Etapa 1.

Calculul termic al instalației

Fig. 1.1 Schema constructivă a instalației frigorifice cu freon cu răcire intermediară completă

Fig. 1.2 Ciclul termodinamic teoretic al instalației frigorifice cu freon

cu răcire intermediară completă in diagrama p-h
Fig. 1.3 Schema constructivă a instalației frigorifice cu amoniac cu răcire intermediară completă

Fig. 1.4 Ciclul termodinamic teoretic al instalației frigorifice cu amoniac

cu răcire intermediară completă in diagrama p-h
 Determinare temperaturilor de vaporizare și condensare și
a presiunilor de vaporizare și condensare

Temperatura de vaporizare – se stabilește folosind diagrama de variație a temperaturilor la

nivelul vaporizatorului din Fig. 1.5 și relația (1.1)
t  t vp  t  t vp (1.1)
0 ri vp r

trevp  trivp  t vp (1.2)

r

Unde:
t0 - este temperatura de vaporizare;
trevp - este temperatura mediului răcit la ieșire din vaporizator;
trvp - este diferența de temperatură a mediului răcit dintre ieșirea și intrarea în vaporizator.
tvp - este diferența de temperatură minimă necesară realizării schimbului de căldură.
Valoarile acestor diferențe de temperatură se adoptă din literatura de specialitate în
următoarele limite t r  2  5 C și tvp  3  10 C
vp  

Fig. 1.5 Diagrama de variție a temperaturilor în vaporizator

Aceste diferențe de temperatură sunt necesare pentru a se asigura relizarea transferului de
căldură între cele doua fluide în vaporizator.
Presiunea de vaporizare se determină ca presiune de saturație corespunzătoare temperaturii
de vaporizare. Pentru ca procesul de vaporizare a agentului frigorific să se realizeze la temperatura t0
atunci el trebuie să curgă prin vaporizator la o presiune de vaporizare p0. Presiunea de vaporizare se
determina direct din diagrama p-h ce caracterizează agentul frigorific de lucru, vezi Figura 1.4. Aceeași
presiune se poate determina din tabelele la saturație ce caracterizează agentul frigorific sau prin
utilizarea programului EES. Atenție această procedură este valabilă doar pentru agenții puri sau
amestecuri azeotrope, în cazul agenților amestecuri neazeotrope această procedură nu se mai
respectă deoarece în timpul procesului de vaporizare la presiune constantă temperatura nu mai
rămâne constantă.
 Temperatura de condensare se stabilește folosind diagrama de variație a temperaturilor la
nivelul condensatorului din Fig. 1.6 și relația (1.3).

Fig. 1.6 Diagrama de variție a temperaturilor în condensator

t c  t we
cd
 t cd (1.3)

cd
t we  t wicd  t wcd (1.3)

Unde:
tc - temperatura de condensare;
t wicd - temperatura apei/aerului la intrare în condensator.
t wcd - diferența de temperatură a apei/aerului între ieșirea și intrarea acesteia din
condensator.
tCd - este diferența de temperatură minimă necesară realizării schimbului de căldură.
Valoarile acestor diferențe de temperatură se adoptă din literatura de specialitate în limitele
tCd  3  10  C iar t wcd  2  5  C .
Aceste diferențe de temperatură sunt necesare pentru a se asigura relizarea transferului de
căldură între cele doua fluide în condensator.
Presiunea de condensare se determină după o procedură similară cu cea utilizată pentru
presiunea de vaporizare. Presiunea de condensare se determină ca temperatură de saturție
corespunzătoare temperaturii de condensare. Pentru ca procesul de condensare a agentului frigorific
să se realizeze la temperatura tc atunci el trebuie să curgă prin condensator la o presiune de
condensare pc. Presiunea de condensare se determină direct din diagrama p-h ce caracterizează
agentul frigorific de lucru, vezi Figura 1.4. Aceeași presiune se poate determina din tabelele la saturație
ce caracterizează agentul frigorific sau prin utilizarea programului EES. Atenție această procedură este
valabilă doar pentru agenții puri sau amestecuri azeotrope, în cazul agenților amestecuri neazeotrope
această procedură nu se mai respectă deoarece în timpul procesului de condensare la presiune
constantă temperatura nu mai rămâne constantă.