Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Mai întâi, este nevoie să precizezi patru trăsături ale genului liric. Acestea reies din definitia genului liric;
Genul liric cuprinde totalitatea operelor în care sentimentele, trăirile, ideile sunt exprimate în mod direct, prin intermediul
eului liric/vocii lirice. Textul liric își fixează, că mod principal de expunere, descrierea, dar poate apărea și monologul. Limbajul liric
se caracterizează prin expresivitate și muzicalitate, susținută de elementele de versificație.
Opera literară intitulată ,,Pe lângă plopii fără soț...”, scrisă de Mihai Eminescu aparține genului liric deoarece întrunește
toate trăsăturile acestui gen literar.
Apoi, va trebui să exemplifici o primă trăsătură specifică genului liric pe textul pe care îl analizezi;
Un prim argument, îl constituie faptul că sentimentele profunde de iubire ale eului liric sunt exprimate în mod direct.
Descrierea devine, la nivelul discursului, un pretext pe care autorul îl folosește pentru exprimărea propriilor trăiri. Mesajul este
transmis prin intermediul unui discurs subiectivizat. O dovedește prezența eului poetic, care se trădează prin mărci lexico-
gramaticale consacrate: formele pronominale la persoană I („mă“, „îmi“), formele verbale la aceeași persoană („am trecut“,
„privii“, „trec“) sau al exclamației retorice („De câte ori am așteptat/ O șoaptă de răspuns!“).
A doua trăsătură poate fi exemplificată prin identificarea corectă a mesajului poetic și prin punerea acestuia în relație cu
mijloacele artistice utilizate;
Un al doilea argument îl reprezintă limbajul poetic caracterizat de expresivitate, care decurge din faptul că majoritatea
cuvintelor își pierd sensul propriu, constituind un adevărat spectacol al figurilor de stil și imaginilor artistice. De pildă, epitetele
„ochi păgâni” sau „farmec sfânt” conturează tristețea profundă a eului liric, cauzată de absența ființei iubite, și destinul plin de
suferință pe care l-a presupus iubirea neîmplinită. De asemenea, metafora „ochi de mort“ denotă detașarea pe care și-a asumat-o eul
liric, renunțând la o dragoste oricum pierdută, în vreme ce inversiunea „noaptea candelă s-aprinzi“ relevă reproșul pe care ființă
poetică i-1 adresează celei pe care a iubit-o.
Poți stabili, de asemenea, formă discursului (împărțirea în strofe), tipul de rimă, măsură versurilor și ritmul;
În ceea ce privește elementele de versificație, poezia, alcătuită din opt catrene, păstrează, în mare parte, rigorile prozodiei
clasice, având rimă încrucișata, măsură variabilă (de 6-8 silabe) și ritmul iambic.
Formulezi concluzia, prin reluarea ipotezei și întărirea ei pe bază argumentelor aduse. Nu uită de conectori: în concluzie,
în consecință, așadar etc.
În concluzie, poezia ,,Pe lângă plopii fără soț...” de Mihai Eminescu este o operă lirică, având în vedere faptul că
sentimentele eului poetic sunt exprimate în mod direct, prin intermediul unui discurs subiectiv, creatorul textului recurgând la un
limbaj expresiv, susținut și de elementele prozodice și de versificație.
Motivarea apartenenței la GENUL LIRIC
Nu uită să îți recitești, de fiecare dată, compunerea, fiind atent(ă) la exprimare, ortografie, semnele de punctuație,
așezarea corectă a textului în pagină și la respectarea limitei de spațiu indicate!
Semnificația titlului unui text liric
Stau încremenit —
Parcă niciodată Adâncite-n vis
N-am mai pomenit Florile grădinii,
Noapte-aşa-nstelată, Gingaşul narcis,
Iasomia, crinii,
Floare de cireş Trandafirii-nvolţi,
Mai strălucitoare,
Tril mai fără greş, Sub catapeteasma
De privighetoare! Uriaşei bolţi,
Luna iese-acum Îşi unesc mireasma;
Taine din poveşti
Şi-n albastra noapte
Ninge-argint pe drum,
Umple tot de şoapte;
(Șt. O. Iosif, Noapte de mai)
Mult mi-e dor și mult mi-e sete Toți voinicii merg pe-acasă
Să văd frunza-n codrul verde, Și la para focului
Să mai strâng vreo șapte cete! Zac de dorul codrului!
Primăvară, muma noastră, Frunză verde de susai,
Suflă bruma din fereastră De-ar veni luna lui mai
Și zăpada de pe coastă, Să-mi aud cerul tunând,
Să văd iar verzind în cale, Să văd norii fulgerând
Să mă las iar în cea vale Ierbulița-n șesuri dând,
Cu-o pereche de pistoale. Să mai văd focuri pe-afară,
Frunza-n codru cât se ține Copilași cu pielea goală,
Toți voinicii trăiesc bine, Cai în câmpuri nechezând
Iară frunza dacă-i lasă Și voinici pe plai suind.
Doină oltenească, culeasă de Vasile Alecsandri
În introducere, va trebui să precizezi trăsăturile doinei populare, care reies din definiţia acestei specii
literare.
* De exemplu: Doina populară este o specie a genului liric, adesea însoţită de muzică, în care sunt exprimate, în
mod direct, sentimente puternice şi gânduri referitoare la viaţă, moarte, timp, înstrăinare, dragoste şi/sau dor, aflate
în strânsă legătură cu peisajul natural. Doinele reprezintă partea cea mai bogată a folclorului tradiţional cu un
caracter intim, păstrată încă în fondul viu.
Opera literară intitulată Doină oltenească, culeasă de Vasile Alecsandri, întruneşte trăsăturile unei doine
populare.
În cuprins, vei avea în vedere ilustrarea a două trăsături ale doinei populare, valorificând textul dat
* De exemplu: Pe de o parte, opera în discuţie surprinde sentimente puternice şi gânduri referitoare la dorul de
primăvară şi de codru. Astfel, personificarea „primăvara [...] suflă bruma“ sugerează comuniunea dintre eul liric şi
anotimpul renaşterii ca un timp al împlinirii, idee redată şi prin intermediul metaforei „primăvara, muma noastră“.
În aceeaşi ordine de idei, repetiţia „mult mi-e dor şi mult mi-e sete“ sau inversiunea „voinici pe plai suind“ denotă
sentimentele profunde de dor ale fiinţei poetice, care resimte dureros absenţa naturii vii, în vreme ce exclamaţia
retorică „Să mai strâng vreo şapte cete!“ reliefează dorinţa eului liric de a experimenta din nou aventurile trecute.
Pe de altă parte, sentimentele şi gândurile eului sunt exprimate in strânsă legătură cu peisajul natural, evocat
printr-o suită de imagini vizuale: „frunza-n codrul verde“ sau „focuri pe-afară“ evidenţiază comuniunea dintre eul
liric şi natura vie, văzută ca un spaţiu al armoniei, capabil să oglindească trăirile fiinţei, în vreme ce imaginea
cromatică „să mai văd verzind în cale“ relevă un cadru natural „reînviat“, iar imaginea auditivă „să-mi aud cerul
tunând“ profilează dinamismul şi vitalitatea spaţiului descris.
În concluzie, vei confirma apartenenţa operei la specia literară doină populară, reluând, în mod
nuanţat, ideile din cuprins:
* De exemplu: în concluzie, având în vedere argumentele de mai sus, opera literară Doină oltenească, culeasă
de Vasile Alecsandri, întruneşte trăsăturile unei doine populare.