si adincimea fainel iubirii lui Dumnezeu_des- pre care vorbeste sfintul Pavel (Efeseni, 3, 18). La sfintul Am- brozie, Arca mai reprezinta $i trupul, cu dimensiunile si cali- tatile jul. Isidor din Sevilla va spune cd cei trei sute de cofi inseamna de sase ori cincizect; lungimea este asadar de sase ori cit latimea; ea simbolizeaza cele sase virste ale lumii. Sfintul Augustin comenteazé si el tema Arcel care prefigureazé cetatea lui Dumnezeu, a Bisericii, trupul lui Hristos. jn tratatul s6u De arca Noe morali et De arca mystica, Hugues de Saint-Victor reia ma- rile nofiuni ale lui Origene. Arca tainicd este inchipuité de inima omului. Hugues o compara si cu o corabie. EI studiazé, rind pe rind, diferitele elemente ale Ar- cei si ajunge Ia o trip! interpre- tare a @i - literalé, morala si mis- ticd. 8 ExistG o analogie intre arca inimii si locul cel mai secret din templu, unde se _ infdptuieste Jertfa, adicé Sfinta Sfintelor care reprezinté centrul lumii. Arca are intotdeauna un caracter miste- rios. Jung descoperd in ea ima- ginea stnului matern, a mari in care se scufundé si din care re- naste soarele. Este vasul alchimistilor unde se produce transmutarea meta- lelor. Mai este si vasul Graalului. Tema inimii totodatd chivot $i vas este un simbol constant. Ini- ma omului este locul unde se ARDERE/ 137, petrece transformarea omenes- cului in divin. Arca sau chivotul mal simbo- lizeazG si sipetul in care se afla @ comoarad - comoara cunoas- terli si vietii -. constifuind princi- piul. conservarii si renasterli fiin- telor. In mitologia sudaneza, Nommo trimite oamenilor pe primul Féuror, care Coboard de- a lungul curcubeului cu Arca tn care. se afla inchise cite un exemplar din toate viefuitoa- rele, mineralele si mestesugurile (MYTF, 239). ARDERE Arderea, simbol al oricarei sublimari, distruge tot ceea ce inseamna inferior, deschizind larg calea spre superior. De la mitologli, traditii si pind la alchi- mie. trecerea prin foc este o conditie a ridicGrii 1a un nivel su- perior de existenta. $colile de la Berna rezumd un rit de ardere sacrificial (doar daca nu este vorba de un mit de facturd evhemenistd) la celfi, zeul Taranis, Dis Pater, este induplecat prin arderea_ mai multor oameni intr-o cusca din lermn... Ritul este confirmat de Cezar: Unele triburi au un fel de manechine_ uriase, din nuiele impletite, In care baga oameni vil, Manechinelor li se da foc, iar oamenii mor in flacari (De bello Gallico, 6, 16). Nu avem cunos- tinf6 de nici un rit asemandtor in izvoarele din spatiu! celtic insu- lar, afaré doar de mitul casei de fier incdlzitG la rosu in care sint inchisi prin viclesug ulafii, asa cum se povesteste in Befia ula- tilor; un mit similar existd si in Mabinogion,, in povestea lui Branwen, fiica lui Llyr (OGAC. 7, 34 $156; CELT 2, passim). Aceasia simbolistica a subli- mari si purificdrii prezinta si un 138/ ARES caracter ascensional, deloc ne- glijabil. Asa se explicd atit sen- sul fundamental! al arderii ca rit funerar - sufletul nemuritor des- prins prin foc de inveligu-i tru- pesc se inaitd la ceruri -, cit si formele de rugdciune sau de in- vocafie diviné in care prin foc se slobozeste un mesaj catre di- vinitate; in acest sens se pot compara: rituriie calumetului In- dienilor din America de Nord, in care fumul ce urcG duce la zei mesajul oamenilor; ritualul bu- dist de ardere a rugéciunilor scrise in general pe foife scum- pe, argint sau aur; sau, in sfirsit, arderea bénufilor de hirtie, rit in care invocatia. ruga, ofranda ajung cu siguranté la divinitate. datorita dematerializarii, deci reducerii lor la pura realitate spirituala prin lucrarea foculul; lucru constatat vizual de vreme ce tutunul indian, ca si rugd- clunea budista, se inalfa sub forma de fun. Interpretarea analitica a mi- tului confirm sensul simbolic general al arderli: in sine - sau in afara sinelui - se arde tot ceea ce se opune elevatiel. Ar- zindu-se obstacolele din sine, va rezulta o desdvirsire interi- oard; distrugindu-se piedicile din afara sinelui, se va intdri pu- terea in- exterior. Acelasi lucru se poate spune despre sacrificii: un sacrificiu. exterior conferd doar o puritate rituald, pe cind un sacrificiu interior (arderea Propriilor demoni) duce Ia o pu- ritate personald. (v. si CALUMET, FUM) ARES (MARTE) Zeu al rézboiului, Ares este fiul lui Zeus si al Herei. Totusi, este cel mai odios dintre toti Nemu- ritorli, spune tatal sau; acest smintit care nu cunoaste nici o lege, spune mama sa; acest tur- bat, aceasta intrupare a réului, acest usuratic, spune Atena, so- ra lui. Strasnic inarmat cu cas- ca, platosa, lance si sable, el nu se putea intotdeauna fall cu Is- prévile sale: Atena il depdsea jn luptd prin inteligenta el mai ascufitG; un erou grec, Diome- de, a reusit sG-l raneascd pe zeu intr-o fnclestare corp la corp Printr-o mai mare dibGcie; He- faistos l-a pus intr-o posturd ridi- cold aldturi de Afrodita. Intruchipeaza forfa brutal, care se grozdveste cu statura, greutatea, viteza, vilva, capa- citatea sa de masacru si care isi bate joc de problemele de dreptate, mdsurG si omenie. El se adapa cu singele oamenilor, spune Eschil. InsG aceasté vizi- une simplistG este usor ridicold. Fara a fi neapGrat un zeu al vegetatiel, Ares este si un pro- tector al recoltelor, ceea ce re- prezinté una din misiunile razbol- nicului. Este intimpinat cu titlul de zeu al primdverii, nu doar pentru cG ar favoriza circulafia seveil, cl pentru ca luna martle inaugureazd anotimpul in care se porneste obisnuit la rdzboi. Este si zeul tinerefii: el indruma indeosebi tinerii, care isi pdaré- sesc locurile natale spre a in- temeia noi orase. Gemenii Ro- mulus si Remus ar fi fill s6i. In o- perele de artd, emigrantii sint adesea insofifi de o ciocdni- toare sau de un lup. animalele consacrate lui Ares; o lupoaica ji aldptase pe cei doi gemeni. intr-o pestera de pe viitorul Pa- latin. Dacé este Ucigasul sau Apa- rétorul caselor $i al tinerilor, ef este si Osinditorul si R&Gzbund- toru! tuturor nedreptdtilor $i, mai cu seam, al incalicarii jurGmin- telor; de aceea este uneori ono- rat ca zeul jurdmintului (SECG, 248). In’ triada indo-europeand., pus& tn relief de lucrarile lui G. Dumézil, Ares reprezinté clasa razboinica. Imnul homeric, dinttr-o peri- eada fér& indoiald foarte tirzie (secolul al IV-lea al erei noas- tre?). care il este consacrat. a- raté calea unel evolutii spiritu- ale pe care ar putea sd o sim- bolizeze impetuosul Ares, dacé ar reusi sd-si domoleascé pasiu- nite brutale: Ares cel nespus de puternic (...) inima@ viteaza (...) parinte al Victorlei care inchele in mod fericit razboalele, sprijin al Dreptétil, tu care stdpinesti adversarul $i Ti Indrumezi pe oa- menii cei mai drepti (...) tu care darulesti tineretea pliné de curaj (..) aseulta-mi ruga! RevarsG de sus blinda ta lumina asupra exis- tente/ noastre, si de asemenea forta ta razboinicd, pentru ca so pot indeparta din capul meu la- sitotea cea fnjositeare, pentiu ca s@ pot micsora in mine tu- muitul fnseldtor al sufletulul si pentru a indbusi ardearea apri- ga a unei inimi care m-ar putea indemne sq intru in tnvdlma- seala de inghetata spaimd! Tu insd, Zeu preatericit, déruleste- mi un suflet cutezotor, si obid- duieste-ma s@ ramin sub legile anepingarite ale pdacii, scdpind de lupta cu dusmanul si de soar ta unei morfi violentel Functia tul Marie, zeul roman. se vadeste deplin in domeniul celtic, Ins& in mod diterit. Ea es- te reprezentata pe doud trepte de cétre Nodons (irl. Nuada), care este regele-preot, ivit din ciasa rdzboinicd, dar care exer- citG o functle sacerdotals, si de cétre OGMIOS (irl. Ogme), zeul imlantuirilor, campionul (Hercu- le), maestrul duelului, al magiei sl al puterilor intunecate. In e- poca galo-romand, funcfia re- gala a dispGrut si, duetul nemai- ARGINT/ 139, avind nici 90 ratiune de a exista, natura insdsi a lui Marte a fost grav alterata de interpretatio romana si de sincretism, ceeo ce a dus la nenumérate confuzii si erori (OGAC, 17, 175-188). ARGILA v. LUT ARGINT in-sistemul de corespondenta al metalelor si al planetelor, ar- gintul este raportat la Lund, El a- partine schemei sau lanfului sim- bolic tund-ap6-principiu feminin. Intr-adevér, in mod traditional, prin contrast cu aurul, care este principiu activ, masculin, solar, diurn, produs de foc, argintul es- te principiu pasiv. feminin, lunar, apos, rece. Culoorea lui este al- bul, galbenul flind culoarea au- rului. Cuvintul argint insusi de- rivé dintr-un cuvint sanscrit tn- semningd aib $i strdlucitor. Nu va fi de mirare asadar sG vedem a- cest metal pus tn legdturé cu demnitotec regald. Regele Nu- ada, care a avut braful retezat in prima bétdlie de la Moytura si care, din acest motiv, nu mai poate domni, deoarece orice mutilare sau diformitate este depreciatoare, urcd din nou pe tron dup ce zeul medic Dian- ces Ti f6ureste un brat de argint. Vom aminti de asemenea pe re- gele mitic din Tartessos, Argan- tonlos, care, dup& spusele lui Herodot, a trait o suts doudzeci de ani (CELT 9, 329 si urm.). DupG mifurile egiptene, oa- sele zeilor sint facute din argint, in timp ce carnea lor este din aur (POSD, 21). Alb si luminos, argintul este de asemenea simbol de purita- te, simbol al oricarui fel de puri- tate. El este lumina pura, asa cum este ea primité si redata de transparenta cristalulul, de lim- 140/ ARICI pezimea apel, de reflexele o- glinzli, de strdfucirea diaman- fulul; se asemuieste cu clorita- tea constiinfel, cu puritatea in- tentiel, cu sinceritatea, cu lola- Itatea acfiunil; el cheama fidell- tatea care decurge de aici (GEVH). in simnbolistica crestind, ef re- prezinié fntelepciunea divinG, asa cum aurul evocd dragostec diving pentru oameni (PORS. 57). —l este un simbol al apel pu- rificatoare pentru triburile bam- bara; Dumnezeu, care reuneste cele doud elemente purifica- toare focul si apa, este totodata aur si argint (ZAHB). $i in unele trodifii din Rusia de asemenea. el este simbol de puritate si de purificare. Eroul multor povestl tradifionale stie ca este amenintat cu moartea atunci cind cutia cu tutun, fur- culifa sau vreun ait obiect fami- liar incepe sd se innegreascG (AFAN). Hermina de argint. pro- tectoarea torc&toarelor, le da- ruieste uneori acestora un fir de argint, deosebit de fin si de so- lid. Kirghizii vindeca epilepsia o- bligind bolnavul sd-I_priveascd pe témaduitor. care faureste Tn- cet un con din argint; efectul pare hipnotic. boinavul se linis- teste, devine somnolent si se po- toleste. insé argintul. pe planul eticil, simbolizeazad de asemenea o- biectul 16comiei si nenorocirile pe care aceasta le provoacsé, precum si degradarea consti- intel: este aspectul su negativ, pervertirea valorii sale. ARICI Ariciul, care ocupa un loc de seama in mitologia vechilor fra- nieni. apare si In numeroase mi- turi din Asia Centrald. La buriafi, el este considerat nadscocitorul foculul; acelasi rol i! joacd por- cul-spinos intr-un mit al popula- fiei_kikuyu din Africa Orlentala (FRAF). Ariciul este sfétuitorul oo- menilor care, ascuitind de el. redescoperé Soarele si Luna. Gispdrute o vreme; tot lui | se atribuie inventarea agriculturii (HARA, 131). El este asadar. in rezumat, un erou Civilizator. iar imaginea ful se leagd de ince- puturile fixGrii_ vechitor nomazi turco-mongoli. Usturimea pe ca- re o provoacé fepil lui sta nein- dolos ia originea acesiui simbo- lism legat de foc, de soare si ca atare civilizator. Iconografia medievaid a fa- cut din aricl un simbol al zgirce- niei si tacomiei, frd indolala din pricina obiceiulul pe care l-ara- vea de ase rostogoli pe smochi- nele, strugurli si merele peste care da sau le face el s6 cada si, cu ele infipte in fepi, de a se ascunde intr-o scorburé de co- pac pentru a-si aduna gramadé bogGflile si a-si hrani puii. ARICI-DE-MARE Simbolismul Ariciului-de-mare - fosil care, dupa Pliniu, se bucu- ra de o mare popularitate in Galia - tine de simbolismul mai general al oului lumii. Pliniv a numeste, de citfel, ovum an- guinum, ou de sarpe. si Tl pune in directé leg&turG cu doctrine- le druizilor, socotite de el Insa doar niste vagi superstiti. Exista o specie de ou, uitata de greci, dar aflata la mare cin- ste printre popearele galice; ea apare vara, cind serp! nenumd- rofl se adund, inlénfuindu-se si lipindu-se unil de alfii din cauza salivai si a sudoril scurse din fru- puri, formind ceea ce se numes- te ou de sarpe. Druizii spun ca oul acesta e ozvirlit in cer de suieratul reptilelor si ca trebute sd-I prinzi Intro manta, inainte ca el s& atinga pamintul. Cel care-! ia trebule sa fuga cdlare pentru ca@ serpil Tl vor urmdari pind ce vor da de un riu, Oul accesta poate fi recunoscut dupa faptul ca pluteste impo- triva curentulul. Dar cum vrdjito- rii se pricep sd-si ascunda siret- licurile, ef sustin ca trebule s6 astepti o anumita perioadé din evolufia lunii pentru a culege oul acesta, de parcé vointa coamenilor ar putea sé faca sa coincidG odunarea serpilor cu data prezisa. Am vazut acest ou: e@ de mérimea unui mdr rotund, mijlociu $i coaja lui @ cartilagi- noasd, avind numeroase umfla- turi, precum brafele caracatifel. E celebru la diuizl, Se crede ca face minuni cind e vorba de cfstigorea unui proces si de in- terzicerea intrarii_ in palaiele regesti, dar lucrul acesta e foals: un cavaler roman din fara voco- nilor care purta la sin un aseme- nea ou in timpu! procesuiul a fost condamnet la mearte de imparatul Claudiu, [6rd sé existe o alta pricing decit aceasta, dupa stirea mea (isiorla natu- rald, 29, 12). Arheologia ne ofera nume- roase exemple de arict-de-ma- re-fosili, dintre care yom omintl pe cele dowd mai caracteristi- ce. Unul se afl ia Saint-Amand (deux-Sévres): In mijiocul unei movile care nu continea nici un vestigiu funerar, a fost gasita o cutiute aic&tuité din 6 pléci de sist de 20 cm lungime; in centrul el existo fosiia unui arici-de-ma- ra. Celdlalt se afl la Barjon {Cdte d'Or), pe suprafata de ba- 2G a unei movile, lipsita si ea ce vesiigii funerare (OGAC, 17, 218 si 224), O corespondenta precis6é poate fi folosita si la tranieni (OGAC, 6, 228). Simbolul funda- mental al oriciului-de-mare este out lumii; dar existd relatil strinse intre simbolismu! oului, af sarpe- lui, of pietrel si al arborelui, la ARIPI/ 141 ~ care s-or putea adauga alte dezvoltari simbolice privitoare la inimG si la pesterS (din cauza formei de micraster) sau rozo- cruce si semnificatia simbolicé a oudlor de Paste (CHAB, 943-954; LERD, 62). Simbol al vietli concentrate, oul lumii insemno in dectrina catarllor (AMAG, 175) dubia na- turd a lui Hristos: puterea reunite a divinului si omenesculul. ‘ Ariciul-de-mare fosilizot a ur- mat in isforla lui simbolicd cea ral perfecté curbd ascendenté: ou de sarpe. ou al lumil, mani- festare o Logosului, Fiind contra- ful involutiei, el simbolizeaz6 dezvoitarea consacraté a atin- gerii unor culmi (v, $i OU). ARIP! Aripile sint in primut-rind sim- bol al avintului, adicd al des- poverdrii, ai demateriatizarli. af eliberdri - suftetutul sau spiritulul - de irecere la corpul subtil: Tra- dijlile extrem-orientale, sama- nice, de la est la vest, si cle Oc- cidentului, fie ef musulman ‘sau iudeo-crestin, nu se deosebesc tn privinja aceasta; deoarece atif elanul sufletului, cit s! cei ai samanului constituie una si_a- ceeas! aventurd, subinfelegind deopotriva descdtusarea de sub opésarea terestrd: ceea ce eso- terismul alchimic exprima prin i- maginea vulturului devorind le- ul. In orice traditie, aripile nu se jiau, ele se cuceresc. cu preful unei educafii initiatice si puri- ficatoare, adeseori !ungd $1 pri: mejdioasé. $i aici pot fi com- parote povestirile samanilor cu acelea ale marilor mistici cres- tint sou sufiti si cu numeroase povesti alegorice, dintre care se cuvine sé citém povestile lul An- dersen. Contrar unei idel pre- concepute, aripile sfintului in timpul rugaciunil nu stnt decit o 142/ARIPL viziune spiritual6, dup& cum o a- testd credinfa in levitatie. Usurimea $i pufinta de a zbu- ra sint specifice Nemuritoriior taoisti, care in acest fel pot a- junge la Insulele Nemuriforilor. Insdsi_ etimotogia caracterelor care ii desemneazé pe acestia pune in evidenta putinta de a se indlfa in vdzduh. Discipline dieteticd pe care si-o impun fa- ce s& le creased pe corp puf sau pene. Obiceiurile lor se Tnru- desc uneorl cu ale pdsarilor. Avintul in zbor se referé in- totdeauna lta suflet in aspiratia sa cdtre o stare supraindividu- ala. Avintul. iesirea din trup, se face prin coroana capulul, in conformitate cu un simbolism pe care Tl vom cerceta In legdturé cu domul, Taoismul considerd in acelasi fel elanu! corpulul subtil, care nu este altceva decit Em- brionul Nemuritorului, Aripile mai indic& si faculta- tea cunoasterii: acela care in- felege are aripi. precizeazé un brahman. lar in Rig Veda se spune: Inteligenta este cea mai lute pasdre. De altminteri, din a- ceasta cauzd, ingerii, realitéti sau simboluri ale unor stari spiri- tuale, sint inaripafi. in mod firesc, aripa $i penele sint in relafie cu elementul aer, element subtil prin excelentd. lar arhitectul ceresc Vishvakar- ma si-a sGvirsit opera de de- miurg, asemeni unui fierar care se slujeste de foale cu ajutorul bratelor sale impodobite cu pe- ne (COOH, ELIY, ELIM. GRIG, KALL, SIL). In tradifia crestind, aripile tn- seamna miscarea aeriand, usoa- 1&, $i simbolizeazé spiritul. pneu- ma. In Biblie. ele sint un simbol constant ol spiritualitafii sau al spiritualizGrii fapturitor care le detin, fie c& au © figurd umand sau o forma animals, Ele privesc divinifatea si tot ce se poate apropia de ea ca urmare a unei transfigurarl. De pildd, ingeril si sufletul omenesc. Atunci cind se vorbeste de aripi in legdturd cu © pasdre, referirea se face obis- nuit la simbolul porumbelului, care Inseamnda Sfintui Duh. Su- fletul, prin insdsi spiritualizarea sa, are arip| de porumbel cu sensul Gat de Psaimi (55, 7). Cl- ne-mi va da mie aripi ca de po- rumbei, ca sé zbor $i so. ma odih- nesc. A avea aripl inseamnd deci a pérasi lumea pémintea- nd pentru a ajunge la cer. Tema aripilor, care este de o- rigine platoniciané § (Phaidros, 246), a fost necontenit folosits de pdrinfil bisericii si de mistici, In Stinta Scripturd se vorbeste de aripile lui Dumnezeu. Ele Ti arate preafericirea si desGvirsi- rea. Cu acoperdmintul aripilor Tale acoperd-ma (Psaimul 16, 8). lar fill oamenilor la umbra aripi- lor Tale vor naddjdui (Psalmul 35, 7). Dup& Grigorie de Nyssa, da- ¢cé Dumnezeu. arhetipul, are a- ripi, sufletul creat dupd chipul sGu are propriile sale aripi. Daca le-a pierdut dotorité pdcatului stramosesc, le poate recépdta pe mdsurG ce se transfigureazd. Dacé omul se indeparteazG de Dumnezeu, isi pierde aripile: da- cé se apropie, le recapata. in masura in care este inaripat, sufletul poate urca mai sus. iar cesul spre care se indreapta poate fi cormparat cu un abis {Grd fund, Asemeni rofii, aripa este simbolul obisnuit al depla- s6rii, al eliberdrii de conditia de loc si a dobindirii acelei stari spirituale core o insofeste (CHAS, 431). in general. aripile vor expri- ma asadar elevafia spre subil elanul pentru ao depds! condifia umand, Ele constituie ctributul cel mai caracteristic al fiintei di- vinizate si al accesului sau spre regiunile uraniene. Prin addugi- rea aripilor la anumite figuri. simbolul Jor se, modifica. Astfel. de pildd, sarpele. semn al per- vertirli. spiritului, daca este ina- ripat devine simbol al. spirlitua- lizGrli, al divinitatii. © dat cu sublimarea, aripile indic&d o eliberare $i 0 izoindd. Ele se adaug6 eroilor care ucid monstrii, animalelor fabuioase, sdlbatice sau dezgustdtoare, Se stie ca zeul Hermes (Mer- cur) era reprezentat cu aripi jo céiciie. Gaston Bachelard vede in cdicfiul dinamizat simboiul cdlétorulul nociurn, adicd al vi- selor de cdidtorie. Imaginea di- namicG irditG este cu. muit mol semnificativé in realitatea oni- ricéd decit aripile fixate de u- meri. Adesea visul despre niste aripi fiiffinde este visul unel ca- deri. Te aperl impotriva ameleili miscind din brofe si aceasté miscare poate naste aripi pe u- meri, Dar zborul oniric natural, zborul pozitiv care este opera noastra nocturnd, nu este un zbor ritmat, el are continuitotea si istoria elanului, este creajia rapida a unei clipe dinarnizate. $i autorul compara aripile de la cdlcfie cu incaltamintea numitG picioare usoare a sfintilor budisti calétorind prin vGzduh; cu pan- fofli zburdétori din povestiie po- pulare; cu cizmele fermecate care strébat sapte poste. Pentru cel ce viseazd, puterile care-! fac s& zboare au sediu! in picior (..). Ne permitem deci s@ denu- mim in cercetarile noastre de metapoetica aripile de la cdl- efile, aripi onirice, conchide Bachelard (BACS, 39-40). In acest caz, aripa, simbol al dinamismu- tul, biruie simbolul spiritualizéri; prinsG de picior, ea nu implicd in mod necesar ideea de subli- mare, ci pe aceea de eiiberare a celor mai importante forte creatoare; poetul, precum pro- fetul, are aript atunci cind este 143 inspirat. (v. si DOM, ROATA, Pi- ClOR) : . ARLECHIN Nume venit din comedia ito- lian& si dat unui persenaj imbrd- cat de objcei cu o haind con- fectionaté din bucéfi de tesd- tura triunghiulare si avind culori diferite; el poarté o mascGé nea- gid pe ochi si.o sabie de lemn ta briu. Intruchipeaza roluri de ti- ndr mdscérici, de bufon siret, de smecher cam zdpacit si nesta- tornic, haina lui peticitG sublini- ind tocmal acest ultim spect al caracierulul su. Este imaginea omulul siab st nehotdrit, ford o- pinii, {Gr principil, f6rG caracter. Scbio lui este doar din lemn, chipul fl este mascat, vesmintul facut din petice si din bucdti. A- sezarea lor ca o tabla de sah evocé o situafie confiictuald, cea a fiinjei core nu a reusit sa se individualizeze, 36 se perso- nalizeze, s& se detaseze din confuzia_ dorintelor, proiectelor silucrurilor posibile. ARMA Arma este antimonstrul, care devine monstru la rindul sdu. F6- urité pentru o lupfa tmpotriva dusmanului, ea poate fi detur- naté de la finta si poate sluji la dominarea prietenului sau, pur si simplu, a celuilalt. Tot astfel, for- tificatiile pot servi drept mijloa- ce de protectie impotriva unui atac si drept punct de plecare pentru o ofensivé. Ambiguitatea armei consté in a simboliza tot- odaté instrumentul dreptatii si pe acela al oprimarii, apdrarea si cucerirea. In orice ipotezé, arma materializeazG vointa in- dreptatd spre o tinta. Anumite arme sint facute din aliaje foarte subtile sau din combinatii alternate de metale. 144/ ARMA my Tntreaga armurd a lui Agomem- non, de pildé, descriso de Ho- mer, este un ingrijit amestec de cour si argint. Metaicle cele mai prefioase se contopesc pentru platosa si scut. cca si pentru sa- bie si tot restul: Sabia el si-o anina de umda- ru-l, finte de aur Luce batute pe dinsa, icr teaca-n argint e lucrata $1 sGbierul de plele in aur. (iliada, 11, 29 si urr.. trad de George Murnu) Cum fiecare metal isi are va- foarea sa simbolicd, se poate vedea cita bogdtie de semni- ficatie poate sa imbrace fle- care armd si cu ce putere magi- cé poate fi ea investitd. (Fiera- rul trecea drept vrajitor.) Cel ce o poarta se identificé cu armura sa, De aceea. schimbul de arme era, la greci, semn de prietenie. Visele despre arme sint reve- latoare pentru conflictele interi- care. Forma anumitor arme pre- cizeozé natura conflictului. De pilda, psihanaliza vede tn majo- ritatea armelor un simbol sexual. ,.Desemnarea organulul mascu- lin este cea mai limpede atunci cind este vorba de pistoale sl revolvere, care apar in vise ca semn de tensiune sexuald psiho- logicd (AEPR, 225). ‘Sfintul Pavel a descris in Epis- tola cétre Efesen! ceea ce s-or putea numi panoplia crestinului: “In sftrsit, fratilor, Intoriti-va 7n Domnu! $i fntru puterea ta- riei Lui. imbracoti-va cu foata ar- matura tui Dumnezeu, ca sé putefi sta impoiriva uneltirilor diavolului. Cé&ci lupta noastra nu este impotrive trupului sia singe- lui, ci 7mpetriva domniilor, impotriva stop iniilor, impo- triva stép initoriior intuneri- cului acestui veac, impotriva duhurilor réutétil, rasp indite in vazduhurl, Pentru aceea, luati toata armatura lui Dumnezeu, ca so puteji sta Tmpotriva fn ziua cea rea, si, toate biruindu-le, sé raminefti in picigare. Stati deci tari, avind mij- locul vostru incins cu adeva- tul si Tmbracindu-va cu pla- tosa dreptafil. $i Tncdliafi picioarele voastre, gata fiind pentru E- vanghelia pacil. in toate luati pavaza cre- dinjel, cu care vefi putea so stingeti ioate sdgetile cele ar- zdatoare ale vicieanulul. Luati si coiful mintuirii $1 sa- bio Duhului, care este cuvin- tul lui Dumnezeu (6, 10-17). Simbolistica cresting si-a tnsu- sit evident aceste imagini pentru a Intocmi un intreg tabel al co- respondenfelor tn lupta spiritu- ald si pentru a elabora un fel de polemologio misticd: cingdtoarea simbolizeaza adevarul si milostenia; platosa, dreptatea si cu- ratenia; incdltérile, zeul apostolic, smerenia $1 stdruinta: pavéza, credinja $i crucea, coiful, speranfa mintuini; sabia, cuvintul lui Durn- nezeu; orcul, rugdciunea care a- junge departe Din acest punct de vedere spiritual $i moral, armele au sem- nificatia unor puteri interioare. virtutile nefiind oliceva decit functli echilibrate sub supremo fio spiritutul. Au tost concepute si alfe ta- bele de corespondents punin- du-se armele tn legdtura cu alte obiecte. De plid&, anumite arme simbolizeaza elementele: Prastia de odinicard, pusca. mitratiera, tunul, proiectilul tele- ghidat si racheta de astdzi sint in ltegdturé cu elementul cer; lancea, armele chimice. cu ele- mentul pamint; sabia, armele psihologice, cu elementul foc: tridentul, cu elementul apé: lup- ta cu sabia tmpotriva téncii ar fi © lupta a focului cu pémintul; lupta tridentulul $i a prastiel, un virte}. Pe de alfa parte, anumite ar- me simbolizeaz6 functil: maciu- ca, bita, biciul sint atribute ale puterii suverane; fancea, sabia, arcul si sageata sint atribute ale rézboinicului: cutitul, pumnalul, jungherul, fepusa sint atribute ale vindtorulul; trasnetul, cap- canele sint atribute ale divini- tdfil supreme. In psihanalize tui Jung. cutitul si pumnalul corespund zonelor intunecoase ale eului, Umbrel (latura negativa, refulata a eului); lancea corespunde Ani- mel (feminitatea constienté a fiintel umane sau inconstientulul primitiv); m&cluca, bita, plasa, biclul Tl corespund Iuil Mana; sa- bia fi corespunde Sinelul (in CIRD, 349). ARTEMIS (DIANA) Flic a lui Zeus $i a tui Leto, Ar- temis este sora geaméné a lul A- pollo. Fecioard bénuitoare si vin- dicativa, vesnic neimblinzita, ea apare in mitologie ca opusul Afroditei. Necrutétoare, pedep- seste pe tofi cei care nu Oo res- pectd, transformindu-t bundoa- r@ pe unul din ei in cerb si din- du-l pradé ciinilor; in schimb, ti rasplateste cu nemurirea pe a- doratoril el fideli, cum ar fi Hipo- lit, care isi pldteste cu viata castitatea. Artemis cea Zgomotoasa, sdgetdtoarea cu arcul de aur, sora Arcasului (Iliada, XX), go- nind prin munti si pddurl, cu in- sotitoarele si cu haita ei, gata sd tragé cu arcul, este sdlbatica zeifG a naturli. Se arata nemiloa- ARTEMIS/ 145, s6 indeosebl cu femelle care cedeazé in fata atractlel dra- gostel. Ea este deopotrivG cala- uza de pe potecile castitatii $i leoalca de pe cele ale volup- totil, A fost supranumitdé Stapina fiarelor sdlbatice. Mare vindto- rité, ucide animalele care sim- bolizeazd blindetea si fecundi- tatea dragostei, cerbii si capri- oarele, exceptie facind cele tinere si neprihdnite. pe care le ocroteste ca pe niste flinte sa- cre; ocroteste de asemenea femeile insdrcinate, femelele care asteapté pul, in vederea fetilor ce se vor naste...Fecloara flind, ea este zeita nasterilor. | se aduc jertfe de animale sdlbati- ce sau domestice; fetite deghi- zate in ursule}! danseazd in jurul ei. A cerut moartea Ifigeniei pentru a pedeps! insulta adusG de Agamemnon. insd, pe rug. fi substituie o cdprioaré si o rapes- te pe fate prin vazduh pentru a © face precteasd in templul el. Ocrotitoore si uneorl infrico- sdtoare, Artemis domneste si peste lumea camenilor, in care vegheazé asupra nasteril si dez- voltarli flintelor. Este sl zeita lu- naré, rtécind precum luna st zbenguindu-se printre munti, in timp ce fratele el geamén, A- pollo, a devenit un zeu solar. Ar- temis Selene se leagd si de ci- clul simbolurilor fecunditéftii. Sél- baticd fafé de badrbati, ea va ju- ca rolul de proteguitoare a viefii femeilor. De aceea, cultul el a fost considerat ca fiind derivat din cel al Marii Mume asiatice si egeene, deosebit de venerat la Efes si Delos (SECG. 353-365). Diana romané ar corespunde unei zeitdfi celeste indo-europe- ne care asigura, dup& G. Dumé- zil, continuitatea nasterilor si a- vea gilja de succesiunea regilor. Era de asemenea ocrotitoarea sclavilor.Inc& din secolul al V-lea inainte de Hristos, a fost asiml- 146/ ARTHUR lata zeitei grecesti Artemis. Artemis ar intruchipa, pentru anumiti analisti. latura pizmasa, dominatoare, castratoare a ma- mei. Aléturi de Afrodita. opusul el, ea ar constitul portretul inte- gral al femeil, atit de profund divizata in ea insdsi afita timp cit nu a redus tensiunile ndscute din acest dublu aspect al naturii sale. Fiarele de care Artemis se inconjoaré sint instinctele, ine- rente fiintei omenesti, care tre- bule infrinate pentru a se putea ajunge la acea cetate a celor drepfi pe care, dupa spusels tui Homer, o indrégea zeita. Cultul Dianei nu este atestat in Galia tnaintea epocii roma- ne, ins@ extraordinara sa propa- gare este dovedité de modul in care conciliile si alte adunéari sau autoritati crestine au reac- tionat impotriva tui, pind spre secolele al Vil-lea si al Vill-lea. Este probabil ca Diana, care simbolizeazé aspectele virginale si supreme ale celei mai vechi mitologii italice, sd-si fi Insusit. modificindu-l, cultul une divini- tafi celtice continentale, al cd- rei nume semana cu al ei si tre- buie sé fi fost apropiat prin for- md de numele Dé Ana sau Zzeifa Ana inandezd, mama zeilor si ocrotitoarea artelor (CELT, 15. 358). ARTHUR Etimologic, cuvintul galez Arthur este un derivat al sub- stontivului urs (arto-s) printr-un cuvint vechi britonic, artorls. in care numal sufixul este de ori- gine lating. Arthur este “regele* prin excelenté, lar puterea sa temporala se opune_ simbolic autoritafll spirituale (reprezen- tata de mistref) in episodul le- gendar al vindtorll. Idealul ca- valeresc al céutérii Graalulul. reluat pe larg si exploatat de literaturlle medievale, insulare sau continentale, corespunde intr-adevér unei predominante a clasei razboinice. In conse- cinta, regele Arthur din Istorie, transpus in legendd si adormit in mod misterios tn insula Aval- lon (localizare a Lumil Celeilal- te), catalizeaza toate aspirafiile politice ale micilor natiuni celti- ce din evul mediu: galezil si bre- tonli asteaptd ca el sé vind sG-} elibereze de sub dominafia stra- ing, ceea ce va face inainte de sfirsitul veacurilor. (v. si URS, MIS- TRET, PIATRA) ARTICULATIE, INCHEIETURA Simbolismul articulatiitor s¢ In- rudeste cu cel of nodurilor (arti- culatia se numeste nod in limba indigenilor bambara) (ZAHB). Articulatiile permit acilunea. miscarea, munca; Ia indigenti bambara, cele sase societdti de Initiere jalonind cursu! viefil o- menesti sint asociate celor sase articulatii principale ale mem- prelor. Ele articuleaza societa- tea umand si dau omuiui mijloa- cele de a se realiza (ZAHB). Ca si nodurile si legaturile, ar- ticulatiile ar simboliza functiile necesare trecerli de ta viata la actiune. Articulatiiie principale ale membrelor au o important fun- damentala in gindirea bastino- silor dogon si bambara din Mali. La inceputul timpurilor, oamenii nu aveou articulafil, membrele lor erau moi si el nu puteau munci. Stramosii miticl al omeni- rll actuale au fost primeie fiinte inzestrate cu articulatii. Ef erau de altfel in numGr de opt, nu- mar care a devenit cel al cre- atiel. SGminta masculiné provi- ne din articulafii st, atunci cind coboaré sé fecundeze ovulul continut in matricea fermeiil, ea se instaleazd in articulatilie em- ASFODELA/ 147 brionului pentru a-l insufleti. O data cu aparitia oamenilor arti- culati survine si aparitia celui de-al trellea cuvint: verbul in plenitudinea sa, si cea a tehni- cilor traditionale propril acestor popoare, agriculturG, tors, tesut, tierdrie (GRID). Pentru indigenii bambara, o- boseala pe care o resimte bar- batul in membre dupa actul sexual dovedeste cd lichidul sou seminal provine din articulatii (DIEB). Pentru triburile likuba si likua- la din Congo. corpul omenesc cuprinde palsprezece articulafii principale, dintre care sapte su- perioare (git, umeri, coate, in- cheleturile miinilor) si sapte infe- rioare (sale. zonele inghinale, genunchi, glezne), care con- stitule lacasul generdrii; ordinea acestor articulatii (de sus in jos, de la git spre glezne) este cea in care se manifests viata la noul-nascut; in sens invers, se poate vedea viata retragindu- se din corpul unui muribund prin paralizia progresiv4 a acestor paisprezece articulatii, ultima care mai functioneaza fiind cea a gitului (LEBM). Primii caraibi din Antile consi- derau c@ omul era inzestrat cu mai multe suflete, pe care le a- sezau fn inima, in cap si in arti- culafiile unde se manifesta pul- sul (METB). Articulatia este unul dintre simbolurile comunicérii, calea prin care se manifest si trece viata (v. si NOD, LEGATURI, OPT). ASCENSIUNE, {NALTARE Exist =numeroase reprezen- tari, in Iconografia crestind, a omului ascensional: simbol al a- vintGrii, al indltarii la cer dupa moarte. El este in general in- chipuit cu brafele ridicate, ca in rugéciune; picioarele sint in- doite sub el, ca in prosten 7 uneori este ridicat ica peueas mint, plutind in aer fara sprijin apoarent, lar capul Ti este aureo- lat de stele sau de aripile inge- rilor sau ale pdsdrilor gata sé-l ia cu ele (CHAS, 322). Toate aceste imagini reprezint6 un rdspuns pozitiv al omului dat vocafiei lui spirituale si. mai curind decit o stare de perfectiune, un elan spre sfintenie, Nivelul de indl- fare in spatiu, abia deasupra solului sau in inaltul cerului, co- respunde gradulul de viaté inte- rioara si mdsurii in care spiritul transcende conditiile materiale ale existentei. Indlfarea la cera Maicii Domnului, dupa Adormi- rea ei, simbolizeazd de pilda, independent de realitatea Isto- ricG a faptului, spiritualizarea absoluté a fiintei ei, trup si suflet. Alte simboluri ascensionale, arborele, s4geata, muntele etc., reprezinta de asemenea indl- tarea vietii, evolufia el progresi- vG spre indlifimi. proiectia ei spre cer. Ascensiunea samanicd este, in sine. o operatie divinatorie si profilacticG, destinatG s& salveze un bolnav, regdsindu-i sufletul rapit de un duh. Psihanaliza de azi, care vede in visele ascen- sionale un simbol orgasmic, se intilneste cu acel aspect al traditiel crestine a evului mediu, care asocia diavolulul, si deci cultelor orgiastice, ascensiunea nocturnd a vrdjitorilor, vrdjitoa- relor si posedafilor. Pol fenebros al simbolului. ASFODELA Pentru greci si romani, asfo- dela, o plant liliacee cu flori regulate si hermatrodite, este intotdeauna legaté de moarte. Floare sacré a lui Hades si Per- sefonei, asfodela creste pe cim- piile infernale. Celi din vechime 148/ASTRI Insisi nu cunosteau explicatia a- cestel credinfe. laté de ce cd- utau s& fragmenteze sau chiar sG corecteze numeie plantei, in asa fel incit sd.0 facé sd insem- ne cel cdrora capul nu ie mai comandé membreie, nu le mat dicteazG vointa sa (LANS, 1, 166). Din aceasta floare se poate extrage alcool. Asfodela ar sim- boliza pierderea sensulul si o simturilor, caracteristicad mortii. Cu toate cé anticil i-au atribuit un miros pestilential - poate sub influenta unei asocieri cu ideea de moarte -, parfumul asfodelel se Inrudeste cu cel al iasomiei. Victor Hugo il evocd tn Booz dormind, in miezui unei intune- cimi nupficie, Ea pe jumdiate vie si eu mort pe jumatate, cind bGtrinetea, indoiala si sldbiciu- nea simfurilor contrasteaz6 cu asteptarea dragostel: O proaspata mireasma tisnea din tufe de-asfodela; Aburil nopfii pluteau pe Galgala.. Stétea pe gindurl Ruth jar Booz dormea; de smoala era lorba... ASTRI In general, ei tin de calitafile de transcenden{é si de luming care caracterizeazd cerul, cu o nuanta de reguiaritate inflexibi- 1G, impusG de o rafiune totodaté naturala si misterioasd. Sint ani- mati de o miscare circulard, ca re este semnul perfectiunii. Astrii sint simbolurl ale com- portamentului perfect si reguiat, cit $i ale unei distanfe frumuseti ce nu cunoaste vestejirea. in antichitate erau aproape divinizati: mal tirziu, s-a crezut ca mersul lor era indrumat de ingeri. Au. devenit sdlosul sufle- telor oamenilor ilustri, dupé cum © afirma Cicero in Visul lui Sci- pio, Au f6cut obiectul nu numal al unor poeme., ci $i al unor mi- nunate rugéciuni: ca dovadd, imnul infidcdrat inchinat plane- telor, pe care il reproducem atel. AceastG rugdciune scrisé de un cucernic p&dgin la inceputul secolulul at iV-lea, exprima sim- bolismul cosmic si moral aotribult planeteier printre astrologii mai mult sau mai putin-misticl ai pri- melor secole din era noastrd: Soare nemdsurat de bun, nemésurat de mare, care stai in mijlocul cerulul, inte- ligenfa $i moderator al Jumii, domn si stapin a! tuturor lu- crurilor, care faci sd dureze vesnic strélucirile celoriaite stele rdspindind peste eile, cu dreoptd méadsurd, flacara proprie tale lumini. si tu, Selene, care, asezaia in regiunea cea mai joasé a cerulul, lund de lund, vesnic hranita cu razele sooarelui, stralucesti cu sldvité maretie pentru a invesnici semintele datatoare de viata, si tu, Saturn, care, asezat in virful cel mai Indepartat al cerului, te avinfti, astru pa- lid, intr-o miscare domoala, nep&sdtoare, gi tu, Jupiter, locuitor ai stincli Tarpeiene, care prin mérejia ta binecuvintata si mintuitoare, aduci mereu bucurie lumii si pamintului, care pdstrezi cirmuirea su- prema a celui de-al dollea cerc celest, si tu, Marte Gradivus, a ca- tui sirdlucire rosie ne umple intotdeauna de o groaza sfinta, tu care esti asezat in al treilea cere al cerului, voi, in sfirsit, credinciosi insofitorl ai Soarelui, Mercur si Venus, prin atmenia — citmuirii voastre, prin supunerea voastra in fata judecdtii Supremului Zeu- care ddéru- leste suveranului nostru sta- pin Constantin $i nebiruifilor Jui fii, domnil si stépinil nostri, o fmparatie vesnica, facefi ca, peste copiil nostri si pes- te copili copiilor nostri, ei sa domneasca neintrerupt in vecii vecilor, pentru ca, alun- gind orice rdu si orice dure- re, neamul omenesc sd do- bindeasca binefacerile unei paci si unei fericiri vesnice. (Firmicus Maternus) (v. si CER, LUNA, SOARE, STEA) ATENA Ca si cea a tratelui ei, Apolio, figura Atenel a evoluat mult in Antichitate si, in mod constant, in sensu! unei spiritualizGr. Doud dintre atributele si simbolizeaza termenii acestei evolutii, sarpele sl pasdrea. Antica zeita a marii Egee, ivitG din cultele htoniene (sarpele), ea s-a indltat la un loc dominant in cultele urani- ene (pasdrea): zelié a fecun- ditatii si a intelepciunii; fecioa- ra, ocrotitoare a copiilor; razbol- nic@, inspiratoare a artistilor si a fauritorilor pacil. Ea este. dupa cum spune Marle Delcourt, oc foarte enigmaticaG persoana, a- ceea, f6rG indoiald, din intrea- ga mitologie greceascG, a carei flinta profundd ne ramine cea mai ascunsd. Aceasta, pentru c@ imaginea pe care ne-o fdu- tim despre Atena condenseaza mai multe secole de storie mito- logicd, traita cu cea mal mare intensitate. Nasterea ei a fost ca o Izbuc- nire de luminé asupra lumii, zorii unui nou univers, asem&ndtor u- nei viziuni de Apocalips. Cu o lo- viturS de secure, fdurita de el din bronz, Hefaistos, ne spune Pindar, o face sd fisneascd pe Atena din capul tatdlui ei sco- A 49 find un tipdt puternic. Uranos se cutremura, ca si Glia-Mumda, Aparifia el a marcat o perturba- re in istoria Cosmosului si a o- menirli, O ploaie de zdpada de aur s-a réspindit peste orasul unde s-a ndscut; z6pada si aur, puritate si bogdtie, venind din cer cu 0 dublé funcfie, cea care fecundeazé ca o ploaie si care lumineazé ca soarele. Aceasta z@pad6 de aur este de aseme- nea arta pe care o produce sti- inta si care stie sa se inalfe, tot mai frumoasd, fara sa recurgé ia inseidciune, adicd ta minciuna sau maglie. Chiar in acea zi A- pollo, zeul ce da lumina muritori- lor (...)/ le-a hotérit in zilele ce vin indatorire/lubitilor sai fil (..) Anume Cel dintii sa ctitoreasca- ndata/Zeifei un aitar inalt. si sfinta jertfa s-o gdteasca,/Ce-l bucuré din inimad pe tata si de- asemeni/Pe fecloara cu lancea nelinistitoare (Pindar, » Olimpia- nica a 7-a, itl, 1-8, trad. loan Alexandru). Nu s-ar putea ima- gina o atmosferé mai juminoasd, aseméndtoare aparitiei unei di- vinitGjl_Ivindu-se dintr-un munte sfint (SECG, 325). Tn anumite zile de sdérbdtoare in_cinstea Atenei, se ofereau prdjifuri in forma de serpi si fa- jusurl: simboluri de fertilitate si de fecunditate. in amintirea tui Erichtonios, viltorul Iintemeietor al orasului Atena, pe care, pe cind era copil mic, Atena il pu- sese la addpost intr-un sipet, in tovdrdsia si sub paza unui sarpe, noilor-ndscufi in Grecia li se dé- rula o amuletG reprezentind un mic sarpe - simbol al infelep- ciunil intuitive si al vigilenfel .o- crotitoare. Mal multe sfatul o reprezinté pe Atena nu numai cu scutul cu capul Gorgonei aureolat de serpl, a cGrul pri- veliste era de ajuns pentru a-i Ingrozi pe dusmani, ci si cu o 150/ ATHANOR, cingdtoare, 0 fustG plisatG, o tu- nicé sau un brtu, toate cu fran- jurt in forma de serp! cu botul deschis: simbol al combativitatii zeitel si al ascutimil mintii el. Este cu adevérat tindra faté inar- maté care aparé inditimile. tn toate sensurile cuvintulul, fizic si spiritual, unde sdldsluleste. Dacé isi asazé pe scut capul inspdimintdtor al Meduzei, a- cesta reprezinta o oglindd a a- devérulul pentru a-sl combate adversarii, pe care ii pietrifica de groazdé, ardtind fiecdruia propria sa imagine. DatoritG scu- tulul pe care ea I-! imprumuté, Perseu a reusit sd 0 Infringd pe inspdimintdtoarea Gorgona. De aceea Atena este zeifa victo- rioasd, prin intelepciune, prin in- geniozitate. prin adevar. Chiar si lancea pe care o fine tn mina este o arma de lumina; ea des- parte, strapunge. ca fulgerul, norli; este un simbol vertical, ca focul si oxul. Ocrotirea pe care ea o acor- dé erollor, Heracles, Ahile, Ulys- se, Menelaos, simbolizeaz6, scrie Pierre Grimal, ajutorul adus de cGtre Spirit fortei brutale si va- lori personale a eroulul (GRID, §7). Cea care a fost cinstits ca zeita a fecunditatii si a victoriei simbolizeazd mal cu seam6é: cre- atia psihicd... sinteza, prin re- flectie... inteligenta socializata CVIRL, 104). Ea este cu adevarat protec- toarea culmilor, acropole, pa- late, orase (zeita poliadd); in- spiratoarea artelor civile, agri- cole, domestice, militare; inteli- genta activa si ingenioas6. Este zeita echilibrului interior, a ma- suril in toate domeniile. Ea este personalitatea divinad care ex- prima cel mai bine caracterele Insesi ale civilizafiel helenice, razboinice sau pacifice, dar me- reu inteligente si chibzuite, fara mistere si misticism, fara rituri_or- ganice sau barbare (LAVD. 129). Istoria. insdsi a mitulul Atenel, cu valoarea lui simbolica, nu are dectt de cistigat din aceasta observatie. Ea ne araté cd zeita nu si-a atins perfectiunea decit dup o lunga evolutie; si aceas- ta reflecta evolutia constiintel umane. in cursul istoriei sale mi- tologice, Atena a infétisat mai multe traséturl de caracter sal- batice si barbare, in stare sd contrazicé. imaginea finald pe care zelta o dé asupra ei insasi. cind toate elementele bogatei sale personalitati au fost inte- grate intr-o sinteza armonioasd. Poate fi judecatd dup o fazd a dezvoltarii ef si punindu-i-se in relief o anumité trdsdtura speci- fica. Dar poate fl deopotrive consideraté ca aflindu-se in cel mai inalt punct al constiintel grecesti. Se pare asadar ca, la fel ca si fratele ei, Apollo, ea ar simboliza: spiritualizarea comba- tiva si sublimarea armonizatoare (care) sint solidare... Ei (fratele si sora) intruchipeaza funcfiunile psihice rationale, nascute din vi- ziunea idealurilor supreme: ade- varul suprem (Zeus) si perfecti- unea (Hera). $4 notam ca Zeus $1 Hera sint luati aici, si ei, In sem- nificatia lor cea mai inalta. Ate- na simbolizeaza in mod deose- bit combativitatea — spirituala (DIES, 97-98), cea care trebuie sa fie vesnic in stare de veghe. caci nicl o perfectiune nu este dobindité pentru totdeauna, in afara fiintei care va fi devenit: asa cum numai in vesnicie poa- te deveni ea insasi. ATHANOR Simbol al creuzetulul transmu- tatiilor fizice, morale sau mistice. Pentru alchimisti, athanorul. in care se efectueazd transmuta- rea, este o matrice in formé de ou precum lumea insdsi, care este un ou gigantic, oul orfic a- flat la Baza tuturor initierllor, in Egipt ca si in Grecia, $i dupa cum Duhul lui Dumnezeu sau Ruah Elohim se purta pe deasu- pra apelor, tot asa in apele a- thanorului trebule sé pluteasca duhul lumii, duhul viefiil, pe care alchimistul trebuie s& fie destul de abii ca sd-1 capteze (GRIM. 392). dupé Anibal Barlet, Le Vray cours de Physique, Paris, 1653. ATLANTIDA Oricare ar fi originea istoricd a acestel legende, Atlantida, continentul inghifit de ape, a ramas in mintea oamenilor, in fumina textelor inspirate lui Pla- ton de egipteni, ca simbol al unui soi de paradis plierdut sau de cetate idealé. Domeniu al tui Poseidon. care-si asazd aici co- pili pe care-l avusese de la o muritoare; el amenajd, Infrumu- seta si organizé el insusi insula, ATLANTIDA/ 151 care fu-un regat mare si minu- nat: Locultorli, adunasera asa multime de bogdfii, cum nici o casG regeasca fnaintea lor nu mai avusese vreodaté si cum nici alteia nu-i va mai fi usor sé dobindeasca vreodata... Roa- dele pdmintului le culegeau de doud ori pe an; iarna foloseau apa pe care le-o dddea cerul; vara, pe cea daruita de pamint, indreptindu-i suvoiul fn afara canalelor (Critias, 114 d, 118 e). Fie cd avem aici de a face cu ddinuirea unel tradifii stré- vechi, fie cd este vorba de o ufopie, Platon isi proiecteaza in aceasté Atlantida propriile vise: o organizare politic si socialé fara cusur. Cei zece regi se Jude- c& Intre ei: Dupd ce se Idsa tn- tunericul, iar focul jertfelor se ra- cea, toti se invesminiau in stra- ie frumoase, albastru inchis, si se agezau pe pamint, in cenusa jerifei jor solemne. $i atunci, in beznd, dupa ce stingeau toate fuminile dimprejurul sonctuarului, ei judecau 5! se supuneau jude- céfil, dac& yreunul din ef Tl acu- za pe un aiful cG a facut vreun lucru opzit, $i, dupa ce astfel Im- poarieau dreptatea, isi gravau sentinjele, la venirea zorilor, pe o tabla de aur, pe care oe harda- zeau zeilor ca amintire (ibid., 120 bc). Dar cind elementul divin tn- cepu sG scadé in ei $i carac- terul omenesc ajunse dominant, ei meritars pedeapsa lui Zeus. Astfel, Atlantida se intiineste cu: tema poaradisului, a Virstei de Aur, care se regdseste in toate civillzafille, fie ca inceput al omenirii, fie la capdtul ei. I- deea cd paradisul ar insemna predominanta, in noi, a unui e- lement divin constifule origina- litatea ei simbolicé. Mitul Atitantidei mal araté ca camenii, pentru c& au ldsat sa se piard& cele mai frumoase din

S-ar putea să vă placă și